DirecŃia NaŃională AnticorupŃie

ÎmbunătăŃirea capacităŃilor investigative ale

DirecŃiei NaŃionale AnticorupŃie

Criminalitatea pe piaŃa de capital

Ghid

1
Table of Contents:

INTRODUCERE cu privire la PARCHETUL IRLANDEI DE NORD ............................................................................. 8

Testul privind urmărirea penală ...................................................................................................................... 8

Rolul anchetatorului ...................................................................................................................................... 11

Consiliere privind urmărirea penală .......................................................................................................... 12

Urmărirea penală a infracţiunilor.............................................................................................................. 13

Acceptarea pledoariilor de vinovăţie pentru infracţiuni mai puţin grave................................................. 13

Curtea de Apel ........................................................................................................................................... 14

Sentinţe prea uşoare ................................................................................................................................. 15

Proceduri de acuzare privată..................................................................................................................... 15

Asigurarea calităţii actului de justiţie ........................................................................................................ 16

Echipa responsabilă de asigurarea calităţii ............................................................................................... 16

Inspectoratul pentru Justiţie Penală.......................................................................................................... 17

ANEXA 1 – Statistici privind urmăririle penale efectuate de PPSNI .................................................................. 19

REZULTATE ÎNREGISTRATE DE MAGISTRATES’ COURT.................................................................................. 21

REZULTATE ÎNREGISTRATE DE CROWN COURT............................................................................................. 22

PUTEREA POLIŢIEI DE A PERCHEZIŢIONA ŞI DE A ARESTA................................................................................. 23

Legea privind terorismul 2000....................................................................................................................... 23

Codul de detenţie a prizonierilor terorişti..................................................................................................... 23

Ordin privind funcţionarea Poliţiei şi administrarea probelor penale (IN), 1989 (modificat)....................... 24

Codurile de bună practică privind funcţionarea Poliţiei şi administrarea probelor penale ......................... 24

http://www.nio.gov.uk/police_and_criminal_evidence_(ni)_order_1989_codes_of_practice_2007_edition
.pdf................................................................................................................................................................. 24

INFRACŢIUNE OBIŞNUITĂ - Ordinul din 1989 privind funcţionarea Poliţiei şi administrarea probelor penale
....................................................................................................................................................................... 24

Puterea de a efectua percheziţii (fără mandat) cu scopul de a căuta şi a ridica probe ................................ 27

Puterea generală de a confisca ..................................................................................................................... 27

2
 Puterea de a aresta ....................................................................................................................................... 28

Puterea de a efectua percheziţii (cu mandat) ............................................................................................... 30

INFRACŢIUNEA DE TERORISM – Legea din 2000 privind terorismul ............................................................ 32

Puterea de a reţine şi de a percheziţiona.................................................................................................. 33

Puterea de a aresta (fără mandat) ............................................................................................................ 37

Puterea de a efectua percheziţii (fără mandat) ........................................................................................ 38

Puterea de a efectua percheziţie (cu mandat) anexa 5, Legea privind terorismul 2000 .......................... 38

ANEXA 10, Legea privind terorismul 2000................................................................................................. 39

SCURTĂ PREZENTARE A AUTORITĂŢII DE REGLEMENTARE A SERVICIILOR FINANCIARE .................................. 40

Activitate comercială frauduloasă................................................................................................................. 41

Dezmembrarea activelor ............................................................................................................................... 41

Manipularea preţului acţiunilor .................................................................................................................... 41

Publicarea de informaţii false........................................................................................................................ 42

EXEMPLE DE CAZURI FSA............................................................................................................................... 51

Strategia FSA şi abordarea luptei împotriva fraudei ..................................................................................... 55

ANEXA 2 – Abuzul de piaţă................................................................................................................................ 62

Articolul 118 Abuzul de piaţă ................................................................................................................... 63

ANEXA 3 – Principiile de afaceri FSA ................................................................................................................. 65

Cele 11 principii de afaceri definite de FSA................................................................................................... 66

ANEXA 4 – Informaţii confidenţiale................................................................................................................... 67

LEGEA DIN 1993 PRIVIND JUSTIŢIA PENALĂ....................................................................................................... 68

PARTEA a V-a – INFORMAŢII CONFIDENŢIALE ............................................................................................... 68

Infracţiunea de utilizare abuzivă a informaţiilor confidenţiale ..................................................................... 68

STUDIU DE CAZ – CERERE MULTIPLĂ DE ACŢIUNI ........................................................................................... 74

Măsuri iniţiale................................................................................................................................................ 79

Strategia de efectuare a percheziţiei ............................................................................................................ 80

Gestionarea documentelor ........................................................................................................................... 80

Gestionarea relaţiilor cu media ..................................................................................................................... 80

3
 Consultarea cu procurorul............................................................................................................................. 80

STUDIU DE CAZ – ABUZ DE INFORMAŢII CONFIDENŢIALE PE PIAŢA IRLANDEZĂ DE CAPITAL .......................... 82

Infracţiunea descoperită ............................................................................................................................... 83

Procedura de raportare către Poliţia irlandeză a unei suspiciuni de săvârşire a unei infracţiuni de „utilizare
abuzivă a informaţiilor confidenţiale”........................................................................................................... 84

SCURTĂ PREZENTARE A SISTEMULUI LEGISLATIV ŞI PENAL AL IRLANDEI ..................................................... 85

SCURTĂ PREZENTARE A GARDA BUREAU OF FRAUD INVESTIGATION.......................................................... 87

(Agenţie specializată în investigarea infracţiunilor de fraudă în Irlanda)...................................................... 87

DESFĂURAREA UNEI ANCHETE ÎN CAZUL UNEI SUSPICIUNI DE „ABUZ DE INFORMAŢII CONFIDENŢIALE” DE DL

A. DE LA BIROUL DE INVESTIGARE A FRAUDELOR............................................................................................. 89

Suspecţii..................................................................................................................................................... 89

Prezervarea probei .................................................................................................................................... 89

Abordarea persoanei suspectate de fraudă şi strategia de arestare ........................................................ 90

Reclamaţia ................................................................................................................................................. 90

Proba nr.1 .................................................................................................................................................. 91

Proba nr. 2 ................................................................................................................................................. 92

Proba nr. 3 ................................................................................................................................................. 92

Proba nr. 4 ................................................................................................................................................. 92

PUNEREA SUB ACUZARE................................................................................................................................ 93

Cadrul legal .................................................................................................................................................... 94

Cooperare la nivel naţional şi internaţional .................................................................................................. 95

Autorităţile de supraveghere ........................................................................................................................ 96

Legea privind cooperarea Poliţiei.................................................................................................................. 99

Legea Poliţiei de Securitate ......................................................................................................................... 101

Codul penal.................................................................................................................................................. 103

Codul de procedură penală ......................................................................................................................... 109

BAK - Introducere .................................................................................................................................... 113

BAK – Temei legal .................................................................................................................................... 113

4
 BAK - Sarcini............................................................................................................................................. 114

Cooperarea internaţională .......................................................................................................................... 115

Prevenire: .................................................................................................................................................... 115

BAK - Organizare.......................................................................................................................................... 115

BAK – Declaraţia de misiune........................................................................................................................ 116

MODEL DE MEMORANDUM DE ÎNłELEGERE CU O ALTĂ INSTITUłIE / ORGANIZAłIE......... 122

1 - Introducere............................................................................................................................................. 122

2 - Rezumat.................................................................................................................................................. 122

3 – Raportul iniţial ....................................................................................................................................... 122

5 – Reacţia DNA la primirea unei sesizări oficiale ....................................................................................... 124

6 – Ce trebuie să facă persoana fizică sau agenţia care sesizează un caz de corupţie?.............................. 125

7. Gestionarea dovezilor.............................................................................................................................. 125

Probele trebuie atent manevrate................................................................................................................ 126

RECOMANDĂRI DE MODIFICARE A LEGISLAŢIEI PENALE ŞI A PROCEDURILOR DE CERCETARE PENALĂ ........ 127

Recomandarea 1.......................................................................................................................................... 127

Recomandarea 2.......................................................................................................................................... 129

Recomandarea 3.......................................................................................................................................... 129

Recomandarea 4.......................................................................................................................................... 130

Recomandarea 5.......................................................................................................................................... 131

Recomandarea 6.......................................................................................................................................... 131

5
INTRODUCERE

Tema acestei componente a proiectului este „InfracŃiuni legate de piaŃa de capital”.

ConŃinutul acesteia a fost stabilit pe baza sfaturilor şi îndrumărilor conducătorilor DNA.
ExperŃii pe termen scurt pe această componentă au depus toate eforturile pentru a sublinia
faptul că, indiferent de cine raportează comiterea unei infracŃiuni şi indiferent de „mediul" în
care aceasta este comisă, anchetarea infracŃiunii respective se face prin aplicarea
competenŃelor generale de investigare. Procurorii DNA, experŃii şi poliŃia trebuie să
respecte Codul de procedură penală în procesul de gestionare a anchetelor respective şi
nu există derogări de la aceste normele de procedură pentru infracŃiunile legate de piaŃa de
capital.

ExperŃii pe termen scurt au subliniat necesitatea stabilirii regulilor de bază pentru

desfăşurarea acestor anchete prin încheierea unor protocoale adecvate care să prezinte ce
anume aşteaptă DNA din partea entităŃilor care vor raporta posibile acte ilicite către DNA. În
acest scop, s-a elaborat un model care poate fi folosit sau adaptat în vederea analizării sau
formării unor noi relaŃii de lucru între instituŃii. Astfel de protocoale vor stabili:

CINE urmează să transmită informaŃii către DNA precum şi punctele de contact din cadrul
entităŃii care raportează/cooperează. Punctele de contact unice reprezintă cea mai bună
practică pentru managementul relaŃiilor cu mai multe instituŃii.

CE informaŃii vor fi transmise şi ce format vor avea acestea.

Elaborarea acestor documente va constitui fundalul pentru desfăşurarea unor relaŃii

interinstituŃionale continue bazate pe profesionalism.

În cultura europeană occidentală, multe profesiuni au concepŃii fanteziste despre membrii

lor, doctorii /poliŃiştii/profesorii sunt văzuŃi ca persoane intuitive şi, de obicei, sunt percepuŃi,
în operele de ficŃiune sau în emisiunile TV, ca nişte răzvrătiŃi singuratici care obŃin rezultate
prin ignorarea regulilor şi asumarea riscurilor, precum şi prin faptul că nu acŃionează
întotdeauna ca la carte. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, adevăratul test de
caracter într-o situaŃie de criză este dat de conformarea cât mai strictă la proceduri şi nu de
abandonarea rapidă a acestora. Succesul de zi cu zi, acele „soluŃii care dau rezultate" în
cadrul diferitelor sisteme şi proiecte care merg bine se bazează pe un anumit grad de
noroc, dar în cea mai mare parte, depind de evitarea sistematică a erorilor de judecată prin
stabilirea unor proceduri adecvate şi respectarea întocmai a acestora.

6
ExperŃii pe termen scurt speră că acest ghid şi seminariile de formare asociate se vor
dovedi benefice pentru participanŃi. Ghidul nu trebuie privit ca un document final care, odată
redactat, nu mai trebuie revizuit sau modificat. Sperăm că acest ghid va fi dezvoltat şi va
deveni document de lucru pentru persoanele care intră în contact cu DNA şi care răspund
de investigarea/raportarea infracŃiunilor legate de piaŃa de capital.

Elaborat de

• Stephen Maxwell LLB MA, Marea Britanie.

• Eugene Gallagher LLB, Avocat pledant, Republica Irlanda.

• MR Mag. Josef Mahr, Austria.

7
INTRODUCERE cu privire la PARCHETUL IRLANDEI DE NORD

Procurorul general al Marii Britanii, care este şi Procuror general pentru Irlanda de Nord,
răspunde solidar cu Secretarul de stat pentru Irlanda de Nord de Parchetul General Irlandei
de Nord (PPS).

Procurorul general răspunde în faŃa Parlamentului pentru deciziile de urmărire penală

adoptate de procurori, în timp ce Secretarul de stat răspunde de infrastructura Parchetului
General şi de finanŃarea acestuia.

Parchetul a fost înfiinŃat la data de 13 iunie 2005 prin Legea asupra justiŃiei (Irlanda
de Nord) din 2002.1 Pe lângă înfiinŃarea Parchetului General, legea defineşte şi
îndatoririle şi angajamentele statutare ale acestuia, precum şi cadrul legislativ în
temeiul căruia acesta îşi desfăşoară activitatea, punerea în funcŃiune a instituŃiei
Parchetului General a fost finalizată în octombrie 2007. Parchetul General se ocupă de
toate cazurile de urmărire penală rezultate în urma unei anchete efectuate de organele de
2
poliŃie, atât în faŃa Magistrates' Court (delicte minore), cât şi în faŃa Crown Court3 (delicte
grave). Parchetul este un organism independent atât faŃă de poliŃie, cât şi de guvern.
Hotărârile acestuia sunt imparŃiale şi se bazează pe evaluarea independentă şi
profesionistă a probelor existente şi urmăresc interesul public.

Cazurile urmărite penal sunt iniŃiate sau continuate în cazul în care sunt îndeplinite
condiŃiile impuse de „Testul privind urmărirea penală”.

Testul privind urmărirea penală4

Cazurile urmărite penal sunt iniŃiate sau continuate de către Parchet în situaŃiile în care poliŃia a
demarat procesul de punere sub acuzare a unei persoane fizice pentru săvârşirea unei infracŃiuni
penale numai în cazul în care procurorul general constată că prevederile testului privind urmărirea
penală au fost îndeplinite.

1
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2002/ukpga_20020026_en_1
2
Magistrates' Court: Curtea Magistraţilor

3
Crown Court: Curtea cu juraţi

4
Testul privind urmărirea penală este elementul de bază al Codului de procedură penală emis în temeiul articolului 37
din Legea 2002 (revizuită în 2008).

8
CondiŃiile testului privind urmărirea penală sunt îndeplinite dacă:

• Probele care pot fi prezentate în instanŃă sunt suficiente pentru a asigura şanse
rezonabile de obŃinere a unei condamnări - Testul probatoriului şi

• Urmărirea penală se face în interes public - Testul existenŃei interesului public

Fiecare aspect al testului trebuie luat în considerare în mod separat şi evaluat înainte de a
se putea lua hotărârea de urmărire penală. Hotărârea prin care se stabileşte dacă
urmărirea penală respectivă este necesară în interes public poate fi luată numai după ce
testul probatoriului a fost satisfăcut.

Există şanse rezonabile de obŃinere a unei condamnări dacă pot fi aduse probe credibile în
legătură cu o persoană fizică identificabilă pe care procurorul le poate prezenta în instanŃă
şi pe baza cărora, se poate anticipa în mod rezonabil că un juriu imparŃial, îndrumat în mod
adecvat conform prevederilor legale, poate constata că există în mod clar dovezi
suficiente că infracŃiunea penală a fost comisă de persoana fizică care este pusă sub
urmărire penală. După ce procurorul-general constată că există probe suficiente pentru a
asigura şanse rezonabile de obŃinere a unei condamnări, se va analiza dacă interesul
public impune urmărirea penală a cazului respectiv. Nu există nicio regulă conform căreia
toate infracŃiunile pentru care există probe suficiente trebuie urmărite penal – procurorii
trebuie să îşi exercite puterea de a aprecia pentru a stabili dacă interesul public impune
urmărirea penală a unui caz. Se pleacă de la premisa că interesul public solicită urmărirea
penală în cazul în care s-a comis o încălcare a prevederilor dreptului penal. Această
premisă constituie punctul de plecare pentru analiza cazurilor prezentate de Parchet. În
anumite cazuri, gravitatea infracŃiunii raportate poate face ca această premisă să fie foarte
puternică. Cu toate acestea, există cazuri în care, deşi există probe suficiente pentru a
asigura şanse rezonabile de obŃinere a unei condamnări, interesul public nu solicită
urmărirea penală. De exemplu, procurorii generali trebuie să aibă în vedere gradul de
adecvare a unei opŃiuni alternative, în special în cazul în care făptuitorul este tânăr.
Întrucât nu toate cazurile impun urmărirea penală, este important ca organele de deciziei
ale Parchetului să aibă la dispoziŃie alte opŃiuni. Aceste alte alternative la urmărirea penală
sunt cunoscute sub denumirea de „opŃiuni alternative”.

OpŃiunile alternative au scopul de:

(i) a asigura o modalitate rapidă şi simplă de tratare a făptuitorilor care au comis infracŃiuni
mai puŃin grave;
9
(ii) a reduce riscul recidivării;
(iii) a-i implica pe făptuitori într-un proces de restabilire a raportului cu victima şi cu
societatea ca întreg;
(iv) a reduce la minimum implicarea făptuitorului în sistemul de justiŃie penală5.

Pe o scară variabilă, răspunsurile Parchetului pot include următoarele:

Avertisment competent – Pentru a primi un avertisment competent, persoana care face

obiectul raportului trebuie să recunoască de bună voie comiterea infracŃiunii şi trebuie să
consimtă pe deplin la avertismentul primit. Un avertisment competent este înregistrat în
cazierul persoanei fizice în cauză timp de 12 luni. În acest caz, acuzaŃia este adusă la
cunoştinŃa făptuitorului şi acesta primeşte un avertisment cu privire la comportamentul său
viitor. Deşi Parchetul este cel care stabileşte, pentru fiecare caz în parte, dacă
circumstanŃele sunt eligibile pentru a administra un avertisment competent, procesul de
administrare al acestuia este realizat de poliŃie. CircumstanŃele detaliate în care poate fi
administrat un avertisment competent sunt indicate în paragraful 4.1. din documentul
menŃionat în nota de subsol 3.

Avertisment formal – În acest caz, avertismentul este administrat într-un context formal de
către un facilitator profesionist care poate fi sau poate să nu fie poliŃist. În cazul în care
facilitatorul nu este poliŃist, totuşi un poliŃist trebuie să fie prezent. În anumite circumstanŃe
şi cu acordul tuturor părŃilor implicate, făptuitorul se poate întâlni cu partea vătămată. Deşi
un avertisment formal nu este o condamnare, acesta este consemnat în cazierul persoanei
în cauză timp de 30 de luni (2 şi 1/2 ani) pentru făptuitorii juvenili şi 5 ani, pentru adulŃi.
Pentru făptuitorii juvenili este disponibilă opŃiunea de „ConferinŃe pentru tineri”.
CircumstanŃele detaliate în care poate fi administrat un avertisment formal sunt prezentate
la paragraful 4.2. al documentului indicat în nota de subsol nr. 3, iar detaliile privind
conferinŃele pentru tineri sunt prezentate la paragraful 4.3.

În perioada 2008/2009, Parchetul a solicitat poliŃiei să dea avertismente formale unui număr
de 7.367 de persoane şi să administreze avertismente competente unui număr de 2.158 de
persoane.

BineînŃeles, ca ultimă măsură există urmărirea penală6.

5
http://www.ppsni.gov.uk/Site/1/Documents/Publications/Guidelines_for_Diversion_FINALv1.pdf

10
Obiectivul Parchetului este acela de a oferi tuturor clienŃilor săi servicii de urmărire
penală independente, corecte şi eficiente.

Parchetul este principala autoritate de urmărire penală din Irlanda de Nord şi, în această
calitate, răspunde de toate cazurile penale urmărite penal de fostul Departament al
Procurorului Republicii Irlanda de Nord (DPRIN) şi de PoliŃia Irlandei de Nord (PIN). Pe
lângă adoptarea deciziilor privind începerea urmăririi penale în toate cazurile iniŃiate sau
anchetate de poliŃie în Irlanda de Nord, acesta analizează şi cazurile iniŃiate sau anchetate
de alte autorităŃi legale. De asemenea, Parchetul adoptă decizii privind începerea
procesului de urmărire penală şi conduce astfel de procese în numele unei serii de
organisme guvernamentale, ca de exemplu, AgenŃia pentru testarea conducătorilor auto şi
autovehiculelor; Ministerul Dezvoltării Sociale şi Mediului şi Serviciul pentru patrimoniu. De
asemenea, Ombudsmanul din sectorul poliŃiei pentru Irlanda de Nord depune dosare la
Parchet în vederea adoptării unei decizii privind procesul de urmărire penală, în cazul în
care un raport de anchetă indică faptul că este posibil ca o infracŃiune penală să fi fost
comisă de un membru al poliŃiei.

Întrucât PIN şi PPSNI sunt principalii clienŃi care beneficiază de serviciile pe care şi le oferă
reciproc, acordurile dintre agenŃii sunt foarte importante şi au condus la elaborarea unui
protocol între PPS şi PIN. Acest protocol evidenŃiază aşteptările fiecărui partener al
acordului şi serviciile pe care fiecare urmează să le ofere celuilalt.

Rolul anchetatorului

Ancheta nu intră atribuŃiile Parchetului, responsabilitatea acesteia îi revine anchetatorului,

indiferent de agenŃia de provenienŃă a acestuia, anchetatorul are obligaŃia de a investiga
prezumŃia că o infracŃiune penală a fost comisă, de a colecta probe privind prezumŃia în
cauză şi de a prezenta probele respective în faŃa procurorului. PoliŃia Irlandei de Nord
reprezintă principalul organ de anchetă cu care operează Parchetul, deşi, aşa cum s-a
menŃionat mai sus, şi alte organisme pot depune dosare la Parchet. Există două modalităŃi
prin care anchetatorii pot depune un dosar la Parchet – prin punerea sub acuzare a unei
persoane fizice sau prin înaintarea către Parchet a unui raport privind o persoană fizică.

6
Statisticile privind urmărirea penală sunt incluse în Anexa 1.

11
După primirea documentelor de către Parchet, din momentul punerii sub acuzare sau al
primirii raportului de la anchetator, Parchetul îşi asumă responsabilitatea completă pentru
monitorizarea progresului cazului în cadrul sistemului de justiŃie. La primirea unui caz de la
un anchetator, Parchetul poate solicita anchetarea în continuare a oricărui aspect specific,
în cazul în care consideră că sunt necesare alte informaŃii suplimentare în vederea
adoptării unei decizii competente de urmărire penală.

Suplimentar, Parchetul poate solicita PoliŃiei Irlandei de Nord să ancheteze orice aspect
care i-a fost adus la cunoştinŃă, în cazul în care consideră că este posibil să se fi comis o
infracŃiune penală. Exemplele de cazuri în care poate fi făcută o astfel de solicitare includ,
de exemplu, aspecte aduse direct la cunoştinŃa procurorului care susŃin comiterea
infracŃiunii penale sau aspecte aduse la cunoştinŃa procurorului de către instanŃe sau de
către medicul legist, apărute în cursul investigaŃiilor conduse de aceştia.

Dacă Parchetul nu consideră că PoliŃia a anchetat în mod adecvat un caz, acesta poate fi
înaintat către Ombudsmanul din sectorul poliŃiei, organismul responsabil de anchetarea
PIN.

Deşi anchetarea infracŃiunilor penale nu intră în răspunderea Parchetului, acesta le va oferi

anchetatorilor consiliere în domeniu.

Consiliere privind urmărirea penală

Consilierea privind urmărirea penală reprezintă îndrumările oferite anchetatorilor de către

Parchet. Consilierea anchetatorilor şi, în special, a PIN, de către Parchet se limitează la
următoarele aspecte legate de urmărirea penală a infracŃiunilor:

• calitatea şi admisibilitate probelor,

• probele necesare pentru a iniŃia urmărirea penală a unei persoane pentru comiterea
unei anumite infracŃiuni,

• dacă bunurile unei persoane supuse unei anchete trebuie supuse unui ordin de
restricŃie emis de Înalta Curte.
Anchetatorul poate solicita consiliere cu privire la oricare dintre aspectele legate de
procesul de urmărire penală, în orice etapă a unei anchete şi, deşi consilierea cu privire la

12
fondul aspectelor menŃionate îi va fi oferită, Procurorul nu poate îndruma anchetatorul cu
privire la modalităŃile de obŃinere a probelor materiale identificate.
Consilierea înainte de punerea sub acuzare este un exemplu specific de consiliere privind
urmărirea penală şi apare în cazul în care poliŃia are nevoie de consiliere cu privire la
unele acuzaŃii specifice, dacă există, care trebuie să îi fie aduse persoanei anchetate.

Urmărirea penală a infracŃiunilor

În multe cazuri, probele vor conduce la constatarea mai multor infracŃiuni posibile. Se va
proceda cu mare atenŃie pentru a se asigura că infracŃiunea sau infracŃiunile care urmează
să fie urmărite penal reflectă în mod adecvat gravitatea comportamentului penal pentru
care există probe şi care vor oferi instanŃei un temei adecvat pentru condamnare.
Procurorul va avea în vedere circumstanŃele indicate în documentele aferente cazului
respectiv şi va identifica infracŃiunile care urmează să fie urmărite penal şi care vor permite
ca prezentarea cazului să fie simplă şi clară. În general, Parchetul va urmări penal
infracŃiunile grave, conform probelor administrate.

Acceptarea pledoariilor de vinovăŃie pentru infracŃiuni mai puŃin grave

Deciziile de urmărire penală, inclusiv infracŃiunile specifice care urmează să fie urmărite
penal sunt adoptate de Parchet conform testului privind urmărirea penală la care toŃi
procurorii publici trebuie să adere. Astfel de decizii sunt adoptate după evaluarea atentă a
tuturor probelor şi informaŃiilor raportate, inclusiv orice mijloc evident sau posibil de apărare,
precum şi cerinŃele impuse de interesul public. În general, decizia de urmărire penală,
precum şi infracŃiunile care urmează să fie urmărite penal după ce au fost formulate oficial
de Parchet, vor fi modificate numai în cazul în care există motive suficiente pentru a face
acest lucru. Ocazional, apărarea poate să adreseze Parchetului propunerea de pledare a
vinovăŃiei numai pentru o parte a acuzaŃiilor aduse sau pentru o acuzaŃie sau acuzaŃii mai
puŃin grave, urmând ca restul acuzaŃiilor să nu mai fie urmărite. Parchetul are obligaŃia de a
analiza dacă propunerea de pledare a vinovăŃiei poate fi acceptată în condiŃiile respective.
Parchetul va primi sfaturi de la un procuror independent şi va evalua factorii care ar putea
să afecteze evoluŃia cazului respectiv, ca de exemplu, soliditatea probelor împotriva
inculpatului. Decizia se ia numai în urma unei analize detaliate a probelor şi a examinării
riguroase a acŃiunilor care se impun pentru a satisface justiŃia, inclusiv interesele victimelor.
Procurorul nu negociază cu inculpatul. Expresia „negociere judiciară” este greşit folosită

13
pentru a descrie acest proces. Negocierea judiciară implică propunerea procurorului de a
se accepta pledarea vinovăŃiei pentru o infracŃiune mai puŃin gravă şi nu este inclusă în
practicile şi procedurile Parchetului General. Acest termen este înŃeles ca implicând
tentativa de a se ajunge la o înŃelegere inadecvată sau, cel puŃin, îndoielnică între procuror
şi apărare. Atât acest termen, cât şi implicaŃiile lui sunt discutabile din punctul de vedere al
Parchetului General.

Curtea de Apel

În cazul unui delict grav, procurorul-general poate formula recurs la Curtea de Apel ca
urmare a unei achitări pronunŃate către Crown Court. Totuşi, inculpatul este şi rămâne
achitat, indiferent de rezultatul unui astfel de recurs. În toate cazurile în care un procuror
consideră că există sau ar putea exista un motiv de recurs pe care procurorul-general îl
poate înainta la Curtea de Apel, procurorul trebuie să raporteze cazul imediat către
Parchet. Persoana fizică poate fi rejudecată numai dacă există probe noi care pot fi
prezentate CurŃii.

Parchetul poate face recurs la Curtea de Apel împotriva oricărei decizii a CurŃii cu juraŃi de
emitere a unui ordin de confiscare sau împotriva oricărei decizii a Crown Court de a nu
emite un ordin de confiscare. De asemenea, Parchetul poate face recurs împotriva
anumitor hotărâri ale Crown Court în legătură cu un proces pentru un delict grav, ca de
exemplu, o hotărâre prin care curtea a decis că nu există un caz care poate fi susŃinut
împotriva învinuitului.

Parchetul poate face recurs împotriva oricărei decizii a Magistrates’ Court prin solicitarea
„formulării” cazului de către magistrat. Astfel de recursuri împotriva deciziilor Magistrates’
Court vor fi audiate la Curtea de Apel.

Parchetul poate solicita o autorizaŃie de înaintare a unui recurs împotriva oricărei decizii a
CurŃii de Apel la Curtea Supremă a Marii Britanii, dacă se face dovada existenŃei unui motiv
de recurs a cărui importanŃă este de interes general.

14
SentinŃe prea uşoare

Legea justiŃiei penale din anul 19887 a acordat procurorului-general prerogativa de a solicita
autorizarea trimiterii către Curtea de Apel a unei sentinŃe pe care o consideră prea uşoară.
Legea restricŃionează folosirea acestei prerogative pentru anumite delicte mai grave care
au fost judecate şi pentru care s-a pronunŃat o sentinŃă de către Crown Court. Procurorul-
general nu poate face recurs împotriva niciunei sentinŃe pronunŃate de Magistrates’ Court pe
motivul că aceasta este prea uşoară.

Curtea de Apel a stabilit că o sentinŃă prea uşoară nu intră sub incidenŃa sentinŃelor pe care
un judecător le-ar putea considera adecvate în mod rezonabil după luarea în considerare a
tuturor factorilor relevanŃi şi având în vedere îndrumările privind emiterea sentinŃelor.
Fiecare caz este diferit, iar o sentinŃa adecvată pentru fiecare caz depinde de
circumstanŃele particulare ale cazului respectiv. În cadrul procesului de condamnare a unui
inculpat, judecătorul ia în considerare orice îndrumări şi precedente care îi sunt puse la
dispoziŃie de Curtea de Apel, identifică toate aspectele care constituie circumstanŃe
agravante, precum şi orice alte aspecte care constituie circumstanŃe atenuante. După
aceea, judecătorul decide asupra unei sentinŃe care reflectă nevoia de a sancŃiona, de a
descuraja alŃi potenŃiali infractori, de a proteja publicul şi de a-l reabilita pe inculpat.

Parchetul general poate supune un caz atenŃiei procurorului-general pentru ca acesta să

analizeze dacă este necesar să se facă recurs pe considerentul că sentinŃa impusă este
prea uşoară.

Proceduri de acuzare privată

În Marea Britanie, nu există o prevedere legislativă (de fapt, acest lucru este autorizat în
mod explicit)8 care să împiedice un membru al publicului să iniŃieze o procedură de acuzare
privată împotriva unei persoane fizice sau juridice. De fapt, pe data de 6 ianuarie 2010,
procurorul-general a intervenit pentru a prelua un caz în care o persoană fizică a solicitat
unei instanŃe şi a obŃinut un mandat de arestare pentru o oficialitate israeliană aflată în
vizită în Marea Britanie sub acuzaŃia că persoana în cauză se făcea vinovată de „crime de
război”. 9

7
http://www.opsi.gov.uk/ACTS/acts1988/ukpga_19880033_en_1
8
Articolul 6, alineatul (1) din Legea privind urmărirea penală a infracţiunilor din 1985.
9
http://www.guardian.co.uk/uk/2010/jan/05/israeli-military-uk-arrest-fears

15
Orice persoană, inclusiv alte organisme de anchetă, şi orice membru al publicului, cu
excepŃia procurorul:

a) poate să iniŃieze o procedură penală sau

b) poate să conducă o procedură penală în legătură cu care obligaŃia procurorului
de a conduce o astfel de procedură nu este aplicabilă.

Dacă o persoană fizică iniŃiază o procedură de acuzare privată, procurorul poate prelua, în
orice etapă, conducerea unei astfel de proceduri penale.

Cum asigură Marea Britanie „calitatea” sistemului de justiŃie?

Asigurarea calităŃii actului de justiŃie

Eşantionare
O componentă de bază a măsurilor adoptate de PPS în vederea asigurării calităŃii actului
de justiŃie îl reprezintă eşantionarea cazurilor de către procurorii regionali şi procurorii
publici principali. Eşantionarea se efectuează lunar, 600 de dosare fiind analizate în
perioada 2008-2009. În peste 98% din cazurile eşantion, decizia de urmărire penală luată,
de oferire a unei „opŃiuni alternative” sau de neurmărire penală s-a dovedit corectă.

La ora actuală, responsabilitatea monitorizării performanŃei procurorilor publici în cadrul

Magistrates’ Courts revine procurorilor publici principali pe baza eşantionării cazurilor şi
rezultatelor.

Echipa responsabilă de asigurarea calităŃii

În decursul unui an, departamentul de politici efectuează o serie de analize tematice. De

exemplu, s-a efectuat o analiză a operaŃiunilor PPS privind politica de combatere a violenŃei
domestice. Analiza a avut ca urmare o serie de recomandări destinate să asigure
respectarea deplină a acestei politici. Recomandările au inclus numirea unor specialiştilor
regionali în domeniul violenŃei domestice în vederea asigurării coerenŃei practicilor şi a
dezvoltării unor cursuri ulterioare de formare pentru procurori şi pentru personalul comunitar
de legătură. De asemenea, au fost elaborate analize tematice în următoarele domenii:

16
• Solicitări de informaŃii detaliate emise de PIN, inclusiv solicitări de dosare complete
de anchetă;

• Planuri de înaintare a unor cazuri complexe la Departamentului central pentru

activităŃile legate de cazuri;

• Motivele care stau la baza unei constatări de tipul „Nicio plângere” în cadrul Crown
Court;

• Standardele de apărare ale PPS în cadrul Magistrates’ Court din Belfast;

• Desfăşurarea Programului de îmbunătăŃire a comportamentului conducătorilor auto

din Irlanda de Nord şi

• Folosirea probelor care demonstrează „reaua-voinŃă”.

Inspectoratul pentru JustiŃie Penală

Inspectoratul pentru JustiŃie Penală din Irlanda de Nord10 (CJI) este un inspectorat
independent, prevăzut prin lege, înfiinŃat în 2003 în temeiul art. 45 al Legii din 2002 privind
justiŃia (în Irlanda de Nord). Este un organism public non-guvernamental (OPN) reprezentat
de un inspector-şef. Obiectivul strategic al Inspectoratului pentru JustiŃie Penală este
promovarea eficacităŃii, eficienŃei şi caracterului nepărtinitor al sistemului de justiŃie penală
din Irlanda de Nord, care include Parchetul General. De asemenea, OPN poate apela la
organizaŃia similară, Inspectoratul Serviciului de Procuratură al Reginei (HMCPSI)11, care
este un inspectorat independent din cadrul Inspectoratului Serviciului de Procuratură al
Coroanei (CPS), principala autoritate din Anglia şi łara Galilor, care vizează urmărirea
penală. Obiectivul HMCPSI îl reprezintă îmbunătăŃirea calităŃii justiŃiei prin verificarea şi
evaluarea independentă a serviciilor de urmărire penală şi îmbunătăŃirea în acest mod a
eficacităŃii şi eficienŃei acestora.

