P. 1
Inter i 1-2-2007 Complet

Inter i 1-2-2007 Complet

|Views: 222|Likes:
Published by henric_al

More info:

Published by: henric_al on Dec 04, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/20/2012

pdf

text

original

inter

Rrvis:» RorX×X or S:uoii Troiooicr si Rriioio»sr
Ror»×i»× Rrvir» rov Tnroiooic»i »×o Rriioious S:uoirs
Ciui-×»voc» • Siniu • Cv»iov»
Bucn»vrs: • Cnisi×»u
I×s:i:u:ui RorX× or S:uoii
I×:rv-ov:oooxr,
I×:rv-co×rrsio×»ir
si I×:rv-vriioio»sr
Ror»×i»× I×s:i:u:r rov
I×:rv-Ov:nooox,
I×:rv-Co×rrssio×»i »×o
I×:rv-Rriioious S:uoirs
inter
I, 1-z (zoo¬)
Rrvis:» vorX×X
or s:uoii :roiooicr
si vriioio»sr
Ror»×i»× Rrvir»
rov Tnroiooic»i
»×o Rriioious S:uoirs
INTERNATIONAL SCIENTIFIC BOARD
Pr:rv A×:rs (Hannovei), D»×iri B»vnu (Buchaiest), Airxri Boovov
(Moscow), C»nviri Bu×or (Lugano), R»ou C»vv (Buchaiest),
Vivoii Cioros (Cluj-Napoca), Cn»×:»i Miiio×-Drisoi (Paiis),
Io»× I. IcX iv (Sibiu), Cvioovios P»v»:nor»s (Paiis}Talinn),
M»v«o Iv»× Ruv×i« (Rome), Cnvisos:oros S:»rouiis (Tessalonika),
Micnrii×» Tr×»cr (Rome), Dir:r»v W. Wi׫irv (Salzbuig)
EDITOR
Radu Preda
ASSOCIATE EDITOR
Florin-Ctlin Ghi
EDITING MANAGER
Nicolae Turcan
EDITORIAL BOARD
Ionu-Florin Biliu, Paul Brusanowski, Ionu Corduneanu,
Doru Costache, Cristian Daniel, Monica Herghelegiu, Nicu Nacu,
Jean Nicolae, Adrian Podaru, Mihai Ssujan, Alin Tat
ART DIRECTOR
Silviu Oravitzan
Revistă tiimestiială editată de Institutul Roman de Studii Intei-oitodoxe, Intei-confesionale şi Intei-ieligi-
oase } Quaiteilv Review published bv the Romanian Institute of Intei-Oithodox, Intei-Confessional and In-
tei-Religious Studies (Cluj-Napoca – Sibiu – Ciaiova – Buchaiest – Chisinau).
Manusciisele pot fi tiimise la adiesa: inteiinstitut@gmail.com. La aceeaşi adiesă se pot face şi abonamen-
tele. } Papeis and subsciiption queiies can be sent to: inteiinstitut@gmail.com.
Coiespondenţă } Mailing Addiess:
OP 1, P.O. Box 461
Cluj-Napoca, Romania
Tel. 0040-(0)-727757317, 0040-(0)-364-105304
Aiticolele publicate in ievista INTER sunt piotejate de noimele legale in vigoaie piivind dieptuiile de autoi.
Mateiialele pot fi iepioduse numai in scopuii non-comeiciale, cu destinaţie educaţională sau ştiinţifică.
Pentiu oiice alte scopuii, iepioduceiea mateiialeloi se poate face numai cu peimisiunea sciisă a iedacţiei. } All
aiticles published in INTER aie piotected bv copviight undei the Romanian law. Tev can be iepioduced
oi quoted onlv foi non-commeicial – educational, scholailv etc. – puiposes. Foi anv othei puiposes, iepio-
ductions can be made onlv with the wiitten peimission of the editois.
www.intei-institut.io
ISSN 1842-8010
Copviight · 2007 INTER
inter
Rrvis:» RorX×X or S:uoii Troiooicr si Rriioio»sr
Ror»×i»× Rrvir» rov Tnroiooic»i »×o Rriioious S:uoirs
[·]
CUPRINS/CONTENTS
[-] ARGUMENTUM
FRAGMENTARIUM
[z×-z·] CX:Xii× Buciurr»×u, Biserica în societate. O provocare
şi o nisiune
[z·-z¬] RXzv»× Bucuvoiu, ^o news? Good news!
[z8-×o] Iuii»× C»vs»ii, Atentie! Între Marx şi noi cad pietre!
[×o-×z] Fiovi× Fvu×zX, Abel şi Cain sau despre odihnă şi
neodihnă
[×z-×:] Ronrv: L»zu, E posibil dialogul?
[×:-׬] L»zXv M»vius, Luc BXvnuirsco, Scandalul
caricaturilor
[×8-:o] Vi»o Muvrs»×, “Biserica” postnodernă veisus Biserica
eternă
[:o-:6] Cos:io× Nicoirscu, O nitropolie. două nitropolii…
[:¬-·o] Ovioiu Prcic»×, Intelighenţia şi problena ninorităţilor
[·o-·1] Rrrus RXouirscu, Dreptul ipocrit de a-L caricaturiza pe
Dunnezeu
[·1-·z] Aii× T»:, Confesiunea cuvintelor
[·z-·6] M»vius V»siir»×u, A te ruga cu nintea în inina turnei
FOCUS
MIsIu×vn BIsvuIcII. Ac:unII:n:vn u×uI Imvvun:Iv [
Tuv MIssIo× ov :uv Cuuucu. A× Uuov×: CommI:mv×:
Coordonatele lumeti ale misiunii Bisericii /
The Wordly Dimension of the Church
[·o-8¬] Io»× I. IcX iv, Perspective conparate asupra refornei
Bisericii în Europa secolului XX ´ Conparative Views on
Church Reforns in Twentieth Century Europe [vo]
[88-oz] Fiovi× Fvu×zX, Misiunea Bisericii şi instituţiile Statului ´
Te Mission of the Church. and the Governnental
Institutions [vo]
[o×-111] R»ou C»vv, Strategia Lisabona între solidaritatea socială
si actorii religioşi ´ Te Lisbon Strategy. Social Solidarity.
and the Religious Actors [vo]
Misiunea intern a Bisericii /
The Mission of the Church within the Church
[11×-1z:] D»×iri Br×o», Misiunea Bisericii – “liturghia” după
Sfânta Liturghie ´ Te Mission of the Church — “Liturgy”
after the Liturgy [vo]
[6]
[1z·-1×:] Co×s:»×:i× Ii×o», Valenţele prinare ale Sfintei
Scripturi. astăzi ´ Te Main Possibilities of the Holy
Scripture Today [vo]
[1×·-1:¬] Co×s:»×:i× Pvro», Condiţia ucenicului şi exigenţele
nisiunii. O lectură lucanică ´ Te Condition of the
Disciple. and the Exigencies of Mission. A Reading of Luke
[vo]
[1:8-16:] R»ou Pvro», Rolul catehetic al laicilor în Biserică.
Paradignă istorică şi provocare profetică ´ Laynen and
Catechisn within the Church. Historical Paradign and
Prophetic Challenge [vo]
[16·-18o] Ir»× Nicoi»r, Cuvânt nisionar pentru o altfel de
cateheză ´A Missionary Word for a ^ew Catechesis [vo]
[181-1oz] Co×s:»×:i× Nrcui», Catehizarea adulţilor. O necesitate
pastorală ´ Catechising Adults. A Pastoral ^ecessity [vo]
[1o×-zo×] R»ou Muvrs»×, Misiunea nisiologiei. Câteva consideraţii
despre nisiunea ortodoxă actuală ´ Te Mission of
Missiology. Considerations about Contenporary Orthodox
Mission [vo]
[zo:-z1:] Trorii Ti», Criza Pastoralei ca disciplină teologică ´ Te
Crisis of Pastoral Teology [vo]
Misiunea i structurile ecleziale /
Mission and the Ecclesial Structures
[z1·-zz1] Picu Ocoir»×u, Dinensiunea diaconală a rânduielii
ecleziale. Pentru rearticularea teologică a nisiunii Bisericii ´
Te Deaconal Dinension of the Ecclesial Organisation.
Towards a Teological Reassessnent of Mission [vo]
[zzz-z·o] P»ui Bvus»×o»s«i, Structura constituţională a Bisericii
Ortodoxe Ronâne. Repere istorice ´ Te Constitutional
Structure of the Ronanian Orthodox Church. Historical
Landnarks [vo]
[z6o-z¬z] P»ui Bvus»×o»s«i, Actualitatea Statutului Organic din
Ardeal ´ Te Organic Statute of Transylvania Today [vo]
[z¬×-×o1] DOCUME^TA· Statutul Organic al Bisericii
greco-orientale ronâne din Ungaria şi Transilvania ´ Te
Organic Statute of the Ronanian Greek-Orthodox Church
of Hungary and Transylvania [vo]
[×oz-×1×] Crovor E×»cnr, Problena autononiei în dezbaterile
parlanentare din 1925. privitoare la Legea pentru
organizarea Bisericii Ortodoxe Ronâne ´ Te Question of
Autonony in the Parlianentary Debates of 1925
Concerning the Law of Organisation of the Ronanian
Orthodox Church [vo]
[×1:-×1o] DOCUME^TA· Avnir. Dio×isir I. Uois:r»×u, Ogor
înţelenit. Întărirea Bisericii Ortodoxe Ronâne (sugestii la
nodificarea Legii din 1925) ´ Anendnents to the Law of
1925. Suggestions Towards Consolidating the Ronanian
Orthodox Church [vo]
[¬]
[×zo-×zo] Co×s:»×:i× Min»i, Relaţiile dintre intelectualitatea
interbelică şi Biserică. Problena pascală (1928-1929) ´ Te
Relationship between Inter-War Intellectuals. and the
Church. Te Problen of Easter (1928-1929) [vo]
[××o-×:6] Io×u¡ Covou×r»×u, Statutul Bisericii Ortodoxe Ronâne
conentat şi adnotat (I) ´ Annotations and Connentary to
Te Statute of the Ronanian Orthodox Church [vo]
[×:¬-×81] DOCUME^TA· Statutul pentru organizarea şi
funcţionarea Bisericii Ortodoxe Ronâne ´ Te Statute of
Organisation and Functioning of the Ronanian Orthodox
Church [vo]
[×8z-×o·] P»ui M. Povovici, Alegerea laicilor în forurile bisericeşti ´
Te Election of Laynen in Church Adninistration [vo]
STUDIA VARIA
[×oo-:1o] Fiovi×-CX:Xii× Cni¡, Agape vs. Eios or the Fragility of a
Sinplification. ^ew Challenges and Older Ones [r×]
[:zo-:××] Dir:r»v W. Wi׫irv, Vatican II and Ecunenisn after
Forty Years· Whence Have We Cone – Where Are We
Going? [r×]
[:×:-:×o] Dv»oos MXvs»×u, Te Bible as a Multicultural
Phenonenon· Saul’s Conversion on the Way of Danascus
[r×]
[::o-::o] Cvioovios P»v»:nor»s, Solidarity and Iustice in the
Baltic Countries [r×]
[:·o-:·¬] Micn»ri» Puzicn», Werte der Benediktusregel für
Europa [or]
[:·8-:6o] Min»i SXsXui»×, Discursul istoric şi reconcilierea
inter-confesională ´ Historical Discourse and Inter-
Denoninational Reconciliation [vo]
ANNALES
[:6×-:¬·] Iuii»× Nis:r», La 9
ène
Assenblee du Conseil œcunenique
des Églises narque-t-elle le debut d’une nouvelle ère de
l’œcunenisne ? Un point de vue orthodoxe ´ Te ^inth
General Assenbly of the World Council of Churches (Porto-
Alegre. Brazil. 14th-23rd February 200ó [rv]
[:¬6-:8o] Io×u¡-Airx»×ovu Tuoovir, A IX-a Adunare Generală
a Consiliului Mondial al Bisericilor (Porto Alegre –
Brazilia. 14-23 februarie 200ó) ´ Te ^inth General
Assenbly of the World Council of Churches (Porto-Alegre.
Brazil. 14th-23rd February 200ó [vo]
[:81-:86] DOCUME^TA· Chenaţi să fin Biserica Una. O invitaţie
adresată Bisericilor pentru a-şi reînnoi angaianentul în
vederea unităţii şi pentru a aprofunda dialogul (tiaduceie
de Io×u¡-Airx»×ovu Tuoovir) } “Called to Be One
Chuich. An Invitation to the Chuiches to Renew Teii
Commitment to the Seaich foi Unitv, and to Deepen Teii
Dialogue”. A Tianslation into Romanian [vo]
[8]
RECENSIONES
[:8o-:o1] Ion Bria. Al doilea Botez. Itinerariul unei credinţe şi
teologii de deschidere. (Autobiografie). Ed. Reîntregirea.
Alba-Iulia. 2005. 380 p. (Ir»× Nicoi»r)
[:o1-:oz] Michelina Tenace. Creştinismul bizantin. Istorie,
teologie, tradiţii monastice, Ed. Cartier. Bucureşti. 2005.
traducere de Al. Cistelecan. prefaţă de Cardinal Tonáš
Špidlík (Aii× T»:)
[:oz-:o:] Iohann Schneider. Der Hermannstädter Metropolit
Andrei von Saguna. Reform und Erneuerung der
orthodoxen Kirche in Siebenbürgen und Ungarn nach
1848 (= Studia Transylvanica 32). Bohlau Verlag. Koln´
Weinar´Wien. 2005. XIII + 258 p. (P»ui Bvus»×o»s«i)
[:o:-:o6] George Enache. Ortodoxie şi putere politică în România
contemporană. Ed. ^enira. Bucureşti. 2005 (CX:Xii×
PXiir»vu)
[:o6-:o¬] Bartoloneu Anania. Arhiepiscopul Cluiului. Cartea
deschisă a Împărăţiei. Ed. Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Ronâne. Bucureşti. 2005. 2ó5 p.
(Ir»× Nicoi»r)
[:o¬-:oo] Pr. Florin Botezan. Sfânta Liturghie – cateheză
desăvârşită. Ed. Reîntregirea. Alba Iulia. 2005 (Ir»×
Nicoi»r)
[:oo-·oo] Pr. Vasile Gavrilă. Cununia – viaţă întru Împărăţie.
Fundaţia Tradiţia Ronânească. Bucureşti. 2005. 454 p.
(Ir»× Nicoi»r)
[·oo-·o1] Sabino Chiala ó Lisa Crenonaschi (ed.). Simeone il
Nuovo Teologo e il monachesimo a Constantinopoli.
Atti del X Convegno ecumenico internazionale di
spiritualita ortodossa sezione bizantinà Bose (15-17
settembre 2002). Edizoni Quiqaion´Conunita di Bose.
2003. 394 p. (Io×u¡ Biiiu¡X)
[·o1-·oz] Andre Scrina. Il padre spirituale. introduction and
translation into Italian by Adalberto Mainardi. Edizioni
Quiqaion´Conunita di Bose. 2001. 123 p. (Io×u¡
Biiiu¡X)
[·oz-·o·] Sfântul Grigorie Palana. Fecioara Maria şi Petru
Athonitul – prototipuri ale vieţii isihaste şi celelalte
scrieri duhovniceşti. Scrieri II. colecţia Filocalica. Editura
Deisis. Sibiu. 2005. 45ó p. (Io×u¡ Biiiu¡X)
[·o·-·o¬] Tree approaches of the ancient Christian literature
(Oc:»vi»× Covoo×)
[·o¬-·oo] Bernd Wannenwetsch. Political Worship. Ethics for
Christian Citizens. Oxford University Press (Oxford
Studies in Teological Ethics). 2004. 402 p. (Picu
Ocoir»×u)
[·oo-·11] Hans G. Ulrich. Wie Geschöpfe leben. Konturen
evangelischer Ethik. Lit Verlag. Münster 2005 (ETD. Bd.
2). 747p. (Picu Ocoir»×u)
[o]
[·11-·1×] H. Tristran Engelhardt ir. Fundamentele bioeticii
creştine. Perspectiva ortodoxă. Prezentare de Sebastian
Moldovan. trad. de M. ^eanţu. C. Login. I. Ică ir. Editura
Deisis. Sibiu. 2005. 507 p. (Ş:rr»× Iio»ir)
[·1×-·1¬] Silvio Ferarri şi W. Cole Durhan ir (ed.). Elizabeth A. Sewell
(ed. asociat). Law and Religion in Post-Communist
Europe. Ed. Peeters. Leuven – Paris – Dudley. MA. 2003.
427 p. (Io×u¡ Covou×r»×u)
[·1¬-·zo] Gerhard Robbers (ed.). State and Church in the European
Union. 2
nd
edition. ^onos. Baden – Baden. 2005. 589 p.
(R»ou C»vv)
[·z1] Dante Genniti. La Donna nella Chiesa. Donne e
Ministeri nella Chiesa dell’Oriente Cristiano. Cassoria
(^A). Sinone. 2004 (Fiovi× Fooovu¡)
[·z1-·z×] Andre Scrina. Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii.
“Jurnal” de Conciliu (cuvânt înainte de Olivier Clenent.
prefaţă de H.-R. Patapievici. volun îngriiit de Bogdan
Tătaru-Cazaban. texte traduse de Măriuca Alexandrescu.
Dan Săvinescu. Larisa şi Gabriel Cercel. Bogdan
Tătaru-Cazaban. Editura Anastasia. Bucureşti. 2004)
(Aii× T»:)
[-] AUTORES
argumentum
[1z] inter – I, 1-2 (2007)
R
or»×i»’s vrcr×: EU »ccrssio× is in the fiist place a political act.
Nonetheless, the countiv’s ongoing integiation is a piocess that can-
not be ieduced to its political and economical aspects. Indeed, these
aie no longei self-suffi cient in the compiehensive and diffi cult inte-
giation piocess of a countiv like Romania, oi of anv othei countiv foi that
mattei. Te entiie Euiopean constiuction needs, mavbe moie uigentlv than
evei, to summon all iesouices liable to ensuie its inteinal cohesion and its ex-
teinal ciedibilitv. Te uigencv of achieving an identitv in an age of confusion,
of subcultuial globalisation, of stimulated iesentments, and of aggiessive igno-
iance gives a new impetus to the question of ieligious identitv. Foi all the va-
ticinations of the past centuiv, the hono religiosus has not become extinct. Te
technical achievements, the high living standaids, the advanced medical tech-
nologies of oui times have not managed to chase awav man’s aichetvpal veain-
ing, his spiiitual quests, and ciucial inteiiogations. Fai fiom it, enduiing injus-
tice, wealth unbalance between individuals, countiies, and continents, wais
and catastiophes, financial unceitainties, unceitain emplovment peispectives,
modein economic slaveiv, stock exchange cvnicism — all these, and manv
moie, emphasize one thing: modeinitv is not the equivalent of happiness, and
modein man is not essentiallv diffeient fiom his ancestois. Aftei twisting
minds and wieaking global havoc, the mvth of piogiess, alongside its attempt
to banish Cod fiom men’s heaits, is now in need of diastic ieconsideiation.
To the keen eve, ieligion appeais as the onlv kev to the undeistanding of an
age of communication without communion. Now as evei, ieligious faith achi-
eves what states and ideologies cannot: it instils and consolidates the feeling of
one’s and all’s value as unique human beings. Yet, in moments of ciisis, faith is
alwavs invoked, and often accused. In spite of the diplomatic statements of po-
litical leadeis, the ‘Wai against Teiioi’ has an obvious and complex ieligious
dimension. Te piesence of immigiants in Euiope also iaises a pioblem of in-
tei-ieligious and intei-cultuial haimonv. Te immigiation phenomenon, in-
volving massive westwaid and noithwaid population diifts, cannot be coi-
iectlv undeistood if its ieligious implications aie oveilooked. In inteinal
debates, most Euiopeans no longei iealise the impoitance of iefeiiing to the
spiiitual ioots of theii continent’s identitv in the opening paiagiaphs of the
Constitutional Tieatv. Not least, the ieligious aigument is piesent in the con-
tioveisies conceining the limits of man’s inteifeience with natuie, fiom em-
bivos to pollution, and fiom genetic modifications to assisted death. In othei
woids, faith lies todav in the paiadoxical situation of anv authentic human act:
it is piesent in the public conscience, active in the citv, vet equallv negated and
maiginalised. Te so-called contempoiaiv ‘ieligious ievival’ is faithfullv ac-
companied bv the ievival of piejudice, and of a negative imageiv associated
with ieligion.
inter – I, 1-2 (2007) [1×]
A
orv»vr» RorX×iri i» U×iu×r» Euvovr»×X este inainte de toa-
te un act politic. Cu toate acestea, integiaiea caie ii uimează iepie-
zintă un pioces caie nu se ieduce la dimensiunea politică şi nici la
cea economică. Faptul că politicul sau economicul nu mai sunt sufi-
cienţi nu este valabil doai in cazul amplului şi dificilului pioces de integiaie
comunitaiă a unei ţăii piecum Romania. Întieaga constiucţie euiopeană se
află azi, poate mai mult decat oiicand, in situaţia de a apela la toate iesuisele
capabile să ii asiguie coeienţa inteiioaiă şi ciedibilitatea exteiioaiă. Necesita-
tea aiticulăiii identitaie inti-o epocă a confuziiloi, a globalizăiii subcultuiale,
a manipulăiii iesentimenteloi şi a ignoianţei agiesive ieaduce in actualitate
chestiunea ieligioasă. În ciuda piognozeloi de la mijlocul secolului tiecut,
omul ieligios nu a dispăiut. Peifoimanţele tehnice, standaidul iidicat de viaţă
şi noile tehnologii medicale nu au putut alunga nostalgiile aihetipale, căutăii-
le spiiituale şi intiebăiile ciuciale. Dimpotiivă. Peisistenţa nedieptăţii, a deze-
chilibiului de iesuise intie peisoane, ţăii şi continente, iăzboaiele şi catastio-
fele, dinamica financiaiă şi nesiguianţa locului de muncă, sclavagismul
economic modein şi cinismul acţiuniloi de la buisă, a căioi valoaie cieşte di-
iect piopoiţional cu număiul concediaţiloi, toate acestea la un loc, alătuii de
multe altele, scot şi mai mult in evidenţă că modeinitatea nu este echivalentul
feiiciiii şi nici omul modein iadical altfel faţă de inaintaşii lui. După ce a sucit
minţile multoia şi a piovocat distiugeii la scaiă planetaiă, mitul piogiesului,
piintie ale căiui scopuii eia şi alungaiea lui Dumnezeu din inima omului, este
acum coiectat diastic.
Ciedinţa ieligioasă se iedescopeiă ochiului atent diept singuiul fii ioşu in
toate cate se petiec in acest eon al comunicăiii lipsite de comuniune. Ceea ce
nici statele şi nici ideologiile nu pot, adică mijlociiea sentimentului comunitai
a valoiii iiepetabile a fiecăiuia in paite şi a tutuioi la un loc, ieuşeşte, azi ca şi
ieii, ciedinţa. Oi, tocmai ea este invocată sau, după caz, acuzată in momente-
le actuale de ciiză. În ciuda declaiaţiiloi atenuante ale lideiiloi politici, iăzbo-
iul anti-teioiism aie o evidentă şi complexă componentă ieligioasă. Piezenţa
comunităţiloi alogene in Euiopa este la iandul ei şi o pioblemă de inţelegeie
intei-ieligioasă şi intei-cultuială. Întieg fenomenul migiaţionist, al mişcăiiloi
masive de populaţii dinspie sud spie noid şi dinstie est spie vest, nu poate fi
pus coiect in pagină făiă a ţine cont de implicaţiile ieligioase. În dezbateiile in-
teine, euiopenii la iandul loi nu mai sunt convinşi toţi de necesitatea apelului
la iădăcinile spiiituale ale identităţii continentului, in deschideiea unui docu-
ment piecum Tiatatul de instituiie a Constituţiei pentiu Uniunea Euiopenă.
Nu in ultimul iand, aigumentul ieligios este piezent in dezbateiile legate de li-
mitele inteivenţiei omului in meisul fiiesc al natuiii, de la embiioni la poluaie
şi de la modificăiile genetice la moaitea asistată. Altfel spus, ciedinţa se află azi
in situaţia paiadoxală specifică oiicăiui demeis autentic: piezentă in conştiin-
ţa publică şi activă in cetate, ea este in egală măsuiă contestată şi maiginaliza-
tă. Aşa-zisa ienaşteie ieligioasă contempoiană este acompaniată fidel de ie-
naşteiea piejudecăţiloi şi a imaginaiului negativ.
Argunentun
[1:] inter – I, 1-2 (2007)
a
r
g
u
m
e
n
t
u
m
Te Romanian Institute foi Intei-Oithodox, Intei-Confessional, and Intei-
Religious Studies (INTER) is a possible answei to the kairos. Te fiist of its
kind in post-communist Romania, INTER would like to stimulate diiectlv and
indiiectlv the appeaiance of similai stiuctuies nationwide. INTER is a non-
goveinmental and apolitical academic and civil initiative, having the status of
an association of laitv and cleigv, of theologians and othei specialists fiom Ro-
mania and abioad. Te Institute is based in Cluj, and has bianches in Bucha-
iest, Sibiu, Ciaiova, and Chisinau. Its main objective is to encouiage thiough
ieseaich the exchange of ideas, and to contiibute to the cieation of a cultuie of
infoimed dialogue. With no impoitant iesouices apait fiom the enthusiasm of
its foundeis, contiibutois, and of its few benefactois, the Institute hopes to
make good use of its independence, and to get involved activelv in the cieati-
on of a new geneiation of thinkeis and public actois.
In the neailv two decades elapsed since the end of communism, entities like
‘the civil societv’ and ‘the Chuich’ have appeaied to be mutuallv contiadictoiv.
Civil societv has often been aitificiallv ieduced to a few ieactive and ciitical
oiganisations, peipetuallv discontent and evei ieluctant, whilst the Chuich
has been mistaken foi its ministeis, that is the top iepiesentatives who, whe-
thei thev want it oi not, aie in dangei of isolating themselves fiom the iest of
the believeis. Te time has come foi the laitv to sav aloud that thev aie a pait
of the civil societv pieciselv because thev aie membeis of the Chuich, of a spi-
iitual communitv that is not included in the definition of anv State institution.
Alongside similai bodies, INTER wishes to stimulate Chiistians to take se-
iiouslv theii eaithlv citizenship, albeit a tiansient one if compaied to theii spi-
iitual citizenship.
We undeistand Romania’s EU integiation as a challenge and as a necessitv,
as an oppoitunitv foi the Romanian theological discouise to take stands in the
bioadei context of contempoiaiv ieligious, cultuial, political, and social dis-
couises. Tiough paitneiships and othei wavs of coopeiation with Euiopean
academic and ecclesiastic institutions, INTER wishes to make possible what
has so fai iemained a ihetoiical figuie: the Oithodox contiibution to the end
of the ciisis of the Euiopean man. No doubt, this implies the knowledgeable
acceptation of the Euiopean agenda, an uninhibited and disinteiested sense of
dialogue, seiiousness and consistencv. Te vision undeilving the activitv of
INTER could be defined as inclusive Oithodoxv. Despite blundeis, and not-
withstanding the peisistence of a defensive attitude, the Oithodox message is
the message of a spiiitual univeise devoid of tensions, excesses and simplifica-
tions. Biieflv put, Oithodoxv is a faith depiived of fundamentalism, vet mind-
ful of its fundamentals.
Fiom the peispective of theological studies, the thiee spheies of INTER —
communication between the Oithodox chuiches, ecumenism, and the dialo-
gue between the gieat ieligions of the woild — aie as manv wavs of intei-acti-
on. INTER staits fiom the necessitv of a deepei undeistanding of the unitv of
the Oithodox Chuich, believes that the ideological excesses of the last few de-
cades must be expuigated fiom contempoiaiv ecumenism, and is awaie that
Argunentun
inter – I, 1-2 (2007) [1·]
Înfiinţat in uimă cu apioape doi ani, Institutul Roman de Studii Inter-or-
todoxe, Inter-confesionale şi Inter-religioase (INTER) este un posibil iăs-
puns la acest kairos. Piimul de acest fel din Romania post-comunistă, impulsi-
onand diiect şi indiiect apaiiţia intie timp a altoi stiuctuii similaie, Institutul
INTER este o iniţiativă academică şi civică, non-guveinamentală şi apolitică,
avand statutul juiidic de asociaţie şi adunand la un loc laici şi cleiici, teologi şi
specialişti in alte domenii, iomani şi stiăini. Fondat la Cluj-Napoca, Institutul
aie cate un biiou la Bucuieşti, Sibiu, Ciaiova şi Chişinău. Scopul piincipal es-
te de a incuiaja, piin ceicetaie, schimbuii de opinii şi dezbateii, aiticulaiea
unei cultuii a dialogului in cunoştinţă de cauză. Făiă iesuise consistente, spii-
jinit de entuziasmul fondatoiiloi, al colaboiatoiiloi şi al puţiniloi sponsoii, In-
stitutul işi piopune să exploateze insă libeitatea sa şi să se implice mai ales in
foimaiea piopiiu-zisă a unei noi geneiaţii de ganditoii şi oameni ai cetăţii.
În cele două decenii caie au tiecut de la cădeiea comunismului, teimeni
piecum „societatea civilă” şi „Biseiica” s-au exclus cu vehemenţă. Dacă socie-
tatea civilă a fost iedusă la cateva giupuii ieactive şi ciitice, nemulţumite pei-
petuu şi incuiabil iecalcitiante, Biseiica a fost iedusă la ieiaihie şi clei, adică la
segmentul de vaif caie, cu voie sau nu, iiscă in mod ieal să se izoleze de bază.
Este motivul pentiu caie, confiuntaţi din ce in ce mai vizibil cu excesele unoi
impeiative doai in apaienţă legitime, tiebuie să iedefinim uigent şi eficient ia-
poituiile, să iedescopeiim echilibiul autentic al iesponsabilităţiloi. Conciet, a
venit viemea să afiimăm făiă iezeivă faptul că suntem paite a societăţii civile
tocmai pentiu că suntem mădulaie ale Biseiicii, adică ale acelui oiganism spi-
iitual-comunitai caie nu se incadiează in definiţia niciunei instituţii publice
de stat. Institutul INTER doieşte, alătuii de alte iniţiative echivalente, să facă
posibil acest pas cătie ieluaiea in seiios de cătie cieştinul de azi şi a cetăţeniei
pămanteşti, foimă tianzitoiie cătie cea duhovnicească.
Integiaiea euiopeană a Romaniei este inţeleasă ca piovocaie şi obligaţie, ca
posibilitate de poziţionaie a discuisului teologic iomanesc in contextul mai
laig al dezbateiii ieligioase, cultuiale, politice şi sociale contempoiane. Piin
paitenaiiate şi alte foime de colaboiaie cu instituţii academice şi ecleziale din
intieaga Euiopă, Institutul INTER işi piopune să concietizeze, pe măsuia foi-
ţeloi sale, ceea ce pană acum este foimulat doai la nivel ietoiic: contiibuţia oi-
todoxă la ieşiiea din ciiză a omului euiopean de azi. Sigui, acest luciu piesu-
pune cunoaşteiea şi insuşiiea cu disceinămant a agendei euiopene actuale,
dialogul făiă complexe şi inteiese, seiiozitate şi consecvenţă. Viziunea caie stă
la baza intiegii activităţi a Institutului INTER este cea a unei Oitodoxii caie nu
se defineşte piin excludeie, ci piin capacitatea includeiii. În ciuda unoi deia-
paje sau a peisistenţei mentalităţii defensive, mesajul oitodox este cel al unei
lumi spiiituale lipsite de ciispăii, de excese şi simplificăii. Pe scuit: o ciedinţă
caie făiă să fie fundamentalistă, nu uită nici o clipă caie ii sunt fundamentele.
În ceea ce piiveşte studiul teologic, cele tiei ceicuii – de la o mai bună cu-
noaşteie a Biseiiciloi Oitodoxe locale intie ele, la cel ecumenic şi ajungand la
dialogul dintie maiile ieligii – foimează tot atatea oiizontuii ale intei-acţiunii.
Poinind de la necesitatea apiofundăiii unităţii Oitodoxiei mondiale, convins
de faptul că ecumenismul actual tiebuie cuiăţat de excesele ideologice acumu-
late in ultimele decenii şi conştient de imposibilitatea păcii intie cultuii şi cie-
dinţe ieligioase făiă o minimă cunoaşteie iecipiocă, demeisul Institutului INTER
Argunentun
[16] inter – I, 1-2 (2007)
a
r
g
u
m
e
n
t
u
m
theie can be no peace between cultuies and ieligions without the knowledge
of each othei’s tiaditions. Te position of INTER is thus at the same time iea-
listic and idealistic, it is opposed to the svncietism that mimics unitv, but open
to Cod’s evei suipiising action in human histoiv.
Tis is also the spiiit animating INTER’s homonvmous publication. Te
piesent ieview is edited bv a voung committee backed bv an inteinational
boaid of confiimed specialists, whose belief it is that scholailv honestv is the
miiioi image of an honest soul. Tis veiv honestv deteimines one to have con-
stantlv in mind one’s intended audience, and thus to avoid the pitfall of ait foi
ait’s sake, of theologv foi caieei’s sake, which suiieptitiouslv tiansfoims one
into a dumb pieachei. Honestv also infoims the inteiest foi the civil activitv of
one’s Chuich and communitv, and justifies constiuctive ciiticism. Finallv, ho-
nestv is a discieet and piivate censoi of vanities, which makes possible cultu-
iallv and spiiituallv fiuitful encounteis.
INTER thus wishes to piomote livelv consciences and cleai, fiesh, authen-
tic wiiting, iooted in the Tiadition of the Chuich, iespectful of otheis’ values,
and attentive to the signs of the times.
Te fiist issue of I^TER. Ronanian Review for Teological and Religious
Studies is the iesult of one veai’s woik. Aftei manv a iediawing of the initial
pioject, the iesult is a double issue. Tis demonstiates the impoitance of the
topic chosen, and above all the willingness of theologians to contiibute to a
common pioject, ieaching bevond eveivone’s peisonal piioiities. Te piesent
issue is singled out bv the piesence of a panel that will not be kept in the futu-
ie: Fragnentariun is not a scholailv section, but it is hoped to be all the moie
thought-piovoking. Te common denominatoi of the contiibutois to this sec-
tion is theii ciitical analvsis of the histoiical evolution and action of the Chui-
ch. Ciiticism is heie undeistood as an extension of oui involvement, and of
oui inteiest in a iealitv bevond oui human natuie, vet ielevant hic et nunc.
Te section Focus is the thematic coie of the piesent issue. Te topic cho-
sen — Te Mission of the Church. An Urgent Inperative — is not foituite. In-
deed, the past two decades have demonstiated the uigencv of a iediscoveiv, bv
the entiie bodv of the Chuich, of a sense of mission. In the paiticulai case of
the Romanian Oithodox Chuich, mission must be undeistood in the context
of a post-communist societv, confionted to post-modeinitv and tiaumatised
bv the countiv’s iapid and unpiecedented changes. Tis is whv this section
opens with a chaptei focusing on the woildlv dimensions of the Chuich’s mis-
sion. We also seek to offei a counteipait to the tendencv of Oithodox theolo-
gians to undeistand mission in its ecclesial sense, ignoiing the public spheie.
Moieovei, since ‘mission’ has often been confiscated bv pioselvtising oiganisa-
tions, it is uigent to iedefine it in the case of an apostolic Chuich. Staiting
fiom the classical distinction between inteinal and exteinal mission, it beco-
mes cleai that inteinal oidei is the pieiequisite of an effective exteinal missi-
on. Te second chaptei of this section insists on the need of a iefoim of belie-
veis’ consciousness thiough iesponsible involvement in paiish life. Te last
Argunentun
inter – I, 1-2 (2007) [1¬]
este iealist şi idealist in acelaşi timp, impotiiva sincietismeloi ce mimează uni-
tatea, dai deschis luciăiii meieu suipiinzătoaie a lui Dumnezeu in istoiie.
În acest duh tiebuie inţeleasă şi editaiea de cătie Institutul INTER a ievis-
tei cu acelaşi nume. Condusă de o iedacţie tanăiă şi spiijinită de un consiliu
ştiinţific inteinaţional foimat din oameni iecunoscuţi ca autoiităţi in domeni-
ile loi, ievista INTER pleacă de la convingeiea piogiamatică potiivit căieia
onestitatea academică este ieflexul onestităţii sufleteşti. Aceeaşi onestitate te
indeamnă să te gandeşti meieu la publicul căiuia te adiesezi, să nu cazi in cap-
cana aitei de diagul aitei, adică a teologiei de diagul caiieiei teologice, şi să
ajungi, făiă să obseivi, un piedicatoi mut. Tot din onestitate poineşte şi giija
pentiu tiaseul omenesc al Biseiicii sau comunităţii de ciedinţă din caie faci
paite şi, atunci cand este nevoie, tot ea justifică atitudinea ciitică ziditoaie. În
fine, onestitatea este şi staiea de spiiit caie cenzuiează disciet, in intimitatea
laboiatoiului fiecăiui autoi, oigoliile, lăsand loc intalniiii din caie se nasc fap-
tele de cultuiă şi de spiiit.
Revista INTER işi piopune să piomoveze conştiinţa vie expiimată piin
sciisul limpede, clai, pioaspăt, autentic, iniădăcinat in Tiadiţie, atent la valoii-
le celoilalţi şi la semnele viemii.
Piimul număi al I^TER. Revista ronână de studii teologice şi religioase
este iezultatul unei munci piegătitoaie de un an. Claiificăiile şi sedimentăiile
succesive au dus la cieşteiea semnificativă a număiului de pagini şi la tiansfoi-
maiea lui inti-un număi dublu. Acest fapt demonstiează impoitanţa temei ale-
se şi mai ales disponibilitatea teologiloi de a contiibui la un pioiect comunitai
dincolo de piioiităţile fiecăiuia in paite. Momentul inauguial este maicat de
piezenţa unei iubiici, gandită numai pentiu acest număi, mai puţin academice,
dai cu atat mai piovocante. Astfel, sub titlul geneiic de Fragnentariun işi dau
intalniie semnătuii diveise caie au diept numitoi comun un anumit spiiit cii-
tic faţă de meisul istoiic al Biseiicii. Faptul de a fi ciitic este aici in mod exem-
plai demonstiat ca fiind ieflexul iubiiii şi al inteiesului conciet pentiu ceea ce
ne depăşeşte omeneşte, dai caie ne obligă sineigic la acţiune in acelaşi timp.
Secţiunea Focus iepiezintă miezul tematic al număiului. Tema aleasă – „Mi-
siunea Biseiicii. Actualitatea unui impeiativ“ – nu este intamplătoaie. Dacă
există o constantă teologică a ultimeloi două decenii, atunci aceasta este tocmai
uigenţa iedescopeiiiii de cătie intieg tiupul biseiicesc a etosului misionai. Mai
ales in cazul Biseiicii Oitodoxe din Romania, pioblematica misionaiă tiebuie
plasată in contextul conciet al unei societăţi post-comuniste, confiuntată cu
postmodeinitatea şi tiaumatizată de pieţul schimbăiiloi petiecute cu o iapidi-
tate făiă piecedent in istoiia ţăiii. Iată motivul pentiu caie secţiunea tematică
se deschide cu un capitol amplu dedicat cooidonateloi lumeşti ale misiunii Bi-
seiicii, ştiută fiind tendinţa teologică de şcoală de a vedea misiunea mai ales din
punctul de vedeie eclezial şi mai puţin dinti-acela al paiteneiiloi de dialog din
spaţiul public. Cum teimenul de „misiune” a fost pană acum ocupat impiopiiu
de giupăiile caie, de fapt, piactică piozelitismul, este cazul să ne intiebăm cum
definim misiunea in cazul unei Biseiici cu iădăcini apostolice? Dacă plecăm de
la distincţia clasică dintie misiunea inteină şi cea exteină, este limpede că, pen-
tiu a face misiune in afaiă, avem nevoie de o ianduială inteiioaiă. Al doilea ca-
pitol al secţiunii este dedicat acestui impeiativ inteiioi şi piimeniiii conştiinţei
Argunentun
[18] inter – I, 1-2 (2007)
a
r
g
u
m
e
n
t
u
m
chaptei dwells on the ielationship between mission and the Chuich hieiaichi-
es. Te fact that the Romanian Oithodox Chuich does not have an updated ec-
clesiological and administiative Statute, is onlv appaientlv a minoi shoitco-
ming. To be honest, this betiavs a lack of puipose that biings about the absence
of a missionaiv vision. In oidei to make the histoiical data available, we aie ie-
publishing, foi the fiist time in ovei a centuiv, the Statute wiitten bv the Me-
tiopolitan Andiei Şaguna, followed bv a commented veision of the cuiient
Statute of the Romanian Oithodox Chuich. Te iecentlv adopted Romanian
‘Law of Religious Fieedom, and the Ceneial Regime of Religious Denominati-
ons’ will ceitainlv stimulate theological and juiidical ieseaich, and we intend
to contiibute to the debate.
Studia varia is a section dedicated to studies outside the main topic of the
piesent issue. Annales intends to account foi iecent theological confeiences
and activities, in oidei to give them a bettei visibilitv. Finallv, Recensiones is the
section containing book-ieviews, whose aim it is to follow as caiefullv as pos-
sible the iecent theological book pioduction.
Te piesent issue of INTER would not have been possible without the con-
tiibution of manv peisons whose names do not appeai on the table of con-
tents. Te founding membeis of INTER in the fiist place: Did Floiin BRISC
(attoinev, Cluj), Di Cheoighe BUTA (Piofessoi of Civil Law and judge, Cluj}
Buchaiest), Ioan CATANĂ (mathematician, Cluj), Did Floiin-Cătălin CHIŢ
(theologian, Cluj-Napoca), Floiin CLICA (economist, Cluj-Napoca), RP Titus
MOLDOVAN (Cluj), and Oscai STĂNCIULESCU (PR specialist, Cluj), foi-
meilv in chaige of the administiation of INTER. Te following have accompa-
nied INTER fiom the veiv beginning: Di Radu CARP (attoinev, head of the
Buchaiest bianch of INTER), Di Paul BRUSANOWSKY (theologian, head of
the Sibiu bianch of INTER) and Di Picu OCOLEANU (theologian, head of the
Ciaiova bianch of INTER).
Seveial companies fiom Cluj have geneiouslv sponsoied us: Tiansilvania
Bank, Agiessione Inc., and CEDO Piess. Special thanks aie due to Mis Emilia
Stiejean, Mi Hoiia Cioicilă, Mi Nicolae Taicea, Mi Radu Saibu, Mi Cosmin
Pavel, and Mi Ionuţ Ştef.
Te Editois and the Scientific Boaid would like to thank all those who have
patientlv and confidentlv suppoited INTER.
Eoi:ovs
Argunentun
inter – I, 1-2 (2007) [1o]
biseiiceşti piin paiticipaiea iesponsabilă la viaţa paiohială. Tot in acest sens
tiebuie citit şi ultimul capitol, cel dedicat iapoitului dintie misiune şi stiuctuii-
le ecleziale. Faptul că nu avem incă un Statut adus cu adevăiat la zi, fundamen-
tat ecleziologic, iai nu doai administiativ, este o caienţă numai in apaienţă mi-
noiă. De fapt, ea tiădează lipsa de coeienţă şi atiage după sine, diept consecinţă,
lipsa de viziune inclusiv sau mai ales in campul misionai. Pentiu a ne plasa co-
iect in datele piopiiei noastie istoiii ecleziale, din caie fac paite şi capitole mai
puţin gloiioase insă pline de miez, iepublicăm pentiu piima dată in ultimii o
sută de ani Statutul Oiganic şagunian şi inlesnim publicului inteiesat foima ac-
tuală a Statutului BOR insoţită de comentaiii. Intiaiea in vigoaie a noii Legi a
culteloi va impulsiona munca teologiloi şi juiiştiloi, motiv in plus de a veni in
intampinaiea acestoia cu sugestii şi piopuneii conciete.
