AMBALAJUL OPTIM – O CERINTA IN

ECONOMIA DE PIATA
AMBALAJUL OPTIM – O CERINŢĂ ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Ambalajul este considerat un instrument de marketing si un factor economic. Initial rolul ambalajului a
constat in protejarea marfii. Odata cu dezvoltarea produc# 14314p151o 5;iei industriale s-a adaugat
functia de transport si depozitare/logistica a ambalajelor.

Autoservirea ca forma de vânzare a produselor, consumul accentuat si concurenta au transformat ambalajul într-un “purtator de
informatie si reclama”; societatile actuale de prestari servicii impun ambalajului si îndeplinirea functiei suplimentare referitoare
la comoditate sau comfort.

Nu în ultimul rand, cerintele impuse de protectia mediului au luat în considerare si functia ecologica a ambalajului. Astfel,
ambalajul devine un instrument complex de marketing care pe lânga functiile traditionale de «învelire si protectie », mai
îndeplineste functii referitoare la usurinta în manipulare, a comunicarii cu piata de desfacere precum si a sprijinului logistic.
Astfel devine vizibila functia integrativa a ambalajului.

Produsul si ambalajul sunt doua componente esentiale si referinte clare ale ofertantului care se ocupa de mixul de marketing.

Mixul de marketing este practic conceput ca o mixtiune de functii în cadrul careia sunt introdusi anumiti factori de rentabilitate
(ex. pret) sau factori referitori la desfacere (ex. Produs, ambalaj, sortiment, calitate, reclama).

Prin influenta reciproca a acestor factori cunoscuti sub denumirea de cei « 4P » (Produs, Reclama, Spatiu, Pret), ambalajul
poate influenta direct, succesul sau esecul unui plan de marketing.

Cerintele impuse unui ambalaj optim sunt rezumate într-o sistematica, care sprijinindu-se pe mixul de marketing poate fi
consemnata ca mix al ambalajului.

Mixul ambalajului (tabelul 1) reprezinta o lista completa a tuturor functiilor ambalajului care pot fi utilizate ca baza pentru
formarea ambalajului sau ca punct de plecare în dezvoltarea unui produs specific. Din mixul ambalajului pot fi deduse toate
caracteristicile referitoare la produs, productie si distributie care sunt cerute de materialele de ambalare, sisteme sau forme
constructive pentru a îndeplini misiunea globala optima a ambalajului vis a vis de produs.

Modul cum sunt îndeplinite toate cerintele pentru o varianta de ambalare, determina aspectul economic al acesteia, puternic
influentata de costurile singulare a fiecarei caracteristici deduse a mixului ambalajului, când ambalajul si produsul îsi
indeplinesc împreuna misiunea.

În dezvoltarea ambalajului, costurile acestuia trebuie sa constituie o concluzie si niciodata un argument in luarea deciziei de a
continua sau de a stopa o astfel de dezvoltare.

Ambalajul optim presupune ca produsul si ambalajul sau, sa fie privite ca un tot unitar luând în considerare urmatoarele
aspecte :

-ca sprijin reciproc pentru îndeplinirea cerintelor consumatorilor ;

-ca o “prezentare intergrata” a functiilor pentru consumator;

-ca un element optim integrabil a lantului logistic.

Aceasta unitate se bazeaza întotdeauna pe efectul de interschimbabilitate produs-ambalaj; spre exemplu, convenienta în
utilizarea produsului care ofera o anumita conformatie a ambalajului sa influenteze în aceeasi masura succesul precum gustul
sau culoarea produsului însasi.
Tabel 1. Mixul ambalajului

PRODUS -Protectia fizica Functia de protectie

-Protectia calitatii
GRAFICA -Promovarea produsului Functia de comunicare (Functia de
prezentare)
DESIGN -Informatii referitoare la produs
UTILIZARE -Economicitatea utilizarii Functia de utilizare

-Comfort in utilizare
MEDIUL -Consum de resurse si de energie Functia ecologica
INCONJURATOR
-Valorificarea deseurilor
SPATIU -Depozitare Functia de distributie

-Transport (Functia logistica)

-Accdeptabilitatea in comert

Pe lânga criteriile de apreciere deja cunoscute pentru ambalaje cum sunt: efectul de protectie, aptitudinea logistica si
eficacitatea publicitara, în ultimii ani au fost luate în considerare punctele de vedere ecologice privind caracterizarea
ambalajelor, respectiv intocmirea ecobilanturilor referitoare la ambalaje.

