Educaţia pentru armonie

de Jan Arnow

Cum sa cresti copii in armonie, fara temeri, fara prejudecati, fara violenta - 1995

http://onlinebooks.library.upenn.edu/webbin/book/browse?type=lccn&index=8627&key=HQ
%2000000767%2e5%2eU5%20R378%201997ents

Introducere
Capitolul 1 - Conditii care favorizeaza aparitia Urii si a Violentei (Capitol tradus mai jos)
Netraduse :
Capitolul 2 - Evaluarea vocabularului copilului dumneavoastra
Capitolul 3 – Mediul (Climatul) de la scoala : Crearea unui mediu sustinator
Capitolul 4 – Cresterea intr-un mediu nediscriminator : Egalitatea sexelor in clasa
Capitolul 5 – Parintii si profesorii ca parteneri
Capitolul 6 – Multiculturalismul si comunitatea dumneavoastra
Capitolul 7 – Actiuni pe post de antidot – A milita pentru schimbare
Capitolul 8 – Concluzii
Bibliografie

INTRODUCERE

Sa consideram ca am dori sa concepem un program educational in care principalul obiectiv este sa

pregatim copiii sa urasca pana la vremea cand vor merge la gradinita. Cum ar arata acest program
educational? Ar fi unul in care :

 Exista acces liber la jucarii si jocuri unde abilitatea de a castiga depinde de abilitatea de a mutila
si a omori iar expunerea la aceasta cantitate de publicitate a acestor tipuri de jucarii si jocuri este
echivalenta cu 22 de zile de instructie in clasa timp de un an;
 Exista o crestere in vanzarea jucariilor de razboi cu peste 700 % in ultimul deceniu;
 Exista supra-expunerea la jocuri video in care obiectivul este sa rezolvam conflicte si sa castigam
puterea prin folosirea violentei;
 Exista acces nerestrictionat la schite comice in care nume ca “Ospiciu”, ”(Sangerosul)/ (Lovitura
Sangeroasa)”, ”Masca Mortii”, ”Pierzanie”, ”Necroscop” si o multime de anti-eroi;
 Exista acces lejer la droguri de toate felurile, dublate de scaderea sumelor alocate antidrog si
prevenirii consumului;
 25 % din numarul copiilor care impusca oameni sunt sub influenta alcoolului sau a drogurilor
(Cocainei baza sau a Feniciclidinei), toate “incurajatoare” ale comportamentului violent;
 Dispute care odata erau rezolvate cu pumni acum sunt rezolvate cu arme; Mai multi tineri
murind pe strada la o perioada de 100 de ore decat morti in Razboiul din Golf in aceeasi perioada
de timp;
 Statutul de cea mai inarmata tara de pe fata pamantului este mentinut cu tarie, prin dotarea a
peste 200 de milioane de cetateni obisnuiti, cu arme;
 Acces la aceste arme de catre copii, cu mai mult de 135 000 copii aducand arme la scoala in
fiecare zi si mai mult de 25 de adolescenti si adulti ucisi in fiecare zi de arme;
 Atacuri armate si situatii in care sunt luati ostateci apar in 35 de state si in Districtul Columbia
(Washington DC);
 Conform sondajului Nielson, un copil obisnuit a vizionat 22 000 de ore la Tv pana la varsta de
18 ani, comparat cu numai 11 000 petrecute in salile de clasa;
 Urmarind iregularitatea industriei Tv numarul mediu de acte violente prezentate la tv a crescut de
la 18 la 26 in timpul unei ore;
 Doar 10% din timpul petrecut de copii uitandu-se la tv este destinat programelor pentru copii;
restul de 90% este destinat vizionatului de programe pentru adulti (destinate mai curand
vizionarii adultilor);
 Pe langa violenta existenta in comunitate, cel putin 3.3 milioane de copii sunt sub riscul de a
asista la abuzuri parintesti in fiecare an, o estimare nereala datorita numarului de cazuri de
violenta domestica care nu sunt raportate; acesti copii asista de la loviri, batai, palmuiri pana la
atacuri mortale cu cutite si arme;
 Unde limbajul violent devine mai folosit decat cel “cuminte” de la “epurare etnica” la “preluare”
si “terminarea concurentei”);

Cand particip la seminarii sau conduc intalniri cu profesori, parinti, corporatii si lideri ai
comunitatii in toata tara deseori incep cu acest exercitiu. Dupa ce spicuiesc din statistici intreb apoi
“Ce nu este bine aici?” Desigur, raspunsul este acela ca statisticile sunt toate ingrozitor de recente
si un astfel de program care sa invete copilul sa urasca, structurat pe langa toate aceste elemente,
deja exista. Il traim in fiecare zi, in fiecare colt al tarii, la fiecare nivel socio-economic. Si totusi de
intrebam de ce a crescut copilul nostrum asa violent, asa pregatit sa urasca.

Se spune ca inerent intr-un conflict se afla inceputul altuia. Studiile arata ca daca copiii invata ca
violenta, conflictele si ura sunt optiunea predominanta, aceste atitudini devin normale pt ei si sunt
mai mult decat dispusi sa continue aceste atitudini si in viata lor de adult. Pentru mine, aceasta este
o realitate infricosatoare. Inseamna ca indiferent de efortul depus si de resursele varsate in
terminarea conflictelor locale si mondiale in ziua de azi, sunt cateva generatii care asteapta sa
inceapa alte conflicte maine, generatii de copii care au fost deja pregatite si sunt mult mai
ambitioase si mai dormice sa participe.

Nu sunt multumita cu aceasta versiune a viitorului. Ca educator, un cetatean ingrijorat si mama a

trei copii, am scris aceasta carte pentru altii care sunt de asemenea ingrijorati pentru maine.

Aceste puncte de vedere care le exprim si aceste sugestii pe care le fac sunt dezvoltate de cateva
premize de baza pe care le stapanesc:

 Secolul 21 este acum la mai putin de 5 ani distanta. Sa putem preconiza cum va arata America in
noul secol, trebuie sa fim atenti la cateva schimbari demografice : schimbarile din structura
varstelor si diversifitatea populatiei, cresterea numului de copii aflati sub risc si adulti, transferal
semnificativ al resurselor de la copii si familiile tinere la forta de munca matura si in varsta si
politica guvernului de a nu asigura un viitor productiv si competitiv pentru copii.

 Pana la jumatatea noului secol, lumea noastra va fi condusa de acei copii de azi. Dar deciziile, ii
vor afecta inainte sa fie suficient de maturi sa isi asume responsabilitatea conducerii, vor fi luate de
catre noi. Cum ne intrebam ce fel de lideri vor fi marcati de violenta si ura la care sunt supusi,
trebuie sa ne amintim ca astazi suntem responsabili. Avem posibilitatea fie sa le transmitem
mostenirea coexistentei sustinute sau sa ii eliberam de considerabila putere si sa permitem criza de
violenta sa creasca elanul sau destructiv.
  Grija pentru copii nu este doar responsabilitatea parintilor cum nici educatia nu revine doar
sistemului de invatamant. Toata lumea creste copii indiferent daca au sau nu copii de-ai lor. De
aceea este datoria tuturor sa adreseze opinii in aceasta carte.

 Nu exista adevarul absolut. Fiecare dintre noi trebuie sa caute in fiecare ce este plin de inteles si
adevarat pentru noi si cautarea trebuie sa fie continua. Deoarece schimbarea este continua, nu
putem fi multumiti maine cu ce hotaram astazi. De asemenea ce este eficace pentru o persoana
intr-o situatie poate sa nu fie atat de eficace pentru o persoana aflata in alta situatie. Este absolut
normal sa avem sentimente contradictorii despre idei prezentate in aceasta carte. Dezbaterea va
continua si lupta pentru intelegere a acestor idei va merge mai departe. Intre timp insa, parintii
trebuie sa creasca si profesorii sa indrume. Ce este important nu este ca toti oamenii sa fie de acord
cu toate punctele de vedere si toate adevarurile, ci sa continue sa cerceteze optiuni si sa ne
prezentam ca modele umane de urmat ingaduitoare (atente) pentru copiii nostri.

 Daca incepem cu compasiune, toate activitatile vor deveni experiente pozitive.

