Academia Fortelor Tereste ,,Nicolae Balcescu’’

REFERAT
ISTORIE MILITARA

Principalele razboaie purtate de romani

impotriva imp. Otoman(sec.XIV-
XVI)Caracteristicile tactice si strategice ale
armatei lui Stefan cel Mare

Indrumator : Intocmit :
Asist.Univ.Maior stud.caporal
Aurelian RATIU DanutBREHAR
 CUPRINS :

 Mircea cel Batran-Rovine

 Iancu de Hunedoara-Belgrad

 Vlad Tepes-Campania din 1462

 Stefan cel Mare-Vaslui(caracteristici

tactice si strategice ale armatei)
 MIRCEA cel BATRAN : ROVINE
La 23 septembrie 1386 Mircea cel batran a urcat pe tronul
munteniei ca fiind unul dintre cei mai straluciti voievozi romani.
Este de remarcat faptul ca pe timpul domniei sale 1386-1418 Tara
Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile.
Voievodul roman a atras antipatia imperiului Otoman atunci
cand l-a ajutat cu oaste pe cnezul sarbilor Lazar in batalia de la
Campia Mierlei care a fost castigate de otomani. Asteptandu-se la
o riposte din partea turcilor Mircea incepe sa consolideze Dunarea
prin ridicarea cetatii de la Giurgiu si fortificarea celei de la Turnu.
De asemeanea acesta a reusit sa distruga cele mai puternice
garnizoane de akiugii de pe malul drept al Dunarii aceasta actiune
reprezentand prima campanie ofensiva europeana de amploare
indreptata asupra imperiului ottoman, starnind astfel expeditia
sultanului Baiazid I spre tara Romaneasca. Apreciand just raportul
de forte Mircea si-a dat seama ca nu are nici o sansa sa se angajeze
in batalie in camp deschis fapt pentru care a adoptat strategia si
tactica razboiului de hartuire prin care a urmarit demoralizare si
slabirea treptata a agresorului.
Batalia decisiva s-a desfasurat la Rovine unde fortele romane
erau dispuse pe o pozitie intarita cu un sant si val de pamant dupa
care era amplasat dispozitivul de luptatori adanc esalonati. Inapoia
dreptei acestora se gasea cavaleria constituita in rezerva
voievodului. Pierderile au fost immense de ambele parti iar desi a
fost un mare success in camp tactic pe plan strategic
contraofensiva nu a fost posibila din cauza aliatului Sigismund
care nu a reusit sa faca jonctiunea cu trupele romane.

IANCU de HUNEDOARA : BELGRAD

Iancu de Hunedoara a fost un voievod roman de talie si

reputatie europeana care a luptat pentru mentinerea
independentei.In campanile sale Iancu a combinat traditiile militare
proprii cu inovatii tehnico-tactice ale vremii(artileria de camp si
asediu si transportul trupelor pe roti). Cea mai importanta batalie
condusa de Iancu de Hunedoara a fost fara indoiala cea de la
Belgrad in timpul careia a obtinut o victorie asupra unei armate
otomane de peste 100.000 de oameni cu o armata de circa 48.000
de militari si o ambarcatiune de 200 de nave.
Batalia de la belgrad s-a bazat pe ideea fixarii adversarului in
teren ,pe rezistenta in puternicele fortificatii ale cetatii belgrad pe
constituirea unei rezerve mobile cu ajutorul careia s-a trecut prin
surprindere la un contraatac de flanc.
Batalia de la Belgrad s-a desfasurat in 3 faze. Prima faza a
bataliei s-a consumat intre 4 si 13 iulie 1456 si a constat in
incercuirea si asedierea cetatii belgrad de catre fortele otomane atat
pe uscat cat si dinspre fluviu.
La 14 iulie a inceput faza a doua in care initiativa a trecut in
mainile lui Iancu debutand cu o lupta intre cele doua flote fluviale
soldata cu infrangerea si retragerea celei otomane. Aceasta victorie
a fost de o mare importanta deoarece s-a obtinut controlul Dunarii
si a facut posibila alimentarea cetatii cu trupe proaspete arme si
alimente aduse pe calea apei. Tot in aceasta faza a inceput si
constituirea rezervei mobile.
Faza a treia s-a desfasurat in zilele de 21 si 22 iulie. Prima zi
a inceput printr-un asalt general al turcilor asupra cetatii care a fost
insa respins. A doua zi s-a produs contraatacul general al lui Iancu
prin care rezervele acestuia au patruns in tabara otomana. Slabita
de efortul din ziua precedenta armata sultanului Mehmed a intrat in
panica si s-a retras precipitat lasand in mana invingatorilor o prada
imensa. In circumstantele bataliei victorioase Iancu a considerat
necesara completarea masurilor de ordin militar cu cele de natura
politica. In acest din urma sens el a sprijinit pe Vlad tepes sa
ajunga domn al Tarii Romanesti.
 VLAD TEPES : CAMPANIA din 1462
Dupa moartea lui Mircea s-a ridicat la lupta in anul 1459cand
a refuzat sa mai achite otomanilor obligatiile impuse tarii.A
exploatat la maximum elementul-surpriza prin declansarea
campaniilor offensive din 1461 si 1462 la sud de Dunare
recuperand cetatile Giurgiu si Turnu si eliberand Dobrogea in
ianuarie 1462.
In vara anului 1462 turcii aveau sa scoata Tara Romaneasca
din lupta prin atacarea pe doua fronturi, astfel incat Vlad Tepes a
fost nevoit sa ii intampine pe turci cu grosul armatei la targoviste
iar un corp de calareti sa le interzica debarcarea de la Marea
Neagra. Domnitorul Tarii Romanestii a folosit tactica pamantului
parjolit obligand agresorul sa-si disperseze fortele in cautarea
hranei si sa poata astfel sa loveasca prin surprindere.
In conditiile unei demoralizari generale in oastea turceasca
Vlad Tepes a organizat la 16-17 iunie 1462celebrul atac de
noapte.Folosindu-se de conditiile intunericului si pe baza unui plan
bine pus la punct domnul roman a patruns in tabara turceasca, a
nimicit o parte din oaste si a creeat o asemenea diversiune incat
turcii cuprinsi de panica s-au ucis intre ei pana a 2 zi
dimineata.Incapabil sa mai continue lupta Mohamed al II-lea a
ordonat retragerea iar imp. Otoman a fost nevoit sa renunte la ideea
de a transforma Tara Romaneasca in Pasalac.