10
Criminal Justice Inspection Northern Ireland

11
Her Majesty's Crown Prosecution Service Inspectorate

17
• De exemplu, în ianuarie 2009, HMCPSI a efectuat o inspecŃie în numele
inspectorului-şef al Inspectoratului pentru justiŃie penală al Irlandei de Nord. Obiectivul
principal al inspecŃiei a vizat progresul realizat pe baza recomandărilor şi aspectelor
rezultate în urma inspecŃiei efectuate în 2007.

• Probele care au stat la baza constatărilor inspecŃiei au inclus examinarea dosarelor

(Serviciului Public de Procuratură) PPS finalizate în perioada iulie-septembrie 2008.
Eşantioanele selectate au inclus o serie de cazuri şi rezultatele acestora, inclusiv cele în
care PPS a decis neurmărirea penală, dar şi a celor trimise în judecată, precum şi o serie
de cazuri individuale, de exemplu cazuri de violenŃă domestică.

• Echipa de inspectori a ajuns la concluzia că procesul decizional privind urmărirea

penală „... este în continuare solid”. De asemenea, inspectorii au constatat îmbunătăŃirea
modalităŃii de abordare a asigurării calităŃii actului de justiŃie de către Parchet:

• „În plus, PPS şi-a consolidat modalitatea de abordare a calităŃii, asigurând existenŃa
unor exemple pozitive de analize tematice pe subiecte specifice în cadrul activităŃii legate
de cazuri, care au condus la îmbunătăŃiri ale performanŃelor.” TION AND

18
ANEXA 1 – Statistici privind urmăririle penale efectuate de PPSNI12

12
PPSNI (Public Prosecution Service of Northern Ireland): Serviciul Public de Procuratură al Irlandei de Nord, (Ministerul
Public) (n.t.)

19
DOSARE PREZENTATE

2007/8 Nr. de dosare

REGIUNEA BELFAST 14.818
REGIUNEA DE EST 13.115
BALLYMENA DE NORD 8.647
FOYLE DE NORD 3.835
REGIUNEA DE VEST 8.105
REGIUNEA DE SUD 3.836
FRAUDĂ 29
NIVEL DEPARTAMENTAL 1.942
URMĂRIRI PENALE LA NIVEL
49
CENTRAL
Total 54.376
Număr de urmăriri penale 2008 18.548
Alte agenŃii în 2008, 1942 dosare.

Nr. De
2008/9
dosare
REGIUNEA BELFAST 15.268
REGIUNEA EASTERN REGION 11.988
BALLYMENA de NORD 7.402
FOYLE de NORD 5.433
REGIUNEA DE VEST 8.342
REGIUNEA DE SUD 6.127
FRAUDĂ 24
NIVEL DEPARTAMENTAL 2.097
URMĂRIRI PENALE LA NIVEL
40
CENTRAL
Total 56.721

Număr de urmăriri penale 18.310

Alte agenŃii în 2009, 2099 de dosare.

20
REZULTATE ÎNREGISTRATE DE MAGISTRATES’ COURT13

2008 AchitaŃi CondamnaŃi Retrase Altele Total

REGIUNEA
266 7.792 740 168 8.966
BELFAST
REGIUNEA ESTICĂ 109 5.851 709 211 6.880
BALLYMENA DE
40 3.623 442 36 4.141
NORD
FOYLE de NORD 22 1.520 186 35 1.763
REGIUNEA VESTICĂ 145 4.778 776 69 5.768
REGIUNEA SUDICĂ 36 1.387 225 44 1.692
FRAUDĂ 4 5 1 10
NIVEL
24 1.244 69 2 1.339
DEPARTAMENTAL
URMĂRIRI PENALE
1 5 5 1 12
LA NIVEL CENTRAL
Total 643 26.204 3.157 567 30.571
2009 AchitaŃi CondamnaŃi Retrase Altele Total
REGIUNEA
263 7.026 574 271 8.134
BELFAST
REGIUNEA ESTICĂ 125 5.847 821 277 7.070
BALLYMENA de
22 4.054 673 144 4.893
NORD
FOYLE de NORD 17 2.903 312 51 3.283
REGIUNEA VESTICĂ 171 4.193 822 83 5.269
REGIUNEA SUDICĂ 65 3.330 426 88 3.909
FRAUDĂ 15 1 2 18
DEPARTAMENTAL 14 1.678 92 7 1.791
URMĂRIRI PENALE
6 1 6 13
LA NIVEL CENTRAL
34.380
Total 683 29.047 3.727 923

13
Curtea Magistraţilor: tribunal de primă instanţă , judecătorie
14
Curtea Coroanei: Instanţă penală, echivalent grad de tribunal

21
REZULTATE ÎNREGISTRATE DE CROWN COURT14

Crown Court 2008 AchitaŃi CondamnaŃi Altele Total

REGIUNEA
19 466 46 531
BELFAST
REGIUNEA
19 303 22 344
NORDICĂ
BALLYMENA DE
6 215 20 241
NORD
FOYLE DE NORD 13 133 19 165
REGIUNEA
9 178 39 226
VESTICĂ
REGIUNEA SUDICĂ 8 106 16 130
FRAUDĂ 1 8 1 10
DEPARTAMENTAL 2 60 62
URMĂRIRI PENALE
4 25 6 35
LA NIVEL CENTRAL
Total 81 1.494 169 1.744

Crown Court 2009

AchitaŃi CondamnaŃi Other Total

REGIUNEA
22 473 34 529
BELFAST
REGIUNEA DE
13 295 33 341
EST
REGIUNEA DE
7 180 10 197
NORD
NORD – FOYLE 24 135 9 168
REGIUNEA DE
7 158 26 191
VEST
REGIUNEA DE
3 137 12 152
SUD
FRAUDĂ 18 2 20
DEPARTAMENTAL 68 4 72
URMĂRIRI
PENALE LA NIVEL 7 61 3 71
CENTRAL
Total 83 1.525 133 1.741

22
PUTEREA POLIłIEI DE A PERCHEZIłIONA ŞI DE A ARESTA

Deosebirea dintre „ infracŃiune” şi „infracŃiune de terorism” în Anglia a rezultat din distincŃia

operată în sistemul legislativ şi judiciar între „infracŃiunea obişnuită” şi „infracŃiunea de
terorism”. DistincŃia care se face între tipurile de „infracŃiuni” a condus la elaborarea a două
tipuri distincte de legislaŃie fiecare dintre acestea acordând ofiŃerilor de poliŃie puterea de „a
lucra” cu delicte săvârşite în cadrul fiecărei clase de infracŃiuni. DiferenŃierea a pătruns prin
intermediul sistemului juridic şi judiciar astfel încât poliŃia deŃine puteri şi mijloace distincte
de a lucra cu persoanele arestate pentru „infracŃiune” obişnuită şi pentru act de terorism,
sisteme de judecată (în Irlanda de Nord, în general, procesele pentru acte de terorism se
judecă fără juriu) şi închisori diferite pentru persoanele condamnate pentru aceste tipuri de
infracŃiuni distincte.

În continuare, vă prezentăm detalii privind puterea de a reŃine, de a urmări şi de a aresta

persoana vizată şi puterea de a efectua percheziŃii prevăzute în ambele reglementări
legislative. LegislaŃia implicată fiind mult mai amplă, pentru detalii, cititorii sunt îndrumaŃi
spre siturile web aferente.

În linii generale, puterea cu care acŃionează sau care îi este acordată poliŃiei este atribuită
„agenŃilor de poliŃie”. Unele competenŃe conform Legii privind terorismul sunt acordate şi
membrilor forŃelor Coroanei, detalii privind circumstanŃele putând fi găsite în legislaŃia
relevantă.

Aplicarea competenŃelor acordate prin prevederile ambelor legislaŃii sunt reglementate de

„Codurile de bună practică” specifice fiecărei măsuri legislative în parte. La fel, tratamentul
şi bunăstarea persoanelor aflate, conform fiecărei prevederi legislative, în custodia poliŃiei,
sunt reglementate prin „Codurile de bună practică”:

Legea privind terorismul 2000

http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_20000011_en_1

Codul de detenŃie a prizonierilor terorişti

http://www.nio.gov.uk/police_and_criminal_evidence_(northern_ireland)_order_1989_(articl
e_65).pdf

23
Ordin privind funcŃionarea PoliŃiei şi administrarea probelor penale (IN), 1989
(modificat)

http://www.england-legislation.hmso.gov.uk/si/si1989/Uksi_19891341_en_1.htm#tcon

Codurile de bună practică privind funcŃionarea PoliŃiei şi administrarea probelor

penale

http://www.nio.gov.uk/police_and_criminal_evidence_(ni)_order_1989_codes_of_pra
ctice_2007_edition.pdf

Toate comentariile legislative sunt scrise cu litere cu caractere aldine şi cursive.

INFRACłIUNE OBIŞNUITĂ - Ordinul din 1989 privind funcŃionarea PoliŃiei şi

administrarea probelor penale

Întrucât prezenta măsură legislativă este un „Ordin” subunităŃile legislative ale

acesteia sunt denumite „Articole”.

Puterea de a reŃine şi de a cerceta

Acordarea acestei prerogative a reprezentat una dintre principalele preocupări ale

publicului din Marea Britanie. Puterea de a reŃine şi de a cerceta a fost acordată în
temeiul articolelor 4 şi 6 ale Legii din 1824 privind vagabondajul, aşa-numita „sus
law”, care autoriza poliŃia să cerceteze „persoanele suspecte”. Legea, se pare, a dat
naştere la abuzuri şi a fost cea mai frecventă cauză a conflictelor dintre poliŃie şi
tinerii de culoare din Marea Britanie. Prevederile de mai jos abrogă această „sus
law”.

3.—(1) Un agent de poliŃie poate să îşi exercite oricare dintre atribuŃiile care îi sunt conferite
prin prezentul articol —
(a) în orice loc în care publicul sau o parte a publicului are acces, contra cost sau prin alt
mod, de drept sau în temeiul unei permisiuni exprese sau implicite, la momentul în care
acesta îşi propune să îşi exercite puterea sau
(b) în orice alt loc în care oamenii au acces nestingherit la momentul când acesta îşi
propune să îşi exercite puterea, dar care nu este o locuinŃă.
(2) sub rezerva alineatelor de la (3) la (5), un agent de poliŃie—
(a) poate cerceta —
(i) orice persoană sau vehicul;

24
(ii) orice se află în interiorul vehiculului sau pe acesta, căutând articole furate sau interzise
cărora li se aplică alineatul (9) şi

(b) poate reŃine o persoană sau un vehicul în scopul unei astfel de percheziŃii.

Pentru claritate, paragraful de mai sus va fi adnotat ca „Articolul 3(1)(2)”, în timp ce

paragraful următor va fi adnotat ca „Articolul 3(2)”.

(2) sub rezerva alineatelor de la (3) la (5), un agent de poliŃie —

(a) poate cerceta —

(i) orice persoană sau vehicul;

(ii) orice se află în interiorul vehiculului sau pe acesta, căutând articole furate sau interzise
cărora li se aplică alineatul (9) şi

(b) poate reŃine o persoană sau un vehicul în scopul unei astfel de percheziŃii.

Alineatul următor precizează puterea poliŃiei conferită prin „sus law”15, discutată mai
sus, prin următoarea restricŃie:

(3) Prezentul articol nu îi conferă agentului de poliŃie puterea de a percheziŃiona o

persoană sau un vehicul sau orice se află înăuntrul vehiculului sau pe vehicul decât dacă
acesta are motive rezonabile de suspiciune că va descoperi articole furate sau interzise
sau orice articol căruia i se aplică prevederile paragrafului (9).

(7) În sensul prezentei părŃi un articol este interzis în cazul în care este—

(a) un obiect contondent sau armă albă sau

(b) un articol—

(i) fabricat sau adaptat în cursul unui delict sau în legătură cu un delict căruia i se aplică
prezentul alineat sau

(ii) persoana care îl are asupra sa sau o altă persoană intenŃionează să îl utilizeze într-un
astfel de scop.

15
Legea suspiciunii

25
După evenimente deosebit de grave, poliŃia poate să organizeze controale rutiere,
aşa cum prevede articolul următor, care permit poliŃiei să oprească şi să
percheziŃioneze vehiculele pe indiciile stabilite în continuare. Spre deosebire de
legislaŃia rutieră, în general, astfel de opriri „sub acoperire” ale vehiculelor nu vor fi
autorizate de legislaŃia penală, dar oprirea vehiculelor în temeiul legislaŃiei rutiere se
face numai pentru a preveni şi a detecta infracŃiunile rutiere, cum ar fi conducerea în
stare de ebrietate.

6.—(1) Prezentul articol produce efecte privind desfăşurarea controalelor rutiere de către
ofiŃerii de poliŃie cu scopul de a verifica dacă un vehicul transportă—
(a) o persoană care a comis o infracŃiune alta decât o infracŃiune rutieră sau neplata
impozitului pe vehicule motorizate;
(b) o persoană care este martor la o astfel de infracŃiune;
(c) o persoană care intenŃionează să comită o astfel de infracŃiune sau
(d) o persoană aflată ilegal în libertate

(4) Un ofiŃer poate doar să autorizeze o verificare rutieră în temeiul paragrafului (3)—
(a) în scopul prevăzut la alineatul (1) (a), în cazul în care are motive rezonabile—
(i) de a considera că infracŃiunea reprezintă o infracŃiune gravă care justifică arestare16 şi
(ii) de a suspecta că persoana se află sau urmează să ajungă în localitatea în care
vehiculele urmează a fi oprite în cazul în care controlul rutier a fost autorizat;
(b) în scopul prevăzut la alineatul (1)(b), dacă acesta are motive rezonabile de a considera
că infracŃiunea reprezintă o încălcare gravă a legii şi care justifică arestare;
(c) în scopul prevăzut la paragraful (1) (c), dacă are motive rezonabile —
(i) de a crede că infracŃiunea reprezintă o infracŃiune gravă şi care justifică arestare şi
(ii) de a suspecta că persoana se află sau urmează să ajungă în localitatea în care
vehiculele urmează fi oprite în cazul în care controlul rutier a fost autorizat;
(d) în scopul prevăzut la alineatul (1) (d), dacă are motive rezonabile de a suspecta că
persoana se află sau urmează să ajungă în localitatea respectivă.

16
Pentru definiţia „infracţiunii grave care justifică arestarea”, a se consulta anexa 5 PACE (Police and Criminal
Evidence Act: Legea privind funcţionarea Poliţiei şi administrarea probelor penale)
26
Puterea de a efectua percheziŃii (fără mandat) cu scopul de a căuta şi a ridica probe

19.—(1) Sub rezerva următoarelor prevederi ale prezentului articol şi fără a aduce atingere
altei prevederi legale, un agent de poliŃie poate pătrunde şi poate efectua o percheziŃie în
scopul—
(a) aducerii la îndeplinire—
(i) a unui mandat de arestare eliberat în legătură cu sau urmare a unor proceduri penale
sau
(ii) a unui mandat de reŃinere eliberat conform articolului 92 al Ordinului din 1981 privind
Magistrates’ Courts (Irlanda de Nord);
(b) arestării unei persoane pentru o infracŃiune care justifică arestare;
(c) arestării unei persoane pentru o infracŃiune prevăzută la articolului 9 sau 21 din Ordinul
din 1987 privind ordinea publică (Irlanda de Nord);
(d) prinderii unei persoane aflată ilegal în libertate şi pe care acesta o urmăreşte sau
(e) salvării vieŃii sau a integrităŃii corporale sau prevenirii unor pagube materiale.

20.—(1) Sub rezerva prevederilor prezentului articol, un agent de poliŃie poate pătrunde şi
poate percheziŃiona un imobil ocupat sau controlat de o persoana aflată sub arest pentru o
infracŃiune care justifică arestare, dacă acesta are motive rezonabile de a suspecta că în
imobilul respectiv există dovezi, altele decât dovezile care fac obiectul secretului
profesional, care au legătură cu—
(a) infracŃiunea respectivă sau
(b) cu altă infracŃiune care justifică arestare, legată de sau similară cu această infracŃiune.

Puterea generală de a confisca

21.—(1) CompetenŃele acordate la alineatele (2) - (4) pot fi exercitate de un agent de poliŃie
aflat în mod legal în imobilele respective.

(2) Agentul de poliŃie poate să confişte orice articol aflat în imobil, în cazul în care acesta
are motive rezonabile de a considera că—
(a) a fost obŃinut în urma săvârşirii unei infracŃiuni şi
(b) confiscarea articolului este necesară pentru a preveni ascunderea, pierderea,
deteriorarea, modificarea sau distrugerea acestuia.

27
(3) Agentul de poliŃie poate să confişte orice articol aflat în imobil, în cazul în care acesta
are motive rezonabile de a considera că—
(a) reprezintă o probă legată de o infracŃiune pe care acesta o investighează sau orice altă
infracŃiune şi
(b) confiscarea articolului este necesară pentru a preveni ascunderea, pierderea,
deteriorarea, modificarea sau distrugerea acestuia.

(4) Agentul de poliŃie poate să solicite ca orice informaŃie stocată într-un calculator şi
accesibilă din locul respectiv să fie transpusă într-un format care să permită preluarea
acesteia şi în care să fie vizibil şi lizibil dacă are motive rezonabile de a considera că—
(a) informaŃia respectivă—
(i) reprezintă o probă în legătură cu o infracŃiune pe care o investighează sau cu orice altă
infracŃiune sau
(ii) a fost obŃinută ca urmare a comiterii unei infracŃiuni şi
(b) un asemenea demers se impune pentru a preveni ascunderea, pierderea, deteriorarea,
modificarea sau distrugerea acesteia.

Puterea de a aresta

În Marea Britanie, de competenŃa de a aresta dispun atât membrii publicului, cât şi

ofiŃerii de poliŃie. Astfel, conform 26(4) de mai jos, în cazul în care un membru al
publicului surprinde o persoană în flagrant delict, spre exemplu un furt/furt din
vitrină, acesta poate aresta şi reŃine persoana respectivă până la sosirea poliŃiei. La
sosirea poliŃiei, acuzaŃia şi probele disponibile vor fi evaluate şi, dacă acestea sunt
satisfăcătoare, se poate dispune arestarea şi trimiterea în judecată a persoanei în
cauză.

26.—(1) Puterea de a reŃine o persoană prevăzută la alineatele următoare se va aplica—

(a) infracŃiunilor pentru care sentinŃa este stabilită de lege;

(b) infracŃiunilor pentru care o persoană cu vârsta de 21 de ani sau peste (fără condamnări
anterioare) poate fi condamnată la închisoare pentru o perioadă de cinci ani (sau poate fi
condamnată astfel, dar pentru restricŃiile impuse prin articolul 46(4) al Ordinului din 1981
privind Magistrates' Courts (Irlanda de Nord) şi

28
c) infracŃiunilor cărora li se aplică prevederile paragrafului (2), în prezentul ordin „infracŃiune
care justifică arestarea” însemnând o astfel de infracŃiune.

(4) Orice persoană poate să aresteze fără mandat —

(a) orice făptuitor surprins în flagrant delict care justifică arestarea;
(b) orice persoană faŃă de care are motive rezonabile de a o suspecta de săvârşirea unei
astfel de infracŃiuni.

(5) În cazul săvârşirii unei infracŃiuni flagrante, orice persoană poate indicii aresteze fără
mandat pe—
(a) oricine se face vinovat de săvârşirea infracŃiunii;
(b) oricine împotriva căruia are motive rezonabile de a-l suspecta că se face vinovat de
săvârşirea ei.

Puterea conferită poliŃiei operează la nivelul concret al articolelor 26(4) şi (5) de mai
sus, dar se permite şi arestarea pe baza unor „motive rezonabile de a suspecta”.

(6) În cazul în care un agent de poliŃie are motive rezonabile de a suspecta că s-a săvârşit o
infracŃiune flagrantă, acesta are puterea de a aresta fără mandat orice persoană împotriva
căreia are motive rezonabile de a o suspecta că se face vinovată de săvârşirea infracŃiunii.

(7) Un agent de poliŃie poate aresta fără mandat—

(a) orice persoană aflată pe punctul de a săvârşi o infracŃiune flagrantă;
(b) orice persoană împotriva căreia are motive rezonabile de a o suspecta că este pe
punctul de a săvârşi o infracŃiune care justifică arestare.

Următoarea putere de a aresta, de care dispun numai ofiŃerii de poliŃie, se referă

exclusiv la infracŃiunile considerate minore, care nu impun arestare, dar pentru care
există motive rezonabile de a suspecta că se aplică oricare dintre condiŃiile de
eligibilitate din articolul 27(3)(a)–(e). De exemplu, Irlanda de Nord are frontieră
comună cu Irlanda de Sud, ambele aflându-se sub două jurisdicŃii distincte. În cazul
în care un cetăŃean al Irlandei de Sud este detectat de poliŃia din Irlanda de Nord în
timp ce săvârşeşte infracŃiunea de depăşire a vitezei legal admise pentru un vehicul
cu motor, conform articolului 27(3)(c) (ii), există un temei legal pentru arestarea
persoanei în cauză.

29
27.—(1) Dacă un agent de poliŃie are motive rezonabile de a suspecta săvârşirea sau
tentativa de săvârşire a unei infracŃiuni ce nu justifică arestare, acesta poate aresta
persoana respectivă, dacă reiese că citarea nu poate fi făcută sau este inadecvată întrucât
sunt întrunite condiŃiile generale de arestare.

(3) CondiŃiile generale de arestare sunt—

(a) numele persoanei respective îi este necunoscut agentului de poliŃie şi nu poate fi stabilit
cu promptitudine de acesta;

(b) agentul de poliŃie are motive rezonabile să se îndoiască de faptul că numele furnizat de
persoana respectivă este numele real al acesteia;

(c) —

(i) persoana relevantă nu a reuşit să furnizeze o adresă acceptabilă a locului de muncă sau

(ii) agentul de poliŃie are motive rezonabile să se îndoiască de faptul că adresa furnizată de
persoana respectivă este o adresă acceptabilă a locului de muncă;

(d) agentul de poliŃie are motive rezonabile de a crede că arestarea este necesară pentru a
preveni ca persoana respectivă—

(i) să îşi provoace răni sieşi sau a altei persoane;

(ii) să sufere o vătămare corporală;

(iii) să provoace pierderea sau să aducă atingere proprietăŃii;

(iv) să comită un act de ultraj contra bunelor moravuri sau

(v) să provoace blocarea ilegală a unui drum (în sensul articolului 2(2) din Ordinul din 1981
privind circulaŃia rutieră (Irlanda de Nord)[27]);

(e) agentul de poliŃie are motive rezonabile de a crede că arestarea este necesară pentru a
proteja un copil sau o altă persoană vulnerabilă de persoana respectivă.

Puterea de a efectua percheziŃii (cu mandat)

Aprobarea judecătorească obligatorie în cazul mandatelor care acordă puterea de a

efectua o percheziŃie funcŃionează pe scară ierarhică. Pe măsură ce creşte gravitatea
probelor şi a nivelului de intruziune în viaŃa privată a individului, creşte şi gradul
30
autorităŃii judiciare care trebuie să acorde aprobarea. LegislaŃia menŃionează că
autoritatea judiciară mai mare se impune în funcŃie de materialul căutat în timpul
percheziŃiei17. Articolul 10 de mai jos reprezintă punctul de pornire într-o anchetă în
care se impune o percheziŃie domiciliară, iar materialul căutat nu se încadrează în
niciuna din categoriile menŃionate în nota de subsol 5.

10.— (1) În cazul în care, la cererea întocmită de un agent de poliŃie, judecătorul de pace
apreciază că există suficiente indicii pentru a considera că—

(a) s-a comis o infracŃiune flagrantă şi

(b) că în locuinŃa menŃionată în cerere există un material cu valoare substanŃială (fie în sine,
fie împreună cu alt material) pentru investigarea infracŃiunii şi
(c) este posibil ca materialul să reprezinte o probă relevantă şi
(d) acesta nu constă din sau nu include articole care fac obiectul secretului profesional,
obiectul materialului exclus sau materialului de urmărire specială şi
(e) se aplică oricare din condiŃiile prevăzute la alineatul (3), acesta poate emite un mandat
prin îl autorizează pe agentul de poliŃie să intre şi să perchiziŃioneze locuinŃa.

2) Agentul de poliŃie poate să ridice şi să confişte orice obiect pentru care percheziŃia a fost
autorizată percheziŃia conform alineatului (1).

17
A se vedea articolele 11-17 şi anexa 1 PACE care pun accent pe legislaţia în domeniu

31
INFRACłIUNEA DE TERORISM – Legea din 2000 privind terorismul

Întrucât acest document legislativ este „o lege” emisă de Parlament, subunităŃile

acestuia sunt denumite „secŃiuni”.

O analiză critică a abordării Marii Britanii, diferenŃierea dintre infracŃiunea obişnuită

şi infracŃiunea de „terorism”, constă în aceea că teroristul se află în opoziŃie cu statul
şi îşi justifică infracŃiunile ca fiind acŃiuni îndreptate împotriva entităŃii statului. În
replică, conform acestui model, statul confirmă statutul teroriştilor tratând
infracŃiunile comise de aceştia în mod diferit de alte infracŃiuni, definind infracŃiuni
specifice şi creând prerogative de arestare şi regimuri de detenŃie pentru aceste
persoane.

Spre deosebire de PACE18, această lege nu conferă prerogative publicului, în

general. Anumite prerogative fiind împărŃite mai ales între forŃele de poliŃie şi cele
militare, prezenta secŃiune încearcă să nu facă trimiteri la forŃele militare.

Astfel, terorismul este definit:

40.—(1) Un „terorist” înseamnă o persoană care:

(a) a comis o infracŃiune care poate fi încadrată în oricare dintre următoarele articole de
lege,

11 – are calitatea de membru al unei organizaŃii interzise,

12 – oferă sprijin unei organizaŃii interzise,

18
Police and Criminal Evidence Act 1984 (PACE): Legea britanică 1994 privind funcţionrea Poliţiei şi administrarea
probelor penale (în cauze penale)

32
15 – este implicat în strângerea de fonduri sau în achiziŃionarea altor proprietăŃi pentru a fi
utilizate în scop terorist,

16 – utilizează fonduri sau alte proprietăŃi în scopuri teroriste,

17 – organizează strângerii de fonduri sau achiziŃionarea altor proprietăŃi pentru a fi utilizate

în scop terorist,

18 – spălarea banilor în scopuri teroriste,

54 – instruirea în folosirea armelor în scopuri teroriste,
56 – conducerea unei o organizaŃii teroriste,
57 – deŃinerea de articole în scopuri teroriste,
58 – colectarea de informaŃii în scopuri teroriste,
59 – instigarea la infracŃiuni teroriste în exteriorul Marii Britanii (Anglia şi łara Galilor)
60 – instigarea la infracŃiuni teroriste în exteriorul Marii Britanii (Irlanda de Nord)
61 – instigarea la infracŃiuni teroriste în exteriorul Marii Britanii (ScoŃia)
62 – InfracŃiuni de terorism în exteriorul Marii Britanii care în Marea Britanie constituie
infracŃiuni
63 – InfracŃiuni care contravin prevederilor articolelor 15 – 18 în exteriorul Marii Britanii sau

(b) este sau a fost implicat în comiterea, organizarea sau instigarea la acte de terorism.

Puterea de a reŃine şi de a percheziŃiona

43.—(1) Un agent de poliŃie poate reŃine şi percheziŃiona o persoană pe care o

suspectează în mod rezonabil a fi terorist pentru a descoperi dacă aceasta are asupra ei
orice ar putea constitui probă a calităŃii de terorist.
(2) Un agent de poliŃie poate percheziŃiona o persoană arestată conform articolului 41
pentru a descoperi dacă aceasta are asupra ei orice ar putea constitui o probă a calităŃii de
terorist.
(3) PercheziŃionarea unei persoane conform prezentului articol trebuie efectuată de o
persoană de acelaşi sex.

33
44.—(1) O autorizaŃie emisă în temeiul prezentului alineat autorizează orice agent de poliŃie
în uniformă să oprească un vehicul aflat în zona sau locul specificat în autorizaŃie şi să
percheziŃioneze —

(a) vehiculul;

(b) conducătorul vehiculului;

(c) un pasager din vehicul;

(d) orice din sau de pe vehicul sau transportat de conducător sau de un pasager.

(2) O autorizaŃie emisă conform prezentului alineat autorizează orice agent de poliŃie în
uniformă să oprească un pieton în zona sau locul menŃionat în autorizaŃie şi să
percheziŃioneze —

(a) pietonul;

(b) orice transportă pietonul.

(3) O autorizaŃie poate fi emisă conform alineatelor (1) sau (2) numai dacă persoana care o
acordă consideră că aceasta este utilă în prevenirea unor acte de terorism.

(4) O autorizaŃie poate fi acordată—(a) acolo unde zona sau locul menŃionat(ă) este, total
sau parŃial, zonă controlată de poliŃie, situată în exteriorul Irlandei de Nord, alta decât cea
menŃionată la alineatul (b) sau (c), de către un agent de poliŃie care are cel puŃin gradul de
comisar-şef adjunct.

O hotărâre a CurŃii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) privind competenŃele acordate

poliŃiei prin articolul 44, poate obliga Marea Britanie să reanalizeze acest articol specific din
lege. De asemenea, hotărârea UE poate să influenŃeze şi rezultatul urmăririlor penale
desfăşurate conform competenŃei de a reŃine şi a percheziŃiona.

În hotărârea pronunŃată la 12 ianuarie 2010, CEDO apreciază că, în Marea Britanie,

competenŃa de a reŃine şi de a percheziŃiona în temeiul legii privind terorismul este ilegală.
Curtea a decis că prerogativa ce permite poliŃiei să reŃină şi să percheziŃioneze persoane
fără a avea motive rezonabile de suspiciune încălcă prevederile articolului 8 al ConvenŃiei
Europene a Drepturilor Omului.

34
Cazul i-a implicat pe Kevin Gillan, 32 de ani, student şi pe Pennie Quinton, 38 de ani,
fotoreporter independent, care au fost reŃinuŃi în temeiul Legii din 2003. Aceştia au fost
opriŃi şi percheziŃionaŃi în timp ce se îndreptau spre o demonstraŃie organizată la cel mai
mare târg de arme din Europa, găzduit de centrul ExCel din Docklands, în partea de est a
Londrei.

Şapte judecători de la Curtea de la Strasbourg au decis că celor doi li s-a încălcat dreptul la
respect pentru viaŃa privată şi de familie. Curtea le-a acordat despăgubiri.

SentinŃa a anulat hotărârea din 2006 a Camerei Lorzilor, prin care cinci lorzi judecători
respinseseră în unanimitate apelul înaintat de Gillan şi Quinton.

Hotărârea va forŃa guvernul să modifice legislaŃia astfel încât să respecte ConvenŃia

Drepturilor Omului.

Articolul 44 al Legii privind terorismul îi permite ministrului Afacerilor Interne să confere

poliŃiei dreptul de a efectua percheziŃii aleatorii, în anumite circumstanŃe. Legea elimină
cerinŃele anterioare conform cărora poliŃia trebuie să aibă motive de suspiciune pentru a
efectua o percheziŃie. În schimb, ofiŃerii trebuie să facă doar dovada că este „util” să
procedeze astfel.

Curtea a afirmat că lipsa unui control jurisdicŃional mai strict şi insuficienŃa mijloacelor de
protecŃie reprezintă o încălcare a ConvenŃiei Europene a Drepturilor Omului, adăugând că
este „şocată” de excesiva utilizare a acestor prerogative, fiind efectuate peste 100.000 de
percheziŃii.

În perioada 2004 – 2008, numărul unor astfel de percheziŃii a crescut de la 33.177 la

111.278.

Curtea a declarat:

„În opinia CurŃii, puterea discreŃionară conferită poliŃiei prin Legea din 2000, atât în sensul
autorizării puterii de a reŃine şi de a percheziŃiona, cât şi în privinŃa aplicării acesteia, nu a
fost limitată de mijloace legale de protecŃie astfel încât individului să i se ofere o protecŃie
adecvată împotriva ingerinŃei arbitrare”.

35
Ar fi trebuit ca prerogativele să fie utilizate în zone limitate, definite de poliŃie, confirmate în
termen de 48 de ore de ministrul Afacerilor Interne şi reînnoite la interval de 28 de zile.

În loc de a se defini zonele-Ńintă selectate, întreaga zonă Greater London19 a fost

considerată adecvată pentru percheziŃii aleatorii. În loc ca prerogativa să fie aplicată o
perioadă de timp limitată, când exista o teamă intensă faŃă de ameninŃarea teroristă,
desemnarea a rămas aplicabilă ani buni.

Prerogativele anti-teroriste de a reŃine şi a percheziŃiona – în temeiul cărora poliŃia ar fi

trebuit să percheziŃioneze căutând „articole care ar putea fi folosite în legătură cu
terorismul” – au devenit pur şi simplu, s-a spus, o altă tactică zilnică a poliŃiei utilizată
împotriva publicului. Ele au fost exercitate împotriva turiştilor care făceau fotografii,
împotriva celor care demonstrau pentru pace în exteriorul târgului de arme şi a fotografilor
profesionişti care încercau să îşi facă meseria.

Utilizarea acestor prerogative a crescut de patru ori de la prima invocare – fapt total
inadecvat în opinia CurŃii. Anul trecut, PoliŃia Metropolitană a încercat să restrângă
utilizarea articolului 44 la anumite zone, spre exemplu în zona situată în apropierea
camerelor parlamentului. Însă această mutare este departe de a respecta prezenta
hotărâre.

Lord Carlile, autoritatea oficială de supraveghere a modului de aplicare a legii privind

terorismul, a afirmat că percheziŃiile ar trebui să fie mai curând „necesare” decât „oportune”

89.—(1) Un ofiŃer poate reŃine o persoană atât timp cât este necesar pentru a fi interogată
şi a se dovedi -
(a) identitatea şi mişcările sale;
(b) ceea ce cunoaşte despre o explozie recentă sau alt incident recent care pune viaŃa în
pericol;
(c) ceea ce cunoaşte despre o persoană ucisă sau rănită într-o explozie sau incident
recent(ă).