Problemele dezbatute in “Predand Armonia” au fost obtinut pozitia pe care o au in viata noastra pe
parcursul a multor generatii.

Nu vor fi eliminate sau macar punctate suficient intr-un timp asa scurt. De fapt s-ar putea sa nu
vedem in timpul vietii noastre rezultatele pe care le vrem. Dar acesta nu este un motiv sa renuntam
la a formula aceste puncte de vedere intr-un mod pozitiv. In aceasta idee invit pe fiecare dintre voi
la paginile acestei carti. V-o ofer in dobandirea cunostintelor despre asemanarile noastre,
diferentelor noastre si legatura care o avem prin care credem ca copiii, toti copiii, merita un viitor
pasnic.

CAPITOLUL 1

Conditii care favorizeaza aparitia urii si a violentei

Joaca este lucrul prin care copiii se pregatesc pentru lumea adulta. Oricine a vazut un copil mic
jucandu-se cu un simplu avion de lemn stie cat poate o jucarie sa stimuleze imaginatia unui copil.
Jucariile si jocurile sunt modalitatile (caile) prin care copilul trece in lumea adultilor. Timpul de
joaca ar trebui sa fie o unire magica pe care copilul o simte puternica si tare. Cand se joaca, copiii
ar trebui sa-si imbunatateasca intelegerea dintre fantezie si realitate; ar trebui sa inceapa sa
inteleaga si sa proceseze idei primare despre morala si valori; si ar trebui sa invete despre
cooperare si nevoia de altii. In dezvoltare, totusi, ca jucarii de razboi, de conflict, timpul de joaca a
inceput sa semene mai mult ca un tur de “a trebui” decat o serie de momente magice.

Ganditi-va ca :

▪ 19 milioane de arme de jucarie au fost vandute in SUA in 1986. Un an mai traziu acel numar a
sarit 73,7% pana la 33 milioane;
▪ Vanzarile la jucariile de tip razboi au crescut cu peste 500 % intre anii 1986-1990 la mai bine de
1 miliard de dolar annual;
▪ In ciuda faptului ca sarbatorile de iarna celebreaza viata si lumina, in deceniu trecut mai mult de
jumatate dintre cele mai bine vandute jucarii si jocuri vandute in acea perioada au fost diferite
tipuri de jucarii de razboi;
▪ Vanzarile de jocuri video au atins cota de 69 milioane de unitati pe la mijlocul anului 1994.
Proiectul estimat pentru vanzarea jocurilor video in 1994 a fost de 4,7 miliarde.

Violenta in societatea noastra este la cota cea mai ridicata din toate timpurile si copiii sunt
implicati din ce in ce mai mult ca participanti activi. Jucariile copiilor se pare ca ii invata ca
razboiul si crimele sunt metode perfect acceptate de a rezolva conflictele.

Jucarii de tip”razboi”

Jucariile de tip razboi sunt obiecte de joaca care sunt folosite la rezolvarea conflictelor, la atragerea
de putere sau de a castiga prin folosirea violentei. Scopul lor este de a rani sau a omora. Cat timp
este adevarat ca jocul de-a razboiul a existat de secole (ramasite ale unor lucruri ce ar fi fost jucarii
de tip razboi au fost gasite in Egipt si altele care duc pana in evul mediu), ce s-a schimbat de-a
lungul timpului este la fel de important ca si ceea ce a ramas la fel.

Influenta Publicitatii

În trecut, copil erau directorii al propriilor lor experienţe de joc, selectând atat esenţa cat şi
inventarul activităţilor lor de distracţie.Dar in ultimele decenii, şi în special cu introducerea
jucariilor Star Wars în anii 1970, copiii erau provocati sa foloseasca un scop-unic , personajul-
specific  jucăriilor care la să legifereze  ceea ce ei au văzut în cinematografie şi la televizor. Presa
şi industria jucăriilor au inceput să determine conţinutul jocului copiilor,personajele alese, şi
lecţiile pe care ar trebui sa le invete de la ei. Ştergând toate restricţiile care au protejat copiii de la
exploatare comercială, dispoziţia televiziunii copiilor in anii `80 a fost o alta forta majora in
schimbarea formei a jocului copilului.Rezultatul colaborarii intre producatorii de televiziune si
fabricantii de jucarii au creat un prilej important pentru produs-spectacole conduse pentru a
infunda canalele cu "vanzatorul care striga marfa" ca si distractia pentru copii.Dar de cand tinerii
isi petrec un timp indelungat deslusind diferenta intre publicitate si programare, aceste spectacole
au devenit ceea ce putem considera a fi primele publicitati lungi , dictand alegerile de jucarii
pentru copii intr--un ritm alarmant.Acest format al programului a devenit norma in programarea
copiilor.O raspandire a liniilor de jucarii de razboi au inundat piata, aprope toate cu legatura
directa catre personajele violente din desenele animate.Copiii primesc astazi , in fiecare zi in mod
amanuntit instructiuni dfespre ce jucarii sa cumpere si cum sa se joace cu ele. Timpul de joaca s-a
schimbat dramatic.
Cand odata copii se jucau afara, interactionand cu ceilalti si folosindu-si imaginatia lor bogata
pentru alua parte la vietile lor bogate in fantezie, ei acum stau lipiti in fata televizorului ore
intregi, hranindu-se in mod pasiv cu informatii despre ce sa cumpere si cum sa il
foloseasca.Locurile geometrice de control au fost indepartate de copil si plasate cu fermitate in
mana adultilor,producatori de jucarii a caror de linie de baza depindea in functie de cum o parte
din ei ar putea sa castige de pe piata profitabila juvenila. efectul cel mai profund de regula si
rezultat publicitar fulgerator asupra copiilor a fost sa creeze in ei nevoia de a poseda jucariile
proprii, multe dintre ele fiind de agresiune si violenta. pur si simplu pentru a juca.De ce ne miram
apoi ca acesti copii par sa fie obsedati cu actiuni violente atat timp cat producatorii si presa umpla
cuvant cu cuvant lumea copiilor nostri cu imagini violente.
Pistoale si Papusi
Cea mai dramatica crestere in vanzarile jucariilor de razboi au fost sporirea vanzarilor la pistoalele
de jucarie.In ciuda numarului anual de tragedii implicand copii si profilul T sunt inlocuite cu
adevaratul lucru de adulti,cu pistoalele ...proiectantii de jucarii ajung la inaltimi noi (sau se afunda
la adancimi noi) pentru a aparea cu trucuri novatoare pentru jucarii pentru a le face cat mai realiste
si pasionante. Unele dintre ele se numesc "copii" sau "imitatii" deoarece seamana indeaproape cu
armele reale. O plimbare rapida pe culoarul cu pistoale de jucarie a magazinului dumneavoastra de
jucarii va dezvalui o inspaimantatoare varietate a optiunilor pentru copii astazi.

 Echipamentul Oficial al Politiei

m-16 carabina , sunet real automat.Curea de politie 30 cm, baston , joc walkie-talkie cu suport,
insigna, catusele si cheile, fluierul, ochelarii de soare, husa pentru catuse.

 Cu privire la Pompa de putere si Pistolul cu Apa

Tinteste la 50 m. De 3 ori mai mult decat de 3 ori puterea apei. Ultimul pistol de apa cu pompa si
actiune de impuscatura.
Voce si sunet Combat Force Rangers Mac 7 cu Control Volum (DSI)
Tinta de tunar! Aprindeti! kablam! Un tragaci imens de 7.5 cm cu sunet si pentru a schimba
volomul rasuceste manerul.

 Pistolul cu apa cu sunet care te uda leoarca

Mp- 12 sunete de lupta.Siruri motorizate contunuu de apa cu 4 sunete electronice.Singurul
Drencher motorizat cu siruri de apa continua care le depaseste pe toate celelalte .

 Thunderstrike Motirized Megablaster

Aer care explodeaza.sistem cu munitii extins.Capteaza actiunea.Intoarcerile imaginiide tub de
munitii de ambalaj flexibile dvs care stau pe loc.Puterea de foc este nelimitata.Soldul articulatiei
trunchi face ca Thunderstrike sa nu aiba probleme pt stangaci sau dreptaci.

 Airblasters Super Stick Motorized Blaster

Sase glaonte de foc lipicioase.Tir rapid- actiune rapida.Actiunea motorizata sporeste acuratetea si
distanta.Testati tinta dvs cu gloantele bastoane extra.

