Sunteți pe pagina 1din 2

Manastirea dateaza din prima jumatate a secolului al XVIII-lea fiind

intemeiata de o ardeleanca din Sacele, judetul Brasov, pe nume Stanca


Arsicu.
Intr-o zi, Stanca Arsicu impreuna cu servitoarele si cu carausii ce o insoteau,
dupa ce au trecut de Pasul Bratocea, lasand in urma muntele Ciucas si Cheia
Muntilor indreptandu-se spre Valenii de Munte, din pronia divina ajung intr-
o poiana deosebit de frumoasa si luminoasa din mijlocul codrului, poiana
Schitului Cornul Caprii.
Schitul Cornul Caprii, distrus de catre turci, fusese metoc al manastirii
Sinaia care avea cateva ochiuri de faneata pe valea Teleajenului. Dupa
distrugerea schitului Manastirii Sinaia nu l-a mai putut reconstrui ramanand
astfel ruina.
Stanca Arsicu poposeste astfel pe Valea Stancei, in poiana schitului unde,
conform traditiei are o “vedenie dumnezeiasca”: descopera o lumina
cereasca iar o mireasma placuta imbalsamase aerul, cu un miros neasemanat
de frumos. Pe drumul de intoarcere se opreste la manastirea Sinaia unde
destainuieste totul parintelui staret Nifon Ieromonahul (1737-1773) de la
care afla ca acolo fusese o manastire de calugarite care au trait in acel loc in
pustnicie doar ca ‘manastirea s-a daramat iar calugaritele, unele au fost
alungate iar altele chiar omorate de armatele hoardelor barbare care au intrat
in tara pe acel drum, pentru a prada si robi poporul roman”. Stanca Arsicu
este calugarita la manastirea Sinaia unde primeste numele de Suzana.
Monahia Suzana isi vinde toate casele si proprietatile de la Sacele si
impreuna cu alte doritoare de viata monahala incep reconstruirea schitului
care se va numi dupa numele fondatoarei sale.
Prima biserica a manastirii cu hramul Sfantului Ierarh Nicolae, a fost
construita din barne de lemn in preajma anului 1740 si a durat 100 de ani.
In anul 1840 este construita doua biserica a manastirii, o biserica din piatra
mult mai spatioasa dar care dainuie decat 40 de ani, pana in anul 1880.
Intre anii 1880-1882, cu sprijinul Regelui Carol si al Guvernului de atunci
care au contribuit financiar si cu ajutorul altor ctitori si facatori de bine s-a
construit biserica ce dainuieste si astazi. Aceasta biserica este in forma de
cruce, arhitectura este tipic munteneasca cu pridvorul inchis, exteriorul nu
prezinta motive ornamentale sau decoratii, picture in culori pe baza de ulei, a
fost realizata in anul 1882 de unul dintre ucenicii lui Tattarascu si anume
Petre Nicolau. Aceasta a fost restaurata in anul 1976 de pictorul Gheorghe
Vanatorul.
In anul 1911 a fost construit paraclisul cu hramul Sfantului Acoperamant al
Maicii Domnului care a durat pana in anul 1971, cand a fost distrus de un
incendiu. Acesta a fost reconstruit (1971-1974) cu sprijinul Parintelui
Patriarh Justinian Marina care l-a si sfintit in ziua de 7 decembrie 1974.
In present, manastirea are organizare idioritmica, slujbele sunt savarsite
zilnic si vietuiesc un numar de 50 de monahii.