19
Greater London este numele entităţii administrative care acoperă Londra şi zona metropolitană înconjurătoare.

36
Puterea de a aresta (fără mandat)

41.—(1) Un agent de poliŃie poate aresta fără mandat o persoană pe care o suspectează în
mod rezonabil că este un terorist.
Prerogativa de a percheziŃiona (fără mandat)
82.—(1) Un agent de poliŃie poate să aresteze fără mandat orice persoană pe care o
suspectează în mod rezonabil că a săvârşit, săvârşeşte sau urmează să săvârşească—
(a) o infracŃiune prevăzută20 sau
(b) o infracŃiune neprevăzută în sensul prezentei legi.
(2) În scopul arestării unei persoane în temeiul prezentului articol, un agent de poliŃie poate
pătrunde şi percheziŃiona orice locuinŃă în care se află persoana respectivă sau în care
aentul de poliŃie suspectează în mod rezonabil că s-ar afla persoana respectivă.
(3) Un ofiŃer de poliŃie poate confisca şi reŃine orice, în cazul dacă suspectează în mod
rezonabil că este, a fost sau se intenŃionează a fi utilizat la comiterea unei—
(a) infracŃiuni prevăzute sau
(b) infracŃiuni neprevăzute în sensul prezentei legi.
86.—(1) În cazul în care un agent consideră în mod rezonabil că o persoană este reŃinută
în mod ilegal în astfel de circumstanŃe încât viaŃa acesteia este pusă în pericol, agentul
poate intra în orice locuinŃă cu scopul de a verifica dacă persoana respectivă este deŃinută
acolo.
87.—(1) Un agent de poliŃie care efectuează o percheziŃie conform unei prevederi din
prezenta parte—
(a) poate cerceta orice document sau înregistrare găsită pentru a verifica dacă acesta
conŃine informaŃii de tipul prevăzut la articolul 58(1)(a) sau 103(1)(a) şi
(b) dacă este necesar sau oportun în sensul alineatului (a), acesta poate transfera
documentul sau înregistrarea în alt loc şi îl/o poate reŃine acolo până la finalizarea
cercetării.
(2) Paragraful (1) nu permite unei persoane să examineze un document sau o înregistrare
dacă are motive rezonabile să considere că acesta/aceasta face obiectul secretului
profesional (în sensul Ordinului prind la probele penale şi ale poliŃiei (Irlanda de Nord) din
1989).
(3) Sub rezerva prevederilor de la alineatele (4) şi (5), un document sau un înregistrare nu
poate fi reŃinut/ă în temeiul paragrafului (1) (b) pentru mai mult de 48 de ore.
95.—(1) Prezentul alineat se aplică în legătură cu articolele 81 - 94.
(2) Puterea de a pătrunde într-un spaŃiu poate fi exercitată prin utilizarea forŃei în mod
rezonabil, dacă este cazul.

20
Pentru lista infracţiunilor neprevăzute, a se consulta anexa 9 la Legea privind terorismul.

37
(3) Puterea de a efectua o percheziŃie într-un spaŃiu, în cazul în care se aplică vehiculelor
(în temeiul articolului 121), va include—
(a) puterea de a opri un vehicul (altul decât o aeronavă) şi
(b) puterea de a transfera un vehicul sau a dispune transferul lui, dacă este necesar şi
oportun, în orice loc în scopul efectuării percheziŃiei.
(7) În cazul în care percheziŃia se efectuează asupra unui vehicul, dacă persoana care
efectuează percheziŃia consideră în mod rezonabil că acest lucru este necesar pentru a
efectua percheziŃia sau pentru a preveni împiedicarea percheziŃiei, poate —
(a) să solicite persoanei din sau de pe vehicul să rămână acolo;
(b) să solicite persoanei din sau de pe vehicul să se îndrepte spre şi să rămână în orice loc
în care este transferat vehiculul în temeiul articolului (3)(b);
(c) să facă uz de forŃă în mod rezonabil pentru a asigura respectarea cerinŃei prevăzute la
alineatul (a) sau (b) de mai sus.
116.—(1) Puterea de a percheziŃiona un spaŃiu conferită în temeiul prezentei legi va fi
extinsă pentru a include puterea de a percheziŃiona un container.
(2) Puterea de a reŃine o persoană, conferită în temeiul prezentei legi, include puterea de a
opri un vehicul (altul decât o aeronavă).
Puterea de a efectua percheziŃii (fără mandat)
81. Un agent de poliŃie poate pătrunde şi poate efectua o percheziŃie în orice spaŃiu, dacă
are motive rezonabile de suspiciune că în acel spaŃiu se găseşte un terorist, în sensul
articolului 40(1) (b).
Puterea de a efectua percheziŃie (cu mandat) anexa 5, Legea privind terorismul 2000
1.—(1) Un agent de poliŃie poate solicita unui judecător de pace să emită un mandat, în
temeiul prezentului alineat, în sensul investigării unui terorist.
(2) Un mandat emis în temeiul prezentului alineat va autoriza orice agent de poliŃie—
(a) să pătrundă în spaŃiul menŃionat în mandat,
(b) să percheziŃioneze spaŃiul şi orice persoane găsite acolo şi
(c) să confişte şi să reŃină orice materiale relevante găsite la percheziŃie în temeiul
paragrafului (b).
(3) În sensul alineatelor (2) (c), materialul este relevant dacă agentul de poliŃie are motive
rezonabile de a considera că—
(a) este posibil să aibă o valoare substanŃială, fie în sine, fie împreună cu alte materiale,
pentru o investigaŃie teroristă şi
(b) acesta trebuie confiscat pentru a preveni ascunderea, pierderea, deteriorarea,
modificarea sau distrugerea lui.
(4) Un mandat emis în temeiul prezentului alineat nu va autoriza—

38
(a) confiscarea şi reŃinerea articolelor supuse secretului profesional sau
(b) un agent de poliŃie să solicite unei persoane să îşi scoată hainele în public, cu excepŃia
articolelor pentru acoperirea capului, încălŃămintei, hainei, jachetei sau mănuşilor.
11.—(1) Un agent de poliŃie poate cere unui judecător să emită un mandat în temeiul
prezentului alineat în sensul unei investigaŃii teroriste.
(2) Un mandat emis în temeiul prezentului alineat va autoriza orice agent de poliŃie —
(a) să pătrundă în spaŃiul menŃionat în mandat,
(b) să percheziŃioneze spaŃiul şi toate persoanele găsite acolo şi
(c) să confişte şi să reŃină orice materiale relevante găsite la percheziŃie în temeiul
alineatului (b).
15.—(1) Un ofiŃer de poliŃie având cel puŃin gradul de comisar poate, prin ordin scris semnat
de el, să îi confere oricărui agent de poliŃie autoritatea care poate fi acordată prin mandat
de percheziŃie în temeiul alineatelor 1 - 11.
(2) Se va emite un ordin în temeiul prezentului alineat numai în cazul în care ofiŃerul are
motive rezonabile să considere că—
(a) acest caz este de maximă urgenŃă şi
(b) este necesară o acŃiune imediată.
(3) PercheziŃionarea unei persoane în temeiul acestei părŃi a prezentei anexei poate fi
efectuată numai de o persoană de acelaşi sex.
ANEXA 10, Legea privind terorismul 2000
2.—(1) Un ofiŃer poate pătrunde în orice spaŃiu şi îl poate percheziŃiona în scopul de a
stabili—
(a) dacă există muniŃie ilegală în acel spaŃiu sau
(b) dacă există aparatură wireless în acel spaŃiu
6.—(1) Un ofiŃer poate—
(a) opri o persoană într-un spaŃiu public şi
(b) să o percheziŃioneze pentru a stabili dacă aceasta are asupra sa muniŃie sau aparat
wireless deŃinute ilegal.
(2) Un ofiŃer poate percheziŃiona o persoană care—
(a) nu se află într-un loc public şi
(b) pe care ofiŃerul o suspectează în mod rezonabil că aceasta are asupra sa muniŃie sau
aparatură wireless deŃinute ilegal.

39
SCURTĂ PREZENTARE A AUTORITĂłII DE REGLEMENTARE A
SERVICIILOR FINANCIARE
O piaŃă de capital este o piaŃă a valorilor mobiliare (titluri de creanță şi participaŃiuni), prin
care oamenii de afaceri, companiile şi guvernele au posibilitatea să obŃină capital/finanŃare
pe termen lung. Este o piaŃă în care banii sunt puşi la dispoziŃie pe perioade mai mari de
un an, în funcŃie de creşterile fondurilor pe termen scurt pe alte pieŃe (de ex., piaŃa
monetară). PiaŃa de capital include bursa de valori (acŃiuni şi alte titluri de participare) şi
piaŃa obligaŃiunilor (creanțelor). AutorităŃile de reglementare financiară din Marea Britanie
au o serie de obligaŃii, inclusiv aceea de supraveghere a pieŃelor de capital, pentru a
asigura protecŃia investitorilor împotriva fraudei.

PieŃele de capital pot fi clasificate în pieŃe primare şi pieŃe secundare. Într-o piaŃă primară,
acŃiunile sau titlurile nou-emise sunt vândute investitorilor printr-un mecanism cunoscut sub
denumirea de garantare a acŃiunilor emise. Pe pieŃele secundare, titlurile de valoare
existente sunt cumpărate şi vândute între investitori sau de operatorii de piaŃă, de regulă,
prin schimb de titluri de valoare, la ghişeu sau în altă parte.

Tipurile de fraudă în investiŃii implică, de obicei, o ofertă de investiŃie care promite un profit
mult mai mare decât cel normal, de exemplu, o rentabilitate a investiŃiei de 30% când, de
fapt, profitul real este de 5-10%. Astfel de planuri sunt denumite planuri Ponzi sau jocuri
piramidale. Un exemplu recent de acest tip de fraudă îl reprezintă planul „investiŃional”
administrat de Bernard Madoff.

Alte fraude legate de investiŃii constau în oferirea unor oportunităŃii de a investi într-o
companie nouă sau alte oportunităŃi de investiŃii de acest gen. Agentul de vânzări prezintă o
serie de documente cu aspect profesionist pentru a-şi susŃine afirmaŃiile şi, prin acest tip de
reclamă şi o prezentare promoŃională aferentă, îi atrage pe investitori cu afirmaŃii false, cum
ar fi:

• planul investiŃional este asociat unor instrumente inter-bancare sau

• participarea colectivă îi va oferi fiecărei persoane posibilitatea implicării într-o

oportunitate altminteri exclusivă.

Persoanele care săvârşesc frauda încasează plata iniŃială şi apoi dispar sau, mai întâi,
efectuează plăŃi către investitori, pentru a demonstra autenticitatea investiŃiei, însă plăŃile
încetează în scurt timp. Fraudatorii folosesc plăŃile iniŃiale, încasate de la investitori, pentru

40
a plăti alŃi investitori, creând impresia că planul are succes. În realitate, astfel de plăŃi sunt o
înşelătorie pe termen scurt pentru a crea un paravan, iar cea mai mare parte din bani este
furată de organizatorii fraudei.

Activitate comercială frauduloasă reprezintă acŃiunea unei companii care desfăşoară o

afacere cu intenŃia de a-şi frauda creditorii sau în orice alte scopuri frauduloase.

Dezmembrarea activelor înseamnă a transfera fondurile sau a activele de mare valoare ale
unei companii, lăsând în urmă datoriile. Directorii de companii transferă activele de la
compania în care sunt interesaŃi către un alt vehicul organizat special în acest scop, dar nu
şi pasivele. Rezultă o companie inactivă, cu datorii mari, care nu pot fi onorate şi care,
ulterior, va intra în lichidare.

Dezmembrarea activelor unei companii se realizează, în mod normal, pe două căi

principale:

• fraudatorii vizează în mod deliberat una sau mai multe companii pe care doresc să o
(le) preia, mută activele şi apoi lichidează entitatea dezmembrată, fapt care nu este
ilegal întotdeauna.
• metoda „Phoenix” - directorii transferă activele unei companii cu răspundere limitată
la o alta pentru a „securiza” beneficiile afacerii şi a evita datoriile. De regulă, directori
sunt aproape aceiaşi în ambele companii. Metoda pare a fi o mai degrabă „salvare” a
activelor unei afaceri nereuşite, decât o vizare a companiei în sine.
Manipularea preŃului acŃiunilor (cunoscută şi ca „pump and dump21” şi „book ramping22”)
este acŃiunea prin care infractorii influenŃează preŃul acŃiunilor unei companii profitând
ulterior de modificarea acestuia.

Manipularea preŃului acŃiunilor se realizează, de obicei, prin aducerea pe piaŃa bursieră a

unei companii cu false perspective de profitabilitate. Alternativ, se poate efectua prin
cumpărarea acŃiunilor unei companii când acestea au preŃ scăzut şi manipularea ulterioară
a preŃului acestora, spre exemplu, prin lansarea unor zvonuri de preluare a companiei, act
care, de obicei, ridică preŃul acŃiunilor unei companii. Când preŃul acŃiunilor creşte ca
urmare a acŃiunii investitorilor frauduloşi, acŃiunile sunt vândute pe profit.

21
Creştere artificială a preţului acţiunii, urmată de vânzare
22
Creştere artificială a valorii contabile

41
Patru directori britanici ai unei exploatări miniere americane şi-au ascuns în mod deliberat
interesul personal în emiterea de noi acŃiuni. Procesul, care a durat unsprezece luni, s-a
încheiat cu condamnarea a trei dintre cei patru bărbaŃi acuzaŃi de conspiraŃie la fraudă
privind activităŃile de exploatare minieră de aur, argint, plumb şi zinc din SUA. Doi dintre cei
trei bărbaŃi vinovaŃi erau membrii în consiliul de administraŃie al companiei miniere. Având
în vedere nivelul lor de implicare, aceştia erau obligaŃi să îşi declare interesul personal în
companie în momentul emiterii unor acŃiuni noi la Bursa din Londra, însă nu au făcut-o.
Reclama făcută introducerii pe bursă a fost prezentată investitorilor drept „şansa de a
descoperi aur”. O firmă de consultanŃă a întocmit un raport atractiv privind perspectivele
companiei, exagerând valoarea zăcământului de minereu şi a metalelor preŃioase care
urmau a fi extrase din mină. Valoarea metalelor preŃioase şi a zăcămintelor care urmau să
fie extrase a fost supraevaluată şi, curând, acŃiunile au scăzut în valoare.

Câştigurile obŃinute de făptuitorii fraudei prin introducerea pe bursă a acŃiunilor, peste 60 de

milioane £, au fost ascunse într-o reŃea încâlcită de companii offshore. Faptele acestora au
fost descoperite cu ocazia unei descinderi la o companie de consultanŃă financiară din
Jersey în legătură cu o anchetă separată. A urmat o investigaŃie comună a Serious Fraud
Office23 şi a PoliŃiei metropolitane londoneze. Traseul documentelor, care începea din
Jersey, i-a condus pe investigatori în Hong Kong, Noua Zeelandă, Monaco, FranŃa, ElveŃia
şi Canada, dar şi la sediul central al companiei miniere, în SUA, pentru a descâlci structura
proprietăŃilor unei reŃele web de companii offshore.

Publicarea de informaŃii false este fapta săvârşită de infractorul care creează, distruge,
ascunde sau falsifică un cont, o înregistrare sau un raport care induce deliberat în eroare
asupra poziŃiei financiare a companiei. De regulă, se procedează astfel pentru a-i induce în
eroare pe investitori şi creditori şi a menŃine relaŃiile comerciale ale unei companii în declin.

Normele de reglementare împotriva utilizării abuzive a informaŃiilor legate de materiale care

nu sunt destinate publicităŃii sunt incluse în majoritatea jurisdicŃiilor din lume, deşi detaliile şi
eforturile de a le aplica diferă considerabil. Adoptarea unor decizii investiŃionale pe baza
unor informaŃii care pot fi confidenŃiale se numeşte utilizare abuzivă de informaŃii
confidenŃiale sau utilizare abuzivă de informaŃii preferenŃiale, ori delict de iniŃiat. PrevalenŃa

23
Biroul de Investigare a Fraudelor Grave

42
utilizării abuzive a informaŃiilor preferenŃiale pune în pericol două dintre obiectivele legale
ale Financial Services Authority (FSA)24.

Cele două obiective sunt reprezentate de:

1) reducerea criminalităŃii financiare, reducerea măsurii în care o afacere poate fi

utilizată într-un scop legat de criminalitatea financiară.

2) creşterea şi menŃinerea încrederii în sistemul financiar şi piaŃa financiară.

Atât FSA25, cât şi USA Securities and Exchange Commission (SEC)26 recunosc dificultatea
formulării unei acuzaŃii în materie penală în domeniul utilizării abuzive a informaŃiilor
confidenŃiale. În 2008, Linda Thomsen, director al Departamentului de aplicare al legii din
cadrul SEC, declara: „Este important să se înŃeleagă cât de dificil este să construim un caz
utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale. Fără îndoială, acestea sunt printre cele mai
dificile cazuri în care suntem solicitaŃi să întocmim probatoriul şi, în pofida investigaŃiilor
atente şi laborioase, este posibil să nu putem stabili faptele necesare pentru a susŃine o
acuzaŃie de utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale”.

Atât FSA, cât şi SEC recunosc că reconstituirea unui caz de utilizare abuzivă a informaŃiilor
confidenŃiale poate fi un proces complex, minuŃios. Rareori se găseşte „capăt de aŃă”.
Practic, toate cazurile de utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale se întemeiază pe
probe indirecte. Făptaşii aduc frecvent argumente şi modele alternative pentru strategiile
suspecte, pe care investigatorii trebuie să le combată cu concluzii care decurg din
determinarea datei tranzacŃiilor, din mişcarea fondurilor şi altele, cele mai multe fiind fapte
şi circumstanŃe indirecte.

FSA dispune de largi competenŃe şi de opŃiuni în privinŃa comportamentului pe piaŃă

inadecvat al unor instituŃii şi persoane, opŃiuni care nu se limitează la sancŃiuni penale,
aceasta având, de asemenea, competenŃe civile şi de reglementare vaste, care includ
puterea de a aplica sancŃiuni disciplinare şi penalizatoare.

FSA urmăreşte să descurajeze comportamentul ilegal pe piaŃa de capital. O parte

importantă a strategiei sale o reprezintă măsurile eficiente de aplicare a legii care transmit

24
Articolele 3 – 6 ale Legii din 2000 privind reglementarea serviciilor financiare.
25
FSA (Financial Services Authority): Autoritatea de Reglementare a Serviciilor Financiare
26
United States Security Exchange Commission : Comisia SUA de reglementare a pieţei de capital

43
mesaje puternice, dar FSA pune un accent deosebit şi pe opŃiunile administrative, cum ar fi
supravegherea pro-activă a unor potenŃiale „puncte fierbinŃi”, utilizarea sistemelor
actualizate de analiză a tranzacŃiilor şi cooperarea în domeniu în vederea asigurării unui
flux constant de informaŃii. Utilizarea acestor puteri consolidează opinia conform căreia
prevenirea este mai bună decât descoperirile dificile.

Majoritatea persoanelor şi instituŃiilor care utilizează pieŃele de capital aderă la standardele

înalte ale acestora, dar există şi unele care nu o fac. AcŃiunile acestor persoane şi instituŃii
măresc costurile pentru toŃi participanŃii pe piaŃă şi creează pieŃe lipsite de onestitate şi
ineficiente.

Câteva puncte-cheie privind utilizarea abuzivă a informaŃiilor preferenŃiale:

• afectează eficienŃa pieŃelor de capital, reduce lichidităŃile aflate pe piaŃă şi măresc

costurile de capital. Dacă o piaŃă bursieră funcŃionează în mod eficient, preŃul
acŃiunilor reflectă toate informaŃiile disponibile oferind semnalele de încredere pe
care se bazează deciziile investiŃionale;

• pune în pericol dezvoltarea unor pieŃe corecte şi disciplinate subminând astfel

încrederea investitorilor. AmeninŃă să afecteze credibilitatea prin subminarea
încrederii investitorilor într-o piaŃă corectă, determinându-i să îşi retragă investiŃiile;

• este imorală, fiind inerent lipsită de onestitate din cauza accesului inegal la informaŃii;

• contravine codului de etică în afaceri;

• produce daune companiilor şi acŃionarilor/investitorilor acestora şi

• încurajează încălcarea obligaŃiei fiduciare de către angajaŃi care informaŃiile

privilegiate care aparŃin companiei.

Din 1980, utilizarea abuzivă a informaŃiilor privilegiate este considerată infracŃiune penală în
Marea Britanie, infracŃiunea fiind inclusă în legislaŃia privind societăŃile comerciale. Anterior
anului 2001, an în care FSA şi-a asumat responsabilitatea urmării utilizării abuzive a
informaŃiilor confidenŃiale, această obligaŃie revenea Biroului pentru Fraude Grave şi
Departamentului de ComerŃ şi Industrie.

Marea Britanie a avut nevoie de mulŃi ani pentru a introduce o legislaŃie care să definească
drept infracŃiune penală utilizarea abuzivă a informaŃilor confidenŃiale. Până la sfârşitul celui
de-al Doilea Război Mondial, cumpărarea şi vânzarea de părŃi sociale şi acŃiuni deŃinute

44
într-o o companie pe baza informaŃiilor cunoscute numai companiei, directorilor, angajaŃilor
şi consilierilor acesteia, erau considerate legitime şi chiar larg răspândite. Între sfârşitul
celui de-al Doilea Război Mondial şi până prin anii '50, conştientizarea că profiturile private
se fac în detrimentul majorităŃii acŃionariatului începuse să se bucure de sprijin, însă din anii
'60 şi la începutul anilor '70, practica utilizării abuzive a informaŃiilor confidenŃiale s-a
răspândit din nou.

Abia în 1973, Bursa de Valori şi Takeover Panel27 din Marea Britanie au emis o declaraŃie
comună prin care au solicitat sancŃiuni penale pentru fapta de utilizare abuzivă a
informaŃiilor confidenŃiale. Au urmat câteva tentative nereuşite de a trece legislaŃia prin
Parlament, dar pe data de 23 iunie 1980, intră în vigoare articolele 69-73 din Partea a V-a a
Legii din 1980 privind societăŃile comerciale, lege prin care utilizarea abuzivă a informaŃiilor
confidenŃiale este considerată infracŃiune penală în anumite condiŃii definite. Ulterior, aceste
prevederi au fost consolidate prin Legea din 1985 privind titlurile de valoare ale unei
companii (utilizarea abuzivă a informaŃiilor preferenŃiale) şi modificate prin Legea din 1986
privind serviciile financiare, ambele legi fiind abrogate de FSMA.

Impulsul pentru alte reforme a venit din interiorul ComunităŃii Europene când în 1989,
Consiliul ComunităŃii Europene a convenit asupra unei directive privind coordonarea
legislaŃiei şi a regulamentelor privind utilizarea abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale în UE. În
Marea Britanie, aplicarea directivei a determinat intrarea în vigoare, la 1 martie 199428, a
PărŃii a V-a a Criminal Justice Act29(1993).

Istoria a arătat că instrumentarea cu succes a unei infracŃiuni de tranzacŃionare pe baza

unor informaŃii privilegiate este extrem de dificilă în cadrul dreptului penal. În plus,
activităŃile desfăşurate înainte de 2001 care nu au dovedit un comportament penal, dar au
demonstrat o conduită de piaŃă inadecvată au fost sancŃionate de autorităŃile de
reglementare, însă competenŃele acestora de a reglementa se extindeau numai asupra
unor persoane anume autorizate şi, în unele cazuri, unor angajaŃi-cheie specifici. Financial
Services & Markets Act 200030 a oferit oportunitatea de a stabili o singură autoritate de
reglementare, de a revizui şi a consolida legislaŃia aplicabilă serviciilor financiare din Marea

27
Comisia pentru Preluări şi Fuziuni
28
Vezi Anexa 3
29
Legea privind justiţia penală corespunzătoare codului penal din legislaţia românească
30
Legea din 2000 de reglementare a serviciilor şi pieţelor financiare (FSMA)

45
Britanie şi de a-i oferi autorităŃii de reglementare recent înfiinŃate, FSA, competenŃe sporite
pentru reglementarea pieŃelor de capital31.

Prin lege, FSA este abilitată:

• să retragă autorizaŃia unei companii;

• să îi interzică unei persoane de a mai lucra în cadrul serviciilor financiare;

• să împiedice o persoană să presteze activităŃi specific reglementate;

• să dezaprobe companii şi persoane prin declaraŃii publice;

• să aplice penalizări financiare;

• să emită un ordin de indisponibilizare;

• să solicite în instanŃă îngheŃarea activelor;

• să dispună ordine de restituire şi

• să urmărească penal companii şi persoane fizice care desfăşoară

activităŃi reglementate fără autorizaŃie.

Prin FSMA, FSA dispune de un spectru larg de competenŃe de reglementare, de investigare

şi de aplicare a legii, precum şi de anumite responsabilităŃi importante, inclusiv de
capacitatea de a adopta măsuri de prevenire a abuzului pe piaŃa financiară şi de a urmări în
justiŃie persoanele suspectate de tranzacŃii bazate pe informaŃii privilegiate. În temeiul
articolului 118 al FSMA, FSA este abilitată să intervină în cazul unor fapte ilicite săvârşite
pe piaŃa de capital (vezi anexa 1).

CompetenŃa a fost acordată pe fondul unui număr foarte redus de cazuri de urmărire
penală încheiate cu succes. S-a anticipat că un proces civil cu avantajele aferente, cum ar
fi:

• înfiinŃarea unui tribunal care să soluŃioneze elementele dificile de fapt şi de drept,

• ponderea probei civile – evaluarea probabilităŃilor în detrimentul normei penale –

dincolo de orice îndoială rezonabilă,

31
http://www.opsi.gov.uk/Acts/acts2000/pdf/ukpga_20000008_en.pdf

46
 • nu este necesar un juriu,

• competenŃa de a rezolva o dispută legală prin acordul părŃilor,

• un proces mai rapid cu rezultate neprivative de libertate,

se va solda cu mai multe măsuri eficiente împotriva utilizării abuzive a informaŃiilor

preferenŃiale. De asemenea, FSA este abilitată să adopte măsuri în cazul încălcării
principiilor FSA privind conduita în afaceri, în mod special a

Principiului 3 – gestionare şi control

Principiului 5 – comportament pe piaŃă.

Încălcarea acestora a permis ca FSA să impună o gamă largă de sancŃiuni, precum

sancŃiuni financiare, interzicerea accesului persoanelor în cauză pe piaŃa financiară şi
eliminarea sau restricŃionarea activităŃilor autorizate.

Directiva UE privind utilizările abuzive ale informaŃiilor confidenŃiale şi manipulările pieŃei

(abuzul de piaŃă) a intrat în vigoare, în mare măsură, în iulie 200532. Cunoscând prevederile
şi cerinŃele acesteia, Codul de conduită de piaŃă elaborat de FSA şi publicat în 200233,
defineşte în mod detaliat standardele care trebuie respectate de cei care utilizează
principalele pieŃe de capital din Marea Britanie, indiferent dacă tranzacŃionează pe teritoriul
Marii Britanii sau în afara graniŃelor acesteia. Codul prezintă standardele, care se
recomandă a fi menŃinute, prin descrieri detaliate a faptelor care constituie şi a celor care
nu constituie abuz de piaŃă. Codul măreşte transparenŃa pentru toŃi utilizatorii de piaŃă şi
permite oricărei persoane să cunoască standardele aplicabile tranzacŃiilor de pe pieŃele din
Marea Britanie.

FSA este o autoritate de reglementare nu numai pentru că aplică măsuri de constrângere,

ci şi pentru că vizează menŃinerea unor condiŃii de piaŃă echitabile şi descurajarea abuzului
de piaŃă printr-o combinaŃie de măsuri de impunere a legii şi de prevenŃie. FSA a investit
foarte mult în sisteme de monitorizare a tranzacŃiilor cu titluri de valoare şi de urmărire a
abuzurilor de piaŃă. De asemenea, a intensificat interacŃiunea cu pieŃele de capital pentru a

32
Site-ul Comisiei Europene privind abuzul de piaţă poate fi accesat la adresa
http://ec.europa.eu/internal_market/securities/abuse/index_en.htm
33
http://www.fsa.gov.uk/pubs/policy/ps59_76.pdf

47
încuraja angajamentul acestora faŃă de FSA care se implică în tentativa de a obŃine
schimbări în comportament, folosind măsuri de reglementare sau de aplicare a legii.

De asemenea, pentru a evalua „gradul de onestitate a pieŃei”, FSA analizează măsura în

care preŃul acŃiunilor se modifică înainte de publicarea informaŃiilor semnificative, cu
potenŃial de influenŃare a preŃului pe care companiile sunt obligate să le comunice pe piaŃă.
Analiza se desfăşoară pornind de la două tipuri de declaraŃii: ordine de tranzacŃionare
făcute de 350 de emitenŃi listaŃi FTSE şi anunŃurile publice de preluare a unor companii din
Marea Britanie.

Pentru FTSE 350 cifrele au indicat, într-adevăr, o ameliorare semnificativă la nivelul

activităŃilor incorecte, în scădere de la 19,6% în perioada 1998-2000, la 11,1% în 2002-
2003 şi la numai 2,0% în 2004-2005, dar în 2008-2009, cifra a crescut din nou la 10%. În
ceea ce priveşte activităŃile de fuzionare şi de achiziŃii: la anunŃurile de preluare, activităŃile
au scăzut de la 32,4% în 2004 la 24% în 2000, iar cifre recente, din 2008, indică o creştere
la 29,3%, deşi în 2005, limita inferioară a 23,7%. Există multe explicaŃii pentru dificultatea în
„a interpreta” datele statistice pure, de exemplu, se presupune că, în timpul recesiunii din
2008 – 2009, au existat scurgeri de informaŃii „strategice” pentru a obŃine o poziŃie de piaŃă
mai bună pentru companii, nu neapărat în vederea unui câştig personal.

FSA vizează modul de abordare a problemelor generale generate de divulgarea

neautorizată a informaŃiilor comerciale examinând lanŃul informaŃiilor confidenŃiale din timpul
unei preluări. De exemplu, în cadrul unei investigaŃii recente, FSA a primit o listă
„confidenŃială” cu peste două mii de nume. Deseori, tranzacŃiile au legătură cu mai multe
părŃi şi numeroşi consultanŃi, fapt care, în mod inevitabil, creşte riscul de scurgeri de
informaŃii.

FSA se aşteaptă ca:

• entităŃile şi persoanele care acŃionează pe o piaŃă reglementată să îşi gestioneze în

mod corespunzător conflictele de interese. Desigur, a avea un conflict nu este
acelaşi lucru cu a profita de el, dar părŃilor implicate le revine răspunderea de a
demonstra că identifică în mod activ conflictele şi le gestionează.

• entităŃile şi persoanele care acŃionează pe o piaŃă reglementată să îşi respecte

obligaŃia conform Directivei privind utilizările abuzive ale informaŃiilor confidenŃiale
şi manipulările pieŃei (abuzul de piaŃă – DAP) şi să raporteze la FSA tranzacŃiile
48
 suspecte. O schimbare importantă intervenită ca urmare a DAP o reprezintă
introducerea obligaŃiei de a raporta autorităŃii competente tranzacŃiile suspectate de
abuz de piaŃă. În prezent, rapoartele privind tranzacŃiile suspecte (RTS) joacă un
rol-cheie în regimul de monitorizare a abuzului de piaŃă de către FSA. Din iulie
2005 până în februarie 2007, aceasta a primit 336 de rapoarte. Peste 95% dintre
rapoartele privind tranzacŃiile suspecte primite se referă la acuzaŃii neîntemeiate
privind utilizarea abuzivă a informaŃiilor privilegiate, în principal pe piaŃa de capital.

• De asemenea, accentuează necesitatea ca sectorul reglementat să raporteze în

cazul în care descoperă un comportament culpabil al angajaŃilor săi. Dacă o
companie dispune de sisteme bune, controlează şi poate demonstra că se
conformează acestora, FSA nu va urmări compania în cazul în care un angajat al
acesteia se sustrage în mod neglijent controalelor, dar va pune sub urmărire
persoana respectivă. Totodată, FSA cere companiilor să îi supună atenŃiei orice
exemplu de comportament imoral al altor participanŃi pe piaŃă cu care vin în contact
în cursul normal al relaŃiilor normale de afaceri.

FSA consideră că firmele, în calitatea lor de participante la activitatea zilnică a pieŃei, deŃin
o poziŃie care favorizează identificarea tranzacŃiile suspecte. Este important ca soluŃionarea
abuzului de piaŃă să nu fie considerată drept o sarcină care aparŃine exclusiv FSA –
implicarea deplină a întregii industrii este esenŃială.

În activitatea sa de aplicare a legii începută în 2001, FSA a emis notificări finale împotriva a
opt companii şi 15 persoane pentru infracŃiuni având legătură o conduită de piaŃă care
încalcă principiile FSA privind conduita în afaceri34.

În ceea ce priveşte aplicarea legii, FSA foloseşte atât calea administrativă în temeiul
articolului 118 al FSMA, cât şi urmăririle penale conform Codului penal35, precum şi
principiile FSA privind conduita în afaceri. De exemplu, pentru infracŃiunile săvârşite pe
pieŃele financiare, FSA a făcut uz de competenŃele sale penale, în 2005, încheind cu
succes urmărirea penală a directorilor de la AIT Group, pentru „infracŃiunea de abuz de
piaŃă”36, însă prima lor urmărire penală pentru o faptă de utilizare abuzivă a informaŃiilor
preferenŃiale nu s-a finalizat decât în 2008.

34
Notificările finale sunt emise în temeiul articolului 390 al FSMA.
35
Criminal Justice Act: Legea privind justiţia penală
36
Prin declaraţii false sau greşite în virtutea articolului 397 al FSMA

49
FSA şi-a exercitat cu succes şi alte competenŃe cum ar fi, spre exemplu, folosirea măsurilor
sechestru împotriva a două persoane suspectate de abuz de piaŃă. Una dintre persoanele
în cauză a deŃinut informaŃii confidenŃiale privind un anunŃ de preluare iminentă, cealaltă a
făcut tranzacŃia înaintea anunŃului şi se pare că tranzacŃia a fost efectuată pe baza
informaŃiilor confidenŃiale care i-au fost dezvăluite ilegal. Persoanele în cauză au obŃinut un
profit substanŃial, care a fost secretat prin ordin de indisponibilizare.

50
EXEMPLE DE CAZURI FSA

Cazul FSA împotriva GLG şi Philippe Jabre a fost larg mediatizat şi este important din mai
multe motive. În acest caz, Tribunalul pentru servicii şi pieŃe financiare37 a pronunŃat un
număr de decizii importante privind propria sa jurisdicŃie şi domeniul conduitei de piaŃă
inadecvate. În ceea ce priveşte domeniul abuzului de piaŃă, tribunalul a stabilit în mod clar
că nu este posibil ca o persoană care deŃine informaŃii confidenŃiale asupra acŃiunilor
tranzacŃionate în Marea Britanie să eludeze regimul aplicabil abuzului de piaŃă
tranzacŃionând respectivele acŃiuni pe o bursă de valori externă. Atât GLG, cât şi Jabre au
fost amendaŃi cu câte 750.000 £ pentru abuz de piaŃă, conform articolului 118 al FSMA, şi
pentru încălcarea principiilor FSA. În ceea ce priveşte jurisdicŃia proprie, în mai 2008,
tribunalul a început urmărirea penală a lui Neel şi Matthew Uberoi, împotriva cărora au fost
formulate 17 capete de acuzare pentru utilizare abuzivă de informaŃii confidenŃiale. AcuzaŃii
au contestat legalitatea urmăririi penale întrucât nu se obŃinuse consimŃământul secretarului
de stat sau al directorului parchetului general cu privire la procedurile de aducere în faŃa
instanŃei. S-a hotărât că FSA nu a avut nevoie de o astfel de autorizare întrucât „prin
crearea FSA, Parlamentul a urmărit în mod clar să plaseze agenŃia pe primul plan în cadrul
regulamentului general al pieŃelor financiare, inclusiv… procedurile de urmărire penală”.