 Airblasters Night Tracker

munitiile de trasor de impuscatura de noapte de stralucire. Butoi dublu de explozie.The Night
Tracker incarca gloantele asa incat ei raman stralucitori in intuneric.
Vandut pe piata succesiv cu multe din aceste arme sunt copiile personajelor pe care ii folosesc in
desenaele animate si anunturile publicitare , deja mentionate si cu personalitatile lor si functii clar
definite.Aceste papusi sunt echipate pentru anii 90 ,legate cu provizii sau ce armata denumeste in
mod curent "active organice", care ar rivala orice forta nationala armata- vehicule de atac, laserele
de artilerie si sistemele de racheta.
Daca natura violenta a acestor personaje si hainele lor nu sunt indeajuns, ei adesea portretizeaza
stereotipuri rasiale si sexuale promovand ura in societatea noastra- ingrosata de oameni albi ca
eroi, externi-nascuti masculi , unii cu handicapuri , ca si personajele malefice, femeile ca victime
evitand prejucidiile periculoase pentru copii lor si bigotismul mai tarziu in viata.

Realismul crescator al acestor jucarii joaca un rol de importanta crescanda in joucl razboinic.Pur si
simplu declarat aceste jucarii de razboi se consolideaza negativ, cu o comportare agresiva, in
special cand a sprijinit expunerea la violenta la tv si in cinematografe.Aceste jucarii ii invata pe
copii nostri urmatoarele:

 Persoanele care arata si se comporta diferit ar trebui invinse /infrante

 Posesia de arme este acceptata
 Omorul si alte forme de violenta sunt modalitatile acceptate de cinfruntare cu conflictul
 Oamenii nu sufera sau mor intr-adevar in urma unui razboi sau a unui conflict
 Lume militara este perfect acceptata

De fiecare data noi cumparam aceste jucarii pentru copii nostri sau cand le permitem altora sa le
ofere lor ca, cadouri, noi comunicam aprobarea noastra tacita a intrebuintarii lor de catre copii
care le primesc.Jucandu-se cu jocurile razboinice care le-au fost furnizate de donatorii de grija
consolidati cu desenele animate violente si anunturile publicitare de televiziune cu instructiuni
create de adulti, livreaza mesajul ca violenta este perfect acceptabila si un mod de viata normala.

Jocurile Video

Camera copilului este întunericata în afară de strălucirea televiziunii superstiţioase. Ocupantul

lui stă fix înaintea ecranului ore întregi perpendicular pe clivaj, corpul său congelat, incordat de la
pomparea adrenalinei. Numai mâinile sale se mişca, zgâlţâind să lovească în dispozitivul cu
coordonatele unui punct şi butoanele depe o cutie neagră mică. În mod periodic el emite sunete,
un mârâit, un mormăit, un geamăt de suferinţă. El este cufundat in intregime într-un joc video.
Dacă dvs sunteţi un părinte sau un donator de grijă unui un copil în anii `90, această scenă este
probabil complet familiarizată pt dvs. Dar dvs nu sunteţi singur. In una din trei locatii din
America la momentul de fata exista o unitate de joc video . Adăugaţi la acest număr colosal de
unităţile de joc de videoclip de ţinut în mână vândute în ultimul deceniu şi faptul ca fiecare/orice
magazin universal/ mall şi teatru de film este dotat cu versiunile pasajului acoperit jocurilor.(?)Noi
am creat o situaţie în care nici un copil din America, din zona rurală sau urbană, bogată sau săracă,
este departe de un joc video
Videoclip a fost prima cale pentru a oferi prilejul unui copil de a interacţiona cu mişcarea,
imaginile vizuale pe ecranul de televiziune. Ei au început expansiunea in mica distractie pe eoferita
de industria ecranului pt copilul nostru , şi continuă să joace un rol major. Printre multe motive de
interesul enorm si de afecţiune arătate pentru jocurile video sunt aceste:
Copiii pot să ridice nivelul lor de îndemânare peste o perioada relativ scurta de timp cu efort fizic
minim. Comparativ cu alte sporturi sau activităţi ca cele învăţând sa cante la un instrument
muzical unde învăţarea curba este lentă, întinzându-se peste luni şi, în nişte cazuri, anii,
îndemânărea pentru a stăpâni cel mai bine jocurile video sunt acumulate cu o viteza f mare.
Jocurile insele pot programate pentru a egala nivelul de îndemânare a jucătorului, elparcurgand
prin nivele de dificultate, permiţând reglarea provocarilor crescătoare.
nu exista nici un pericol fizic implicat( mai puţin oprirea circulaţiei sanguine in cazul unei pozitii
indelunagte in acelasi loc). Nu iti luxezi glezna aleargand dupa o minge, cazi şi itzi strici
ochelarii, sau primesti aşchiile fluierului piciorului(?) când joci un joc video.
Videoclip joacă iti ofera o lume înlocuitore in care sa operezi, departe de stresurile de
interacţiune cu părinţi, şcoală .
Copiii pot să intre în pielea personajelor lor favorite de pe ecran şi acţioneaza ca si acele
personaje, activarand starea inactivă a televiziunii şi dând un simţ de atotputernicie şi control.
Mulţi dintre noi, urmărind copiii noastri cum joaca ore întregi jocuri video ( perpendiculare pe
clivaj), ne intrebam ce regim instabil realizeaza asupra fizicului, mentalului şi dezvoltarii
emoţionale.

Violenţă

Chiar de la prima înfăţişare de pasajului acoperit a jocurilor computerizate, exista întrebări

despre nivelul de violenţă în jocurile asemenea. Violenţă şi agresiunea nu sunteţi nu sunt numai
teme universale în majoritatea jocurilor video, dar capacitatea unui copil de a castiga este în
proporţie directă de capacitatea sa de a mutila şi a ucide. Într-un studiu cu Coalitia Nationala a
Violentei Televiziunii unde au fost inspectate 95 cele mai multe populare jocuri video, 58%
dintre ele erau jocuri de strategie de război si 83 % cu tematica violenta.Un copil trebuie să
bazeze pe o forţă pentru a câştiga mai mult decât un motiv, întotdeauna lăsând o dâră de sânge şi
sângele închegat. Pur şi simplu declarat, există numai două alegeri reale în aceste jocuri : să ucidă
sau să moară şi violenţă este numai metoda prin care jucatorii supravietuiesc.
În ciuda grupurilor de copii adesea văzuţi dând târcoale unui joc al pasajului acoperit sau
înaintea unei televiziunii care este prinsă in centrul atentiei unui Nintendo , există rareori jucătorii
de echipă printre ei. Vecinătate, în acest caz, nu face comunitatea egală. Caracteristic, autonomă
individuală, acţionând singură, execută o acţiune agresivă împotriva unui ecranul
dusman.Jucătorul trebuie să ucidă sau să fie ucis, sa impuste sau sa fie tinta focului de armă, luptaţi
sau pierdeţi de unul singur, de obicei avand o moarte ingrozitoare. Ca prime, avansurile de
tehnologia modernă au facut posibil un grad inspaimantator de realism în care pentru efilarea
acestor scenarii mortale cifrând mişcările actorilor reali jucad partile personajelor..
Deoarece societăţile au descris în majoritate ca aceste jocuri sunt ierarhice, jucătorul trebuie să
distrugă celelate personaje într-o schema " câştigătorul ia tot" plănuiţi în ordine pentru a avansa
prin nivelele diverse ale societăţii şi jocului. Acest creează altă problemă cu consecinţe de
întrunire serioase. Decât învăţând şi folosind îndemânărilor de negociere şi mijlocire pentru a
avansa, copil învaţă să tragă mai întâi şi sa vorbeasca mai tarziu,sau chiar deloc. Adăugaţi la acest
fapt ca majoritatea caracterelor inamice în aceste jocuri nu sunt americani ci străini, au continuat
expunere la aceste jocuri antrenand copiii noştri pentru a accepta conflictul şi violenţa împotriva
oamenilor ccare sunt diferiti de ei , apreciind-o ca parte intregrala din viata lor.Chiar daca scolile
noastre sau vecinatati se diversifica rapid, noi conditionam copii nostri sa aiba mai putina toleranta
pentru diferente, si legitimam violenta impotriva celuilalt odata cu intelegerea noastra neexprimata
care le permite sa se joace cu aceste jocuri.