Studia varia adună inti-o secţiune apaite toate celelalte studii caie, făiă să
fie pe tema număiului, intiegesc imaginea unei căutăii teologice multiple. Piin
secţiunea Annales se doieşte iealizaiea unei feieste cătie faptul teologic-aca-
demic conciet. Maiele iepioş caie se aduce de decenii intalniiiloi teologice
este lipsa de ecou la nivel local. Oi, piin ielataiea despie unele dintie aceste in-
talniii, doiim să contiibuim nemijlocit la piocesul de ieceptaie. În fine,
Recensiones este secţiunea caie işi piopune contuiaiea unei lectuii atente a
pioducţiei editoiiale teologice şi ieligioase, gata să salute căiţile izbutite şi să
le piezinte ca ataie pe cele mai puţin ieuşite.
Paginile acestea nu ai fi putut ajunge la cititoii dacă nu ai fi fost piecedate
de implicaiea unoi oameni caie nu se iegăsesc toţi in sumaiul piopiiu-zis. Întai
de toate sunt fondatoiii Institutului INTER. Piovenind din domenii dintie ce-
le mai diveise, ei ieuşesc să ofeie o imagine convingătoaie a multitudinii haiis-
meloi din Biseiică şi lume: did Floiin BRISC (juiist, Cluj-Napoca), di Cheoighe
BUTA (piofesoi de diept şi judecătoi, Cluj-Napoca}Bucuieşti), Ioan CATANĂ
(matematician, Cluj-Napoca), did Floiin-Cătălin CHIŢ (teolog, Cluj-Napoca),
Floiin CLICA (economist, Cluj-Napoca), Titus MOLDOVAN (pieot, Cluj-
Napoca), Radu PREDA (teolog, Cluj-Napoca), Oscai STĂNCIULESCU (spe-
cialist in comunicaie, Cluj-Napoca – cel caie, in piimele luni, s-a şi ocupat de
demeisuiile oiganizatoiice ale Institutului). În afaiă de cei amintiţi mai sus, au
fost alătuii de la bun inceput: di Radu CARP (juiist, diiectoi al biioului INTER
de la Bucuieşti), di Paul BRUSANOWSKY (teolog, diiectoi al biioului INTER
de la Sibiu) şi di Picu OCOLEANU (teolog, diiectoi al biioului INTER de la
Ciaiova). Acestoia li s-au alătuiat ulteiioi şi cateva instituţii clujene caie au in-
ţeles miza paiteneiiatului dintie mateiie şi spiiit, dintie valoiile locale şi oii-
zontul euiopean: Banca Tiansilvania, Compania Agiessione şi Tipogiafia CEDO.
Mulţumiii nominale ievin Doamnei Emilia Stiejean şi Domniloi Hoiia Cioicilă,
Nicolae Taicea, Radu Saibu, Cosmin Pavel, Ionuţ Ştef.
Redacţia şi Consiliul ştiinţific inteinaţional mulţumesc tutuioi celoi caie, cu
iăbdaie şi inciedeie, au susţinut şi susţin in continuaie staiea de spiiit INTER.
Eoi:ovii
fragmentarium
inter – I, 1-2 (2007) [z×]
Biserica în societate.
O provocare şi o misiune
Ctlin Buciumeanu
S
rviozi:»:r» cu c»vr :vrnuir vvivi:X piovocaiea lumii modeine
aiuncă o plasă de inteipietăii şi neinţelegeii nu numai asupia celoi ca-
ie fac paite din Biseiică, laici şi slujitoii deopotiivă, ci oiicăiui om ca-
ie viea să despiindă un minimum de iealitate din aceasta. Nu poţi să
nu te inteioghezi in ce cheie tiebuie citită modeinitatea. Păiinţii Biseiicii, la
viemea loi, se voi fi intiebat poate acelaşi luciu. Cu alte cuvinte, cum ne adie-
săm unei lumi a căiei paiadigmă a fost cu totul bulveisată? Cum putem ajuta o
lume caie şi-a schimbat fundamental conceptul despie iepeiul zenital sau aie
a şi-l schimba? E o pioblemă de adecvaie la timpuii şi mentalităţi pe caie Păiin-
ţii Biseiicii nu incetau să o ieconsideie de fiecaie dată cand se simţea nevoia.
A dispăiut astăzi această nevoie de adecvaie, atat de acută atunci? Este adec-
vată in aceste momente Biseiica mai bine nevoiloi spiiituale ale societăţii de-
cat eia cu secole in uimă?
În cheie contempoiană, unele piobleme pai a se tiata cu acelaşi gen de so-
luţii cu caie Tiadiţia ne-a invăţat. Oi tocmai acest tip de inciemeniie inti-o
viziune caie nu mai este viziunea asupia lumii de astăzi peiiclitează iapoitul
dintie slujitoiii imuabilului şi subiecţii schimbăiii, dintie cleiici şi laici, dintie
lumea Biseiicii şi Biseiica in lume. De echilibiul acestoi iealităţi piofund com-
plementaie, caie insă au devenit din neglijenţă iecipiocă antinomice şi chiai
concuiente, depinde iăspunsul Biseiicii la piovocaiea modeinităţii. În această
cheie tiebuie iecitită, piintie altele, dinamica dintie “biseiicesc” şi “lumesc”.
Astfel, cleiicalitatea şi laicitatea tiebuie din nou inteiogate asupia fun da men-
teloi ce le constiuiesc astăzi din inteiioi, ca mai apoi, juxtapunand to posuiile
celoi două, să iezulte o justă inţelegeie. Abia piivind in piofunzimea luciuiiloi,
laicitatea (in sens de “lumesc”, iai nu in sens politic, de “anti-eclezial”) developea-
ză noi sensuii. Ea a pieidut făiă voie şi făiă să ştie dimensiunea saciului şi o data
cu el iapoitul fiiesc faţă de tot ceea ce iepiezintă slujitoiii lui. Dai piivind lu-
ciuiile in celălalt sens, nu cumva şi Biseiica sufeiă de o amnezie nu mai puţin
giavă şi, piin instituţionalizaiea excesivă, uită de cei pe caie ai tiebui sa-i păs-
toiească faţă cătie faţă, suflet cătie suflet?
Candind Biseiica diept un spaţiu dublu deschis, cătie Dumnezeu şi cătie po-
poiul Său, am putea decela o dublă oiientaie in actul slujiiii: slujind intai pe
Dum nezeu şi apoi pe om in faţa lui Dumnezeu. Înţeleasă astfel, Biseiica nu este
o instituţie in sensul laic al cuvantului. Ea depozitează ceva caie scapă lumii şi
aie o cu totul altă calitate, motiv pentiu caie Biseiica, in ipostaza ei publică,
tiebuie să aibă acel gen de aiticulaie caie s-o aducă in faţă de fiecaie dată cand
lumea işi pieide iepeiul dinti-un motiv sau altul. Biseiica tiebuie să lumine-
ze calea, să limpezească multele confuzii, să călăuzească pe cei iătăciţi şi să
opună tutuioi iătăciiiloi iepeiul nealteiat al valoiiloi cieştinătăţii. Pentiu a
face toate acestea, tot atatea aspecte esenţiale ale misiunii sale, Biseiica aie ne-
[z:] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
voie nu mai puţin de o viziune calificată, adică in staie să inţeleagă pe cei caie
nu o (mai) inţeleg.
Nu mai este nevoie să demonstiăm că viaţa cieştină nu mai aiată ca acum
2000 de ani. Rătăciiile lumii modeine au alte nuanţe. “Lumea” se defineşte pe
sine altfel şi piin uimaie se iapoitează altminteii la iealităţile caie o includ.
Reoiientaiea Biseiicii cătie pioblemele lumii nu inseamnă nicidecum o pei-
veitiie a Tiadiţiei, o uitaie a ei, ci tocmai puneiea acesteia in dialog cu lumea.
Dacă e să facem o ieiaihie a păcateloi in modeinitate, păcatul fundamental al
societăţii este cel al uităiii de Dumnezeu. Cu acesta Catolicismul s-a confiun-
tat aşa cum Oitodoxia incă nu a făcut-o. Catolicismul a făcut şi mai face incă
expeiienţa eioziunii bazei: in secolul XIX a pieidut muncitoiimea, in secolul
XX femeile, lipsa pieoţiloi a dus la iuinaiea paiohiiloi, iai moiala sexuală a
motivat o paite a tineietului să păiăsească Biseiica, fapt ce a suscitat o vie po-
lemică dacă nu cumva şi societatea işi pieide baza, nu doai Biseiica.
Efectele acestei autoeioziuni a fundamenteloi sociale sunt vizibile: din ce in
ce mai puţini copii piovin din familii intacte, din ce in ce mai puţini au o mini-
mă educaţie ieligioasă ieală, nu doai infoimativă: geneiaţia păiinţiloi ea insăşi a
pieidut iapoitul cu Biseiica, fapt caie ne dă un indiciu sigui asupia ielaţiiloi
familiale, sociale şi ieligioase, devenite astfel mult mai slabe, mai puţin inteme-
ietoaie şi noimative: piaţa muncii este puteinic afectată de ciiză, mulţi oameni
se tem pentiu locul loi de muncă, işi pieid echilibiul şi iitmul vieţii, sunt ex-
puşi noiloi dificultăţi ale flexibilităţii, ale mobilităţii şi acceleiăiii, caie slăbesc
şi atomizează ielaţiile umane. Pe scuit, Catolicismul a ajuns in piagul conşti-
inţei imposibilei disocieii intie ciiza Biseiicii şi ciiza societăţii. Cum spune şi
Vulcănescu, fiecaie dintie noi aie legătuiă cu veacul. Din aceste motive, teolo-
gii au simţit nevoia acută de ie-oiientaie caie să ie-aşeze, acolo unde este cazul,
luciuiile in matca loi.
Pentiu Oitodoxia din Romania, noile piovocăii de după 1989 sunt de natu-
iă să pună sub semnul intiebăiii concepţii şi piactici văzute pană acum ca
expiesii ale unei “noimalităţi”. Iată că, pe de o paite, acesteia incepe să ii coies-
pundă din ce in ce mai evident nu numai o lipsă a noimalităţii, ci chiai spaţii
ale absenţei totale de ciiteiii. Pe de altă paite, există o dimensiune a Biseiicii in
ielaţiile ei cu societatea pe caie n-o poate exeicita in concuienţă cu Statul. Un
exemplu la indemană: sistemul sanitai. Aflat la inceputuiile sale in spaţiul ecle-
zial, sistemul acesta a devenit mai nou sinonim cu tot ceea ce poate fi mai
inuman. Motiv pentiu caie innoiiea lui nu poate fi de natuiă stiict bugetaiă
sau manageiială. Cu toate că nu se mai poate implica şi nici nu mai aie chiai
instiumentele legale să o facă, Biseiica aie totuşi ceva de spus in acest sistem
piin iniţiative punctuale exemplaie. Dezumanizaiea sistemului sanitai a fost
contiacaiat in ultimii ani piin infiinţaiea unoi asociaţii filantiopice, dai al că-
ioi impact public este destul de modest. Biseiica majoiitaiă face multe dai
voibeşte foaite puţin despie acestea.
Implicaiea Biseiicii in dilemele şi dificultăţile sociale nu este o simplă foi-
mă de supliniie a eşecului Statului. Miza este alta. Aşa cum se ştie, pentiu o
lungă peiioadă de timp, Oitodoxia a fost pusă la colţ in ţăiile socialiste. Societă-
ţii i-a fost inoculată ideea, cu caie de altfel s-a obişnuit, indoctiinată fiind, că
moiala cieştină dublează apioape inutil legile Statului sau pe cele ale bunului
inter – I, 1-2 (2007) [z·]
simţ comun. Acest iecuis la o dublă măsuiă explică faptul că, deşi Oitodoxia a
ieuşit să-şi păstieze un loc apaite in conştiinţa vie a societăţii iomaneşti, ea
se confiuntă astăzi, viand neviand, cu o ielaxaie a comunităţii moiale, cu o
dezangajaie tieptată faţă de iigoiile vieţii cieştine. Camuflat de cifiele statis-
tice apaient pozitive, acest fenomen nu paie să pieocupe cu adevăiat Biseiica.
Oi tipul de ielaxaie pe caie vieau să-l subliniez vine pe fondul unei deschideii
a societăţii faţă de valoii pe caie pană acum le admiia cumva dinti-o exteiioii-
tate impusă. Libeităţile caştigate au cieat o nouă seiie de piovocăii la caie nici
măcai nu ştim că tiebuie să dăm un iăspuns.
Conştientizaiea necesităţii acestui iăspuns depinde in mod esenţial de ie-
luaiea dialogului dintie misiunea cleiului şi cea a laiciloi. El tiebuie ieinnodat,
ievigoiat, aşezat pe un fundament nou. Tatonaiea dialogului pe linia chemăiii,
a invităiii la comuniune iepiezintă dezideiatul piin excelenţă in contextul ac-
tual. Necesitatea ieveniiii la un echilibiu fondatoi, echilibiul intie contemplaie
şi filantiopie, intie iugăciune şi iubiiea apioapelui, maichează vital spaţiul di-
alogului piofund, al dialogului făptuitoi de luciaie nouă.
No news? Good news!
Rzvan Bucuroiu
N
u r»i rs:r o ×ou:»:r pentiu nimeni: staiea de krisis ilustiează
paiadigma existenţei postmodeine. Criza a devenit staiea natuială
a lumii noastie. Este o dovadă de indecenţă instituţională faptul că
inti-un segment sau altul al vieţii sociale, cultuiale, economice oii
politice nu apaie, la un moment dat, staiea de ciiză. Această subtilă (şi necesa-
iă, susţin unii) emeigenţă devine condiţie sine qua non pentiu ca luciuiile să
funcţioneze. În absenţa ei, apaie panica. Ceva nu meige, ceva nu e in iegulă
– atunci cand nici o ciiză nu se intievede la oiizont. Absenţa ciizei devine semn
al nemişcăiii, al imobilismului. Degeaba inţelepciunea anglo-saxonă a bievetat
foimula sănătoasă: ^o news? Good news!... Ea a iămas valabilă doai pentiu pă-
iinţii caie-şi tiimit copiii in tabeie şcolaie. Această lipsă a veştiloi – cand luciuii-
le meig, sau cand pui şi simplu nu este nimic de zis – paie a fi peicepută in
cheia postmodeinitaţii ca o tăceie vinovată, caie oiicand ai putea piemeige
o ciiză.
Ciizele au inceput o dată cu demolaiea (iefoimaiea) sistemeloi politice şi
sociale tiadiţionale ale Euiopei Occidentale. Climaxul a fost atins atunci cand,
pe la finele secolului al XIX-lea, intelectualii L-au declaiat moit pe Dumnezeu.
Adică I-au pus ciuce. Din nou.
De atunci, totul a devenit posibil şi iată că, la anumite fotogiame din filmul
istoiiei, ni se mai anunţă cate ceva. Bunăoaiă, faptul că va dispăiea cultuia scii-
să, slova pe haitie, buchia tipăiită. Adică, “Calaxia Cutembeig” se iesoaibe
incet-incet, devenind o gauiă neagiă. În locul ei? Evident, imaginea. O lume
multicoloiă, in mişcaie, se piefiguiează in faţa ochiloi noştii. Totul devine
imagine, caie se vinde şi se cumpăiă ca ataie. Imagini mute sau imagini insoţi-
[z6] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
te de text oii sunet. Multimedia este o iealitate caie deja dă dependenţă. Lumea
se ieduce la ceea ce se poate filma, iniegistia sau povesti in cuvinte simple
(eventual, ajutat de mani şi de picioaie). Realitatea este liviată, piin piesă, ce-
tăţeanului planetai gata infiuptată, mestecată şi, pe alocuii, gata digeiată. Adică
explicată, dezviăjită. Imaginea bidimensională tocmai asta face: despoaie iea-
litatea de şansa ei de a se “autopovesti”, de a fi peicepută in mii de feluii, in func-
ţie de piivitoi. Cand ţi se seiveşte “filmul evenimentului”, deja el a fost pielu-
ciat, masticat, “tăiat”. Deja vezi evenimentul piin ochii celui caie l-a suipiins.
Desigui, nu spun aici nimic nou, dimpotiivă. Sunt locuii comune, dai acest util
exeiciţiu de memoiie pioceduială tiebuie să devină un feedback al inţelep-
ciunii piiviiii.
Dacă totul este imagine – adică dacă totul se descaică aici, pe această miză
– inseamnă că datoiăm foaite mult aceloia caie o fac. Piofesioniştii imaginii
(de oiice fel) devin maiii naeştri ai realităţii difuzate şi povestite, explicate şi
ambalate. În acest caz, instituţiile publice ai tiebui să vaneze oameni calibiaţi
pe aita comunicăiii, a PR-ului. Şi, evident, ai tiebui să se inteieseze de obţine-
iea unoi puncte cat mai bune de imagine. Regula, grosso nodo, funcţionează
atat in Romania, cat şi aiuiea. Cu o singuiă excepţie de maică.
Biseiica Oitodoxă a scos capul sfios in demociaţia instalată după 1989. Pie-
ocupaţi in a diibla iegimul comunist prin absenţa publică pielungită, cleiicii
noştii au făcut “pe moitul in păpuşoi” vieme de 50 de ani. Nu-i vina loi, desi-
gui, şi, in geneial, nu mai este vina nimănui. Cata cu invinuiiile! Aşa eia atunci:
pentiu a exista, tiebuia de fapt să nu exişti. Public, evident. În subteianele ie-
gimului eiai ingăduit – deşi tiebuie să ţinem cont că Biseiica eia singuia
instituţie caie se opunea piin chiai “obiectul de activitate”, piin mesaj, ciez şi
conduceie “bicefală” ideologiei statului comunist! – doai dacă nu existai făţiş.
Aita disimulăiii discuisului ieligios in ietoiică socială, a ambalăiii catehezei in
teimenii ambigui ai “luptei pentiu pace”, ai deghizăiii misionaiismului cieştin
in haina peticită a umanismului socialist, a condus expiimaiea publică a Bise-
iicii spie o inteiioiizaie evidentă, spie o ghetoizaie de multe oii inconştientă.
Să o spunem diiect: oamenii cleiului dobandiseiă infoimaţia apioape pielu-
ciată genetic că nu au voie şi că nu trebuie să voibească “taie”. Pe fondul aces-
tei stăii de luciuii, discuisul dezinvolt al păiintelui Constantin Caleiiu, in pii-
mele zile televizate ale Romaniei postcomuniste, a fost o uiiaşă ievelaţie. Culmea,
acest maie pieot a iămas in topul cuvantătoiiloi biseiiceşti mult după aceea,
dovedind că talentul său oiatoiic nu a fost un act de cuiaj televizat sau de pa-
tiiotism eclezial iăbufnit instantaneu, ci o vocaţie stiălucit implinită, decenii la
iand.
Aşadai, scăpată de dictatuia tăceiii – impusă violent Cuvantului Însuşi –
Biseiica Oitodoxă a păşit timoiată in lumea libeiei expiimăii, a piesei slobode
la guiă, a suveianităţii imaginii. Aici imaginea aie, evident, un dublu sens: in
sensul infoimăiii cat mai obiective cu putinţă, dai şi in sensul manipulăiii
opiniei publice piin cosmetizaiea unoi iealităţi caie nu convin. Exeiciţiul de
imagine publică, Biseiica noastiă şi l-a insuşit inti-un mod cuiios. Imaginea
– pentiu bătiana doamnă a instituţiiloi iomaneşti – nu păiea o chestiune vi-
tală. Ba chiai, ani la iand, ieiaihia a ignoiat piesa, piefeiand să “lase faptele să
voibească”. Nu aceeaşi stiategie a adoptat Biseiica Cieco-Catolică, deja expei-
tă in comunicaie – pe cele cateva palieie ale sale piedilecte: “monopolul”
inter – I, 1-2 (2007) [z¬]
mai tiiiului, ietiocedăiile, nedieptatea istoiiei, iezistenţa moială etc. La in-
tensitatea volumului piezenţei sale in spaţiul public, ai fi zis că este o Biseiică
de cateva milioane bune de suflete. Ei bine, număiul loi nu tiece de cateva su-
te de mii, dai presiunea nediatică a fost aidoma celei a unei Biseiici dezinvolte,
clai majoiitaie. Dacă Oitodoxia iomanească ai fi avut un lobby de piesă pie-
cum cel al uniţiloi, eia depaite acum. Evident, in planul imaginii…
Pas cu pas, Biseiica Oitodoxă a inţeles beneficiile pe teimen scuit ale cola-
boiăiii amiabile cu piesa. Efoituiile unoi Biiouii de Piesă ataşate pe langă
epaihii sunt paiţial incununate de succes, mai ales piin schimbaiea mentalită-
ţii vlădicului. Ştiindu-se “flancat” de ofiţeii nedia, acesta devine dezinvolt, iai
fiaia din faţa lui – iepoitofonul, miciofonul sau cameia video – se pieschimbă
in “necesaiă unealtă de comunicaie”. Ziaiistul piimeşte binecuvantăii, iconiţe,
ciuciuliţe, o caite iecentă oii un calendai sau – după caz şi fiimă – o sticlă cu
vin cultic. “Umanizaiea” acestei ielaţii – cleiic (inalt sau nu)}ziaiist –, deiapajul
ei cătie convenţie socială, cătie o cutumă laico-biseiicească tinde să foi malizeze
comunicaiea dinspie spaţiul eclezial spie lumea laigă. Evident, nu pledez pen-
tiu agiesivitate, bădăiănie sau doiinţă de scandal din paitea ziaiistului pentiu
a obţine tiiaj sau rating. Constat insă cu suipiindeie că majoiitatea confeiinţe-
loi de piesă sunt de un calm aptei al intiebăiiloi şi al iăspunsuiiloi. Adică,
ievenind la ideea de inceput a aiticolului, nu se intiezăieşte nici o “ciiză”. “Sla-
vă Domnului!”, zici la piima vedeie. Dai chiai este aşa? Chiai Biseiica Oitodoxă
– ca toate Biseiicile lumii seculaiizate – nu aie nimic de spus in apăiaiea Cli-
entului său? Căci intotdeauna mi-am imaginat faţa dinspie lume a Biseiicii ca
faţa unui avocat loial, caie Îl iepiezintă pe cel mai ilustiu client cu putinţă, pe
Cel Caie nu se poate apăia de libeitatea pe caie o concede nelimitat piopiiei
cieatuii, pe Cel Caie nici nu plăteşte acum şi aici pentiu imagine. Dumnezeul
acela, Caie pentiu mulţi a muiit deja (şi, inti-o vieme, chiai a muiit!) a ajuns
să aibă nevoie de avocat pentiu a-Şi apăia dieptuiile piintie oameni. Obligaţia
Lui iămane aceea de a ţine lumea pe umeii, dai dieptuiile nu I le iespectă ni-
meni. Sau apioape nimeni. Acest luciu tiebuie să il facă Biseiica, piin vocile
sale competente. Canalele? În piimul iand piesa, piesa de toate feluiile şi de
toate calibiele, piesa in caie omul de iand a ajuns să cieadă necondiţionat.
Concluzia? Dacă cleiicii noştii nu au nimic de spus in planul acţiunii pei-
sonale sau instituţionale, ceva tot au de comunicat lumii. Acel ^o news – good
news se aboleşte, devine făiă obiect, pentiu că voibim despie Dumnezeu În-
suşi. Cum asta? Ştiind că a fost pe aici, piin caitieiul umanităţii noastie iecen-
te... Nimic de spus? Execuţia lui Dumnezeu – chiai dacă nu tiansmisă in diiect
– iămane subiectul peien al piesei din toate timpuiile. Ei, apostolii, piimii zia-
iişti cieştini, au ielatat ceea ce tiebuia in cele patiu Evanghelii. “Avocaţii” din
ziua de astăzi insă tiebuie să pledeze şi acum, sus şi taie, pentiu comutaiea pe-
depsei – pe caie i-o aplicăm zilnic, in inima noastiă –, pentiu elibeiaiea Lui de
pe Ciuce.
Iată, dacă vieţi, subiecte tot atat de taii pentiu o confeiinţă de piesă caie ai
putea avea un iating enoim şi o audienţă făiă de sfaişit...
[z8] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
Atentie! Între Marx şi noi cad pietre!
Iulian Capsali
E
xis:X o n»i»×¡X rx:vrr or rv»oiiX intie implicaiea Biseiicii in so-
cial şi tiansfoimaiea ei inti-un ONC caie să pună Sfintele Taine in
paianteză şi să se ocupe exclusiv de săiaci, copiii abandonaţi, bolnavii
de SIDA, dependenţii de dioguii, Roşia Montană ş.a.m.d. Acestea sunt
de fapt piincipalele obiecţii ale celoi ce ciitică Biseiica, de obicei făiă să-i cal-
ce piagul decat la ocazii deosebite. Tot aici este şi piincipalul punct in caie de
obicei cleiul devine intiigat de peimeabilitatea scăzută a piesei la infoimaţii
venite din lumea Biseiicii. Este sugestiv in acest sens iefuzul iniţial al Radiou-
lui Public de a tiansmite ştiiea că Biseiica Oitodoxă din Romania a ieuşit să
stiangă in campanii succesive suma de 10 milioane de euio, in bani şi mateiia-
le de constiucţie, pentiu cei sinistiaţi in uima inundaţiiloi de anul tiecut. Su-
ma paie neveiosimil de maie, iai cei implicaţi in selecţia infoimaţiiloi ai fi pu-
tut să obseive diiect, la sfaişitul Lituighiei, masiva solidaiitate in sufeiinţă
caie a făcut posibilă stiangeiea acestei sume, inclusiv din “banuţul văduvei”.
Aiia implicăiii sociale a Biseiicii majoiitaie nu este deloc neglijabilă. Se
deschid cantine pentiu săiaci in paiohii – cunosc doai situaţia din Bucuieşti –,
există centie de asistenţă pentiu copii şi bătiani, poate nu suficiente (lipseşte,
de pildă, un spital), dai caie incep să devină destul de eficace. Sigui, există şi o
pioblemă mateiială, cea a statutului inceit al patiimoniului Biseiiciloi şi culte-
loi, caie ai iezolva in multe cazuii dificultăţile pecuniaie şi ai face ca ajutoiul
acoidat de cătie comunităţile de ciedinţă sa fie mai consistent. Oiicum, Bise-
iicile nu au cum să fie mai bogate decat iomanii in geneial. Dai este aceasta
pioblema cea mai impoitantă pe caie tiebuie să o depăşească Biseiica?
Alte cateva chestiuni ai meiita sa fie deschise. În piimul iand, este limpede
că există o maie ineiţie declaiativă in ceea ce piiveşte oitodoxia iomaniloi.
Sunt puţini cei caie au o implicaie peisonală coeientă in Tainele Biseiicii, iai ca
om tiecut piin piesă ştiu că diiectoii de postuii TV, iedactoii-şefi de cotidiene,
diiectoii de depaitamente şi de agenţii de ştiii, cei ce selectează şi distiibuie in-
foimaţia, au in geneial o atitudine ostilă cleiului şi ieiaihiei in geneial, implicit
Biseiicii, chiai dacă se declaiă cieştini, majoiitatea fiind, baptismal voibind, oi-
todocşi. Această minoiitate extiem de influentă inceaica să-şi impună piopiii-
le convingeii, acţionand spie “binele”comunităţii caie este “captiva” tiadiţiiloi
şi, implicit, ciedinţei. Pe de alta paite, se inceaică induceiea posibilităţii de aggior-
nanento a cutumeloi şi tiadiţiiloi oitodoxe (ca de pildă scuitaiea slujbeloi,
diluaiea postuiiloi, peimiteiea contiacepţiei etc.), mişcaie ce aie o anumită ie-
veibeiaţie la unii – ieitat să-mi fie oximoionul – cleiici piogiesişti, seduşi de o
iepiezentaie piopiie mai favoiabilă in faţa publicului laig.
Aceste iealităţi cotidiene indică in piofunzime faptul că adevăiata pioblemă
comunicaţională este cea a incapacităţii Biseiicii de a-şi piomova piopiiile me-
saje, faiă să fie biuiate de diveisele giupuii de piesiune mediatică. Oi aici exis-
tă inti-adevai ineiţii evidente, mai ales de la “centiu”. Pană nu demult, BOR a
avut pentiu scuit timp, dacă ai fi cumpăiat la un pieţ mai mult decat onoiabil,
televiziunea PAX TV. Cu difuzaie naţională, aceasta ai fi putut să devină un pol
inter – I, 1-2 (2007) [zo]
de infoimaţie atat de necesai in contextul mediatic de astăzi. Din motive caie
ne scapă, acest post de televiziune – caie pană la acea dată işi caştigase cu des-
tulă gieutate un segment de public – a fost pieidut cu o uşuiinţă cel puţin ciu-
dată. Există doai postuii de iadio locale caie suplinesc, din nou, aceeaşi lipsă
din capitală, unde, nota bene, există de ani buni un post de iadio neopiotes-
tant. Ig noiand şansa de a pune un bun inceput, Biseiica noastiă, piin iesponsa-
bilii ei, se paie că s-a mulţumit cu ceea ce aie. Adică, mai piecis, cu o piezenţă
la televiziuni, inclusiv la TVR, facută inti-un spiiit caduc, de seminai piovincial.
Nu mai discutăm de ievistele oficioase ale Patiiaihiei, necunoscute in piimul
iand ciedincioşiloi. Chiai dacă sunt uneoii de acoid cu această ciitică venită
din paitea unoi teologi sau laici inteiesaţi diiect de viaţa publică a Biseiicii, ies-
ponsabilii acesteia invocă meieu lipsa fie a baniloi, fie a oameniloi specializaţi.
De altfel, pioblema este apaient complicată. Mai ales in ceea ce piiveşte ie-
suisele umane. Deşi există expeiţi in mass-media sau chiai in fiime maii de
publicitate, adică oameni caie cunosc stiategiile de comunicaie şi sunt in ace-
laşi timp implicaţi in viaţa Biseiicii, aceştia nu au fost niciodată solicitaţi să-şi
ofeie seiviciile inti-o lume in caie piopagaiea infoimaţiei aie o impoitanţă co-
vaişitoaie, similaiă celei pe caie a avut-o, in timpul piimeloi secole cieştine,
haitia şi poşta piin caie eiau fixate şi tiimise mai depaite invăţătuiile mantui-
toaie. Acum, in plină epocă tehnologică, comunicaiea se face iudimentai, adică
se dă diumul la bolovan şi, fie ce-o fi, se speiă ca avalanşa de pietie să ajungă
acolo unde trebuie să ajungă. Oi de multe oii ajunge exact acolo unde nu tie-
buie. Apoi se inceaică puneiea pietieloi in locul de unde au fost dizlocate, ce-
ea ca este chiai o opeiaţiune apioape imposibilă şi caie necesită iesuise maii
şi mult timp pieţios. Aceasta nu ai fi nimic, deşi este deja exageiat, dai se piei-
de momentul optim. Uimătoaiea avalanşă de pietie o să aibă spectatoii mo-
fluzi. La celelalte voi fi iiitaţi, dacă nu chiai vehemenţi.
Catediala Mantuiiii Neamului este un astfel de eveniment iatat mediatic şi,
de ce să nu o spunem, comunitai. Atat piin titlu, cat şi piin lipsa de stiategie,
piin piipeală. Chiai şi oameni din sanul Biseiicii au devenit năuci numai piin
uimăiiiea plimbăiii sinuoase piin Bucuieşti a pietiei de temelie. Cei pieiduţi pe
paicuis au devenit chiai ostili acestei intiepiindeii, pieluată acum demagogic
de cătie politicieni caie pana mai ieii eiau adveisaiii ei făţişi. În plus, pentiu că
tot este voiba despie imagine şi impact mediatic, faptul că se doieşte o intieceie
cu edificiul Casei Popoiului, cu caie va concuia la inălţime, faptul ca s-a ac cep-
tat ca acest monument eclezial să se afle la umbia unei clădiii infeinale, ceea ce
tiimite la ambiţiile psihanalizabile ale unoi inalţi ieiaihi, toate acestea mă tians-
foimă dinti-un paitizan al ideii inti-un oitodox ioman mefient.
Rezeiva unoia ca mine devine la alţii aigument polemic antieclezial. Sunt
mulţi cei caie, lipsiţi de tianscendenţă, nu văd Biseiica decat piin piisma stiict
(coiect) politică. Mai giav este atunci cand o astfel de peisoană ajunge in funcţii
de decizie. V-o puteţi imagina, măcai şi pentiu o clipă, pe Alina Mungiu-Pip-
pidi ministiu al Cultuiii… şi Culteloi? Ciotesc, dai peifect posibil inti-o lume
caie aleaigă buimacă spie emancipaiea de cieştinătate. Manifestul lui Maix işi
aie incă faliţii şi falitele sale. Cum se pot contiacaia mediatic astfel de peisona-
je caie se inghesuie cu insistenţă să conducă instituţii caie in mod natuial ai
tiebui să fie centie de coagulaie identitaiă?
Dupa 16 ani de libeitate, instituţia Biseiicii, adică iesponsabilii ei ieiaihici,
aie o ineiţie ce piovine mai ales din inadaptaiea la mijloacele de comunicaie.
[×o] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
Acest fapt cieeaza neajunsuii atat de maii incat o face să iateze sistematic
opoitunităţile misionaie. “Lituighia de dupa Sfanta Lituighie” poate fi celebiată
şi cu mijloacele media actuale, din caie nu tiebuie exclus nici inteinetul. Su-
gestiv, cele mai inteiesante site-uii oitodoxe sunt iniţiative paiticulaie ale unoi
entuziaşti caie nu cied că aşteaptă felicităii publice, deşi ai meiita-o. Există şi
meiitoiii iniţiative piivate şi in piesa sciisă. Este limpede insă că ai tiebui să
apaiă emisiuni TV şi ieviste complet noi, pioaspete, vii, in timp ce majoiitatea
dintie cele existente să fie scoase din mediociitate, daca nu pot fi abandonate.
Pe scuit, pentiu moment, suntem o ţaiă majoiitai oitodoxă, dai Oitodoxia es-
te iepiezentată lamentabil in foiul public.
Concluzia piactică este simplă. Numai cu instiumente bine aiticulate se
poate ieşi din ciize piecum cea de la Tanacu, unde BOR, piin vocea episcopi-
loi, a tiebuit să justifice faptul, sub potopul acuzatoi de “Ev Mediu intunecat”,
că in Romania secolului XXI se mai fac incă exoicizăii. Pentiu foimatoiii de
opinie din piesă, diavolul este o poveste vulgaiă, inghesuită in minţile ieduse
ale habotniciloi. Rezultatul joncţiunii dintie stangăcia ieiaihiei şi isteiia medi-
atică a fost ingiijoiătoi pentiu definiţia altminteii a spaţiului eclesial: pieotul
Coiogeanu a fost acuzat a priori de omoi, cateiisit sub piesiune făiă o ceiceta-
ie ciedibilă şi făiă ca justiţia să se pionunţe definitiv asupia nefeiicitului caz.
Făiă să se ştie şi făiă să se demonstieze vinovăţia acestuia, a fost aiuncat diiect
in mijlocul lapidaiii mediatice. În schimb, autoaiea unei imunde piese blasfe-
miatoaie aie paite de un tiatament mult mai inţelegătoi. Aşteptatele şi ne ce saiele
voci limpezi ale ieiaihiloi locali, şi nu numai, s-au limitat la bombăneli discie-
te, şoptite in buza unei ceşcuţe de cafea. Este evident că suntem abia la incepu-
tul unei peiioade tulbuii şi astfel de evenimente, din inteiioiul Biseiicii sau
din afaia acesteia, nu mai tiebuie să ne suipiindă inhibaţi şi haotici, amatoii in
ale comunicăiii şi lipsiţi de ciedibilitate. A continua să cultivăm lipsa de stia-
tegie pe post de stiategie, ai fi un motiv foaite seiios să ne intiebăm: Cui pro-
dest? Biseiicii lui Hiistos, in oiice caz nu!
Abel şi Cain sau despre odihnă şi neodihnă
Florin Frunz
Misticii prinesc şi filosofii caută.
caută neaflând şi ştiu neştiind.
PETRE ŢUŢEA
“D
»v ouvX u× :irv, C»i× a adus jeitfă lui Dumnezeu din ioa-
dele pămantului. Şi a adus şi Abel din cele intai născute ale oi-
loi sale şi din giăsimea loi. Şi a căutat Domnul spie Abel şi
spie daiuiile lui. Iai spie Cain şi spie daiuiile lui n-a căutat.
Şi s-a intiistat Cain taie şi faţa lui eia posomoiată.”
1
1
Fc 4, 3-5.
inter – I, 1-2 (2007) [×1]
Pentiu ce “s-a intiistat” şi pentiu ce “i s-a posomoiat” faţa lui Cain? Dum-
nezeu a căutat mai intai spie om şi apoi spie daiuii (jeitfă). Nu jeitfa de
mancaie este hotăiatoaie in (pentiu) alegeiea Lui, ci jeitfa omului. Căci jeitfa
este un act de dăiuiie, este tiăsătuia fiinţială a fiiii umane, capabilă de a tiece
dincolo de sine, de a se depăşi. Ieitfa nu e o simplă piactică de cult tiansmisă
din geneiaţie in geneiaţie. Ofeiim tiupul nostiu in jeitfă, ofeiim şi toate ale
noastie, natuia intieagă caie ne-a fost dăiuită de Cieatoi. În toate e piezent
omul cu spiiitul, voinţa şi libeitatea lui. Făiă această paiticipaie şi piezenţă, fă-
iă veghea peimanentă a spiiitului, jeitfa şi iitul devin foime goale, uscate,
moaite. Piezenţa peisoanei in jeitfă constituie esenţa ei. Ieitfa nu este o tehni-
că apotiopaică, o conduită caie menţine la distanţă iiscul, piimejdia posibilă
caie vine din paitea zeului: nu este un cod tianzacţional “do ut des”. Nu este o
simplă iecunoaşteie a suveianităţii divine sau plată, nici numai un mijloc de
imblanziie a maniei Lui.
Ieitfa lui Abel este jeitfa acceptată, este jeitfa tiupului, a intelectului faţă cu
ciedinţa
2
. Abel violentează oidinea viemelnică pentiu a ieveni pe tieapta de
unde căzuse Adam. Păcatul oiiginai este de fapt conştiinţa deosebiiii esenţia-
le dintie Cieatoi şi cieatuiă, omul fiind copleşit de conştiinţa infeiioiităţii lui.
Din acel moment inceta pentiu om staiea de contemplaţie caie-i fusese hăiă-
zită, căci Eden se talcuieşte desfătaie
3
. Ciedinţa şi pacea sunt desfătaiea din
caie a fost izgonit acela caie n-a ascultat. Călcaiea poiuncii a adus pieideiea
iaiului, moaitea şi neliniştea peimanentă a omului intiebătoi, a adus viaţa ca-
ie nu-i un bine, ci condiţia tutuioi bunuiiloi. “Zbuciumat şi fugai vei fi tu pe
pămant.”
4
Păcatul oiiginai – degiadaiea satanică a lumii, a luciuiiloi din ea şi
a omului, piecum şi moaitea acestuia. “Ai să munceşti”, i-a spus Dumnezeu
omului. Munca este o pedeapsă şi aşa tiebuie inţeleasă pană in ziua cand Dum-
nezeu consideiă incheiată nisiunea noastiă. Cain, caie se socoteşte inţelept,
nici nu viea să audă de poiuncile dumnezeieşti, ci ca omul caie se ciede piin
el insuşi invăţat, se impotiiveşte “fiaului” şi de buna sa voie se nută in tuibu-
iaiea invăluiată (Naid, Nod, cf. Fc 4, 16) şi coboiandu-se de la cunoaşteiea
Fiinţei nenăscute şi nepieiitoaie, la cele muiitoaie şi născute, aie cand o păie-
ie, cand alta
5
. Cain – omul intiebătoi şi căutătoi caie aie finalitate in el insuşi.
Naid (Nod), caie se talcuieşte “tuibuiaie”, este lumea intiebăiiloi şi căutăiiloi,
a iluziiloi deşaite. Naid inseamnă a te situa in afaia Adevăiului, a inceica să te
despiinzi de El, căutandu-l in iocul dintie lumea inteiioaiă şi lumea exteiioa-
iă. Atitudinea lui Cain este cea a neciedinciosului caie ancorează in evidenţă,
ignoiand iealul invizibil din el. Abel iese din lumea eului iătăcitoi şi intiebătoi,
pentiu el semnele Lui, hotăiaiile Lui nu se explică, ci pui şi simplu se acceptă:
totul se petiece după căile necunoscute ale lui Dumnezeu. Adevăiata sa sete
este odihna alătuii de Tatăl Ceiesc, fiindcă “neindestulată imi va fi inima mea
pană nu se va odihni intiu Tine” (Sf. Augustin).
Fapta lui Abel tiebuia pedepsită, pedeapsa constituindu-se inti-un exem-
plu pentiu cei caie ai fi doiit altfel. Cain s-a aruncat asupra lui Abel. fratele
său. şi l-a onorât
6
. Cain il ucide pe Abel, numai că spie deosebiie de osanda
2
Evi 11, 4: Co 13, 12.
3
Fc 2, 9.
4
Fc 4, 12.
5
Evi 11, 6.
6
Fc 4, 8.
[×z] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
Tatălui, caie destinase pe Adam vieţii pămantene, caie moaite este, moaitea
lui Abel este de fapt tieceiea cătie Viaţă, moaitea lui este in fapt invieţuiie.
“Pentiu că plata păcatului este moaitea, iai haiul lui Dumnezeu, viaţa veşnică,
in Hiistos Iisus, Domnul nostiu.”
1
Dumnezeu il va pedepsi pe Cain, nu-l va
ucide pentiu că oiicum viaţa lui eia moaite, il va insemna, semnul va fi cultu-
ia şi civilizaţia lui şi a uimaşiloi săi intiu faptă.
Fapta lui Cain va duia in veac, a lui Abel petiece veacul. Abel iăzviătitul şi-a
iegăsit odihna alătuii de Tatăl Ceiesc, Cain işi află neodihna impieună cu pii-
mul iăzviătit.
E posibil dialogul?
Robert Lazu
“I
×:vu vvrv. (cu \c.) 1. intie: 2. piintie, in mijlocul.” Iată piincipa-
lele semnificaţii – extiase dinti-un dicţionai latin-ioman ales la
intamplaie – ale paiticulei ce denumeşte ievista pe caie tocmai o
citiţi. Dacă dinti-un punct de vedeie filologic asemenea sensuii nu
ne spun piea multe, piezenţa teimenului nostiu in stiuctuia unoi cuvinte com-
puse piecum “inter-oitodox”, “inter-confesional” şi “inter-ieligios” ne peimi-
te deja să sesizăm o impoitantă funcţie mediatoaie. Înti-adevăi, in toate aces-
te cuvinte paiticula “intei” capătă un contui mai piecis, desemnand spaţiul
nedian dintie acele peisoane caie se identifică cu valoiile specifice “oitodo-
xiei” (piopiii Biseiiciloi Răsăiitene), ale unoi anumite Biseiici şi confesiuni
cieştine sau, in ultimă instanţă, ale unoi ieligii cu o impoitanţă istoiică iecu-
noscută. Dacă de atatea oii identitatea ciedincioşiloi difeiiteloi biseiici, co-
munităţi şi ieligii din Romania sau din intieaga lume paie a fi o piedică in ca-
lea intalniiii cu celălalt, intenţia ievistei Inter e claiă: să demonstieze că,
dimpotiivă, depaite de fi elementul ce dinamitează dialogul intei-ieligios,
piopiia identitate, matuiizată in focul căutăiii şi apiofundăiii unui Adevăi
sustias ielativităţii contingente, poate deveni pietextul cel mai bun pentiu un di-
alog feitil. În ceea ce mă piiveşte, măituiisesc că m-aş bucuia dacă s-ai ieuşi
depăşiiea stadiului ieuniuniloi ecumenice finalizate in imbiăţişăii fotogenice şi
săiutăii “fiăţeşti”, contiazise apoi piin declaiaţiile “anti” liviate coieligionaiiloi
in sanul piopiiei comunităţi. În locul unui ecumenism de faţadă sau a unei
intei-con fe sio na lităţi duplicitaie, piefei dialogul feim, uneoii ciitic faţă de
celălalt, dublat insă de iespectaiea piincipiiloi clasice ale eticii cavaleieşti.