In economia de piata se impune elaborarea unui concept de estimare si de apreciere a compatibilitatii ambalajelor cu mediul
inconjurator. Cunoasterea ecobilanturilor este de aceea o conditie necesara.

Ecobilantul unui ambalaj se compune din descrierea ciclului de viata al ambalajului si o analiza a efectelor asupra mediului
înconjurator in totalitatea secventelor sale.

Norma Europeana EN 12973 (Value Management) descrie notiunea referitoare la valoare– ca o relatia între satisfacerea
nevoilor si resurselor care se folosesc conform relatiei:

Simbolul alfa in aceasta relatie semnifica faptul ca, relatia între satisfacerea cerintelor si introducerea resurselor nu este o
formula matematica ci o transpunere. Cei doi factori trebuie sa fie echilibrati pentru a obtine cel mai profitabil echilibru.

Valoarea nu este o marime absoluta ci relativa si poate fi privita din mai multe puncte de vedere. Atingerea unei valori optime
necesita ponderarea unor parametri aflati in situatii conflictuale. Pentru consumatori, notiunea valoare reprezinta masura în
care oferta atinge asteptarile lor în raport cu efortul (contributia) pe care trebuie sa o aduca în atingerea si folosirea produselor
si serviciilor.

Pentru furnizor valoarea este cu atât mai mare cu cât resursele sunt mai mici pentru satisfacerea asteptarilor clientilor.

Transpunerea relatiei de mai sus în vederea optimizarii ambalajului poate fi reprezentata dupa cum urmeaza:
 Relatia de mai sus arata ca valoarea fiecarui element din asamblul functiunilor sale este determinat de relatiile existente între
resursele existente (referitoare la costuri).

In practica acest lucru înseamna o examinare detaliata a fiecarui element de cost in sistemul de ambalare si o evaluare a
contributiei fiecarei componente la functionalitatea sistemului in care mixul – ambalajului sta la baza combinatiei produs-
ambalaj.

Aspectul orientat spre valoare în domeniul ambalajului este deosebit de util când este planificata sau este neceasra o schimbare.
Aceasta schimbare înseamna crearea a unui sistem mai bun sau costuri diminuate sau ceva mai bun cu costuri mici.

Prin utilizarea modelului valoric prezentat mai sus, se pun la dispozitie urmatoarele modalitati de crestere a valorii :

-functionalitate mai mare pentru costuri constante;

- functionalitate mai mare la costuri mai mici

-functionalitate mai mare cu costuri mai ridicate dar acceptabile.

Aceste trei modalitati pentru cresterea valorii în optimizarea amblajului sunt capabile sa ridice cota pe piata având astfel o cota
de câstig pe termen lung.

Cert este ca în modelarea ambalajului, aceste puncte de vedere tehnice, înseamna relatia de interschimbabilitate între acceptarea
calitatii de catre consumator si pretul de consum.

Câteva repere referitoare la conceptul analizei valorii în dependenta cu problemele referitoare la planificarea, ratioanlizarea ,
conformarea si optimizarea ambalajului sunt :

1. Integrarea ambalajului în produs precum si includerea ambalajului în reteaua externa de transport si

luarea în considerare a conditiilor de utilizare si de mediu ale produsului si ambalajului.

Astfel planificarea si rationalizarea ambalajului presupune un punct de vedere unitar pentru a putea estima influenta tuturor
factorilor asupra rezultatului final.

2. Acest punct de vedere unitar este legat de o strânsa cooperare interdisciplinara într-o echipa orientata, în care toti participantii
sunt responsabili precum si cei avizati de rezultate.

3. Relatia produs-ambalaj abordata mai sus, începe practic de la conceperea respectiv constructia produsului . O planificare a
produsului orientata spre piata trebuie sa aiba în vedere de la început o dezvoltare corespunzatoare a ambalajului.

Optimizarea relatiei produs-ambalaj trebuie avuta in vedere înca din faza incipienta a dezvoltarii si constructiei produsului si
ambalajului.