Genul zdrobitor

O alta perspectiva dificila in cadrul violentei de tip video este aceea in care producatorii de jocuri
stiu ca audienta este formata din 75% sex masculin si furnizeaza conform acestui segment de pe
piata. Caracterele active (vioaie) in majoritatea jocurilor sunt invariabil ( fara exceptie ) de sex
masculin , in timp ce rolul cel mai raspandit la caracterele de sex feminin este acela de victima.
Copertile ( interiorul ) celor mai populare 50 de jocuri video indica o instabilitate coplesitoare intre
barbati si femei –115 barbati si 9 femei – pe o scala de la 13 la 1. Cand femeile sunt introduse in
aceste jocuri , de obicei se pune accent sa fie la inaltime ( sa se comporte corespunzator cerintelor),
decat pe initierea unei actiuni.

Prejudecatile si stereotipurile de natura sexuala, in jocurile video , ca si in alt domeniu media , au

implicatii uluitoare atat pentru baieti cat si pentru fete. Copii isi implementeaza ideea ca fetele sunt
neputincioase si dependente , cu o nevoie de ajutor constanta , conditionandu-i pe baieti sa isi
asume roluri dominante. In esenta , datorita faptului ca interesul copiilor pentru calculatoare se
manifesta mai intai prin intermediul jocurilor , faptul ca cele mai populare jocuri video sunt mult
mai atragatoare pentru baieti decat pentru fete datorita firului epic agresiv si violent ( un studiu
usor demonstrat printr-o simpla vizita pe orice joc video de tip arcade ) contribuie la un
dezechilibru continuu al sexului masculin in industria computerelor si in alte domenii care solicita
aptitudini tehnologice.

Urgenta satisfacere

A avea “ o preocupare de indelungata anvergura “ inseamna a avea pur si simplu capacitatea de a

deosebi intre domeniile de stimulare , sa le dai prioritate , si apoi sa te concentrezi pe cele mai
importante dintre acestea . Copii incep sa fructifice destul de devreme aceasta abilitate , invatand
sa isi astepte randul si sa isi suprime nevoia urgenta de satisfacere , insa cu mare greutate rareori .
Dar aceia care isi petrec timpul jucand regulat jocuri video , intampina o mare intarziere in
fructificarea capacitatii de concentrare . Datorita faptului ca jocurile video apeleaza pe termen
scurt , pe gandire impulsiva in loc de gandire pe termen lung , si anume gandire critica , ei pot crea
o schimbare a sensului timpului in mintea unui astfel de copil , determinand o oarecare greutate in
a sprijini atentia . Multi parinti si profesori au descoperit ca trebuie sa isi condenseze instructiunile
pentru ca acestea sa poata fi mai bine interpretate si ascultate de copiii “ influentati “de jocurile
video .

Producem o generatie de copii care nu vor fi capabili sa isi sustina atentia mai mult decat e necesar
sa isi “laserizeze” si sa isi rada inamicul de pe suprafata monitorului.

Provocarea noastra

Micul monitor , fie apartinand unui Tv , a unui calculator de acasa sau a unui joc arcade , a devenit
acceptat universal ca fiind cel ce livreaza informatia oricarui tip de sistem la alegere . Sistemele
scolare din toata tara aloca fonduri majore pentru centrele de studiu cu nevoie de asistenta
computerizata , iar vanzarile pentru jocurile de calculatoare cresc triumfator. Insa cat de multe stim
cu adevarat despre expunerea copiilor nostri la asemenea jocuri? Care a fost rationamentul utilizat
intre noi ca sa permitam acestui mediu sa prospere?

Argumentul ca aceste jocuri video violente si sangeroase sunt modalitati de eliminare a agresiunii
adolescentilor este complet eronat . Multe cercetari arata ca jucarea acestor jocuri sprijina si
cateodata indeamna la activitati violente. Credinta ca lumea fictiva din jocurile video nu poarta nici
cea mai mica asemanare cu viata reala este neadevarata. Cateva din cele mai populare jocuri
descriu ofiteri de politie din interiorul oraselor care impusca traficanti de droguri si gasti de strada
rivalizand una cu alta , functionand efectiv pe post de manual de instructie pentru a se asigura
raspunsul potrivit in situatii similare in cadrul situatiilor din viata reala.

Televiziune

Boob tube ( gafa … teava , tub ). T.V. Idiot box. Telly. Oricum l-am numi , televiziunea este
atotputernica si viguroasa. Are capacitatea persuasiva de a ne distra , de a ne informa , a contracta
lumea din jurul nostru , si a ne spune de unde sa cumparam , ce sa cumparam , si cum sa ne
comportam. Prin urmare, televiziunea a depasit toate celelalte forme de media , devenind unealta
primara pentru comunicatiile in masa.

Insumand mai mult de 98% in cadrul tuturor locuintelor din SUA echipate cu cel putin un set ,
televizorul este , probabil, cel mai puternic agent socializator , si a sa programare ne ajuta in
conturarea personalitatii , atitudinii , si perceptiilor asupra realitatii.

Pentru unii , televiziunea este meterezul discursului liber , insensibil si incoruptibil . Dar pentru
altii , simplul gand legat de “pervasiveness” si puterea indusa de televiziune ridica un steag rosu ,
mai ales cand vine vorba de continutul programarii si cu efectele asupra copiilor.Ceea ce vad copii
, imita. Si ceea ce vad in emisiuni de televiziune fie la radio fie prin cablu e violenta , reala si
simulata.

Dezbaterea pe tema excluderii violentei de la tv nu este noua. Ce s-a schimbat pe parcursul anilor
este gradul pana la care violenta a devenit costul standard al unei calatorii. Cand Congresul a
investigat problema in anii 1950 , 16 % din audienta maxima a programelor televiziunii prezenta
violenta si crime. Prin 1961 , manifestul crescuse pana la 50%. Si pana in 1990 , cu toate ca mii de
rapoarte demonstrau pagubele efectelor proliferarii violentei la tv , aproape 80% din audienta
maxima a programelor raporta cel putin o amenintare fatisa de a rani sau a ucide o persoana.

Cercetarile acumulate din aproape 3000 de studii indica o puternica corelatie intre vizualizarea
imaginilor socante si cele cu comportament agresiv . Ba mai mult , dovada este aceea ca expunerea
copiilor la violenta de la tv are efecte pe termen lung reflectandu-se in comportament.

Impactul televiziunii asupra copiilor este usor de inteles in contextul dezvoltarii unui copil
obisnuit. Toti copii au capacitatea si dorinta nestavilita de a imita comportamentul adultului , un
instinct evidentiat prin afisarea frecventa a unor expresii faciale specifice adultilor. Ei nu sunt
capabili , oricum , sa posede capacitatea de recunoastere a unui comportament particular al unui
adult care trebuie sau nu sa fie imitat. Importanta acestei informatii este compusa atunci cand este
combinata cu cunostinta ca , copii mai mici de 14 luni , au fost gasiti expunand comportamente pe
care le-au vazut la tv.

Pana la varsta de 3 sau 4 ani , multi copii nu sunt in totalitate capabili sa distinga realitatea de
fantezie aparute la programele de la tv. Intelegerea motivelor pentru care personajele de la tv se
poarta intr-un anumit mod si ingeniozitatea conflictelor morale in cadrul carora ei se implica nu
sunt suficient de dezvoltate. Studiile au aratat ca unii copii cred , de exemplu , ca Strada Sesame
chiar exista , si ca personajele de la televizor ne pot vedea si ne pot auzi; si ca ceea ce vad pe ecran
este in interiorul televizorului . In mintea lor , lumea fictiva de la televizor este in totalitate
existenta , si ca in timp chiar daca ei vor invata diferit ,pe parcursul trecerii anilor, si aptitudinile de
comunicare vor creste modificand perceptiile realitatii , astfel , aceste timpurii impresii vor ramane
in continuare cu ei – imagini violente ca fiind emotionante , o modalitate rapida si efectiva in
rezolvarea de conflicte , neafectivitatea in legatura cu orice consecinta intrinseca de durere sau
tragedie.