FSA l-a amendat Sean Pignatelli pentru că a încălcat principiile 2 şi 3, nu dat dovadă de
competenŃă, precauŃie şi profesionalism şi nu a respectat standardele unei conduite de
piaŃă corecte în îndeplinirea rolului de agent, în cadrul Citizens First Bank Corporation.
Acesta a primit de la un analist un mesaj electronic astfel formulat încât să dea impresia
unor informaŃii confidenŃiale. În pofida semnalelor de avertisment, dl Pignatelli nu a discutat
conŃinutul mesajului electronic cu superiorul său sau cu ofiŃerul departamentului de control
intern. În fapt, a sunat o serie de clienŃi răspândind informaŃiile şi dându-le impresia că erau
informaŃii confidenŃiale, când în realitate, nu erau. CâŃiva clienŃi au efectuat tranzacŃii la
primirea informaŃiei.

Acesta a fost primul caz raportat de „abuz de informaŃii pseudo-confidenŃile”, aşa cum l-a
denumit presa, cu impact uriaş pe piaŃă. A accentuat precauŃia şi atenŃia pe care
persoanele autorizate trebuie să o acorde informaŃiilor pe care le diseminează pe piaŃă.
Semnalele în urma cazului primite de FSA sugerează că acest caz a avut impact

37
http://www.fsa.gov.uk/pages/doing/regulated/law/focus/tribunal.shtml

51
semnificativ asupra traderilor de pe pieŃele de capital care s-au consultat mai des cu ofiŃerul
departamentului de control intern în privinŃa a ce anume este sau nu este acceptabil.

Chiar dacă s-a intenŃionat ca un proces civil să faciliteze obŃinerea unor rezultate pozitive în
justiŃie, la trecerea prin parlament a proiectului de lege privind reglementarea serviciilor şi
pieŃelor financiare s-au făcut unele concesii pentru a include şi aspecte problematice pentru
CEDO, de exemplu, imposibilitatea de a folosi împotriva suspecŃilor probe obŃinute prin
constrângere. FSA are propria sa formă de „înŃelegere cu acuzatul” în temeiul unui
program de clemenŃă prin care persoana care, de bună voie, se prezintă, îşi declară
infracŃiunea, oferă detalii complete şi prezintă probe împotriva mai multor participanŃi
vinovaŃi va fi penalizată administrativ şi va obligată la returnarea foloaselor fără a mai fi
urmărită. Tribunalul a arătat că se aşteaptă ca în cazurile care îi vor fi prezentate,
standardul dovezilor să fie foarte înalt, cu foarte puŃine diferenŃe practice între calitatea
probatoriului cerut într-un caz civil faŃă de un caz penal de conduită de piaŃă inadecvată. Cu
toate că între regimul juridic civil-administrativ şi cel penal există multe diferenŃe, ele
reprezintă principalele provocări întâlnite în urmărirea cazurilor de abuz de informaŃii
confidenŃiale în temeiul Codului penal.

DificultăŃile în urmărirea penală a unei infracŃiuni de utilizare abuzivă a informaŃiilor

confidenŃiale încep în primul rând cu

• stabilirea faptului dacă suspectul s-a aflat într-adevăr în posesia unor informaŃii
confidenŃiale,

• suspectul a ştiut că erau informaŃii confidenŃiale şi

• ulterior, a efectuat tranzacŃii sau a facilitat tranzacŃionarea de către alte persoane pe

baza acestora.

Guvernul a declarat că este inadecvat să se impună sancŃiuni penale în cazul în care

persoana nu a conştientizat faptul că informaŃiile pe care le deŃine sunt informaŃii
confidenŃiale. Acest aspect este foarte dificil de stabilit, de exemplu unui în faŃa învinuit care
declară că, pur şi simplu, a avut noroc la momentul afacerii.

Spre exemplu, în cazul R v Holyoak, Hill şi Morl, acuzarea nu a reuşit să demonstreze că,
în momentul în care au tranzacŃionat preluarea cu şapte minute înainte de anunŃarea
tranzacŃiei de preluare, cei trei acuzaŃi cunoşteau faptul că informaŃiile confidenŃiale privind

52
preŃul nu erau destinate publicării. A doua zi, aceştia au vândut acŃiunile realizând un profit
de 13.000 £. ToŃi trei au fost angajaŃi ai unei firme de consultanŃă financiară care oferea
servicii de consultanŃă ofertanŃilor şi toŃi trei au declarat că, pur şi simplu, au crezut că
preluarea era de domeniu public la momentul când au efectuat tranzacŃionarea, iar
declaraŃiile nu au putut fi combătute în mod satisfăcător pentru juriu.

În majoritatea cazurilor, acuzarea nu reuşeşte să obŃină probe directe privind, în primul

rând, faptul că o persoană a deŃinut informaŃii confidenŃiale şi, în al doilea rând, că a ştiut că
informaŃiile respective au o astfel de natură. Acuzarea poate doar să spere că va fi capabilă
să invite juriul să deducă, din circumstanŃe, dovada acestor elemente: caracterul
întâmplător al alegerii momentului, o achiziŃie neobişnuit de mare (sau o vânzare rapidă),
faptul că acuzatul nu a tranzacŃionat niciodată pe acel sector de valori sau chiar de piaŃă,
poate chiar stabilirea unui contact oportun cu o persoană aflată într-o funcŃie care îi permite
să divulge informaŃii cu influenŃă asupra preŃului. Totuşi, este extrem de dificil să convingi
un juriu asupra prezumŃiei de vinovăŃie, conform standardelor penale dincolo de orice
îndoială rezonabilă, că astfel de circumstanŃe sunt clare chiar şi în privinŃa celor mai solide
probe indirecte, ca în cazul Holyoak.

Pe lângă dificultatea de a proba elementele componente ale unui delict de iniŃiat, în

practică, provocarea de a susŃine în faŃa juriului cazurile complexe de utilizare abuzivă a
informaŃiilor confidenŃiale este imensă.

InfracŃiunea de utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale poate fi săvârşită de mai mulŃi

acuzaŃi, poate să implice tranzacŃii multiple, efectuate de-a lungul a mai multe luni, poate fi
foarte complicată şi se poate afla sub mai multe jurisdicŃii atât în cadrul UE, cât şi în afara
graniŃelor acesteia. TranzacŃiile pot fi efectuate prin mai multe conturi şi pot exista tentative
de a ascunde distribuirea produselor delictului. Investigarea unor astfel de activităŃi implică
din ce în ce mai multe jurisdicŃii străine. De asemenea, acuzarea este obligată să
dovedească că informaŃia a fost sensibilă la preŃ, fapt care implică mărturia unui expert.
Găsirea unor experŃi dornici să depună mărturie poate fi dificilă şi, pe măsură ce dovezile
devin din ce în ce mai tehnice, apare riscul de a pierde juriul. JuraŃii se pot confrunta cu
procese interminabile, care implică probe complexe şi, de multe ori, neinteresante, legate
de practicile şi pieŃele financiare, iar puterea lor de a le înŃelege depinde de depoziŃia
expertului. În cursul unui proces de durată, cu detalii tehnice şi adesea neinteresante,
apare riscul ca un fapt evident pentru un observator cu un minimum de cunoştinŃe de

53
specialitate să devină obscur sau să scape atenŃiei unui complet de juraŃi lipsiŃi de astfel de
cunoştinŃe.

Trebuie să reamintim că lupta împotriva abuzului de piaŃă nu înseamnă doar titluri

senzaŃionale în ziare şi impunerea unor amenzi mari, ea reprezintă un efort de colaborare
cu piaŃa, cu actorii şi jucătorii de pe piaŃă preocupaŃi de integritatea pieŃei.

Atitudinile au nevoie de timp pentru a se schimba şi unii persistă în a considera delictul de

iniŃiat drept infracŃiune fără victime.

La nivel internaŃional, principiile esenŃiale ale OrganizaŃiei InternaŃionale a Comisiilor

Valorilor Mobiliare38 (IOSCO) prevăd în mod clar că investitorii trebuie protejaŃi împotriva
practicilor înşelătoare, manipulatoare sau frauduloase, inclusiv împotriva utilizării abuzive a
informaŃiilor confidenŃiale sau a altor conduite de piaŃă inadecvate. Peste 90% dintre
autorităŃile de reglementare a pieŃei de valori şi mărfuri sunt membre IOSCO şi aderă la
aceste principii esenŃiale. Banca Mondială39 şi Fondul Monetar InternaŃional40 utilizează
aceste principii esenŃiale drept standard de evaluare a sănătăŃii sectoarelor financiare ale
unei Ńări. Ca urmare, putem presupune că fiecare centru financiar important din lume
dispune de legi împotriva abuzului de informaŃii confidenŃiale.

Utilizarea abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale constituie infracŃiune economică gravă, nu

delict fără victime. Dacă există persoane care pot efectua tranzacŃii pe baza unor informaŃii
confidenŃiale, care ocupă o funcŃie privilegiată ce le permite să facă profit şi să evite
pierderile, se creează un dezechilibru între participanŃii pe piaŃă. Întotdeauna, distribuitorii
de informaŃii confidenŃiale vor avea un avantaj asupra celorlalŃi, pentru că dispun de
informaŃii mai rapide şi mai exacte asupra investiŃiei. Un astfel de mediu tranzacŃional nu
este doar incorect, ci şi înşelător fapt care, în majoritatea jurisdicŃiilor, constituie delict
penal. Este incorect nu numai faŃă de investitorii individuali, dar are şi consecinŃe asupra
integrităŃii pieŃei, în ansamblu.

Fie că sunt sau nu oneste, pieŃele financiare au impact fundamental asupra competitivităŃii,
un grad diferit de onestitate între diferite pieŃe înseamnă condiŃii inechitabile pe aceste pieŃe
diferite. Pe termen lung, abuzul de piaŃă şi delictul de iniŃiat pot submina sănătatea
economiei în ansamblu.
38
http://www.iosco.org/
39
http://www.worldbank.org/
40
http://www.imf.org/external/index.htm

54
Pentru FSA, ameliorarea onestităŃii pieŃelor reprezintă o strategie pe termen lung, care
implică utilizarea tuturor instrumentelor şi resurselor disponibile în direcŃia dorită. O mare
parte a acestei strategii constă în măsuri de descurajare eficiente care înseamnă aducerea
în faŃa instanŃei a unui număr suficient de cazuri şi obŃinerea unor soluŃii care să atragă
atenŃia atât părŃilor implicate în industrie, cât şi publicului larg. Este vorba despre a
determina persoanele implicate în domeniu şi pe cei care au legături cu acesta să
conştientizeze că vor suferi consecinŃe semnificative, în cazul în care încalcă legea şi nu îşi
îmbunătăŃesc standardele de conduită. FSMA, deşi foarte activă de când este reglementată
prin FSMA, se arată preocupată de faptul că sancŃiunile civile, deşi mari, nu au suficient
impact, ameninŃarea unei sancŃiuni penale – o condamnare penală şi o pedeapsă privativă
de libertate – având un efect descurajant mult mai puternic.

Pentru provocările cu care se confruntă, FSA a operat numeroase modificări, diferite

componente ale FSA lucrând ca o echipă pentru a monitoriza pieŃele, a identifica
infracŃiunile, a colecta informaŃii, a obŃine probe şi a urmări penal prin DirecŃia de aplicare a
legii şi DirecŃia delicte de piaŃă şi financiare. Acestea, în calitate de avocat al acuzării41,
solicită competenŃe suplimentare pentru a putea acorda imunitate legală martorilor care
cooperează. ExperienŃa Statelor Unite a demonstrat că este eficient ca persoanele să fie
stimulate să vină de bună voie şi să ofere probe împotriva unor participanŃi mai
vinovaŃi. Acest aspect este important cu precădere în zona utilizării abuzive a informaŃiilor
confidenŃiale şi a altor delicte economice, unde probele sunt adesea indirecte, iar sarcina
probei, mare.

Strategia FSA şi abordarea luptei împotriva fraudei

FSA joacă un rol important în combaterea fraudei în Marea Britanie. Frauda are impact
asupra a trei dintre obiectivele legale ale FSA, este o infracŃiune financiară cu impact major
asupra consumatorilor din Marea Britanie şi, din această cauză, reprezintă o ameninŃare la
adresa obiectului acesteia de protecŃie a consumatorilor. Sub forma utilizării abuzive a
informaŃiilor confidenŃiale şi a abuzului de piaŃă, ea subminează încrederea în integritatea
pieŃelor financiare.

În ceea ce priveşte frauda:

41
Prosecutor, echivalentul procurorului în legislaţia română.

55
 (1) FSA este o autoritate de reglementare şi, în această calitate, are un domeniu de
competenŃă foarte vast „pentru a menŃine încrederea în pieŃele din Marea Britanie, a
educa şi a proteja consumatorii, precum şi a reduce delictele financiare”. AgenŃia
reglementează peste 29.000 de firmei şi 165.000 persoane fizice, iar prin intermediul
acestui contact, limitează riscurile la care este supus sistemul financiar, obŃinând
rezultate pozitive.

(2) Pentru a reduce frauda şi delictele financiare din sistemul financiar din Marea
Britanie prin creşterea nivelului de conştientizare a industriei şi a consumatorilor.
Colaborează cu alte agenŃii pentru a face schimb de informaŃii şi de bună practică şi
a stabili reguli şi principii în vederea reducerii riscului de apariŃie a delictelor penale
în cadrul firmelor reglementate. De asemenea, desfăşoară acŃiuni de aplicare a legii
în cazul în care regulile şi principiile acesteia sunt încălcate.

(3) FSA este procuror cu puteri depline şi competenŃe specifice de intervenŃie şi

principala agenŃie de urmărire penală a delictelor de iniŃiat şi a persoanelor
neautorizate care desfăşoară activităŃi reglementate. AgenŃia nu are
responsabilitatea de a urmări penal o fraudă în sensul larg şi tradiŃional al
termenului, în cazul în care descoperă o fraudă convenŃională de amploare, aceasta
înaintând cazul agenŃiei corespunzătoare în vederea urmăririi penale, dar face
demersuri, aplicându-şi competenŃele proprii, pentru a-i exclude pe cei în cauză din
comunitatea autorizată.

FSA urmăreşte penal persoanele care reprezintă un risc major pentru pieŃe şi pe cele care,
desfăşurând activităŃi neautorizate, reprezintă un risc pentru consumatori. Urmărirea penală
constituie principala parte a strategiei de descurajare şi vizează obŃinerea unor rezultate
care să reprezinte o diferenŃă reală pentru consumatori şi să furnizeze o descurajare
plauzibilă pentru pieŃe.

AgenŃia este singura instituŃie abilitată să iniŃieze acŃiuni civile pentru abuz de piaŃă şi să
urmărească penal manipularea de piaŃă în temeiul FSMA şi una dintre agenŃiile cu putere
de iniŃiere a urmăririi penale a infracŃiunii de utilizare abuzivă a informaŃiilor, conform
Codului penal.

56
Utilizarea abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale constituie infracŃiune financiară gravă, cu
consecinŃe reale pentru pieŃe şi investitori, după cum demonstrează concluziile unui
judecător într-un caz de utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale:

„Acesta nu este un delict fără victime – este un delict care subminează încrederea în
integritatea pieŃei, iar o astfel de încredere are o importanŃă foarte mare pentru bunăstarea
economică a comunităŃii în ansamblu. În plus, nu mi se pare că publicul are dreptul să fie
supărat dacă oamenii care se află în posesia unor informaŃii confidenŃiale tratează acea
poziŃie drept o licenŃă de a tipărire o sumă substanŃială de bani”.

O modalitate de a schimba comportamentul şi de a combate frauda constă în a prezenta

exemple de infractori care să demonstreze public că nu este rentabil să comiŃi infracŃiuni. În
2004, compania Shell a fost amendată cu 17 milioane £ pentru săvârşirea unui abuz de
piaŃă42. În 2006, compania GLG Partners a fost amendată cu suma de 750.000 £ pentru
abuz de piaŃă43.

Delictul cu răspundere obiectivă de abuz de piaŃă a fost inclus în FSMA, parŃial ca răspuns
la preocupările legate de dificultatea de a demonstra în temeiul Codului penal o infracŃiune
de utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale, prin probe care să satisfacă standardul
penal. Atât autorităŃile de reglementare, cât şi procurorii se află constant sub presiune
pentru a oferi rezultate, dar în domeniul urmăriri penale, „victoriile rapide” nu există.

În martie 2009, s-a înregistrat prima urmărire penală încheiată cu succes a unui caz de
utilizare abuzivă a informaŃilor confidenŃiale, în care Christopher McQuoid, un avocat, şi
socrul acestuia, James Melbourne, au fost găsiŃi vinovaŃi de utilizare abuzivă a informaŃiilor
confidenŃiale. McQuoid a fost condamnat la executarea unei sentinŃe privative de libertate
de opt luni, iar Melbourne a primit 12 luni de închisoare cu suspendare44.

Când McQuoid a făcut apel împotriva sentinŃei, susŃinând că pentru delictul său, FSA ar fi
trebuit să îi aplice o sancŃiune administrativă, Curtea s-a pronunŃat: „A fost greşit să
consideraŃi că delictul de a fi utilizat abuziv informaŃii confidenŃiale ar trebui pedepsit prin
proceduri administrative. A fost o specie de fraudă şi de înşelăciune, iar procedura judiciară

42
http://royaldutchshellplc.com/2009/11/08/the-fsas-largest-fines-no1-17-million-shell-%E2%80%94-for-market-
abuse-regarding-reserves/
43
http://www.fsa.gov.uk/pages/Library/Communication/PR/2006/077.shtml
44
http://www.fsa.gov.uk/pages/Library/Communication/PR/2009/042.shtml

57
în şedinŃă deschisă a fost oportună. Judecătorul a avut dreptate să decidă că o privare
imediată de libertate este oportună”.

Un alt caz recent, s-a soldat, la 16 februarie 2010, cu cea mai mare amendă impusă, până
în prezent, de un organism de supraveghere financiară. Amenda, de aproape 1.000.000 £,
aplicată de FSA unei companiei turceşti de explorare petrolieră este cea mai mare
sancŃiune pentru abuz de piaŃă aplicată vreodată unei entităŃi.

Autoritatea de reglementare a serviciilor financiare a declarat că i-a amendat pe trei

responsabili de nivel înalt ai Genel Enerji, cu suma totală de 1.160.000 £, pentru
tranzacŃionarea în Marea Britanie a unor acŃiuni listate de compania canadiană Heritage Oil
„pe baza unor informaŃii confidenŃiale”.

Directorul general Mehmet Sepil a fost amendat cu suma de 967.005 £, „cea mai mare
amendă aplicată de FSA unei persoane pentru abuz de piaŃă”.

Murat Ozgul, directorul comercial al Genel Enerji şi managerul departamentului explorări,

Levent Akca, au fost amendaŃi cu suma de 105.240 £ şi respectiv, 94.062 £.

Margaret Cole, director al DirecŃiei de aplicare a legii în cadrul FSA, a declarat că

„Penalizările pe care FSA le-a impus în urma anchetăi transmit un mesaj clar companiilor şi
persoanelor de pretutindeni că tranzacŃionarea pe baza informaŃiilor confidenŃiale nu este
acceptabilă” şi a mai adăugat că „FSA se aşteaptă ca persoanele cărora le-au fost
încredinŃate informaŃii confidenŃiale să nu înşele încrederea acordată. Nu vom tolera
folosirea abuzivă a unei poziŃii privilegiate pentru a obŃine un profit personal în detrimentul
celorlalŃi participanŃi pe piaŃă, iar aceste penalizări subliniază ataşamentul nostru faŃă de
combaterea unei astfel de conduite”.

Amenda aplicată dlui Sepil reprezintă un record pentru FSA, depăşind-o chiar şi pe cea de
750.000 £ aplicată, în 2006, lui Philippe Jabre pentru abuz de piaŃă.

FSA a considerat că dl Sepil şi colegii acestuia au obŃinut profituri de peste 312.000 £ din
tranzacŃionarea acŃiunilor, folosind informaŃii confidenŃiale privind descoperirea unui
zăcământ de ŃiŃei în câmpul petrolier Miran, Kurdistan, un joint-venture între Heritage şi
Genel Enerji.

58
Conform FSA, cei trei au fost puternic implicaŃi în proiect şi au cumpărat acŃiuni Heritage în
urma rezultatelor pozitive obŃinute la testul de foraj înainte ca descoperirea să fie făcută
publică. Când ştirea a ajuns pe piaŃa de capital drept „descoperire majoră de petrol”,
acŃiunile Heritage au urcat cu până la 25%, iar dl Sepil şi colegii acestuia au vândut
acŃiunile cu un profit semnificativ pentru fiecare, a adăugat FSA.

Însă FSA a declarat că după trei luni de la efectuarea tranzacŃiilor, aceştia au contactat de
bună voie FSA pentru a face „anumite mărturisiri” şi s-au oferit să predea profiturile
obŃinute.

După declaraŃiile date de cei trei în etapa iniŃială, autoritatea de reglementare le-a redus
amenzile cu 30%, penalizările incluzând şi profitul obŃinut din acŃiuni.

FSA a declarat că deşi aceştia nu au comis cu intenŃie un abuz de piaŃă, amenzile „trimit un
mesaj clar” că tranzacŃionarea pe baza unor informaŃii confidenŃiale nu este acceptabilă.

Din informaŃiile disponibile în această etapă iniŃială, se pare că, în acest caz, FSA a ales
calea sancŃiuni administrative în locul „urmăririi în instanŃă” datorită demersurilor şi
declaraŃiilor celor trei persoane implicate.

FSA şi-a îmbunătăŃit şi dezvoltat capacitatea de obŃinere a probelor digitale şi a investit

resurse importante în îmbunătăŃirea capacităŃii de supraveghere a tranzacŃiilor şi în tehnicile
de colectare a informaŃiilor, inclusiv utilizarea sporită a interviurilor telefonice şi strângerea
probelor în temeiul competenŃelor acordate prin Regulation of Investigatory Powers
Act45(Legea privind competenŃa de a investiga).

Întrucât FSA nu este numai procuror, ci şi autoritate de reglementare, urmărirea penală nu

este singurul mijloc de a combate abuzul de piaŃă. Când probele nu susŃin o urmărire
penală, cazurile de abuz de piaŃă se vor solda cu amenzi de minimum 100.000 £ pentru
delict cu răspundere obiectivă de abuz de piaŃă, oferind oportunitatea unică de a sancŃiona
pe o altă cale.

FSA colaborează cu companii autorizate pentru a se asigura că dispune de sistemele şi

capacităŃile de control şi monitorizare necesare pentru a reduce riscul de utilizare abuzivă a
informaŃiilor confidenŃiale. Regulamentul impune companiilor să transmită rapoarte privind

45
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2000/ukpga_20000023_en_1

59
tranzacŃiile, iar DirecŃia pieŃe le foloseşte pentru a detecta operaŃiunile suspecte. InformaŃiile
formează baza anchetelor administrative şi a urmăririi penale. Capacitatea FSA de a
monitoriza pieŃele este decisivă – de exemplu, Banca Barclays a fost amendată cu suma de
2,45 milioane £ pentru incapacitatea de a furniza rapoarte de tranzacŃionare corecte46.
ActivităŃile de prevenire şi de educare sunt cele două componente foarte importante în
exercitarea rolului de organism de reglementare însărcinat să reducă infracŃiunile
financiare. În acelaşi timp, FSA poate dispune sancŃiuni administrative/deschide acŃiuni
civile, cum ar fi alte cuvinte, de a îngheŃa activele şi de a suspenda activitatea unei entităŃi,
de a iniŃia proceduri de lichidare ale unei companii folosindu-se de competenŃa de a declara
insolvenŃa şi de a începe procedurile de faliment în cazul persoanelor fizice.

Dimensiunea fraudelor legate de acŃiuni poate fi estimată cu dificultate în Marea Britanie,

estimările pornesc de la câteva zeci de milioane de lire sterline şi ajung la un miliard de lire
sterline. Nu se cunoaşte dacă FSA a constatat cele mai mari fraude care s-au săvârşit
vreodată sau dacă acestea sunt doar descoperite şi raportate. În ultimele luni, FSA a
deschis cinci investigaŃii care implică planuri Ponzi, de acceptare depozite şi de plasament
colectiv în proprietăŃi. În cele cinci cazuri, pierderile totale ale consumatorilor pot ajunge la
170 milioane £.

Anul trecut, FSA a finalizat urmărirea penală a unui agent de bursă neautorizat, Robin
Radclyffe, care a utilizat un plan ilegal de plasament colectiv, a făcut declaraŃii false şi de
inducere în eroare a clienŃilor săi, provocând pierderi de 350.000 £47. Întrucât acesta nu era
autorizat, victimele nu s-au încadrat în Programul de Servicii Financiare de
Compensare48. Radclyffe a fost condamnat la 15 luni de închisoare.

Cei care escrochează oamenii cu sute de milioane de lire sterline şi distrug mii de vieŃi ar
trebui să se confrunte cu ameninŃarea unor semnificative pedepse cu închisoarea pentru
fraudă. O urmărire penală a unei persoane pentru exercitarea de activităŃi neautorizate,
derulată pe o perioadă de maximum doi ani, în unele cazuri, pur şi simplu nu mai aduce
reparaŃii şi cu siguranŃă, nu face dreptate victimelor.

În aprilie 2009, Crown Prosecution Service49 a încheiat cu succes urmărirea penală a patru
persoane învinuite de desfăşurare de activităŃi comerciale neautorizate şi de infracŃiunea de
46
http://www.fsa.gov.uk/pages/Library/Communication/PR/2009/117.shtml
47
http://www.fsa.gov.uk/pages/Library/Communication/PR/2008/011.shtml
48
Financial Services Compensation Scheme - FSCS
49
Serviciul de Urmărire Penală al Coroanei (corespunzătoare instituţiei procurorului din legislaţia română)

60
spălare de bani prevăzută de Legea privind produsele infracŃiunii. Cazul a implicat o
conspiraŃie în vederea vânzării de acŃiuni unor investitori în vârstă din Marea Britanie prin
intermediul unor „boiler rooms” neautorizate din Barcelona şi CroaŃia. Judecătorul i-a
condamnat pe toŃi patru pentru delicte FSMA şi POCA50, la termene cuprinse între 18 luni
pentru delictele FSMA şi între 18 luni şi patru ani pentru delictele POCA. În impunerea
acestor sentinŃe, judecătorul a remarcat că, având în vedere răul produs ca urmare a
desfăşurării de activităŃi comerciale neautorizate, pedeapsa maximă de doi ani este prea
mică.

Urmărirea penală nu reprezintă singura cale combatere a activităŃilor de fraudă prin

desfăşurarea de activităŃi comerciale neautorizate. În cazul activităŃilor frauduloase produse
în afara graniŃelor Ńării, pot fi iniŃiate acŃiuni civile împotriva companiilor din Marea Britanie
care le facilitează.

50
Proceeds of Crime Act 2002 (POCA): Legea privind produsele infracţiunii

61
ANEXA 2 – Abuzul de piaŃă

62
Articolul 118 Abuzul de piaŃă

(1) În sensul prezentei legi, abuz de piaŃă reprezintă comportamentul (fie al unei singure
persoane, fie a două sau mai multe persoane împreună sau concertat) —

(a) manifestat în legătură cu instrumentele financiare tranzacŃionate pe piaŃa care se

încadrează în domeniul de aplicare a prezentului articol;

(b) care îndeplineşte una sau mai multe dintre condiŃiile prevăzute la alineatul (2) şi

(c) care poate fi considerat de un utilizator obişnuit al acelei pieŃe, conştient de

comportamentul respectiv, drept o încălcare de către persoana sau persoanele
respectivă/respective a normelor de conduită în mod rezonabil aşteptată de la persoana
aflată/persoanele aflate într-o funcŃie/funcŃii în legătură cu piaŃa.

(2) CondiŃii reprezintă —

(a) comportamentul se bazează pe informaŃii care, în general, nu sunt disponibile,

persoanelor care utilizează piaŃa însă, dacă devin disponibile unui utilizator obişnuit al
pieŃei, acesta le poate considera relevante pentru a adopta decizii privind termenii în care
urmează să efectueze tranzacŃia în investiŃii de tipul în cauză;

(b) comportamentul poate să-i dea unui utilizator obişnuit al pieŃei o impresie falsă sau
înşelătoare asupra ofertei de sau cererii de sau preŃului sau valorii investiŃiilor de tipul în
cauză;

(c) un utilizator obişnuit al pieŃei consideră sau poate să considere comportamentul drept
conduită care distorsionează sau care poate să distorsioneze piaŃa investiŃiilor de tipul în
cauză;

(3) Prin ordin, Trezoreria poate recomanda (fie după nume, fie după descriere)—

(a) pieŃele cărora li se aplică prezentul articol şi

(b) investiŃiile care reprezintă instrumente financiare în legătură cu acele pieŃe.

(4) Ordinul poate recomanda diferite investiŃii sau descrieri de investiŃii în legătură cu
diferite pieŃe sau descrieri ale pieŃei.

(5) Comportamentul nu va fi luat în considerare în sensul alineatului (1), cu excepŃia cazului

în care este constatat —

(a) în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord sau

63
(b) în legătură cu instrumentele financiare tranzacŃionate pe o piaŃă căreia i se aplică
prezentul articol şi care este situată în Regatul Unit al Marii Britanii sau care poate fi
accesată electronic în Regatul Unit al Marii Britanii.

(6) În sensul prezentului alineat, comportamentul care urmează a fi evaluat ca apărând în

legătură cu instrumentele financiare reprezintă comportamentul care —

(a) survine în relaŃie cu orice reprezintă obiectul sau al cărui preŃ sau valoare este
exprimat(ă) prin trimitere la preŃul sau valoarea respectivelor instrumente financiare sau

(b) survine în relaŃie cu instrumentele (financiare sau nu) al căror obiect este reprezentat de
instrumentele financiare.

(7) InformaŃiile care pot fi obŃinute prin cercetarea sau analiza efectuată de sau în numele
utilizatorilor unei pieŃe vor fi considerate, în sensul prezentului articol, ca fiind în general
disponibile acestora.

(8) Comportamentul nu echivalează cu abuz de piaŃă dacă respectă norma care include o
prevedere potrivit căreia un comportament care respectă norma nu echivalează cu abuzul
de piaŃă.

(9) Orice trimitere din prezenta lege la o persoană angajată într-un abuz de piaŃă reprezintă
o trimitere la o persoană care este angajată într-un abuz de piaŃă fie singură, fie împreună
cu una sau mai multe persoane.

(10) În prezentul articol —

„comportament” include acŃiunea sau lipsa acŃiunii;

„investiŃie” trebuie interpretată conform articolului 22 şi anexei 2;

„utilizator obişnuit”, în legătură cu o piaŃă specială, înseamnă o persoană rezonabilă

care tranzacŃionează, în mod regulat, pe piaŃa respectivă, instrumente de tipul celor în
cauză.

64
ANEXA 3 – Principiile de afaceri FSA

65
Cele 11 principii de afaceri definite de FSA

1. Integritate - O companie trebuie să îşi desfăşoare activităŃile de afaceri cu integritate

2. CompetenŃă, precauŃie şi profesionalism - O companie trebuie să îşi desfăşoare

activităŃile de afaceri cu precauŃie, competenŃă şi profesionalism.

3. Management şi control - O companie trebuie să acorde o atenŃie rezonabilă

organizării şi controlului afacerilor sale în mod responsabil şi eficient, folosind sisteme
adecvate de management al riscului.

4. PrudenŃa financiară - O companie trebuie să îşi menŃină resursele financiare la un

nivel adecvat.

5. Comportament de piaŃă - O companie trebuie să respecte principiile

corespunzătoare comportamentului de piaŃă.

6. Interesele clienŃilor - O companie trebuie să acorde atenŃia cuvenită intereselor

clienŃilor săi şi să îi trateze în mod corect.

7. Comunicare cu clienŃii - O companie trebuie să acorde atenŃia cuvenită nevoilor de

informare ale clienŃilor săi şi să le comunice informaŃii în mod clar, corect şi fără a-i
induce în eroare.

8. Conflict de interese - O companie trebuie să gestioneze în mod corect conflictele de

interese, atât conflictele dintre companie şi clienŃi, cât şi conflictele între clienŃi.

9. ClienŃi: relaŃii bazate pe încredere - O companie trebuie să acorde atenŃia cuvenită

asigurării pertinenŃei indicaŃiilor şi a deciziilor discreŃionare pentru orice client îndreptăŃit
să se bazeze pe judecata sa.

10. Activele clienŃilor - O companie trebuie să asigure protecŃia adecvată activelor

clienŃilor în cazul în care este responsabilă de ele.

11. RelaŃia cu autorităŃile de reglementare - O companie trebuie să trateze cu

instituŃiile de reglementare în mod deschis şi cooperant şi trebuie să îi comunice FSA
orice informaŃii privind compania, la care aceasta se aşteaptă în mod normal.

66
ANEXA 4 – InformaŃii confidenŃiale

67
LEGEA DIN 1993 PRIVIND JUSTIłIA PENALĂ51

PARTEA a V-a – INFORMAłII CONFIDENłIALE

InfracŃiunea de utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale

Articolul 52, infracŃiunea

(1) O persoană care deŃine informaŃii confidenŃiale se face vinovată de utilizare abuzivă a
informaŃiilor confidenŃiale dacă, în condiŃiile prevăzute la alineatul (3), tranzacŃionează titluri
de valoare care sunt afectate de preŃ în relaŃie cu informaŃia.

(2) De asemenea, persoană care deŃine informaŃii confidenŃiale se face vinovată de utilizare
abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale dacă —

(a) încurajează o altă persoană să tranzacŃioneze titluri de valoare care sunt (indiferent
dacă această altă persoană cunoaşte sau nu acest aspect) titluri de valoare afectate de
preŃ în relaŃie cu informaŃia, cunoscând sau având motive rezonabile să considere că
tranzacŃionarea se desfăşoară în condiŃiile definite în paragraful (3) sau

(b) divulgă unei alte persoane informaŃii confidenŃiale, altfel decât în scopul bunei îndepliniri
a atribuŃiilor sale de serviciu sau profesionale.

(3) CondiŃiile menŃionate mai sus sunt reprezentate de faptul că achiziŃia sau vânzarea în
cauză survine pe o piaŃă reglementată sau că persoana care o tranzacŃionează se bazează
pe un intermediar profesionist sau că ea însăşi acŃionează în calitate de intermediar
profesionist.

(4) Prezentul articol produce efecte conform articolului 53.

Articolul 53, apărări

(1) O persoană nu se face vinovată de utilizare abuzivă de informaŃii confidenŃiale în

temeiul faptului că tranzacŃionează titluri de valori dacă face dovada faptului că —

(a) la momentul tranzacŃiei, nu se aştepta la un profit care poate fi atribuit faptului că

informaŃiile în cauză sunt sensibile la preŃ în relaŃie cu titlurile de valori sau

51
Echivalent Codul Penal

68
(b) la momentul tranzacŃiei, a avut motive rezonabile de a considera că informaŃia a fost
destul de larg diseminată astfel încât niciunul dintre participanŃii la tranzacŃionare să nu fie
prejudiciat prin faptul că nu a deŃinut informaŃia sau

(c) ar fi procedat la fel chiar dacă nu ar fi avut informaŃia.

