lume apriga se arunca la gatul sentimentelor sfinte

sfasie cu sange rece amintirile de curand stinse

alunga amorul de zambet pe moment
lasand pe buze un mort ranjet
Desert de cuvinte din trecut viscoleste
si din vuiet vantul soapte-mi graieste
despre ce-a fost si a durut
despre mormintele ce le-am sapat adanc
acopar unul si se deschide altul
inchid cu lacat de iubire
si ploua cu lacrimi in nestire
fara umbrela de speranta
ma ascund in cavou lipsit de viata
raman pana la apus si ies in ceata
dincolo de a mea inima de gheata
O sparg sa-mi curga sange cald pe piele
sa pot coase rana si durere
si topita-mi inima de gheata
ma lasa fara vlaga aproape de iarna.
scrajnesc in piatra poezia noptii
din rima sortii
buzele-si soptesc cea din urma scrisoare
privirea-si saruta ultima suflare
trupu-mi primeste tarusul destinului
in inima de gheata..
ce-mi bate in adancul sufletului.