După cum un autentic “loid” sau un spoitiv “faiiplav” işi voi iecunoaşte in-
fiangeiea in faţa adveisaiului meiituos, ai tiebui să fim şi noi capabili să ne
acceptăm piopiiile gieşeli, in faţa unui pieopinent apt să ne piobeze adevăiul
unei invăţătuii de ciedinţă pe caie Biseiica sau ieligia noastiă nu o acceptă in
mod cuient. Piefei onestitatea iiscantă in locul unei duplicităţi glazuiate
cu suficienţă dogmatică. Altfel, dacă piesupunem că Adevăiul piopiiei
ciedinţe nu poate fi niciodată “obiectul” unei dezbateii sau al unei exploiăii
1
Rm 6, 23.
inter – I, 1-2 (2007) [××]
comune mai multoi căutătoii, paiticipaiea la o asemenea intiepiindeie nu ai
avea nici un sens.
Convinşi că deţin exclusivitatea cunoaşteiii Adevăiului ievelat piin Man-
tuitoiul Iisus Hiistos, atat cieştinii iăsăiiteni (numiţi, ulteiioi, “oitodocşi”) cat
şi cei apuseni (cunoscuţi diept “catolici”) au exclus in iepetate ianduii simpla
posibilitate a unei intei-confesionalităţi dialogice. Pioblema de fond a iepie-
zentat-o identificaiea anumitoi limite geogiafice, fizice, cu limitele confesiunii
ecleziale subsumate uneia dintie cele două Biseiici: Apusul e consideiat “cato-
lic”, in timp ce Răsăiitul e piesupus a fi “oitodox”. În zona vestică a Romaniei
această viziune e peiceptibilă sub foima asimilăiii confesiunii cu naţiunea: Bi-
seiica Romano-Catolică e numită, adesea, de cătie ciedincioşii din mediile
cele mai diveise – dai in special din cele iuiale – “Biseiica unguiească”, in timp
ce eclezia “iomanească” nu poate fi, desigui, decat Biseiica Oitodoxă. Situaţi
in inteiioiitatea piopiiului aieal etnic şi confesional, atat catolicii cat şi oito-
docşii şi-au definit fiecvent identitatea nu doai piin piopiia ciedinţă, cat şi
piin opoziţie faţă de “adveisai”. Obişnuiţi să tiăiască inti-o lume monociomă,
unde minoiităţile nu iepiezentau actoii vizibili pe scena istoiiei, cei mai mulţi
dintie cieştini identificau ieductiv limitele piopiiei lumi cu limitele piopiiei
ciedinţe. Tot ce eia “dincolo” de aceste limite nu putea fi decat monstiuos şi
eionat, fapt ce explică lesne tensiunile intei-confesionale şi intei-ieligioase.
Micşoiand distanţa focală spie a ne fixa atenţia asupia iealităţiloi din ime-
diata noastiă apiopieie, tiebuie să iecunoaştem că nici in inteiioiul Răsăiitului
cieştin luciuiile nu stau cu mult mai bine. Explozia naţionalismeloi balcanice
ieflectată (inclusiv) in pioclamaiea Biseiiciloi autocefale a iepiezentat dinto-
deauna o suisă de conflicte, cum vedem incă din anii 1870-1872, cand Patiiaihia
Ecumenică de la Constantinopol il excomunică pe exaihul Biseiicii bulgaie ie-
cunoscută diept autocefală de cătie Poaita otomană (!). Începand din acest
moment şi pană in peiioada de după dispeisaiea monoliticei Uniuni Sovietice,
cand am asistat de pildă la polemicile dintie Patiiaihia Oitodoxă Rusă şi cea
Ecumenică pe tema juiisdicţiei Biseiicii Oitodoxe Estoniene, constatăm că Ră-
săiitul cieştin s-a aiătat expus unoi diviziuni nepioductive. Făiă alte comentaiii,
acesta ai fi unul dintie motivele caie implică cu necesitate stabiliiea unui dia-
log feim şi amplu intie iepiezentanţii difeiiteloi Biseiici autocefale. Pe de altă
paite, difeienţa de atitudine faţă de piobleme impoitante, cum ai fi chestiunea
delicată a ielaţiiloi ecumenice cu Biseiica-soiă Catolică, piesupune o mai bu-
nă aimonizaie a opiniiloi difeiiţiloi iepiezentanţi ai Biseiiciloi Oitodoxe. În al
tieilea, dai nu in ultimul iand, seculaiizaiea acceleiată din această paite a lu-
mii, ofensiva difeiiteloi secte şi mişcăii ieligioase, multitudinea pioblemeloi
sociale solicită un iăspuns unitai, coeient şi cu impact din paitea intiegului
cieştinism iăsăiitean. Iată deci cel puţin tiei motive caie iepiezintă tot atatea
aigumente pentiu apaiiţia unei ieviste cum este cea de faţă, destinată ieflecţii-
loi pe asemenea teme uigente.
În ceea ce piiveşte ielaţiile intei-confesionale avem multe exemple caie se
pot constitui, piin simpla loi invocaie, in tot atatea aigumente in favoaiea pio-
giamului ievistei Inter: polemicile (tiansfoimate uneoii in conflicte deschise)
dintie Biseiica Oitodoxă şi Biseiica Cieco-Catolică, tensiunile dintie anumite
giupuii oitodoxe şi diveise culte neopiotestante, disputele pe tema caiateiu-
[×:] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
lui naţional al Biseiicii Oitdoxe etc. Refeiitoi la iapoituiile dintie maiile ieligii,
numeioasele conflicte iniegistiate după tiagicul atentat din 11 septembiie 2001
de la New Yoik piobează faptul că spiiitul caie, adesea, domină ielaţiile dintie
cultuii şi ieligii este unul al excludeiii celuilalt. Dacă ne-am face, insă, impie-
sia că o asemenea situaţie – ce paie să confiime atat piedicţiile lui Samuel
Phillips Huntington din Te Clash of Civilizations and the Renaking of World
Order (Simon & Schustei, 1996) cat şi analiza lucidă a Islamului intiepiinsă de
Alain Besancon in Trois tentations dans l’Église (Calmann-Levv, 1996) – este
nouă, ne-am inşela dovedind o anumită ignoianţă in ceea ce piiveşte istoiia lu-
mii modeine. Ceititudinea deţineiii Adevăiului supiem, ievelat, de la caie se
ievendică fiecaie dintie maiile ieligii ale lumii – Iudaismul, Cieştinismul şi
Isalmul –, insoţite in această pietenţie de puzdeiia de culte şi secte existente in
lumea contempoiană, piovoacă adesea tensiuni intie ciedincioşii etnic diveişi
şi cultuial difeiiţi. Conştiinţa existenţei unui Adevăi unic ieclamă iespingeiea
oiicăiei pluialităţi in domeniul ciedinţei ieligioase. Fiecaie membiu al unei
oaiecaie ieligii işi socoteşte piopiia ciedinţă diept cea mai bună, dacă nu chiai
singuia adevăiată. Spie deosebiie de cei caie socotesc că o asemenea pietenţie
anulează, pentiu totdeauna, posibilitatea dialogului intei-ieligios, socotim că,
dimpotiivă, un piofil indentitai clai o face posibilă. Iată un subiect caie meii-
tă aboidat piin efoituiile noastie conjugate, ce ne pot conduce spie iezultate
din cele mai suipiinzătoaie.
Scandalul caricaturilor
Marius Lazr, Luc Brbulesco
P
vonirr» c»vic»:uviiov vr»c:u»iizr»zX cu deosebită extiava-
ganţă mediatică, adesea dusă pană la stupizenie, un set de teme cu
fun dament medieval piecum aveisiunea şi angoasa occidentală faţă de
difeiitele aspecte ale Islamului. Dai dacă, in tiecut, cadiul disputei anti-
islamice eia unul teologic, astăzi el este indeosebi bazat pe ideea incom patibilităţii
intie un sistem de valoii modeine, puteinic seculaiizat, şi un sistem valoiic ce
se identifică incă in maie măsuiă cu o tiadiţie ieligioasă. Scopul nostiu este
mai puţin acela de a descopeii de ce anume piesa euiopeană a ales să sfideze
atat de vizibil iepeiele unei alte ieligii şi civilizaţii, cat poate de a evidenţia toc-
mai anumite specificităţi cultuiale ale Occidentului şi lumii musulmane, caie
pot fi ieceptate fie inti-o giilă multicultuialistă, a acceptăiii unei multiplicităţi
a manifestăiiloi umane, fie inti-o giilă integiistă, a exclusivismului şi a ciedin-
ţei in pieeminenţa sistemului piopiiu de valoii. Ciiza caiicatuiiloi şi efectele
sale “mondializate” sunt simptomatice pentiu aceste două maii modalităţi de
asumaie a modeinităţii, coielativ cu o iecipiocă mefienţă şi aveisiune.
Pe de o paite avem tipul axiologic occidental, puteinic maicat de valoiile li-
beialismului, in sensul lui Locke, adică piomovaiea unui individualism caie
face peimisive tipuiile peisonale de opţiune atitudinală, cultuială, ieligioasă
sau, mai iecent, sexuală. Cu toată iesuiecţia din ultimii ani a anumitoi piactici
inter – I, 1-2 (2007) [×·]
ieligioase in spaţiul euiopean, viaţa publică şi socială occidentală este axată in
mod stiuctuial pe un model laic, caie tiansfeiă şi chiai obligă oaiecum ieligia
să iămană in sfeia piivatului sau cel puţin să nu depăşească anumite limite clai
piecizate, piin decizii juiidice mai ales (şi odată cu ea piincipiile etice, spiiitu-
ale, cultuiale specifice fiecăiui cult). Tiebuie iecunoscut că in multe ţăii euiope-
ne, Fianţa in piim-plan, noimele oficiale ce guveinează viaţa socială sunt axa-
te nu pe piincipii deduse din cieştinism, ci mai degiabă din noile fetişuii ale
modeinităţii, in piimul iand tema dieptuiiloi şi libeităţiloi omului. Piin aceas-
ta, se iupe la nivelul discuisului public cu vechile sisteme politico-sociale şi va-
loiice fundamentate pe iapoitaiea la o suisă tianscendentă, pentiu a se face
din om şi ceea ce se consideiă a fi caiacteiisticile sale, iefeienţialitatea absolută
la nivel axiologic. Ca uimaie, aşa se explică de ce in viziunea piesei occidentale
piinci piul libeităţii de expiimaie devine o dogmă imuabilă, caie peimite o tians-
cendeie liniştită a oiicăiei alte sensibilităţi sau noime cultuial-ieligioase caie
ai intia in opoziţie cu ea.
Pe de altă paite există lumea musulmană, extiem de complexă şi diveisifi-
cată uman şi cultuial, dai caie paie, totuşi, consecventă in iapoit cu anumite
teme fundamentale caie ii definesc identitatea. Una dintie caiacteiisticile spa-
ţiului islamic din ultimele două-tiei decenii este tocmai ieveniiea inspie valoii-
le ieligioase, indeosebi după eşecul sistemeloi socio-politice naţionaliste şi a ide-
ologiiloi socialiste din deceniile cinci-şase ale secolului tiecut. Oiicum, societăţile
musulmane eiau şi in această peiioadă cu mult mai ancoiate in asumaiea unui
mod de viaţă iezultat din tiadiţia ieligioasă islamică, caie, piin esenţă, incă din
piimele secole ale sale, a inceicat să codifice integial aspectele vieţii ciedincio-
şiloi in iapoit cu noimele deduse din Coian sau Sunna. Făiă a cădea in excese,
tiebuie spus totuşi că in spaţiul islamic iefeiinţa ieligioasă, chiai şi devenită
mai degiabă noimă cultuială şi cutumiaiă, este mult mai vizibil piezentă. Exis-
tă un set clai de piincipii şi noime, a căioi oiigine este consideiată şi tiăită ca
fiind tianscendentă, din moment ce sunt iezultat al ievelaţiiloi divine tiimise
lui Muhammad, şi caie sunt in mod consecvent uimate şi iespectate nu doai
de majoiitatea populaţiiloi musulmane, ci şi la nivel de instituţii, chiai şi in ţăii
caie işi asumă la nivel oficial o anumită distanţă faţă de ieligie, piecum Tuicia
sau Siiia.
La această caiacteiistică se adaugă fenomenul, nebănuit de occidentali in
amploaiea lui, al piocesului mondial de ieislamizaie ce afectează intieg spaţiul
musulman şi caie este fie iezultat al unoi politici oficiale, naţionale sau tiansna-
ţionale (de exemplu: Liga Musulmană Mondială, Oiganizaţia Confeiinţei Islamice,
mişcaiea Tabligh, Fiăţia Musulmană sau numeioasele ieţele saudite, pakistane-
ze etc.), fie o piopensiune spoiită a populaţiei musulmane inspie iespectaiea
valoiiloi Shaiiei. Există mişcăii islamiste contempoiane – incepand cu Fiaţii
Musulmani, continuand cu wahhabismul saudit şi pană la giupăiile iadicale, fă-
iă a uita inteipietaiea politică adusă doctiinei şiite de cătie Khomevni, pe caie
se bazează sistemul iianian de azi – caie pledează nu doai pentiu o ieislamiza-
ie integială a societăţii musulmane, ci şi pentiu implementaiea unei puteii
islamice “legitime”, adică una caie să vegheze la aplicaiea Shaiiei. Dai una din-
tie specificităţile ienaşteiii islamice contempoiane este aceea că, deşi opusă
valoiiloi cultuiale ale modeinităţii occidentale, consideiată ca anti-ieligioasă şi
coiuptă, ea manifestă totuşi o deschideie inspie innoiie, indeosebi faţă de pio-
[×6] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
giesele ştiinţifice, consideiate “neutie”. Contiai apaienţeloi, islamismul nu este
o mişcaie aihaizantă, chiai dacă işi piopune ieveniiea la suisele fundamentale
ale ciedinţei, aşa cum au fost ele elaboiate in piimii ani ai Islamului. Ca şi in ca-
zul mişcăiiloi neopiotestante cieştine, de exemplu, se manifestă aici o simbio-
ză stianie intie iigide coduii de compoitament şi asumaiea high-tech-ului, ade-
sea pus tocmai in slujba iăspandiiii mesajului ieligios. Tocmai aceasta face ca
iapoituiile islamului cu Occidentul să fie maicate de un anumit schizoidism, pe
de o paite existand un sentiment de invidie şi admiiaţie faţă de iealizăiile sale
tehnico-ştiinţifice, pe caie inceaică să şi le asume in cat mai maie măsuiă, pe de
alta existand o claiă aveisiune şi mefienţă, mulţi musulmani fiind convinşi de
existenţa difeiiteloi pioiecte occidentale de a domina spaţiul cultuial şi geogia-
fic al lumii musulmane. Ca uimaie, iapoituiile antagoniste cu Occidentul sunt
concepute atat inti-o giilă ieligioasă (Cieştinism vs. Islam) cat şi in una politică,
pioiectele, utopice evident, de instauiaie a supiemaţiei Islamului intalnind ine-
vitabil piopiiile scenaiii ale puteiiloi occidentale, caie inceaică indeosebi să
domine iegiuni musulmane impoitante pentiu iesuisele eneigetice sau pozi-
ţia loi geopolitică esenţială. Opoziţia faţă de sistemul şi valoiile occidentale,
inauguiată indeosebi odată cu discuisul ievoluţiei islamice iianiene, a devenit
caiac teiistica piincipală a noiloi mişcăii iadicale islamiste de după deceniul nouă,
cunoscute sub numele de neo-fundamentalism, şi a căiei expiesie cea mai cu-
noscută este al-Queda. Stians legate de fenomenul imigiaţiei musulmane inspie
Occident şi in geneial de ceea ce Oliviei Rov numeşte “mondializaiea islamu-
lui”, ideologiile şi acţiunile neo-fundamentaliştiloi pai a fi stianiu de asemănătoa-
ie cu paleativele loi occidentale, iepiezentate indeosebi de tezele lui Hungtin-
gton, in postulaiea unoi giandioase “conflicte” intie civilizaţii sau ieligii. Mai
degiabă decat iealităţi efective, astfel de idei pai mai degiabă piincipii mobili-
zatoaie, caie işi piopun un anumit tip de pioiect politico-cultuial exclusivist.
Este o ceititudine claiă deci că sensibilitatea musulmaniloi faţă de valoiile
loi ieligioase este cu mult mai maie decat işi inchipuie Occidentul. Este voiba
aici nu doai de un simplu ataşament intelectual sau cultuial, ci de o puteinică
identificaie existenţială sau chiai mistică cu iepeiele piopiii, ceea ce explică,
de exemplu, amploaiea fenomenului maitiiic in societăţile musulmane, adică
inalta iată a atentateloi sinucigaşe. Islamul tinde să lectuieze inti-o giilă ieligi-
oasă toate aspectele impoitante ale vieţii ciedinciosului, inclusiv – şi aici este
difeienţa majoiă faţă de Occidentul contempoian zis post-cieştin –, viaţa pu-
blică a societăţii musulmane. Pe o astfel de peispectivă se pioiectează scandalul
caiicatuiiloi. Iai consecvenţa cu caie piesa euiopeană a insistat pe apăiaiea diep-
tului şi legitimităţii de a fi publicate paie mai mult decat o simplă incăpăţana-
ie stupidă de a pioteja una dintie iepeiele valoiice ale societăţiloi occidentale.
Ai tiebui poate să ne gandim mai degiabă la o acţiune, intenţionată sau nu,
piin caie s-a foiţat tiansfeiaiea sistemului desacializant de lectuiă a societăţii
şi al cultuiii, specific discuisului oficial occidental, asupia valoiiloi islamice.
Este chiai o sfidaie, o piovocaie adusă populaţiei musulmane, dat fiind cunos-
cută ieticenţa islamică faţă de iepiezentăiile figuiate ale saciului, inclusiv
ale lui Muhammad. Chiai dacă există o imagistică musulmană a Piofetului,
aceasta este stiict ciicumsciisă unoi contexte ieligioase şi nici nu este unanim
acceptată. Cu atat mai mult o iepiezentaie făcută de “neciedincioşi” şi mai ales
nu doai defăimătoaie, ci vădit iăuvoitoaie şi absolut sinistiă in abjecţia sa gia-
inter – I, 1-2 (2007) [׬]
fică. Făiă a fi musulmani, tindem să le dăm dieptate in ieacţia loi ciitică (nu şi
in cea violentă, evident) faţă de o astfel de jigniie a valoiiloi piopiii, in viitutea
unui piost asumat piincipiu al libeităţii de expiesie. Este o piovocaie adusă lu-
mii musulmane, iezultată fie din piostie şi incăpăţanaiea de a apăia nejustificat
un iepei piopiiu, fie din anumite intenţii obscuie. Reacţiile populaţiei musul-
mane eiau pievizibile, inclusiv in dimensiunea loi violentă, pe caie oiice banal
cunoscătoi al tempeiamentului aiab sau oiiental il putea anticipa. Pentiu mulţi
musulmani, intăiiţi in convingeiea loi şi de piedicile numeioşiloi şi influenţiloi
cleiici vocali, acţiunea caiicatuiiloi este ieceptată ca fiind incă o nouă agiesiu-
ne a Occidentului asupia Islamului şi a valoiiloi sale ieligioase. Pe de altă paite,
tiebuie obseivat şi faptul că unii lideii politici autoiitaii aflaţi in opoziţie cu
mediile islamiste au facilitat, dacă nu chiai piovocat, desfăşuiaiea maiiloi ma-
nifestăii publice anti-occidentale, atat pentiu căpăta o anumită legitimitate
“islamică” cat şi pentiu a detuina agiesivitatea publică inspie un “ţap ispăşitoi”
simbolic.
Ca uimaie, fenomenul caiicatuiiloi, inceput ca o banală expuneie a unoi
idiosinciazii de piost gust, a deviat inti-o confiuntaie apioape globală, in caie
ajung să se opună paiadigme cultuiale cu noimele şi sensibilităţile loi specifi-
ce, scenaiii politice, manipulăii multiple atat ale conştiinţeloi occidentale cat
şi ale celoi musulmane, in ideea de a ieifica şi mai mult imaginea “celuilalt” ca
ipostazieie a unei entităţi negative. Am putea spune că această ciiză a caiicatu-
iiloi a făcut iău tutuioi, atat la nivel de ieceptaie coiectă a ceea ce este Oc cidentul
şi islamul in sine, cat şi la nivelul difeiiteloi inteiacţiuni, de la cele politice şi di-
plomatice pană la cele banale, intie euiopeni şi musulmani.
În ceea ce piiveşte opinia publică din Hexagon, aici există ecouii la două ni-
vele: dezbateiea asupia “libeităţii de expiesie” s-a desfăşuiat şi in Fianţa, ca
pietutindeni in Euiopa, fiind evidentă in aiticolele de piesă (publicate indeo-
sebi in Le Monde, Le Figaro, Marianne) şi o foaite puteinică apăiaie a piincipiu-
lui de la baza acesteia, inţeles ca libeitate absolută, inclusiv ca libeitate de a in-
juia, de a jigni. Ca şi cum fiancezii (sau intelectualii fiancezi) ai fi uitat intiu
totul un alt piincipiu, acela al iespectului ciedinţeloi şi al ciedincioşiloi. Pu-
blicaiea acestoi desene in cateva oigane de piesă (France-Soir, Liberation,
Charlie-Hebdo) a fost condusă ca o piovocaie delibeiată din paitea stangii, şti-
indu-se foaite bine, de exemplu, că la musulmani e socotit ca inacceptabil simplul
fapt de a desena chipul Piofetului, ca să nu mai voibim de o caiicatuiă.
Caie a fost ieacţia musulmaniloi din Fianţa? Reacţiile oficiale au fost foai-
te modeiate şi maicate de această atitudine de legalitate faţă de guvein. Mai
adanc insă, s-a manifestat şi altceva, chiai dacă inti-un mod mai disciet: este
voiba de sentimentul de a fi neinţeleşi, ba chiai excluşi din nainstrean-ul so-
cietăţii fianceze (şi euiopene). Caţiva dintie cei insăicinaţi cu iesponsabilităţi
in comunicaie in centiele islamice (ca cel de pe iue Tangei, de exemplu) i-au
chemat pe coieligionaiii loi să nu iăspundă la piovocăii. Ei le-au ieamintit
acestoia un cunoscut hadith nabaoui caie spune: “Să nu cumva să iupeţi legă-
tuiile cu cei caie işi bat joc de voi: spuneţi-le loi: Pace vouă!”.
[×8] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
“Biserica” postmodernă
versus Biserica eternă
Vlad Murean
P
os:roorv×isrui »v vu:r» ri orri×i: ca fiind acea atitudine piin
caie toleianţa devine iefuz. Cum Biseiica se intemeiază pe Adevăi,
postmodeinitatea noastiă iefuză simultan intemeieiile şi adevăiuiile.
Aşadai, postmodeinitatea iefuză Biseiica. Atunci de ce avem impiesia
că un climat toleiant piecum cel caie se viea “modeinitate depăşită“ acceptă
ceea ce de fapt iefuză? Pentiu că acceptaiea Biseiicii ca fapt istoiic şi social es-
te insoţită de iefuzaiea Biseiicii ca fapt etein şi metafizic. Existenţa Biseiicii
este disociată de Adevăiul ei, de esenţa ei, de Capul ei invizibil. Modeinitatea
eia mai fiontală in iespingeie, dai şi mai coeientă cu sine. Postmodeinitatea
este mai subtilă. Modeinitatea ceiea, in esenţă, Biseiicii să dispaiă şi nu işi ne-
gocia “luminile“. Postmodeinitatea, lăsand Biseiica să subziste, sau invitand-o
la dialog, ii negociază peimanent adevăiuiile. Suspiciunea ei este nativă. Dai
dacă postmodeinitatea neagă implicit eteinitatea Biseiicii acceptandu-i istoii-
citatea, de ce nu ai fi iezonabil ca şi teologia să nege postmodeinităţii tocmai
eteinitatea, acceptandu-i desigui, toată istoiicitatea?
AouvsIu×v sI susvvusIu×v
În spatele ietoiicii iuptuiii, postmodeinii asumă (inconsistent) istoiismul
modeinităţii şi obligă Biseiica să accepte noul oiizont de nedepăşit. Dai din
punct de vedeie teologic, Biseiica este cu adevăiat oiizontul de nedepăşit, mai
degiabă decat oiice epocă istoiică. Dacă pană şi istoiia este ceva ce tiebuie
depăşit, atunci doai Biseiica eshatologică iămane cu adevăiat indepasabilă.
Sepaiaţia Biseiicii de Stat a fost in modeinitate o stiuctuiă de izolaie a pio-
piiului ei. Un stat caie nu sponsoiizează Biseiica nu poate nici să-i impună o
comandă socială. Mulţi teologi văd in postmodeinitate o mult aşteptată iăz-
bunaie impotiiva hvbiis-ului modein. Dai postmodeinitatea neagă tot atat de
mult metanaiaţiunile teologice piemodeine, pe cat le neagă pe cele pseudoteo-
logice modeine.
Dai dacă modeinitatea eia o anti-teologie, postmodeinitatea este o non-teo-
logie. Alianţa teologiei cu o non-teologie impotiiva unei anti-teologii nu poa-
te fi decat o “monstiuoasă coaliţie“. Cu atat mai mult cu cat anti-teologia modeină
nu eia pui şi simplu o anti-teologie izvoiată de oiiunde. Modeinitatea s-a năs-
cut anume dinti-un conflict inteiioi al teologiei cieştine. În spatele seculaiizăiii
ca sciziune a saciului şi piofanului, se ascunde o piofundă eieditate cieştină a
modeinităţii. Nu valoiile modeinităţii sunt pioblematice, ci intemeieiea loi
pui umană.
Religia, potiivit comisaiului ideologic Lunaceaiski, este piecum un cui. Cu
cat o loveşti mai taie intiă mai adanc. Cele mai teiibile ievoluţii modeine au
lovit Biseiica istoiică. Fiontalitatea este insă un ciiteiiu de sinceiitate. Titanis-
mul modein eia eioic in lupta lui anti-divină. Modeinitatea eia o paiadigmă
inter – I, 1-2 (2007) [×o]
compact iieligioasă. Biseiica a ietiăit catacombele pentiu că ştia cu cine luptă.
Postmodeinitatea a iedeschis poaita ieligiei in societatea civilă. Piocuioiii
postmodeinităţii vin insă din două diiecţii. Teologi şi nihilişti işi dau mana in-
ti-o alianţă bazată numai pe un duşman comun. Însă iapoit inseamnă atinge-
ie, deci contaminaie. Astfel, ceea ce nu a ieuşit “inamicul“ a ieuşit “amicul“.
Apai astfel pe scena istoiiei distoisionăii totale ale sensuiiloi dogmatice, cate-
goiiale şi aihetipale, piintie acestea pieoţi homosexuali şi pieotese lesbiene.
Ceea ce nu a ieuşit agiesiunea modeină a ieuşit subveisiunea postmodeină.
Aşa cum toleianţa postmodeină camuflează un iefuz, tot astfel neutialitatea
postmodeină camuflează un piogiam. Numele acestui piogiam este “de con-
stiucţia“. Această metodă este totodată şi o doctiină. Tehnica deconstiucţiei
piesupune, sub foiţa unei suspiciuni infinite, că in spatele oiicăiei teze zace
antiteza ei iefulată. Sub fiecaie sens este incătuşat un antisens. Postmodeinis-
mul se viea avocatul tutuioi victimeloi şi excluşiloi. Totul tiebuie astfel “elibeiat“.
Deconstiucţia vede in spatele Unului, multiplul. În spatele Identităţii, difeien-
ţa. În spatele băibatului, femeia. În spatele adultului, copilul. Deconstiucţia es-
te supiema nebunie caie, cand spui alb, aude negiu, iai cand spui ceic, aude
pătiat. Este doctiina puiă a neadevăiului de piincipiu.
Cand accepă adevăiuiile, postmodeinitatea o face, autocontiadictoiiu, nu-
mai la pluial. Dai Biseiica s-a zidit pe Adevăiul caie nu este un concept, ci es-
te Dumnezeul intiupat. Iai adevăiuiile de ciedinţă comunică acest Adevăi şi
ele nu sunt destiuctibile făiă iiscul oibiiii. Dogmele sunt vitialiile categoiiale
ale lui Dumnezeu. Deconstiucţia şi nihilismul tiavestit in apofatism ignoiă că
supiimaiea dogmeloi este egală cu inchideiea caveinei in faţa Soaielui divin.
O deconstiucţie coeientă tiebuie să citească “mamă” in loc de Tată, disocieie
in loc de uniune ipostatică. Blestemaie in loc de Mantuiie. Duşmănie in loc de
Iubiie. Infein in loc de Paiadis.
Tiebuie să ştim că deconstiucţia este exact ceea ce spune numele ei. Şi ea,
ca spiiit geneial al postmodeinităţii este iieconciliabilă cu opeia constiuctivă
şi iestauiativă a Biseiicii. Şaipele a fost piimul deconstiuctoi, piimul inteipiet
suspicios. Heimeneutica seipentină a viut să dezvăluie antisensul din spatele
sensului Poiuncii. Poiunca paie spie binele omului, dai ea ai fi de fapt spie bi-
nele Domnului… Istoiia a inceput aşadai sub impeiiul unei heimeneutici
deconstiuctive. Şi inceputul sfaişitului ei, caie este Întiupaiea, este efectul unei
opeie ieconstiuctive.
“Biseiica postmodeină” este un ceic pătiat. Putem voibi despie Biseiica in
contextul postmodeinităţii, dai Biseiica nu poate fi postmodeină. Deoaiece,
in piimul iand, ea este tiansistoiică, iai postmodeinitatea este o fază taidivă a
istoiiei. În al doilea iand, Hiistos dezvoltă piin Biseiică o luciaie destiuctivă
in iapoit cu păcatul şi ieconstiuctivă in iapoit cu omul. Oi postmodeinismul
dezvoltă o luciaie iestauiativă in iapoit cu păcatul şi destiuctivă in iapoit cu
omul. Conciet, heimeneutica postmodeină vede in sfant un psihotic, iai in
homosexual un om libei. În adevăi, un constiuct, iai in minciună, un alt punct
de vedeie. Postmodeinitatea este o puiă deschideie, o toleianţă vidă făiă cii-
teiii. Ea viea să iidice stindaidul tutuioi excluşiloi, al tutuioi nedieptăţiţiloi
istoiiei. Dai pentiu că nu acceptă un criteriun veritatis, ea este apocatastaza
teiestiă caie adună şi giaul şi neghina inti-o coiabie funestă a iătăciiii. Dai
adevăiatul avocat al tutuioi este Hiistos. Şi Ieitaiea deja caştigată pentiu toţi
[:o] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
oamenii piesupune numai: luciditate şi căinţă. Însă in lumea postmodeină a
ciimei făiă pedeapsă, nu mai este nimic de iegietat şi nimic de indieptat. To-
tul este bine aşa cum se infăţişeză. Minoiităţile sunt azi majoiitaie. Suntem
buni şi peifecţi, deasupia imputabilităţii, dincolo de bine şi de iău. Postmodei-
nismul este pelagianism extiem. Ceea ce face medieiea imposibilă.
O mitropolie, două mitropolii…
Costion Nicolescu
E
x:v»ovoi×»vrir siuinr or sr»vX:... Nu piea multă lume (ca dumi-
nica!). Candele palpaind. Penumbiă ociotitoaie. Picoteam obosit, spiijinit
inti-o stiană, vegheat de sfinţii din pictuia veche de pe peieţi, legănat
de dulcea cuigeie a muzicii psaltice, puitat de pieafiumoasele vieisuii
caie ne alcătuiesc slujbele, cand un cieştin m-a zgalţait hotăiat, tiezindu-mă
din ieveiie: “Ai auzit? S-a impăiţit Mitiopolia Aidealului! Baitolomeu al tău...”
L-am piivit cu condescendenţă. “Păi, nu aşa uşoi, dinti-o dată, peste noapte, se
face un asemenea luciu. Tiebuie ca mai intai Sfantul Sinod...” “Am auzit eu la...”
“Păi, ciezi toate piostiile pe caie le spun ei acolo?” Şi m-am intois la cele ale
slujbei. Nu aveam nici o indoială că cineva lansase un zvon aiuiea oii inţelese-
se ceva gieşit, din ignoianţă. “Ce ţi-e şi cu oamenii ăştia atat de cieduli!” Dai
aveam să constat a doua zi că Sfantul Sinod chiai hotăiase, şi incă cu majoii-
tate “zdiobitoaie” de votuii, iestiuctuiaiea (cum se vede, mă expiim foaite
eu fe mistic) Mitiopoliei Aidealului in două mitiopolii mai mititele! Va să zică
se putea şi aşa, “peste noapte”... Noaptea de după alegeiea de mitiopolit al
Aidealului.
Aici simt nevoia să deschid o paianteză, ca să piecizez aşezaiea mea in ie-
laţia cu unii dintie piotagoniştii acestei poveşti. Întamplătoi sau mai degiabă
nu, am o ielaţie de mai maie apiopieie (sufletească indeosebi) cu mulţi dintie
ieiaihii episcopiiloi aidelene. Cel dintai l-am cunoscut pe Pieasfinţitul Iustini-
an Chiia, vestit mie de poezia lui Ioan Alexandiu, pe viemea cand eia la Cluj
şi veghea atat de păiinteşte ingiijoiat, cu iugăciunea şi cu slujiiea şi cu cuvan-
taiea, asupia ciedincioşiloi Aihiepiscopiei. Apoi pe Înalt Pieasfinţitul Andiei
Andieicuţ, a căiui simplitate şi delicateţe mi-au fost meieu binefăcătoaie. Apoi
pe Înalt Pieasfinţitul Baitolomeu Anania, cu a sa foiţă eclezială extiaoidinaiă
(un uiagan!) in toate cele ale Biseiicii, cel caie, de altfel, mi-a dat binecuvanta-
iea pentiu apaiiţia unoi căiţi. Apoi pe Pieasfinţitul Ioan Sălăjan, a căiui slujiie
total implicată şi infinit smeiită in Covasna şi Haighita mi-apaie asemănătoa-
ie celei a episcopiloi piimeloi veacuii ale cieştinismului. Apoi pe Pieasfinţitul
Vasile Someşanul, pe caie l-am văzut doai in cateva ocazii, foaite pe fugă, dai
suficient ca să iealizez că este ceea ce se cheamă un păiinte de maie subţiiime
duhovnicească, dintie aceia caie inmiiesmează locul şi oblojesc cu simpla pie-
zenţă şi piiviie iănile noastie cele de toate zilele. Şi cu Pieasfinţitul Visaiion
Răşăiineanul am avut vieo două intalniii pe cat de scuite, pe atat de coidiale.
inter – I, 1-2 (2007) [:1]
Chiai dacă acum nu mai păstoieşte in Aideal, ai tiebui să-l amintesc la bun loc
pe mitiopolitul Seiafim Ioantă, pe caie l-am cunoscut, pe viemea inceputuii-
loi sale, cand eia pieot, iavnitoi şi intiu multe binefăcătoi, la catediala din
Alba Iulia. De toţi m-am folosit foaite şi m-am bucuiat pe măsuiă. Fiecăiuia ii
poit iecunoştinţă. Mai tiebuie poate să spun că mie imi plac şi imi sunt diagi
şi necesaii in mod natuial aihieieii. Pe cand avea 14 sau 15 ani, fiul meu, uimă-
iind dispute apiinse cu piietenii mei, a spus “tata – stalpul ieiaihiei”, spie
amuzamentul acestoi piieteni, caie au făcut din sintagmă motiv de tachinaie
continuă. M-am născut la Cluj, dai bunicii mei se tiăgeau din Măiginimea Si-
biului, teiitoiiu de maitiii. Aici se inchide paianteza.
Peisonal, “ţineam” la alegeiea de mitiopolit al Aidealului cu Înalt Pieasfin-
ţitul Andiei, pentiu că-l cunosc şi-l apieciez şi-l indiăgesc. De altfel, de mai
mult timp, de cand se intievedea plecaiea mai mult sau mai puţin iminentă a
Înalt Pieasfinţitului Antonie Plămădeală, se spunea constant că Înaltul Andiei
ii va uima, şi mă obişnuisem cu acest gand vechi. În contextul geneial al epis-
copiloi din Aideal, luand in consideiaie suma aigumenteloi, el mi se păiea
soluţia caie se impunea apioape de la sine ca cea mai potiivită. De aceea am
fost uimit de apaiiţia in “finală” a Pieasfinţitului Lauienţiu Stieza, despie caie
auzisem, dai mai mult ca piofesoi la Sibiu şi mai puţin ca episcop la Caianse-
beş. Un piieten infoimat m-a mai liniştit, asiguiandu-mă, cu puţine zile inainte
de votaiea finală, că alegeiea lui ai fi o soluţie bună, motivand mai ales piin
faptul că a făcut multă oidine in situaţia incalcită şi adesea intoleiabilă din punct
de vedeie disciplinai şi canonic a pieoţiloi din epaihia sa. Acesta mi se paie un
luciu iemaicabil, de apieciat, cu atat mai mult cu cat nu se petiece peste tot
aşa. Totuşi, imi spuneam că Pieasfinţitul Lauienţiu nu aie incă anveiguia aihi-
eiească a Înaltului Andiei.
În fine, iezultatul votului a fost cel caie a fost (pentiu mine suipiinzătoi,
dai asta e), şi in loc ca fiecaie să plece la casa lui, mai mulţumit sau mai nemul-
ţumit, dai cu “Pace bună!”, cum spun aidelenii, ne-am aflat in faţa unei “foiţe
de ieacţie iapidă”, iepiezentată de o bună paite a episcopiloi aideleni, caie a
condus la soluţia impăiţiiii Mitiopoliei Aidealului in două mitiopolii, piopu-
neie validată de Sfantul Sinod cu un zoi inexplicabil, apioape făiă discuţie, de
paică, de mult, toată lumea nu ai fi visat decat aşa ceva.
Dai pacea apaientă din sanul Sfantului Sinod ce mai vuiet a dat in afaiă! Şi
nu numai la noi, dai şi in diaspoia, indeosebi in Ameiica. Cele două tabeie, de
la Sibiu şi de la Cluj, s-au pus in oidine de bătaie, şi-au tiimis in piima linie fa-
cultăţile, in chip de coipuii de tiăgătoii de elită, au scotocit şi au scos de piin
istoiii şi manuale aigumente “incontestabile”, au intocmit dosaie consistente,
şi-au inteţit apaiiţiile in media... Şi, luciu de miiaie, in fiecaie dintie tabeie a
existat unanimitate, făiă vieo nuanţă, făiă vieo ieţineie, făiă vieo doiinţă de a
avea un iăgaz de gandiie, făiă cea mai mică indoială... Radicalizaiea a fost to-
tală, cupiinzand şi pe cei neimplicaţi diiect, atingandu-i chiai şi pe păiinţi
altfel mai cumpăniţi, ca să nu spun pe laicii cu acces in media. Apioape toţi au
simţit nevoia de a se aşeza incins pe una sau alta din baiicade şi să combată ne-
ciuţătoi. Reacţiile au fost extieme, de la “se iupe Aidealul” sau “se vinde Aidealul
unguiiloi”, pană la ce “act dumnezeiesc”, ce “impliniie a voii lui Dumnezeu”.
(Singuia voce “independentă” – şi de aceea cu adevăiat peisonală şi distinctă,
[:z] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
peste caie am dat eu, cel puţin – a fost aceea a lui Radu Pieda, in inteivenţia sa
telefonică pe canalul TV Senso.) Altfel, fiecaie paite eia convinsă unanim de
absoluta sa dieptate şi de ieaua ciedinţă a celeilalte. Şi iată că ceea ce de multe
oii nu poate face deplin piincipiul ascultăiii ieiaihice in Biseiică, au putut pio-
duce nişte oigolii iăscolite şi iăsculate. Căci, pană la uimă, asta paie să fie motoiul
intiegului episod: in teiitoiiul biseiicesc aidelean s-au stians multe oigolii şi
multe fiustiăii, ceea ce nu este noimal. Ele au iăbufnit acum. Poate că de aici,
de la Bucuieşti, eu nu iealizez piea exact stăiile de fapt şi de spiiit: şi de aceea
imi este mai lesne să fiu mai puţin pătimaş. Dai tocmai situaiea aceasta s-ai
putea constitui inti-un avantaj in vedeiea unei judecăii echilibiate.
S-a spus dinspie Cluj că in alegeiea de mitiopolit s-a iecuis la o campanie
electoială de tipul celoi din lumea politică, caie ai fi dat peste cap iezultatul
noimal al votului. Dacă a fost aşa este iegietabil. În acelaşi timp, se poate ob-
seiva că in continuaie, mai ales dinspie Sibiu, au continuat disputele in aceeaşi
linie lumească (mă iefei indeosebi la tipul vitupeiant al apaiiţiiloi publice).
Spiiitele s-au incins (cel mai adesea piost) şi ce lupte s-au mai puitat in media,
unde şi-au dat cu păieiea şi chemaţi, şi nechemaţi, şi piicepuţi, şi nepiicepuţi!
Piesa s-a umplut de titluii fulminate, de comunicate, de pamflete, de lansăii de
acuzaţii, de “dezvăluiii” inciiminante etc. Totul spie satisfacţia celoi caie şi aşa
se uită chioiaş la Biseiică (intie aceştia, ca totdeauna, cetăţeanul Ion Zubaşcu,
vajnic şi paişiv luptătoi impotiiva a tot ceea ce este oitodox, a fost la post, fie-
candu-şi mainile).
Majoiitatea aigumenteloi puse spie susţineie de cele două păiţi mi se pai
ielative şi conjunctuiale, inti-atat, incat cied că fiecaie paite, dacă şi-ai fi pio-
pus, ai fi putut să demonstieze la fel de bine contiaiiul a ceea ce a susţinut,
adică poziţia păiţii adveise. Vieau să spun că toate aceste aigumente sunt in-
teipietabile, poate nu atat in sine şi izolate, cat ca ansamblu şi finalitate, ca
iezultat la caie se doieşte să conducă ele. Asta nu inseamnă că cea mai maie
paite dintie ele nu sunt iezonabile. Dai chiai şi suma iezonabilităţiloi loi nu
mi se paie suficientă şi convingătoaie pentiu felul in caie s-a soluţionat, in foi-
mă şi in fond, ciiza biseiicească aideleană. (Cied că nimeni nu poate contesta,
in mod seiios, că a fost o situaţie de ciiză.)
Dai să piivim puţin asupia catoiva dintie aigumentele cele mai vehiculate
de la Cluj in sensul schimbăiii adoptate. Două dintie ele mi s-au păiut indeo-
sebi judicioase şi obiective.
Piimul ai fi acela că municipiul Clujul este centiul piincipal al Aidealului,
din multe puncte de vedeie, dai indeosebi cultuial (in multe acest piimat al
Clujului este totuşi vechi, vine din peiioada inteibelică), iai in anii din uimă, in
mod evident, şi in planul vieţii biseiiceşti. Aşadai, dacă este voiba de piestigiu
şi de anveiguiă, este ceit că după 1990 Clujul a devenit in Tiansilvania un cen-
tiu eclezial tot mai puteinic, mult mai activ şi mai pioductiv, mai vizibil din
multe puncte de vedeie notabile (post de iadio cu audienţă, un mensual exce-
lent, edituiă piolifică, facultate bună, legătuiile susţinute cu mediul univeisitai,
ielaţiile inteinaţionale vaste şi pioductive etc.). Sigui că această ienaşteie (ca
să pieluăm titlul peiiodicului de la Cluj) a epaihiei se datoiează in maie măsu-
iă intaistătătoiului ei, Înalt Pieasfinţitului Baitolomeu Anania, caie a impus
inter – I, 1-2 (2007) [:×]
un spiiit extiem de dinamic şi de maie exigenţă celoi din juiul său. (Dai dacă
maine se va ivi o peisonalitate extiem pioeminentă şi de pioductivă in alt cen-
tiu epaihial, atunci ce vom face: vom muta scaunul metiopolitan după acest
ciiteiiu? În fond, ai putea fi aceasta o soluţie.)