(2) O persoană nu se face vinovată de utilizare abuzivă de informaŃii confidenŃiale în

temeiul faptului că încurajează altă persoană să tranzacŃioneze titluri de valoare dacă
dovedeşte că—

(a) la momentul tranzacŃiei, nu se aştepta la un profit care poate fi atribuit faptului că

informaŃiile în cauză sunt sensibile la preŃ în relaŃie cu titlurile de valori sau

(b) la momentul tranzacŃiei, a avut motive rezonabile de a considera că informaŃia a fost

destul de larg diseminată astfel încât niciunul dintre participanŃii la tranzacŃionare să nu fie
prejudiciat prin faptul că nu a deŃinut informaŃia sau

(c) ar fi procedat la fel chiar dacă nu ar fi avut informaŃia.

(3) O persoană nu se face vinovată de utilizare abuzivă de informaŃii confidenŃiale în

temeiul unei divulgări de informaŃii dacă dovedeşte că—

(a) la momentul tranzacŃiei, nu se aştepta ca o persoană să tranzacŃioneze, în urma acestei

divulgări, titluri de valoare în condiŃiile definite la paragraful (3) al articolului 52 sau

(b) deşi la momentul tranzacŃiei avea o astfel de perspectivă, nu se aştepta la un profit care
poate fi atribuit faptului că informaŃiile în cauză sunt sensibile la preŃ în relaŃie cu titlurile de
valoare.

(4) Anexa 1 (apărări speciale) se aplică.

(5) Trezoreria poate modifica prin ordin anexa 1.

(6) În prezentul articol, trimiterile la profit include trimiteri la evitarea pierderilor.

54 Titluri de valoare cărora li se aplică prevederile PărŃii a V-a

(1) Prezenta parte se aplică tuturor titlurilor de valoare care—

(a) intră sub incidenŃa tuturor paragrafelor anexei 2 şi

(b) îndeplineşte oricare dintre condiŃiile aplicabile acesteia în temeiul unui ordin emis de
Trezorerie în sensul prezentului paragraf. În cadrul prevederilor prezentei părŃi (altele decât
anexa) orice trimitere la un titlu de valoare reprezintă trimitere la un titlu de valoare căruia i
se aplică prevederile prezentei părŃi.
69
(2) Trezoreria poate modifica prin ordin anexa 2.

55 „TranzacŃionarea” titlurilor de valoare

(1) În sensul prezentei părŃi, o persoană efectuează tranzacŃii cu titluri de valoare dacă—

(a) achiziŃionează sau vinde titluri de valoare (în calitate de ordonator sau de agent) sau

(b) asigură, în mod direct sau indirect, achiziŃionarea sau vinderea titlurilor de valoare de
către o altă persoană

(2) În sensul prezentei părŃi, în relaŃie cu un titlul de valoare, „a achiziŃiona” include—

(a) acordul de achiziŃionare a unui titlu de valoare şi

(b) încheierea unui contract care creează titlul de valoare.

(3) În sensul prezentei părŃi, în relaŃie cu un titlul de valoare, „a vinde” include—

(a) acordul de a vinde un titlu de valoare şi

(b) încetarea contractului care a creat titlul de valoare.

(4) În sensul alineatului (1), o persoană asigură achiziŃionarea sau vânzarea unui titlu de
valoare dacă titlul de valoare este achiziŃionat sau vândut de o persoană care este —

(a) agentul acesteia,

(b) proprietarul acesteia sau

(c) o persoană care acŃionează în acest sens, în legătură cu achiziŃionarea sau vânzarea.

(5) Paragraful (4) nu este exhaustiv cu privire la condiŃiile în care o persoană este
considerată că asigură achiziŃionarea sau vânzarea titlurilor de valoare printr-o altă
persoană.

56 „InformaŃie confidenŃială” etc.

(1) În sensul prezentului articol şi al articolului 57, „informaŃie confidenŃială” înseamnă o

informaŃie care—

(a) se referă la anumite titluri de valoare sau la un anumit emitent de titluri de valoare sau la
anumiŃi emitenŃi de titluri de valoare şi nu la titluri de valoare în general sau la emitenŃi de
titluri de valoare în general

(b) este specifică sau precisă;

(c) nu a fost făcută publică şi

70
(d) dacă ar fi făcută publică, ar influenŃa semnificativ preŃul oricărui titlu de valoare.

(2) În sensul prezentei părŃi, titlurile de valoare reprezintă „titluri de valoare afectate de preŃ”
în relaŃie cu informaŃiile confidenŃiale şi informaŃiile confidenŃiale reprezintă „informaŃii
sensibile la preŃ” în relaŃie cu titlurile de valoare, dacă şi numai dacă informaŃiile, în cazul în
care sunt făcute publice, ar influenŃa semnificativ preŃul titlurilor de valoare.

(3) În sensul prezentului articol „preŃ” include valoarea.

57 „IniŃiaŃi”

(1) În sensul prezentei părŃi, o persoană deŃine o informaŃie confidenŃială în calitate de

iniŃiat dacă şi numai dacă—

(a) este o informaŃie confidenŃială şi persoana cunoaşte acest fapt, precum şi

(b) o deŃine dintr-o sursă confidenŃială şi persoana cunoaşte acest fapt.

(2) În sensul alineatului (1), o persoană deŃine o informaŃie dintr-o sursă confidenŃială dacă
şi numai dacă—

(a) o deŃine—

(i) fiind director, angajat sau acŃionar al unui emitent de titluri de valoare sau

(ii) având acces la informaŃie în temeiul atribuŃiilor sale de serviciu sau profesionale sau

(b) sursa directă sau indirectă a informaŃiei sale este persoana definită la litera (a).

58 InformaŃie „făcută publică”

(1) În sensul articolului 56, „făcută public” în relaŃie cu informaŃia se interpretează conform
prevederilor prezentului articol, dar aceste prevederi nu sunt exaustive cu privire la sensul
acestei expresii.

(2) InformaŃia este făcută publică dacă—

(a) este publicată în conformitate cu normele unei pieŃe reglementate în scopul informării
investitorilor şi consultanŃilor de specialitate ai acestora;

(b) este inclusă în înregistrări care, în temeiul dispoziŃii legale, sunt deschise verificării de
către public;

(c) poate fi uşor dobândită de cei care pot tranzacŃiona titluri de valoare—

(i) este divulgată celor la care se referă informaŃia sau

71
(ii) unui emitent la care se referă informaŃia sau

(d) provine dintr-o informaŃie care a fost făcută publică.

(3) InformaŃia poate fi considerată drept făcută publică chiar dacă—

(a) poate fi dobândită numai de persoanele care dovedesc competenŃă sau experienŃă

(b) este comunicată unui segment de public şi nu publicului larg;

(c) poate fi dobândită numai prin observaŃie;

(d) este comunicată numai contra achitării unei taxe sau

(e) este publicată numai în afara teritoriului Regatului Unit.

59 „Intermediari profesionişti”

(1) În sensul prezentei părŃi, un „intermediar profesionist” este persoana—

(a) care desfăşoară o activitate de afaceri constând dintr-o activitate enumerată la

paragraful (2) şi care dă de înŃeles publicului sau oricărui segment de public (inclusiv unui
segment de public format din persoane similare acesteia) că este dispusă să se angajeze
în astfel de activităŃi de afaceri sau

(b) care este angajată de o persoană care se încadrează în prevederile de la litera (a)
pentru a desfăşura orice astfel de activităŃi.

(2) ActivităŃile menŃionate la paragraful (1) înseamnă—

(a) a achiziŃiona sau a vinde titluri de valoare (ca proprietar sau agent) sau

(b) a acŃiona în calitate de intermediar între persoane care participă la orice fel de
tranzacŃionare de titluri de valoare.

(3) Nu se va considera că o persoană desfăşoară o activitate de afaceri constând dintr-una

dintre activităŃile enumerate la alineatul (2)—

(a) dacă activitatea în cauză este numai adiŃională la una dintre activităŃile care nu se
încadrează în prevederile alineatului (2) sau

(b) deoarece aceasta desfăşoară numai ocazional una dintre aceste activităŃi.

(4) o persoană care tranzacŃionează titluri de valori se bazează pe un intermediar

profesionist dacă şi numai dacă o persoană care activează ca intermediar profesionist
desfăşoară una dintre activităŃile enumerate la paragraful (2) în relaŃie cu tranzacŃionarea
respectivă.

72
60 Alte prevederi interpretative

(1) În sensul prezentei părŃi, „piaŃă reglementată” înseamnă orice piaŃă, indiferent de modul
în care se operează pe ea, care, prin ordin emis de Trezorerie, este identificată (după nume
sau prin raportare la criteriile prevăzute în ordin) ca fiind o piaŃă reglementată în sensul
prezentei părŃi.

(2) În sensul prezentei părŃi, în relaŃie cu orice titlu de valoare, „emitent” înseamnă orice
companie, organism din sectorul public sau persoană fizică prin care titlurile de valoare au
fost sau urmează să fie tranzacŃionate.

(3) În sensul prezentei părŃi—

(a) „companie” înseamnă orice entitate juridică (înregistrată sau neînregistrată şi oriunde ar
fi înregistrată sau înfiinŃată) care nu este un organism din sectorul public şi

(b) „organism din sectorul public” înseamnă—

(i) Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii, al Irlandei de Nord sau oricărei Ńări sau teritoriu
din afara Regatului Unit;

(ii) o autoritate locală din Regatul Unit sau din altă parte;

(iii) orice organizaŃie internaŃională printre membrii căreia se numără Marea Britanie sau alt
stat membru;

(iv) Banca Angliei sau

(v) Banca centrală a oricărui stat suveran.

(4) În sensul prezentei părŃi, informaŃia trebuie interpretată ca făcând trimitere la un emitent
de titluri de valoare nu numai în cazul în care este vorba despre o companie, ci şi când
aceasta poate afecta perspectivele activităŃii companiei.

73
STUDIU DE CAZ – CERERE MULTIPLĂ DE ACłIUNI

PREZENTAT DE STEPHEN MAXWELL LLB MA EX-INSPECTOR ŞEF AL POLIłIEI DIN

IRLANDA DE NORD

Prezentul document trebuie interpretat în lumina conŃinutului cursurilor care vor fi predate în
luna martie.

ReclamaŃia depusă de parte vătămată – auditori independenŃi din cadrul unui serviciu
de utilitate publică semnalează o suspiciune de fraudă, considerând că o persoană
sau mai multe persoane asociate în vederea săvârşirii unei infracŃiuni au depus o
cerere multiplă de acŃiuni în numele unor persoane fictive.

În funcŃie de circumstanŃele sesizării, se poate impune o acŃiune imediată – de exemplu,

pentru a preveni scoaterea din zona teritorială de jurisdicŃie a bunurilor provenite din
săvârşirea infracŃiuni, pentru a-l împiedica pe infractor să scape de sub jurisdicŃie sau
pentru a preveni continuarea faptelor penale. În circumstanŃele examinate mai jos, se
presupune că fapta a fost săvârşită, iar contravenientul rămâne în cadrul jurisdicŃiei.

Primul contact

Într-o investigaŃie reactivă, primul contact cu partea vătămată (PV) se face la iniŃiativa
acesteia. IniŃial, contactul se efectuează prin scrisori sau, în cazul în care partea vătămată
consideră că există un anumit grad de urgenŃă, prin telefon. În orice caz, nu se adoptă nicio
măsură înainte de a avea o întâlnire cu partea vătămată sau cu reprezentantul acesteia, în
timpul căreia se analizează toate aspectele susŃinute. De obicei, în cazul unui atac la
adresa unei instituŃii sau a unei persoane juridice, are loc o întâlnire cu echipa de jurişti sau
de contabili ai acesteia.

În cazul de faŃă, auditorii independenŃi şi partea vătămată se află în Anglia, iar reacŃia
acestora este structurată conform situaŃiei în care un astfel de incident intră în
competenŃa jurisdicŃională engleză. Deşi Irlanda de Nord este parte a Regatului Unit,
în legislaŃia şi procedura penală a acesteia există diferenŃe subtile faŃă de Anglia şi
diferenŃe mai mari, în structura şi modul de funcŃionare a instanŃelor penale.

Partea vătămată va efectua anumite verificări cu caracter general privind circumstanŃele

despre care susŃine că echivalează cu o activitate infracŃională şi, probabil, în raportul său,
va solicita foarte vehement o acŃiune imediată în vederea protejării bunurilor care fac
74
obiectul sesizării. Echipa de jurişti sau de contabili fiind angajată şi loială clienŃilor săi,
va vedea în investigatori un instrument care poate fi utilizat în avantajul său sau al
clienŃilor. În cazurile de acest tip, nu se aplică principiul general de management
conform căruia responsabilitatea nu poate fi delegată, acest tip de entităŃi vă
consideră un mijloc de a-şi servi clienŃii şi se aşteaptă să îndepliniŃi aşteptările
clientului lor. Aceste persoane, aşa cum am menŃionat, aparŃinând departamentului juridic
sau financiar al părŃii vătămate, probabil, nu vor fi familiarizate cu legislaŃia şi procedurile
penale, prin urmare, va fi necesar să le gestionaŃi aşteptările privind măsura care poate fi
adoptată în cazul în care acuzaŃiile se verifică. Vor reprezenta o companie justiŃiabilă
sau un justiŃiabil comercial şi nu vor fi familiarizate cu complexitatea legislaŃiei
penale sau a regimului probatoriului. Va trebui să le explicaŃi foarte clar ce fel de
probe sau dovezi trebuie să prezinte şi sub ce formă.

În acest caz, contabilii au abordat poliŃia cu o informaŃie elementară, chiar dacă din
informaŃia respectivă rezulta, în mod evident, că au fost săvârşite fapte penale.
Sperau ca, din înregistrările aflate la momentul respectiv în posesia lor, poliŃia să
evidenŃieze ce probe sunt necesare şi apoi, să furnizeze aceste probe poliŃiei – dar să
îi factureze poliŃiei timpul care le-a fost necesar pentru a furniza astfel de informaŃii.
Li s-a explicat că, în conformitate cu prevederile Criminal law Act (NI) 196952, oricine
are cunoştinŃă despre sau consideră că s-a comis un delict penal este obligat să
raporteze delictul respectiv la poliŃie. Persoana care a raportat delictul are, de
asemenea, obligaŃia de a furniza probele care au condus-o la această concluzie, iar
poliŃia nu plăteşte pentru un astfel de „serviciu”.

Va exista, după toate probabilităŃile, un raport completat de partea vătămată şi se va obŃine

o copie a acestuia care le va fi utilă celor care vor avea sarcina de a evalua posibilitatea de
a începe investigaŃia. La finalul discuŃiei, autoritatea de investigare va prezenta ce anume
solicită pentru a clarifica problemele ridicate în timpul şedinŃei iniŃiale, termenul în care
reprezentanŃii persoanei vătămate trebuie să răspundă şi va înfiinŃa un punct unic de
contact (PUC) între partea vătămată şi investigatori, precum şi termenul în care
investigatorii vor fi obligaŃi să dea un răspuns. DiscuŃia şi acordurile vor include instrucŃiuni
adresate părŃii vătămate privind integritatea probei şi funcŃia suspectului. De exemplu, în
această etapă, dacă suspectul este angajat al părŃii vătămate, el a fost sau urmează să fie

52
Criminal law Act (NI) 1969: Actul din 1969 privind legea penală (IN)

75
suspendat. Orice suspendare se face printr-o măsură disciplinară absolut necesară, nu pe
baza unei anchete penale iminente, întrucât sesizarea încă nu a fost evaluată în vederea
stabilirii infracŃiunii. De asemenea, în această etapă se iau măsuri de protejare a aspectelor
identificate de partea vătămată drept probe sau care sunt identificate drept potenŃiale
probe. În general, astfel de materiale sunt păstrate în format electronic şi, probabil, impun
restricŃionarea accesului la material sau „copierea” conŃinutului anumitor unităŃi de disc.

Pentru fiecare „nume” suspectat de fraudă, contabililor li s-a cerut să furnizeze

următoarele documente aflate în posesia lor:

• Formular de sesizare

• Cec de plată

• Aviz de primire

• Scrisoare de acceptare

• Certificat de acŃionar

Întrucât au existat 375 de sesizări privind suspiciunea de fraudă, contabilii urmau să

furnizeze 375 de pachete de probe distincte prin punctul unic de contact de stabilit în
cadrul poliŃiei.

Evaluarea iniŃială

În cadrul acesteia va stabili dacă sesizarea făcută de partea vătămată conŃine elementele
componente ale unei infracŃiuni. ReprezentanŃii părŃii vătămate pot susŃine că a fost
săvârşită infracŃiunea „A” când, în fapt, examinarea circumstanŃelor conduce, de la început,
la concluzia că s-a săvârşit delictul penal „B”, care este mai puŃin grav. De exemplu, deşi
sesizarea iniŃială este de tip „abuz de informaŃii confidenŃiale”, examinarea circumstanŃelor
conduce la concluzia că este posibil să se fi comis un număr de delicte mai puŃin grave,
cum ar fi fals, înşelăciune şi fals în documente contabile, conduita în ansamblul ei
neîntrunind elementele unui abuz de informaŃii confidenŃiale. În acest caz, acuzaŃia de
abuz de informaŃii confidenŃiale nu s-a verificat. Cu toate acestea, au fost identificate
următoarele delicte:

• Fals în formularul de cerere de acŃiuni,

76
 • Fals în documentele contabile,

• Tentativa de a dobândi un bun prin înşelăciune privind acŃiunile, (în Irlanda de

Nord, conform Legii din 1969 privind furtul53, acŃiunile reprezintă un „bun”)

Fiecare dintre ele reprezintă infracŃiuni care justifică aplicarea competenŃei de a

aresta şi a competenŃei de a investiga pe baza mandatelor de percheziŃie obŃinute.

Cine sunt suspecŃii reprezintă un alt element care trebuie examinat în această etapă. Este
posibil ca persoana vătămată să se concentreze asupra anumitor persoane, în timp ce o
evaluare efectuată de investigatori poate identifica o activitate ce include şi alte persoane în
categoria „suspecŃilor”. Concluziile dvs. pot să nu concorde cu punctul de vedere al părŃii
vătămate, mai ales în cazul în care suspectul este identificat în rândul angajaŃilor acesteia,
dar dvs. sunteŃi experŃii în drept penal, nu partea vătămată. Decizia dvs. trebuie să se
bazeze pe examinarea comprehensivă a faptelor elementare, iar decizia vă aparŃine dvs.,
nu părŃii vătămate.

În sesizarea iniŃială s-a sugerat că o bancă sau persoane din cadrul băncii ar putea fi
implicate într-o conspiraŃie în vederea dobândirii de acŃiuni şi, deşi au existat 375 de
cereri separate, s-au înregistrat numai trei adrese de livrare în toate cererile, două
dintre ele fiind ale sediului central al băncii A. Cea de-a treia adresă era a unui
cabinet stomatologic.

După stabilirea existenŃei unei fapte penale, urmează stabilirea obiectivelor anchetăi. Fără
ele, nu veŃi şti dacă scopul anchetei a fost atins.

La evaluarea iniŃială, odată ce aŃi stabilit că s-a comis un delict penal, sesizarea scrisă a
părŃii vătămate va fi oficial acceptată. CorespondenŃa va fi urmată de o întâlnire cu punctul
unic de contact al părŃii vătămate, în cadrul căreia vor fi subliniate cerinŃele anchetei privind
predarea şi strângerea probelor, modul de prezentare şi de înregistrare a acestora.

Investigatorii vor efectua apoi, o evaluare a riscurilor anchetei penale care va avea în
vedere:

• Riscul ca bunurilor provenite din infracŃiune să fie scose din aria de jurisdicŃie

53
Theft Act

77
 În acest caz nu s-a întâmplat astfel, cererile frauduloase au fost oprite înainte
de emiterea acŃiunilor, iar contravaloarea acestora se află în posesia
companiei emitente.

• Confiscarea probelor

Cea mai mare parte a materialului având legătură cu cererile s-a aflat în
posesia părŃii vătămate sau a agenŃilor acesteia. A mai fost şi faptul că s-a
utilizat adresa sediului unui cabinet stomatologic. Între cabinetul stomatologic
şi cererile de acŃiuni a existat o legătură. A fost percheziŃionat sediul acestuia
şi s-a constatat că în cererile multiple de acŃiuni au fost utilizate datele
personale ale unor pacienŃi ai cabinetului stomatologic. Înregistrările deŃinute
de cabinetul stomatologic au fost confiscate şi ca urmare, a fost necesară
contactarea agenŃiilor guvernamentale de sănătate pentru a le informa asupra
necesităŃii acordării în continuare a asistenŃei stomatologice etc.

• Ridicarea probelor

În afară de percheziŃia efectuată la sediul cabinetului stomatologic, nu au mai

fost necesare alte percheziŃii, întrucât alte materiale folosite pentru cererile
frauduloase se aflau în posesia părŃii vătămate, a agenŃilor acesteia şi a băncii
A care îi acordase stomatologului împrumutul pentru a-şi finanŃa cererile.

• Infractorul iese de sub competenŃa de jurisdicŃie

Nu s-a întâmplat astfel în acest caz.

• Activitatea infracŃională a continuat?

Nu

Aceste consideraŃii au caracter indicativ, nu reprezintă o listă completă a subiectelor care

urmează să fie analizate.

Sunt necesare măsuri imediate care să implice operaŃiuni de percheziŃie şi de confiscare

asociate cu arestare sau s-a săvârşit o infracŃiune, fondurile utilizate pentru iniŃierea
infracŃiunii sau rezulte din infracŃiune au fost „securizate” după descoperirea infracŃiunii?
Toate aceste probleme, şi multe altele, vor fi avute în vedere atât la stabilirea priorităŃilor

78
unei anchete, cât şi la stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru a strânge probe
legate de o infracŃiune identificată şi de evoluŃia anchetei.

În acest caz, deşi s-a efectuat o percheziŃie la sediul cabinetului stomatologic, la

momentul respectiv nu s-a operat o arestare, întrucât era necesar ca probele
disponibile să fie analizate şi reunite pentru a-i fi prezentate acuzatului la audiere.

Confiscarea produselor infracŃiunii

Scopul unei infracŃiuni constă în obŃinerea de bunuri şi bani. Confiscarea averii dobândite
ilegal este una dintre măsurile cu impact major ale unei anchete penală. Investigatorii din
Marea Britanie au câteva opŃiuni la dispoziŃie. IniŃial, investigatorii urmăresc să conserve
bunurile obŃinute în urma infracŃiunii prin ordin de restricŃie acordat prin hotărâre
judecătorească. Ultima hotărâre cu privire la rezultatului restricŃiei se va obŃine la tribunal, în
urma unui proces penal. După condamnarea persoanei sau a persoanelor, instanŃa
analizează aspectele care au constituit obiect al restricŃiei şi, după examinarea faptelor
prezentate de procuror şi ascultarea pledoariei apărării, emite un „ordin de confiscare” prin
care i se ordonă persoanei căreia i se aplică ordinul să plătească către Coroană suma
stabilită.

În cazul în care o urmărire penală încetează, de ex., dacă procurorul constată că probele
sunt insuficiente pentru a începe o investigaŃie sau dacă acuzarea înregistrează un eşec în
timpul procesului, mai există alte alternative. Într-o astfel de circumstanŃă, PoliŃia poate
transfera documentele către Serious and Organised Crime Agency (SOCA)54 pentru ca
agenŃia să urmărească persoanele respective conform normei civile a administrării
probelor, al „balanŃei probalităŃilor” sau al „preponderenŃei probelor”, în opoziŃie cu norma
penală, „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. O altă opŃiune aflată la dispoziŃia SOCA
constă în efectuarea unui audit financiar asupra averii respective pentru a impune o politică
de impozitare. O astfel de analiză este retrospectivă şi atrage impozitarea averii, plus
penalizări. Procesul de impozitare poate fi foarte eficient soldându-se cu confiscarea a
aproximativ 70% - 80% din averea obŃinută ilegal, inclusiv penalizări.

Măsuri iniŃiale

Măsurile iniŃiale vor avea în vedere:

54
Serious and Organised Crime Agency (SOCA): Agenţia de luptă împotriva Crimei Organizate şi a infracţionalităţii grave

79
Strategia de efectuare a percheziŃiei (se va avea în vedere şi arestarea preventivă,
precum şi audierea suspecŃilor)

Este nevoie să percheziŃionaŃi imobile pentru a strânge probe? Pregătirea şi planificarea

unei întreprinderi criminale duce, de obicei, la un număr de documente/înregistrări întocmite
de suspecŃi. După toate probabilităŃile, odată ce urmărirea penală începe, va fi necesar să
percheziŃionaŃi imobile – sedii şi/sau locuinŃe – pentru a strânge şi a conserva probe. În
cadrul unor astfel de acŃiuni trebuie să aveŃi în vedere modul în care sunt efectuate
înregistrările – pe suport de hârtie sau în format electronic – şi trebuie să vă pregătiŃi pentru
a face faŃă în mod adecvat circumstanŃelor cu care vă veŃi confrunta.

Gestionarea documentelor

Unde şi cum vor fi păstrate documentele? Dacă materialele confiscate sunt înregistrate pe
suport de hârtie cum sunt clasificate şi păstrate? Pentru fiecare material confiscat există
proceduri de securitate şi cum este controlat accesul la acesta? Dacă apărarea va avea
nevoie de copii ale acestor materialelor cum vor fi gestionate aceste copii? Cu cât se Ńine
seama mai mult de toate aceste reguli, cu atât procesul de urmărire penală şi de conducere
a acesteia se va desfăşura mai corect.

Gestionarea relaŃiilor cu media

Datele legate de anchetă aparŃin domeniului public? Dacă anumite materiale nu sunt date
din timp publicităŃii, conştiinŃa publică va intra în alertă în urma operaŃiunilor de percheziŃie
şi arestare, prin urmare, trebuie avută în vedere o strategie media. Cu cât partea vătămată
şi/sau suspectul se bucură de o poziŃie mai înaltă în ochii publicului, cu atât creşte
posibilitatea ca publicul să fie mai interesat de caz. Ziariştii pot fi foarte insistenŃi şi, ne
place sau nu, ei trebuie să îşi facă meseria. Cooperarea cu aceştia, prin comunicate de
presă sau interviuri bine gândite, poate preveni întrebările insistente care pot influenŃa în
mod negativ investigaŃia.

Consultarea cu procurorul – specifică sistemului juridic penal din Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord

Public Prosecution Service (PPSNI)55 din Irlanda de Nord nu îi coordonează pe investigatori

ancheta nefiind inclusă în atribuŃiile Serviciului de urmărire penală, ci ale investigatorilor.

55
Public Prosecution Service (PPSNI): Serviciul Public de Urmărire Penală al Irlandei de Nord (SUPIN)

80
Deşi PPSNI nu are responsabilitatea investigării infracŃiunilor, procurorii oferă consultanŃă
de specialitate asupra unor aspecte precum interpretarea legislaŃiei sau modalităŃile de
probă ce urmează a fi obŃinute. Aceştia nu oferă consiliere privind modul în care poliŃia
trebuie să conducă o anchetă.

81
STUDIU DE CAZ – ABUZ DE INFORMAłII CONFIDENłIALE PE PIAłA
IRLANDEZĂ DE CAPITAL

PREZENTAT DE EUGENE GALLAGHER, AVOCAT, MEMBRU AL BAROULUI

FOST DIRECTOR-ADJUNCT AL BIROULUI DE INVESTIGARE A FRAUDEI DIN

CADRUL POLIłIEI, DUBLIN, ÎN PREZENT AVOCAT PLEDANT ÎN IRLANDA,
SPECIALIZAT ÎN CAZURI DE URMĂRIRE PENALĂ

În 1998, două companii irlandeze de investiŃii imobiliare au început negocierile în vederea

fuzionării portofoliilor imobiliare deŃinute şi ulterior, au fuzionat într-o companie mai mare.
Se intenŃiona ca activele companiei nou-create să crească de la 8 milioane € la 50 milioane
€. Faptul i-ar fi conferit noii companii puterea de cumpărare necesară achiziŃionării unor
proprietăŃi comerciale majore devenind astfel, un jucător important în industria investiŃiilor
imobiliare.

În urma tratativelor, părŃile relevante au semnat un acord-cadru care, deşi nu avea forŃă
juridică obligatorie, stabilea o strategie detaliată şi forma de aplicare a contractului.

Una dintre părŃile principale a numit un nou director, deŃinător a 750.000 de acŃiuni în cadrul
companiei care urma să devină companie-mamă. Această persoană, dl. A, cumpărase
acŃiunile la preŃul de 10 cenŃi per acŃiune. La momentul negocierilor, acŃiunile erau
tranzacŃionate la preŃul de 30 cenŃi per acŃiune întrucât printre investitori şi acŃionari circula
zvonul cu privire la iminenŃa unei preluări majore. Cu toate acestea, valoarea netă a
activelor pe acŃiune se situa la 9,2 cenŃi.

Fuzionarea şi înfiinŃarea noii companii urmau să coste aproximativ 25 de milioane €, iar

părŃile, inclusiv dl. A, au început să strângă acest fond de la mai multe instituŃii, inclusiv de
la firme mari de brokeraj din Dublin. După părerea unanimă a brokerilor în investiŃii,
valoarea acŃiunilor a fost prea mare la tranzacŃionare şi un preŃ al acŃiunii situat undeva
între 18 cenŃi şi 25 cenŃi ar fi fost mai realist, iar dl. A a luat parte la aceste discuŃii.

Dl. A s-a întâlnit cu agentul său de bursă pentru a discuta performanŃa acŃiunilor sale. În
cadrul întâlnirii, dl. A i-a dat instrucŃiuni agentului său de bursă să vândă către Dunloe o
treime acŃiunile deŃinute, la preŃul de cel puŃin 34 cenŃi per acŃiune, iar dl. A a obŃinut 88.000
€ din vânzare.

82
Două luni mai târziu, acŃiunile Dunloe au fost suspendate de pe piaŃa de capital în vederea
plasării unei noi companii mai mari pe piaŃa de capital, după îndeplinirea procedurii de
precauŃie. După încă o lună, printre acŃionarii Dunloe circula o broşură prin care li se
recomanda o fuzionare. AcŃionarilor existenŃi li se ofereau nouă acŃiuni pentru fiecare cinci
deŃinute, la un preŃ de 18 cenŃi per acŃiune. Dl A a cumpărat 880.000 din aceste noi acŃiuni.

În broşură, exista o notă conform căreia dl. A îşi vânduse deja 250.000 dintre acŃiunile
deŃinute în companie, moment în care piaŃa de capital a început să facă investigaŃii.
Articolul 108 al Legii societăŃilor comerciale irlandeze defineşte drept infracŃiune cazul în
care în interval de şase luni, o persoană tranzacŃionează acŃiunile unei companii dacă a
avut legătură cu această companie şi s-a aflat în posesia unor informaŃii care nu sunt
general disponibile, dar care dacă ar fi fost disponibile, ar fi avut potenŃialul de a afecta
material preŃul acŃiunilor respective.

InfracŃiunea descoperită

Articolul 108 al Legii irlandeze din 1990 privind companiile introduce infracŃiunea de
utilizare abuzivă a informaŃilor.

În drept, elementele constitutive ale infracŃiunii sunt următoarele:

1. Dl A a fost o persoană care a avut legături cu Dunloe House plc. în perioada

relevantă sau în cele şase luni anterioare
2. Datorită legăturilor cu Dunloe House plc., dl A a intrat în posesia unor informaŃii
care nu au fost general disponibile
3. Dl A a tranzacŃionat acŃiunile Dunloe House plc. în timp ce se afla în posesia
acestor informaŃii
4. InformaŃiile, dacă ar fi fost general disponibile, ar fi avut potenŃialul de a afecta
material preŃul acŃiunilor Dunloe House plc.

83
Procedura de raportare către PoliŃia irlandeză a unei suspiciuni de săvârşire a unei
infracŃiuni de „utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale”

Conform legislaŃiei irlandeze, directorul executiv al bursei de valori a întocmit un raport

către directorul Serviciului Public de Urmărire Penală.

În urma acestui caz, s-a înfiinŃat un nou birou, Office of the Director of Corporate
Enforcement56, către pot fi trimise astfel de rapoarte.

Legea irlandeză privind societăŃile comerciale prevede numirea unei „persoane autorizate”
pentru a conduce o anchetă în cazul în unei suspiciuni de săvârşire a unei infracŃiuni de
utilizare abuzivă a informaŃiilor confidenŃiale. Ministerul pentru Întreprinderi, ComerŃ şi
Muncă numeşte persoane din cadrul bursei de valori ca persoane autorizate cărora, în
temeiul legii privind companiile, li se conferă competenŃa de a cere oricărei persoane să
ofere informaŃii privind:

Detalii despre acŃiunile în cauză

Detalii despre compania care a emis acŃiunile

Detalii despre tranzacŃiile cu aceste acŃiuni

Orice alte informaŃii relevante solicitate în mod rezonabil de către persoana autorizată,
inclusiv accesul la facilităŃile pentru a efectua copii ale documentelor relevante privind
tranzacŃionarea acŃiunilor în cauză.

Doi funcŃionari autorizaŃi au fost numiŃi să coordoneze exerciŃiul de investigare a faptelor în

procedură de urgenŃă, care a implicat audierea tuturor părŃilor implicate şi ridicarea tuturor
documentelor relevante. ExerciŃiul odată încheiat, dosarul întocmit a fost înaintat
directorului executiv al bursei de valori. După examinarea dosarului, directorul executiv a
tras concluzia că se află în faŃa unui caz de abuz de informaŃii confidenŃiale şi a înaintat
dosarul către directorul Serviciului Public de Urmărire Penală care, la rândul său, l-a
înaintat comisarului Garda Siochana (PoliŃia irlandeză) în vederea investigării cazului.

Dosarul a fost primit de Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul Garda care a deschis o
anchetă oficială.

56
Office of the Director of Corporate Enforcement: Biroul Directorului Departamentului de asigurare a conformării cu
legea a societăţilor comerciale

84
În Irlanda, ancheta penală este condusă de poliŃie. De obicei, responsabilitatea desfăşurării
anchetei revine unui ofiŃer cu grad de inspector detectiv care îşi asumă întreaga
responsabilitate şi care va colabora cu o echipă de detectivi. De obicei, unei investigaŃii i se
repartizează o echipă formată dintr-un sergent detectiv şi doi sau trei detectivi din cadrul
Garda.

SCURTĂ PREZENTARE A SISTEMULUI LEGISLATIV ŞI PENAL AL IRLANDEI

Sistemul juridic irlandez, bazat pe dreptul cutumiar, urmează modelul Regatului Unit şi este
asemănător celui al SUA, al Canadei şi al Australiei.

Republica Irlanda a devenit stat independent în anul 1922. Parlamentul, care în irlandeză
este denumit „The Oireachtas”, este compus din două camere cunoscute ca „Dail Eireann”
sau Camera DeputaŃilor şi Senatul sau, în irlandeză, „Seanad Eireann”. LegislaŃia engleză,
aprobată înainte de 1922, mai este în vigoare şi produce efecte în Irlanda şi, desigur, toate
legile votate de Parlamentul irlandez începând din 1922 până în prezent.

ConstituŃia Irlandei, prin care poporul irlandez este învestit cu toate puterile statului, a fost
adoptată în 1937.