Efectele violentei

Un baiat de 11 ani din Alabama si-a impuscat un prieten in gat cu o pusca de calibrul 22,
reproducand o reclama tv la un joc de copii cu arme. Un baiat de 7 ani s-a spanzurat dupa ce a
vizionat un desen animat in care era descrisa spanzurarea. Un copil de 5 ani si-a dat foc la rulota,
dupa ce a vazut pe Mtv, o emisiune cu Beavis and Butthead ovationand gloria incendierii
lucrurilor. Incendiu a ucis-o pe sora sa de 3 ani. Legatura de cauzalitate intre expunerea copiilor la
violentele prezentate la televizor si tendinta lor de a actiona intr-un mod violent nu mai este de
conjunctura. Viata incepe sa imite fictiunea cu o frecventa crescatoare.
O varietate de efecte au fost gasite ca fiind asociate cu vizionari repetate ale violentelor
prezentate la televizor.

Agresiune în creştere

Vizionarea scenelor de violenta prezentate la TV creste posibilitatea ca copiii sa inceapa sa

foloseasca violenta impotriva prietenilor lor si sa creasca severitatea actiunilor violente pe care le
vor folosi. (Dupa vizionari prelungite, copiii au inceput sa vada violenta ca un raspuns normal la
stres si o modalitate acceptabila de a rezolva conflictele ).

Desensibilizarea

Vizionarea scenelor de violenta prezentate la televizor cauzeaza in copii o scadere a sensibilitatii

catre durerea si suferinta altora.

Ei simt de asemenea mai putine remuscari cu privire la comportamentul lor violent. In opinia dr.
William H. Deitz Jr, profesor al Academiei Americane de Pediatrie - Grupul de Actiune asupra
Programelor TV pentru copii, copiii care sunt expusi la multe scene de violenta prezentata la tv par
a deveni inchisi.

“Daca esti non-sensibilizat de violenta” spune Dietz, “sentimentele tale de a ucide pe cineva in
metrou sunt mai putin probabil sa fie afectate de remuscare”. Copiii sunt de asemenea mai putin
preocupati de actiunile agresive ale altor copii, cateodata dezvoltand mentalitatea
“martorului/trecatorului” in care violenta reala este considerata ireala.

Teama

Copiii care vizioneaza multe scene de violenta prezentate la tv considera ca lumea din jurul lor este
mai periculoasa decat acei care nu se uita mult la tv. Asociatia Americana de Psihologie sugereaza
ca odata cu cresterea vizionarii, expunerea la violenta prezentata in mass-media creste teama
devenirii victimei violentei si ar putea sa produca copiilor anxietati. Alte efecte mai subtile au fost
de asemenea descoperite.

Diminuarea senzatiei de pericol

Privitul la scene de violenta prezentate la tv poate reduce sau chiar inlatura inhibitiile care in mod
normal stapanesc comportamentul violent si poate crea o impresie nerealista despre crima si
violenta si consecintele lor. Ca rezultat, copiii sunt pasibili de a fi prinsi in comportamente
indreptate impotriva lor insisi care ii expune si mai mult la riscul violentei.
Intarirea stereotipurilor culturale

Multe dintre reclamele tv, violente sau nu, intaresc stereotipuri familiare, prezentand exagerat sau
chiar minimizand caracterele oamenilor si ale activitatilor lor, creand copiilor opinii distorsionate
despre lume.

Studiile au scos in evidenta ca vizionatul intensiv ale copiilor de 8-10 ani conduce la impresii
negative despre oamenii negri, de exemplu, facandu-i in ochii lor mai putin competenti sau mai
putin obedienti in fata legii decat oamenii albi.

Femeile sunt des in situatii in care trebuiesc ajutate si par incapabile sa se apere sau sa se ajute
singure. Femeile singure par mai atragatoare si sunt des victimele violentelor in primele 15 minute
ale unui “show/emisiune” de aventura.

Fetele care se uita mai mult la emisiuni-concurs sau emisiuni virtuale accepta stereotipurile
femeilor care sunt mai putin competente decat barbatii si care in general arata mai multa
prejudecata fata de persoanele de acelasi sex.

Violenta Familiala
Vizionatul scenelor de violenta prezentate la tv poate contribui mai tarziu la violenta familiala. Dr.
Judith Reisman, in cartea sa din 1991, “Soft Porn Plays Hardball”, argumenteaza ca daca un barbat
tanar devine excitat din punct de vedere sexual in timp ce se uita la o femeie tanara care este
atacata cu brutalitate, violenta devine parte din repertoriul erotic in imaginatia tanarului barbat.

Prezentarea ireala a conflictelor

Copiii care se uita la tv pot fi indusi in eroare deoarece majoritatea programelor prezinta sau
incearca sa prezinte ca exista o solutie simpla la toate problemele care apar; si daca nu este asa,
atunci inseamna ca exista ceva in neregula cu ei, cu parintii lor si societatea. De asemenea prin
implementarea ideii ca conflictele se rezolva in nu mai mult de 30 sau 60 de minute, nu conteaza
cat de dificile sunt, privitul la televizor poate reduce atentia unui copil si capacitatea acestuia de a
rezolva o situatie speciala sau un conflict. Efectele pe termen lung nu sunt cu mult mai
promitatoare. Intr-un studiu de 22 de ani efectuat in New York, dr. Leonard D. Eron a descoperit
ca frecventa mai mare cu care copiii se uita la tv la varsta de 8 ani, cu atat mai serioase erau
crimele pentru care au fost condamnati la varsta de 30 de ani si mai aspru a fost tratamentul pe care
l-au aplicat copiilor lor. Dr. Eron crede ca ceea ce o persoana invata despre viata de la televizor
este transmis si generatiile urmatoare. Ca este vorba de privitul copiilor la programe de desene
animate (unde cresterea actiunilor violente prezentate a crescut semnificativ dupa introducerea
programului liber in 1980) sau a stirilor de noapte, semnele sunt clare, ca privitul la televizor in
timpul copilariei este o mai buna estimare asupra violentei adolescente sau mature decat a clasei
sociale, practici de educatie ale copiilor sau alti factori.
Desi este natural si usor sa dai vina pe piata televiziunii si industria de publicitate pentru starea de
“gri” a programului de azi, trebuie sa tinem minte ca in cele din urma ca piata nu e acea entitate
cum este deseori descrisa ci este neutra. Piata suntem noi. Ea pur si simplu amplifica si multiplica
societatea culturala si trendurile de moment. Si cum cei din industria publicitara cheltuie pana la
500 de milioane de dolari anual sa ajunga la noi, trebuie sa facem cum ne recomanda Martha
Bayes, un fost critic de televiziune de la Wall Street Journal : incetati sa folositi o constanta
(motorul profitului) sa explicati o variabila (cantitatea de violenta prezenta in media). In schimb,
folositi alta variabila, cele mai profunde schimbari culturale care au avut loc in decursul ultimelor
decenii.