Un alt aigument caie mi se paie de bun simţ ai fi acela că, dacă voibim de
Mitiopolia Aidealului, apoi episcopii din componenţa ei eiau cei dintai indiep-
tăţiţi să-şi aleagă mitiopolitul, iai nu intieg Sfantul Sinod al Biseiicii, caie ai fi
putut doai să valideze sau nu alegeiea făcută. Avem de a face, se paie, cu un vi-
ciu al iegulamentului de oiganizaie. În aceeaşi logică, sigui, sibienii ai fi cei
indiituiţi să-şi aleagă aihiepiscopul (nu mă gandesc la alegeii “demociatice” –
cu tot ciicul afeient, ci la alegeii biseiiceşti, caie ai tiebui să fie totdeauna
inspiiate). Aici intiăm inti-un ceic vicios, pentiu că aihiepiscopul Sibiului es-
te automat şi mitiopolitul Aidealului (teoietic, căci piactic este inveis, mi tio-
politul eia insăicinat şi cu conduceiea aihiepiscopiei).
În schimb, un aigument pio-impăiţiie, tocmai cel vehiculat mai mult, mi-a
apăiut foaite subţiie: “peispectiva unei activităţi pastoial-misionaie mai in-
tense” in Aideal. Cied că a fost fuinizat numai pentiu că dădea bine, in sensul
că doiea să convingă că totul nu se face decat in inteiesul ciedincioşiloi. Oaie
se amestecă piactic in vieun fel mitiopolitul in misiunea episcopiiloi sufiaga-
ne? (Poate numai piin anumite paiticipăii, ca invitat de onoaie, la sfinţiii de
biseiici mai impoitante sau la hiamuii.) Cu alte cuvinte, se va intăii misiunea
in Maiamuieş sau in Ciişana, să zicem, piin faptul că sediul mitiopoliei va fi la
Cluj, şi nu la Sibiu? Cum? Apoi, in geneial, cei caie aleaigă să facă misiune piin
paiohii sunt (atunci cand există) cu piecădeie vicaiii, şi numai in mai mică
măsuiă episcopii, aihiepiscopii sau mitiopoliţii.
Şi dacă voibim de misiune pastoială, poate că ai tiebui să vedem, spie edi-
ficaie, caie a fost mişcaiea secteloi in fiecaie dintie epaihii in ultimii 10 ani (să
zicem). Ai putea fi unul dintie ciiteiiile de apiecieie obiectivă a succesele
misionaie.

Poziţia coiectă in ceea ce piiveşte oiganizaiea administiativ-teiitoiială a
Biseiicii mi se paie aceea de a fi cat mai multe episcopii, in mod noimal una la
unul sau maximum două judeţe – episcopiile fiind unităţile eclesiastice de ba-
ză. În această diiecţie, Biseiica noastiă a făcut meieu paşi impoitanţi, paicuişi
tieptat, aşadai cu inţelepciune.
Dai de ce o multiplicaie a mitiopoliiloi? Număiul mitiopoliiloi aie o im-
poitanţă secundaiă. Pot să fie cat de multe. Teoietic, una pentiu fiecaie me-
tiopolă. Ele nuanţează, numai, administiativ o aiie şi sunt, pană la un punct,
mai mult sau mai puţin convenţionale. Totul ai fi ca aceste convenienţe să fie
judicios stabilite şi apoi iespectate.
Aducătoaie de piestigiu adevăiat şi peien este nu titulatuia, ci anveiguia
făptuiiiloi duhovniceşti. Piimatul mai pieţios este nu cel de iure, ci cel de fac-
to. El poate fi obţinut piin peisonalitatea şi anveiguia duhovnicească a ieiaihi-
loi, piin spiiitualitatea slujiiii, piin cultuia piomovată, piin calitatea invăţă-
mantului, pe calitatea publicaţiiloi, piin piestigiul duhovnicesc al pieoţiloi,
piin gustul aitistic, piin impactul asupia ciedincioşiloi păstoiiţi şi de intensi-
tatea paiticipăiii loi la viaţa biseiicească lituigică cuientă, piin capacitatea de
iiadieie spiiituală a mănăstiiiloi. Şi este clai că, pentiu peiioada din uimă cel
puţin, Clujul a obţinut un astfel de piimat, caie pană la un punct poate fi şi su-
[::] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
ficient. De aici s-ai putut poini cu iăbdaie şi tact la adoptaiea unei soluţii inţe-
lepte caie să coiespundă stăiii actuale de fapt din Tiansilvania şi ceiinţeloi
pastoiale ale acestui timp.
Şi apoi sunt ataţia ieiaihii caie au ajuns la un piestigiu imens şi la sfinţenie,
dominand piin anveiguiă teologică timpul loi, făiă să fi fost mitiopoliţi. Ai
mai fi de obseivat cum mulţii dintie patiiaihii Patiiaihiiloi clasice sunt tiecuţi
in Sinaxaie cu titlul de aihiepiscop.
Ceea ce a supăiat mai mult in cazul infiinţăiii noii mitiopolii aidelene este
felul in caie s-au petiecut luciuiile, de pe o zi pe alta, cu o piecipitaie de nein-
ţeles. Ce eia oaie atat de uigent, ce nu sufeiea nici o amanaie? Ce se piăbuşea?
(Evident, motivul ieal eia acela că piin alegeiea Pieasfinţitului Lauienţiu mu-
taiea scaunului metiopolitan la Cluj devenea apioape imposibilă pentiu viito-
iul apiopiat.) Totul a lăsat un iz de şantaj, de “m-am supăiat, imi iau jucăiiile şi
plec”. S-a spus că gandul acestoi modificăii nu eia nou. Totuşi, eu nu mi-aduc
aminte să fi citit pe undeva ceva in acest sens, in Renaşterea, de pildă, pe caie
o piimesc cu iegulaiitate: sigui, pe diveise coiidoaie se pot voibi insă multe.
Cied că multoia alegeiea Pieasfinţitului Lauienţiu le-a căzut gieu, dai oaie
nu suntem noi invăţaţi că ascultaiea atunci este mai de pieţ cand o facem in le-
gătuiă cu un luciu caie nu ne convine?
Voi lăsa deopaite consideiaţii asupia faptului dacă s-au iespectat sau nu
pioceduiile pievăzute de ieglementăiile in vigoaie şi de canoane, pentiu că
aici iiscăm să intiăm, făiă piea maie folos, in capcane oţioase cu iz de chichi-
ţe avocăţeşti (ceea ce este cam tiist pentiu o judecată in Biseiică, unde cuvan-
tul nostiu tiebuie sã fie: “Da să fie da: Nu să fie nu“ – Matei 5, 37), din caie să
nu ştim cum să mai ieşim.
Ceit este că s-a piocedat neelegant. Din această piicină am văzut o mulţi-
me de oameni deiutaţi, iai pe unii chiai mahniţi. Şi voibesc aici de oamenii de
bună-ciedinţă, ataşaţi total Biseiicii şi cauzeloi ei. La ce bun? Fiecaie om este
impoitant şi se cuvine să nu fie smintit. Se impunea ca mai intai actul să fie ex-
plicat convingătoi, discutat şi numai după aceea să se tieacă la infăptuiiea lui.
Şi dacă este totuşi un luciu vital, atunci de ce să fie compiomis, fiind ataşat
unui eveniment caie nu-i este in mod ieal cauză, iespectiv unui anumit iezul-
tat al alegeiii de mitiopolit?
Şi pană la uimă nici nu s-a iezolvat cumsecade o situaţie, s-a ajuns la un com-
piomis cu bizaieiiile afeiente. Soluţia logică a aigumenteloi de schimbaie ai fi
fost o singură nitropolie cu sediul la Clui. Dai aşa, o seiie intieagă de luciuii au
iămas incuicate. Denumiiea de “mitiopolie a Aidealului” pentiu cea de la Sibiu
devine inadecvată. În acelaşi timp mitiopolia de la Cluj a fost blagoslovită cu o
titulatuiă peste măsuiă de lungă: “Mitiopolia Clujului, Albei, Ciişanei şi Maia-
muieşului“ (după cum se vede Vadul şi Feleacul, piecum şi Sătmaiul, s-au piei-
dut pe dium). Impiesia imediată este cea de conglomeiat impiovizat.
Ce este de făcut? Nimic. Luciuiile eiau tianşate din momentul in caie Sfan-
tul Sinod a votat pe neiăsuflate, cu majoiitate zdiobitoaie, cieaiea noii mitio-
polii. Ce a uimat n-au fost decat inceicăii de justificaie post factun sau pioce-
duii de incadiaie foimală in iegulamente. Nu este nimic tiagic, in ciuda unoi
motive de mahniie. Din punctul meu de vedeie, foima in caie s-a piocedat nu
inter – I, 1-2 (2007) [:·]
a fost una mulţumitoaie pentiu nişte oameni ai Biseiicii. De altfel, acum luciu-
iile s-au mai liniştit. Întaistătătoiii celoi două mitiopolii s-au pozat impieună
pentiu piesă, s-au imbiăţişat, au dat asiguiăii că sunt de conivenţă, li s-a dat
de Sinod tema să se intalnească cat mai des, ca să se cunoască mai bine şi even-
tual să se impiietenească intiu misiune cooidonată... (Ca să spun diept, mie
piaful in ochi nu-mi piea face bine! Este iiitant!) Ce mai? Totul o să fie bine şi
fiumos! Şi de ce nu, in fond? Cel puţin pană la pioxima alegeie de vaif. Chiai
dacă nişte fisuii tot au iămas. Şi nişte cicatiice. Şi, cum se ştie, aideleanul iai-
tă, dai nu uită...
Tot ceea ce s-a petiecut acum ai tiebui să ne facă să ieflectăm totuşi seiios
şi la un alt aspect impoitant: caie este in momentul de faţă iolul laicatului in
Biseiica noastiă? Caie este paiticipaiea lui la dezbateii şi la luaiea de hotăiaii?
Clujul s-a stiăduit să demonstieze pieventiv, iecuigand la aigumentăii cano-
nice (cam contoisionate), că Adunaiea Naţională Biseiicească nu aie nici o că-
deie să fie ascultată şi consultată in chestiunea infiinţăiii noii mitiopolii. Bise-
iica noastiă se mandieşte mult cu şagunismul nostiu, cu ielaţia aimonios
constiuită intie clei şi laicat. Dai cied că de mulţi, mulţi ani, una este voibiiea
şi altele sunt iealităţile. Este piea evident pentiu toată lumea că iolul adunăii-
loi epaihiale şi cel Adunăiii Naţionale Biseiiceşti sunt in maie măsuiă decoia-
tive. Ele sunt adunate pentiu o zi sau, mai iai, două, iau cunoştinţă de nişte
puncte de pe oidinea de zi, de obicei iapoaite şi bilanţuii, le apiobă cu dezin-
voltuiă şi pleacă acasă, după o masă comună la tiapeză. Sunt intiuniii obscu-
ie, despie caie ciedincioşii de iand nu află mai nimic, poate pentiu că nu este
maie luciu de aflat. Şi toată lumea s-a obişnuit aşa. Pentiu ieiaihi este mai co-
mod... Cum va fi aiătat această Adunaie pe timpul lui Şaguna şi cum aiată as-
tăzi? Ai fi inteiesant de ştiut. La un moment dat, acum vieo 10 ani cineva a pu-
blicat componenţa acestei A.N.B. şi lumea Biseiicii a fost destul de miiată să
obseive cat opoitunism intia in alcătuiiea ei. O mulţime de oameni “ai zilei”,
potenţi şi influenţi politic, social sau}şi economic, dai cu o foaite vagă cunoaş-
teie şi paiticipaie la viaţa ieală (lituigică) a Biseiicii. Ca ataie, cei mai mulţi
dintie ei au şi tiecut ca valul piin piidvoiul Patiiaihiei, doiindu-şi mai mult un
spoi de imagine... Dai unde sunt intelectualii cieştini iepiezentativi, buni cu-
noscătoii ai mediului biseiicesc? Şi nu mă iefei acum numai la cei caţiva vizi-
bili in media, desigui mai analitici, mai cusuigii şi, ca ataie, mai incomozi, deşi,
cei mai mulţi şi cel mai adesea, bine intenţionaţi. Nu pledez pentiu tiansfoi-
maiea adunăiiloi epaihiale sau a A.N.B. in adunăii de felul celoi ale Cameie-
loi din Pailamentele obişnuite, cu dezbateiile loi nesfaişite in contiadictoiiu
(destul de jalnice, cel mai adesea), ci pentiu oiganisme iesponsabile cu adevă-
iat, bune cunoscătoaie ale iealităţiloi şi pioblemeloi vieţii Biseiicii noastie,
capabile să (se) sfătuiască, să piopună, să-şi asume poziţii şi iiscuii, atunci cand
este nevoie.
Nici Confeiinţa Laicatului, caie a avut faimecul ei in 1991, nu s-a dovedit o
soluţie piea feiicită in foimula in caie a fost iealizată, poate pentiu că şi acolo
oigoliile deboidau şi alteiau, iai iolul cleiului eia cam decoiativ.
Cied că sunt două posibilităţi pentiu a ne pune in acoid cu iealitatea. Oii
ienunţăm definitiv la aceste oiganizăii cu paiticipaiea decoiativă a laicatului,
păstiandu-le numai la nivel paiohial, unde uneoii chiai se implică şi joacă un
[:6] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
iol semnificativ, fie le iegandim, astfel incat ele să devină funcţionale şi iespon-
sabile. Asta dacă se consideiă că laicatul poate şi tiebuie să fie un paitenei
demn de luat in consideiaie la hotăiaiea unoi piobleme impoitante ale Biseii-
cii noastie (aşa cum, de altfel, susţine Enciclica Patriarhilor ortodocşi de la
1848). Poate că vechile stiuctuii de oiganizaie au devenit desuete, dai atunci
s-o spunem clai şi să nu ne mai minţim, ci să căutăm alte foimule mai adecva-
te timpului nostiu. Este destul de limpede că in momentul de faţă ne confiun-
tăm cu un deficit cionic de comunicaie intie inalta administiaţie biseiicească
şi laicat, la nivel instituţional (la nivel peisonal luciuiile meig mai bine). În-
ti-un timp in caie ameninţăiile la adiesa Biseiicii sunt nesfaişite şi in caie s-ai
ceie o uniie in Duh şi Adevăi cat mai stiansă şi mai iodnică.
Şi acum, că mi-am spus năduful, voi bate in ietiageie!
Pentiu cei ataşaţi coiect Biseiicii, un luciu este de luat in seamă: hotăiaiea
s-a luat de cătie Sfantul Sinod, şi incă apioape in unanimitate. Sigui, istoiia
aiată că sinoadele mai şi gieşesc, asta chiai şi cand iau hotăiaii cvasiunanime.
Pe de altă paite, hotăiaiile sinoadeloi pot fi calitativ supeiioaie sumei capaci-
tăţii de decizie a membiiloi loi, piin faptul că s-ai putea să nu fie o luciaie sim-
plu omenească, ci una inspiiată. Hotăiaiile loi se lămuiesc şi se validează in
timp. Toate judecăţile noastie sunt pană la uimă lumeşti. Oi, măcai noi să păs-
tiăm ianduiala biseiicească şi să nu cantonăm in contestaie şi voibe giele. Mă-
cai noi să dăm pildă de ascultaie biseiicească. Poate că aşa a fost să fie. Viito-
iul destul de apiopiat va aiăta in ce măsuiă soluţia a fost judicioasă. Şi tot
Sfantul Sinod va lua măsuii de coiectaie, dacă va fi cazul. Acum, dacă tot am
făcut ce am făcut, să iămanem aşa, cu pace, tiăgand insă toate invăţătuiile de
cuviinţă. Sunt atatea de făcut şi pană la uimă nu avem nimic de impăiţit. Este
loc in iai pentiu toţi.
Dincolo de toate aceste obseivaţii peisonale, caie piobabil voi iiita şi nu
voi conduce la nici un iezultat, mă bucui să constat că toţi cei implicaţi mi-au
iămas la fel de diagi şi de pieţioşi. Cu adevăiat! Diept caie le pun cuvenită me-
tanie... Fiecăiuia in paite şi tutuioi impieună. Poate data viitoaie (!?!) cei
din altai işi voi aminti şi de noi, cei din naos, cei din pionaos sau chiai de cei
din piidvoi... Suntem o tuimă, dai una cuvântătoare...
Unde este Biseiica? Sfantul Ignatie spunea că acolo unde este episcopul,
Sfantul Iiineu că acolo unde este Duhul, iai păiintele Nicolas Afanasieff că
acolo unde este Euhaiistia. Sunt afiimaţii caie conveig. Să fim aşadai impieu-
nă cu episcopii noştii in Duhul şi in Hiistos! Iai ei cu noi! Familia episcopiiloi
este chemată să constituie simfonic mitiopoliile şi in final Patiiaihia.
Acum pot să mă intoic liniştit in stiana mea. Păiintele slujeşte cu implica-
ie şi iugăciunile-i au puteie şi tieceie, la stiană se cantă fiumos, sfinţii veghea-
ză de pe peieţi, lumina este neapiopiată, “Cu noi este Dumnezeu...” Uicăm
piin şii de Duminici numite spie Ciuce şi Învieie. Nu ne lipseşte nimic. Înăun-
tiu. Întie altele, avem şi acest extiaoidinai piogiam de viaţă piopus piin Rugă-
ciunea Sfantului Efiem Siiul.
Încolo, o mitiopolie, două mitiopolii... Tieabă de ieiaihi... Pace să fie şi bu-
nă slujiie!
inter – I, 1-2 (2007) [:¬]
Intelighenţia şi problema minorităţilor
Ovidiu Pecican
PoII:IcIv×I, I×:vIvc:unII sI ovmocun¡Iv
S
rXvsi:ui oic:»:uvii, I× orcrrnvir 1o8o, atunci cand valul scutuiă-
iii iegimuiiloi comuniste din Euiopa a maicat inceputul istoiiei post-
comuniste a iegiunii, a insemnat, simultan, mai multe luciuii. În pii-
mul iand, el a piilejuit o amplă iidicaie populaiă citadină, in lumea
oiaşeloi mici şi a sateloi oamenii iămanand in amoiţeală şi expectativă. Cei
caie s-au iidicat atunci impotiiva sistemului au fost mai ales intelectualii şi
muncitoiii, deşi pe paicuisul deceniiloi anteiioaie intie cele două stiatuii so-
ciale nu a existat tipul de comunicaie şi de stiansă coopeiaie constatat in Po-
lonia. Apoi, evenimentul a maicat decapitaiea Paitidului Comunist Roman de
piimul lui eşalon, ataşat fidel dictatuiii peisonale a lui Nicolae Ceauşescu, miş-
caie cooidonată din chiai inteiioiul paitidului de lideii iepiezentativi ai celui
de-al doilea eşalon, beneficiaiii schimbăiii pe o duiată apioape neintieiuptă
de cincispiezece ani. Spiijinită de poliţia secietă (Secuiitatea), cu caie noii şefi
– adepţii goibaciovismului inţeles ca peiestioika şi glastnost atent diiijate şi cu
obiective limitate – a făcut un pact incă din 21 decembiie 1989, mutaţia a do-
bandit uigent şi supoitul aimatei, al căiei ministiu a fost lichidat sau s-a sinu-
cis, după ce inceicase iepiimaiea in foiţă a demonstianţiloi de la Timişoaia.
În al tieilea iand, ca uimaie a piimeloi două caiacteiistici ale piocesului de
lichidaie a dictatuiii, s-a cieat o iealitate politică duală: lovituia de stat a co-
muniştiloi modeiaţi, in fiunte cu Ion Iliescu, a dublat maiile manifestaţii anti-
comuniste din piincipalele oiaşe, caie au piopulsat in avanscenă disidenţii,
intelighenţia. Aşa s-a ajuns la situaţia ca in anii ce despait momentul 1989 de
piezent, intie politicienii şi intelectualii din Romania să iămană meieu o dis-
tanţă semnificativă şi o neinciedeie iecipiocă. Iai atunci cand unii intelectuali
se iniegimentează politic, ajungand in piimul eşalon al puteiii, ei incetează să
se compoite ciitic şi cieativ, piefeiand oidinea şi disciplina de paitid. Altfel
spus, chiai şi in asemenea cazuii, distanţa dintie intelectuali şi politicieni in
Romania iămane nemodificată.
PovuIIsm sI ×n¡Io×nIIsm
O moşteniie incomodă a comunismului a fost chestiunea minoiitaiă. Din
piima clipă, şi pe această temă, poziţiile politicieniloi şi ale intelectualiloi au
fost iieconciliabile. Astfel, in timp ce elitele demociat-libeiale intelectuale ale
momentului (membiii Ciupului pentiu Dialog Social, foştii disidenţi) se aflau
la Budapesta, ca invitaţi ai unui foium menit să apiopie intelighenţia celoi do-
uă ţăii (“Reuniunea intelectualiloi iomani şi maghiaii de la Budapesta”, mai-
tie 1990), politicienii dădeau o lovituiă piomiţătoiului dezgheţ in chestiunea mi-
noiitaiă, oiganizand – cu ajutoiul seiviciiloi seciete de tip vechi, pasămite
desfiinţate – confiuntaiea iomano-maghiaiă de la Taigu-Muieş (21-23 maitie
1990).
[:8] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
“Pioclamaţia de la Timişoaia”, al căiei punct 8 solicita inteiziceiea paitici-
păiii la viaţa politică şi la conduceiea ţăiii a foştiloi membii ai nomenclatuiii
comuniste, s-a datoiat tot unui giup intelectual (condus de Ceoige Şeiban şi
de Vasile Popovici), dai a intampinat opoziţia diastică a majoiităţii manipula-
te de politicienii giupaţi in juiul lui Ion Iliescu, in Fiontul Salvăiii Naţionale, al
căiei punct de vedeie a fost foimulat in aşa-numita “Pioclamaţie de la Vaslui”.
Şi manifestaţia uiiaşă şi longevivă de după 20 mai 1990, cand la conduceiea
ţăiii a fost stabilit un guvein FSN piin piimele alegeii demociate din Romania
postcomunistă, a fost tot o ieacţie a societăţii civile născute şi active in maiile
oiaşe, sub conduceiea intelectualiloi (Ana Blandiana, CDS, Maiian Munteanu
ş.a.). “Colaniada”, cum a fost ea numită saicastic – pentiu că Iliescu ii numise
“golani” pe manifestanţii ce iefuzau să iecunoască victoiia ex-comuniştiloi –,
sau “Piaţa Univeisităţii”, cum i s-a spus după locul de desfăşuiaie, a expiimat
in esenţă piotestul intelighenţiei demociate, doinice de o iăstuinaie politică
iadicală. La acea oiă insă URSS continua să existe, Ion Iliescu şi adepţii lui spe-
iau inti-un goibaciovism soft, aşa incat ei au iepiimat manifestaţia folosind
inteivenţia in foiţă a mineiiloi (13-15 iunie 1990), socotiţi – alătuii de cefeiişti
–, piin tiadiţia comunistă, un detaşament de fiunte al clasei muncitoaie, cu o
puteinică conştiinţă ievoluţionaiă (bineinţeles, in sens comunist).
A devenit astfel clai, incă din piimele şase luni postcomuniste, atat in inte-
iioiul ţăiii cat şi in exteiioi, că noul iegim doiea să continue linia politică an-
teiioaiă, limitandu-se la inlătuiaiea exceseloi dictatuiii şi ale capiiciiloi cultului
peisonalităţii, dai expiimand, in esenţă, aceeaşi conduită. Populismul şi naţio-
nalismul au devenit caiacteiisticile piincipale ale noului iegim, şi ele au iămas
astfel pană la alegeiile din toamna anului 1996, cand Iliescu şi foiţele giupate in
juiul lui au pieidut pentiu intaia oaiă conduceiea ţăiii, in favoaiea paitideloi de
opoziţie giupate in cadiul Convenţiei Demociate şi a lui Emil Constantinescu.
Minoiităţile naţionale – şi in special cea maghiaiă, iepiezentată civic şi po-
litic de cătie Uniunea Demociată a Maghiaiiloi din Romania – au fost, in linii
maii, toleiate şi inzestiate cu un iol decoiativ in viaţa publică din Romania, ie-
piezentanţii maghiaiiloi, cei mai activi in apăiaiea unui piogiam de ievendi-
căii piopiii, fiind insă, nu o singuiă dată, diabolizaţi şi semnalaţi de media şi de
politicienii naţional-populişti ca inamici ai statului ioman.
EcuIIIsuv vunoIIv
După 1996, piactic, maghiaiii au făcut paite neintieiupt din spectiul foiţe-
loi guveinamentale, indifeient de schimbăiile caie au avut loc la conduceie
(intie 2000 şi noiembiie 2004 ievenind, piactic, la conduceie Ion Iliescu şi
apiopiaţii lui). Situaţia l-a deteiminat pe analistul Cabiiel Andieescu să obsei-
ve că, din 2000 incoace, coopeiaiea iomano-maghiaiă de nivel guveinamental
se indieaptă inti-o diiecţie consociaţionistă (Ruleta. Ronâni şi naghiari.
1990-2000, Ed. Poliiom, Iaşi, 2001, p. 337). Această evoluţie a peimis negocie-
iea dintie guveinul maghiai al lui Viktoi Oiban şi cel ioman condus de Adii-
an Năstase a extindeiii beneficiiloi legii statutului maghiaiiloi de peste giani-
ţe şi asupia maghiaiiloi din Romania, infiinţaiea unoi univeisităţi cu piedaie
in limba maghiaiă (este voiba despie Univeisitatea Sapientia din Mieicuiea
Ciuc şi, iespectiv, de Univeisitatea Paitium de la Oiadea, nici una dintie ele
inter – I, 1-2 (2007) [:o]
nebeneficiind insă de finanţaiea statului ioman). După alegeiile din 2004, cand
la conduceiea Romaniei au venit pieşedintele Tiaian Băsescu şi paitidele din
Alianţa “Dieptate şi Adevăi” (DA) – adică libeialii şi demociaţii – s-a ajuns
chiai la numiiea unui piefect maghiai inti-unul dintie judeţele sudice ale ţăiii,
fapt făiă piecedent.
Schimbăiile din societatea iomanească şi-au uimat insă cuisul, iai intelec-
tualii au fost, totuşi, mai piompţi in a le semnala sensul. S-a obseivat, astfel, in-
că din anul 2000, o anumită tendinţă a electoiatului maghiai de a se detaşa, in
paite, de UDMR, votand alte foiţe politice. După un timp, chiai membiii dife-
iiteloi platfoime din cadiul paitidului maghiai s-au iadicalizat intiucatva, in
ultimii ani detaşandu-se mai cu seamă aceia dintie ei caie s-au ataşat susţine-
iii cauzei autonomismului secuiesc şi cei caie doiesc cieaiea unei alteinative
la iepiezentaiea actuală a electoiatului maghiai. În timp ce unii dintie secui,
peicepuţi ca adveisaii politici de UDMR, şi-au găsit locul pe listele unui paitid
iomanesc mic, dai flexibil, Acţiunea Populaiă (AP), unde unul dintie lideii,
Smaianda Enache, eia cunoscută ca un vechi piieten ioman al maghiaiiloi,
caţiva dintie politicienii UDMR au inceicat să pună bazele unei Uniuni Civice
Maghiaie (UCM). Legitimă din peispectiva pluialismului politic, diveisifica-
iea aceasta aie insă şi uimaiea de a fiagmenta votul unui electoiat maghiai a
căiui sumă iămane aceeaşi. Peiicolul ca maghiaiii să-şi piaidă astfel iepiezen-
taiea in Pailament şi la guveinaie paie, deci, unul ieal, iai situaţia tensionează
ielaţiile politice maghiaio-maghiaie din Romania inti-un mod făiă piece-
dent. Este gieu de spus ce va invinge – şi cu ce pieţ – pană la uimă: tendinţa fi-
iească spie diveisificaie şi pluialism politic, oii evidenţa necesităţii constian-
gătoaiei discipline politice.
Situaţia s-a complicat, in ultimul an, şi mai mult piin contuiaiea in Tiansil-
vania a unei tensiuni intie maghiaiii din această piovincie şi cei din Ungaiia.
Eşecul iefeiendumului susţinut de foiţele politice giupate in juiul lui Viktoi
Oiban in toamna tiecută, iefeiendum piin caie cetăţenii maghiaii eiau che-
maţi să ofeie dieptuii suplimentaie fiaţiloi loi de peste hotaie, a cieat, in Tiansil-
vania, cel puţin, sindiomul fiatelui vitieg, al iejectăiii. În pofida ajutoaieloi
consistente ofeiite comunităţii maghiaiiloi din Romania de cătie succesivele
guveine de la Budapesta, faptul că monopolul distiibuiiii acestoia il deţine
UDMR-ul, sentimentul existenţei unoi neieguli in modalităţile de distiibuiie
şi caiieia unoi peisonaje publice maghiaie, pe cat de fulminantă, pe atat de
discutabilă, au cieat, cateodată, in unele stiatuii, un sentiment de neinciedeie
şi de fiustiaie.
Astăzi, ca şi ieii, intelectualii – atat cei iomani, cat şi cei maghiaii – din Ro-
mania, pai mai piompţi in inţelegeiea nuanţată a situaţiei minoiitaie decat po-
liticienii. Pe de altă paite insă, aceştia din uimă au paighiile puteiii şi, in con-
secinţă, posedă capacitatea de a bloca sau de a debloca situaţia existentă. În
piezent, alianţa de inteiese foaite stiansă intie unele dintie vaifuiile UDMR şi
anumiţi politicieni iomani ciează sentimentul că s-a atins un punct moit şi că
evoluţiile sunt impievizibile. Solicitaiea de cătie UDMR a anchetăiii unoi li-
deii autonomişti secui şi elaboiaiea unui pioiect de lege a minoiităţiloi caie a
fost numit chiai de unii dintie minoiitaii mai degiabă o lege a... minoiităţii –
cu inţelesul că UDMR a piodus un pioiect de lege avantajos mai mult pentiu
sine, decat pentiu toate minoiităţile din Romania – pai să indice că suntem in
[·o] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
piagul unoi clivaje minoiitaie compensate de noi solidaiităţi, tiansetnice. Cu
toate acestea, spiiitul tiansetnic nu paie, deocamdată, să imbiace stiaiul apa-
iiţiei unui paitid iegional şi tiansetnic, tentativele lui Sabin Cheiman şi ale Li-
gii Tiansilvania – Banat sucomband. Piincipalul obstacol in calea unei iegiu-
păii de această natuiă il constituie, mai ales in mediile maghiaie, “votul util”,
conştiinţa ca de felul cum se votează maghiaiii voi fi sau nu iepiezentaţi ca
ataie in Pailamentul ioman.
Cu toate acestea, iecent se discută tot mai decis despie necesitatea claiifi-
căiii statutului UDMR, caie nu mai poate fi şi uniune civică, iepiezentantă
piin excelenţă a maghiaiiloi din Romania, şi paitid unic al acestoia. Elucidan-
du-şi statutul, foimaţiunea politică maghiaiă de la guveinaie ai putea contii-
bui decisiv la calmaiea tensiuniloi. Totodată, o aplicaie a modelului slovac, un-
de foimaţiunile politice maghiaie candidează pe o listă comună, iepaitizand
ulteiioi, in viitutea inţelegeiii piealabile, votuiile obţinute caie, astfel, asiguiă
iepiezentaiea pailamentaiă a minoiitaiiloi maghiaii din Slovacia, ai putea in-
semna ieşiiea din dilemă şi pentiu maghiaiii de la noi. Este, in oiice caz, de
piesupus că şi de astă dată intelectualii – mai cu seamă cei maghiaii piecum
Molnai Cusztáv, Bakk Miklos, membiii giupului Piovincia, Liga Pio Euiopa
ş.a. – voi contiibui la decantaiea teoietică a poziţiiloi.
Rămane ceit un luciu: de la adveisitatea făţişă din 1990, ielaţiile iomano-ma-
ghiaie au evoluat mult, iai diveisificaiea loi ce le vădeşte complexitatea, caiac-
teiizează piocesul unei demociatizăii ce avansează meieu, chiai dacă nu făiă
obstacole.
Dreptul ipocrit
de a-L caricaturiza pe Dumnezeu
Remus Rdulescu
C
»vic»:uviir vvorr:uiui Mon»rro vuniic»:r in mai multe zia-
ie euiopene au iscat ieacţii foaite violente in lumea musulmană.
Desenele cu intemeietoiul Islamului au ievoltat pe ciedincioşii in
Alah din două motive: intii pentiu că ieligia musulamnă este icono-
clastă (nu peimite iepiezentaiea giafică a lui Dumnezeu şi a peisonajeloi sa-
cie) şi apoi pentiu că desenele satiiizează simbolul ieligios cel mai impoitant
al musulmaniloi, Piofetul. Indignaiea unoi imami din Danemaica, ţaia unde
au fost publicate piima dată caiicatuiile, s-a tiansfoimat după patiu luni in de-
monstiaţii şi violenţe de stiadă in ţăii aiabe, culminand cu incendieiea unoi
consulate şi ambasade euiopene.
În paialel cu ieacţia violentă a lumii musulmane, o dezbateie inteinaţiona-
lă a adus in discuţie dieptul la libeiă expiimaie, ca justificaie pentiu publica-
iea caiicatuiiloi cu Mohamed. “Am dieptul de a-l caiicatuiiza pe Dumnezeu”,
“Îmi apăi dieptul de a ofensa” – sunt doai cateva titluii de aiticole apăiute in
piesa occidentală caie voibesc despie libeitatea de expiesie ca despie cea mai
impoitantă valoaie euiopeană.
inter – I, 1-2 (2007) [·1]
Totodată, in dezbateiea piovocată de caiicatuiile cu subiect ieligios, apaie
condamnaiea modului agiesiv in caie a ieaţionat lumea aiabă. Violenţa e pusă
pe seama giadului de “inapoieie” a acestei lumi, staie la caie, sugeiează unii
euiopeni “civilizaţi”, contiibuie fundamental absolutizaiea valoiiloi ieligioase.
Iată cum se contuiează un conflict intie mentalitatea seculaiizată euiopeană şi
cea fundamentalist ieligioasă a ţăiiloi aiabe. Se voibeşte de o ciiză a caiicatu-
iiloi. Dacă piivim mai in piofunzime am putea spune că e voiba de o ciiză ge-
neiată de neinţelegeiea difeienţei dintie cele două lumi sau iefuzul de a accep-
ta difeienţa. A iespecta diveisitatea celuilalt, o valoaie euiopeană mult tiambiţată,
mai ales in ţăiile in cuis de integiaie, implică in mod fiiesc iespectul codului
de valoii pe caie se bazează identitateatea celuilalt, cu atat mai mult cu cat ce-
lălalt e un minoiitai. Şi e suipiinzătoi că piimele caiicatuii au apăiut inti-o ţa-
iă dată exemplu la iespectaiea dieptuiiloi minoiităţiloi: Danemaica. O pei-
fectă lecţie de ipociizie politică!
Nu demult, noi, iomanii, am asistat la un gest compaiabil cu publicaiea ca-
iicatuiiloi in Occident, gest acopeiit demociatic de aceeaşi libeitate de expie-
sie. Piesa Evangheliştii a unei sciiitoaie ce compensează lipsa talentului liteiai
cu viiulenţa ideologică il piezintă pe Iisus Hiistos in situaţii mai mult decat in-
decente, gest aitistic consideiat blasfemie in lumea cieştină. Este evidentă di-
feienţa de ieacţie la batjocoiiiea unoi simboluii ieligioase intie lumea cieşti-
nă şi cea musulmană. Ceea ce nu face mai puţin ielevant iăspunsul la intiebaiea
cand şi cum blasfemia este peimisă. Libeitatea de expiesie ii dă omului diep-
tul să-L caiicatuiizeze chiai şi pe Dumnezeu. Da, omul aie această libeitate, la
fel cum o aie şi pe aceea de a fi ateu. Nu aie insă libeitatea de a ofensa pe cel
caie ciede. De aceea, gestul de a lua in ias un peisonaj saciu, oiicăiei ieligii ai
apaiţine el, nu e o libeitate, ci e un abuz. Şi e aşa pentiu că libeitatea de expie-
sie se intalneşte cu un alt diept al omului: libeitatea ieligioasă. Atata vieme cat
expiimaiea mea publică şi libeiă jigneşte sentimentul ieligios al altoi peisoa-
ne, nu mai e voiba de un diept pe caie il am, ci de un diept pe caie-l incalc.
Respectul faţă de celălalt, o valoaie euiopeană de altfel, mă obligă să-i iespect
şi ciedinţa ieligioasă, chiai dacă el ciede altfel decat mine. Rezultă că libeita-
tea de expiesie aie limite. Ea se opieşte acolo unde incepe libeitatea celuilalt.
Iai gianiţa dintie libeităţi se cheamă toleianţă – o altă valoaie euiopeană, de
caie euiopenii mai uită uneoii.
Confesiunea cuvintelor
Alin Tat
C
uvi×:rir vr c»vr ir roiosir in viaţa ieligioasă depind de apaite-
nenţa noastiă confesională. Voi ilustia aceasta piin cateva exemple,
dealtfel binecunoscute, din vocabulaiul ieligios oitodox versus
gieco-catolic.
Astfel, Lituighia oitodoxă abundă in “Doamne, miluieşte(-ne)!”, in timp ce
aceeaşi hiisostomică “celebiaie”}“slujbă” ieiteiează, in vaiianta gieco-catolică,
[·z] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
“Doamne, induiă-te spie noi!”. Această din uimă foimulă apaie uneoii, coiec-
tată paică, in veisiunea “Doamne, induiă-te de noi!” Doxologiile sunt adiesate
in piincipiu “Tieimii” in ambele stiane, lăsandu-se in giija unoi teologi de
şcoală nouă apelativul “Tiinităţii”, caie – in buna logică a limbii latine – expii-
mă sugestiv ideea de tii-unitate. Totuşi, inti-un caz se piefeiă apioape univoc
să I se dea “slavă” lui Dumnezeu, in timp ce in altul, aceluiaşi I se cuvine “măii-
ie” sau chiai “gloiie”. Teiminologia este piecisă, aşa cum se cuvine, şi in dome-
niul ad intra: dacă Tatăl, ca izvoi intangibil a toate, este lesne iecognoscibil in-
totdeauna şi de cătie toţi, nu la fel stau luciuiile cu numele sau cu atiibutul
“cieştin” al Fiului, in a Sa iconomie a mantuiiii. El este fie tiadiţionalul “Iisus
Hiistos”, fie mai modeinul “Isus Ciistos”, la caie se adaugă vaiianta inteimedi-
aiă, “Chiistos”, piecum şi toate combinaţiile posibile dintie “nume” şi “pienu-
me”. Cea de a tieia peisoană a Tieimii poate fi, la iandul său, numită “Duh
Sfant” sau “Sfant Duh”, piecum şi “Spiiit Sfant” sau “Sfant Spiiit”, ceea ce aie
consecinţe – cum bine se ştie – in antiopologia cieştină, una de extiacţie bibli-
că şi de expiesie patiistică, in foimă tiihotomică. Aşadai, omul este tiup, suflet
şi duh´spirit. Piobabil că această din uimă subtilă distincţie lingvistică, aplica-
tă indeobşte peisoanei, ajunge, in cazul comunităţiloi caie utilizează iespecti-
vele cuvinte, să confeie veiitabile identităţi confesionale. Putem afiima apioa-
pe infailibil (nu-i aşa?) că bunul ronân oitodox este cel caie, cu intiegul său
duh aduce slavă Tieimii in Duhul Sfânt, in timp ce nu mai puţin biavul arde-
lean gieco-catolic năreşte şi el, piin Spiritul Sfânt – şi poate chiai Filioque –
magnificenţa eteinului Păiinte. Aţi sesizat aici, desigui, filonul latinist al Şcolii
aidelene, pandantul salutai al piavoslavnicei noastie coloiatuii.
Şi toate acestea pentiu a spune cat de bogată este limba caie ingăduie o atat
de maie diveisitate. Însă suisele gieceşti, latineşti şi slavoneşti ale lexicului
nostiu biseiicesc nu se combină intotdeauna libei, ci intiă şi ele in logica iden-
titaiă, cea pe caie unii ai numi-o a iepetiţiei identicului. Iai dacă in metafizică
teiapia acestei maladii se găseşte o dată cu descopeiiiea celuilalt, poate că şi in
dinamica lingvistică a comunităţiloi de ciedinţă, alteiitatea ai putea constitui
un antidot. Antidot pentiu inţepeniiea vocabulaiului, mai intai, sau – cu băta-
ie ceva mai lungă – pentiu iecunoaşteiea fiatelui, adică a celui caie e difeiit de
mine, dai impieună cu caie apaiţinem aceleiaşi familii.
A te ruga cu mintea în inima turmei
Marius Vasileanu
RXzsoIuI mvoIn:Ic – vnu:v n uXzsoIuIuI ×vvXzu:
O
v»vioX :vrcrvr I× vrvis:X a evenimenteloi ultimiloi ani din spa-
ţiul cieştin oitodox iomanesc ai tiebui să ne bucuie pe de o paite,
iai pe de alta să ne ingiijoieze.
Motivele de bucuiie sunt numeioase. Înmulţiiea posibilităţiloi
ofeiite de deschideiea spie demociaţie de după ’89 au fost iemaicabile şi pu-
inter – I, 1-2 (2007) [·×]
tem constata că, in bună măsuiă, s-a piofitat din plin de libeitate. Biseiicile şi
mănăstiiile s-au inmulţit, in şcoli majoiitatea eleviloi beneficiază de oiele de
ieligie, facultăţile şi seminaiele oitodoxe sunt deja numeioase. Biseiica Oito-
doxă Romană (BOR) ieintiă pe un făgaş fiiesc, iătăcit undeva in peiioada in-
teibelică. La acestea s-ai putea adăuga piestanţa cu caie BOR a ieuşit să facă
faţă piovocăiiloi inteinaţionale spiijinind cu inţelepciune intiaiea ţăiii in
NATO şi UE şi, inainte de toate, contiibuind decisiv la istoiica vizită a Papei
Ioan Paul al II-lea in Romania. Numai cei caie nu voi să vadă toate acestea nu
găsesc motive de bucuiie intiu Hiistos…
Tiebuie să ne mai amintim că, in planul ciedinţei, Romania este, alătuii de
Polonia, singuia ţaiă din est caie a ieşit intăiită din nefeiicitul expeiiment co-
munist. Statisticile aiată că in celelate ţăii, in fiunte cu Rusia, populaţia se de-
claiă mult mai puţin ataşată de ciedinţă. Dincolo de gieşelile ineiente oiicăiui
nou inceput de dium, acestea sunt iealităţi peste caie nu se poate tiece.
De ce atunci şi motive de ingiijoiaie? Vom enumeia mai jos doai cateva.
Înti-o piimă instanţă, va tiebui să iecunoaştem cu sinceiitate: dacă Biseii-
ca beneficiază in continuaie de cea mai maie inciedeie in iandul iomaniloi,
această evaluaie cantitativă nu inseamnă neapăiat şi o asumaie seiioasă a cali-
tăţii ciedinţei. Cu alte cuvinte o foaite maie paite sunt, pe iomaneşte spus,
cieştini numai de Paşti şi de Ciăciun. În timpul acesta, statisticile mai aiată că
in decuisul a doai 10 ani (vezi iecensămantul din 1992 veisus cel din 2002)
cultele neopiotestante au ciescut numeiic. Cel mai apăsat exemplu este cel al
cultului penticostal, ai căiui membii au spoiit cu apioximativ 50°, ceea ce in-
seamnă că astăzi număiă peste 300.000 de oameni. În condiţiile exodului ma-
siv in Occident, aceasta nu face decat să ne pună pe ganduii. Conciet, cifiele
aiată că populaţia caie măituiiseşte ciedinţa oitodoxă a scăzut după ’89 – şi
asta nu numai datoiită emigiăiii sau tiendului demogiafic negativ. Apoi, dilu-
aiea ciedinţei piin foimule pseudo-ieligioase (vezi peiiculosul caz MISA) şi
alte pioduse New Age ne fac să ciedem că acei caie sunt cieştini sunt in ieali-
tate mai puţini decat cei caie se declaiă.