ConstituŃia prevede separaŃia puterilor în stat şi creează trei organisme statale distincte prin
puterea executivă (Guvern), puterea legislativă şi puterea judecătorească. În Irlanda,
instanŃele au puterea de a anula, pe motiv de neconstituŃionalitate, un act sau un articol al
unui act al Parlamentului, dacă dispoziŃia legală respectivă încalcă o prevedere a
ConstituŃiei. ConstituŃia reprezintă sursa legislativă fundamentală a Ńării. De asemenea,
conform articolului 27, preşedintele are dreptul de a înainta CurŃii Supreme orice act votat
de Parlamentul irlandez pentru ca aceasta să se pronunŃe asupra constituŃionalităŃii actului,
înainte de a-l semna şi ca acesta să devină lege. ConstituŃia conŃine şi carta drepturilor
fundamentale ale cetăŃenilor, care sunt strict interpretate de instanŃele de judecată, iar în
2003, ConvenŃia Europeană asupra Drepturilor Omului a fost recunoscută prin lege.

Celelalte surse legislative sunt statute law (legea scrisă) şi regulile precedentului decis de
instanŃele superioare irlandeze (High Court57 şi Supreme Court58). Precedentele sunt
obligatorii pentru instanŃele inferioare, de exemplu o decizie a CurŃii Supreme irlandeze
este obligatorie pentru toate instanŃele de judecată din Irlanda.

57
High Court: Înalta Curte
58
Supreme Court: Curtea Supremă

85
În 1974, a fost înfiinŃat Office of the Director of Public Prosecutions59, în numele căruia
toate infracŃiunile dovedite sunt judecate în faŃa instanŃelor penale. Delictele cu răspundere
obiectivă pot fi urmărite de membrii Garda Siochana (PoliŃia irlandeză) şi de alte agenŃii de
aplicare a legii, cum ar fi Director of Consumer Affairs60.

An Garda Siochana, înfiinŃată în 1922, este PoliŃia irlandeză. An Garda Siochana reprezintă
principala agenŃie de aplicare a legii din Irlanda şi conduce marea majoritate a investigaŃiilor
pasibile de urmărire penală din această Ńară. Un dosar de anchetă odată finalizat este
înaintat preşedintelui Parchetului General care decide procedurile judiciare. Odată cu
începerea urmăririi penale, Garda Siochana nu mai joacă nici un rol în aducerea cazului în
faŃa instanŃei (înaintea unui juriu). În general, toate cazurile penale grave sunt judecate în
prezenŃa unui judecător şi a juriu stabilit în mod aleatoriu din registrul electorilor. Numai
juriul decide asupra vinovăŃiei sau nevinovăŃiei acuzatului. În mod normal, pentru verdict
(vinovat sau nevinovat) este necesară decizia unanimă, deşi se acceptă şi un verdict
pronunŃat de o majoritate de cel puŃin zece juraŃi, după o deliberare de minimum două ore.
În cazul în care juriul nu ajunge la consens, cazul este rejudecat cu un alt juriu sau
urmărirea penală a acuzatului încetează. Această decizie este luată de directorul
Parchetului General.

În Irlanda, juriştii se împart în avocaŃi consultanŃi61 şi avocaŃi pledanŃi62. În general, avocaŃii

pledanŃi conduc toate urmăririle penale înainte de a ajunge la Circuit Criminal Court63 unde
se judecă marea majoritate a delictelor pasibile de condamnare. De obicei, persoanele
acuzate sunt reprezentate de un avocat consultant şi de un avocat pledant plătiŃi prin
sistemul de asistenŃa juridică penală. Acuzarea este condusă de procurorul-şef al acuzării64
şi de un avocat pledant care este numit şi care primeşte instrucŃiuni de la directorul
Parchetului General.

Norma probelor aplicată urmăririlor penale este dincolo de orice îndoială rezonabilă. JuraŃii
sunt obligaŃi să aplice această normă pentru a analiza toate aspectele cazului, inclusiv
aspectul producerii probelor. Tribunalele aplică norme stricte în materie de probe, iar norma
generală impune ca toate probele să fie prezentate prin mărturie orală sub prestare de

59
Office of Director of Public Prosecutions: Biroul Directorului Parchetului General
60
Director of Consumer Affairs: Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului (echivalent)
61
solicitor
62
barrister
63
Circuit Criminal Court: Curte Penală într-o anume arie de competenţă teritorială
64
Chief Prosecution Solicitor

86
jurământ şi în şedinŃă deschisă. Cu puŃine excepŃii, documentele sunt susŃinute în faŃa curŃii
de un martor chemat în acest scop.

Modul de tratare a documentelor şi a probelor este un aspect de importanŃă fundamentală

în orice proces de fraudă, întrucât orice neatenŃie din partea martorilor acuzării conduce la
respingerea documentului sau a probei. Este cazul în care acuzarea nu poate să prezinte
dovezi precise privind modul în care documentul respectiv a ajuns în posesia ei sau în care
acuzarea nu poate da explicaŃii privind continuitatea documentului din momentul în care
acesta a intrat în posesia poliŃiei. Din acest motiv, odată cu declanşarea anchetei, se
numeşte şi un funcŃionar a cărui principală atribuŃie constă în tratarea probelor colectate în
timpul investigaŃiei.

SCURTĂ PREZENTARE A GARDA BUREAU OF FRAUD INVESTIGATION65

(AgenŃie specializată în investigarea infracŃiunilor de fraudă în Irlanda)

Garda Bureau of Fraud Investigation (GBFI) există din anul 1939. Unitatea este divizată în
următoarele secŃiuni:

Unitatea de evaluare

Unitatea de investigare a infracŃiunilor economice

Unitatea de investigare a spălării banilor (inclusiv, FIU66 la nivel naŃional)

Unitatea cecuri, carduri şi falsificare de monedă

Unitatea de investigare a infracŃiunilor informatice

Personalul poate fi detaşat permanent la două sau mai multe agenŃii de aplicare a legii,
printre care se numără:

Departamentul pentru asigurarea conformării cu legea a societăŃilor comerciale

Autoritatea de reglementare a concurenŃei

Biroul foloseşte doi experŃi contabili civili care sunt detaşaŃi şi care acordă consultanŃă
financiară specializată anchetatorilor.

65
Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliţiei irlandeze
66
FIU (Fraud Investigation Unit): UIF (Unitatea de Investigare a Fraudelor)

87
De asemenea, Biroul este principalul centru de resurse dedicat infracŃiunilor economice din
Irlanda şi, dispunând de o bază de date pe care le actualizează permanent, soluŃionează
cererile de asistenŃă juridică reciprocă primite din partea Interpolului şi a Europolului legate
de aria geografică aflată în domeniul său de competenŃă

Biroul dispune de următorul efectiv de personal:

1 detectiv comisar-şef
2 detectivi comisari
5 detectivi inspectori
16 detectivi sergenŃi
41 detectivi (agenŃi)
2 experŃi contabili autorizaŃi
Mai există un sergent şi şaptesprezece angajaŃi civili pentru lucrările administrative legate
de funcŃionarea biroului. Acest personal este distribuit în diferite unităŃi din cadrul biroului.

Un dosar odată primit este repartizat spre analiză la Unitatea de evaluare. În acest caz,
exerciŃiul de investigare al faptelor fiind deja finalizat se poate adopta o decizie rapidă
privind săvârşirea infracŃiunii şi înaintării cazului către Biroul de Investigare a InfracŃiunilor
din cadrul Garda în vederea investigării.

În procesul decizional privind adoptarea măsurii de investigare a unui caz se Ńine seama de
următoarele criterii:

1. fapta este o infracŃiune dovedită

2. se dispune de probe care susŃin investigarea şi urmărirea penală a infracŃiunii în
cauză.
Dacă cele două criterii de mai sus sunt îndeplinite, cazul va transmis unei unităŃi locale a
Garda, fie va fi reŃinut de Biroul de Investigare a InfracŃiunilor din cadrul Garda în vederea
investigării. Criteriile care determină adoptarea deciziei sunt următoarele:

1. implică probleme complexe de legislaŃie sau de procedură pentru care sunt necesari
investigatori specializaŃi şi experimentaŃi în domeniul fraudei
2. amploarea extinderii geografice a infracŃiunilor suspectate
3. reprezintă un caz de mare importante publică
4. valoarea fondurilor fraudate.

88
DESFĂURAREA UNEI ANCHETE ÎN CAZUL UNEI SUSPICIUNI DE „ABUZ
DE INFORMAłII CONFIDENłIALE” DE DL A. DE LA BIROUL DE
INVESTIGARE A FRAUDELOR

Dosarul a fost repartizat echipei de investigare a fraudelor condusă de un detectiv inspector

şi un sergent detectiv.

Fiecare membru al echipei a primit o copie a raportului depus de bursa de valori şi s-a
organizat o conferinŃă pentru a adopta strategia de investigare. În cazurile importante,
această primă conferinŃă este condusă de comisarul detectiv, dar de gestionarea zilnică a
cazului se ocupă detectivul inspector şi detectivul sergent cărora le-a fost atribuit cazul.

La conferinŃă, a fost numit un funcŃionar având ca atribuŃie principală tratarea tuturor

declaraŃiilor şi probelor colectate în timpul anchetei.

Apoi, au fost analizate cele patru elemente necesare pentru a demonstra cazul, precum şi
strategia care urma să fie adoptată pentru a prezenta în faŃa instanŃei, probele necesare
susŃinerii elementelor constitutive ale infracŃiuni.

SuspecŃii

A fost identificat doar un singur suspect şi nu se dispune de o probă care să indice

complicitatea sau implicarea unui alt martor.

Au fost analizate aspecte suplimentare s-a convenit asupra unor planuri de abordare a
fiecărui aspect din cadrul anchetei.

Prezervarea probei

La analiza anchetei preliminare, echipa de investigare a fost mulŃumită de faptul că toate

documentele şi probele identificate au fost colectate şi se află la dispoziŃia sa. ToŃi martorii
par dornici să susŃină investigaŃia şi în acest sens, nu există motive de preocupare care să
impună măsuri imediate din partea echipei de investigare.

S-a hotărât că nu este necesară obŃinerea unui mandat de percheziŃie în acest stadiu al
anchetei, întrucât toate informaŃiile şi probele relevante par să se afle la dispoziŃia echipei
de investigare cu ajutorul martorilor identificaŃi.

89
Abordarea persoanei suspectate de fraudă şi strategia de arestare

În acest stadiu al anchetei, s-a luat în considerare necesitatea de a adopta o primă măsură
împotriva suspectului în vederea conservării probelor. În acest sens, a fost necesar să se
demonstreze legătura suspectului cu firmele implicate şi cu vânzarea acŃiunilor la momentul
relevant. La analiza acestor aspecte, nu s-a semnalat riscul ca echipa de investigare să fi
pierdut vreuna dintre probe. S-a decis că, în acest stadiu, audierea suspectului nu este
utilă, întrucât echipa de investigare nu se află în posesia unui material care să asigure
obŃinerea unui beneficiu maxim în urma audierii.

La nivel strategic, audierea unui suspect trebuie efectuată cu deosebită atenŃie. Tactic, un
interviu insuficient pregătit poate să îl informeze pe suspect despre cât de multe sau cât de
puŃine se ştiu despre fapta sa şi, astfel, se obstrucŃionează cursul ulterior al anchetei. În
plus, prin audierea suspectului în stadiul incipient al anchetei, i se dă acestuia posibilitatea
de a refuza audierile ulterioare, pe motiv că a cooperat total cu echipa de investigare. Pe
scurt, audierea suspectului va fi amânată până la ridicarea tuturor probelor relevante pentru
anchetă şi punerea acestora la dispoziŃia echipei de investigare pentru a-i fi arătate
suspectului în timpul interogatoriului.

ReclamaŃia

Toate investigaŃiile de fraudă gravă încep cu depunerea unei reclamaŃii oficiale de către
persoana fizică sau juridică aflată în poziŃia de a susŃine săvârşirea unei infracŃiuni. În acest
caz, au fost identificaŃi mai mulŃi martori de la bursa de valori care pot oferi astfel de probe
şi anume, directorul executiv şi funcŃionarii autorizaŃi să constate faptele în numele bursei
de valori.

Prima sarcină repartizată a constat în finalizarea reclamaŃiei din partea bursei de valori, fapt
care a implicat alocarea a doi detectivi care să se ocupe de redactarea reclamaŃiei oficiale
şi de intrarea în posesia tuturor documentelor menŃionate în reclamaŃie. În unele cazuri,
această sarcină poate dura zile, chiar săptămâni, până la finalizare.

Strategie privind media

Întrucât cazul nu a atras atenŃia presei şi este puŃin probabil să o facă, acest aspect nu
trebuie avut în vedere până la momentul în care cazul va ajunge în faŃa instanŃei. OfiŃerii
autorizaŃi au obligaŃia de a păstra confidenŃialitatea şi este puŃin probabil ca firma Dunloe să
dorească să atragă o publicitate negativă asupra companiei.
90
Recuperarea fondurilor

Ancheta preliminară a demonstrat că acŃiunile au fost cumpărate de dl. A la momentul

relevant, iar cercetările iniŃiale au confirmat faptul că înregistrările băncii sunt disponibile să
susŃină plăŃile. În acest caz, s-a hotărât ca orice hotărâre de recuperare a produselor
infracŃiunii să fie amânată până în momentul finalizării procedurilor judiciare, întrucât, în
acest stadiu al anchetei, nu se putea stabili cu precizie dacă dl. A a acŃionat ilegal. În plus,
în cazul în care dl. A este condamnat pentru infracŃiune, acesta va fi descalificat profesional
şi astfel, adoptarea unei decizii asupra acestui aspect a fost amânată aşteptându-se
rezultatului anchetei.

InvestigaŃia

Au fost identificaŃi 31 de martori care pot sprijini investigaŃia şi s-au stabilit întâlniri în
vederea audierii şi obŃinerii declaraŃiilor scrise ale acestora. Ancheta s-a concentrat asupra
elementelor necesare demonstrării cazului, iar pe baza acestor elemente au fost identificaŃi
martorii. Dovezile necesare sunt următoarele:

1. dl A este persoana care a avut legături cu Dunloe House plc. în perioada relevantă
sau în cele şase luni anterioare acesteia

2. datorită legăturii cu Dunloe House plc. dl. A a intrat în posesia unor informaŃii care nu
sunt general disponibile

3. dl A a tranzacŃionat acŃiuni Dunloe House plc. în timp ce se afla în posesia

informaŃiilor

4. informaŃia, dacă ar fi fost general disponibilă, ar fi avut potenŃialul de a afecta

material preŃul acŃiunilor Dunloe House plc.

În susŃinerea acestor elemente au fost identificaŃi următorii martori:

Proba nr.1

• directorul executiv al bursei de valori

• directorul financiar al Dunloe

• Grefierul de la Registrul ComerŃului care a confirmat funcŃia deŃinută în cardul

companiei de dl A

91
 • directori ai companiei Dunloe
• funcŃionarii autorizaŃi ai bursei de valori care au efectuat ancheta preliminară

Proba nr. 2

În susŃinerea acestei probe au fost identificaŃi următorii martori:

• funcŃionarii autorizaŃi ai bursei de valori

• reprezentanŃii firmelor de brokeraj care au purtat negocierile de fuzionare şi de
restructurare a companiei
• directorul financial al companiei Dunloe
• alŃi directori ai companiei Dunloe
• ConsultanŃii angajaŃi de companie în vederea perfectării proiectului de fuzionare
• Avocatul care a acŃionat în numele companiei.

Proba nr. 3

În susŃinerea acestei probe au fost identificaŃi următorii martori:

• ReprezentanŃii firmelor de brokeraj care au purtat negocierile de fuzionare şi de

restructurare a companiei.

Proba nr. 4

A reprezentat elementul-cheie al cazului şi a avut cele mai mari şanse să stabilească fie
infracŃiunea, fie achitarea.

• A fost identificat un martor, director de investiŃii la o companie scoŃiană, cu

experienŃă vastă în domeniul pieŃei imobiliare. Martorul dispunea de o experienŃă
vastă în domeniul titlurilor de valoare de pe piaŃa irlandeză de capital, era membru al
Institute of Investment Managers and Research67, un recunoscut organism
profesional al actorilor din industria investiŃiilor atât din Irlanda, cât şi din Marea
Britanie. Acelaşi martor era şi manager de investiŃii în cadrul Investment
Management Regulatory Organisation68. În opinia martorului, informaŃia care s-a
aflat în posesia dlui A era sensibilă la preŃ şi, în consecinŃă a afectat în mod
semnificativ preŃul acŃiunilor.
67
Institutul Managerilor de Investiţii şi Cercetare
68
Organizaţia de Reglementare a Managementului în Investiţii

92
PUNEREA SUB ACUZARE

Dosarul de investigaŃie finalizat a fost prezentat procurorului-şef69 şi, ulterior, supus atenŃiei
directorului Parchetului General. Acesta a decis ca dl A să fie pus sub acuzare şi, în 2002,
cazul a fost înaintat spre judecare la Circuit Criminal Court din Dublin.

ToŃi martorii acuzării au fost prezentaŃi şi au fost supuşi interogatoriului încrucişat al

apărării. În legătură cu proba nr. 4, apărarea a prezentat mai mulŃi experŃi martori pentru a
demonstra că, în opinia acestora, informaŃia nu a fost sensibilă la preŃ.

O altă problemă a apărut în momentul în care judecătorul cauzei a considerat că probele

prezentate nu sunt suficiente pentru a demonstra intenŃia dlui A de a se folosi în mod
deliberat de informaŃiile ajunse în posesia lui pentru a beneficia în mod ilegal de
tranzacŃionarea acŃiunilor companiei în detrimentul celorlalŃi acŃionari. Cu alte cuvinte,
judecătorul a considerat că acuzarea nu a demonstrat conform normei probei, – adică
dincolo de orice îndoială rezonabilă, – intenŃia dlui A de a săvârşi o infracŃiune şi, de
urmare, a hotărât că nu există un caz pentru care acuzatul să răspundă şi care să fie
prezentat în faŃa unui juriu.

69
General Chief Prosecution Solicitor: Procuror-şef

93
PREZENTARE GENERALĂ A PROCEDURILOR DE URMĂRIRE PENALĂ DIN AUSTRIA

În Austria avem un nou Cod procedură penală (CPC) intrat în vigoare la data de
01.01.2008. Codul actual influenŃează colaborarea zilnică dintre poliŃia judiciară şi procuror.
InvestigaŃia este efectuată în cooperare şi este condusă de procuror.

În Austria, avem o nouă unitate Biroul Federal de combatere a CorupŃiei (BAK) care a fost
înfiinŃat la 1 ianuarie 2010 şi care va deveni operaŃională în luna februarie. Tratativele
privind cooperarea cu noua unitate au început. Semnarea unor memorandumuri de
ÎnŃelegere nu este necesară, deoarece legislaŃia Austriei acordă diferitelor organisme de
investigaŃie dreptul de a coopera.

Principalii jucători în domeniul „infracŃiunii” legate de bursa de valori sunt agenŃiile de

aplicare a legii (poliŃia judiciară şi procurorul) şi instituŃiile de supraveghere, în principal,
Autoritatea de reglementare a pieŃei financiare.

Cadrul legal

Cadrul legal privind condiŃiile de cooperare a PoliŃiei austriece, inclusiv Unitatea Austriacă
de InformaŃii Financiare (UIF-A) este descris în principal în Legea privind Cooperarea
PoliŃiei (LCP). Conform articolului 3 din LCP, autorităŃile de aplicare a legii sunt obligate să
acorde asistenŃă juridică, la cerere, unei autorităŃi străine echivalente. La aceasta se
adaugă normele de cooperare definite în Decizia Consiliului UE din 17 octombrie 2000
(2000/642/JHA) privind acordurile de cooperare între unităŃile de informaŃii financiare ale
statelor membre în ceea ce priveşte schimbul de informaŃii. Statutul Interpolului şi
ConvenŃia privind înfiinŃarea Oficiului European de PoliŃie (Europol) se aplică de asemenea.

Mecanismele de cooperare internă şi de coordonare sunt instituŃionalizate şi incluse în

ConstituŃia Federală. Au fost stabilite diferite politici şi forumuri operaŃionale.

Austria este parte activă a acordurilor şi forumurilor internaŃionale împotriva corupŃiei şi, din
2003, este semnatară a ConvenŃiei împotriva corupŃiei a NaŃiunilor Unite (ratificată în 2006).

Modificările aduse Codului penal au fost aprobate în 2008 pentru a se conforma cerinŃelor
ConvenŃiei ONU. Austria a semnat convenŃiile penală şi civilă ale Consiliului Europei asupra
corupŃiei. De asemenea, Austria a ratificat ConvenŃia OECD privind combaterea corupŃiei în
rândul funcŃionarilor străini.

94
AgenŃiile de aplicare a legii au la dispoziŃie o gamă întreagă de tehnici speciale de
investigare conform StPO (Codul de procedură penală) şi SPG (Legea privind PoliŃia de
Securitate), tehnici care includ:

• observaŃia,
• investigaŃia efectuată sub acoperire,
• achiziŃii fictive,
• monitorizarea datelor,
• interceptarea telecomunicaŃiilor,
• monitorizarea audio-vizuală a persoanelor prin mijloace tehnice
• compararea încrucişată a datelor asistată de calculator (Articolele 134-143 StPO
Legea privind procedura penală).
AutorităŃile austriece de aplicare a legii au responsabilitatea şi autoritatea de a se asigura
că toate infracŃiunile sunt anchetate în mod corespunzător. Această responsabilitate derivă
din articolul 2, alineat 1 al Codului de procedură penală, prin care procurorilor li se cere să
urmărească penal ex officio toate infracŃiunile care le sunt aduse la cunoştinŃă. Principiile
codului implică, de asemenea, obligaŃia procurorilor de a adopta toate măsurile necesare în
vederea începerii anchetele penale. PoliŃia Federală are autoritatea generală de a conduce
anchete legate de infracŃiunile şi delictele definite în Codul Penal.

Cooperare la nivel naŃional şi internaŃional

Legea Federală ConstituŃională prevede, la articolul 22, că „toate autorităŃile FederaŃiei sunt
obligate, în limita domeniului lor legal de competenŃă, să îşi acorde reciproc asistenŃă”. În
temeiul acestui articol, au fost create diverse forumuri în cadrul cărora autorităŃile
competente pot face schimb de informaŃii şi îşi pot coordona activităŃile corespunzătoare.

Articolul 22 B-VG permite, de asemenea, cooperarea bilaterală între UIF-A şi alte autorităŃi
competente. Cadrul legal privind condiŃiile de cooperare a poliŃiei austriece, inclusiv UIF-A,
este definit, în principal, în Legea privind cooperarea poliŃiei. Conform articolului 3 al PolKG,
autorităŃile de aplicare a legii sunt obligate să acorde asistenŃă juridică, la cerere, unei
autorităŃi străine echivalente. La aceasta se adaugă normele de cooperare stabilite în
Decizia Consiliului UE din 17 octombrie 2000 (2000/642/JHA) privind acordurile de
cooperare între unităŃile de informaŃii financiare ale statelor membre în ceea ce priveşte
schimbul de informaŃii. Statutul Interpolului şi ConvenŃia privind înfiinŃarea Oficiului
European de PoliŃie (Europol) se aplică de asemenea.
95
Conform articolului 3 al PolKG, UIF-A poate furniza informaŃii oricărei autorităŃi străine cu
atribuŃii de poliŃie de securitate. Departamentul juridic al Ministerului de Interne a precizat
că, indiferent de modul administrativ sau juridic de aplicare a legii, unităŃile de informaŃii
financiare trebuie considerate autorităŃi cu atribuŃii de poliŃie de securitate.

Tipul şi dimensiunea cooperării internaŃionale pe care o poate oferi Austria este

reglementată în principal de Legea Federală privind extrădarea şi asistenŃa reciprocă în
materie penală.

Departamentul pentru Cazuri Penale InternaŃionale al Ministerului de JustiŃie reprezintă

autoritatea centrală care primeşte rezultatele privind cazurile de asistenŃă juridică reciprocă
şi cele de extrădare.

AutorităŃile de supraveghere

AutorităŃii de reglementare a pieŃei financiare (APF) îi revine integral responsabilitatea de a

reglementa, a supraveghea şi de a aplica legea în sectorul financiar, dar începând din
ianuarie 2008, sarcina monitorizării offsite şi a verificării interne a băncilor îi revine Băncii
NaŃionale a Austriei (OENB). Lunar, Ministerul de FinanŃe şi APF organizează şedinŃe pe
aspecte legate de sectorul financiar, în cadrul cărora soluŃionează probleme curente sau
provocări operaŃionale şi analizează aspecte de interpretare a prevederilor legale. AgenŃii
APF şi OENB răspund de fiecare entitate supravegheată.

APF efectuează o supraveghere integrată a tuturor instituŃiilor financiare şi al activităŃilor

acestora şi anume:

• a serviciilor bancare,

• a domeniului asigurărilor şi

• a pieŃei de capital şi a activităŃilor fondului de pensii.

APF este o instituŃie autonomă de drept public, aflată sub controlul direct al Parlamentului.
FuncŃiile APF includ elaborarea regulamentelor, acordarea şi supravegherea licenŃelor.
DefiniŃia activităŃilor bancare supune supravegherii o gamă largă de instituŃii, inclusiv
serviciile monetare şi de transfer de valori care pot fi prestate numai de instituŃiile de credit.
CondiŃiile de acordare a licenŃei şi procesul de supraveghere interzic înfiinŃarea şi

96
funcŃionarea băncilor fictive. Ambele autorităŃi de reglementare se bazează pe auditori
externi pentru a verifica în mod regulat toate instituŃiile financiare.

Austria se bazează mai ales pe înregistrarea centralizată a datelor tuturor tipurilor de

persoane juridice, inclusiv a fundaŃiilor. Austria dispune de un sector financiar dezvoltat şi
diversificat. Nucleul sistemului financiar al Ńării este reprezentat de instituŃiile financiare
interne şi de credit, a căror activitate este reglementată integral prin Legea serviciilor
bancare. APF este o autoritate integrată de reglementare şi de supraveghere a sectorului
financiar, cu excepŃia instituŃiilor financiare interne şi a intermediarilor de asigurări care sunt
supravegheaŃi de autorităŃile locale districtuale.

Afacerile cu titluri de valoare includ acele firme de investiŃii care pot îndeplini următoarele
funcŃii:

• recepŃionarea,
• transmiterea,
• executarea ordinelor,
• gestionarea cu mandat a portofoliului,
• consiliere legată de investiŃii
• prestatori de servicii de investiŃii (recepŃionarea şi transmiterea ordinelor în titluri de
valoare transferabile).
Toate sunt reglementate de legea privind supravegherea titlurilor de valoare.

Legea bursei de valori reglementează activităŃile de schimb de valori şi mărfuri. În contextul

asistenŃei administrative, furnizarea informaŃiilor sau a documentelor este autorizată în
măsura în care acestea sunt necesare pentru supravegherea consolidată a companiilor
financiare transfrontaliere de tip holding şi a companiilor de tip holding cu activitate mixtă
(Directiva 2006/48/CE) sau a conglomeratelor financiare (Directiva 2002/87/CE).
Supravegherea consolidată acoperă riscurile operaŃionale. În temeiul articolului 77(5) al
BWG (Legea serviciilor bancare), APF poate furniza informaŃii şi documente autorităŃilor
competente din statele membre AEE şi din Ńările lumii a treia cu care UE a încheiat acorduri
privind mijloacele de exercitare a supravegherii consolidate.

Pe lângă asistenŃă administrativă, APF poate comunica autorităŃilor străine de

supraveghere bancară informaŃii oficiale (Articolul 77, alineatul 1 al BWG).

97
Conform articolului 97(i) al WAG, APF activează ca punct unic de contact austriac, în
sensul Directivei UE 2004/39/EC privind pieŃele de instrumente financiare. Conform
articolului 56(1) al Directivei, autorităŃile competente din statele membre trebuie să îşi
acorde asistenŃă reciprocă, „să facă schimb de informaŃii şi să coopereze în orice fel de
activităŃi de investigare şi supraveghere”.

APF a semnat un mare număr de memorandumuri de înŃelegere cu supraveghetori străini

contribuind astfel la consolidarea cooperării operative transfrontaliere. AgenŃia organizează
cu regularitate întâlniri bilaterale cu organismele de supraveghere străine pentru a soluŃiona
probleme de supraveghere transfrontalieră. În timpul întâlnirilor instituŃionalizate, cu
precădere la nivel UE sau în contextul memorandumului de înŃelegere, dar şi prin contacte
directe cu omologii străini, autorităŃile de supraveghere fac schimb spontan de informaŃii.

Autoritatea de reglementare a pieŃei financiare adoptă toate măsurile de supraveghere

necesare, utile şi adecvate fiecărui caz după o evaluare corespunzătoare a circumstanŃelor
şi încurajează stabilitatea pieŃei financiare. În îndeplinirea obligaŃiilor sale, aceasta poate
utiliza rapoartele de audit ale auditorilor legali şi ale organismelor supuse supravegherii,
precum şi rapoartele de audit ale ÖNB, în limitele competenŃei de control stabilite prin lege,
conform BWG, numai dacă nu există dubii rezonabile asupra corectitudinii rapoartelor de
audit menŃionate sau a experienŃei profesionale sau a diligenŃei auditorilor sau dacă nu
există dubii că s-a depus atenŃia cuvenită în elaborarea acestor rapoarte.

SocietăŃile financiare îşi desfăşoară activitatea pe baza unei licenŃe de funcŃionare

eliberate de FMA. Cererea de licenŃă va include un plan de afaceri, numele persoanelor
fără cazier judiciar, până la funcŃia de director executiv, persoanele care ocupă funcŃia de
director executiv fiind obligate să facă dovada experienŃei şi a cunoştinŃelor deŃinute prin
promovarea unui test.

Există trei tipuri diferite de licenŃă: de consultanŃă, de negociere şi de management de

portofoliu.

SocietăŃile financiare au obligaŃia de a transmite la APF raportul anual de audit, bilanŃul

contabil, modificările survenite în rândul personalului cu funcŃii de conducere şi/sau în
structura acŃionariatului. Dacă APF are suspiciuni, va iniŃia vizite în teren.

98
În cazul unor abateri, APF va sancŃiona societăŃile financiare, iar în caz de infracŃiune (cod
penal), va informa Ministerul Public. De asemenea, APF răspunde de verificarea cu
minuŃiozitate a broşurilor referitoare la acŃiuni.

APF va fi informată asupra tuturor achiziŃiilor de acŃiuni, va primi şi va reŃine detalii despre
cumpărător şi despre vânzător. În cazul în care APF are motive temeinice de suspiciune, va
solicita băncii să i se comunice numele persoanelor implicate, al cumpărătorului şi al
vânzătorului. Băncile sunt obligate să informeze APF cu privire la persoanele implicate.

Legea privind cooperarea PoliŃiei

Articolul 1: Domeniu de aplicare

(1) Cooperarea internaŃională vizează

1. aplicarea legii (poliŃie),

2. DCP (Divizia de cercetare penală),

3. autoritatea pentru paşapoarte, serviciul pentru străini al poliŃiei şi controlul frontierelor.

(2) Cooperarea internaŃională a poliŃiei include

1. asistenŃă reciprocă internaŃională pe aspecte legate de poliŃie

2. intervenŃia autorităŃilor de aplicare a legii şi a ofiŃerilor acestora din afara Ńării şi a

autorităŃilor de aplicare a legii aparŃinând altor Ńări şi funcŃionari ai acestora în Austria, în
special sub forma unor misiuni de urmărire şi de supraveghere transfrontalieră.

(3) Solicitări de scrisori rogatorii şi executarea acestora conform Legii privind extrădarea
şi asistenŃa juridică, – Gazeta de drept federal Nr. 529/1979, – sau acordurile bilaterale
nefiind afectate.

Articolul 3: Sarcini

(1) Conform legislaŃiei internaŃionale, autorităŃile de aplicare a legii sunt obligate să

acorde asistenŃă juridică unei autorităŃi străine de aplicare a legii, la cererea acesteia, în
cazul în care acest lucru serveşte îndeplinirii obligaŃiilor prevăzute la art. 1, alin. 1, în
condiŃii de reciprocitate sau dacă se i se solicită acest lucru de către o organizaŃie de
aplicare a legii în scopul îndeplinirii obligaŃiilor conform art. 1, alin. 1.

99
(2) De asemenea, autorităŃile de aplicare a legii sunt obligate să acorde asistenŃă
juridică fără a i se solicita acest lucru, folosind date care – prin natura lor – trebuie
transmise conform dreptului internaŃional sau, dacă acest lucru îi este cerut de o autoritate
străină de aplicare a legii în scopul îndeplinirii obligaŃiilor care îi revin conform art. 1, alin. 1,
în condiŃii de reciprocitate, în cazul în care sunt necesare activităŃilor de urmărire penală
prin Interpol.

Articolul 5: Îndeplinirea sarcinilor

(1) AutorităŃile de aplicare a legii sunt abilitate să asigure asistenŃă juridică

1. sub forma oricăror măsuri care nu aduc atingere drepturilor omului sau

2. folosind datele cu caracter personal în conformitate cu următoarele alineate şi cu articolul

3.

(2) Dacă normele de drept internaŃional cu caracter obligatoriu nu prevăd altfel, se

admite încălcarea drepturilor unei persoane în scopul acordării asistenŃei juridice în măsura
în care acest fapt este legal într-un caz comparabil din jurisdicŃia unei autorităŃi austriece de
aplicare a legii. O astfel de încălcare trebuie să respecte normele procedurale naŃionale.

(3) Consemnarea datelor în scopul acordării asistenŃei juridice este admisibilă prin

1. utilizarea datelor consemnate de autoritatea însăşi în aplicarea unei legi federale sau
provinciale,

2. solicitarea unor informaŃii de la alte autorităŃi de aplicare a legii,

3. solicitarea unor informaŃii de la serviciile autorităŃilor teritoriale sau locale sau de la

corporaŃii de drept public, de la instituŃiile administrate de acestea şi de la operatori ai
serviciilor publice de telecomunicaŃie, în conformitate cu art. 53, alin. 3a, din Codul de bune
practici al PoliŃiei austriece,

4. audierea persoanelor care, atunci când li se comunică caracterul oficial a audierii, se

oferă voluntar să furnizeze informaŃii („interviu deschis”),

5. supraveghere, dacă aceasta constituie o condiŃie prealabilă necesară pentru a acorda

asistenŃă juridică în mod eficient.

100
(4) În ceea ce priveşte interviul deschis şi supravegherea prin agenŃi de poliŃie, agenŃii
autorităŃilor străine de aplicare a legii pot fi prezenŃi cu acordul Ministerul Federal de
Interne, dacă acest fapt este necesar în vederea îndeplinirii obligaŃiilor conform art. 1, alin.
1 şi în condiŃii de reciprocitate. Într-un astfel de caz, persoana audiată va fi informată cu
privire la prezenŃa ofiŃerilor autorităŃii străine de aplicare a legii.

(5) Ministerul Federal de Interne este autorizat să însărcineze şi alte organisme de aplicare
a legii să consemneze date conform punctelor 3–5 ale alin. 3. În ceea ce priveşte
transmiterea datelor către o altă organizaŃie de aplicare a legii sau autoritate străină de
aplicare a legii, aceasta este admisibilă numai dacă natura datelor în cauză a fost stabilită
cu certitudine.

