1.4.2.

Clasificarea lui Miner

Clasificarea la care ne referim este realizată recent de John Miner1, în 1997, , diferind
substanţial de cea inclusă în tipologia din tabel. Specialistul american decelează patru tipuri de
întreprinzător şi anume:
a) întreprinzătorul performant personal caracterizat, prin:
− alocă foarte mult timp afacerii;
− crede puternic în propria persoană şi în ceea ce face;
− încearcă să înveţe cât mai mult despre afacerea pe care o derulează;
− posedă o viziune asupra evoluţiei afacerii pe care o implementează;
− apelează la tehnici de planificare;
− pune accent pe flexibilitate într-o organizare mai puţin structurată şi formalizată;
− manifestă reacţii rapide faţă de schimbările mediului;
− posedă o mare capacitate de a rezolva probleme;
− se descurcă bine în condiţii de criză.
Testele efectuate au relevat elementele psihologice specifice acestui tip de întreprinzător,
încorporate în tabelul nr. 9.

Elemente psihologice specifice

Tabelul nr. 9
Nr. Elemente Intensitate
crt.
1 Nevoie de realizare Foarte mare
2 Dorinţă de feedback la deciziile şi acţiunile sale Mare
3 Dorinţă de a planifica şi stabili obiective Medie
4 Iniţiativă personală Mare
5 Consacrare personală în favoarea organizaţiei Mare
6 Credinţă intimă că aportul personal este esenţial Mare
7 Credinţă că munca trebuie bazată şi ghidată în primul rând de Foarte mare
scopuri personale şi apoi de scopurile altora

b) Întreprinzătorul „supervânzător“ (supercomerciant), ale cărui trăsături principale

sunt:
− este permanent preocupat să vândă;
− se concentrează asupra a ceea ce vinde şi cum vinde;
− nu renunţă niciodată să vândă;
− apelează la alţii pentru a dirija afacerile curente ale firmei;
− pune accent pe relaţiile umane şi pe munca în echipă.
Testele au relevat că elementele psihologice aferente acestui tip de întreprinzător prezintă
intensitatea înscrisă în tabelul nr. 10.
Elemente psihologice specifice
1
J. Miner, The Expended Horizont for Achieving Entrepreneurial Succes, în Organizational Dynamics, nr. 4,
1997.
 Tabelul nr. 10
Nr. Elemente Intensitate
crt.
1 Capacitate de a te înţelege şi de a-i percepe („simţi“) pe alţii Foarte mare
(empatia)
2 Dorinţă de a ajuta pe alţii Mare
3 Credinţă că procesele sociale sunt foarte importante Foarte mare
4 Nevoie de a avea relaţii intense cu alţii Medie
5 Credinţă că „forţa„ (compartimentul) de vânzări are un rol crucial Mare
în implementarea strategiei

c) Întreprinzătorul-manager, ce se caracterizează prin:

− posedă calităţi şi pregătire manageriale apreciabile;
− îi place să conducă proprii salariaţi, în care scop se străduieşte să dezvolte o firmă de
dimensiuni cât mai mari;
− alocă timp şi resurse pentru a convinge potenţialii clienţi să cumpere produsele firmei
sale;
− încurajează personalul să-şi construiască şi să urmeze o carieră în cadrul companiei;
− pune accent pe eliminarea diferenţelor culturale între persoane şi construirea unei culturi
organizaţionale specifice firmei.
Rezultatul testelor referitoare la aspectele psihologice care-l caracterizează sunt incluse în
tabelul nr. 11.

Elemente psihologice specifice

Tabelul nr. 11
Nr. crt. Elemente Intensitate
1 Dorinţă de a juca rolul de leader al firmei Mare
2 Decisivitate în decizii şi acţiuni Mare
3 Atitudine pozitivă faţă de autorităţi Mare
4 Dorinţă de a concura pe alţii Foarte mare
5 Dorinţă de putere Mare
6 Dorinţă de a ieşi în evidenţă Foarte mare

d) Întreprinzătorul expert, generator de idei, ale cărui trăsături definitorii sunt:

− posedă suficiente cunoştinţe într-un domeniu pentru a fi considerat expert;
− deţine „libertatea“ de a inova şi de a-şi implementa propriile idei;
− acordă atenţie atragerii de persoane cu calităţi complementare lui, pentru a
finaliza noua idee;
−
Testele au evidenţiat tabloul psihologic înscris în tabelul nr. 12.