4. Procesle de formare a produsului si ambalajului sunt în mare masura procese inovative, pentru ca sunt conditionate de
dezvoltarea tehnica si economica si pot aparea în permanenta noi probleme în organizarea si imbunatatirea acestora.

Astazi, ambalajul este considerat un concept multifunctional si deschis care prin dezvoltarea inovativa trebuie adapat noilor
cerinte ale pietei.

Pentru intreprindere este necesara gasirea unui ambalaj individual optim pentru fiecare produs in parte.

Ambalajul se dovedeste a fi un element de legatura integral pentru organizarea produsului si pentru un marketing de succes al
produsului. De asemenea, organizarea sistemului produs – ambalaj necesita o gândire complexa precum si utlizarea unor
metode sistematice, inovative si orientate.
Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, în unele
cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia îi este destinat. Ambalajul favorizeazã identificarea
produsului, înlesnind atragerea de cumparatori potentiali, pe care îi învata cum sa foloseasca, sa pastreze
produsul si cum sa apere mediul înconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii
de descompunere ai acestora.
Un ambalaj trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
" Sa protejeje produsul;
" Sa prezinte caracteristicile tehnice care sa favorizeze operatiile de circulatie tehnica;
" Sa fie usor, comod si totodata prin modul in care este conceput sa fie usor de recunoscut;
" Sa atraga atentia cumparatorulu in mod spontan;
" Sa sugereze o idée precisa despre produs;
" Sa prezinte calitatile produsului.
Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, în unele
cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia îi este destinat. Ambalajul favorizeazã identificarea
produsului, înlesnind atragerea de cumparatori potentiali, pe care îi învata cum sa foloseasca, sa pastreze
produsul si cum sa apere mediul înconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii
de descompunere ai acestora.
Mazarea este un produs alimentar din clasa leguminoaselor.Acest aliment poate fi ambalat atat in ambalaje
din materiale traditionale cum ar fi:sticla, metalul, cat si din materiale noi cum ar fi materiale plastice si
complexe.
Cel mai bun material pentru ambalarea mazarei este de natura metalica.
Caracteristicele si cerintele de igiena specifice materialeler de natura metalica :
Am ales acest tip de ambalaj deoarece este compatibil cu produsul meu, mazarea nu are cum sa patrunda
pana la stratul de baza deoarece tabla a fost acoperita cu un strat protector de lac(operatia de versimare)
care indeplineste conditiile de igiena. Tabla cositorita este cea mai folosita in industria alimentara
apoximativ 90-95 %. Aceasta este obtinuta prin procedeele de: laminare la rece( se obtine foaia din tabla),
decapare(sunt indepartate urmele de ulei si alte substante chimice), acoperirea cu Sn sau cositorirea tablei
prin prcedeul la cald sau procedeul la rece, pasivizarea(tabla este trecuta printr-o baie de saruri ale acidului
cromic), versimizare(lacuire compatibila cu mazarea).
Structura tablei lacuite:
Cutia de conserva pentru mazare este formata din 2 elemente constitutionale: -capacul cutiei si corpul
cutiei. Prin ambutisare se obtine profilul capacului, prin rolare se obtine curba necesara inchiderii
capacului. Exista 2 modalitati de lipire sa de inchidere a corpurilor: 1.lipirea propriu-zisa sau 2. sudarea.
Pentru ca un ambalaj sa pastreze in conditii optime caracteristice mazarei pe tot timpul de viata al acesteia
este necesar ca ambalajul sa fie inchis ermetic, astfel incat intre produs si mediu exterior sa nu existe
schimburi reciproce.
Avantaje si dezavantaje pentru ambalajele metalice la ambalarea mazarei:
Avantaje :
" rezistenta mecanica foarte buna;
" are un transfer termic foarte bun, care permite transmiterea din autoclave a temperaturii de sterilizare;
" opacitatea materialului foarte buna(opreste decolorarea mazarei);
" capacitate buna de imprimare(date referitoare la mazare pot fi introduce pe cutie foarte usor);
" au o capacitate buna de reflectare;
" impermeabilitatea materialului care asigura rezistenta la acestuia la gaze, vapori de apa si arome;