Articolul 6: Solicitarea asistenŃei juridice

AutorităŃile de aplicare a legii sunt abilitate să solicite asistenŃă juridică în vederea îndeplinii
obligaŃiilor conform art. 1, alin. 1. Solicitările vor fi efectuate numai în vederea unor măsuri
pe care ele însele sunt autorizate să le ia în îndeplinirea obligaŃiilor care constituie temeiul
solicitărilor.

AutorităŃile străine de aplicare a legii însărcinate numai cu evaluarea factorilor de risc pot să
nu fie solicitate să ofere asistenŃă juridică în anchete penale.

Legea federală privind cooperarea internaŃională a PoliŃiei (Legea cooperării PoliŃiei)

Legea PoliŃiei de Securitate

Articolul 53: Admisibilitatea prelucrării

(1) AutorităŃile de aplicare a legii sunt autorizate să consemneze date cu caracter personal
şi să le prelucreze ulterior în vederea:

1. îndeplinirii obligaŃiei sale de a oferi asistenŃă primară,

2. combaterii asociaŃiilor criminale,

2a. evaluării extinse a ameninŃărilor numai după 3 zile, în cazul în care, înainte de
începerea investigaŃiilor, s-a depus o cerere de către comisarul pentru protecŃie juridică sau
în cazul în care s-a prezentat un aviz în acest sens, cu excepŃia cazului în care investigaŃiile
imediate sunt imperative pentru a preveni ameninŃări grave,

101
3. evitării ameninŃărilor periculoase,

4. împiedicării unor atacuri anticipate care pun în primejdie viaŃa şi integritatea fizică,
libertatea persoanelor, precum şi bunurile sau mediului înconjurător sau pentru a preveni
ameninŃări periculoase prin analiza infracŃiunii, dacă natura infracŃiunii sugerează că
aceasta urmează a fi comisă în mod repetat,

5. începerii unei percheziŃii (pentru o persoană(e) căutată(e)/ bun),

6. menŃinerii ordinii şi liniştii publice cu ocazia anumitor incident(e).

(2) AutorităŃile de aplicare a legii sunt abilitate să consemneze şi să prelucreze date

obŃinute de la autorităŃile regionale şi locale, corporaŃii de drept public...

(3) AutorităŃile de aplicare a legii sunt abilitate să solicite informaŃii de la autorităŃile locale şi
regionale, de la corporaŃiile de drept public, dacă acest lucru este necesar pentru a elimina
ameninŃări periculoase....

(3a) AutorităŃile de aplicare a legii sunt abilitate să solicite informaŃii cu privire la abonaŃi de
la operatorii de servicii publice de telecomunicaŃii, dacă acest lucru este necesar pentru a-şi
îndeplini sarcinile care le revin în temeiul prezentei legi....

(3b) AutorităŃile de aplicare a legii sunt abilitate să prevină şi să avertizeze cu privire la

pericolele pentru mediu.

(4) În afara cazurilor menŃionate la punctele 2-3b, autorităŃile de aplicare a legii sunt
abilitate să consemneze şi să prelucreze date cu caracter personal din alte surse
disponibile, folosind mijloace adecvate, în special accesul la date accesibile în mod public.
Investigarea datelor folosind anchetele, supravegherea şi echipamentele de înregistrare
audio-video este autorizată numai în condiŃiile definite la §54.

Articolul 54: DispoziŃii speciale privind investigaŃiile

(1) În cazul în care datele cu caracter personal urmează să fie stabilite prin anchete,
autorităŃile de aplicare a legii trebuie să indice caracterul oficial al anchetei… cu excepŃia
cazului evident în circumstanŃe predominante.

(2) ObŃinerea datelor cu caracter personal în urma observării (supravegherii) este

autorizată

102
1. pentru evaluarea extinsă a ameninŃării,

2. pentru a fi în măsură să prevină o infracŃiune plănuită de anumite persoane, care pune în

pericol viaŃa şi integritatea fizică, libertatea persoanelor, precum şi bunurile sau mediul
înconjurător, aflată în stadiu de pregătire,

3. în caz contrar, prevenirea atacurilor periculoase sau a asociaŃiilor criminale ar putea fi

periclitată sau compromisă în mod considerabil.

(3) ObŃinerea informaŃiilor/efectuarea anchetelor fără a se declara caracterul oficial al

acestora, conform prevederilor de la punctul 1 (investigaŃii sub acoperire), este autorizată
numai în cazul în care prevenirea atacurilor periculoase sau a asociaŃiilor criminale ar putea
fi periclitată sau compromisă în mod considerabil.

(4) Consemnarea datelor cu caracter personale prin echipament de înregistrare audio-video

este autorizată numai pentru a se preveni atacuri periculoase sau asociaŃii criminale şi, în
condiŃiile prevăzute la (3), aceasta poate fi efectuată şi sub acoperire. ConfidenŃialitatea
telecomunicaŃiilor nu este afectată. ObŃinerea datelor cu caracter personal nu este
autorizată

1. prin echipament de înregistrare audio pentru declaraŃii care nu sunt făcute în public şi în
absenŃa investigatorului,

2. prin echipament de înregistrare video, în vederea înregistrării acŃiunilor care nu sunt

făcute în public şi în afara razei vizuale a investigatorului.

(4a) InvestigaŃiile sub acoperire, definite la punctul (3), precum şi utilizarea echipamentului
de înregistrare audio-video (4) sunt autorizate în scopul combaterii unei asociaŃii criminale,
dacă infracŃiunile sunt anticipate şi se prevăd sancŃiuni majore.

(5) Dacă există un motiv de a se presupune că manifestările cu caracter de masă pot

conduce la atacuri care pun în pericol viaŃa şi integritatea fizică, libertatea persoanelor,
precum şi bunurile acestora, autorităŃile de aplicare a legii sunt autorizate să consemneze
datele cu caracter personal ale celor prezenŃi prin echipament de înregistrare audio-video
în vederea prevenirii unor astfel de atacuri.

Codul penal

Articolul 12: ToŃi participanŃii sunt consideraŃi infractori

103
O infracŃiune este comisă nu numai de autorul principal, dar şi de orice persoană care
instigă o altă persoană să comită o infracŃiune sau care contribuie la săvârşirea acesteia.

O infracŃiune este comisă nu numai de autorul principal care comite infracŃiunea, dar şi de
orice persoană care obligă o altă persoană să comită infracŃiunea sau care contribuie la
săvârşirea acesteia în orice alt mod.

Articolul 15 (SancŃionarea tentativei)

SancŃiunile punitive împotriva infracŃiunilor comise cu intenŃie nu se aplică numai infracŃiunii

săvârşite, ci şi tentativei şi participării la infracŃiune.

Articolul 17 (clasificarea faptelor penale)

InfracŃiunile reprezintă fapte pasibile de o pedeapsă sau de o măsură de siguranŃă privativă

de libertate cu caracter permanent sau pentru o perioadă ce depăşeşte 3 ani. Toate
celelalte infracŃiuni sunt considerate contravenŃii.

Articolul 20 Confiscarea ("skimming") produselor infracŃiunii

(1) Orice persoană care a dobândit „avantaje economice” în urma săvârşirii unei infracŃiuni
sau a primit orice „beneficiu economic” drept recompensă pentru săvârşirea unei infracŃiuni
va fi condamnată la o plată egală cu valoarea produselor infracŃiunii. În cazul în care
dimensiunea produselor infracŃiunii nu poate fi stabilită sau poate fi stabilită numai cu
cheltuieli disproporŃionate, instanŃa va aprecia suma care urmează a fi confiscată.

(2) În cazul în care făptuitorul a săvârşit infracŃiuni în formă repetată sau continuată şi a
obŃinut „beneficii economice” prin sau pentru că a săvârşit în formă continuată sau repetată
aceste infracŃiuni şi a continuat să obŃină „beneficii economice” în momentul săvârşirii
infracŃiunilor, se presupune că aceste bunuri sunt rezultate din alte infracŃiuni de aceeaşi
natură şi, dacă originea legală nu poate fi plauzibilă, bunurile vor fi de asemenea luate în
considerare la stabilirea sumei care urmează a fi confiscată.

(3) Făptuitorul va fi condamnat la efectuarea unei plăŃi hotărâte de instanŃă, în sumă egală
cu beneficiile obŃinute la momentul în care acesta era membru al unei organizaŃii criminale
sau al unei asociaŃii teroriste, presupunându-se că acestea sunt obŃinute din infracŃiuni şi
originea lor legală nu poate fi plauzibilă.

104
(4) Orice persoană care a dobândit în mod direct un profit ilegal („îmbogăŃire”) printr-o
infracŃiune săvârşită de o altă persoană sau prin beneficii economice atribuite pentru
săvârşirea acestor infracŃiuni va fi condamnată la o plată egală cu valoarea profitului. De
asemenea, o persoană juridică sau un parteneriat care a dobândit un profit pe o astfel de
cale va fi condamnată la o astfel de plată.

(5) În cazul în care o persoană care s-a îmbogăŃit direct decedează sau dacă o persoană
juridică sau un parteneriat care a dobândit astfel o îmbogăŃire directă încetează de a mai
exista, profitul va fi confiscat de la succesorul legal, în măsura în care profitul mai există la
momentul transferului.

(6) Mai multe persoane fizice sau persoane juridice care s-au îmbogăŃit vor fi condamnate
în funcŃie de ponderea profitului ilegal care le-a revenit. În cazul în care cota respectivă nu
poate fi stabilită, stabilirea acesteia rămâne la latitudinea instanŃei.

Articolul 20a: Neaplicarea măsurii de confiscare

(1) Confiscarea nu se aplică în măsura în care persoana în cauză foloseşte veniturile

ilegale pentru a satisface pretenŃii întemeiate pe dreptul civil sau dacă a semnat un contract
cu caracter obligatoriu în acest sens sau dacă a fost sau este condamnată simultan să facă
acest lucru sau dacă produsele infracŃiunii au fost confiscate prin alte măsuri penale.

(2) Un ordin de confiscare nu se aplică

1. (anulat - aufgehoben 2005) în cazul în care, în temeiul articolului 20, alin. 1, pct. 1,
produsul infracŃiunii („îmbogăŃirea”) nu depăşeşte suma de 21.802 de euro şi dacă nu
există motive specifice de a le confisca şi a se preveni comiterea infracŃiunilor,

2. în cazul în care suma care urmează să fie confiscată sau perspectiva de o colecta este
în mod semnificativ disproporŃionată în raport cu costurile confiscării sau ale procedurii de
colectare.

3. în cazul în care plata sumei afectează în mod disproporŃionat mijloacele de existenŃă ale
persoanei în cauză sau îi provoacă acesteia dificultăŃi nejustificate, în special, în cazul în
care produsele ilicite nu mai există la momentul aplicării ordinului de confiscare. Se vor
avea în vedere şi alte consecinŃe negative ale sancŃiunii.

105
Articolul 20b: Confiscarea

(1) Bunurile controlate de o organizaŃie criminală sau de o asociaŃie teroristă puse la

dispoziŃie sau colectate pentru a servi ca mijloc de finanŃare a terorismului, se
confiscă.

(2) Bunurile rezultate în urma săvârşirii unei infracŃiuni se confiscă, dacă activitatea
implicită este, de asemenea, pasibilă de urmărire penală conform legislaŃiei Ńării în
care aceasta a fost săvârşită, dar nu face obiectul articolelor de la 62 - 65 din Codul
penal austriac.

Articolul 20c: Neaplicarea măsurii de confiscare

(1) Confiscarea nu se aplică, în măsura în care:

1. părŃi terŃe care nu sunt implicate în activitatea criminală, nici în organizaŃii criminale sau
teroriste, au depus o plângere penală privind bunurile în cauză sau

2. acelaşi obiectiv este atins prin alte măsuri judiciare, în special, în cazul în care produsele
obŃinute în urma infracŃiunii sunt confiscate în cursul procedurilor penale în străinătate, iar
hotărârea pronunŃată de o instanŃă străină poate fi executată în Austria.

(2) Confiscarea nu va fi aplicată, în cazul în care măsura este disproporŃionată în raport cu

importanŃa cauzei sau costurile procedurii de confiscare.

Articolul 26: Sechestrul

(1) Elementele utilizate de făptuitor pentru a comite infracŃiuni, destinate de acesta să fie
utilizate la săvârşirea infracŃiunii sau care rezultă din săvârşirea infracŃiunii vor fi
sechestrate numai dacă punerea sechestrului asupra acestora va împiedica în viitor alte
infracŃiuni.

(2) Sechestrul nu va fi aplicat în cazul în care persoana respectivă elimină sau modifică
în mod corespunzător natura acestor elemente, în special prin eliminarea sau anularea
dispozitivelor sau a marcajelor care ar putea facilita comiterea de infracŃiuni. Obiectele
pentru care o terŃă parte nevinovată a depus o plângere în justiŃie pot fi confiscate numai în
cazul în care terŃa parte nu poate garanta că aceste obiecte nu vor fi folosite pentru a
săvârşi infracŃiuni.

106
(3) În cazul în care condiŃiile de aplicare a unui sechestru sunt îndeplinite, rezultatele
infracŃiunii vor fi sechestrate şi în cazul în care nu există o persoană care să poată fi
urmărită penal sau condamnată pentru infracŃiunea în cauză.

Articolul 146: Frauda

Orice persoană care convinge o altă persoană prin înşelăciune, toleranŃă sau omisiune
privind fapte care urmează a fi săvârşite, vătămând bunurile acelei persoane sau ale altor
persoane, cu intenŃia de a se îmbogăŃi profitând de comportamentul persoanei înşelate, va
fi sancŃionată cu o pedeapsă privativă de liberate de maximum şase luni sau cu amendă ce
poate fi achitată în maximum 360 de rate zilnice.

Articolul 147: Frauda gravă

(1) Orice persoană care comite o fraudă

1. folosind un document fals sau modificat sau alte astfel de dovezi sau un dispozitiv de
măsurare inexact,

2. deplasând, eliminând, distrugând sau făcând neidentificabile orice semne de marcaj a

unei limitei sau a nivelului de apă sau

3. care, cu scopul de a înşela, se prezintă sub identitatea falsă a unui funcŃionar publice
este pedepsită cu închisoare de până la trei ani;

(2) de asemenea, orice persoană care săvârşeşte o fraudă producând pierderi ce depăşesc
2.000 de euro.

(3) Fapta unei persoane care provoacă o pierdere ce depăşeşte suma de 40.000 euro, se
pedepseşte cu închisoare de până la zece ani.

Articolul 148: Frauda prin intermediul unei afaceri fictive

Fapta unei persoane care comite o fraudă prin intermediul unei afaceri fictive se
pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani. Cu toate acestea, fapta oricărei
persoane care săvârşeşte o fraudă gravă cu intenŃia de a obŃine un venit regulat prin
infracŃiuni repetate, se pedepseşte cu închisoare de până la zece ani.

107
Articolul 153: Abuz de încredere (Falsul)

Fapta unei persoane care, în mod intenŃionat abuzează de puterea care i-a fost conferită
prin lege, prin ordin al unei autorităŃii publice sau prin orice tranzacŃie legală, de a dispune
de proprietatea altei persoane sau de a angaja răspunderea altor părŃi şi care prin astfel de
mijloace aduce atingere proprietăŃii altor persoane, se pedepseşte cu închisoare de până la
şase luni sau cu amendă ce poate fi achitată în maximum 360 de rate zilnice.

Fapta unei persoane care, printr-o astfel de infracŃiune, provoacă daune de peste 25.000
ATS70, - se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani. Fapta unei persoane care
provoacă daune de peste 500.000 ATS, - se pedepseşte cu închisoare între unu şi zece
ani.

Articolul 278: Grup infracŃional

(1) Fapta unei persoane care complotează cu două sau mai multe persoane cu intenŃia ca
unul sau mai mulŃi membri ai acestei asocieri să săvârşească în mod repetat omucideri (art.
75) sau alte infracŃiuni grave cu violenŃă împotriva vieŃii şi integrităŃii corporale a persoanei,
răpiri în scopul extorcării (art. 102 ), predarea ilegală a unui cetăŃean austriac unei puteri
străine (art. 103), comerŃ cu sclavi (art. 104), jafuri (art. 142), extorcare de fonduri (art. 144),
spălare de bani (art. 165), infracŃiuni care pun în pericol persoanele publice, definite la
articolele 169, 171, 173, 176, 177a, 177b, 185 şi 186, trafic de fiinŃe umane (art. 217),
infracŃiuni împotriva siguranŃei unor tranzacŃii care implică bani, titluri de valoare sau timbre
poştale (articolele 232 - 239), mai mult decât pagube minore unei proprietăŃi, furturi, fraude
sau încălcări ale articolelor 28/p.2 la 5, sau 31/p.2 din Legea privind substanŃele stupefiante
sau de la articolul 104, de la pct. 2 la 5 din Legea privind cetăŃenii străini, se pedepseşte cu
închisoare de până la trei ani.

(2) În cazul în care constituirea grupării nu a condus la o infracŃiune, cum s-a intenŃionat,
membrii grupării nu vor fi sancŃionaŃi, dacă gruparea se dizolvă de la sine sau dacă, din
comportamentul membrilor acesteia, este evident că aceştia nu îşi mai urmăresc intenŃia. O
persoană nu va fi sancŃionată pentru constituirea unei grupări, în cazul în care aceasta
părăseşte gruparea înainte ca infracŃiunea intenŃionată să fi fost săvârşită sau să fi existat o
tentativă de săvârşire a acesteia, cu condiŃia ca persoana în cauză să informeze de

70
ATS: şilingi austrieci

108
bunăvoie autorităŃile (art. 151, pct. 3) sau ia alte măsuri care provoacă aversiune faŃă de
pericolul emanat de grupare.

Articolul 278a: OrganizaŃia criminală

(1) Orice persoană care formează sau care aderă în calitate de membru la o asociaŃie pe
termen lung cu număr mai mare de persoane, care

1. deşi nu în mod exclusiv, urmăreşte săvârşirea repetată şi deliberată de infracŃiuni grave,

care pun în pericol viaŃa şi integritatea corporală, libertatea sau proprietatea persoanei sau
infracŃiuni grave privind exploatarea sexuală a fiinŃelor umane, traficul de persoane, traficul
de materiale de război, materiale nucleare şi substanŃe radioactive, deşeuri toxice,
falsificarea de monedă sau de stupefiante,

2. urmărind în acest mod îmbogăŃirea sau dobândirea unei influenŃe considerabile asupra
politicului, comerŃului şi industriei, precum şi

3. persoana care urmăreşte să corupă sau să intimideze alte persoane sau să se sustragă
urmăririi penale într-un mod special, va fi supusă unei pedepse cu închisoare de la şase
luni la cinci ani.

4. Orice persoană care, cu premeditare, în numele sau în interesul unei organizaŃii criminale
(alineat 1) îşi însuşeşte, păstrează, investeşte, administrează, converteşte, exploatează sau
transmite unei terŃe părŃi bunuri sau părŃi din activele unei astfel de organizaŃii criminale,
este pasibilă de pedeapsă cu închisoare de până la trei ani sau, în cazul în care valoarea
implicată depăşeşte 40.000 euro, este pasibilă de pedeapsă cu închisoare de până la cinci
ani.

Codul de procedură penală

Articolul 99 InvestigaŃia (articolul nu este prezentat integral)

(4) Amânarea investigaŃiilor DIC71 este permisă în cazul în care acestea contribuie la
soluŃionarea unei infracŃiuni mai grave sau la localizarea infractorului principal, iar
amânarea nu implică un pericol grav pentru viaŃa, sănătatea, integritatea fizică sau
libertatea unei persoane sau dacă pericolul grav pentru viaŃa, sănătatea, integritatea fizică
sau libertatea unei persoane care ar surveni nu poate fi evitat într-un alt fel.

71
DIC: Divizia de investigaţii criminale

109
(5) CID informează imediat Parchetului General privind o amânare în conformitate cu
alineatul 4. În cazul unei livrări supravegheate, ce reprezintă un transport limitat sau interzis
de mărfuri care provin din sau tranzitează Austria, fără ca Parchetul General să fie obligat
să acŃioneze în conformitate cu articolul 2 alineat 1, prevederile articolelor 71 şi 72 din
Legea federală privind cooperarea judiciară în materie penală cu statele membre ale
Uniunii Europene se aplică mutatis mutandis.

În cazurile în care se aplică alineatul 4, CID este autorizată să amâne investigaŃiile din
proprie iniŃiativă. Cu toate acestea, CID raportează Parchetului General cât mai repede
posibil, întrucât amânarea poate conduce la încetarea urmăririi penale, cel puŃin temporar.
Cu toate acestea, decizia privind executarea livrării controlate revine Parchetului General.
Sunt admisibile numai livrări controlate de mărfuri restricŃionate (produse din tutun) sau
mărfuri interzise (droguri, arme), dar nu de persoane (trafic de persoane, prostituŃie,
contrabandă cu străini). A se consulta, de asemenea, articolul 23 din Codul de bune practici
al PoliŃiei austriece.

Articolul 116 InformaŃii privind conturi bancare şi operaŃiuni bancare

Divulgarea informaŃiilor privind conturi bancare şi operaŃiuni bancare este autorizată în

cazul în care pare a fi necesar să se clarifice o infracŃiune sau un delict sub jurisdicŃia
instanŃelor regionale. Divulgarea unor informaŃii privind conturile bancare şi operaŃiunile
bancare este, de altfel, autorizată numai dacă, din cauza faptelor constatate, se poate
presupune că:

- relaŃia de afaceri a unei persoane cu o instituŃie financiară sau de credit este legată de o
infracŃiune comisă şi titularul contului este suspectat de comiterea faptei sau se presupune
că o persoană suspectată de comiterea faptei va opera sau a operat o tranzacŃie prin
intermediul contului sau

- relaŃia de afaceri va fi folosită pentru a tranzacŃiona unui beneficiu financiar dobândit prin
fapte criminale sau dobândit pentru acestea sau este pusă la dispoziŃia unei organizaŃii
criminale sau organizaŃii teroriste sau este furnizată sau colectată ca mijloc de finanŃare a
terorismului.

Divulgarea informaŃiilor privind conturi bancare şi operaŃiuni bancare este ordonată de

biroul Procurorului General, în temeiul unui ordin judecătoresc.

110
Articolul 119 PercheziŃionarea locurilor, obiectelor şi persoanelor

PercheziŃionarea locurilor şi obiectelor este admisibilă în cazul în care, ca urmare a faptelor

constatate, se poate presupune că o persoană suspectată de săvârşirea unei infracŃiuni se
ascunde în acel loc sau dacă există obiecte sau urme care trebuie confiscate sau
examinate.

PercheziŃionarea unei persoane este autorizată dacă persoana respectivă

- a fost arestată sau prinsă în flagrant,

- este suspectată de comiterea unei infracŃiuni şi, urmare a faptelor constatate, se poate
presupune că aceasta deŃine asupra ei obiecte supuse confiscării, că aceasta are urme pe
ea,

- a fost rănită în infracŃiune sau a fost supusă altor modificări fizice a căror stabilire este
importantă pentru scopurile procedurii penale.

Articolul 130 ObservaŃie

ObservaŃia este admisibilă în cazul în care pare necesară pentru a clarifica o infracŃiune
sau pentru a investiga domiciliul celui acuzat.

Articolul 131 OperaŃiune sub acoperire

InvestigaŃia sub acoperire este admisă dacă este absolut necesară în vederea clarificării
unui act infracŃional.

Articolul 132 AchiziŃia fictivă

Efectuarea unei achiziŃii fictive este admisă în vederea clarificării unei infracŃiuni sau unui
sechestru asupra unor obiecte sau bunuri obŃinute printr-o infracŃiune.

Articolul 133 Prevederi comune

PoliŃia judiciară are libertatea de a efectua o observaŃie conform articolului 130 şi o

investigaŃie sub acoperire conform articolului 131.

În mod normal, observaŃiile, investigaŃiile sub acoperire şi achiziŃiile fictive sunt ordonate de
Biroul Procurorului General. Aceste acŃiuni vor fi desfăşurate de poliŃia judiciară.

111
Articolul 135 Confiscarea scrisorilor, divulgarea datelor privind transmiterea
mesajului şi supravegherea mesajelor şi a persoanelor

Confiscarea scrisorilor este admisibilă în cazul în care este necesară pentru a soluŃiona
cazul unei infracŃiuni comise cu intenŃie, sancŃionată cu închisoare de peste un an şi dacă
persoana acuzată este reŃinută pentru o astfel de infracŃiune sau dacă din acest motiv, s-a
ordonat citarea în faŃa instanŃei sau arestarea persoanei.

(2) Divulgarea datelor de transmitere a mesajului este admisibilă dacă şi atât timp cât există
o suspiciune întemeiată că persoana corespunzătoare divulgării a răpit o altă persoană sau
a reŃinut-o în alt mod, precum şi în cazul în care divulgarea se limitează la datele mesajului
despre care se presupune că au fost transmise, primite sau trimise în timpul unei privări de
libertate, dacă se estimează că facilitează soluŃionarea unei infracŃiuni săvârşite cu intenŃie,
pasibilă de pedeapsă la închisoare de peste şase luni şi dacă deŃinătorul dispozitivului
tehnic care a fost sau care va fi sursa sau Ńinta transmiterii mesajului, consimte în mod
explicit la divulgare sau dacă se estimează că divulgarea va contribui la soluŃionarea unei
infracŃiuni săvârşite cu intenŃie, pasibilă de pedeapsă cu închisoare de peste an şi, dacă din
anumite motive se poate presupune că facilitează stabilirea datelor persoanei acuzate.

(3) Supravegherea mesajelor este admisibilă în cazurile prevăzute la alin. 2, pct. 1, în

cazurile prevăzute la alin. 2, pct. 2, cu condiŃia ca deŃinătorul dispozitivului tehnic care a fost
sau care urmează să fie sursa sau Ńinta unui mesaj transmis să fie de acord cu
supravegherea, în cazul în care pare a fi necesar pentru a soluŃiona o infracŃiune comisă cu
intenŃie, pasibilă de pedeapsă cu închisoare de peste un an sau dacă în alt mod ar fi mult
mai dificil de soluŃionat sau de prevenit infracŃiuni comise sau plănuite în cadrul unei
asociaŃii criminale sau teroriste sau organizaŃii criminale (§ § 278 la 278b din Codul penal)
şi
A. În cazul în care deŃinătorul dispozitivului tehnic care a fost sau care va fi sursa sau Ńinta
transmiterii mesajului este suspectat de săvârşirea unei infracŃiuni, pasibilă de pedeapsă cu
închisoare de peste un an sau a unui delict definit la § § 278 la 278b din Codul penal, sau
b. În cazul în care din anumite motive, se poate presupune că o persoană suspectată
de săvârşirea infracŃiunii (lit. a) va utiliza dispozitivul tehnic sau urmează să stabilească o
conexiune cu acest dispozitiv tehnic;

112
4. În cazul în care, din anumite motive, se consideră că va fi localizat sau urmărit o
persoană evadată sau o persoană acuzată în contumacie, suspectată că a comis o
infracŃiune pasibilă de pedeapsă cu închisoare de peste un an

BAK - Introducere

Odată cu intrarea în vigoare a Legii federale privind înfiinŃarea şi organizarea Biroului

Federal de combatere a CorupŃiei (BAK) la 1 ianuarie 2010, Biroul Federal pentru Afaceri
Interne (BIA) a fost transformat în BAK. BAK este o instituŃie a Ministerului Federal Austriac
de Interne. Din punct de vedere organizatoric, aceasta este, de jure, înfiinŃată în afara
DirecŃiei Generale pentru Securitate Publică şi are competenŃe la nivel naŃional în:
• prevenirea şi combaterea corupŃiei,

• cooperarea strânsă cu Biroul procurorului public însărcinat cu combaterea corupŃiei

(KStA) şi

• cooperarea poliŃiei financiare şi poliŃiei judiciare cu organismele naŃionale şi

internaŃionale de combatere a corupŃiei.

CorupŃia este un fenomen complex care trebuie abordat global. Conform mandatului său,
BAK urmăreşte:

• Prevenirea – include, inter alia, analiza fenomenelor de corupŃie şi dezvoltarea

măsurilor adecvate de prevenŃie.

• EducaŃia – prin intermediul transferului de informaŃii, precum şi prin campanii

educaŃionale şi de sensibilizare a opiniei publice.

• Aplicarea legii – ex.: investigaŃiile poliŃiei judiciare şi ale poliŃiei financiare.

• Cooperarea – cu instituŃiile naŃionale şi internaŃionale activând în domeniul

prevenirii şi combaterii corupŃiei, precum şi schimbul de bune practici.

BAK – Temei legal

Legea federală privind înfiinŃarea şi organizarea Biroului Federal de combatere a CorupŃiei

(BAK-G) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010 şi constituie temeiul juridic al Biroului Federal
de combatere a CorupŃiei (BAK). Legea a fost aprobată de Consiliul NaŃional al Austriei la
data de 8 iulie 2009 şi a fost publicată la data de 3 august 2009 (BGBl. [Gazeta de Drept
federal I, nr. 72/2009]).
113
Prin aprobarea acestei legi federale, Austria se conformează cerinŃelor internaŃionale şi
obligaŃiilor privind înfiinŃarea organismelor naŃionale independente de combatere a
corupŃiei. ConvenŃia OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite privind combaterea corupŃiei (UNCAC), în
articole 6 şi 36, cere statelor semnatare crearea unor astfel de autorităŃi. BAK este atât
organism de prevenire, conform articolului 6, cât şi instituŃie de aplicate a legii, conform
articolului 36 al UNCAC.

BAK - Sarcini

InvestigaŃii ale poliŃiei judiciare şi poliŃiei de securitate privind următoarele delicte:

1. abuz de putere (§ 302 din Codul Penal Austriac (StGB)),

2. corupŃie (§ 304 StGB),

3. acceptarea avantajelor (§ 305 StGB),

4. înlesnirea faptelor de corupŃie (§ 306 StGB),

5. darea de mită (§ 307 StGB),

6. oferirea de avantaje (§ 307a StGB),

7. înlesnirea mitei sau acceptării de avantaje (§ 307b StGB),

8. intervenŃie ilicită (§ 308 StGB),

9. abuz de încredere urmare a abuzului în funcŃie sau urmare a implicării în

trafic de influenŃă (§ § 153 alin. 2, cazul 2, 313 sau în legătură cu § 74 alin. 1
nr. 4a StGB.),

10. acceptarea de cadouri de către persoanele cu funcŃii de conducere (§ 153a

StGB),

11. acorduri de restricŃionare a concurenŃei în procedurile de achiziŃii publice (§

168b StGB), precum şi fraudă gravă (§ 147 StGB) şi fraudă comercială (§ 148
StGB), pe baza unui astfel de acord

12. acceptarea de cadouri de către angajaŃi sau agenŃi (§ 168c paragraful 2

StGB),

114
 13. spălarea banilor (§ 165 StGB), cu condiŃia ca bunurile să rezulte din
infracŃiunile definite la punctele 9, 11 (al doilea şi al treilea caz) sau de la
punctul 12; asociaŃiile sau organizaŃiile criminale (§ § 278 şi 278a StGB), cu
condiŃia ca acestea să intenŃioneze comiterea infracŃiunilor de la punctele 1 -
9 sau de la punctul 11 (al doilea şi al treilea caz),

14. fapte pasibile de pedeapsă conform StGB, precum şi conform altor legi
relevante în materie penală, cu condiŃia ca acestea să fie legate de
infracŃiunile de la punctele 1 la 13 şi să fie urmărite penal de BAK la ordinul
scris emis de o instanŃă de judecată sau de la biroul unui procuror,

15. fapte pasibile pedeapsă conform StGB, precum şi conform altor legi
relevante în materie penală privind angajaŃii publici din cadrul Ministerului
Federal de Interne, cu condiŃia ca aceştia să fie urmăriŃi de BAK la ordinul
scris emis de o instanŃă de judecată sau de la biroul unui procuror.

Cooperarea internaŃională

În cazurile menŃionate mai sus, Biroul Federal de combatere a CorupŃiei deŃine jurisdicŃia
asupra anchetelor efectuate de poliŃie în cooperare internaŃională şi cu asistenŃă juridică
reciprocă, precum şi în cooperare cu instituŃiile corespunzătoare ale Uniunii Europene şi cu
autorităŃile de anchetă din statele membre ale UE. În ceea ce priveşte cooperarea
poliŃienească internaŃională, în cazurile de la punctele 1 la 13, Biroul activează ca punct
unic de contact pentru OLAF72, Interpol, Europol şi alte instituŃii similare internaŃionale.

Prevenire:

BAK va analiza fenomenele de corupŃie, va colecta informaŃii în vederea prevenirii şi

combaterii acestora şi va aplica măsuri corespunzătoare de prevenire.

BAK - Organizare

Din punct de vedere organizaŃional, Biroul Federal de combatere a CorupŃiei (BAK) este o
instituŃie a Ministerului Federal Austriac de Interne, înfiinŃat pe lângă Directoratului General
pentru Securitate Publică. Acesta este divizat în patru departamente:

72
OLAF: European Anti-Fraud Office (Oficiul European de Luptă Antifraudă)

115
 • Departamentul IV/BAK/1 - Strategie, administraŃie, asistenŃă operaŃională şi
management

• Departamentul IV/BAK/2 - Prevenire, educaŃie, sistem de bază

• Departamentul IV/BAK/3 – Serviciul operativ

• Departamentul IV/BAK/4 – Cooperare internaŃională şi asistenŃă juridică reciprocă

BAK – DeclaraŃia de misiune

Viziunea

Ne-am angajat în investigarea aprofundată a cazurilor de abuz de funcŃie şi în lupta

susŃinută împotriva tuturor tipurilor de corupŃie.

Misiunea

Ne considerăm centrul austriac de excelenŃă de investigare a cazurilor de abuz de funcŃie şi

de luptă împotriva corupŃiei. În special, în ceea ce priveşte măsurile de prevenire, vedem în
unitatea noastră un furnizor de servicii pentru toate sectoarele societăŃii.

Ne îndeplinim mandatul prin:

• tehnici inovatoare de muncă, consecvente şi decise,

• obiective de primă clasă şi rezultate complete,
• corectitudine şi responsabilitate, curaj şi unitate de intenŃie, calitate şi profesionalism,
• respectarea strictă a statului de drept în toate activităŃile noastre,
• selectarea atentă a personalului nostru şi formarea continuă a acestuia.

Valorile

Misiunea noastră presupune deplină integritate personală, onestitate şi corectitudine în

toate domeniile. ActivităŃile noastre sunt atât individuale, cât şi în echipă. Calitatea,
performanŃa şi comportamentul fiecărui membru al personalului determină imaginea
noastră ca persoană juridică.
Succesul nostru rezultă din ancheta consecventă, din analiza şi reprezentarea obiectivă a
faptelor. Noi nu îi judecăm şi nu îi condamnăm pe ceilalŃi şi nu permitem altora să ne
utilizeze drept instrumente de orice fel. Munca noastră este caracterizată de un grad maxim

116
de transparenŃă şi cu toate acestea, respectăm secretul necesar pentru a asigura echitatea.
Suntem conştienŃi de marea noastră responsabilitate şi ne-o asumăm de bună voie.