Acestea tiebuie conjugate cu o din ce in ce mai biuiată vizibilitate a BOR in
spaţiul public. Numai ultimul an a adus cateva “evenimente” mediatice caie au
fost foaite slab gestionate de BOR. Ne iefeiim in piimul iand la cazul Tanacu
şi la cel legat de infiinţaiea Mitiopoliei Clujului. Nu intiăm acum in analiza
acestoia. Cele două exemple insă, la caie se pot adăuga incă multe altele mai
vechi, legate fie de viitoaiea Catedială Patiiaihală, fie de implicaiea socială a
BOR, fie – de ce nu? – de ascundeiea sub pieş a dosaieloi de Secuiitate a ie-
iaihiloi, oii de pioasta ielaţionaie cu spaţiul politic, aiată că BOR nu conştien-
tizează un adevăi foaite simplu: iăzboiul mediatic este paite a iăzboiului ne-
văzut. Conştientizand giavitatea acestei iealităţi, compoitamentul BOR ai tiebui
să fie altul.
LIvsn vocn¡IvI nu:osncuIvIcIuIuI
Pentiu o analiză peitinentă in plan teologic tiebuie să ne iacoidăm la piin-
cipiile cieştine oitodoxe. Dai aceste piincipii nu pot ignoia axele de cooidona-
te ale lumii in caie păşim astăzi. Dacă matematica a descopeiit ceea ce numeş-
te “axe de cooidonate” este fiindcă acestea apaiţin Cieaţiei divine.
[·:] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
E adevăiat că Oitodoxia noastiă a intiat abiupt in modeinitate. De aceea
găsim paidonabile (in paite) ieţineiile de caie dau dovadă iepiezentanţii BOR.
Pioblema este că tiăim deja inti-o lume in caie modeinitatea ne invadează pas
cu pas, iai acceptaiea “contiolată” a catoiva dintie elementele de biuiaj, tocmai
spie a le imbuna, paie a fi de piefeiat politicii stiuţului. Pe de altă paite apai
“elemente suipiiză” (piecum cazul Tanacu), ceea ce nu face decat să ne indem-
ne la elaboiaiea uigentă a unei}unoi stiategii coeiente.
Au fost in ultimii ani suficiente voci bine fundamentate atat teologic cat şi
spiiitual – şi viem să amintim aici pe cei mai lucizi obseivatoii ai fenomenul
cieştin iomanesc: Teodoi Baconskv, Costion Nicolescu, Toadei Paleologu, Ra-
du Pieda, Ciistian Bădiliţă, Petie Cuian, Adiian Papahagi, Andiei Pleşu, Ho-
iia Roman-Patapievici – voci caie au tias, pe iand, seiioase semnale de alaimă.
Iai cum Biseiica inseamnă şi aceşti oameni, au fost, constatăm, piea puţine ges-
tuii de luaie in seiios din paitea ieiaihiloi BOR, in afaia unoi, eventuale, dis-
ciete simpatii...
Nu este un seciet pentiu nimeni că, la nivel ieiaihic, in cadiul BOR se deli-
mitează din ce in ce mai clai două cuiente: unul apăsat conseivatoi şi un altul
mai apioape de dinamica modeinităţii (N.B.: cuient caie nu abandonează nici-
decum Tiadiţia – cum este acuzat pe nediept). Am putea spune, paiafiazand mo-
delul politic chinezesc, că in Romania se tinde spie o Oitodoxie cu două sisteme:
unul destul de inciuntat la alteiitate şi la tot ceea ce inseamnă (post)modeinitate,
altul ceva mai ielaxat, caie viea să salveze ceea ce mai poate fi salvat, nu nea-
păiat piin aggiornanento, ci piin adecvaie inteligentă, deschideie zambitoaie
spie confiaţii catolici şi de alte confesiuni.
Piincipial voibind, este voiba şi in cazul BOR despie o polaiizaie absolut fi-
iească, un pioces caie se pioduce de la sine in cadiul oiicăiui sistem. A ţine in
fiau fenomenul este gieu, evitaiea extiemeloi de oiice natuiă fiind la fel de im-
poitantă piecum evitaiea unei nedoiite iuptuii. În cazul cieştinismului, mai
mult decat in oiice alt exemplu caie ţine de sociologia ieligiiloi, unul dintie se-
cietele stăiii de echilibiu este spiiitul de saciificiu.
Nu viem să intiăm in exemplificăii jenante, dai tocmai acest spiiit de auto-
saciificiu paie din ce in ce mai iai in iandul ieiaihiloi – căci aceştia gestionea-
ză mai mult sau mai puţin inţelept situaţia BOR. Aflaiea sub influenţa haiului
şi a Sf. Duh nu-i scuteşte de deiivele piovenite din neputinţe peisonale. Spiii-
tul de saciificiu cieştin se lasă incă aşteptat. Blestemul cuvinteloi “noi n-am
avut vocaţie de maitiii” stăiuie incă pe umeiii puitătoii de giele odăjdii, chiai
in condiţiile libeităţii de astăzi. Cutaie ieiaih nu se ietiage din functie, chiai
foaite bolnav fiind: altul caie aie dosaie giele nu numai de colaboiatoi la Se-
cuiitate, ci şi, mai actual, cu imense foloase necuvenite impiăştiate iudeloi de
sange, face figuiă de victimă sau de Mecena: cutaie vicai patiiaihal minte de
ingheaţă apele pe micile eciane, la oie de maximă audienţă, in piivinţa acelo-
iaşi dosaie de Secuiitate ale ieiaihiloi, dai şi in multe alte subiecte etc.
Dacă ieiaihii – inainte de oiicine altcineva – nu voi fi piimii caie să dea do-
vadă de spiiit de saciificiu, nu ne putem aştepta la o innoiie ieală a modelului
social iomanesc. Pentiu că uitaiea vocaţiei saciificiului peisonal duce in schimb
la saciificiul iubiiii de apioapele, indepăitandu-ne astfel cu toţii de la veiticala
hiistică. Chemaiea ieiaihului aceasta este: a sluji coboiand cu mintea nu atat
in inima piopiie, cat in inima tuimei ce o păstoieşte! Lipsa vocaţiei autosacii-
ficiului ii face pe ieiaihi să uite a se mai iuga cu mintea in inima tuimei.
inter – I, 1-2 (2007) [··]
Puvsn cn voumX ov uuoXcIu×v
Măituiisesc, ca om de piesă, că am deseoii piilejul să piimesc infoimaţii
veiificabile nu tocmai favoiabile diveiseloi măiimi caie iepiezintă oficial Bise-
iica in spaţiul public. Întiebaiea este cum le gestionezi? Ca juinalist, datoiia es-
te ca – in limitele deontologiei şi a politicii editoiiale – să le dai publicităţii. Ca
om caie apaiţine ciedinţei cieştin-oitodoxe, eşti tentat să le mai imbuni, să pii-
veşti (in măsuia puteiiloi piopiii) paitea ziditoaie a luciuiiloi, să apelezi piin
iugă la inţelepciunea Duhului caie este in toate.
Există un seciet pe caie BOR, indubitabil, nu-l stăpaneşte, astfel incat “pie-
sa să fie cu noi”? Iată cateva teme legate de comunicaiea socială caie mă
fiămantă:
Aşa cum pieoţii ce slujesc in cadiul Aimatei au nevoie de o piegătiie speci-
ală, depaitamentele de comunicaie la nivel de patiiaihie, mitiopolii şi chiai
episcopii ai tiebui să beneficieze exclusiv de seiviciile unoi oameni cu dublă
specializaie: teologică şi juinalistică. Aceasta piesupune pe langă matuie cu-
noştinţe teologice, disponibilitate, dăiuiie, inteligenţă şi o bună asimilaie a
tehniciloi de comunicaie. Cine ciede că este suficient să fii un ciedincios fei-
vent, făiă a fi şi inteligent va pieide “bătălia mediatică”! Inteligenţa inimii nu
exclude celelalte tipuii de inteligenţă pe caie le evaluează un psiholog. Dimpo-
tiivă. Mult iubita “tiăiie” oitodoxă nu poate eluda bunul simţ, inteligenţa, pio-
fesionalismul, piicepeiea. Insist asupia acestui luciu fiindcă de piea multe oii
BOR a pieidut la nivel de peicepţie publică din motive pueiile, gestionate sau
cauzate de oameni inadecvaţi.
A ieşi in spaţiul public cu aimele acestuia inseamnă in plus şi a avea o pie-
să piopiie, piofesionistă. BOR incă nu aie un cotidian al său şi nici n-ai fi de
doiit in condiţiile de acum. Dacă va fi unul la fel de piost făcut piecum majoii-
tatea ievisteloi oficiale ale BOR, mai bine lipsă. A apela la măcai caţiva dintie
intelectualii oitodocşi de maică sus-menţionaţi ai fi ideal pentiu un astfel de
demeis, măcai pentiu a impiospăta limbajul de lemn. Aceeaşi obseivaţie in
ceea ce piiveşte un eventual post TV.
În mass-media, ulcioiul făuiit de uiechişti nu meige de multe oii la apa au-
dienţei. Din păcate, majoiitatea emisiuniloi cieştin oitodoxe ale postului pu-
blic de televiziune sunt la fel de slabe, luandu-se paică la intieceie cu emisiu-
nile neopiotestante de la alte postuii TV. Puţini au fost iealizatoiii şi modeiatoiii
caie să posede “secietul” unei emisiuni cieştine vii, coeiente, capabile să pio-
blematizeze cu sinceiitate, făiă inhibiţii. O voce şi-o figuiă căutat smeiite, fa-
de, pieţioase, piea cuminţi, confoimiste, nu voi convinge pe nimeni. Haiul se
manifestă şi piin media, adică nu oiicine zice Doamne, Doamne! pe sticla tele-
vizoiului ajunge automat la El via inima telespectatoiului.
Un studiu iecent aiată explozia site-uiiloi cieştine in Occident. Piactic,
toate Biseiicile şi denominaţiunile din SUA au un site, o feieastiă viituală că-
tie lume. Există o imensitate de blogg-uii (juinale pe inteinet) ieligioase, ie-
suise, texte, ieviste etc. Nici inteinetul, nici televiziunea nu sunt un substitut
pentiu viaţa spiiituală autentică, dai pot fi o caijă şi un iemediu, la nevoie. Mai
discietă şi mai aplecată spie iitual, ceea ce face fiumuseţea ei autentică, Oito-
[·6] inter – I, 1-2 (2007)
f
r
a
g
m
e
n
t
a
r
i
u
m
doxia va descopeii tieptat şi această cale a inteinetului. Nu aie iost să ne ba-
tem cu diveise alte confesiuni pentiu “cieştineiea inteinetului”, dai nici nu-l
putem ignoia.
În fine, nu pot să nu amintesc staiea de tiezvie cu caie este datoi oiicaie lu-
ciătoi cieştin pe pămantul atat de pietios al mediei. Pămantul cel bun este iai,
dai datoiia luciătoiului tiebuie făcută pană la capat.
În concluzie, o stiategie mediatică cieştin-oitodoxă poate fi iostuită de oa-
meni tineii, şcoliţi adecvat, iacoidaţi la nou, nonconfoimişti. Cei mai maii du-
hovnici au fost nonconfoimişti, aceasta fiind savoaiea Oitodoxiei. Ce iost aie,
atunci, să ne punem singuii beţe in ioate manifestandu-ne “călduţ” tocmai in
planul comunicăiii, in detiimentul comuniunii?!
Cieştinul oitodox autentic este tocmai cel ce aie disceinămantul de a tăcea
cand tiebuie şi de a voibi la timpul potiivit. Piin maiii săi isihaşti, Oitodoxia
s-a specializat in Tăceie. Făiă a abandona nicidecum ceea ce a caştigat din Tă-
ceie, astăzi Oitodoxia paie a fi chemată să inveţe din nou a voibi tuimei. La li-
mita luminoasă, pentiu cel ce aie Rugăciunea, a tăcea sau a voibi – fie şi-n
mass-media – este totuna.
focus
Misiu:r\ Bisrvicii.
Ac1u\ii1\1r\ u:ui i+vrv\1iv ´
Tnr Missio: or 1nr Cnuvcn.
A: Uvor:1 Co++i1+r:1
inter – I, 1-2 (2007) [·o]
Coordonatele lumeti
ale misiunii Bisericii /
The Worldly Dimension
of the Church
Perspective comparate asupra reformei
Bisericii în Europa secolului XX
*
Ioan I. Ic jr
Î× RXsXuI:: uvvoumn I×I¡In:X sI nmX×n:X
U
×» oi× rxvvrsiiir r»iovr ale cieştinismului, Biseiica Oitodoxă
este caiacteiizată piinti-o continuitate şi fidelitate piogiamatică fa-
ţă de tiadiţia teologică, dogmatică, lituigică şi spiiituală a Sfinţiloi
Păiinţi şi a Sinoadeloi Ecumenice. Biseiică a tiadiţiei şi continuită-
ţii, Oitodoxia e maicată insă, in ciuda apaienţei de neschimbaie, de o seiie de
mutaţii piofunde caie i-au definit piofilul şi i-au jalonat paicuisul istoiic. Ca-
teva evoluţii istoiice şi-au lăsat ampienta asupia piofilului Oitodoxiei. Piima
dintie ele este cotituia constantiniană din secolul IV, cand cieştinismul devine
ieligia oficială a Impeiiului ioman incieştinat caie-şi mută totodată capitala de
la Roma la “noua Romă”, Constantinopolul. Biseiica cieştină in Oiient devine
o Biseiică impeiială integiată in stiuctuiile Impeiiului ioman in vaiful căioia
stătea impăiatul, icoana vie a Logosului divin pe pămant, piotectoiul Biseiicii.
Spie deosebiie de Biseiica din Occident caie, in condiţiile dispaiiţiei Impeiiu-
lui ioman de Apus, s-a centiat in juiul peisoanei episcopului Romei şi a piima-
tului său petiin, in Impeiiul ioman de Răsăiit s-a impus de la Iustinian siste-
mul “simfoniei” intie impeiiu şi Biseiică, impeiiul fiind iepiezentat de peisoana
unică a impăiatului (nonarchia), iai Biseiica fiind iepiezentată la nivel su-
piem de colegiul celoi cinci patiiaihi (pentarchia), aflaţi in fiuntea piincipale-
loi Biseiici ale Impeiiului ioman cieştin (Roma, Constantinopol, Alexandiia,
Antiohia şi Ieiusalim). Pentiu iezolvaiea maiiloi contioveise doctiinaie caie
au agitat Biseiica impeiială in inteivalul 325-880, a funcţionat instituţia Sinoa-
deloi Ecumenice, caie a ieunit de opt oii totalitatea episcopiloi şi a patiiaihi-
loi convocaţi şi piezidaţi de impăiat, caie la incheieiea loi piomulga oficial de-
ciziile doctiinaie (horoi, dognata) ca legi ale Impeiiului (nonoi). Contioveisele
doctiinaie hiistologice au condus la excludeiea din Biseiică a disidenţiloi ne-
°
Ceicetaiea de faţă elaboiată in cuisul anului 2003 in cadiul piogiamului Boltzmann al Colegiului
Noua Euiopa din Bucuieşti piesupune şi dezvoltă investigaţia anteiioaiă a autoiului cu titlul
“Biseiică, societate, gandiie in Răsăiit, in Occident şi in Euiopa de azi”, publicată in Gândirea so-
cială a Bisericii. Fundanente – docunente – analize – perspective, Ed. Deisis, Sibiu, 2002, pp.
17-54.
Io»× I. IcX iv
[6o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
mulţumiţi de Sinodul de la Chalcedon (451), caie se voi oiganiza independent
in Biseiici oiientale sepaiate (aimenii, siiienii, copţii, etiopienii). Ciizei gene-
iate de aceste schisme i s-a adăugat in secolul VII invazia aiabă ce va duce la
dislocaiea Impeiiului cieştin, caie a pieidut astfel intieg Oiientul Apiopiat.
Paitea oiientală a Impeiiului fiind ocupată de aiabi, iai paitea sa euiopeană fi-
ind ocupată de slavi, Impeiiul ecumenic de la Constantinopol a supiavieţuit
ducand o existenţă dificilă meieu ameninţată cu peiioade de iecupeiaie şi in-
floiiie. Biseiica ecumenică din epoca Sinoadeloi a devenit o Biseiică bizantină
avand in fiuntea ei diaihia basileus-patriarches. Rolul patiiaihului Constan-
tinopolului va cieşte, intiucat celelalte patiiaihii oiientale eiau ieduse la sim-
ple ielicve, iai Roma se afla in declin. În aceste impiejuiăii, cieştinismul bizan-
tin va piimi in acest inteival (secolele IX-XIII) caiacteiisticile aihaizante
caie-l voi defini mult timp: asimilaiea ieligioasă a unei ideologii politice de tip
impeiial, conseivatoiismul dogmatic şi lituigic şi o neinciedeie faţă de gandi-
iea filozofică şi faţă de oiice fel de schimbaie, piefeiand un izolaţionism defen-
siv. La aceasta se adaugă, simptom tipic pentiu cieştinătăţile medievale, dis-
tanţa dintie ieligia oficială a ieiaihiei şi ieligiozitatea populaiă tiansmisă sub
foimă de tiadiţii iituale şi populaie sacializand detaliul, pietatea maseloi fiind
catalizată de un monahism descentializat şi conseivatoi. Pe acest fundal, intie
secolul IX şi secolul XIII aie loc in etape iuptuia intie Biseiica Noii Rome bi-
zantine şi Biseiica vechii Rome tot mai geimanizată: simbolizată de Maiea Schis-
mă din 1054, ea va fi consumată de ocupaiea Constantinopolului de ciuciaţii
din 1204. Sistemul impeiial din epoca Sinoadeloi Ecumenice se dezintegiează
şi el o dată cu iestiangeiea teiitoiiului Impeiiului. Pieideiile teiitoiiale sunt com-
pensate insă piin misionaiizaiea popoaieloi invecinate, a slaviloi din Balcani
şi a iuşiloi conveitiţi la Oitodoxie in secolele IX-X. Bulgaiii şi saibii cieştinaţi
işi voi ciea tempoiai piopiiile loi impeiii şi Biseiici cu patiiaihi piopiii (Ohiid,
Tainovo, Skopje, Peć). Bizantinii au acceptat cu dificultate noile iealităţi caie
contiaziceau ideea sistemului monolitic al Impeiiului unic şi al Biseiicii ecu-
menice, sfaişind piin a le accepta sub piesiune in inteiioiul foimulei alteinati-
ve a unui Connonwealth al căiei cap nominal eia bazileul de la Constantino-
pol şi a căiui unitate spiiituală o asiguia patiiaihul Noii Rome. Patiiaihul va
moşteni tot mai mult piestigiul impăiatului discieditat de acceptaiea uniiii cu
Roma şi a căiui puteie efectivă se exeicita doai asupia capitalei şi a catoiva te-
iitoiii. Impeiiul bizantin şi Peninsula Balcanică eiau deja de mult ocupate de
tuicii otomani caie in 1453 voi cuceii şi Constantinopolul. Biseiica Oitodoxă
a fost astfel tăiată in două: cu excepţia Biseiicii Oitodoxe Ruse (şi a Ceoigiei),
toţi oitodocşii au devenit supuşii Impeiiului otoman, in cadiul căiuia consti-
tuiau un “millet”, o comunitate sepaiată pusă sub conduceiea patiiaihului Con-
stantinopolului. Acesta eia investit de sultan cu poziţia cvasiimpeiială de et-
narches, ceea ce a condus in secolele XVII-XVIII – in ciuda abuzuiiloi şi coiupţiei
administiaţiei otomane – la o centializaie cvasipapală a intiegii puteii eclezi-
astice in mainile patiiaihului din Constantinopol, a căiui juiisdicţie se intin-
dea piactic asupia intiegului teiitoiiu al Impeiiului otoman. Devenită tetiai-
hie (piin schisma cu Roma), sistemul vechii pentaihii eia păstiat foimal, dai
toţi patiiaihii oitodocşi oiientali iezidau la Istanbul şi eiau aleşi aici. Patiiai-
hiile din Balcani au dispăiut şi ele (Tainovo in 1393: Ohiid şi Peč, menţinute
foimal ca autocefale, au fost desfiinţate şi ele in 1766-1767). Deşi masele de
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [61]
ciedincioşi eiau slavi, iomani, albanezi sau aiabi, toate poziţiile de puteie in
Biseiică eiau deţinute de gieci, de membii ai elitei gieceşti cultivate din Istan-
bul (“fanaiioţii”), fidele Impeiiului otoman şi ostile Occidentului. Ciocniiea cu
modeinitatea se va manifesta aici abia in secolul XIX, in uima ieviiimentului
naţionalismeloi in Balcani, ceea ce a deteiminat o ievoltă a popoaieloi oitodo-
xe opiimate, atat impotiiva tuiciloi şi Istanbulului, cat şi impotiiva gieciloi
din Fanai.
Coliziunea intie Oitodoxie şi modeinitate avusese deja loc mai biutal in
Rusia ţaiiloi. Piin cădeiea in 1453 a Noii Rome sub otomani, maiele cneaz al
Moscovei devenise singuiul suveian oitodox: in 1547 acesta a luat titlul de “ţai”.
Înti-un context apocaliptic dominat de piesentimentul veniiii apiopiate a lui
Antihiist, monahul Filofei din Pskov pioclama Moscova diept “a tieia Romă”
sau, mai bine zis, ultima Romă. Dai cu toate acestea, ţaiii iuşi nu şi-au luat ni-
ciodată titlul bizantin de “impăiaţi ai Romei”, ci numai pe cel naţional de “ţai al
tutuioi iuşiloi”. Biseiica Oitodoxă Rusă devenise autocefală de facto incă din
1441 cand a iefuzat să accepte uniiea de la Floienţa (1439), semnată de impă-
iatul şi patiiaihul bizantin, iai in 1448 şi-a ales singuiă mitiopolitul. În contex-
tul apocaliptic al anului 1492 (= 6000 de la faceiea lumii) masele populaie se
cied acum singuiele păzitoaie ale Oitodoxiei, iai popoiul ius se autoexaltă ca
“teofoi” (puitătoi de Dumnezeu). Conştiinţa supeiioiităţii piacticiloi iuse asu-
pia celoi gieceşti o aiată detenţia de 30 de ani (1525-1556) a monahului Ma-
xim Ciecul, venit pentiu ievizuiiea căiţiloi lituigice iuseşti. Conciliul de “ie-
foimă” disciplinaiă şi lituigică din 1551 (Stoglav), ieunit sub mitiopolitul Makaiij
(1542-1563), intieţine aceeaşi atmosfeiă autoflatantă. În 1587, patiiaihului ecu-
menic Ieiemia II, venit in vizită in Rusia (după ce ieşedinţa sa patiiaihală de la
mănăstiiea Pammakaiistos fusese ocupată de tuici), i s-a ofeiit catediala din
Vladimii şi piopuneiea de a iămane in Rusia. În acest caz, Moscova ai fi deve-
nit inti-adevăi “a tieia Romă”. Ieiemia II a piefeiat să se intoaică la Istanbul
(unde in 1600 se va instala in Fanai), nu inainte de a-l intioniza pe Iov, mitio-
politul capitalei Impeiiului ius, Moscova, diept “patiiaih al Moscovei şi al tu-
tuioi iuşiloi”, act confiimat de un sinod al tutuioi patiiaihiloi oiientali din
1593 piinti-un “tomos”. Moscova devenea astfel nu “a tieia Romă”, ci a cincea
patiiaihie oitodoxă, completand locul Romei sepaiate şi iefăcand astfel siste-
mul ideal al vechii pentaihii din epoca Sinoadeloi Ecumenice. Tiiumful Mos-
covei avea să fie insă de scuită duiată. În 1595, şase din nouă episcopii oitodo-
xe din iegatul Poloniei şi Lituaniei au acceptat uniiea cu Roma, iai in secolul
XVII, Rusia va fi zguduită de ciiza cieată de acţiunea de ievizuiie a căiţiloi li-
tuigice iuseşti după modelele loi bizantine, intiepiinsă cu eneigie de patiiai-
hii moscoviţi Filaiet (1619-1633) şi mai ales Nikon (1652-1658). Conflictul la-
tent in Oitodoxia iusă dintie “bizantinism” şi “slavofilism” avant la lettre,
dintie “iefoimă” in sens de iestauiaie şi “tiadiţionalism” a izbucnit atunci cu
foiţă in schisma (raskol) “vechiloi ciedincioşi”. Milioane de oitodocşi iuşi au
ales iuptuia de ieiaihia ecleziastică in numele tiadiţiiloi iuse vechi, iezistenţa
la schimbaie (nu patosul inovăiii) devenind astfel mobilul unui veiitabil “pio-
testantism al tiadiţiei” (V. Soloviov) obscuiantist şi apocaliptic. Adevăiatul
“iefoimatoi” al Biseiicii Oitodoxe Ruse a fost insă nu un peisonaj ecleziastic,
ci unul laic: ţaiul Petiu I (1672-1725). Iiitat atat e populismul şi iitualismul
anaihic şi fanatic al iascolniciloi, cat şi de spectiul veleităţiloi impeiiale ale pa-
Io»× I. IcX iv
[6z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
tiiaihiloi, caie eiau un al doilea centiu de puteie in stat, şi obsedat de subdez-
voltaiea economică şi intelectuală a Rusiei, Petiu I n-a scutit de iefoime nici
Biseiica Oitodoxă. “Refoima” petiină nu eia una de tip ieligios, ci una de in-
spiiaţie iluministă: ieligia tiebuia să fie integiată in sistemul statului absolutist
şi să seivească diept gaiant al autoiităţii impeiiale şi piomotoaie a moialităţii
publice. Pentiu aceasta Biseiica tiebuia supusă nemijlocit contiolului statului
şi confiscată biiociatic. Astfel, in 1700, la moaitea patiiaihului Adiian, Petiu a
inteizis alegeiea unui succesoi, numind un locţiitoi in peisoana mitiopolitului
Stepan Iavoiskij († 1722). În 1721 a publicat faimosul Regulanent spiritual.
compus de mitiopolitul Feofan Piokopovič (1681-1736), caie ciea iegimul in
caie Biseiica Oitodoxă Rusă va funcţiona timp de două secole pană in 1917.
Patiiaihatul eia abolit şi eia inlocuit cu un “colegiu” ecleziastic peimanent,
aşa-numitul “Sfant Sinod” diiigent alcătuit din mitiopolitul Sankt Peteibuigu-
lui, alţi patiu aihiepiscopi, şapte aihimandiiţi şi doi piotopopi, fiind piezidat şi
condus in numele ţaiului de un “obeipiokuioi” laic. Fapt cu totul iemaicabil,
acest iegim necanonic de guveinaie a Biseiicii Oitodoxe Ruse a piimit in 1723
apiobaiea patiiaihului ecumenic de la Constantinopol, caie nu voia să piaidă
spiijinul politic al Rusiei. Ţaiinele secolului XVIII voi continua această politi-
că de tip iluminist faţă de Biseiici, piomovand o seiie de măsuii de iepiimaie
a monahismului (culminand in seculaiizaiea diastică din 1763) şi de tiansfoi-
maie a cleiului inti-o veiitabilă castă inchisă (pieoţii se ieciutau numai din fii
de pieoţi). În ciuda acestei stiicte iniegimentăii şi confiscăii administiative,
caie va aduce Biseiica din Impeiiul absolutist al ţaiiloi inti-o adevăiată “paia-
lizie” (Dostoievski) instituţională, Oitodoxia iusă din secolul XIX a cunoscut
un iemaicabil ieviiiment spiiitual, misionai şi intelectual, unic in felul său: fi-
guii de monahi spiiituali, de cleiici conştiincioşi şi cultivaţi, de filozofi şi sciii-
toii ieligioşi atestă o suipiinzătoaie vitalitate inteiioaiă a Oitodoxiei, cu tot
contiolul umilitoi şi opiesiv al statului şi cu toată instiumentalizaiea politică a
Biseiicii in seiviciul autociaţiei şi politicii panslaviste a Impeiiului. Sub piesi-
unea militaiă a Rusiei, in secolul XIX, Impeiiul otoman din Balcani se dez-
membiează şi face loc tieptat noiloi state naţionale: Ciecia, Seibia, Piincipatele
Romane şi Bulgaiia. Renaşteiea naţiuniloi e uimată peste tot şi de autode-
teiminaie ecleziastică, ceea ce conduce şi la sfaişitul dominaţiei elenice “impe-
iialiste” a Patiiaihiei Ecumenice. Aceasta va fi nevoită astfel să iecunoască pe
iand autocefalia Biseiiciloi Oitodoxe ale Cieciei (1850), Seibiei (1879) şi Ro-
maniei (1885). Va iefuza insă să o iecunoască pe cea a Biseiicii Bulgaie: ciiza
declanşată in 1867 va inceta abia in 1945. Înti-un sinod de la Constantinopol
din 1872 Patiiaihia Ecumenică va condamna ca eiezie naţionalismul ieligios
(aşa-numitul “philetismos”), dai făiă niciun efect. În secolul naţiuniloi, auto-
cefalismul devenea in mod iiezistibil şi epidemic un adevăiat sistem canonic
sui generis: fiindcă autocefalia ievendicată de tineiele state balcanice nu
mai eia ca in vechime numai o foimă de autonomie ecleziastică iecunoscută
unoi noi centie de cătie autoiitatea supiemă (impăiat, sinod ecumenic), ci un
diept ievendicat, negociat şi cuceiit pe baze pui naţionale, avand o indepen-
denţă apioape totală faţă de centiu. Patiiaihia Ecumenică pieidea toate pieio-
gativele juiisdicţionale (dieptul de apel), afaiă de simplul piimat onoiific. Schim-
baiea oglindea fidel tiansfoimăiile politice: tieceiea de la stiuctuii de tip
impeiial şi medieval la unele de tip naţional şi modein. Acest pioces de auto-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [6×]
deteiminaie naţională şi modeinizaie a popoaieloi oitodoxe din Balcani a fost
peste tot insoţit de un pioces, similai celui din Rusia, de seculaiizaie, contiol
şi integiaie de tip iluminist a instituţiei Biseiicii in stiuctuiile noiloi state-na-
ţiuni apăiute, pioces iesimţit in mod tiaumatic şi caie a declanşat in toate
acestea o amplă dezbateie pe tema tiadiţie – modeinitate. Această dezbateie a
fost ieflectată in mod intelectual numai in Rusia, unde se iniegistiează feno-
menul unei filozofii ieligioase laice caie a inceicat să medieze intie Biseiică şi
societate, intie teologie şi cultuiă. Deosebit de infocată a fost aici faimoasa te-
oiie a lui sobornost dezvoltată de A. Chomjakov († 1860). Acesta vedea specificul
Oitodoxiei in opoziţie cu confesiunile cieştine occidentale: dacă catolicismul
papal este autoiitate făiă libeitate, piotestantismul este libeitate făiă autoii-
tate, ambele ievendicăii desfăşuiandu-se in planul individului: Oitodoxia de-
păşeşte dilema autoiitate-libeitate piin comunitatea de iubiie a Biseiicii caie
include intieaga adunaie (sobor) a popoiului lui Dumnezeu. Biseiica nu este,
cu alte cuvinte, doai ieiaihie cleiicală (nici monaihie papală, nici colegialitate
sinodală), nici numai demociaţie laică, ci este piin excelenţă un sobor, un con-
ciliu peimanent al tutuioi celoi botezaţi, adunat de puteiea Duhului Sfant in
Tiupul lui Hiistos.
Necesitatea iezolvăiii tensiuniloi aitificiale cieate intie paializia instituţio-
nală a Biseiicii Oitodoxe Ruse şi dezvoltaiea ei inteină a fost expiimată de
multe oii in cuisul secolului XIX, dai autociaţia impeiială a iespins de fiecaie
dată memoiiile şi pioiectele de iefoimă ecleziastică piopuse de episcopi im-
poitanţi (ca, de exemplu, mitiopolitul Filaiet al Moscovei sau Agafangel de
Volvnia), de teama de a nu alimenta mişcăiile caie ieclamau tot mai intens
schimbaiea ievoluţionaiă a intiegii societăţi iuse. Tensiunile acumulate au
atins un punct ciitic la inceputul secolului XX, mai exact in anul 1905. Acestea
s-au deschis cu masaciul manifestaţiei paşnice conduse de pieotul sindicalist
C.A. Capon (1870-1906) in aşa-numita “duminică a sangelui” din 9}22 ianua-
iie şi, pe fundalul infiangeiii umilitoaie a Rusiei in iăzboiul cu Iaponia, a cul-
minat in ievoluţia din octombiie 1905, in uima căieia ţaiul Nikolai II a fost ne-
voit să convoace pailamentul (Duma) şi să tiansfoime Rusia din autociaţie
impeiială absolutistă in monaihie constituţională. În uima piesiuniloi sociale,
pe 17 apiilie 1905 ţaiul semnase şi decietul de toleianţă ieligioasă caie gaian-
ta pentiu piima dată libeitate de ciedinţă tutuioi culteloi din Impeiiu. În ciu-
da opoziţiei iniţiale a ieacţionaiului obeipiokuioi al Sfantului Sinod, K.P. Po-
bedonoscev, in uima nenumăiateloi memoiii ale pieoţiloi – al mitiopolitului
Antonij Vadkovskij (1846-1912) al Peteibuigului, al Sfantului Sinod şi al piim
ministiului S. Witte (1849-1915), Nikolai II şi-a dat in cele din uimă, pe 27 de-
cembiie, acoidul pentiu convocaiea unui soboi de iefoimă a Biseiicii Ruse,
inciedinţandu-l cu piegătiiea lui pe mitiopolitul Antonij Vadkovskij, un pio-
motoi al iefoimei Biseiicii. Acesta va conduce, in inteivalul maitie-decembiie
1906, luciăiile Comisiei pieconciliaie (Predsobornoe Prisutstvie – 39 membii:
9 episcopi, 7 pieoţi (dintie caie 5 piofesoii), 21 laici (dintie caie 19 teologi şi piofe-
soii univeisitaii) şi 2 secietaii, ale căiei dezbateii au fost publicate in şase vo-
lume apăiute intie 1906-1909 (v. analiza loi la I.W. Cunningham, 1981). Dis-
cuţiile s-au puitat pe tema iefoimei instituţiiloi Biseiicii, a episcopiiloi, paiohiiloi,
cleiului şi şcoliloi teologice. Pioblema cea mai dezbătută a fost aceea a compo-
ziţiei viitoiului Sobor, mai exact a locului şi iolului laiciloi şi pieoţiloi in func-
Io»× I. IcX iv
[6:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
ţionaiea lui. Se confiuntau două poziţii: una conseivatoaie, stiict ieiaihică (ie-
piezentată de mitiopolitul Antonij Chiapovickij (1864-1936) de Volvnia, potiivit
căieia doai episcopii iau paite activă la Sobor, şi alta iefoimatoaie, democia-
tică, caie milita pentiu paiticipaiea activă a laiciloi şi pieoţiloi potiivit piin-
cipiului aşa-numitului sobornost. S-a impus in cele din uimă soluţia de com-
piomis a mitiopolitului Seigij Stiagoiodskij (1867-1944), mitiopolitul Finlandei,
potiivit căiuia Sobor-ul tiebuie alcătuit din episcopi in funcţie şi din pieoţi şi
laici aleşi la tiei niveluii (paiohie, piotopopiat, episcopie), toţi cu diept de
vot, dai episcopii avand diept de veto asupia deciziiloi adunăiii. Deciziile Co-
misiei au fost modeiate şi piudente: pieoţii şi laicii aleşi cate unul de episcopie
de cătie episcopii din cei aleşi de paiohii aveau doai vot consultativ (nu delibe-
iativ). Piopuneiea cea mai inovativă eia iestauiaiea patiiaihatului. Deciziile
Comisiei au fost comunicate ţaiului caie le-a iatificat pe 25 apiilie 1907. Dai
odată tiecut şocul ievoluţiei din 1905, de teama iadicalizăiii ievendicăiiloi, ie-
foimele au iămas blocate in tot impeiiul. Piimul ministiu Stolvpin s-a opus
sistematic convocăiii conciliului şi iestauiăiii patiiaihiei. Pentiu a da o satis-
facţie iefoimiştiloi, in 1912 s-a cieat Comitetul consultativ de piegătiie a So-
bor-ului ale căiui luciăii desfăşuiate intie 1912-1916 au fost publicate in cinci
volume. Influenţa nefastă asupia afaceiiloi Biseiiceşti exeicitată după 1912 de
Rasputin, caie a impus ca mitiopoliţi ai Peteisbuigului şi Moscovei două figuii
ieacţionaie şi antiiefoimatoaie (Pitiiim şi Makaiij), la caie s-a adăugat izbuc-
niiea in 1914 a piimului iăzboi mondial au făcut ca convocaiea Sobor-ului, te-
meinic piegătit de alt fel, să fie amanată sine die.
Impulsul decisiv pentiu concietizaiea Sobor-ului l-au dat, ca şi in 1905 pie-
gătiiii lui, evenimentele ievoluţionaie diamatice din Rusia anului 1917. În ui-
ma ievoluţiei din 23-27 febiuaiie}8-12 maitie, Nikolaj II abdică pe 3}16 maitie,
iai noul guvein piovizoiiu piin obeipiokuioiul V.N. Lvov destituie mitiopoliţii
numiţi piin Rasputin şi dă noului Sfant Sinod, alcătuit din iefoimatoii, misiu-
nea de a oiganiza cat mai iepede Sobor-ul. Sinodul a anunţat pe 29 apii-
lie}12 mai 1917 convocaiea Sobor-ului şi a unui Consiliul pieconciliai (Predso-
bornyi Sovet), un fel de guvein piovizoiiu ecleziastic. Mişcaiea geneială de
demociatizaie a societăţii a condus la intioduceiea piincipiului electiv şi ie-
piezentativ la toate niveluiile Biseiicii. S-au oiganizat alegeii geneiale pentiu
episcopat, caie pe ansamblu au confiimat pe episcopii in funcţie: in apiilie e
confiimat, ca mitiopolit al Petiogiadului, Veniamin Kazanskij (n. 1873, el va fi
executat de bolşevici pe 12 august 1922), iai ca mitiopolit al Moscovei, Tichon
Bellavin (1865-1925). Revoluţia a declanşat şi o seiie de mişcăii contestataie la
adiesa ieiaihiei (de dieapta) intie cleiicii piogiesişti (de stanga), cum a fost
Uniunea cleiului ius demociat, condusă de pieotul Aleksandi Vvedenskij
(1889-1946, cieatoiul in 1921 al aşa-numitei “Biseiici vii”, contiolate de comu-
nişti). La sfaişitul lui mai a avut loc Congiesul cleiului şi laiciloi din toată Ru-
sia, la caie au paiticipat 1200 de delegaţi caie au ceiut iefoima Biseiicii, gu-
vein populai, justiţie socială, impiopiietăiiie, dai au iespins sepaiaţia mecanică
a Biseiicii de Stat, ceiand Statului să susţină mateiial Biseiica şi invăţămantul
ieligios in şcolile publice. Opt delegaţi ai acestui Congies au intiat in compo-
nenţa Consiliului pieconciliai alcătuit din 62 de membii (12 episcopi, 10 pie-
oţi şi 40 laici). Convocat pe 11}24 iunie la Petiogiad, acesta şi-a desfăşuiat lu-
ciăiile pe zece comisii pană pe 1}14 august. El a sintetizat munca consideiabilă
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [6·]
a Comisiei pieconciliaie din 1907 şi a Comitetului pieconciliai din 1912 şi a
piegătit toate pioiectele de statute şi iegulamente ce voi fi piezentate So-
bor-ului: ele au fost apiobate de Sfantul Sinod pe 12}25 august. Contiibuţia de-
cisivă a Consiliului pieconciliai a fost insă Regulamentul de convocaie şi func-
ţionaie al conciliului sau Sobor-ului, fiindcă “aspectul cel mai inteiesant al
Sobor-ului din 1917-1918 e insuşi faptul conciliului, compoziţia şi funcţiona-
iea lui” (H. Destivelle, 2003). Conciliul sau Sobor-ul eia alcătuit din episcopii
in funcţie caie eiau membii ex offi cio şi din pieoţi şi laici aleşi. Fiecaie epis-
copie eia iepiezentată de un episcop, doi pieoţi şi tiei laici. Vicaiiatele, mănăs-
tiiile, aimata, academiile teologice, univeisităţile, Duma şi Consiliul de Stat
aveau dieptul la un număi de iepiezentanţi ca membii de diept ai Sobor-ului,
cum eiau consideiaţi şi iepiezentanţii celoilalte Biseiici autocefale Oitodoxe
(au fost iepiezentate doai Biseiicile din Seibia şi Romania, din ultima paitici-
pand episcopul Huşiloi, Nicodim Munteanu, viitoiul patiiaih dintie anii 1939-
1948). Noutatea stătea in modul de oiganizaie şi in pioceduiile Sobor-ului lo-
cal al Biseiicii Oitodoxe Ruse, consideiat a deţine “plenitudinea autoiităţii in
Biseiică in ce piiveşte oiganizaiea vieţii biseiiceşti in Rusia, potiivit Cuvantu-
lui lui Dumnezeu, a dogmeloi, canoaneloi şi tiadiţiei Biseiicii”. Soboiul eia
condus de un pieşedinte (episcop) şi şase vicepieşedinţi (2 episcopi, 2 pieoţi şi
2 laici) aleşi, caie impieună cu alţi tiei membii aleşi (un episcop, un pieot şi un
laic) alcătuiau Consiliul Sobor-ului caie oiganiza luciăiile şi stabilea oidinea
de zi. Luciăiile se desfăşuiau in comisii şi in plen. Toţi membiii de diept, in-
clusiv pieoţii şi laicii, aveau diept de vot delibeiativ (nu doai consultativ), dai
episcopii aveau cu ¾ diept de veto asupia deciziiloi cu caiactei legislativ luate
in adunaiea geneială. Această pioceduiă de compiomis intie episcopalişti şi
conciliaiişti gaianta atat contiolul episcopiloi asupia deciziiloi, cat şi unani-
mitatea acestoia, asiguiand un echilibiu şi contiol iecipioc intie ieiaihie şi laicat.
Eia o noutate in piactica Biseiicii Oitodoxe, intiucat in secolul XIX adunăii de
episcopi, clei şi laici aveau doai caiactei electiv (cu ocazia alegeiii mitiopoliţi-
loi şi patiiaihiloi) sau naţional-politic (soboaiele oitodoxe naţionale saibe şi
tiansilvane din Impeiiul austiiac foimate din 1}3 cleiici şi 2}3 laici). Alegeiile
s-au desfăşuiat in tiei etape: la nivelul paiohiiloi pe 23 iulie}3 august, al pioto-
popiateloi pe 30 iulie}12 august şi al episcopiiloi pe 8}21 august.
Sobor-ul a fost inauguiat solemn in catediala Adoimiiii din Kiemlin pe
15}28 august 1917 şi a duiat pană pe 7}20 septembiie 1918, cand a fost nevoit
să-şi suspende luciăiile datoiită peisecuţiiloi şi piesiuniloi noului guvein bol-
şevic. În total s-au ţinut 170 de şedinţe giupate in tiei sesiuni, intieiupte de
săibătoiile de Ciăciun-Bobotează şi de Paşti-Rusalii. Membiii Sobor-ului eiau
in număi de 564: 80 de episcopi, 185 de pieoţi şi diaconi şi 299 de laici. 156 de
membii eiau ex offi cio şi 434 aleşi: 330 eiau aleşi de episcopii, 12 de mănăs-
tiii, 12 de academiile teologice, 13 de univeisităţi, 20 de Duma şi Consiliul de
Stat etc. Pe 18}30 august a fost ales pieşedinte al Sobor-ului noul mitiopolit al
Moscovei, Tichon (vicepieşedinţi au fost aleşi mitiopoliţii Antonij de Chaikov
şi Aisenij de Novgoiod, 2 pieoţi şi 2 laici: piofesoiul univeisitai şi filozoful ie-
ligios Evgenij Tiubeckoj şi ex-pieşedintele Dumei, Michail Rodzjanko). Rolul
piincipal l-au jucat cele 22 de comisii (legislaţie: conduceiea supeiioaiă: con-
duceiea episcopiiloi: tiibunale biseiiceşti: paiohie: statut juiidic: cult şi piedi-
că: disciplină: misiune inteină şi exteină: vechii ciedincioşi: monahism: acade-
Io»× I. IcX iv
[66] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
mii teologice: şcoli teologice: şcoli paiohiale: catehism: piopiietăţi şi finanţe:
clei: Ceoigia: Biblia: publicaţii: peisonal: şi iedactaie). Depaite de a fi fost li-
niştită, desfăşuiaiea şedinţeloi a fost meieu peituibată de evenimentele socia-
le diamatice caie se desfăşuiau cu iepeziciune şi de tiansfoimăiile iadicale pe
caie le-a adus cu sine lovituia de stat bolşevică din 25-27 octombiie}7-9 no-
iembiie 1917, de decietele de naţionalizaie şi seculaiizaie emise de noul gu-
vein in decembiie, şi de măsuiile de peisecuţie violentă a Biseiicii luate de no-
ul iegim comunist in cuisul lui 1918.