STEFAN cel MARE : VASLUI(caracteristici

tactice si strategice ale armatei)
Dupa preluarea conducerii de la Vlad Tepes Stefan cel Mare
a luptat pentru pastrarea independentei reusind astfel transformarea
Tarii Romanesti in pasalac si a Marii Negre in lac turcesc.Datorita
disproportiei uriase de forte turcii fiind in numar de 100-120 de mii
iar romanii 48 800 Stefan cel Mare a fost nevoit sa adopte o
strategie de hartuire si epuizare fizica si morala a inamicului
angajand batalia decisive intr-un spatiu ingust si accidentat.
Stefan a fost un mare strateg, un adevarat maestru al ripostei
atragand inamicul in interiorul tarii atacandu-l neincetat purtand
batalia principala in conditii cu grija alese, si in final contracarand
victorios.
Marea confruntare a fost localizata la sud de Vaslui. Fortele
romane au ocupat o pozitie intarita cu trunchiuri de copacii unde a
fost amplasata artileria. Stefan si rezerva sa a ocupat o pozitie
separate pentru a avea libertatea de manevra iar un detasament de
buciumasi si trambitasi a fost amplasat spre lunca Barladului
pentru a atrage inamicul catre rau si mlastina Racovatului.
Batalia a avut loc la 10 ianuarie 1475. La cel dintai iures
ottoman primele linii ale oastei lui Stefan au cedat retragandu-se.
A urmat un contraatac romanesc repins la randu-I de turci. Salvele
de artilerie si actiunile inselatoare ale buciumasilor si trambitasilor
au condos la schimbarea directiei de atac a otomanilor spre podul
de peste mlastina expunandu-si astfel flancul iar Stefan cel Mare a
lovit decisive.Dealurile impadurite ce margineau terenul marginos
nu au permis otomanilor sa beneficieze de marea lor superioritate
nu merica in valea stramta a Barladului suferind o infrangere
deosebit de severa. Pierderile imp. Otoman au fost estimate la
cateva zeci de mii de morti si 4.000 de prizonieri carora nu li s-a
crutat viata.
Dupa acest dezastru la Istambul se aprecia ca ostile turcesti
nu au suferit niciodata o mai mare infrangere iar Stefan cel Mare a
fost recunoscut de insusi Papa Sixt al IV-lea ca ,,Adevaratul
aparator al credintei crestine’’
 CONCLUZIE :
In concluzie, toti domnitorii romani ce au purtat cele mai
importante batalii impotriva imp. Otoman din perioada dintre
secolul XIV si secolul XVI au folosit aceste strategii de hartuire si
epuizare fizica si morala a inamicului datorita faptului ca
disproportia dintre forte era prea mare pentru a se putea angaja in
batalia decisiva in camp deschis si ai intalnii pe turci fata in fata.
Domnitorii romani isi atrageau inamicul in mijlocul tarii il
atacau fara incetare nu-I ofereau acestuia nici o sansa de pregatire
pentru lupta sau intretinere a fortelor astfel incat in oastea
turceasca se ajungea la o demoralizare generala iar cand se dadea
batalia decisiva turcii erau prinsi intr-o zona ingusta cu teren
accidentat unde nu mai puteau pune in avantaj superioritatea lor
numerica fiind nevoiti sa se retraga.
Organizarea din randul trupelor romane era in general
formata din grosul armatei un detasament de artilerie de camp
rezerva in frunte cu conducatorul ostirii pentru efectuarea manevrei
si un detasament izolat pentru crearea divergentei si atragerea
inamicului intr-un spatiu ingust si accidentat.
 BIBLIOGRAFIE :

Alexandru Babos, Miron Brezoiu ,,Istoria militara a

romanilor -culegere de lectii- editura academiei fortelor
terestre ,,Nicolae Balcescu’’ Sibiu 2008
Internet -Wikipedia-
Istoria militara a poporului roman, vol.2 Bucuresti, Editura
militara, 1986