Pasul urmator: Violenta reala

Un cantec popular spune:”Copii nostri sunt viitorul nostru, sa-I lasam sa ne conduca”. In ciuda
logicii evidente a acestui vers, declinul in bunastarea tineretului pe o varietate de indicatori ne-a
condus sa ne indoim de valoarea acelui viitor. Indiferent de retorica noastra in privinta pasilor
pozitivi pe care dorim sa ii facem pentru a adresa problemele calitatii vietii noastre, viata de zi cu
zi a multor copii ii aduce in contact continuu cu violenta reala. Luati in considerare aceste
statistici:
Sansa ca un adolescent sa moara din cauza unei morti violente (accident, crima sau suicid) a
crescut cu 12% din anul 1984 pana in 1988. (Sursa: Centrul pentru studiul politicilor sociale,
Washington, D.C)
Din 535 de elevi de scoala elementara care traiesc in zona de sud a orasului Chicago, 26% au
vazut pe cineva fiind impuscat si 29% au vazut pe cineva fiind injunghiat. (Sursa: Fondul de
protectie al copiilor)
Unul din 6 tineri intre 10 si 17 ani a vazut sau cunoaste pe cineva care a fost impuscat. (Sursa:
Newsweek/Fondul pentru protectia copilului.)
Copiii sub 18 ani au 244% sanse sa fie omorati din cauza armelor azi decat in anul 1986. (Sursa:
FBI Uniform Crime Reports) Chiar si copii care nu sunt expusi la violenta directa sufera in
profunzime. Teama de crime si violenta in comunitatile noastre au devenit un raspun asocial care
ne slabeste la fel ca oricare altul intr-o lume care este prezentata, realistic sau nu, ca fiind in pragul
Apocalipsei. Neajutorarea rezultata si lipsa de speranta ca acei copii se simt ca niste prizonieri in
aceasta stare de hipervigilenta, amplificata de faptul ca cel mai adesea ei nu inteleg ce se intampla
in jurul lor, si nu au nici o idee ce sa faca pentru a scapa. Aceasta teama de infractiuni poate fi
descrisa statistic:
Mai mult de jumatate din copii si 73% din adultii intervievati intr-un recent sondaj au spus ca le
este frcia de infractiuni violente care ar putea avea loc asupra lor sau a unui membru al familiei.
(Sursa: sondaj al Newsweek/Fondul pentru protectia copilului )
36% dintre tinerii intrebati intr-un alt sondaj spun ca ei sunt ingrijorati de pericolul de afi atacati
fizic, iar 57% dintre ei sunt cel mai ingrijorati ca cineva ar putea avea o arma asupra lor. (Sursa:
studiu al Scolii de Sanatate publica, Harvard/ Fundatia Joyce)
35% dintre tineri cred ca este foarte probabil ca “sansele mele de a trai pana la o varsta inaintata
vor fi reduse din cauza pericolului de a fi omorat de arme”.(Sursa: studiu al Scolii de Sanatate
publica, Harvard/ Fundatia Joyce)
Cand au fost intrebati care este singurul motiv important pentru care detin o arma, 41% dintre
tinerii intervievati au spus “pentru protectie impotriva posibilelor atacuri ale altor oameni”. (Sursa:
studiu al Scolii de Sanatate publica, Harvard/ Fundatia Joyce)

Copiilor care traiesc in violenta si neincredere, fie reala sau virtuala, le este negata consistenta,
previzibilitatea si sensul scopului ca ei trebuie sa creasca in adulti independenti si productivi. In
multe feluri ne putem trezi ca le reducem in loc sa crestem abilitatea lor de a se descurca cu
viitoare conflicte si violenta, cu continua, insa indiscriminanta concentrare asupra subiectului! Din
start propria noastra paranoia despre oameni care sunt diferiti de noi si despre pericolele care
pandesc in jurul nostru, plaseaza restrictii fizice si emotionale asurpa copiilor nostri. Dupa
perioade extinse de trai in zone virtuale de razboi, copii incep sa vada viata ca o serie de lucruri
care li se intampla si asupra carora nu au nici un control, decat ca un proces asupra caruia ei pot
orchestra , sau cel putin care le-ar putea influenta viitorul. Legate de acest esec de a stabili un
puternic simt al perfectiunii asupra mediului inconjurator, sunt o varietate de disfunctii sociale
care ne devin din ce in ce mai familiare in timp ce ne privim copii crescand: nivele scazute de
motivatie din cauza perceptiei ca nu au nici un impact asupra lumii; tipare de comportament
reactionar cuplat cu o rezistenta la tehnicile de management comportamental pentru ca nu au
manifestat o intelegere a cauzei si efectului; incapacitatea de a se vedea pe ei insisi clar, sau de a
isi asuma responsabilitatea pentru actele lor, dand vina pe “altcineva” decat pe “propria persoana”;
disasociere de propriile sentimente si desensibilizarea asupa vietii umane, rezultand in tot mai
multe cazuri de violenta fara sens si chiar uciderea altora, incluzand alti copii. Drumul acestor
copii, copiii nostri, ii va duce intr-o stare permanenta de insecuritate si inabilitate de a se descurca
cu orice tip de conflict in timp ce se transforma in adulti, doar daca nu vom lua masuri immediate
pentru a ameliora daunele.

Literatura media
O enigma evidenta: cum sa asiguram copiii ca lumea este un loc sigur, care ii invita sa exploreze,
cand dovezile spun altceva ? Cum putem noi sa intiparim in ei toleranta si respectul pentru toata
lumea cand toate partile par a fi egal ocupate cu respingerea acestui respect ? Se pare ca o balanta
foarte atenta trebuie instituita intre acceptarea diversitatii si pregatirea copiilor pentru viata intr-o
lume din ce in ce mai violenta. Si cum comunicarea in masa este si va continua sa fie un punct
major de intrare a informatiei despre lumea lor, copii trebuie sa invete sa devina observatori critici
si sa inteleaga cum mass media, ziarele si programele de stiri televizate in particular, reporteaza si
creaza ceea ce se intampla in acea lume.
Un punct cheie este acesta: o raportare fara prejudecati ese un mit. Informatiile, evenimentele si
descoperirile sunt raportate de oameni care au aplicat o interpretare care oglindeste valorile si
credintele lor personale. Raportarea stirilor este produsul unor organizatii, de obicei pentru profit,
care sunt devotate primirii stirii, interpretarii ei si raspandirii ei in timp ce este sponsorizata de alt
grup pentru profit, care are o miza in a fi siguri ca detin cea mai mare parte a pietei
telespectatorilor.
Cu din ce in ce mai putini adulti in jur care sa ghideze copii in a face alegerile lor media, si sa ii
ajute sa interpreteze ce vad si ce citesc, multi copii au dificultati in intelegerea diferentei dintre
realitate si lumea construita de catre media. Pentru ca motivul profitului este un factor critic in
determinarea atat a ce si cum este prezentat in stiri, dar si conflictul si violenta care sunt puncte de
vanzare majore, copii ar trebui invatati sa puna cateva intrebari esentiale despre stirile imprimate
sau televizate pe care le aleg.

Prejudecati

Dezvoltarea unor metode critice de vizionare nu inseamna sa ne indoim automat asupra tuturor
elementelor unui program de stiri sau unui articol scris. Este crucial insa, sa dezvoltam o constiinta
in copii la gradul in care media ii influenteaza cum se vad pe sine si pe cei din jurul lor, si sa-I
ajute sa inteleaga cum perceptiile si deciziile producatorilor de stiri le modeleaza lumea.
Stereotipia, spre exemplu, este infricosatoare in mod particular in mass media. Din cauza ca
reporterii trebuie sa condenseze informatia in sunete din ce in ce mai mici, ei nu au timp sa dea
viata oamenilor despre care reporteaza. Insa ei trebuie sa exprime foarte repede o imagine clara al
aparitiei si motivatiei oamenilor ce apar in stire. In astfel de situatii este usor sa ne bazam pe
stereotipii.

Limbaj
In timpul misiunii de salvare din Somalia, acum cativa ani, un purtator de cuvant militar a spus in
raport cu motivul pentru care cativa soldati au fost prinsi intr-un atac, “Bunurile organice nu au
ajuns la timp”, aceasta insemnand trupele de suport. In rezumatele presei, victimele civile sunt
numite “pierderi colaterale”.”Purificarea etnica” a devenit fraza standard pentru genocid, iar
“preluarile” si “omoara competitia” sunt expresii uzuale folosite in raportari ale lumii corporatiilor.
Trasatura distinctiva a acestui limbaj este ca umanitatea este ingropata in jargon, lipsit de viata,
antiseptic. Aceste tipuri de referinte despre razboi si conflicte descriu ostilitatile si lupta fortelor
opozante. Pe de alta parte, exemple izolate si intamplatoare de violenta sau dezastru sunt deseori
descrise in cea mai inspaimantatoare si senzationalizata modalitate, facand evenimentul sa fie mai
spectacular, distorsionand serios viziunea noastra despre lume, intr-o incercare de a atrage cea mai
mare parte din audienta. In cazuri extreme, desigur, evenimentele din jurul unui reportaj devin ele
insele povestiri, ca in cazul povestii lui OJ Simpson, si a nebuniei ce a urmat care au umbrit orice
intelegere reala a incercarilor originale.