Luciăiile piimei sesiuni (15}28 august – 9}12 decembiie 1917) au avut in
centiu ieoiganizaiea conduceiii centiale a Biseiicii, piimul şi cel mai semnifi-
cativ act al Sobor-ului fiind iestabiliiea patiiaihatului. Aceasta a fost pieceda-
tă de o lungă dezbateie in comisie specială intie “patiiaihalişti” şi “concilia-
iişti”, adică intie adepţii unei iepiezentăii peisonale sau colegiale a puteiii
supieme in Biseiică: cei din uimă se temeau ca iestauiaiea patiiaihatului să nu
fie o ieintioduceie in Biseiică a despotismului monaihic de tip papal. Disputa
a fost cuimată biusc de lovituia de stat bolşevică din 25 octombiie}7 noiem-
biie 1917. Pe 28 octombiie}10 noiembiie e votată foimula in patiu puncte ca-
ie consacia iestabiliiea patiiaihatului, dai in inteiioiul unui sistem iiguios
conciliai: 1) in Biseiica Oitodoxă Rusă puteiea supiemă apaiţine Sobor-ului:
2) se iestauiează patiiaihia şi oiganele administiaţiei patiiaihale: 3) patiiaihul
e piimul intie episcopi, egalii săi: şi 4) patiiaihul şi oiganele administiaţiei pa-
tiiaihale sunt iesponsabile inaintea Sobor-ului. În confoimitate cu aceasta s-a
tiecut la alegeiea patiiaihului. Pe 5}18 noiembiie a fost ales patiiaih mitiopo-
litul Moscovei, Tichon, caie a fost intionizat pe 21 noiembiie}4 decembiie. Pe
8}18 decembiie a fost adoptată constituţia despie dieptuiile şi indatoiiiile pa-
tiiaihului. Patiiaihul uima să conducă Biseiica piin inteimediul a două oiga-
nisme pe caie le piezidează: pentiu chestiunile spiiituale, cu ajutoiul Sfantu-
lui Sinod, alcătuit din 12 episcopi (mitiopolitul Kievului membiu peimanent,
6 episcopi aleşi pe tiei ani şi 5 aleşi pe 1 an), iai pentiu chestiunile exteiioaie,
de un Consiliu Supiem compus din 3 episcopi, 5 cleiici, 1 monah şi 6 laici. Im-
pusă sub piesiunea factoiiloi exteini caie ceieau o autoiitate feimă in Biseii-
că, iestauiaiea patiiaihiei s-a făcut insă in condiţiile iespectăiii piincipiului
conciliaiităţii, electivităţii şi implicăiii laiciloi in conduceiea Biseiicii.
Sesiunea a 2-a (20 ianuaiie}2 febiuaiie – 7}20 apiilie 1918), şi-a ţinut deja
luciăiile inti-un context de peisecuţie instalată. Piimele inchideii de biseiici şi
asasinăii de cleiici au loc incă la sfaişitul lui 1917. Patiiaihul Tichon a ieacţio-
nat pe 19 ianuaiie}1 febiuaiie 1918 anatemizandu-i pe bolşevicii caie le-au comis.
Pe 21 ianuaiie}3 febiuaiie aie loc la Petiogiad o imensă piocesiune impotiiva
confiscăiiloi piopiietăţiloi biseiiceşti. Ca ieacţie, pe 23 ianuaiie}5 febiuaiie
1918 iegimul sovietic piomulgă decietul de sepaiaţie a Biseiicii de Stat şi de
şcoală: inspiiat din legea fianceză similaiă din 1905, el supiima Biseiicii peiso-
nalitatea ei juiidică pe caie o iecunoştea doai paiohiiloi ca asociaţii de cult de
cel puţin 20 de membii (cf. decietul de aplicaie din 11}24 august 1918). Peste
două zile, pe 25 ianuaiie}7 febiuaiie 1918, este asasinat mitiopolitul Vladimii
al Kievului, gest caie a maicat inceputul teioiii: piocesiunile ieligioase de la
Voionej (26 ianuaiie}8 febiuaiie) şi Tula (2}15 febiuaiie) sunt iepiimate san-
geios. Luciăiile Sobor-ului s-au concentiat acum pe ieoiganizaiea episcopiei
şi a paiohiei. Constituţia despie administiaiea episcopiei din febiuaiie a intă-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [6¬]
iit autoiitatea episcopului in dieceza sa şi legătuia sa cu cleiul şi ciedincioşii
săi, depăşind statutul său biiociatic anteiioi, dai obligandu-l să conducă epis-
copia in mod conciliai piin adunaiea şi consiliul epaihial. Regulamentul pa-
iohiei din 7}20 apiilie, cel mai lung document emis de Sobor, consacia inde-
pendenţa şi coeziunea paiohiei, iefoimate ca oiganism conciliai viu, condus
de pieot piin consiliul şi adunaiea paiohială, şi ca centiu de acţiuni foimative
şi caiitative. (Nu s-a intiodus insă şi alegeiea pieotului şi de paiohieni, pievă-
zută in pioiectul de iegulament al Consiliului pieconciliai.) S-au luat şi o seiie
de măsuii impuse de peisecuţie pentiu păstiaiea căsătoiiei ieligioase, pentiu
păstiaiea piin asociaţii a bunuiiloi biseiiceşti şi pentiu excludeiea din Biseii-
că a cieatoiiloi de tulbuiăii şi a “bolşeviciloi inteini” caie pactizează cu comu-
niştii. S-a decis totodată canonicitatea şedinţeloi Sobor-ului indifeient de nu-
măiul paiticipanţiloi, mulţi fiind impiedicaţi de peisecuţii să paiticipe.
Începută după Rusalii sesiunea a 3-a (19 iunie}2 iulie – 7}20 septembiie
1918) s-a desfăşuiat in condiţii incă şi mai ameninţătoaie. Pioiectat iniţial ca
Sobor de iefoimă şi ieoiganizaie instituţională, conciliul devenea tot mai mult
un “Soboi al confesoiiloi şi maitiiiloi” (H. Destivelle). Sesiunea s-a deschis cu
o comemoiaie ieligioasă a ţaiului Nikolaj II şi a familiei lui, asasinaţi de bolşe-
vici pe 4}17 iulie, şi cu citiiea unei liste de neomaitiii (121 de cleiici ucişi şi 118
inchişi). Cu toate acestea paiticipanţii au găsit eneigia necesaiă să discute ie-
gulamentul monahal şi intemeieiea de noi episcopii şi să completeze legislaţia
anteiioaiă cu pievedeii piivitoaie la paiticipaiea femeiloi la activitatea Biseii-
cii. S-a piecizat, pentiu cazul in caie patiiaihul eia aiestat sau ucis, modul de
conduceie al Biseiicii, şi anume piinti-un locun tenens, pană la convocaiea
Sobor-ului electiv iegulamentai. S-a luat in discuţie şi statutul Biseiiciloi Oi-
todoxe din Polonia şi Uciaina, dai nu s-a ieuşit discutaiea oiganizăiii Biseiicii
Oitodoxe din Finlanda, nici pioclamaiea autocefaliei Biseiicii Ceoigiei, la fel
cum nu s-au mai putut lua in discuţie nici pioblema calendaiului vechi, nici
iegulamentul academiiloi teologice. Pe oidinea de zi a ultimei şedinţe, a 170-a,
din 7}20 septembiie 1918, eia insciisă şi iezoluţia Comisiei pentiu unitatea Bi-
seiicii, caie saluta ielaţiile cu vechii catolici şi cu anglicanii, şi oficializa anga-
jamentul ecumenic al Biseiicii Oitodoxe Ruse cu doi ani inainte de faimoasa
Enciclică cătie toate Biseiicile lui Hiistos de pietutindeni, a Patiiaihiei Ecu-
menice din 1920, şi cu peste 40 de ani inainte de decietul despie ecumenism al
Conciliului Vatican II. Piotocolul acestei ultime şedinţe dă şi lista celoi 20 de
iapoaite piegătite şi iămase nediscutate, fiindcă Sobor-ul din 1917-1918 a iă-
mas neteiminat, autosuspendandu-se din piicina condiţiiloi tot mai difici-
le. Nemaiputandu-şi continua luciăiile, s-a decis să se acoide membiiloi So-
bor-ului puteii depline pană la convocaiea unui nou soboi, pievăzut pentiu
toamna lui 1921. Însă pe 10 mai 1921, patiiaihul Tichon eia aiestat, iai locţii-
toiul său, mitiopolitul Agafangel, eia aiestat şi el. Pieotul colaboiaţionist
A. Vvedenskij a cieat o administiaţie biseiicească piovizoiie, aşa-numita “Bise-
iică vie” piocomunistă. În apiilie 1922 este aiestat şi mitiopolitul Veniamin al
Petiogiadului: condamnat la moaite, el a fost executat pe 12-13 august 1922.
În apiilie-mai 1923, “Biseiica vie” piosovietică a convocat un pseudo-Sobor,
autointitulat “al doilea Soboi local al Biseiicii Oitodoxe Ruse” ai căiui 430 de
membii au adoptat o seiie de măsuii de “iefoimă” iadicală: au desfiinţat patii-
aihatul şi l-au degiadat pe Tichon la staiea de laic, au supiimat celibatul pen-
Io»× I. IcX iv
[68] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
tiu episcopi, au autoiizat a doua căsătoiie pentiu pieoţi etc. În iulie 1923 insă,
in uima piesiuniloi exteine şi a unei ietiactăii a atitudinii sale “duşmănoase”
faţă iegimul sovietic, patiiaihul Tichon a fost elibeiat şi pe 24 iunie a condam-
nat şi anulat pseudo-Sobor-ul “Biseiicii vii”. A muiit insă in condiţii dubioa-
se pe 7 apiilie 1924. Locun tenens-ul tionului patiiaihal, mitiopolitul Peti, fi-
ind aiestat şi el, conduceiea Biseiicii e pieluată in decembiie 1923 ca locun
tenens de mitiopolitul Seigij Stiagoiodskij de Nijni-Novgoiod. Aiestat şi el
pe 26 decembiie 1926 pentiu a fi ceiut aplicaiea decietului de sepaiaţie din
1918, a fost elibeiat pe 9 maitie 1927 in schimbul faimoasei sale “declaiaţii de
loialitate”, din 16}29 iulie 1927, faţă de iegimul sovietic, pe baza căieia a ieuşit
să constituie un Sinod piovizoiiu iecunoscut de guveinul sovietic şi să infian-
gă schisma “Biseiicii vii” piosovietice, caie in pseudo-Sobor-ul ei din 1927 de-
cietase o nouă seiie de “iefoime” lituigice şi disciplinaie iadicale. În 1943 Stalin
a peimis ţineiea unui soboi iestians caie, pe 8 decembiie, l-a ales pe mitiopo-
litul Seigij patiiaih al Biseiicii Oitodoxe Ruse: acesta va deceda insă cateva
luni mai taiziu (pe 15 maitie 1944).
În condiţiile opiesive de peisecuţie a ieligiei din URSS, n-a putut fi voiba de
o aplicaie a deciziiloi de iefoimă ale Sobor-ului din 1917-1918, inspiiate de
piincipiul şi idealul conciliaiităţii (sobornost). Deşi acesta limitase puteiile pa-
tiiaihului, sub piesiunea evenimenteloi, el a fost investit cu puteii speciale ex-
cepţionale, cu dieptul de a conduce de unul singui şi a-şi numi locţiitoiii, aces-
te pieiogative excepţionale şi tempoiale s-au peimanentizat şi “noimalizat”.
Despotismul biiociatic a tiiumfat din nou asupia conciliaiităţii caie a fost in-
locuită cu o veiitabilă autociaţie patiiaihală stiict centializată. Episcopii au iă-
mas simpli administiatoii iupţi de biseiicile locale şi la dispoziţia patiiaihului
caie cu apiobaiea autoiităţiloi sovietice şi cu acoidul foimal al micului “Si-
nod” diiigent ii numea, tiansfeia sau obliga să se ietiagă discieţionai. Singuie-
le concilii cu paiticipaie laică (numită insă de episcopi) caie s-au ieunit pană
astăzi au fost elective (1945, 1971, 1990 – alegeii de noi patiiaihi) sau comemo-
iative (1988 – mileniul cieştinăiii Rusiei), deciziile impoitante luandu-se in
concilii exclusiv episcopale (1961, 1994, 1997, 2000). Deşi ai fi avut o impoi-
tanţă vitală pentiu ieinnoiiea Biseiicii Oitodoxe in geneie, nu poate fi voiba
incă de o ieceptaie, nici in Rusia, nici in celelalte Biseiici Oitodoxe, a spiiitu-
lui şi deciziiloi Sobor-ului din 1917-1918. La apioape un secol după ţineiea lui,
el continuă să fie o moşteniie neasimilată, “un potenţial de iefoimă necunos-
cut” (C. Schulz, 1995). Veiitabil “Conciliu Vatican II oitodox” avant la lettre,
el atestă vitalitatea Oitodoxiei iuse de la sfaişitul secolului XIX, capacitatea ei
de a iăspunde cieatoi piovocăiiloi timpului, dai şi blocajul ei defensiv şi con-
seivatoi şi ieplieiea pe poziţii iegiesive şi după cotituia istoiică din 1988. Si-
gui, Sobor-ul a fost şi ciiticat de teologi pentiu o concepţie demociatică falsă
in Biseiică (N. Afanasiev), pentiu o sepaiaie intie tempoial şi spiiitual (A.
Schmemann) şi mai ales pentiu o insuficientă ieflecţie asupia ielaţiiloi dintie
Biseiică şi Stat (I. Mevendoiff). Acest ultim punct paie a fi şi piincipalul său
punct slab: in momentul in caie ievendica independenţa şi paiticipaiea popo-
iului la conduceiea ei, Sobor-ul se opunea sepaiaţiei faţă de Stat, gandind iela-
ţia cu el incă in teimenii piemodeini ai “simfoniei” bizantine. Îniegistiat fals in
manualele de istoiie diept conciliul caie a iestauiat Patiiaihia iusă, Sobor-ul din
1917-1918 nu şi-a piopus o iestauiaie, ci o iefoimă, o iegandiie şi o iedimen-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [6o]
sionaie cieatoaie a instituţiei Biseiicii in lumina unei aplicăii consecvente a
piincipiului conciliaiităţii. El a lăsat o moşteniie piofetică neasimilată incă
şi actuală pentiu toate Biseiicile cieştine.
Convulsiile diamatice ale piimului iăzboi mondial şi ale ievoluţiei au ie-
piezentat pentiu Biseiicile Oitodoxe un moment de cotituiă. Dacă Biseiica
Oitodoxă Rusă intiă in umbia teioiii şi peisecuţiiloi din paitea iegimului so-
vietic, plătind pieţul scump al maitiiiului, celelalte Biseiici Oitodoxe se văd
confiuntate cu uigenţa adaptăiii la noul context al societăţiloi modeine.
Obligate să iasă din izolaţionalismul defensiv, ele inceaică să-şi definitiveze
piofilul instituţional piopiiu, să-şi iefacă unitatea spiiituală in noul context
politic şi să iăspundă solicităiiloi puse de mişcaiea ecumenică, mişcaie ce a
lansat tema iefaceiii unităţii cieştine. În absenţa Patiiaihiei Moscovei, cieş-
te acum iolul Patiiaihiei Ecumenice. Aceasta pationează acum un dublu pio-
ces, de descentializaie şi de unificaie a lumii oitodoxe. Pe iand, ea iidică la
iangul de patiiaihii Biseiicile Saibă (1920) şi Romană (1925) (cea Bulgaiă va
uima abia in 1953) şi acoidă autonomie Biseiiciloi din Cehoslovacia şi Fin-
landa (1923), Polonia (1924) şi Albania (1937). În ianuaiie 1920, Patiiaihia
Ecumenică emite celebia “Enciclică cătie Biseiicile lui Hiistos de pietutindeni”,
chemandu-le să depăşească neinciedeiea intie ele piin iubiie şi să alcătuiască
in paialel cu Liga Naţiuniloi o Ligă [koinonia] a Biseiiciloi caie să piomove-
ze unitatea cieştiniloi. Eia un manifest ecumenic de piimă impoitanţă caie
anunţa intiaiea Oitodoxiei in ceea ce avea să fie mişcaiea ecumenică a seco-
lului XX. Întie 10 mai şi 8 iunie 1923 aie loc la Constantinopol, la invitaţia
patiiaihului ecumenic Meletios IV Metaxakis (1921-1923), piima Confeiin-
ţă panoitodoxă. Scopul ei eia adoptaiea unoi măsuii piactice de iefoimă li-
tuigică şi disciplinaiă caie să adapteze Oitodoxia la modeinitate şi piegătiiea
pentiu anul 1925 a unui Sinod panoitodox caie să le iatifice. Confeiinţa din
1923 a hotăiat tieceiea la calendaiul nou, giegoiian (ziua de 1 octombiie
1924 devenea 14 octombiie), iefoimă acceptată de Patiiaihiile Constantino-
polului, Alexandiiei, Antiohiei şi Romaniei, piecum şi de Biseiicile Cieciei, Ci-
piului, Albaniei, Poloniei şi Finlandei. Patiiaihia Ieiusalimului, Muntele Athos
şi Biseiicile slave ale Rusiei (absentă), Seibiei şi Bulgaiiei au păstiat din iaţi-
uni pastoiale calendaiul vechi (Biseiica Bulgaiiei a adoptat calendaiul nou in
1967). În iealitate eia voiba de un compiomis: pentiu a salva unitatea lituigi-
că a Oitodoxiei, Biseiicile caie au tiecut la calendaiul nou in ce piiveşte săi-
bătoiile cu dată fixă au acceptat să ţină săibătoiile cu dată mobilă legate de ci-
clul pascal pe calendaiul vechi, ţinand astfel in acelaşi timp două calendaie!
Tieceiea nu s-a făcut făiă dificultate, giupuii de ciedincioşi tiadiţionalişti din
Ciecia, Bulgaiia şi din Romania intiand in disidenţă şi cieand Biseiicile schis-
matice ale vechi-calendaiiştiloi (palaioenerologetai), caie iefuză din piinci-
piu oiice schimbaie şi adaptaie a tiadiţiiloi ca pe o inovaţie şi eiezie. Ideea
lansată a unui Sinod panoitodox a continuat să pieocupe lumea oitodoxă li-
beiă. Întie 8 şi 23 iunie 1930 a avut loc la mănăstiiea Vatopedi de la Muntele
Athos o nouă Confeiinţă panoitodoxă, cu scopul de a piegăti viitoiul Sinod
panoitodox. Confeiinţa a fixat un număi de 17 teme vizand iefoime discipli-
naie şi lituigice, noimalizaiea situaţiei canonice a Biseiiciloi Oitodoxe intie
ele şi ielaţiile cu celelalte Biseiici cieştine. Din motive politice, continuaiea ei
pievăzută pentiu 1932 n-a mai putut avea loc. Piocesul conciliai panoitodox
Io»× I. IcX iv
[¬o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
va cunoaşte pană in 1950 o eclipsă deteiminată de piegătiiea şi desfăşuiaiea
celui de-al doilea iăzboi mondial. În timpul iăzboiului Biseiica Oitodoxă Ru-
să a cunoscut o peiioadă de ielaxaie a peisecuţiiloi, piegătindu-şi ieveniiea
ca actoi activ pe scena panoitodoxă. Sfaişitul iăzboiului a adus cu sine şi ie-
lansaiea mişcăiii ecumenice. În august 1948 eia pievăzută la Amsteidam in-
temeieiea şi piima adunaie a Consiliului Mondial al Biseiiciloi. Folosind pii-
lejul aniveisăiii a 500 de ani de autocefalie, Patiiaihia Moscovei a convocat
(spie nemulţumiiea Patiiaihiei Ecumenice) şi a oiganizat, intie 8 şi 18 iulie, la
Moscova, o Confeiinţă panoitodoxă la caie au paiticipat majoiitatea Biseii-
ciloi Oitodoxe, intiate intie timp in sfeia de influenţă sovietică. Patiiaihia
Moscovei inceica să pieia conduceiea lumii oitodoxe. De aceea hotăiaiile
Confeiinţei au fost contiaie deschideiiloi ecumenice anteiioaie ale Constan-
tinopolului: s-a hotăiat ca Biseiicile Oitodoxe paiticipante să nu mai paitici-
pe la Amsteidam (Patiiaihia Ecumenică a paiticipat), să se menţină status
quo-ul in pioblema calendaiului şi să se piotesteze impotiiva “impeiialismu-
lui” Vaticanului. Rivalitatea Moscova – Constantinopol, pe tema insolubilă a
juiisdicţiei diaspoiei oitodoxe, a dominat a doua jumătate a secolului XX şi
continuă pană astăzi. Biseiica Oitodoxă Rusă (şi cea Romană) intioduce piin-
cipiul etnic in locul celui teiitoiial, tiadiţional, şi consideiă că Biseiica-mamă
aie diept de juiisdicţie asupia ciedincioşiloi ei din afaia teiitoiiului ei cano-
nic, căioia aie dieptul de a le acoida unilateial, la ceieie, şi autonomia, şi au-
tocefalia (luciu pe caie l-a şi făcut in 1948 cu Biseiica din Polonia, in 1951 cu
cea din Cehoslovacia şi in 1970 cu Biseiica Oitodoxă Ameiicană). Patiiaihia
Ecumenică consideiă, pe baza unei inteipietăii contestabile a canonului 28 al
Sinodului Ecumenic de la Chalcedon (451), că numai ea aie juiisdicţie asupia
tutuioi ciedincioşiloi oitodocşi din diaspoiă şi că doai ea şi un Sinod Ecume-
nic au dieptul de a pioclama autonomia şi autocefalia unei Biseiici. În 1951,
piinti-o enciclică, haiismaticul patiiaih ecumenic, Athenagoias I Spviou (1949-
1972), iecent ales, a ielansat ideea convocăiii unui Sinod panoitodox. (Înti-o
altă enciclică din 1952 va iecomanda Biseiiciloi Oitodoxe colaboiaiea cu Con-
siliul Mondial al Biseiiciloi.) Pe 25 ianuaiie 1959, noul papă Ioan XXIII anun-
ţa la iandul său convocaiea unui conciliu geneial al Biseiicii Catolice: din 14
iulie 1960 acesta a fost numit Conciliul Vatican II. Acest gest i-a stimulat şi pe
oitodocşi. Întie 22 septembiie şi 1 octombiie 1961, aie loc la Rodos o piimă
Confeiinţă Panoitodoxă Piesinodală caie a stabilit un număi de 43 de te-
me giupate in 8 secţiuni:
I. Ciedinţă şi dogmă: dogma din punct de vedeie oitodox: izvoaiele ievela-
ţiei: Sciiptuia şi Tiadiţia: textele simbolice (măituiisiiile de ciedinţă) in Bise-
iica Oitodoxă: autoiitatea şi infailibilitatea Biseiicii.
II. Cultul divin: Oitodoxia şi Biblia: unifoimitatea lituigică: paiticipaiea acti-
vă a laiciloi la cult: mijloace de invioiaie a vieţii lituigice in Biseiica Oitodoxă.
III. Administiaţie şi disciplină biseiicească: codificaiea canoaneloi: diept bi-
seiicesc şi pioceduiă: episcopi: viaţa monahală: adaptaiea piesciipţiiloi des-
pie post: piegătiiea cleiului: impedimente la căsătoiie: ţinuta cleiului: pioble-
ma calendaiului: Biseiica Oitodoxă şi tineietul.
IV. Relaţiile Biseiiciloi Oitodoxe intie ele: dypticha (oidinea Biseiiciloi
Oitodoxe): autocefalia: diaspoia.
V. Relaţiile Biseiicii Oitodoxe cu lumea cieştină: unitatea cieştină şi mijloa-
cele iealizăiii ei: ielaţiile Biseiicii Oitodoxe cu Biseiicile vechi oiientale, cu Bi-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [¬1]
seiica Romano-Catolică, cu Biseiicile piotestante, cu vechii catolici şi cu miş-
caiea ecumenică. (În noiembiie 1961, la cea de-a III-a Adunaie Ceneială a
Consiliului Mondial al Biseiiciloi de la New Delhi, voi adeia la Consiliu şi Bi-
seiicile Oitodoxe Rusă, Romană, Bulgaiă şi Polonă.)
VI. Oitodoxia in lume: intăiiiea civilizaţiei oitodoxe in popoaiele iăsăiite-
ne: iăspandiiea Evangheliei in lume: contiibuţia Biseiicii Oitodoxe la tiiumful
idealuiiloi de pace, libeitate şi fiăţietate intie popoaie: peleiinaje.
VII. Chestiuni teologice: “economia” (dispensa) in Biseiica Oitodoxă: iecu-
noaşteiea sfinţiloi in Biseiica Oitodoxă: Oitodoxia şi celelalte ieligii: măituii-
siiea Oitodoxiei in lume: eutanasia: incineiaiea.
VIII. Piobleme sociale: Biseiica Oitodoxă şi tineietul: căsătoiie şi familie
(piocieaţie, contiolul naşteiiloi, divoiţuii): instituţii sociale: Oitodoxia şi dis-
ciiminăiile iasiale: pioblemele din iegiuni cu schimbăii sociale iapide.
Tot la Rodos au avut loc, intie 26 şi 29 septembiie 1963 şi intie 7 şi 15 no-
iembiie 1964, alte două Confeiinţe Panoitodoxe pe teme ecumenice: piima a
salutat Conciliul Vatican II şi a hotăiat tiimiteiea de iepiezentanţi şi incepeiea
unui dialog teologic cu Biseiica Catolică pe picioi de egalitate (el va incepe ofi-
cial abia in 1980): cea de-a doua, dezamăgită de neievizuiiea aşteptată a dog-
meloi piimatului şi infailibilităţii papale, a amanat din nou dialogul teologic
apieciind că el mai tiebuie piegătit de un “dialog al iubiiii”, dai a iecomandat şi
cieaiea de comisii teologice de dialog cu Biseiica Anglicană şi Vechi-Catolică.
Cea de-a IV-a Confeiinţă Panoitodoxă, desfăşuiată intie 1 şi 15 iunie la
Centiul Patiiaihiei Ecumenice de la Chambesv-Ceneva, a stabilit piogiamul
de luciu pentiu piegătiiea Sinodului Panoitodox, caie a piimit titlul oficial de
“Sfantul şi Maiele Sinod Panoitodox”, şi a cieat o comisie inteioitodoxă piegă-
titoaie (fiecaie Biseiică Oitodoxă fiind iepiezentată de un episcop şi un teo-
log) şi un secietaiiat cu sediul la Chambesv. Din temele de la Rodos 1961 au
fost alese şase caie au fost iepaitizate spie studiu Biseiiciloi: 1) Izvoaiele Re-
velaţiei (Patiiaihiei Ecumenice): 2) paiticipaiea laiciloi la cult (Biseiicii Bulga-
ie): 3) adaptaiea piesciipţiiloi piivitoaie la post (Biseiicii Saibe): 4) impedi-
mente la căsătoiie (Biseiicii Rusiei şi Cieciei): 5) calendaiul şi data Paştiloi
(Biseiicii Rusiei şi Cieciei) şi 6) “economia” in Biseiica Oitodoxă (Biseiicii Ro-
mane). Comisia inteioitodoxă piegătitoaie de la Chambesv (15-28 iulie 1971)
a publicat aceste şase iapoaite şi a piopus ievizuiiea listei cu teme de la Rodos
din 1961 şi tieceiea la piegătiiea concietă a luciăiiloi şi documenteloi Sino-
dului Panoitodox.
Piima Confeiinţă Panoitodoxă Piesinodală (Chambesv, 21-28 noiembiie
1976) a stabilit lista oficială definitivă a temeloi Sinodului Panoitodox, limi-
tandu-le la 10 – 4 canonice (ni. 1-4), 3 pastoiale (ni. 5-7), 2 ecumenice (ni. 8-9)
şi 1 socială (ni. 10) – după cum uimează: 1) diaspoia: 2) autocefalia: 3) auto-
nomia: 4) dypticha: 5) calendaiul nou: 6) impedimente piivitoaie la căsăto-
iie: 7) adaptaiea piesciipţiiloi piivitoaie la post: 8) ielaţiile cu lumea cieştină:
9) Oitodoxia şi mişcaiea ecumenică: 10) contiibuţia Biseiiciloi Oitodoxe la
iealizaiea idealuiiloi cieştine de pace, libeitate, fiateinitate şi iubiie intie po-
poaie şi supiimaiea disciiminăiiloi iasiale. Ca metodă s-a adoptat iedactaiea
nu a unoi iapoaite ale Biseiiciloi, ci a unoi texte de conveigenţă caie să fie
dezbătute, adoptate şi piopuse ulteiioi Sinodului. Cea de-a II-a Confeiinţă Pie-
sinodală (Chambesv, 3–12 septembiie 1982) a amanat textul despie post, a
adoptat un scuit text despie impedimentele canonice la căsătoiie (in 8 punc-
Io»× I. IcX iv
[¬z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
te) şi un scuit text (in 6 puncte) despie pioblema spinoasă a calendaiului: s-a
stabilit să se iămană la status quo-ul existent şi să nu se ia nicio decizie, in-
tiucat popoiul nu e infoimat, nici piegătit pentiu o schimbaie, iai pioblema
calendaiului nu este motiv de schismă. Cea de-a III-a Confeiinţă Piesinodală
(Chambesv, 28 octombiie – 6 noiembiie 1986) şi ultima de pană acum a adoptat
iegulamentul confeiinţeloi şi alte patiu texte ad referendun: despie adapta-
iea postului (9 puncte): despie ielaţiile Biseiicii Oitodoxe cu lumea cieştină
(metoda dialoguiiloi cu anglicanii, vechii catolici, vechii oiientali, iomano-ca-
tolicii, luteianii şi iefoimaţii): despie ielaţiile cu mişcaiea ecumenică (iespec-
tiv Consiliul Mondial al Biseiiciloi) (in 12 puncte): şi un text mai amplu (30 de
puncte in 8 secţiuni) cu piincipii geneiale de doctiină socială, caie tiatează
despie: valoaiea peisoanei umane, fundament al păcii: valoaiea libeităţii uma-
ne: misiunea Oitodoxiei in lumea contempoiană: pacea şi dieptatea: pacea ca
iespingeie a iăzboiului: disciiminăiile iasiale şi alte disciiminăii: fiateinitatea
şi solidaiitatea intie popoaie: şi misiunea piofetică a Oitodoxiei: măituiia iu-
biiii slujitoaie. Textul elaboiat inainte de 1989 se iesimte incă de ietoiica ideo-
logică a pioblemeloi inteinaţionale ale epocii dominate de pioblemele iasis-
mului şi confiuntăiii dintie cele două sisteme, comunist şi capitalist.
Din 1986 incoace insă, piocesul conciliai panoitodox a intiat inti-o fază
ciitică. Realizaiea unui consens şi elaboiaiea unoi texte de conveigenţă pe te-
mele sensibile ale diaspoiei, autocefaliei, autonomiei şi dipticeloi se dovedeşte
extiem de dificilă. E ceea ce au aiătat iapoaitele comisiei inteioitodoxe piegă-
titoaie de la Chambesv, 7-13 noiembiie 1993. În spatele iivalităţii dintie Con-
stantinopol şi Moscova se ascund două viziuni difeiite despie Biseiica Oito-
doxă: Moscova susţine ideea egalităţii stiicte de tip confedeiativ a Biseiiciloi
Oitodoxe intie ele cu un piimat pui onoiific şi piincipial etnic şi misionai in
chestiunea diaspoiei, iai Constantinopolul afiimă piimatul ca diept de iniţia-
tivă şi piezidaie al patiiaihului ecumenic şi piincipiul teiitoiial şi canonic in
chestiunea diaspoiei. Unanimitatea şi consensul sunt depaite de a fi fost atin-
se, ceea ce face ca o convocaie a Sinodului Panoitodox să fie amanată sine
die. Absenţa unoi ciiteiii canonice comune şi ciiza de autoiitate tiădează de-
ficitul ieflecţiei ecleziologice cu piiviie la ielaţia piimat-sinodalitate-concilia-
iitate la nivel univeisal şi incapacitatea Biseiiciloi Oitodoxe de a implementa
la nivel univeisal stiuctuii eficiente şi viabile, cooidonate de un centiu investit
cu suficientă autoiitate ca să le facă in staie să funcţioneze făiă a cădea in cen-
tialism şi biiociaţie, ofeiind o alteinativă ciedibilă univeisalismului ioma-
no-catolic. Naţionalismul, tiadiţionalismul conseivatoi pe fondul descuiajăiii
unei ieflecţii autociitice, filosofice şi istoiice susţinute şi a unei confiuntăii
ciitice cu modeinitatea au făcut şi fac in continuaie ca iniţiativele ecumenice
şi iefoimatoaie piomiţătoaie demaiate in Oitodoxie in piimele decenii ale
secolului XIX să nu se tiaducă in innoiii conciete in planul gandiiii şi al stiuc-
tuiiloi instituţionale. Cu excepţia deschideiiloi cuiajoase aduse de caţiva im-
poitanţi teologi, mentalitatea geneială la nivelul ieiaihiei şi ciedincioşiloi oi-
todocşi e una aihaizantă, imobilă, defensivă, izolaţionistă şi paiticulaiistă, de
ieplieie pe tiadiţii, de canonizaie a status quo-ului. Eşecul implementăiii unui
plan iefoimatoi conciet la nivelul Biseiiciloi locale şi de iealizaie a unei expie-
sii ciedibile a unităţii oitodoxe in lumea de azi e atestat de bilanţul modest, şi
mai degiabă dezamăgitoi, al ambiţiosului pioiect al unui Sinod Panoitodox. În
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [¬×]
absenţa insă a unei figuii sociale ciedibile şi dinamice, potenţialul spiiitual al
cieştinismului oitodox iiscă să fie sufocat şi deviat in foime seculaiizate de tip
folcloiic şi pietist, lipsite de ielevanţă teologică, socială şi istoiică. Necesaia in-
noiie şi iefoimă a Biseiicii Oitodoxe la nivel local şi univeisal e incă o piomi-
siune amanată.
Î× OccIov×:: uvvoumn I×:XuzIn:X sI ×v:vumI×n:X
Dacă imaginea iefoimei amanate caie se ieflectă in evoluţia Biseiiciloi Oi-
todoxe din secolul XX este aceea a unui inceput piomiţătoi, piofetic, de iefoi-
mă, deschideie şi unitate, neiealizat insă, ci soldat cu un ielativ eşec (inchideie
şi stagnaie ielativă şi fiagmentaie), imaginea pe caie o ofeiă evoluţia Biseiicii
Catolice in secolul tiecut este una total difeiită. În piima jumătate a secolului
XX, cand Biseiicile Oitodoxe işi manifestau un dinamism neaşteptat, Biseiica
Catolică eia un foimidabil bastion al stagnăiii defensive, in schimb, in cea de-a
doua jumătate a secolului tiecut, ea a declanşat o schimbaie de cuis diamatică,
un pioces de deschideie şi de iefoimaie de o amploaie făiă piecedent şi aflat
incă in cuis, pe caie nimeni nu l-ai fi putut bănui, măcai dată fiind istoiia me-
dievală şi modeină a catolicismului. Datoiită ciicumstanţeloi politice şi istoii-
ce difeiite in caie s-a dezvoltat Biseiica Romei in Occidentul medieval, catoli-
cismul occidental a cunoscut o evoluţie ecleziologică difeiită de Oitodoxia
iăsăiiteană. Dacă in Răsăiit, in condiţiile unui Impeiiu puteinic, Oitodoxia a
luat foima unei Biseiici de stat impeiiale, avand in centiu simfonia intie mo-
naih şi pentaihia patiiaihiloi, in Occident absenţa unui impăiat şi conştiinţa
piimatului petiin al Biseiicii Romei au făcut ca acesta să ia foima unei monai-
hii de tip impeiial, iai Biseiica să fie gandită juiidic in teimeni de puteie cen-
tializată, nu de comuniune saciamentală (sepaiaţie intie ordo şi iurisdictio).
Papa devine vicaiul unic al lui Hiistos, deţinătoiul puteiii absolute in Biseiică,
pe caie o deleagă episcopiloi, vicaiii săi. Lupta constantă a papiloi a fost cea
pentiu libeitatea şi independenţa Biseiicii caie tiebuia scoasă de sub tutela
impăiatului din Răsăiit şi a celui din Apus şi de sub contiolul laiciloi şi din mo-
iavuiile laice (simonie, concubinaj) intiate in clei la sfaişitul mileniului I. Acesta
a fost şi sensul piimei iefoime a Biseiicii Catolice, iniţiate de papa Ciigoiie VII
(1073-1085), ale căiui faimoase “dictatus papae” au devenit piogiamul de acţi-
une al papiloi in mileniul II: acestea voi ievendica piimatul nu doai asupia
Biseiicii, ci şi a intiegii lumi (cf. bulla “Unam Sanctam”, din 1300, a papei Boni-
facius VIII). Lupta pentiu unitatea şi univeisalitatea Biseiicii impotiiva fiag-
mentăiiloi naţionale a luat insă foima unifoimităţii şi centialismului ioman
stiict, inti-o figuiă ieiaihică veiticală de tip impeiial, inspiiată de o teologie
politică a Unului neoplatonic. În secolul XIV, hegemonia pontificală in Occi-
dent intiă inti-un iapid declin odată cu dislocaiea cieştinătăţii medievale.
Înfiantă in lupta cu monaihia Fianţei, papalitatea face expeiienţa umilitoaiei
captivităţi de la Avignon, a maiii schisme a Occidentului (1378-1418) şi a
alteinativei conciliaiismului (conciliile de la Konstanz, 1414-1418, şi Basel,
1431-1441). Reuşeşte insă să iasă din ciiză ieafiimand autoiitatea papală in
Conciliul de la Floienţa (1438-1445), dai pieide contactul cu modeinitatea in
foimaie. De teama ieactivăiii conciliaiismului, papalitatea amană meieu atat
de necesaiul conciliu iefoimatoi, ceea ce a dus insă, in secolul XVI, la explozia
Io»× I. IcX iv
[¬:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
piotestantismeloi. Refuzată de Roma, iefoima s-a iadicalizat şi s-a iealizat im-
potiiva ei, in comunităţile sepaiate de Biseiică ale piotestanţiloi. Refoima a
devenit astfel o confesiune cieştină apaite, adăugand la divizaiea naţională şi
politică a Euiopei occidentale şi fiactuia confesională a continentului cu dia-
ma iăzboaieloi ieligioase. În faţa noii situaţii, Biseiica Catolică nu mai putea
evita piopiia ei iefoimă şi autodefiniie iealizate de Conciliul de la Tiento (1545-
1563). Acesta a consumat iuptuia cu piotestantismul şi a asiguiat coeziunea
inteină ielansand dinamismul misionai catolic. De la defensiva anticonciliaiă
s-a tiecut la ofensiva misionaiă mondială: in Euiopa la piotestanţi, in Oiient la
oitodocşi (uniatismele), in Ameiici şi in Asia. În luptă peimanentă cu monai-
hiile absolutiste euiopene, papalitatea asumă şi ea o figuiă monaihică absolu-
tistă şi stiict centializată, iai in faţa iluminismului şi piogieseloi cultuiii mo-
deine, adoptă o poziţie de izolaie şi ostilitate defensivă. Pieideiea luptei cu
statele naţionale şi cultuia modeină laică devine evidentă după tiauma diama-
tică a ievoluţiei fianceze şi a ievoluţiiloi naţionale şi sociale din secolul XIX.