Elemente specifice
Tabelul nr. 12
Nr. Elemente Intensitate
crt.
1 Dorinţă de a inova Mare
2 Ataşamentul („Dragostea“) faţă de idei Foarte mare
3 Credinţă că dezvoltarea noilor produse este crucială Mare
în realizarea strategiei firmei
4 Inteligenţă Medie
5 Dorinţa de a evita sarcinile cu risc ridicat Mare

1.4.3. Tipologia STRATOS

O altă clasificare, poate cea mai propagată, cunoscută şi citată în ultimii ani în Europa, este
cea realizată de un grup de cercetători în cadrul proiectului de cercetare STRATOS2 , derulat în
opt ţări. La baza tipologiei STRATOS se află criteriul :natura atitudinilor intelectuale şi
comportamentelor întreprinzătorului“.
S-au decelat două categorii de atitudini şi comportamente-creativ-dinamice şi respectiv
managerial-administrative - din a căror combinare (vezi tabelul nr. 13) au rezultat patru tipuri de
întreprinzători.

Tipurile de întreprinzători
Tabelul nr. 13
Nr. Intensitatea atitudinii comportamentale Tipuri de
crt. Creativ-dinamice Managerial-admnistrative întreprinzători
1 Mare (+) Mare (+) Universal sau complet
2 Mare (+) Redusă (-) Dinamic sau pionier
3 Redusă (-) Mare (+) Organizator
4 Redusă (-) Redusă (-) Clasic sau „rutiner“
Caracteristicile celor patru tipuri de întreprinzători au fost delimitate de specialişti pe baza
unei cuprinzătoare şi aprofundate cercetări efectuate prin intervierea a 191 de întreprinzători din
întreprinderi mici din opt ţări. Obiectul analizei l-au constituit 85 de parametri ce reflectă
fenomenul intreprenorial, caracteristicile şi activităţile întreprinzătorului, cu un ridicat grad de
completitudine.
În continuare prezentăm succint elementele principale referitoare la cele 4 tipuri de
întreprinzători aşa cum a rezultat din cercetarea STRATOS.
Întreprinzătorul tip A - universal sau complet - posedă o bună pregătire economică şi
tehnică, manifestă o capacitate ridicată de cuprindere a problemelor implicate de demersul
intreprenorial, demonstrând o disponibilitate ridicată de adaptare la mediu. Orientarea strategică
care tinde să predomine în firmele conduse de aceşti întreprinzători este diversificarea.
Obiectivele urmărite cu precădere sunt obţinerea de bani şi un stil de viaţă atractiv, bogat în
satisfacţii personale. Din punct de vedere temperamental, întreprinzătorul de tip A corespunde
cel mai adesea temperamentului coleric. Cercetările au relevat că întreprinzătorii de tip A sunt
cei mai performanţi din punct de vedere economic.
Întreprinzătorul de tip B - dinamic sau pionier - este deosebit de creativ, apropiindu-se
de tipul de întreprinzător inovator prezentat de Schumpeter. Un element distinctiv al său îl
2
Strategic Orientations of Small European Business, Averbury, Aldershot, 1990.
constituie disponibilitatea superioară spre asumarea de riscuri, comparativ cu celelalte categorii.
Se adaptează bine la schimbările din mediul intreprenorial. Frecvent, întreprinzătorii din această
categorie au un temperament sanguin. Orientările strategice cel mai des utilizate în firmele pe
care le fondează şi dirijează sunt penetrarea pe piaţă şi dezvoltarea produsului. Întreprinzătorul
dinamic are în vedere cu preponderenţă aceleaşi obiective ca şi precedentul, deci obţinerea de
bani şi un stil de viaţă bogat în satisfacţii. Ca performanţă se situează, împreună cu
întreprinzătorii organizatori, pe plan secund, după întreprinzătorii de tip A.
Întreprinzătorul de tip O - organizatorul - se caracterizează prin acordarea unei atenţii
majore aspectelor administrative. Îşi bazează deciziile şi acţiunile pe o capacitate ridicată de a
raţiona, cu o puternică tentă analitică, manifestând un puternic spirit organizatoric. Din punct de
vedere strategic, el tinde să acorde o importanţă relativ egală opţiunilor de diversificare,
modernizare a produselor şi penetrarea pe noi pieţe. Temperamental, întreprinzătorul de tip O
face parte, cel mai adesea, din categoria „melancolicilor“. În conceperea şi operaţionalizarea
acţiunilor intreprenoriale situează pe prim plan realizarea de scopuri de natură familial-
intreprenorială.
Întreprinzătorul de tip R - clasic sau „rutiner“ este cel mai puţin intreprenorial ca mod
de abordare şi se caracterizează prin amploarea mai redusă a deciziilor şi acţiunilor, prudenţă
apreciabilă, negenerând firme puternice şi dinamice. Orientarea strategică predilectă este
diversificarea, performanţele obţinute situându-l pe ultima poziţie în cadrul celor patru
considerate. Ca temperament, întreprinzătorii din acestă categorie sunt, de regulă, „flegmatici“.
Din toate informaţiile prezentate rezultă eterogenitatea extremă a întreprinzătorilor, fapt ce
explică evoluţia complexă, dificil de perceput, cunoscut şi direcţionat a fenomenelor
intreprenoriale.