Persoane juridice implicate

• Ministerul Federal al Economiei, al Familiei şi Tineretului

• Ministerul Federal European şi de Afaceri InternaŃionale

• Ministerul Federal al FinanŃelor

• Ministerul Federal al JustiŃiei

• Ministerul Federal de Interior

Aplicarea legii/Supraveghere

• BAK – Biroul Federal de combatere a CorupŃiei (BAK-G); 1 Ianuarie 2010

• BKA – Serviciul Penal de InformaŃii

• BVT – AgenŃia Federală pentru ProtecŃia Statului şi Combaterea Terorismului

• Judecători şi procurori

• OenB – Banca NaŃională Austriacă

• APF – Autoritatea de reglementare a PieŃei Financiare

• Camera Economică Federală Austriacă

• Camera Austriacă a Notarilor

• AsociaŃia de Asigurare Austriacă

• Camera Contabililor

• WAG - Legea de Supraveghere a Valorilor Mobiliare (Wertpapieraufsichtsgesetz)

• BörseG – Legea bursei de valori (Börsegesetz)

• GewO Legea comerŃului (Gewerbeordnung)

• B-VG - Legea constituŃională federală (Bundesverfassung)

117
• StGB - Codul penal

• StPO - Legea de procedură penală

118
 MNI MINISTERUL FEDERAL DE INTERNE CABINETUL
MINISTRU FEDERAL: MARIA FEKTER MINISTRULUI FEDERAL

DIRECTORAT – GENERAL I DIRECTORAT – GENERAL II DIRECTORAT – GENERAL III DIRECTORAT – GENERAL IV

RESURSE DIRECTORAT GENERAL PENTRU SIGURANłĂ PUBLICĂ PROBLEME JURIDICE SERVICII ŞI SUPRAVEGHERE
FILIALA I-B-1 FILIALA I-B-2 FILIALA II-B-1 FILIALA II-B-2 FILIALA III-B-1 FILIALA III-B-2 FILIALA IV-B-1 FILIALA IV-B-2
PERSONAL PROBLEME SERVICII ŞI POLIłIA EMIGRARE, PROBLEME PROBLEME PRIVIND PROBLEME TEHNICE, CONSTRUCłII ŞI
ORGANIZARE INTERNAłIONALE PROBLEME MANAGEMENTUL LEGISLATIVE, AZILURI ŞI ÎNGRIJIRE, COMUNICARE ŞI PROBLEME IMOBILIARE,
BUGET RELAłII PUBLICE OPERAłIONALE CRIZEI, PROTECłIE JURIDICE ŞI RESIDENłĂ ŞI TEHNOLOGIA PROBLEME ECONOMICE
ACHIZIłII CIVILĂ, POLIłIE ŞI ADMINISTRATIVE, CETĂłENIE INFORMAłIEI
SUPORT ADMINISTRAREA
SIGURANłEI
DEPARTAMENT I/1 DEPARTAMENT I/4 DEPARTAMENT II/1 DEPARTAMENT DEPARTAMENT III/1 DEPARTAMENT III/4 DEPARTAMENT IV/1 DEPARTAMENT IV/3
RESURSE UMANE PROBLEME PROBLEME II/3POLIłIA DE PROBLEME PROBLEME PRIVIND INFRASTRUCTURĂ IMOBILIARE ŞI
INTERNAłIONALE ORGANIZARE ŞI EMIGRARE ŞI LEGISLATIVE REZIDENłA ŞI TEHNICĂ CONSTRUCłII
SERVICII CONTROLUL CETĂłENIA
GRANIłEI
DEPARTAMENT I/1 DEPARTAMENT I/5 DEPARTAMENT II/2 DEPARTAMENT II/4 DEPARTAMENT III/2 DEPARTAMENT III/5 DEPARTAMENT DEPARTAMENT IV/4
ORGANIZARE ŞI RELAłII PUBLICE RELAłII PROTECłIE CIVILĂ, PROBLEME AZIL ŞI ÎNGRIJIRE IV/2 PROBLEME ECONOMICE
REFORMĂ OPERAłIONALE MANAGEMENTUL ADMINISTRATIVE APLICAłII IT ŞI
ADMINISTRATIVĂ CRIZELOR ŞI LEGALE ŞI MIXTE SERVICII
PROTECłIA
ÎMPOTRIVA
DEZASTRELOR
DEPARTAMENT I/3 DEPARTAMENT I/6 CENTRUL PENTRU DEPARTAMENT II/7 DEPARTAMENT III/3 DEPARTAMENT IV/8
BUGET ŞI CONTROL ACHIZIłII SPORT SUPORTUL POLIłIEI ADMINISTRAREA INFRASTRUCTURA IT
AERIENE SIGURANłEI ŞI OPERARE
DEPARTAMENTUL I/7

COORDONARE UE

DEPARTAMENT II/5 DEPARTAMENT II/6 DEPARTAMENT III/6 DEPARTAMENT III/7 DEPARTAMENT IV/IR DEPARTAMENT IV/7

ACADEMIA DE OFIłER MEDICAL ŞEF PROBLEME SERVICIU AUDIT INTERN MONUMENTE ŞI MORMINTE
SECURITATEA ELECTORALE ALTERNATIV CIVIL DIN RĂZBOI

(SIAK)

SERVICIUL AUSTRIAC AGENłIA FEDERALĂ AGENłIA FEDERALĂ

DE INVESTIGAłII PENTRU PROTECłIA ANTICORUPłIE
CRIMINALE STATULUI ŞI
COMBATEREA
TERORISMULUI

119
CENTRUL DE COORDONARE UNITATEA DE OPERAłIUNI SPECIALE DIRECTORAT – GENERAL II SERVICIUL AUSTRIAC DE AGENłIA FEDERALĂ PENTRU PROTECłIA STATULUI
AL CRIZEI ŞI OPERAłIUNILOR COBRA DIRECTORAT GENERAL PENTRU SIGURANłA INVESTIGAłII CRIMINALE ŞI COMBATEREA TERORISMULUI
DIRECTOR: ROBERT DIRECTOR: BERNHARD PUBLICĂ
STOCKER TREIBENREIF DIRECTOR GENERAL PENTRU SIGURANłĂ PUBLICĂ: DRECTOR: DIRECTOR:
HERBERT ANDERL FRANZ LANG PETER GRIDLING

FILIALA II-B-1: FILIALA II-B-2: POLIłIA DE EMIGRARE, MANAGEMENTUL CRIZEI, PROTECłIE CIVILĂ, SUPORT POLIłIEI AEROPORTUARE
PROBLEME SERVICIU ŞI OPERAłIONALE
DIRECTOR FILIALĂ: KONRAD KOGLER DIRECTOR FILIALĂ: PETER WIDERMANN
DEPARTAMENT II/1 DEPARTAMENT II/2 CENTRUL DEPARTAMENT II/3 DEPARTAMENT II/4 DEPARTAMENT II/7 DEPARTAMENT II/5 DEPARTAMENTUL II/7
ORGANIZARE ŞI PROBLEME PENTRU POLIłIA DE EMIGRARE PROTECłIE CIVILĂ, SUPORTUL POLIłIEI ACADEMIA DE OFIłER MEDICAL ŞEF
PROBLEME SERVcIU OPERAłIONALE PROBLEME DE ŞI CONTROLUL MANAGEMENTUL CRIZEI ŞI AERIENE SECURITATE
SPORT GRANIłEI PROTECłIA ÎMPOTRIVA FEDERALĂ
DEZASTRELOR
DIRECTORUL DIRECTORUL DIRECTORUL DIRECTORUL DIRECTORUL DEPARTAMENTULUI: DIRECTORUL DIRECTOR: DIRECTORUL
DEPARTAMENTULUI: DEPARTAMENTULUI: CENTRULUI: DEPARTAMENTULUI: DORIS TIA DEPARTAMENTULUI: NORBERT LEITNER DEPARTAMENTULUI:
PETER SCHERER ROBERT STRONDL MICHAEL CHRISTIAN SCHMALZL WERNER SENN
NEUGEBAUER
UNITATEA II/1/A UNITATEA II/2/A UNITATEA II/3/A UNITATEA II/4/A CENTRUL DE
ORGANIZAłIE, SERVICIUL CONTROLUL GRANIłEI MANAGEMENTUL CRIZEI INSTRUIRE
ANALIZĂ ŞI FORłELOR DE PETER BLUMAUER NAłIONALE ŞI A DEZASTRELOR, PRIMARĂ
DEZVOLTARE ORDINE PROTECłIE CIVILĂ KARL-HEINZ
WOLFGANG ERNST FISCHER SIEGFRIED JACHS GRUNDBOCK
GLANINGER
UNITATEA II/1/B UNITATEA II/2/B UNITATEA II/3/B UNITATEA II/4/B CENTRUL DE
PROBLEME MISIUNI ŞI PROBLEME DE PROTECłIE CIVILĂ INSTRUIRE
SERVICIU OPERAłIUNI PAŞAPOSRT ŞI VIZĂ INTERNAłIONALĂ ŞI PROBLEME CONTINUĂ
MATTHIAS KLAUS INTERNAłIONALE PENRU STRĂINI DE AJUTORARE ÎN CAZ DE KARLHEINZ DUDEK
BERTHOLD VERONIKA PETZAK DEZASTRU
HUBEGGER DESIREE STIX-KERN
UNITATEA II/1/C UNITATEA II/2/C UNITATEA II/3/C CENTRUL MEDIA
MANAGEMENTUL MISIUNI ŞI MĂSURI COERCITIVE A PETER
PLĂNGERILOR OPERAłIUNI POLIłIEI DE EMIGRARE GLANNINGER
MANFRED ZIRNSACK INTERNAłIONALE HERBERT MANTLER
BERTHOLD
HUBEGGER
UNITATEA II/1/D UNITATEA II/2/D UNITATEA II/3/D CENTRUL PENTRU
INFRASTRUCTURĂ IT SERVICII TRAFIC GRANIłE EXTERNE PROBLEME DE
DIRECTORAT – MARTIN GERM EUROPENE ŞI FONDUL INSTRUIRE
GENERAL II DE RETURNARE INTERNAłIONALĂ
REINHARD SHNAKL MAG. MATHILDE WOLF JANOS FEHERVARY
UNITATEA II/2/E CENTRUL PENTRU
PROBLEME DE CERCETARE ŞI
SECURITATE DEZVOLTARE
AEROPORTUARA KATHARINA WEISS
ŞI AVIAłIE
GERHARD MOSER
SERVICIUL
PSIHOLOGIC
GERTRAUD TRIEB

120
BM. I REPUBLICA AUSTRIA Director al
MINISTERUL FEDERAL DE INTERNE Serviciului de informaŃii criminale SEO
DIRECTORATUL GENERAL PENTRU SIGURANłĂ PUBLICĂ (Unitatea Specială de Supraveghere)

DEPARTAMENT 1 DEPARTAMENT 3 DEPARTAMENT 4 DEPARTAMENT 6

Strategia infracŃiunii şi administraŃie InvestigaŃii, crimă organizată şi Analiza infracŃiunii Medicină legală şi laborator criminalistic
centrală infracŃiuni generale

1.1 Probleme organizaŃionale, elemente
juridice
1.1.1. Probleme bugetare şi de achiziŃii
1.1.2. Resurse umane
1.2. Instruire primară şi specializată în
investigarea infracŃiunilor
1.3. Managementul informaŃiei (SPOC –
Punct unic de contact)
1.4. Strategia infracŃiunii
1.4.1. Management de proiect şi control
1.5. Media şi RP
1.6. Prevenirea infracŃiunilor şi susŃinerea
victimelor
DEPARTAMENT 2
Cooperarea internaŃională a forŃelor de
ordine
2.1. RelaŃii internaŃionale
2.2. ENU (Unitatea NaŃională Europol)
Intermediar al serviciului ofiŃerilor
2.3. Unitatea centrală pentru Persoane
căutate şi proprietate furată
2.3.1. Unitatea centrală pentru persoane
căutate şi bunuri furate
2.3.2. Servicii juridice
2.3.3. Servicii operaŃionale
2.4. INTERPOL – Biroul NaŃional Central
3.1. Crimă organizată
3.2. InfracŃiuni grave, infracŃiuni sexuale
3.3. InfracŃiuni privindbunurile
3.3.1. InfracŃiuni privind bunuri culturale
3.4. InvestigaŃii economice şi financiare
3.4.1. Fraudă
3.4.2. Spălarea banilor
3.4.3. Criminalitatea gulerelor albe
3.4.4. InfracŃiuni ecologice
3.4.5. Confiscarea produselor infracŃiunii
3.5. InfracŃiuni privind drogurile
3.5.1. Heroina
3.5.2. Cocaina
3.5.3. Canabis
3.5.4. Droguri sintetice şi droguri
psihotrope: substanŃe
3.5.5. Monitorizare
3.6. Serviciul central pentru combaterea
traficului de fiinŃe umane şi emigraŃia
ilegală
4.1. Analiza operativă şi strategică a
infracŃiunilor
4.1.1. Analiza operaŃională a infracŃiunilor
4.1.2. Analiza strategică a infracŃiunilor
4.2.Verificarea informaŃiilor
managementul datelor infracŃiunilor
4.3. Statistici infracŃionale
4.4. Psihologia poliŃiei
4.4.1. Negociere
DEPARTAMENT 5
CID servicii de suport
5.1. Supraveghere
5.2. InfracŃiuni informatice şi reŃele
5.2.1. IT ilizibil
5.2.2. ReŃea infracŃională
5.2.3. InfracŃiune informatică
5.2.4. AplicaŃie / DCR
5.3. InvestigaŃii U/C
5.3.1. Operatori U/C
5.3.2. Logistică U/C, schimbarea identităŃii
5.3.3. Coordonare U/C
5.4. ProtecŃia martorilor
AdministraŃie 6.0.
6.1. Serviciul central de identificare
6.1.1. EURODAC şi control
6.1.2. ilizibil
şi 6.1.3. Analiza datelorADN
6.1.4. Amprente latente
6.2. Laborator criminalistic
6.2.1. Chimie
6.2.2. Fizică
6.2.3. Documente şi note
6.2.4. Biologie / microscopie
6.3. Eliminarea bombelor şi a minelor
6.3.1. ED
6.3.2. Eliminarea minelor
Versiunea prezentă: iulie 2009

121
MODEL DE MEMORANDUM DE ÎNłELEGERE CU O ALTĂ
INSTITUłIE / ORGANIZAłIE

Criterii de acceptare şi linii directoare de raportare la DNA a cazurilor suspecte de

fraudă pe pieŃele de capital din România

1 - Introducere

Lucrând împreună, DirecŃia NaŃională AnticorupŃie (DNA), DIICOT, Bursa de Valori

Bucureşti, AsociaŃia Managerilor de Active şi AsociaŃia Brokerilor au convenit
următoarele proceduri de raportare şi investigare a unor suspiciuni de fraudă legate
de piaŃa românească de capital.

2 - Rezumat

Personalul din cadrul DNA este disponibil pentru a acorda ajutor şi consiliere
în orice etapă.

Sesizarea oficială va fi întocmită în scris şi va prezenta evenimentele care au
dat naştere suspiciunii de fraudă. Evenimentele vor fi enumerate în ordine
cronologică şi raportate cât mai curând posibil după eveniment.

Sesizarea va fi mai întâi transmisă către??

O persoană având funcŃie de conducere în cadrul agenŃiei care a raportat
fapta de corupŃie va fi numită ca persoană de contact, iar aceasta va colabora
cu procurorul desemnat să examineze cazul.

După decizia procurorului-şef al DNA de a începe ancheta, reclamantul nu
mai poate influenŃa cursul şi modul de desfăşurare al anchetei.

3 – Raportul iniŃial

Orice sesizare poate fi discutată neoficial cu (persoana nominalizată sau

biroul din cadrul DNA). Autorii sesizărilor trebuie să ştie că solicitarea de
consiliere este mai utilă în faza incipientă a unei anchete, îi poate mări
eficienŃa şi poate adăuga valoare semnificativă rezultatului acesteia.
ReclamaŃiile oficiale de o natură mai puŃin gravă (descrise mai jos) vor fi
raportate procurorului regional – detalii relevante cu privire la aceste birouri
sunt disponibile la....? De asemenea, o copie a acestui raport va fi transmisă

122
 la (persoana numită sau biroul DNA), pentru asigurarea calităŃii şi în scop
statistic.

Deşi o definiŃie exactă este greu de elaborat, prezentăm în continuare

câteva criterii de clasificare a cazurilor de corupŃie mai puŃin grave.

 Valoare monetară (în general, mai puŃin?)

 Cazuri, care nu implică un funcŃionar conform criteriilor definite în
Legea nr.
 Cazuri în care presupusa infracŃiune se limitează la o zonă
geografică redusă şi
 Nu implică probleme legislative sau de procedură complicate.

În cazuri mai grave sau mai complexe, raportul oficial va supus atenŃiei
procurorului-şef al DNA. În urma evaluării, se va decide dacă se justifică o
investigaŃie şi, în caz afirmativ, numele procurorului căruia îi va fi atribuită
responsabilitatea cazului.

Dacă reclamantul nu ştie unde trebuie transmis sau cui trebuie adresat
raportul (persoana numită sau biroul DNA) va fi rugat să îl asiste.

Periodic, pe website-ul DNA vor fi publicate informaŃii suplimentare în sprijinul
persoanelor care consideră că trebuie să întocmească un raport de
suspiciune de corupŃie, iar website-ul va fi consultat, după caz.

Dacă se suspectează o conexiune între mai multe cazuri de corupŃie, cazul va
fi înaintat de la început la DNA.

4 – Ce trebuie să cuprindă un raport oficial?

Raportul oficial va cuprinde toate informaŃiile relevante legate de caz. Va include un

rezumat al sesizării, inclusiv numele integral şi adresa completă a persoanei care
raportează. De asemenea, raportul va cuprinde:
1. Toate detaliile disponibile asupra oricărei alte părŃi suspectate de implicare
în corupŃie, inclusiv motivele de suspiciune.
2. Un scurt rezumat al afirmaŃiilor şi datele relevante, persoanele sau
persoanele juridice suspectate, data şi metodele de plată corupte sau ale
altor beneficii corupte preferate.

123
 3. Descrierea completă a modului în care cazul a devenit cunoscut. Aceasta
trebuie să cuprindă detalii complete privind orice investigaŃie deja efectuată
de persoana fizică sau de agenŃia în cauză pentru a stabili faptele de
presupusă infracŃiune. Vor fi incluse toate documentele relevante şi detaliile
privind întrunirile organizate, furnizându-se informaŃii complete cu privire la
loc, dată, probleme discutate şi persoanele prezente.
4. Copii ale tuturor documentelor relevante, inclusiv copii ale tuturor rapoartelor
independente produse, fiecare separat, numerotate şi identificate în opis.
5. Numele şi adresele tuturor martorilor identificaŃi.
6. Numele persoanei de contact care va menŃine legătura cu procurorul de
caz. Dacă raportul este întocmit de o organizaŃie, persoana care va acŃiona
în calitate de ofiŃer de legătură ar trebui să fie un înalt oficial al organizaŃiei
respective.
7.
Întârzierile în raportarea cazurilor suspectate de corupŃie îl pot ajuta pe vinovat şi, ca
urmare, raportul trebuie întocmit cât mai curând posibil.

5 – ReacŃia DNA la primirea unei sesizări oficiale

În cazul unei sesizări oficiale, primirea acesteia va fi confirmată. După

primirea sesizării, un reprezentant al DNA poate dori să vorbească cu
persoana (persoanele) care au întocmit raportul pentru a stabili faptele.

DNA, după examinarea faptelor şi evaluarea sesizării, va decide dacă se
justifică o anchetă penală.

Decizia va fi comunicată cât mai curând posibil persoanei sau organizaŃiei
care a întocmit raportul în cauză.

În cazul în care se întreprinde o investigaŃie, procurorul care conduce
investigaŃiile va deschide o anchetă penală în caz.

Procurorul-şef al DNA va decide dacă va iniŃia proceduri judiciare la
încheierea investigaŃiei sau în alt moment considerat oportun împotriva
oricărui suspect identificat.

124
6 – Ce trebuie să facă persoana fizică sau agenŃia care sesizează un caz de
corupŃie?

Odată ce sesizarea a fost înaintată la DNA pentru investigare, echipei de

investigaŃii i se va acorda asistenŃa necesară. Aceasta poate include
urmărirea cazului până la anchetarea penală şi, de asemenea, poate să
implice prezenŃa în instanŃă.

Toate documentele originale vor fi identificate, manipulate atent şi păstrate
într-un loc sigur.

Persoana sau organizaŃia care a raportat cazul va fi pregătită ca, la cererea
DNA, să furnizeze toate documentele originale.

Unde este posibil, probele vor fi colectate de persoane familiarizate cu normele

probei în cazuri de infracŃiune şi care au experienŃă în anchetele penale.

În cazul în care în cadrul organizaŃiei, nu există o persoană cu aceste calităŃi,

persoana care se ocupă de caz se va consulta cu DNA încă din stadiul iniŃial, pentru
consiliere şi coordonare.

7. Gestionarea dovezilor

Este vital ca toate probele să fie corect păstrate şi puse la dispoziŃia echipei de
investigaŃie. În ultimii ani, criminalistica a înregistrat progrese şi în prezent, se pot
obŃine probe valoroase în urma examinării documentelor de către un expert
criminalist. Deşi DNA înŃelege necesitatea de a găsi răspunsuri rapide, experienŃa a
demonstrat că investigaŃiile efectuate de un personal fără experienŃă poate crea
probleme, de exemplu, în fiabilitatea şi admisibilitatea probelor prelevate. Testele
judiciare includ:

Analiza amprentelor

Analiza grafologică

Compararea cernelurilor

Identificarea modificărilor

Identificarea alineatelor

Analiza ADN

Analiza imaginilor înregistrate de o televiziune cu circuit închis

125

Analiza medico-legală asistată de calculator

Căutarea şi identificarea fişierelor back-up.

Probele trebuie atent manevrate

Câteva reguli importante care trebuie adoptate la manevrarea probelor:

• SuspecŃii nu vor avea acces la documente sau la alte probe descoperite în

caz
• Documentele se păstrează exact în starea în care s-au aflat la momentul
prelevării
• Se evită orice manevrare care nu este absolut necesară.
• Fiecare document se păstrează într-o mapă din material plastic transparent.
• Se interzice accesul neautorizat la documente.
• Nu se scrie sau nu se fac semne pe documentul original.
• Cu cât mai puŃine persoane au acces la document cu atât mai bine.
• Documentele originale vor fi solicitate de DNA ori de câte ori este necesar.
• Se va menŃine o evidenŃă a deplasării documentelor care pot fi necesare ca
probă în instanŃă.
• În cazul unor presupuse acte de corupŃie, sunt necesare detalii privind plăŃile
efectuate, inclusiv cecuri originale, dacă există.
• Totul, oricât de nesemnificativ ar putea să pară, trebuie înregistrat. Detaliile
pot fi cruciale - niciodată nu se pot lua prea multe notiŃe, dar de multe ori se
iau prea puŃine.
• Notele actualizate sunt întotdeauna considerate drept cele mai sigure. Deci,
este important să se întocmească note în fiecare etapă a investigaŃiei.

126
RECOMANDĂRI DE MODIFICARE A LEGISLAłIEI PENALE ŞI A
PROCEDURILOR DE CERCETARE PENALĂ

Următoarea recomandare rezultă din analiza efectuată de echipa de experŃi pe

termen scurt, pe baza legislaŃiei şi a documentelor parcurse, precum şi pe baza
discuŃiilor purtate cu membrii mai multor instituŃii implicate în administrarea pieŃelor
de capital din România şi ai agenŃiilor însărcinate cu investigarea posibilelor delicte
legate de piaŃa de capital.

Prezenta componentă are o arie de acoperire relativ îngustă întrucât se ocupă de

piaŃa de capital, domeniu în care nu s-au constatat foarte multe infracŃiuni. Deşi
valabile pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă DNA în general,
recomandările prezentate aici au o aplicabilitate directă în anchetarea cazurilor care
fac obiectul acestei componente.

Recomandarea 1 – Accesul la informaŃiile bancare trebuie să fie disponibil

investigatorilor înainte ca o persoană să fie acuzată de o infracŃiune

Până în 2006, informaŃiile privind tranzacŃiile din contul bancar al unui suspect
puteau fi obŃinute înainte ca persoana respectivă, să fie învinuită oficial de o
infracŃiune. În 2006, în urma demersurilor comunităŃii bancare această putere a fost
eliminată din legislaŃie. În cazul în care anchetatorii au de investigat o sesizare
privind o infracŃiune care este, în primul rând, financiară – având în vedere că DNA
are competenŃe în domeniul infracŃiunilor care aduc atingere societăŃii româneşti
civile şi comerciale – ei ar trebui să aibă posibilitatea de a obŃine detalii privind
tranzacŃiile din contul bancar al persoanei respective. LegislaŃia care introduce
această competenŃă ar trebui să conŃină o serie de criterii de îndeplinit înainte ca
procurorii să ia în considerare înaintarea unei cereri către instanŃa corespunzătoare
pentru a obŃine un astfel de ordin:

• Ordinul se va aplica unui delict dintr-o listă specifică de delicte aflate în

investigare,

• În cererea sa, procurorul poate susŃine că există motive întemeiate pentru a

suspecta că o astfel de infracŃiune a fost comisă,

127
 • Cererea va fi înaintată în şedinŃă închisă nu în şedinŃă publică,

• Persoana numită în cerere, nu va avea drept de reprezentare la înaintarea

cererii,

• În cerere, procurorul poate susŃine că au existat motive întemeiate pentru a

suspecta că o astfel de infracŃiune a fost comisă,

Accesul la acest tip de informaŃii financiare permite anchetatorilor/procurorilor să

evalueze repede acuzaŃiile şi să adopte o decizie în cunoştinŃă de cauză privind
desfăşurarea ulterioară a anchetei.

Link-urile de mai jos fac trimitere la legislaŃia care permite solicitarea unor astfel de
ordine, cunoscute sub numele de „ordine de producŃie” în Marea Britanie în temeiul
Legii din 2002 privind rezultatele infracŃiunii73. Procedura este continuată de un
„ordin de informare a clientului”74 în temeiul Legii din 2002 privind rezultatele
infracŃiuni. Procedura oferă oportunitatea de a solicita un ordin judecătoresc care
obligă instituŃiile financiare să ofere detalii privind conturile deŃinute de un client.

Pentru anchetele asupra infracŃiunilor de terorism, Legea 2000 privind terorismul

prevede un procedură diferită pentru o astfel de solicitare.

Link-urile sunt oferite pentru a-i ajuta pe cei vor Ńine seama de recomandare şi vor
introduce acest aspect în legislaŃia românească. Link-urile permit studiul legislaŃiei
aplicabile în Marea Britanie şi transmit o recomandare de fond către autorităŃile
corespunzătoare din România în sensul adoptării unei legislaŃii care să permită
accesul, în temeiul unei cereri adresate în instanŃă, la conturile bancare ale unei
persoane aflate sub anchetă, dar înainte ca această persoană să fie acuzată penal.

73
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2002/ukpga_20020029_en_23#pt8-ch2-pb2-l1g345
74 74
http://www.opsi.gov.uk/acts/acts2002/ukpga_20020029_en_24#pt8-ch2-pb5-l1g363
128
Recomandarea 2 – DNA trebuie să aibă capacitate de a colecta informaŃii

În prezent, legislaŃia de înfiinŃarea a DNA şi care detaliază rolul ofiŃerilor de poliŃie

detaşaŃi în cadrul DNA nu permite ca aceşti ofiŃeri să desfăşoare activităŃi de
colectare a informaŃiilor. DNA trebuie să aibă mai mult o capacitate proactivă, decât
reactivă pentru reclamaŃiile sau aspectele care îi sunt supuse atenŃiei prin alte
agenŃii. DNA nu poate avea o capacitate proactivă fără a avea posibilitatea de a
colecta, de a evalua şi a disemina informaŃii.

DNA investighează infracŃiunile de corupŃie care atacă structura civilă şi comercială

a societăŃii româneşti. Pentru a efectua investigaŃii, DNA trebuie să dispună de toate
instrumentele necesare, iar capacitatea de a colecta informaŃii este un astfel de
instrument.

ExperŃii pe termen scurt sunt conştienŃi de faptul că acesta este un domeniu delicat,
şi poate că răspunsul la această recomandare îl reprezintă stabilirea unei legături
specifice cu o agenŃie de informaŃii corespunzătoare, printr-un singur punct unic de
contact dedicat, care să satisfacă nevoile specifice ale DNA, dar recomandarea în
sine sugerează că DNA trebuie să aibă capacitatea de a colecta informaŃii.

Recomandarea 3 – DNA trebuie să fie Punct Unic de Contact (PUC) în România

pentru toate rapoartele de corupŃie

Există mai multe agenŃii în România, cu diferite niveluri de competenŃă în

investigarea suspiciunilor de corupŃie. Dacă o sesizare de corupŃie este investigată
în afara DNA, acestei DirecŃii nu îi sunt aduse în mod obligatoriu la cunoştinŃă, oficial
sau în alt mod, subiectul sau personalităŃile oficiale aflate sub anchetă. Este necesar
să se introducă un sistem legal care să impună ca TOATE agenŃiile care primesc
rapoarte de corupŃie sau care investighează fapte de corupŃie să raporteze detaliile
anchetei sau să le raporteze într-un format convenit cu DNA.

Fără un PUC care să colecteze şi să analizeze toate aceste informaŃii, evoluŃia

activităŃilor de corupŃie nu poate fi identificată şi nu se poate desfăşura o campanie
de prevenire a fenomenului, amplă şi concentrată pe activitatea, aria geografică,
industria sau pe societăŃile comerciale vizate de infractori.

129
ExperŃii pe termen scurt sunt conştienŃi că această recomandare reprezintă o
problemă delicată şi că relaŃiile dintre cele două agenŃii importante în domeniul
investigaŃiilor de corupŃie, DNA şi DIICOT, nu sunt, probabil, atât de „strânse” pe cât
ar trebui, dar este necesar să existe o sursă naŃională care să furnizeze date
statistice privind activitatea în domeniul corupŃiei.

Recomandarea 4 – În cadrul DNA trebuie înfiinŃată o unitate de evaluare

Prezenta recomandare este continuarea firească a recomandării 3. În cazul în care

toate rapoartele de corupŃie sunt îndreptate către DNA, în cadrul acesteia trebuie să
existe şi o unitate de evaluare, care, în afară de îndeplinirea funcŃiei descrise în
recomandarea 3, să analizeze sesizarea conform unei matrice de competenŃe ale
altor organizaŃii care au misiunea de a investiga fapta de corupŃie. Ulterior, DNA
repartizează cazul spre investigare agenŃiei ale cărei competenŃe se potrivesc cel
mai bine cu circumstanŃele sesizării.

Trebuie să existe un singur organism care să deŃină atât informaŃii legate de date
statistice şi de cunoştinŃele practice privind numărul şi tipul de acuzaŃii de corupŃie,
cât şi informaŃii privind rezultatul final al anchetei, iar acest organism trebuie să fie
DNA. AfirmaŃia nu trebuie interpretată în sensul că DNA trebuie să aibă rolul de a
supraveghea modul în care ale agenŃii îşi desfăşoară investigaŃiile, ea recomandă
doar extinderea rolului DNA în sensul de a furniza date coerente şi concrete despre
fenomenul de corupŃie, despre cazuri raportate şi despre rezultatele investigaŃiilor.
Astfel, colectarea informaŃiilor ar permite evaluarea eficienŃei anchetelor şi
identificarea rapidă a punctelor slabe din domeniul legislativ sau al procedurilor
judiciare şi ar oferi oportunitatea de a aduce argumente concertate şi coerente în
vederea adaptării sau modificării legislaŃiei sau a procedurilor aferente.

ToŃi anchetatorii sunt într-un continuu joc „de-a şoarecele şi pisica” cu infractorii care
nu sunt îngrădiŃi de proceduri legislative, de zile lucrătoare, de bugete, de penuria de
resurse umane, de frontiere sau de metodologiile folosite. Ar trebui să existe cât se
poate de puŃine „bariere” profesionale între organismele însărcinate să combată
infracŃiunile şi corupŃia. Barierele, indiferent dacă vizează „competenŃele” acordate
agenŃiilor sau alte proceduri de operare ar trebui să fie pe cât posibil reduse.

130
Recomandarea 5 – Conceptul de „precedent” trebuie adoptat de Curtea
ConstituŃională

Recomandarea este rezultatul unor discuŃii cu membrii unor agenŃii. În special în

ceea ce priveşte DNA, recomandarea rezultă din contestarea permanentă a
legitimităŃii sau a competenŃei DNA prevăzută în legislaŃia de înfiinŃare a direcŃiei,
OrdonanŃa de urgenŃă 43/2002. Atacurile la adresa înfiinŃării DNA adresate CurŃii
ConstituŃionale sunt repetitive, frivole şi au rolul caracteristic unor astfel de provocări:
acela de a încetini şi de a temporiza procesele aflate sub anchetă sau pe rolul
instanŃelor. Ele afectează negativ moralul publicului care vede cum infractorii
folosesc sistemul juridic în favoarea lor, demoralizează părŃile vătămate de
infracŃiune şi reduc rezerva de martori.

Nimic din această recomandare nu trebuie să fie interpretat ca negând dreptul unui
cetăŃean de a contesta legislaŃia, procedurile sau aranjamentele administrative prin
intermediul CurŃii ConstituŃionale, dar se pare că se risipeşte timpul CurŃii şi timpul
judecătorilor, care s-au obişnuit să dezbată aceleaşi contestaŃii de fiecare dată. În
cazul în care Curtea decide, în expunerea de motive a unui caz, că acesta este frivol
şi pierdere de timp, dreptul unei persoane de a face recurs ar trebui redus şi/sau ar
trebui să se adopte principiul precedentului, principiu care ar permite ca decizia
CurŃii asupra unei sesizări de neconstituŃionalitate se aplice în acelaşi mod tuturor
contestărilor.

Recomandarea 6 – Este necesar ca autorităŃile să deŃină competenŃa de a

suspenda o persoană din funcŃia pe care aceasta o deŃine în cazul în care
persoana este supusă unei anchete penale

În cazul în care o persoană se încadrează în a treia categorie de competenŃe, fapt

care aduce suspectul în situaŃia de a fi investigat de DNA – adică, „FuncŃia deŃinută
de infractor” – prevederea adoptată în legislaŃia corespunzătoare trebuie înŃeleasă în
sensul că DNA poate recomanda ca persoana respectivă să fie suspendată din
funcŃie.

131
Acest fapt previne repetarea situaŃiilor în care persoane aflate sub cercetare penală
care au deŃinut şi continuă să deŃină funcŃia în care s-au aflat şi la momentul în care
au abuzat de putere şi au fost acuzate de corupŃie. Într-o asemenea situaŃie,
persoana supusă unei investigaŃii se află în poziŃia de a avea efect material asupra
anchetei prin refuzarea accesului la documente şi înregistrări, precum şi în poziŃia de
a avea influenŃă asupra martorilor din departamentul său. Într-o astfel de
circumstanŃă, orice anchetă este dezavantajată din start, iar credibilitatea procesului
de cercetare este imediat subminată.

INFORMATION TECHNOLOGY

BRANCH IV

132