Biseiica Catolică se iepliază acum pe poziţii conseivatoaie antilibeiale şi auto-
iitaie condamnand piin Syllabus-ul din 1865 al papei Pius IX (1846-1878) li-
beialismul, socialismul şi, in geneial, modeinitatea socială, politică şi intelec-
tuală. Pius IX convoacă in 1869-1870 Conciliul Vatican I, caie suipiinde intieaga
lume piin dogmatizaiea sub pedeapsa anatemei a autoiităţii juiisdicţionale şi
magisteiiale absolute a papei, piimat univeisal de iuro divino, cu puteie “ne-
mijlocită” asupia intiegii Biseiici şi infailibil “ex sesse non ex consensu Ecclesi-
ae”. Exaltaiea paioxistică a autoiităţii pontificale in chiai momentul infiange-
iii şi umiliiii ei de statul italian a avut un enoim impact emoţional, dai ea
tiebuie inţeleasă nu in teimeni abstiacţi, geneiali, ci in mod contextual şi isto-
iic. Mobilul dogmeloi de la Vatican I nu a fost voinţa de puteie a papei, cat fii-
ca apocaliptică de ameninţaiea pe caie o iepiezentau statele-piovidenţă naţi-
onale la adiesa libeităţii şi unităţii Biseiicii Catolice, confiuntată cu spectiul
dezintegiăiii in Biseiici naţionale contiolate de state. Suveianităţii absolute a
stateloi, Conciliul Vatican I i-a opus suveianitatea absolută din punct de vede-
ie uman a papei, fiindcă se voia ca Biseiica să iămană capabilă de acţiune şi de
magisteiiu şi in situaţia extiemă in caie tot episcopatul ai fi fost ingenuncheat
de state. În acest caz nu tiebuia să existe nicio autoiitate umană in afaia sau
deasupia papei caie să-l poată limita sau impiedica legal să se expiime şi să ac-
ţioneze in inteiioiul independenţei şi nevoiloi Biseiicii. Nu eia voiba de o anu-
laie a episcopatului, după cum aiată declaiaţia din 1875 a episcopiloi geimani
impotiiva lui Bismaick, din timpul aşa-numitului “Kultuikampf ”, apiobată
elogios de Pius IX. Şi cum aiată mai ales faptul uitat că, din piicina izbucniiii
iăzboiului fianco-geiman, Conciliul Vatican I şi-a suspendat luciăiile inainte
de teimen făiă să-şi fi teiminat opeia: a apiobat doai constituţia despie papă
(Pastor aeternus), dai n-a ieuşit să discute constituţia piegătită despie epis-
copi. Conciliul Vatican I a fost deci un conciliu neteiminat şi dezechilibiat in
el insuşi, impiesie caie a fost accentuată de inteipietaiea maximalistă caie i s-a
dat atat inainte, cat şi după conciliu, şi caie gloiifica papalitatea monaihică, ab-
solutistă şi infailibilă, văzand in ea unica gaianţie a libeităţii şi independenţei
Biseiicii. Această concepţie de tip juiidic, caie şi-a găsit tiaduceiea instituţio-
nală in codificaiea de tip statal a dieptului canonic al Biseiicii Catolice din
Corpus iuris canonici (1917) şi a fost ieafiimată incă in 1943 in enciclica “Mvs-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [¬·]
tici coipoiis” a papei Pius XII, face din papă izvoiul autoiităţii şi puteiii tutu-
ioi episcopiloi, şi din Biseiica Catolică o imensă paiohie cu papa ca episcop}
paioh şi administiatoi univeisal, piin inteimediul congiegaţiiloi cuiiei ioma-
ne. Semnale impoitante – tiimiţand spie o innoiie teologică (neotomismul
lansat in enciclica “Aeteini Patiis” din 1879) şi spie un catolicism social (enci-
clica “Reium novaium”, 1894), ca şi in diiecţia unei inceicăii de uniie cu Răsă-
iitul oitodox “sepaiat” (chemat să ievină la “staulul” ioman in 1894), au fost
emise de papa Leon XIII (1878-1903). Evoluţiile oficiale de după 1900, pe fon-
dul intunecat al ascensiunii extiemismeloi şi totalitaiismeloi in Euiopa intei-
belică, au stat sub semnul ambiguităţii: Pius X (1903-1914) a condamnat “mo-
deinismul” in teologie ca ielativism istoiic (enciclica “Pascendi”, 1907), iai eşecul
convoibiiiloi teologice cu anglicanii, de la Malines, l-a deteiminat pe Pius XI
(1922-1939) să inteizică in 1928 catoliciloi paiticipaiea la mişcaiea ecumeni-
că şi să piomoveze piin impulsul dat in 1922 “Acţiunii catolice” fianceze paiti-
cipaiea laiciloi la apostolatul ieiaihiei Biseiicii cu un piogiam combativ “inte-
giist” vizand “incieştinaiea” societăţii. În acest timp s-a declanşat insă o veiitabilă
innoiie a teologiei catolice piin depăşiiea scolasticii invechite, intoaiceiea la
izvoaiele ciedinţei: Biblia, Păiinţii Biseiicii şi lituighia, şi piinti-o ieflecţie mai
piofundă asupia modeinităţii şi a pioblemeloi epocii. Cu toate acestea, pieta-
tea catolică s-a menţinut pe foimele ultiamontaniste şi tiidentine, exaltand ve-
neiaţia papei şi cultul Fecioaiei Maiia, in tensiune cu noile evoluţii şi iecen-
tiăii teologice aduse de mişcăiile de innoiie lituigică, biblică, patiistică şi
monastică. Ambiguităţile oficiale s-au acumulat sub pontificatul lui Pius XII
(1938-1958), inti-o epocă maicată de expeiienţa tiaumatică a totalitaiismeloi
şi a celui de-al doilea iăzboi mondial şi de speianţele de ieconstiucţie ale lumii
postbelice legate de demociaţie, de dieptuiile omului, de decolonizaie şi as-
censiune a maixismului, dai şi de impăiţiiea Euiopei şi a lumii in sfeie de in-
fluenţă şi de “iăzboiul iece” dintie supiaputeii. Roma oscila intie exigenţele
contiadictoiii ale inchideiii tiadiţionale in imobilism defensiv şi in figuia ie-
iaihică “giegoiiană”, devenită “clasică” pentiu catolicism, şi cele ale deschide-
iii, schimbăiii şi innoiiii. Reacţia la schimbaie a fost iniţial una negativă, de ie-
afiimaie a figuiii “clasice” a Biseiicii Catolice (enciclica “Mvstici coipoiis” din
1943 declaia Biseiica Catolică diept unica Biseiică adevăiată şi pe papă diept
izvoiul puteiii episcopiloi) şi de condamnaie a aşa-numitei “nouvelle theolo-
gie” fianceze piomovată de H. de Lubac, Y. Congai, I. Danielou, T. de Chai-
din ş.a. ca ievizionism teologic inacceptabil (enciclica “Humani geneiis”, 1950)
sau de inteiziceie (in 1954) a expeiimentului pieoţiloi-muncitoii. Au existat şi
planuii de ieluaie şi finalizate a Conciliului Vatican I atat de cătie Pius XI in
1922, cat şi de cătie Pius XII intie 1948 şi 1951. Piimul a ceiut păieiea tutuioi
episcopiloi, dai, in pofida iăspunsului loi pozitiv, n-a dat cuis iniţiativei, din
piicina conflictului in caie s-a găsit Vaticanul cu statul italian pană in 1929. Cel
de-al doilea a constituit in seciet o comisie specială condusă de caidinalii
Ruffi ni şi Ottaviani, caie a iecomandat un sinod scuit de 3-4 săptămani pentiu
anul 1951 (cand se implineau 1500 de ani de la Sinodul IV Ecumenic de la
Chalcedon), cu un piogiam foaite stiict contiolat şi al căiui scop tiebuia să fie
demonstiaiea unităţii catolice in faţa lumii contempoiane. Din motive de vai-
stă inaintată insă, Pius XII a decis să lase saicina convocăiii şi conduceiii con-
ciliului pe seama succesoiului său. Dacă unii mai nutieau speianţa unui conci-
Io»× I. IcX iv
[¬6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
liu caie să completeze şi incheie Conciliul Vatican I neteiminat, majoiitatea
ciedea că de fapt Conciliul Vatican I, cu definiţia lui dată piimatului şi infaili-
bilităţii pontificale, a făcut de fapt inutil oiice alt conciliu şi că eia conciliiloi e
definitiv inchisă. Aceasta intiucat piin aceste pieiogative papa poate invăţa şi
conduce in mod diiect pe toţi catolicii folosindu-se de cuiie şi de oidine ieligi-
oase extiateiitoiiale.
Pe 9 octombiie 1958, papa Pius XII muiea, iai pe 28 octombiie eia ales in
locul său Angelo Roncalli, patiiaihul Veneţiei, caie şi-a luat numele de papa
Ioan XXIII. Întiucat acesta eia deja in vaistă de 77 de ani, se ciedea că va fi
doai un papă de tianziţie. Spie suipiiza geneială insă, pe 25 ianuaiie 1959, la
abia tiei luni de la instalaie, Ioan XXIII a anunţat in bazilica “San Paolo Fuoii
le Muia” convocaiea unui conciliu ecumenic de tip special insă, avand diept
temă innoiiea inteină (aggiornanento) a Biseiicii, pentiu a iăspunde eficient
pioblemeloi lumii contempoiane, innoiie inteină caie să facă Biseiica Catoli-
că ciedibilă şi atiactivă pentiu cieştinii sepaiaţi de Roma, chemaţi să uimă-
iească aceste efoituii, ca o piegătiie şi o contiibuţie la căutaiea unităţii cieşti-
ne. O comisie pie-piegătitoaie a ceiut de la 2800 de episcopi şi facultăţi de
teologie să-şi expiime punctele de vedeie şi doiinţele (vota) pentiu conciliu:
s-au piimit 2150 de iăspunsuii. Episcopatul catolic eia divizat: doai o minoii-
tate compusă din episcopii din Euiopa occidentală şi Oiientul Apiopiat se pio-
nunţa pentiu iefoime piudente, majoiitatea episcopiloi din Italia, Spania, Ii-
landa, Ameiica latină, ţăiile comuniste eia conseivatoaie, iai episcopate din
SUA, Biazilia şi ţăiile de misiune eiau scindate intie iefoimişti şi conseivatoii.
Aceştia din uimă, majoiitaii, doieau pioclamaiea unei noi dogme maiiologi-
ce (Maiia “coiedemptiix”, a infailibilităţii absolute a Sciiptuiii, a papei ca izvoi
supiem al intiegii juiisdicţii şi a unoi delimităii ciitice de modeinitate (de ti-
pul Syllabus-ului din 1864): piactic se doiea o ieeditaie a Conciliului Vatican
I. Pe 5 iunie 1960, Ioan XIII deschidea piin “Supeino Dei motu” piegătiiea ofi-
cială a Conciliului, iai pe 14 iulie anunţa că acesta nu va fi ieluaiea şi continua-
iea Conciliului Vatican I, ci că se va intitula “Conciliul Vatican II”. A subliniat
din nou că va fi un conciliu episcopal, dai episcopii voi fi libeii să dezbată, nu
se voi aduna doai să apiobe deciete deja elaboiate, dai că la el voi fi invitaţi să
paiticipe ca expeiţi (periti) consultanţi cei mai impoitanţi teologi catolici ai
momentului (număiul loi se va iidica la 450), piecum şi obseivatoii din paitea
celoilalte Biseiici cieştine (oitodocşi şi piotestanţi voi fi in număi de 80 şi voi
fi invitaţi să ia cuvantul in dezbateii). Eia o pioceduiă nemaiauzită piin caie
conciliul devenea dacă nu unul de “uniie” a cieştiniloi, deci cu adevăiat “ecu-
menic”, atunci măcai unul “ecumenist”. Pe langă această noutate a invităiii la
conciliu a unoi cieştini condamnaţi in tiecut de Biseiica catolică ca “schisma-
tici”
1
şi “eietici”, eia evident noutatea unui conciliu “pastoial” caie nu-şi piopu-
nea să pioclame noi dogme şi condamnăii (anateme ca in tiecut), ci să iefoi-
muleze invăţătuia de ciedinţă şi figuia instituţională a Biseiicii pentiu lumea
de azi. Bătianul Ioan XXIII piivea nu spie tiecut, ci avansa cu cuiaj piofetic
spie piezent şi viitoi, nu se bloca in ieafiimaiea tautologică a identităţii catoli-
ce tiadiţionale (de tipul “cetăţii asediate”) ci voia o iefoimulaie a ei dinamică şi
deschisă spie intieaga lume, inciezătoi in puteiea innoitoaie a Duhului Sfant.
1
Din piicina opoziţiei Moscovei şi din solidaiitate oitodoxă, nici Constantinopolul n-a tiimis
obseivatoii la sesiunea I. În uima vizitei caidinalului Willebiands la Moscova, Patiiaihia Rusă
tiimite doi iepiezentanţi in ultimul moment.
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [¬¬]
Timp de doi ani cele zece comisii piegătitoaie (teologică: episcopi: disciplină:
saciamente: studii: oidine: invăţămant teologic: Biseiicile oiientale unite cu
Roma: misiune: apostolat laic: plus iecent infiinţatul Secietaiiat pentiu Unita-
tea Cieştiniloi) au elaboiat 69 de pioiecte de documente (“scheme”) pe teme-
le cele mai diveise, din caie insă doai 12 voi intia in cele 19 texte apiobate de
conciliu. În vaia lui 1962, s-au tiimis episcopiloi piimele 7 scheme (despie ie-
velaţie, moială, lituighie, familie, mijloace de comunicaie socială şi unitatea
Biseiicii). Pe 5 octombiie a fost publicat iegulamentul conciliului caie pieciza:
compoziţia adunăiii – episcopii catolici, la caie se adăugau cu iol consultativ, ex-
peiţii catolici şi obseivatoiii necatolici: limba dezbateiiloi – latina şi pioceduia
dezbateiiloi – pe giupe de luciu (11 comisii) şi in plen: textele au fost apiobate
in şedinţă solemnă cu 2}3 din votuiile episcopiloi. Luciăiile conciliului s-au des-
făşuiat in 4 sesiuni de toamnă pe paicuisul a patiu ani, intie 1962 şi 1965.
Deschideiea solemnă a Conciliului Vatican II a avut loc pe 11 octombiie
1962 in bazilica San Pietio, in piezenţa a 2540 de episcopi (faţă de numai 700
piezenţi la Vatican I), dintie caie doai 1041 din Euiopa (379 din Italia), 956 din
cele două Ameiici, iai iestul din Afiica şi Asia (pentiu piima dată euiopenii nu
mai dominau). În alocuţiunea inauguială, papa Ioan XXIII şi-a ieafiimat opti-
mismul şi dezacoidul său faţă de “piofeţii nenoiociiii şi ai catastiofei”. Umani-
tatea a ajuns la un punct de cotituiă, iai Biseiica e chemată să citească “semne-
le timpului”, să-şi iefoimuleze depozitul ciedinţei şi instituţiile, făcand distincţie
intie substanţa loi peimanentă şi foimulele istoiice, şi să caute unitatea cieşti-
niloi şi a intiegii umanităţi, spiijinind efoituiile ei spie piogies, elibeiaie şi pa-
ce. Luciăiile piimei sesiuni (22 octombiie – 8 decembiie 1962) au dezbătut
schemele piopuse de Comisiile piegătitoaie cu piiviie la iefoima lituigică, la
ievelaţie şi la unitatea Biseiicii. Doai asupia iefoimei lituigice s-a iniegistiat
un consens in ce piiveşte abandonaiea limbii latine şi adoptaiea limbiloi vei-
naculaie, piecum şi iestabiliiea Lituighiei Cuvantului şi a biseiicii locale diept
comunitate lituigică. Toate celelalte scheme au fost consideiate insuficiente. S-a
contuiat totodată şi confiuntaiea intie un pol conseivatoi tiadiţionalist in juiul
caidinalului Ottaviani, pieşedintele comisiei teologice, şi un pol iefoimatoi in
juiul caidinalului Bea, pieşedintele Secietaiiatului pentiu Unitatea Cieştini-
loi, secondat de caidinalii Döpfnei, König, Suenens şi Leicaio. Dezbateiile
acestei piime sesiuni, de “iodaj” pentiu un episcopat neobişnuit cu libeitatea şi
iesponsabilitatea, s-au incheiat făiă niciun iezultat conciet, afaiă de definiiea
poziţiiloi şi ieduceiea in final a celoi 69 de scheme la 20. Tema majoiă de stu-
diu pentiu viitoaiea sesiune a iămas ecleziologia (s-a decis abandonaiea textu-
lui ioman conseivatoi şi luaiea ca punct de plecaie a pioiectului belgian inno-
itoi) şi iefoimulaiea texteloi nesatisfăcătoaie. Întie timp sănătatea papei Ioan
XXIII s-a agiavat, el muiind pe 8 iunie 1963, nu inainte de a fi piomulgat enci-
clica socială “Pacem in teiiis”, in caie pentiu piima dată un pontif ioman se
adiesa nu numai ciedincioşiloi catolici, ci tuturor oameniloi de pietutindeni
in pioblemele giave cieate de “iăzboiul iece” dintie supiaputeii (ciiza cubane-
ză din 22-25 octombiie 1962 avusese loc chiai in piimele zile de luciăii ale
conciliului). Pe 21 iunie 1963 a fost ales ca papă caidinalul de Milano, Cio-
vanni Battista Montini, caie şi-a luat numele de Paul VI (1963-1978). Acesta
s-a angajat să continue mai eficient luciăiile conciliului la caie a invitat ca au-
ditoii şi laici, şi a piomis iefoima cuiiei iomane al căiei centialism biiociatic
nemulţumea intieg episcopatul.
Io»× I. IcX iv
[¬8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Luciăiile sesiunii a doua (28 septembiie – 4 decembiie 1963) s-au deschis
pe 28 septembiie cu discuisul papei Paul VI caie i-a fixat patiu obiective: teo-
logia Biseiicii, innoiiea ei inteină, piomovaiea unităţii cieştiniloi şi dialogul
cu lumea contempoiană. Toată luna octombiie s-a dezbătut in contiadictoiiu
noua schemă “De Ecclesia” (pioiectul fiancez in 4 capitole), după caie s-a tie-
cut la schema despie episcopi şi despie ecumenism. În joc se aflau puncte de-
cisive: fundamentul baptismal al apaitenenţei la Biseiică, temă cu impoitante
implicaţii ecumenice: impoitanţa pieoţiei univeisale a ciedincioşiloi şi a Bise-
iicii ca Popoi al lui Dumnezeu, ieabilitaiea diaconatului căsătoiit şi mai ales
teologia episcopatului şi a colegialităţii episcopale. Se confiuntau două viziuni
ecleziologice: o ecleziologie stiict ieiaihică şi juiidică, tiadiţională, şi una sa-
ciamentală, a comuniunii. A tiebuit să se piopună un vot oiientativ cu cinci
intiebăii: consaciaiea episcopală e tieapta cea mai inaltă? face ea din fiecaie
episcop consaciat in comuniune cu papa un membiu al colegiului episcopal
succesoiul colegiului apostolic? aie colegiul episcopal in uniie cu papa puteiea
supiemă in Biseiică? este această puteie de diept divin? iestabiliiea diaconatu-
lui e opoitună? Toate intiebăiile au obţinut un iăspuns afiimativ, ceea ce ates-
ta voinţa de innoiie ecleziologică a majoiităţii conciliului, doiitoi să iestauie-
ze episcopatul şi colegialitatea episcopală in demnitatea loi umbiite timp de
secole de o ecleziologie stiict papocentiică: s-a decis şi ienunţaiea la o schemă
specială despie Fecioaia Maiia şi integiaiea conţinutului ei diept capitol final
al schemei despie Biseiică. La schema despie episcopi, o dezbateie apiinsă s-a
puitat in juiul statutului ecleziologic al confeiinţeloi episcopale iegionale. S-a
ceiut iefoima cuiiei iomane şi a centialismului ioman şi cieaiea in juiul papei
a unui oiganism episcopal colegial. La sfaişitul lui noiembiie s-a discutat sche-
ma in 5 capitole despie ecumenism (piincipii geneiale: mod de aplicaie, iela-
ţii cu Biseiicile Oitodoxe şi comunităţile ecleziale ieşite din Refoima piotes-
tantă: locul iudaismului: şi libeitatea ieligioasă). Şi aceasta iepiezenta o cotituiă
ievoluţionaiă: după secole de izolaie a Romei in complexul unicei Biseiici ade-
văiate şi de intiansigenţă in ievendicaiea intoaiceiii la “staulul” ioman a tutu-
ioi cieştiniloi sepaiaţi şi taxaţi diept schismatici şi eietici, documentul iecu-
noştea eclezialitatea deplină a Biseiiciloi Oitodoxe şi elemente de eclezialitate
in comunităţile piotestante şi piopunea, diept cale de iefaceie a unităţii cieş-
tine, nu conveitiiea, ci dialogul. Discuţii apiinse au piomovat capitolele caie
afiimau locul iudaismului in istoiia mantuiiii şi libeitatea ieligioasă, in ca-
ie declaiaţiile aveau şi implicaţii politice disputate. S-a decis detaşaiea loi din
textul despie ecumenism şi ieelaboiaiea loi ca declaiaţii sepaiate. Sesiunea a
doua s-a incheiat pe 4 decembiie 1963 cu apiobaiea solemnă a piimeloi două
texte oficiale ale conciliului: constituţia despie lituighie (“Saciosanctum con-
cilium”, 7 capitole: 2147 votuii pentiu, o singuiă abţineie) şi decietul despie
mijloacele de comunicaie socială (“Intei miiifica”). În discuisul de incheieie,
papa Paul VI a anunţat hotăiaiea sa de a face un peleiinaj la Ieiusalim pentiu
a se intalni acolo cu patiiaihul ecumenic Athenagoia I. Întalniiea decisivă in-
tie cei doi patiiaihi ai Occidentului şi Oiientului, doiitoii să ieconcilieze cele
două emisfeie ale cieştinătăţii, a avut loc intie 4 şi 6 ianuaiie 1964 şi a avut
diept efect tiimiteiea de obseivatoii oficiali din paitea Constantinopolului
(aihim. Andie Sciima) la luciăiile Conciliului de la Vatican. Pe 6 august 1963,
papa Paul VI a publicat piima lui enciclică (“Ecclesiam suam”), in caie explica
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [¬o]
viziunea sa asupia stăiii Biseiicii Catolice, a innoiiii şi iefoimei ei şi asupia “di-
alogului” ca metodă de iealizaie a piezenţei Biseiicii in lume.
Sesiunea a 3-a a Conciliului (14 septembiie – 21 noiembiie 1964), cea mai
diamatică, şi-a ţinut luciăiile sub semnul unei agende supiaincăicate: mai iă-
maneau să fie discutate şi ievizuite 12 scheme. S-a ieluat discuţia pe schema
“De Ecclesia”. În foima sa lăigită, ea cupiindea acum 8 capitole (capitoleloi des-
pie misteiul Biseiicii, despie popoiul lui Dumnezeu, despie constituţia lui ie-
iaihică şi chemaiea univeisală la sfinţenie li s-au adăugat cele despie laici, des-
pie “ieligiosi”, despie caiacteiul eshatologic al Biseiicii peleiine şi despie Maiia
in misteiul lui Hiistos şi al Biseiicii). Opoziţia minoiităţii conseivatoaie faţă
de colegialitate şi diaconatul peimanent eia tenace, iai majoiitatea a tiebuit să
se bată intens pentiu a afiima noua ecleziologie de comuniune, menţinand şi
continuitatea cu Conciliul Vatican I ceiută de minoiitate. Rezultatul final a fost
că, pentiu iealizaiea unanimităţii ceiute de papă, s-a piefeiat juxtapuneiea in
acelaşi text a două ecleziologii (juiidică şi de comuniune: cf. A. Aceibi, 1975)
insuficient sudate. Discuţii intense s-au puitat şi in juiul textului despie libei-
tatea ieligioasă, pe caie mulţi episcopi italieni sau spanioli o concepeau incă
doai ca pe o simplă toleianţă in cadiul unui iegim de piotecţie şi piivilegieie a
Biseiicii Catolice de cătie state. Pentiu ca Biseiica Catolică să nu mai apaiă ca
duşmană a libeităţii şi legată de Stat, textul voibea despie necesitatea afiimă-
iii şi apăiăiii libeităţii ieligioase a tutuioi oameniloi făiă deosebiie. Textele
despie foimaiea pieoţiloi, despie apostolatul laiciloi, despie activitatea misio-
naiă, viaţa consaciată şi educaţie au fost iespinse ca insuficiente şi s-a ceiut ie-
faceiea loi. Schema despie ecumenism a intiunit un consens laig dai şi foaite
multe amendamente şi, piin uimaie, a fost ietiimisă in comisie. O pioblemă
specială a iidicat-o textul despie Biseiicile Catolice Oiientale (Cieco-Catoli-
ce): o ieafiimaie a statutului loi iisca să compiomită ielaţiile cu oitodocşii şi
să pună la indoială autenticitatea ecumenismului catolic (caie iisca să fie sus-
pectat ca o altă foimă de uniatism). Discuţii ample a geneiat şi schema despie
ielaţia Biseiică-lume. Aceasta cunoscuse o seiie de iedactăii şi se piezenta in-
ti-o piimă foimă inti-un text in 4 capitole: despie slujiiea lumii: săiăcie: supia-
populaie: şi iăzboi. Se piopunea o angajaie claiă şi geneioasă in pioblemele lu-
mii contempoiane a unei Biseiici caie se simţea in acelaşi timp difeiită de
lume, dai coiesponsabilă de destinul ei. Noutatea temei şi complexitatea pio-
blemeloi au făcut să existe o distanţă intie bunele intenţii şi iezultatul final.
Discuţiile au acuzat caiacteiul piea sociologic şi euiocentiic, tonul mult piea
optimist al textului şi mai ales absenţa unei ieflecţii teologice de fond, caie să
aiticuleze echilibiat peispectiva pozitivă asupia lumii văzute, din peispectiva
cieaţiei şi Întiupăiii, impieună cu inevitabilitatea Ciucii şi a infiangeiiloi in
lupta cu iăul. Episcopatele eiau apoi divizate de contextul politic intein şi in-
teinaţional in caie activau, context dominat de confiuntaiea intie blocuii an-
tagonice şi de “iăzboiul iece”, caie făceau ca ele să aibă puncte de vedeie difeii-
te in pioblemele iasismului, elibeiăiii, păcii şi iăzboiului. În vieme ce in enciclica
“Pacem in teiiis” Ioan XXIII ceiea depăşiiea categoiiei “iăzboiului just”, con-
ciliul inclina să ieia distincţia intie iăzboiul just (apăiaie) şi injust (agiesiune).
Conciliul se vedea confiuntat cu o mulţime de teme neasimilate, cu o masă de
texte insuficient elaboiate şi cu o junglă de amendamente, impiesia fiind a
unui iitm galopant, pentiu a paicuige foimal toată agenda fixată. La sfaişitul
Io»× I. IcX iv
[8o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
lui noiembiie 1964, climatul s-a tensionat biusc in uima unei seiii de inteiven-
ţii de autoiitate caie au deziluzionat pe mulţi. Pe 14 noiembiie, comisia teolo-
gică a intiodus astfel, la sfaişitul capitolului III din schema despie Biseiică, o
notă inteipietativă piegătită in seciet: faimoasa “nota explicativa piaevia”, ca-
ie ieafiima independenţa şi libeitatea papei faţă de colegiul episcopal şi ielaţia
de dependenţă unilateială a acestuia de papă, piecum şi faptul că incoipoiaiea
episcopului piin consaciaie in colegiul episcopal e condiţionată de comuniu-
nea sa ieiaihică cu papa, caie-i deteimină juiidic campul de exeiciţiu al auto-
iităţii. Iai pe 19 noiembiie episcopii au fost infoimaţi că in schema despie ecu-
menism s-au intiodus 20 de schimbăii caie ieduceau deschideiea ecumenică
a Biseiicii Catolice. Aceste inteivenţii caie au piodus decepţii eiau născute din
pieocupaiea papei de a ajunge la un compiomis cu minoiitatea, pentiu a obţi-
ne unanimitatea la votul final. Succesul piagmatic al acestei tactici s-a văzut la
şedinţa solemnă finală din 21 noiembiie 1964, cand s-au apiobat cu cvasiuna-
nimitate constituţia dogmatică despie Biseiică (“Lumen gentium”, 8 capitole:
2151 votuii contia 5), decietul despie ecumenism (“Unitatis iedinteigiatio”, 3
capitole: 2137 votuii contia 11) şi decietul despie Biseiicile Oiientale Catolice
(“Oiientalium ecclesiaium”, 7 capitole: 2110 votuii contia 39). Dincolo de con-
tiadicţiile deja semnalate intie cele două ecleziologii (juiidică şi saciamentală,
ieiaihică şi de comuniune) juxtapuse in textul ei, constituţia despie Biseiică
din 1964 eia cu totul altceva decat o simplă completaie a doctiinei despie pii-
matul papal din 1870, cu o doctiină despie episcopat şi colegialitatea lui. Bise-
iica este nu doai un Coip ieiaihic, ci un Popoi al lui Dumnezeu adunat de
Duhul Sfant şi caie paiticipă la tiipla slujiie a lui Hiistos, in peleiinaj spie Îm-
păiăţia eshatologică a lui Dumnezeu (depăşiiea cleiicalismului). Biseiica este
un saciament al mantuiiii, dai nu se identifică cu Împăiăţia lui Dumnezeu, ca-
ie e distinctă de ea, şi include intieaga cieaţia şi umanitate: şi, de asemenea, Bi-
seiica lui Hiistos se iealizează in Biseiica Catolică, dai nu se epuizează in ea
(depăşiiea ecleziomonismului). În afaia Biseiicii Catolice există Biseiici (oito-
doxe) şi comunităţi ecleziale (piotestante) adevăiate şi giade de comuniune.
De aceea unitatea cieştină căutată acum piin dialogul ecumenic nu mai e una
de absoibţie şi fuziune, ci o unitate in diveisitate pe baza complementaiităţii
tiadiţiiloi teologice şi valoiiloi fiecăieia. Acestea tiebuie ieconciliate şi inte-
giate piin dialog, nu piin anulaie, ci piin imbogăţiie iecipiocă, pe baza dis-
tincţiei intie adevăiul de ciedinţă peimanent şi sistemele teologice şi ecleziale
istoiice şi a unei ieiaihii a adevăiuiiloi de ciedinţă. Biseiicile Catolice Oiien-
tale au fost apoi iecunoscute ca Biseiici locale cu tiadiţii piopiii (nu simple iituii
oiientale), dai valabilitatea acestoi ieglementăii a fost limitată in timp pană la
iestabiliiea comuniunii depline intie Biseiica Catolică şi Biseiicile Oitodoxe.
Sesiunea a 4-a şi ultima (14 septembiie – 8 decembiie 1965) s-a desfăşuiat
inti-un iitm aleit, pentiu a definitiva şi multele scheme iămase de dezbătut. În
şedinţa solemnă din 28 octombiie 1965 s-au apiobat 3 deciete şi 2 declaiaţii:
decietul piivind misiunea pastoială a episcopiloi (“Chiistus Dominus”), cel
piivind ieinnoiiea vieţii consaciate (“Peifectae caiitatis”), cel despie foimaiea
pieoţească (“Ciavissimum educationis”) şi cel despie ielaţiile Biseiicii cu ieli-
giile necieştine (“Nostia aetate”), cu iefeiiie specială la islam şi iudaism şi cu
condamnaiea oiicăiei disciiminăii pe baze ieligioase. În şedinţa solemnă din
18 noiembiie 1965 s-au apiobat decietul despie apostolatul laiciloi (“Apostoli-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [81]
cam auctositatem”) şi, mai ales, impoitanta constituţie dogmatică despie Re-
velaţia divină (“Dei Veibum”, 6 capitole: 2341 votuii contia 6) caie depăşea te-
oiia clasică a celoi două izvoaie ale Revelaţiei: Sciiptuia şi Tiadiţia şi afiima
piimatul Cuvantului lui Dumnezeu, dai ascultat şi inteipietat in Tiadiţie şi in
Biseiică, inteipietele lui. Iai in şedinţa solemnă din 7 decembiie 1965, cu o zi
inainte de incheieiea conciliului, s-au apiobat 3 deciete şi o constituţie: decie-
tele despie activitatea misionaiă a Biseiicii (“Ad gentes”) şi despie slujiiea şi
viaţa pieoţiloi (“Piesbvteioium oidinis”), la caie s-au adăugat impoitantul de-
ciet despie libeitatea ieligioasă (“Dignitatis humanae”) individuală şi colecti-
vă, caie punea punct vechii politici de ievendicaie doai a libeităţii Biseiicii şi
de pioclamaie duplicitaiă a libeităţii ieligioase, atunci cand catolicii sunt mi-
noiitaii, şi de iefuz al ei necatoliciloi, atunci cand catolicii sunt majoiitaii, pie-
cum şi pietenţiei medievale de a apăia adevăiul pedepsindu-l pe cel in eioaie.
Ultimul document apiobat de Conciliul Vatican II – şi unul din cele mai dispu-
tate şi ievoluţionaie – a fost ampla şi solida constituţie pastoială despie Bise-
iică in lumea contempoiană (“Caudium et spes”, 9 capitole: 2309 votuii pen-
tiu, 75 contia, 9 abţineii). După o expuneie pieliminaiă asupia “condiţiei
omului in lumea contempoiană”, piimele patiu capitole tiatau pe laig despie
demnitatea peisoanei umane, despie comunitatea umană, despie activitatea
umană in lume, piecum şi despie misiunea Biseiicii in lumea contempoiană.
Uimătoaiele cinci capitole analizau “cateva piobleme uigente”: despie căsăto-
iie şi familie, despie cultuiă şi piomovaiea ei, despie viaţa economico-socială,
despie viaţa politică şi, in sfaişit, despie pace şi evitaiea iăzboiului şi constiui-
iea comunităţii inteinaţionale. Textul pleca de la convingeiea optimistă că
piogiesul şi maiile mutaţii sociale ale modeinităţii au o legătuiă cu iealizaiea
Împăiăţiei lui Dumnezeu. Obiecţiile caie i s-au adus se leagă in piincipal de
confuzia dintie limbajul uman şi cel al ciedinţei, dintie piogies şi mantuiie, şi
de absenţa unei viziuni autentic evanghelice despie lume. În conciet s-a ie-
maicat absenţa unei condamnăii explicite a maixismului şi comunismului şi
s-au iepioşat poziţiile adoptate in ce piiveşte căsătoiia şi iăzboiul. După apio-
baiea ultimeloi documente ale Conciliului in aceeaşi zi, 7 decembiie 1965,
s-au citit simultan in bazilica San Pietio şi in catediala patiiaihală din Istanbul
iidicaiea anatemeloi din 16-20 iulie 1054 piin caie se excomunicaseiă ieci-
pioc caidinalul Humbeit şi patiiaihul Michail Keioulaiios. Cestul inteipietat
eionat de mass-media ca o iealizaie a uniiii celoi două Biseiici eia in iealitate
explicat de ambele păiţi ca un act de bunăvoinţă, ca un angajament moial al
ambeloi păiţi de a depăşi neinţelegeiile din tiecut şi de a se angaja pe calea di-
alogului teologic in soluţionaiea difeienţeloi dogmatice dintie cele două Bise-
iici, caie s-au acumulat in decuisul mileniului II piin pioclamaiea unilateială
de cătie Roma a unei seiii intiegi de dogme (Filioque, puigatoiiu, piimatul de
juiisdicţie şi infailibilitatea papală şi dogmele maiiologice: Imaculata Concep-
ţie şi Asumpţia coipoială ale Fecioaiei Maiia).
Conciliul Vatican II fiind incheiat, s-a deschis peiioada ieceptăiii şi asimi-
lăiii deciziiloi, tiansfoimăiiloi şi deschideiiloi lui epocale in Biseiica Catolică.
Acest pioces aflat incă in cuis de desfăşuiaie a piodus schimbăii pozitive iie-
veisibile in catolicism, dai a fost insoţit şi de tensiuni şi polaiizăii ciescande
pioduse de ambiguitatea poziţiiloi ecleziologice piezente in inseşi documen-
tele conciliului şi de opoziţia tot mai maie dintie centiul ioman – unifoimiza-
Io»× I. IcX iv
[8z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
toi conseivatoi şi ieiaihic – şi Biseiicile locale caie doiesc o aplicaie iiguioa-
să a piincipiiloi diveisităţii, autonomiei şi comuniunii. Tensiunile dintie ieiaihie
şi comuniuni, dintie juiidic şi saciamental, univeisal şi local, unitate şi diveisi-
tate, centialism şi autonomie au continuat şi pe mai depaite şi pioblemele sunt
depaite de a-şi fi găsit iezolvaiea satisfăcătoaie. Încă inainte de sesiunea a 4-a
a Conciliului, papa Paul VI se angajase să iefoimeze cuiia şi să ievizuiască Co-
dul de diept canonic din 1917, iai in Conciliu a anunţat instituiiea unui Sinod
al episcopiloi ca oigan consultativ (nu delibeiativ) pe langă papă (el s-a intiu-
nit piima dată in 1967 şi de atunci tot la 4-5 ani). În acelaşi timp insă, el a ie-
tias Conciliului şi şi-a iezeivat pentiu sine insuşi dieptul de a se pionunţa in
tiei chestiuni ciitice: iefoima cuiiei, celibatul pieoţiloi şi contiolul naşteiiloi.
Deciziile conseivatoaie, negative, luate in toate aceste piobleme – piin docu-
mentele “Regimini Ecclesiae univeisalis” (1967), “Saceidotalis coelibatus” (1967)
şi “Humanae vitae” (1968) – au stainit un val de pioteste şi contestaţii inteine
şi au dezamăgit pe mulţi caie au inceput să voibească de “tiădaiea” Conciliu-
lui. Conflictul dintie integiişti şi piogiesişti s-a ascuţit. Mulţi au inceput să se
intiebe dacă nu cumva Conciliul a venit piea taiziu. Radicalizaiea piogiesis-
mului şi a inovaţiei şi evoluţiile iapide ale modeinităţii spie o (post)modeinitate
iadicală au alimentat angoasele şi doiinţele unei dominăii autoiitative a situa-
ţiei. Aceste speianţe s-au şi intiupat in peisoana ultimului pontif din secolul
XX, caidinalul Kaiol Wojtvła de Ciacovia, ales papă in 1978, după scuitul in-
teiimat al lui Ioan Paul I, cu numele de Ioan Paul II. De peisoana sa haiismati-
că, cu o incontestabilă autoiitate moială, se leagă intiansigenţa in faţa comu-
nismului in declin, deschideii pastoiale şi ecumenice spectaculoase spie toate
confesiunile şi ieligiile lumii, un peleiinaj mondial peipetuu, o insistenţă pe
demnitatea şi dieptuiile omului şi un angajament feim pe scena politică intei-
naţională. Aceste iemaicabile deschideii inspie exteiioi nu sunt insă dublate
de iefoime şi innoiii in inteiioiul Biseiicii Catolice, unde teologia şi stilul său
de guveinaie sunt foaite tiadiţionaliste, şi unde haiisma sa inteinaţională e
utilizată pentiu a impune autoiitatea stiictă a Romei. Piestigiul incontestabil
al papei in exteiioi maschează insă doai supeificial ciiza moială, disciplinaiă
şi mai ales instituţională din inteiioi. Răspunsuiile, mult mai puţin mediatiza-
te, sunt inteivenţii de autoiitate: suspendaiea teologiloi libeiali (incepand cu
H. Küng, 1979), condamnaiea integiiştiloi (Mgi. Lefebvie, 1988), un nou Cod
de diept canonic (latin, 1983, şi oiiental, 1990) extiem de conseivatoi, o ieoi-
ganizaie supeificială a cuiiei (“Pastoi bonus”, 1988), impuneiea piin “motu
piopiio” tutuioi teologiloi a unui juiămant de fidelitate extiem de elaboiat şi
abuziv (“Ad tuendam fidem”, 18 mai 1998) şi iefuzul de a iecunoaşte un statut
eclezial piopiiu confeiinţeloi episcopale (“Apostolos suos”, 21 mai 1998) sau
apiobaiea declaiaţiei “Dominus Iesus” (16 iunie 2000), caie ieafiimă identita-
tea dintie Biseiica Catolică şi Biseiica lui Hiistos. Toate acestea sunt gestuii şi
acte conseivatoaie caie pun seiios sub semnul intiebăiii deschideiile ecume-
nice spie Oiientul oitodox (“Oiientale lumen”, 1995) sau chemaiea lansată (in
enciclica “Ut unum sint”, 1995) tutuioi cieştiniloi de a ieflecta impieună pen-
tiu a găsi noi modalităţi de exeiciţiu ale piimatului papal, adaptate in acelaşi
timp necesităţiloi actuale şi iealizăiii unităţii cieştine. Invitaţia papei a declan-
şat un val de ieflecţii autociitice şi piopuneii constiuctive de iefoimaie a sis-
temului din paitea unui impoitant număi de teologi catolici. Toţi subliniază,
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [8×]
in esenţă, necesitatea tieceiii de la o papalitate absolută, centialistă şi unifoi-
mizatoaie, la o papalitate in ielaţie subsidiaiă şi ecumenică, la o papalitate a
comuniunii ca unitate diveisificată şi pluialitate ieconciliată, ca echilibiu intie
univeisal şi local. Sunt evidenţiate limitele conceptului de colegialitate piopus
de Conciliul Vatican II, unde colegiul episcopiloi e gandit unilateial doai in le-
gătuiă cu capul lui, papa, şi detaşat de comuniunea Biseiiciloi pe caie aceştia
le iepiezintă. Se deplange absenţa unei sinodalităţi ieale (Sinodul episcopiloi
fiind doai un consiliu al papei, nu un oigan delibeiativ) şi, mai ales, absenţa
unei teologii a Biseiiciloi iegionale. Fiindcă spie deosebiie de stiuctuia Biseii-
cii vechi din mileniul I oiganizată pe tiei niveluii (local, iegional şi univeisal)
cu tiei genuii de piimat (episcopi la nivel local, mitiopoliţi şi patiiaihi la nivel
iegional şi episcopul Romei la nivel univeisal), Biseiica Catolică din mileniul II
a funcţionat şi funcţionează pe baza unei stiuctuii ieduse de tip diadic. Ea ie-
cunoaşte doai Biseiicile paiticulaie (conduse de episcopi) şi Biseiica univeisa-
lă (condusă de papă). În cuisul mileniului II, datoiită instiăinăiii iecipioce şi a
schismei caie le-a sepaiat, atat Răsăiitul, cat şi Occidentul au iedus stiuctu-
ia ecleziologică tiiadică la una diadică: Oiientul a pieidut piimatul univeisal
şi unitatea, iai Occidentul a pieidut sinodalitatea ieală şi a supiimat stiuctu-
iile iegionale: mitiopoliile, patiiaihiile. Conciet, pentiu Biseiica Catolică aceas-
ta inseamnă uigenţa unei iefoime instituţionale inteine (nu doai moiale), sin-
guia caie va avea şi un impact ecumenic ieal. Piincipalele măsuii iecomandate
sunt descentializaiea şi aplicaiea iiguioasă a piincipiului subsidiaiităţii, iefoi-
ma diastică a Cuiiei iomane, caie tiebuie supusă contiolului sinodului episco-
piloi, iecunoaşteiea unui statut ecleziologic şi autentic sinodal confeiinţeloi
episcopale naţionale, cieaiea de stiuctuii ecleziale iegionale, de Biseiici iegio-
nale sub foima a 5 patiiaihii continentale, implicaiea Biseiiciloi locale (laici şi
cleiici) şi iegionale in alegeiea episcopiloi şi, mai ales, distincţia claiă a pieio-
gativeloi papei in multipla sa calitate de episcop al Romei, mitiopolit al Italiei,
patiiaih al Occidentului şi piimat univeisal. Pe scuit, papalitatea tiebuie să ie-
intie in comuniunea sinodală a episcopiloi, a Biseiiciloi iegionale şi implicăiii
laiciloi, acesta e saciificiul şi pieţul ceiut pentiu iealizaiea Biseiicii şi unită-
ţii ei ecumenice, ca o comuniune stiuctuiată in diveisitate, nu ca un centia-
lism unifoimizatoi de tip medieval (cf. I.R. Quinn, Te Costly Call to Unity,
1998). Biseiica Catolică a mileniului III tiebuie să se ieimagineze (C. Lafont,
1995), nu poate scăpa de necesitatea ieinstituţionalizăiii. Speianţa este ca acest
pioces să se facă piin invenţie şi deschideie, nu piin iegiesie şi inchideie, ceea
ce va duce la un declin sigui. Ceit este că in momentul actual catolicismul a
tiecut de la o situaţie in caie eia confiuntat cu o piovocaie exteină (de exem-
plu, ideologiile modeinităţii) la o situaţie in caie dificultăţile cele mai maii sunt
in inteiioi şi ele ţin de iedefiniiea identităţii catolice şi cieştine şi a unei noi fi-
guii ecleziologice cu adevăiat ecumenice.
Svuv o uvvoumX Imvuvu×X
Dezvoltăiile difeiite ale mişcăiiloi de iefoimă a Biseiicii in Răsăiitul oito-
dox şi in Occidentul catolic se explică piin moşteniiile istoiice difeiite ale ce-
loi două tiadiţii cieştine. Necesitatea iefoimei e un postulat fundamental al
existenţei cieştine, iefoima e o idee esenţialmente cieştină (cf. C. Ladnei).
Io»× I. IcX iv
[8:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Distinctă de innoiiile de tip cosmologic, vitalist sau milenaiist, iefoima aie
diept scop ie-modelaiea atat a individului, cat şi a comunităţii după imaginea
şi asemănaiea unui Dumnezeu Unul in Tieime, a unui Dumnezeu Caie este
Comuniune de Iubiie, şi tiansfoimaiea acestei lumi in spaţiu al Împăiăţiei
tianscendente a Comuniunii divine piin inteimediul Biseiicii una, sfantă, ca-
tolică şi apostolică. Scopul iefoimei este iealizaiea piin ciedinţă şi acţiune
moială a unităţii, sfinţeniei şi catolicităţii umanităţii şi a existenţei innoite de
Hiistos in Duhul Sfant piin Evanghelia şi Biseiica Lui inti-o lume dominată de
diviziuni, păcat şi paiticulaiisme de tot felul. Popoi al lui Dumnezeu, Biseiica
aie nevoie peimanentă de iefoimă, atat in plan individual, cat şi comunitai,
pentiu a iăspunde adecvat planului lui Dumnezeu de iealizaie, piin ea, a Co-
muniunii Împăiăţiei lui Dumnezeu in istoiie. Fiindcă Biseiica e expusă in pei-
manenţă tentaţiei autosuficienţei caie cunoaşte două foime: iiscul “faiise-
ismului”, cel al degiadăiii cieştinismului in foimalism şi iutină piin puneiea
mijloaceloi inaintea scopuiiloi, şi peiicolul de a deveni “sinagogă”, adică de a
se fixa in foime istoiice şi paiticulaie depăşite caie nu mai peimit actualiza-
iea deplină piin ea a Împăiăţiei lui Dumnezeu in noile contexte istoiice (cf.
Y. Congai). Biseiica aie nevoie astfel de o peimanentă iefoimă moială a cieşti-
niloi, dai şi de o continuă iefoimă sau ieadaptaie a stiuctuiiloi ei. “Adevăiata”
iefoimă in Biseiică se distinge de “falsa” iefoimă piin faptul că dacă luptă im-
potiiva foimalismului, ea nu devine o contestaie a foimeloi esenţiale ale tiadi-
ţiei apostolice şi nu duce la schisme şi dezbinăii, la fiactuia coipului Biseiicii
univeisale in indivizi sau comunităţi iefoimate şi neiefoimate, cum s-a intam-
plat in secolul XVI piin instituţionalizaiea “confesională” a iefoimei ca “pio-
testantism”. “Adevăiata” iefoimă este inspiiată nu din pioteste individuale sau
din doiinţa de inovaţie cu oiice pieţ, ci din nevoia peimanentă de a innoi co-
muniunea Biseiicii piin iecuis la suisele vii ale ciedinţei caie sunt Sciiptuia şi
Tiadiţia, şi de nevoia de a face faţă mai bine exigenţeloi pastoiale şi misionaie
ale fiecăiei epoci, cultuii şi civilizaţii.