Accelerarea stirilor
Acum 200 de ani treceau saptamani intregi pana cand se afla ca un tratat de pace s-a semnat, sau
un presedinte a murit, sau ca un teritoriu a fost anexat unei tari. Astazi presa este de obicei prima la
fata locului, si noi suntem acolo impreuna cu ei pentru a intampina soldatii prin magia
transmisiunilor instantanee. Acesti reporteri, insa, rareori stiu limba sau cultura tarii din care
transmit. Insa din cauza prezentei lor imediate ei devin participanti directi la conflict. Liderii
comunica adesea intre ei prin intermediul discursurilor televizate, si deciziile sunt luate bazandu-se
nu pe meditare si negociere, ci pe continutul emisiei CNN dintr-o anumita zi.
Pozitia prominenta pe care am dat-o de buna voie stirilor media in viata noastra le permite copiilor
nostri sa citeasca, sa vada sau sa auda mult mai multe decat au putut vreodata.. Ei au acum acces
instant si repetat la sunete si imagini ale orfanilor infometati din Somalia, scene locale de violenta
comunitara si domestica, si tot ce este intre ele. Invatandu-I pe copii sa fie literati in materie de
media ii ajuta sa sorteze adevarul de fictiune si faptele de opinii, dandu-le un respect sanatos
pentru lume fara sa fie indrumati gresit spre a gandi ca toti cei pe care ii vad sunt un potential
pericol pentru trupul si sufletul lor.

Raspunzand ingrijorarilor copiilor

In aproape orice zi a anului existã niste colturi ale oraselor si vecinãtãtilor noastre unde ura,
conflictul si rãzboiul sunt purtate. Dacã ei sunt participanþii activi sau nu, copii nostri nu sunt
niciodata scutiti de problema acestor conflicte. Tot ce creeazã echilibru în viata copilului este
întrerupt, incluzând sãnãtatea mintalã si fizicã. Si studile au arãtat ca dacã copilul invata ca ura si
conflictul sunt singure optiuni, acele comportãri devin normale pentru ei, intrare negativã devenind
înrãdãcinatã. Acesti copii vor perpetua cel mai probabil acea direceie de actiune în viata lor de
adulti, transmitand-o generatiilor urmatoare.
Acesti copii pot sã ne spunã foarte mult despre dinamica de ranirilor si a pericolului. Dar impactul
a ceea ce copii pot sã ne spunã depinde de ce suntem noi ca si adulti pregãtiti sa auzim. Cum
putem noi sa raspundem cel maibine la ingrijorarile copiilor? Si ce facem cu aceastã informatie?

Ascultarea
Conflictul si violenta sunt in mintile chiar si a copiilor nostri cei mai tineri. Noi trebuie sã îi
ascultãm pe parcurs ce ei ne exprima aceste griji, si sã îi luam in serios. Dacã noi rãmânem tãcuti
sau le ignorãm frica si refuzam a lua parte la dialogul cu ei despre problemele lor, mesajul pe care
noi il dam este cã nici ei nici nelinistile lor nu sunt importanti pentru noi. În schimb, respectati-i
lasandu-I sa stie cat de devotati sunteti sigurantei lor.
Reasiguratii despre ceea ce ei pot fi linistiti. Un copil în timpul Razboiului din Golf credea ca
Iraqienii urmau sa ii bombardeze scoala. Mai recent, alt copil a început sã aibe cosmaruri despre
un ucigas în serie pe care l-a vazut capturat la o emisune de stiri la televiziune. În aceste cazuri, o
informatie simpla si sincera poate fi reconfortanta.
Mai presus de orice, fiti sinceri despre îngrijorãrile dvs proprii. Este mult mai inspaimantator
pentru copii sa simta ca cei care au grija de ei le ascund ceva sau sunt prea speriati ca sa
vorbeascain loc sa ii asculte exprimandusi propriile nelinisti.

Infruntarea
Copii din siua de azi simt ca mostenesc o lume periculoasa. Ei sunt suparati pe noi pentru cresterea
rasismului, urii, conflictuliui, violentei; pentru ca am lasat sa se intample decadenta; pentru ca i-am
abandonat in mod tragic in fata pozitiei lor crunte de copii fara copilarie . Dar ura, conflictul si
violenta nu se intampla numai oamenilor. Sunt probleme cauzate de catre oameni. Dacã ori prin
exemplul noastru sau impotrivirea noastrã pentru a adresa problemele le permitem copiilor nostri
sa ramana ignoranti in legatura cu diferentele reciproce, contribuim si noi la probleme. Un rapsuns
mult mai proactiv este sa ii ajutam pe copii nostri sa converteasca aceste probleme in oportunitati
pentru a intalni provocarile problmelor noastre sociale. La o varsta frageda, copiii le pot scrie
liderilor politici si ziarelor pentru a-si exprima vederile. Ei pot comunica sentimentele prin arta,
 poezie, dans sau cantec, si le pot manifesta pentru a li se recunaoste public sentimentele. Inaintand
in varsta, ei pot conduce cercetari pentru a strange informatii care ii ajuta sa inteleaga problemele,
sa informeze si sa instruiasca egalii, si sa ii mobilizeze in actiuni urmatoare. Ei pot sã participe în
eforturile umanitare, sa pledeze în numele copiilor si sa furnizeze inspiratie pentru ca ceilalti sã
facã la fel.
O persoana ar trebui sa fie inconstienta sa nu recunoasca prezenta covarsitoare a violentei si urii in
toate aspectele vietii noastre. Orice viziune a unui viitor fara violenta este imposibil de atins in
cazul in care copii nostri au fost educati sa fie pasivi consumatori de violenta, prejudecati rasiale si
sexuale si militarism in jucariile, cartile, si jocurile lor si in media. Copii invata cum sa fie adulti
de la noi. Daca le aratam prin exemplu, sau “aprobam” violenta, prin stereotipie si alte forme de
brutalitate prin permiterea copiilor nostri sa urmareasca anumite programe sau sa se joace cu
anumite jucarii, noi putem la fel de usor sa ii indrumam pe un drum mai bun, mai luminos.
Noi suntem ingrijorati de ce intalnesc copii nostri in lumea de azi, si care ar fi efectele ei pe
generatiile urmatoare. Este timpul sa ii implicam in gasirea de solutii, in pofida necunoscutului si
complexitatii sistemelor noastre politice si sociale. Daca fiecare din nou aduce chiar si o fractie din
resursele noastre intelectuale, profesionale si morale ca sa infruntam problemele violenteli si
conflictelor, sa ascultam nelinistile si temerile copiilor nostri, si sa ii ghidam spre actiuni eficiente,
s-ar putea sa avem o sansa in a asigura un viitor mai bun pentru ei si pentru noi.

CE PUTETI FACE

In climatul social actual, unde imaginile violentei si agresiuunii bombardeaza copii in fiecare zi,
enu este o buna idee sa interzicem joaca de-a razboiul. Copii sunt adeseori atrasi de ceea ce le este
interzis deja si este periculos sa faci un copil sa se simta vinovat pentru ca se furiseaza pentru a
avea acces la ceea ce e popular. Dar sa ramanem muti, creand o atmosfera de “orice se poate” nu
contribuie cu nimic la dezvoltarea sanatoasa a unui copil. Urmeaza cateva informatii utile de luat
in considerare cand luam anumite decizii in legatura cu aceste probleme ale copiilor:

Jucăriile despre război

▪ Cunoasteti care sunt influentele asupra copiilor. Care sunt programele TV pe care le vizioneaza?
Care este continutul programului? Ce comportament au ales copiii pentru a interactiona cu egalii
lor ?
▪ Vizitati magazinul de jucarii inainte de a duce copii acolo si stabiliti o structura pentru vizita
impreuna cu copilul dumneavoastra. Este mult mai usor decat daca i-ati da drumul liber copilului
in magazin, un copil care a fost impulsionat sa consume prin televiziune si alt tip de media,
inconjurat fiind de o mare de obiecte pe care le ravneste.
▪ Cititi descrierile de pe pachetele jucariilor din magazin
▪ Ajutati copilul sa evalueze jucariile. Daca jucaria nu arata exact ca in reclama, daca nu face
acelasi lucru ca la televizor, sau daca de dezmembreaza pentru ca este de proasta calitate, folositi
aceste ocazii ca o baza pentru a discuta ce au invatat din aceste experiente
▪ Intelegeti toate pericolele inerente in joaca cu pistoale de jucarie si incetati sa le mai dati
copiilor. Ei pot inca folosi un bat sau alte obiecte pe post de pistol, dar cumparandu-le le spune
ca dumneavoastra credeti ca armele sunt in regula si ar trebui folosite ca o metoda de solutionare
a conflictelor.
 ▪ Cumparati cat mai putine jucarii de razboi, alegand cele mai simple designuri ale caror functii sa
nu fie definite de cum arata jucaria, de imagini de pe ambalaj, sau programele TV care fac
reclama la aceste jucarii.
▪ Monitorizati timpul in care copii sunt implicati intr-un joc de razboi. S-ar putea sa aibe nevoie sa
se elibereze din acest tip de joaca in alte tipuri de joc.
▪ Ajutati copii sa invete sa foloseasca jucariile in noi maniere. Incercati sa faceti sugestii care sa
ajute copii sa vada ca exista mai multe posibilitati pentru o jucarie decat cele dictate de
producator.
▪ Incurajati copii sa isi faca propriile jucarii si decoruri. Decizand ce sa faca, cum sa construiasca,
si apoi chiar sa construiasca, ofera oportunitati pentru o gandire complexa, critica, pentru
rezolvari a problemelor si un seniment de implinire. Cand copii isi construiesc propriile jucarii,
ei recupereaza proprietatea asupra jocului in timp ce ideile lor devin parte din proces.
▪ Faceti publice protestele dumneavoastra. Opinia publca a fortat retragerea papusii GI Joe de pe
rafturi in timpul razboiului din Vietnam, si mai recent a convins un producator de jucarii sa arda
armele lui, astfel producand destula energie pentru a oferi energie la 48 de case timp de o luna.
▪ Schimba regulile jocurilor de razboi pentru a le face mai cooperative.
▪ Ca o familie invatati sa jucati jocuri non violente care necesita cooperarea intre jucatori.
▪ Faceti din casa dumneavoastra o zona “fara violenta” si rugati si pe ceilalti sa nu aduca jucarii de
razoi in casa dumneavoastra.
▪ Colectati jucariile de razboi de la copii dornici sa scape de ele si faceti-le o slujba publica de
inmormantare cu elogiile de rigoare.
▪ Informati-va invatatorul copiilor dumneavoastra desrpe dezaprobarea prezentei jucariilor de
razboi si suportul dumneavoastra pentru zone fara arme si violenta la scoala.
▪ Vorbiti cu copiii despre temerile lor si anxietatile lor decat sa ii inarmati cu jucarii de razboi.

Jocuri Video

▪ Publicantii si companiile de productie media lucreaza ani de zile pentru a dezvolta cele mai multe
dintre materialele de invatat. Scolile analizeaza si evalueaza si adopta noi texte. Multi parinti si
invatatori, totusi, alearga sa ia ultimele jocuri pentru copiii lor cu numai o cunostinta superficiala a
continutului. Luati-o incet cand alegeti ce jocuri video joaca copiii dumneavoastra.
▪ Jucati personal jocul. Daca aveti un rol activ in avanpremiera jocului, veti cunoaste jocurile si va veti
construi o baza de date pentru a dezbate cu copilul dumneavoastra deciziile luate.
▪ Nu interziceti jocurile video in cazul in care copilul deja il joaca in mod regulat. Cautati morala in
interiorul nebuniei . Discutati cu ei contextul oricarui joc pe care copiii vor sa il joace. Pe langa
aducerea in discutie a folosirii clare a violentei, punctati mesajele mai subtile pe care jocul le
comunica cum ar fi rasismul, sexismul, si alte tipuri de discriminare.
▪ Cumparati sau inchiriati jocuri care au nevoie de 2 sau mai multi jucatori si incurajati copilul sa
invite si pe altii sa se joace cu el.

Televiziunea
▪ Ghidati ceea ce vizioneaza copilul la TV si limitati timpul de privire. Desi este o recomandare
veche , este mai usor de indeplinit acum cu ajutorul unei inventii recente: o incuietoare electronica
care permite parintilor sa preseteze care programe, canale, si ore de vizionare sa fie valabile pentru
 copil. In aditie la limitarea optiunilor de viziualizare, folosirea acestei incuietori intareste autoritatea
parinteasca pentru ca ea opereaza si cand parintii nu sunt acasa.
▪ Planificati timpii de vizualizare cu ei. Dandu-le alegeri cu anumite trasaturi, folositi un ghid TV sau
ziar pentru a ajuta copilul sa decida in avans ce emisiuni sa vada in timpul saptamanii.
▪ Uitati-va la TV cu copiii dumneavoastra. Daca nu stiti despre materialul la care ei sunt expusi, veti fi
neechipat pentru a lua decizii despre ce programe ar trebui sa fie interzise.
▪ Oferiti-le alternative la urmaritul TV-ului. Folositi un video si filme bune pentru copii sau folositi ca
substitut activitati deschise care ofera oportunitati active si creative
▪ Invatati copii sa fie “detectivi ai stereotipurilor”. Lasati-I sa gaseasca caractere din TV care prezinta
stereotype raciale, etnice si de natura sexuala si vorbiti cu copiii despre cum ar fi putut acele
personaje sa fie portretizate mai bine.

Literatura Media

▪ Consiliul National al mediei televizate spune ca nu ceea ce vedem la TV ci cum il vedem, ne

afecteaza pe noi. Ajutati copiii sa analizeze toate programele pe care le urmaresc. Discutati cu ei
despre cum imaginile si continutul formeaza impresii.
▪ Puneti-I pe copii sa compare povestile din ziare si stirile televizate despre acte de violenta si drame
despre violenta. Rugai-I sa va spuna cum cred ei ca difera actele reale de violenta fata de cele
descrise de televiziune.
▪ Atarna o harta a lumii undeva in casa. Aceasta ii va da copilului o idee asupra distantei de zonele de
razboi sau conflict in acelasi timp permitandu-va sa vorbiti despre parti ale lumii in timp ce le aratati.
▪ Asigurati-va ca cele 5 idei urmatoare despre televiziune asa cum sunt ele explicate in articolul
“Children and television”din revista Media & Values no. 52-53, Toamna/Iarna 1991 sunt intelese de
catre copil:
 Noi ajutam la crearea televiziunii in timp ce ne uitam la TV.
 Lumea televiziunii s-a hotarat
 Televiziunea ne invata ca unii oameni sau idei sunt mai importante decat altele.
 Televiziunea continua sa faca acelasi lucru mereu si mereu
 Televiziunea se afla in afacere pentru a face bani.

Raspunzand copiilor dumneavoastra

▪ Transformati evenimentele de dimensiuni mari si confuze termeni mai mici si concreti pentru copilul
dumneavoastra, si dati numai atatea detalii cate cere copilul. Explicatiile lungi ale fortelor politice
sau economice nu-l vor ajuta pe copil sa inteleaga conflictul si violenta, dar raspunsurile scurte
intrßun limbaj cat mai apropiat de varsta copilului o vor face.
▪ Rugati profesorul copilului sa va ofere ajutorprin incurajarea copilului sa vorbeasca despre
evenimente din stiri care ar putea fi infricosatoare pentru el. Copiii se simt mai bine cand aud ca
reactiile semenilor le oglindesc pe ale lor, si discutia in grup despre un eveniment ar putea duce la
actiuni concrete de partea copiilor.
▪ Cand ascultati copiii, luati in considerare aceste informatii utile:
▪ Nu lasati alte zgomote sau activitati sa va distraga atentia. Fiti atenti la aluziile verbale si non-
verbale pe care copii le afiseaza.
▪ Cautati temele importante pe care copiii vi le comunica. Este posibil sa fie ascunse sub alte
probleme.
▪ Asteptati inainte sa raspundeti, asigurandu-va ca si-a exprimat copiii tot ceea ce vroiau sa spuna
despre sentimentele lor.
▪ Parafrazati ceea ce auziti de la copil, si intrebati daca asta este ceea ce vrea sa va comunice.
▪ Fiti gata sa le raspundeti chiar daca numai pentru a spune ca nu aveti raspunsurile dorite
▪ Exprimati-va sentimentele si nedumeririle cu in in termeni apropiati de varsta copilului. Faceti-va
timp sa explicati. Si dati-le o confirmare pentru ca au dialogat cu dumneavoastyra.