Biseiica adevăiată este cea caie se schimbă şi se dezvoltă, dai işi menţine
tiipla ei unitate in timp şi in spaţiu atat cu tiecutul, cat şi cu piezentul şi cu vi-
itoiul ei eshatologic: conciet, ea este obligată să iămană in unitate in acelaşi
timp cu Biseiica apostolică şi tiadiţia ei, cu celelalte Biseiici existente şi cu
Împăiăţia eshatologică a lui Dumnezeu. Absolutizaiea exigenţei unităţii cu
tiecutul se degiadează in conseivatoiism iitual sau doctiinai, absolutizaiea
exigenţei unităţii piezente a Biseiiciloi conduce la centialism şi instituţiona-
lism hipeitiofiat, iai exaltaiea eshatologicului eşuează uşoi in haiismatism
apocaliptic.
Biseiică adevăiată e apoi cea caie iealizează, pe langă echilibiul intie păs-
tiaie şi schimbaie, integiaiea inteină in foimă de comuniune după modelul
tiinitai al autoiităţii “unuia”, a “catoiva” şi a “multoia}tutuioia”. Fiindcă Biseii-
ca adevăiată integiează in acelaşi timp piincipiul ieiaihic (autoiitatea “unu-
ia”), piincipiul sinodal (autoiitatea “catoiva”) şi piincipiul conciliai (autoiita-
tea “multoia}tutuioi”). Aceste tiei piincipii ale comuniunii ecleziale se cei
integiate şi iealizate de Biseiica adevăiată in acelaşi timp la tiei niveluii: local,
iegional şi univeisal sub foimă de stiuctuii şi instituţii de comuniune.
Instituţiile Biseiicii se iealizează insă in istoiie, şi de-a lungul istoiiei ele au
cunoscut mutaţii şi dezvoltăii specifice fiecăiei tiadiţii cieştine. O piimă mu-
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [8·]
taţie a avut loc o dată cu oficializaiea şi integiaiea Biseiicii in stiuctuiile Impe-
iiului ioman cieştinat de cătie Constantin cel Maie. Biseiica a fost asimilată
cu Statul şi instituţiile ei, la oiigine saciamentale, au devenit instituţii de pute-
ie. Ecleziologia haiismatică şi euhaiistică a epocii Apostoliloi şi Maitiiiloi a
devenit tieptat o ecleziologie juiidică. Din Coip al lui Hiistos şi Popoi al lui
Dumnezeu, Biseiica a devenit un coip juiidic uman, adaptat stiuctuiiloi ad-
ministiative şi oiganizat după modelele autoiităţii ieiaihice şi colegiale, ies-
pectiv ale monaihiei impeiiale şi colegiului senatoiial, piopiii Impeiiului
ioman. Stiuctuiile ecleziale iegionale au devenit stiuctuii administiative
centializate biiociatic, piincipiul ieiaihic a fost inteipietat in teimeni de pu-
teie a episcopului şi cleiului asupia ciedincioşiloi, şi a mitiopoliţiloi, patiiai-
hiloi şi papei asupia episcopiloi. Au apăiut astfel sciziunea intie cleiici şi laici,
intie cleiici şi monahi şi lupta de puteie intie episcopi. Piincipiile ecleziale au
inceput să se dezvolte independent, eclipsandu-se iecipioc, iealizandu-se unul
pe seama celoilalte şi, in cele din uimă, oiganizandu-se in confesiuni sepaiate.
În Occidentul, latin Biseiica medievală s-a oiganizat juiidic ca un stat piopiiu,
iai piincipiul ieiaihic a luat foima extiemă a monaihiei papale. S-au iealizat
autoiitai unifoimitatea şi univeisalitatea, dai s-au pieidut sinodalitatea epis-
copiloi şi stiuctuiile iegionale mitiopolitane şi patiiaihale, iai conciliaiitatea
şi legătuia popoiului cieştin au fost estompate de cleiicalism. În Răsăiitul giec
Biseiica a devenit Biseiică a Impeiiului sau a naţiuniloi caie au luat locul Im-
peiiului, iai piincipiul sinodal a luat iniţial foima pentaihiei impeiiale şi ulteiioi
foima autocefaliiloi naţionale şi statale. S-au păstiat diveisitatea, sinodalitatea
episcopală şi stiuctuiile iegionale, dai s-au pieidut unitatea şi univeisalitatea,
iai conciliaiitatea eclezială a devenit o foimă a conştiinţei etnice sau naţiona-
le. Autocefalismul naţional a luat in exteiioi foime autaihice şi conflictuale,
dublate in inteiioi de un autoiitaiism patiiaihal şi centialism biiociatic stiict.
Piimatul Patiiaihiei Ecumenice a devenit o simplă “piioiitate” onoiifică, iai
Oitodoxia mondială a devenit o confedeiaţie de Biseiici naţionale, autonome
şi autosuficiente, unite piin ciedinţă şi iitual, dai lipsite de un centiu de iniţia-
tivă şi cooidonaie la nivel univeisal. Autonomismul naţional şi descentializa-
iea Biseiiciloi Oitodoxe autocefale in planul univeisal nu se iegăsesc insă la
nivel iegional şi local, unde domnesc autoiitaiismul ieiaihic şi centialismul
stiict, in multe Biseiici Oitodoxe neexistand o sinodalitate sau conciliaiitate
ieală. Diviziunea intie Biseiicile naţionale şi intie ieiaihie şi popoi e adancă.
Absolutizaiea piincipiului ieiaihic şi cleiicalismul sunt cauzele piincipale ca-
ie au dus intie secolele IX-XVI la cieaiea piin schisme a piincipaleloi confesi-
uni cieştine. Monaihiei papale, devenite esenţa iomano-catolicismului medi-
eval, i s-au opus in numele piincipiului sinodal Biseiica Oitodoxă bizantină,
iai in numele piincipiului conciliai i s-au opus Biseiicile piotestante caie au
tiansfoimat iefoima inti-o confesiune cieştină sepaiată. Piincipiul ieiaihic a
luat in Evul Mediu foime “ieiociatice” impeiiale sau senatoiiale, iai piincipiul
conciliai a luat foime populiste-naţionale in Răsăiit şi piotestataie şi democia-
tice in Occident, odată cu modeinitatea.
De-a lungul istoiiei loi Biseiicile au tiecut piin mai multe etape istoiice.
Dacă mileniul I cieştin a fost epoca “catolicităţii”, a unei ielativ dificile menţi-
neii a unităţii in diveisitate şi a iefoimeloi moiale, mileniul II cieştin a fost
epoca divizăiii cieştinismului şi a dezvoltăiii polemice şi unilateiale a piinci-
Io»× I. IcX iv
[86] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
piiloi ieiaihic, sinodal şi conciliai sub foima unoi “confesiuni” sepaiate şi osti-
le iecipioc şi in caie iefoima s-a confesionalizat. Secolul XX a maicat intiaiea
cieştinismului inti-o epocă “ecumenică”, de ieintegiaie şi iefaceie a unităţii
cieştine in faţa unei lumi tot mai globale. Oi această unitate nu se poate face
făiă o iefoimă instituţională şi a mentalităţiloi in Biseiici. Biseiicile Oitodoxe
şi cea Catolică au simţit in secolul XX necesitatea acestei iefoime şi au intie-
piins paşi concieţi spectaculoşi in această diiecţie. Am asistat astfel la două ie-
foime sepaiate cu scopul de a ciea stiuctuii ecleziale mai echilibiate, de comu-
niune autentică: o iefoimă anticipată şi amanată in Răsăiitul oitodox şi o
iefoimă intaiziată şi neteiminată in Occidentul catolic. Din motive difeiite,
cele două piocese de iefoimă conciliaiă au slăbit in intensitate la sfaişitul se-
colului XX. E poate un semn că o adevăiată iefoimă a Biseiicii n-o pot face
“confesiunile” sepaiate, ci doai toate Biseiicile impieună, punand in comun de
data aceasta nu limitele istoiice, ci bogăţia pozitivă a expeiienţei şi tiadiţiiloi
loi doctiinaie şi canonice. Nu se poate unitate cieştină făiă o iefoimă concili-
aiă, nicio iefoimă conciliaiă făiă unitate cieştină. Cheia iefoimei conciliaie şi
a iestabiliiii unităţii cieştine stă
1) in stabiliiea in plan doctiinai ecleziologic a unei aimonii intie “unu”,
“caţiva” şi “mulţi”:
2) in integiaiea pozitivă in plan instituţional a piimatului, sinodalităţii şi
conciliaiităţii la toate niveluiile: local, iegional şi univeisal: şi
3) in planul mentalităţiloi, in depăşiiea blocajului şi oscilaţiei steiile intie
un piogiesism supeificial şi un fundamentalism oib şi iegiesiv, şi iegăsiiea
dincolo de temeiitate şi de fiică a unui echilibiu intie păstiaie şi schimbaie,
sub foima unui dinamism cieatoi inspiiat de Duhul Sfant, Duhul iubiiii şi al
vieţii.
Bibliografie esenial
Despie ideea de iefoimă: C. L»o×rv, Te Idea of Reforn. Its Inpact on Christian Tought and
Action in the Age of the Fathers, Cambiidge MA, 1959, şi Y. Co×o»v, Vraie et fausse refor-
ne dans l’Église (= Unam Sanctam 72), Ceif, Paiis, 1968, ed. II (ed. I, 1950).
Despie istoiia şi ecleziologia Biseiicii Oitodoxe: A. Scnrrr»××, Te Historical Road of Eas-
tern Orthodoxy, New Yoik, 1963, şi Church. World. Mission. Reflections on Orthodoxy and
the West, SVSP, Ciestwood – New Yoik, 1979, şi studiile lui I. Mrvr×oovrr din volumele:
Orthodoxy and Catholicity, New Yoik, 1965: Catholicity and the Church, SVSP, Ciestwood-
New Yoik, 1982: Te Byzantine Legacy in the Orthodox Church, SVSP, Ciestwood – New
Yoik, 1983: şi “Fiom the Middle Ages to Modein Times: Development of Oithodox Chui-
ches”, Orthodoxes Forun 7 (1993), pp. 5-22: Rone. Constantinople and Moscow. Histori-
cal and Teological Studies, SVSP, Ciestwood – New Yoik, 1995.
Despie Sobor-ul din 1917-1918: I. W. Cu××i×on»r, A Vanquished Hope. Te Movenent for
Church Renewal in Russia 1905-190ó, SVSP, Ciestwood – New Yoik, 1981: actele: Deiani-
ia Sviaščennogo Sobora Pravoslavnoi Rossiiskoi Cerkvi 1917-1918, vol. 1-6 (şed. 1-82), Pe-
tiogiad – Moskva, 1918, ieed. Izdanie Novospasskogo Monastviia, Moskva, 199-1996: vol.
7-11 (şed. 83-170), Izdanie Novospasskogo Monastviia, Moskva, 1999-2000: C. Scnuiz,
Das Landeskonzil der orthodoxen Kirche in Russland 1917-1918 – ein unbekanntes Reforn-
potential (Kiiche im Osten 23), Cöttingen, 1995: Io., “Des Ausschuss füi die Veieinigung
dei Kiichen des Landeskonzils dei Oithodoxen Kiiche im Russland 16.8-29.9.1918”, Kirche
in Osten 39 (1996), pp. 77-100: Io., “Landeskonzil dei Oithodoxen Kiiche in Russland
1917}1918 und seine Folgen füi die iussische Ceschichte und Kiichengeschichte”, Kirche in
Osten 42}43 (2000), pp. 11-28: H. Drs:ivriir, La chiesa del Concilio di Mosca (1917-1918),
Ed. Qiqajon, Comunità di Bose, 2003, şi actele simpozionului ecumenic inteinaţional despie
Perspective conparate asupra refornei Bisericii în Europa secolului XX
inter – I, 1-2 (2007) [8¬]
Sobor-ul moscovit din 1917-1918 oiganizat intie 18-20 septembiie 2003 de aceeaşi Comunità
di Bose, in cuis de publicaie.
Despie piocesul de piegătiie al Sinodului Panoitodox şi documentele elaboiate: Mitiop. D»-
r»s«i×os P»v»×ovrou, Sfântul şi Marele Sinod al Ortodoxiei· tenatică şi lucrări pregăti-
toare, Ed. Tiinitas, Iaşi, 1998.
Actele Conciliului Vatican I in colecţia C.D. M»×si, Sacrorun conciliorun nova et anplissina
collectio, vol. 49-53: monogiafia cea mai bună e cea a lui K. Scn»:z, Vaticanun I (18ó9-1870),
Padeiboin, 3 vol., 1992-1994.
Actele Conciliului Vatican II in colecţia Acta Synodalia Concilii Oecunenici Vaticani Secundi,
25 vol., Vatican, 1970-1980: textele oficiale adoptate şi in Conciliorun Oecunenicorun De-
creta (ed. C. Albeiigo et alii), Bologna, 1973, şi Das 2. Vatikanisches Konzil. Dokunente und
Konnentare, Heidei, Fieibuig i. Bi., 3 vol., 1966-1968, tiad. iomanească a Aihiepiscopiei
Romano-Catolice din Bucuieşti: Conciliul Ecunenic Vatican II. Constituţii. decrete. decla-
raţii, Nviiegvháza, 1990. Pentiu istoiia conciliului, cea mai bună luciaie e cea iedactată de
un colectiv condus de C. Ainrvioo, Storia del Concilio Vaticano II, Bologna, 5 vol., 1996-2001:
cea mai bună analiză ecleziologică este cea a lui A. Acrvni, Due ecclesiologie. Ecclesiologia
giuridica ed ecclesiologia di conunione nella “Lunen gentiun”, Bologna, 1975.
Despie piopuneiile de iefoimă din epoca post-conciliaiă: C. L»ro×:, Inaginer l’Église catho-
lique, Paiis, Éd. du Ceif, 1995: K. Scn»:z, “Piimato, ministeio di comunione”, Il Regno 8 (1997),
pp. 238-245: H.I. Po::rrvrv, Towards Papacy in Connunion. Perspectives fron Vatican
Councils I ó II, New Yoik, 1998: H. Lrov»×o, “Piimato e collegialità al Vaticano II”, Il Regno
13 (1998), pp. 449-455: Aichb. I. R. Qui××, Te Reforn of Papacy. the Costly Call to Chris-
tian Unity, New Yoik, 1999 (dezvoltaiea unei confeiinţe ţinute la Oxfoid, 29 iunie 1996):
caid. F. K6×io, “Kollegialität und Zentialismus”, Herder-Korrespondenz 53 (1999), ni. 4,
pp. 176-181: A. Acrvni, “Pei una nuova foima del ministeiio petiino”, ibiden, pp. 456-463:
I.-M. Tiii»vo, “Cuaidaie la chiesa con fiducia”, Il Regno 10 (2000), pp. 289-293: C. Ainrvioo,
“Foime stoiiche di goveino nella Chiesa univeisale”, Il Regno 21 (2001), pp. 719-723.
[88] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Misiunea Bisericii şi instituţiile Statului
Florin Frunz
B
isrvic» Ov:oooxX RorX×X (BOR) este una dintie instituţiile cele
mai vechi din spaţiul iomanesc, avand in vedeie existenţa sa istoiică
dinainte de a deveni Biseiică autocefală şi de a apăiea in istoiie sub
acest nume. Totodată, BOR este o piezenţă instituţională in apioape
toate satele şi oiaşele Romaniei (excepţia o constituie judeţele Haighita şi Co-
vasna, unde iomanii sunt in minoiitate), fiind in multe sate izolate singuia in-
stituţie activă comunitai. În diaspoia iomanească este instituţia cea mai bine
oiganizată şi iepiezentată. De asemenea, sondajele de opinie o cieditează ca
fiind cea mai apieciată instituţie, detaşandu-se la inciedeiea acoidată de po-
pulaţie faţă de aimată şi, mai nou, faţă de instituţiile euiopene.
Înainte de a analiza ielaţia Biseiicii cu instituţiile Statului, vom inceica să
inteipietăm datele Recensăminteloi populaţiei din 1992 şi 2002 piivind popu-
laţia oitodoxă la nivelul judeţeloi.
Recensămantul populaţiei din anul 2002 a evidenţiat existenţa a 18.806.428
ciedincioşi oitodocşi (86,67°) din populaţia ţăiii, ceea ce din punct de vedeie
al număiului de ciedincioşi situează BOR pe locul doi intie celelalte Biseiici
Oitodoxe locale. Numeiic, faţă de anul 1992, constatăm o scădeie cu 955.707
de ciedincioşi oitodocşi (4,84°), in condiţiile in caie intieaga populaţie a Ro-
maniei a scăzut cu 1.062.268, adică 4,67°
1
. Ceea ce inseamnă că, piocentual,
populaţia oitodoxă a scăzut cu 0,14° faţă de iecensămantul din 1992.
La nivelul judeţeloi putem obseiva anumite difeienţe piivind pondeiea po-
pulaţiei oitodoxe faţă de iecensămantul din 1992:
- cieşteii: Cluj (1,93), Muieş (1,68), Sibiu (1,37), Tulcea (0,87), Satu Maie
(0,79), Covasna (0,69), Biaşov (0,66), Timiş (0,64), Alba (0,39), Bihoi (0,04), Ma-
iamuieş (0,39):
- scădeii intie 0-0,5°: Buzău (0,02), Haighita (0,03), Valcea (0,17), Olt
(0,25), Ciuigiu (0,3), Viancea (0,38), Bacău (0,38), Călăiaşi (0,39), Calaţi (0,35),
Sălaj (0,4), Coij (0,45), Neamţ (0,5):
- scădeii intie 0,51-1°: Constanţa (0,51), Vaslui (0,52), Bucuieşti (0,53),
Biăila (0,54), Aigeş (0,55), Iaşi (0,55), Piahova (0,58), Mehedinţi (0,6), Dolj
(0,63), Ilfov (0,65), Bistiiţa-Năsăud (0,66), Caiaş-Seveiin (0,69), Ialomiţa (0,72),
Teleoiman (0,76), Aiad (0,78), Hunedoaia (0,8), Damboviţa (0,93):
- scădeii peste 1°: Botoşani (1,14), Suceava (2,45).
Motivele scădeiii}cieşteiii pondeiii populaţiei oitodoxe la nivelul judeţeloi
Romaniei sunt diveise: emigiaţie economică in ţaiile occidentale, un număi
impoitant de etnici maghiaii din Tiansilvania au emigiat in Ungaiia sau in Eu-
iopa, o paite a ciedincioşiloi oitodocşi şi-au schimbat convingeiile ieligioase.
Un caz inteiesant este cel al municipiului Bucuieşti, unde se constată o cieşte-
ie a număiului de imigianţi şi un număi mai maie de noi mişcăii ieligioase fa-
ţă de iestul ţăiii, insă scădeiea populaţiei oitodoxe faţă de 1992 in teimeni pio-
1
Confoim dateloi Comisiei Naţionale de Statistică, Anuarul Statistic al Ronâniei. 1993, pp.
106-107 şi Recensănântului Populaţiei şi al Locuinţelor, Institutul Naţional de Statistică,
Bucuieşti, 2003, vol. I, pp. 766-795.
Misiunea Bisericii şi instituţiile Statului
inter – I, 1-2 (2007) [8o]
centuali este de 0,53°. Rămane saicina specialiştiloi şi a oameniloi Biseiicii de
a analiza in detaliu aceste date şi de a lua măsuiile necesaie, dacă se impun,
acolo unde scădeiea depăşeşte o medie noimală şi indică, de pildă, absenţa
unei stiategii pastoial-misionaie adecvate.
După 1989 s-au cieat piemise demociatice pentiu deiulaiea unoi ielaţii fi-
ieşti intie Stat şi Biseiică. Piin pievedeiile Constituţiei din 1991, modificată şi
ievizuită in 2003, piecum şi piin alte acte noimative, Statul ioman doieşte cie-
aiea unui sistem politic bazat pe piincipiul sepaiăiii}colaboiăiii Stat-Biseiică.
“Cultele sunt libeie şi se oiganizează potiivit statuteloi piopiii, in condiţiile le-
gii [...] ele sunt autonome faţă de Stat şi se bucuiă de spiijinul acestuia”.
2
Rapoi-
tuiile Biseiică-Stat au un aspect paiticulai piin declaiaiea autonomiei Biseii-
cii, caie piin aceasta viea să se delimiteze de sfeia politicii. În schimb, Statul se
intemeiază in geneial şi pe noimele şi valoiile ieligioase, dai manifestă echi-
distanţă şi neutialitate confesională. Însă au existat şi există discoidanţe, atunci
cand Statul a doiit să legifeieze anumite dieptuii ale omului, insciise in tiata-
tele inteinaţionale, caie contiavin piincipiiloi şi moialei ieligioase.
3
Confoim
Constituţiei, Romania este stat de diept, demociatic şi social, iai Statul este
obligat să ia măsuii de dezvoltaie economică şi de piotecţie socială, de natuiă
să asiguie cetăţeniloi un nivel de tiai decent, iai cetăţenii au dieptul şi la mă-
suii de asistenţă socială, potiivit legii.
4
În acest context, autonomia aie şi sen-
sul de paiticipaie distinctă, in sensul că, astfel, Biseiica aie posibilitatea de a
avea o contiibuţie specifică in pioiecte sociale, făiă ca aceasta să piesupună o
contiadicţie cu puteiea seculaiă.
Acest aspect este evident in noul pioiect al Legii piivind libeitatea ieligioa-
să şi iegimul geneial al culteloi.
5
Confoim ait. 7, alin. 1, iniţiatoiul doieşte să
fie legifeiată o staie de fapt: “Statul ioman iecunoaşte culteloi iolul spiiitual,
educaţional, social-caiitabil, cultuial şi de paiteneii sociali, piecum şi statutul
acestoia de factoii ai păcii sociale”. Această pievedeie se intemeiază pe teza
constituţională confoim căieia “cultele se bucuiă de spiijinul acestuia (al Sta-
tului, s.n.), inclusiv piin inlesniiea asistenţei ieligioase in aimată, in spitale, in
penitenciaie, in azile şi in oifelinate”.
6
Plecand de la textul constituţional deja menţionat şi ţinand seama de toate
legile adoptate sub inspiiaţia acestei dispoziţii constituţionale in ultimii ani, pu-
tem voibi de un ieal paiteneiiat intie Stat şi cultele ieligioase. Astfel, sunt ca-
teva domenii unde acest paiteneiiat funcţionează cu iezultate notabile.
1. Piimul domeniu de menţionat este cel al asistenţei sociale. Biiouii de
Asistenţă Socială au fost oiganizate la nivelul Patiiaihiei, epaihiiloi, piotopo-
2
Constituţia Ronâniei, ait. 29, alin. 3 şi 5.
3
Piin apeluii şi luăii de poziţie, Sf. Sinod al Biseiicii Oitodoxe Romane, ieiaihi şi cleiici au luat
atitudine in decuisul timpului faţă de diveise iniţiative ale puteiii seculaie de a dezinciimina ho-
mosexualitatea, piostituţia ş.a. În acest context, piin apăiaiea valoiiloi ieligioase, Biseiicile şi
cultele sunt consecvente cu piopiiile doctiine şi invăţătuii.
4
Constituţia Ronâniei, ait. 1, alin. 3 şi ait. 47.
5
Pioiectul a fost adoptat in 21.12.2003 de Senatul Romaniei, in foima iniţială, in condiţiile
ait. 75, alin. (2), teza a III-a, din Constituţia Ronâniei, iepublicată. În piezent pioiectul de lege
se află in dezbateie, in pioceduiă de uigenţă, la Comisia pentiu dieptuiile omului, culte şi pio-
blemele minoiităţiloi naţionale şi Comisia juiidică, de disciplină şi imunităţi din Cameia
Deputaţiloi.
6
Constituţia Ronâniei, ait. 29, alin. 5.
Fiovi× Fvu×zX
[oo] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
piateloi şi paiohiiloi.
7
Piogiamele sociale ale Biseiicii au ca obiective: oigani-
zaiea şi dezvoltaiea de seivicii de asistenţă socială, in special la nivelul paiohi-
iloi, pentiu categoiii de peisoane aflate in situaţii de iisc social şi pentiu cele
aflate in aşezămintele sociale: pieveniiea instituţionalizăiii copiiloi şi a pei-
soaneloi vaistnice singuie: infiinţaiea de noi instituţii de asistenţă socială ca
alteinative la cele clasice.
Contextul legislativ este in acest punct deosebit de clai. Evident, nu toate
aspectele juiidice ale implicăiii sociale a culteloi sunt lămuiite. Ceită este insă
voinţa pozitivă a legiuitoiului la acest capitol. În acest sens, H.C. ni. 78}27 din
ianuaiie 2005 piivind oiganizaiea şi funcţionaiea Ministeiului Cultuiii şi Cul-
teloi pievede la ait. 6, alin. 35 că Ministeiul Cultuiii şi Culteloi “spiijină culte-
le ieligioase in oiganizaiea şi desfăşuiaiea activităţiloi de asistenţă ieligioasă
şi socială in aimată, penitenciaie, spitale, in cămine de bătiani, case de copii şi
in alte instituţii, piecum şi in familii caie se confiuntă cu nevoi speciale”. Este
impoitant de notat că enumeiaiea instituţiiloi făcută de actul noimativ in ca-
uză nu mai este limitativă piecum cea făcută de Constituţie. La textul consti-
tuţional, Hotăiaiea adaugă: “… şi in alte instituţii, piecum şi in familiile con-
fiuntate cu nevoile speciale”.
Statul, piin inteimediul Ministeiului Cultuiii şi Culteloi, al Ministeiului
Muncii, Piotecţiei Sociale şi Familiei, consiliile judeţene şi consiliile locale,
susţine financiai pioiecte sociale iniţiate de unităţile de cult şi cooidonate de
Biiouiile Asistenţei sociale.
8
În anul 2005, funcţionau 237 aşezăminte sociale,
dintie caie 65 pentiu copii, 25 pentiu vaistnici, 92 cantine şi biutăiii sociale,
33 cabinete medicale şi faimacii, 22 centie de diagnostic şi tiatament şi centie
pentiu asistenţa familiiloi aflate in dificultate. În 2005, număiul celoi caie au
beneficiat de piogiamele sociale ale Biseiicii a fost de peste 384.000 de peisoa-
ne, dintie caie: peste 172.000 sunt copii din aşezămintele sociale ale Biseiicii,
din familii săiace sau victime ale inundaţiiloi: peste 7.400 de peisoane cu diza-
bilităţi, consumatoii de dioguii sau alte tipuii de dependenţe, peisoane afecta-
te cu HIV}SIDA, victime ale tiaficului de peisoane etc: peste 115.000 de pei-
soane vaistnice din aşezămintele de piotecţie socială, infiinţate şi administiate
de Biseiică, bătiani singuii sau in familii: peste 89.000 de familii săiace, făiă
adăpost sau victime ale inundaţiiloi.
9

2. Educaţia iepiezintă un alt domeniu impoitant pentiu paiteneiiatul Stat-
Biseiică. Constituţia pievede la ait. 32, alin. 7 că “Statul asiguiă libeitatea invă-
ţămantului ieligios, potiivit ceiinţeloi specifice fiecăiui cult. În şcolile de stat,
invăţămantul ieligios este oiganizat şi gaiantat de lege”.
10
În invăţămantul pu-
blic s-au intiodus, din anul 1990
11
, oiele de educaţie moial-ieligioasă pentiu
7
La nivelul acestoia işi desfăsoaiă activitatea 18 consilieii, 16 inspectoii epaihiali şi 130 asistenţi
sociali.
8
Ait. 3 din Legea ni. 125}2002 pentiu apiobaiea O.C. ni. 82}2001 piivind stabiliiea unoi
foime de spiijin financiai pentiu unităţile de cult apaiţinand culteloi ieligioase iecunoscute
din Romania.
9
Infoimaţiile au fost publicate de de Biioul de piesă şi comunicaţii al Patiiaihiei Romane după
şedinţa Adunăiii Naţionale Biseiiceşti din 1 maitie 2006.
10
Ait. 32, alin. 7.
11
Pe baza Piotocolului incheiat la 11.09.1990, intie Secietaiiatul de Stat pentiu Culte şi Ministeiul
Învăţămantului.
Misiunea Bisericii şi instituţiile Statului
inter – I, 1-2 (2007) [o1]
elevi, ca obiect facultativ şi opţional. Acest diept a fost legifeiat piin ait. 9,
alin. 1 din Legea ni. 84}1995 modificată şi completată.
12
Confoim Legii invăţămantului, cultele ieligioase “pot solicita Ministeiului
Educaţiei oiganizaiea unui invăţămant teologic specific pentiu foimaiea pei-
sonalului de cult şi pentiu activitatea social-misionaiă a culteloi, numai pen-
tiu peisoanele caie au teiminat gimnaziul sau liceul, după caz, piopoiţional cu
număiul adepţiloi fiecăiui cult, stabilit după iecensămantul oficial ieactualizat”
(ait. 9, alin. 3). Tiebuie menţionat faptul că pentiu toate instituţiile de invăţămant
teologic integiate in invăţămantul de stat, cheltuielile de intieţineie şi peiso-
nal sunt supoitate de Ministeiul Educaţiei. De asemenea, cultele “se bucuiă de
dieptul de a oiganiza şi administia piopiiile loi unităţi şi instituţii ale invăţă-
mantului piivat, confoim legii” (ait. 9, alin. 4), iai confoim ait. 32, alin. 5, culte-
le ieligioase pot infiinţa instituţii de invăţămant confesional, in condiţiile legii.
13
3. Putem voibi şi de un paiteneiiat in domeniul patiimoniului ecleziastic
pentiu că Ministeiul Cultuiii şi Culteloi “spiijină cultele ieligioase in activita-
tea de evidenţă, păstiaie, conseivaiea, iestauiaie şi puneiea in valoaie a bunu-
iiloi cultuiale mobile şi imobile, aflate in piopiietatea sau in folosinţa culteloi,
in condiţiile legii”
14
şi acoidă spiijin financiai pentiu iestauiaiea şi conseiva-
iea lăcaşuiiloi de cult caie sunt monumente istoiice, pentiu amenajaiea şi in-
tieţineiea muzeeloi cultuial-ieligioase.
15
De asemenea, ministeiul “oiganizea-
ză, in colaboiaie cu, cultele ieligioase şi cu instituţiile specializate din Romania
şi}sau din afaiă, activităţi peiiodice de peifecţionaie piofesională a peisonalu-
lui specializat caie asiguiă conseivaiea şi puneiea in valoaie a bunuiiloi cultu-
iale ale culteloi ieligioase, in condiţiile legii”
16
. Aceste acţiuni de piegătiie a
peisonalului, caie se desfăşuiau şi inainte de 1990, au fost ieluate incepand cu
septembiie 1999, avand o fiecvenţă anuală.
4. Cultele au posibilitatea de a acoida asistenţă ieligioasă in aimată, peni-
tenciaie şi alte instituţii de Stat. Pe baza Legii ni. 195}2000 piivind constituiiea
şi oiganizaiea cleiului militai şi a piotocoaleloi incheiate de Patiiaihia Roma-
nă cu ministeiele de piofil, asistenţa ieligioasă este asiguiată astfel: in unităţi-
le militaie işi desfăşoaiă misiunea 73 de pieoţi militaii, unde sunt amenajate
78 de biseiici şi capele, iai alte 6 se află in difeiite stadii de constiucţie sau
amenajaie: in penitenciaie işi desfăşoaiă misiunea 40 de pieoţi, unde sunt ame-
najate 38 de biseiici, capele şi paiaclise, iai alte 2 sunt in constiucţie: in unită-
ţile suboidonate Ministeiului Administiaţiei şi Inteineloi slujesc in piezent 22
de pieoţi militaii, in 31 de biseiici şi capele, alte 7 aflandu-se in difeiite stadii
12
Această pievedeie a geneiat discuţii apiinse, şi a fost nevoie de o Decizie a Cuiţii Constituţionale
pentiu a lămuii această situaţie: “Studiul ieligiei, in confoimitate cu opţiunea elevului şi acoidul
păiintelui sau tutoielui legal, in măsuia in caie obiectul mateiiei şi modalitatea de piedaie se in-
tegiează piocesului noimal de invăţămant şi se axează pe piezentaiea unoi elemente de cultuiă
ieligioasă geneiale, aboidate inti-o manieiă neutială, nu poate fi consideiat, ca şi in cazul altoi
discipline, o modalitate de constiangeie a subiecţiloi in adeiaiea la o anumită ieligie”, Decizia
ni. 72}18.07.1995, publicată in Monitorul Oficial ni. 167}31.07.1995.
13
Confoim Constituţiei ievizuite in anul 2003.
14
H.C. ni. 78}2005, ait. 6, alin. 1.36.
15
Ait. 3 din Legea ni.125}2002 pentiu apiobaiea O.C. ni. 82}2001 piivind stabiliiea unoi foime de
spiijin financiai pentiu unităţile de cult apaiţinand culteloi ieligioase iecunoscute din Romania.
16
Iden, ait. 6, alin. 1.37.
Fiovi× Fvu×zX
[oz] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
de amenajaie: in spitalele şi aşezămintele de ociotiie socială işi desfăşoaiă mi-
siunea 285 de pieoţi.
5. Statul, iecunoscand iolul impoitant in istoiia şi in viaţa societăţii ioma-
neşti al Biseiicii Oitodoxe Romane şi al celoilalte Biseiici şi culte iecunoscute,
acoidă spiijin financiai culteloi ieligioase, la ceieie, pentiu salaiizaiea cleiu-
lui, pentiu constiuiiea şi iepaiaiea lăcaşuiiloi de cult, pentiu completaiea fon-
duiiloi piopiii necesaie intieţineiii şi funcţionăiii unităţiloi de cult cu venituii
mici sau făiă venituii, pentiu susţineiea unoi acţiuni cu caiactei intein şi in-
teinaţional iealizate de cultele ieligioase din Romania.
17
Pe baza paiteneiiatului dintie autoiităţile administiaţiei publice centiale şi
cele ale administiaţiei publice locale a fost apiobat piin H.C. ni. 1273}2005
piogiamul naţional “Lăcaşuiile de cult – centie spiiituale ale comunităţii”. Mi-
nisteiul Cultuiii şi Culteloi cooidonează iealizaiea acestui piogiam. Confoim
acestui act noimativ, uimează a fi iealizate, pe baza unui paiteneiiat adminis-
tiaţie centială – administiaţie locală – culte, acţiuni piivind: iealizaiea paite-
neiiatului culte-administiaţie publică pentiu deiulaiea in comun a piogiameloi
de asistenţă socială şi de combateie a săiăciei: ieabilitaiea şi consolidaiea lă-
caşuiiloi de cult: iestauiaiea pictuiiloi din lăcaşuiiloi de cult: constiuiiea unoi
lăcaşuii de cult: iealizaiea de instalaţii pentiu pieveniiea şi stingeiea incendiiloi.
BOR este o piezenţă deosebit de vizibilă in societate şi chiai dacă in peiioa-
da comunistă şi-a pieidut o seiie de atiibute (invăţămant confesional, asisten-
ţă socială ş.a.) in ultimii 16 ani şi-a iecaştigat aceste dieptuii. Înti-adevăi, nu
mai există un monopol al Biseiicii
18
in difeiite domenii, pioducand-se o iecon-
figuiaie a coipului social şi al funcţiiloi sale, există instituţii şi pieocupăii si-
milaie şi, in majoiitatea cazuiiloi, Biseiica completează activitatea unoi insti-
tuţii ale Statului. Pe de altă paite, Statul intievede şi un iol de comunicatoi social
in cazul Biseiicii şi, in acest sens, putem aminti solicitaiea adiesată culteloi de
a colaboia pentiu mobilizaiea populaţiei in vedeiea paiticipăiii la iefeiendu-
mul piivind Constituţia ievizuită: solicitaiea ca pieoţii să se implice in conşti-
entizaiea populaţiei piivind peiicolul giipei aviaie sau pentiu cieaiea unui
mediu inconjuiătoi ecologic: implicaiea culteloi, pe model polonez, giecesc,
italian, in activitatea de donaie de sange ş.a. Şi paitidele politice au inceicat să
beneficieze de acest impoitant atu al culteloi, insă, meiitoiiu şi singulai, BOR
a inteizis categoiic implicaiea peisonalului cleiical in activităţi politice.
Popoiul ioman este un popoi ieligios. A iecunoaşte in mod oficial ieligio-
zitatea popoiului nu este decat piimul pas spie un paiteneiiat cu Biseiica. Şi
dacă Statul uimăieşte bunăstaiea societăţii, aşa cum este menţionat in Consti-
tuţie, el tiebuie să fie conştient şi de nevoile spiiituale ale cetăţeniloi săi, iai
pentiu impliniiea acestoia tiebuie să cieeze un cadiu adecvat pentiu manifes-
taiea libeităţii ieligioase.
17
Legea ni. 142}1999 piivind spiijinul statului pentiu salaiizaiea cleiului: O.C. ni. 82}2001 pii-
vind stabiliiea unoi foime de spiijin financiai pentiu unităţile de cult apaiţinand culteloi ieligi-
oase iecunoscute din Romania: Legea ni. 125}2002 pentiu apiobaiea O.C. ni. 82}2001 piivind
stabiliiea unoi foime de spiijin financiai pentiu unităţile de cult apaiţinand culteloi ieligioase
iecunoscute din Romania.
18
Inclusiv in domeniul libeităţii ieligioase, piin iecunoaşteiea pluialismului confesional şi diep-
tul tutuioi cetăţeniloi de a-şi alege singuii ieligia.
inter – I, 1-2 (2007) [o×]
Strategia Lisabona
între solidaritatea socială si actorii religioşi
Radu Carp
1. DImv×sIu×vn socInIX n S:un:voIvI LIsnso×n
ov In In×snuv vX×X I× vuvzv×:
L
» surri:ui Co×siiiuiui Euvovr»× de la Lisabona din maitie 2000,
şefii de stat ai celoi 15 state membie au declaiat că Uniunea Euiopea-
nă tiebuie să devină “cea mai competitivă şi dinamică economie a cu-
noaşteiii (knowledge-based) din lume pană in anul 2010”, o economie
capabilă să geneieze cieşteie susţinută (sustainable), cu mai multe locuii de
muncă şi o mai maie coeziune socială. Acest obiectiv includea la momentul
iespectiv o cieşteie economică medie la nivelul UE de 3° pană in 2010, cieş-
teiea nivelului atiageiii foiţei de muncă la 70° din populaţia activă (faţă de
media de 61° din acel moment), iespectiv cieaiea a 20 de milioane de noi lo-
cuii de muncă.
1

Mecanismul de implementaie al Stiategiei Lisabona este aşa-numita “me-
todă deschisă de cooidonaie” (open nethod of coordination), bazată pe indica-
toii cantitativi şi calitativi, stabiliiea de teimene şi tianspuneiea liniiloi diiec-
toaie stabilite la nivel euiopean in politicile naţionale şi iegionale. Această
metodă nu este definită de tiatate sau de alte acte de diept comunitai. Singuia
definiţie cvasi-oficială a fost dată de Ciupul de Luciu V asupia Competenţeloi
Complementaie caie a piecedat deschideiea luciăiiloi Convenţiei Euiopene asu-
pia Viitoiului Euiopei: “metoda deschisă de cooidonaie este un pioces de ie-
acţie iecipiocă cu scopul de planificaie, examinaie, compaiaie şi ajustaie a po-
liticiloi stateloi membie, pe baza unoi obiective comune”.
2

Stiategia Lisabona aie opt dimensiuni piincipale:
- cieaiea unei societăţi a infoimaţiei pentiu toţi:
- dezvoltaiea unei zone euiopene pentiu inovaie, ceicetaie şi dezvoltaie:
- libeializaie in ceea ce piiveşte desăvaişiiea pieţei unice şi ajutoaiele
guveinamentale:
- edificaiea industiiei de ieţele in telecomunicaţii, utilităţi şi tianspoituii:
- cieaiea de seivicii financiaie şi integiate:
- imbunătăţiiea mediului antiepienoiial pentiu demaiaiea afaceiiloi:
- cieşteiea incluziunii sociale piin: ieintoaiceiea in sfeia activă, iidicaiea
calificăiiloi, modeinizaiea piotecţiei sociale.
Deoaiece dimensiunea socială a Stiategiei Lisabona şi felul in caie paitene-
iii sociali pot fi implicaţi in puneiea ei in aplicaie o constituie subiectul piinci-
pal al studiului de faţă, această dimensiune socială este piezentată pe laig, in
detiimentul celoilalte (cu excepţia celei politice caie este aboidată tangenţial,
fiind stians legată de cea socială). Includeiea unei dimensiuni sociale in Stia-
1
Piesidencv Conclusions, Lisbon Euiopean Council 23 and 24 Maich 2000, http:}}ue.eu.int}
ueDocs}cms_Data}docs}piessData}en}ec}00100-i1.en0.htm.
2
CONV 371}1}02 REV 1, 4 noiembiie 2002.
R»ou C»vv
[o:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
tegia Lisabona aie la oiigine pieocupăiile stateloi membie asupia implicaţii-
loi fiscale pe teimen lung piivind populaţia Euiopei aflată inti-un pioces con-
stant de imbătianiie. S-a doiit incă de la bun inceput să se pună accentul pe
modeinizaiea şi compatibilizaiea mecanismeloi de piotecţie socială şi pe acoi-
daiea unei piioiităţi speciale eiadicăiii săiăciei.
Obiectivele dimensiunii sociale desciise in Stiategia Lisabona sunt:
- cieşteiea iatei de ocupaie a locuiiloi de muncă la 67° pană in 2005 şi la
70° in 2010: 57° pană in 2005 şi 60° pană in 2010, in cazul femeiloi: 50° pa-
nă in 2010, pentiu cei cu vaiste iidicate:
- inlătuiaiea impedimenteloi pentiu paiticipaiea femeiloi pe piaţa muncii:
- adaptaiea modelului social euiopean la tiansfoimăiile geneiate de socie-
tatea şi economia bazate pe cunoaşteie:
- eiadicaiea săiăciei piin piomovaiea politiciloi de incluziune socială la ni-
vel naţional şi euiopean.
Stiategia Lisabona este deosebit de ambiţioasă şi cupiinzătoaie, fiind lansa-
tă inti-un moment de diminuaie a iitmului cieşteiii economice pe plan global.
Aplicaiea ei nu a fost insă consecventă tocmai datoiită lipsei unoi mecanisme
caie să suplinească lipsa voinţei politice.
În afaiă de lipsa unei voinţe politice feime, Stiategia Lisdabona a sufeiit şi
din cauza unoi conjunctuii economice nefavoiabile. Economiile stateloi mem-
bie au fost seiios afectate intie jumătatea anului 2000 şi jumătatea anului 2003.
Piintie elementele caie au condus la scădeiea cieşteiii economice se număiă:
cieşteiea pieţului petiolului din 2001, scandaluiile financiaie şi apaiiţia unoi
piobleme de solvabilitate, inceititudinile politice (atacuiile teioiiste de la 11
septembiie 2001, iăzboiul din Iiak din 2003 etc.), catastiofele natuiale. Rata
anuală de cieşteie a PIB a fost la nivelul stateloi membie UE de sub 1°. Abia
in 2004 cieşteiea PIB in zona euio a fost de 1,9° (compaiativ cu 4,3° in SUA).
Contiai unuia dintie obiectivele asumate piin Stiategia Lisabona, şomajul nu
a scăzut in Uniunea Euiopeană: şi la acest capitol SUA se piezintă mai bine, iai
povaia sistemului de pensii este mai scăzută, datoiită unei mai maii pioducti-
vităţi a muncii. Întie 1999 şi 2003 număiul de peisoane active pe piaţa euio-
peană a muncii a ciecut cu 6,5 milioane. Pentiu a se atinge obiectivul Stiategi-
ei Lisabona ai fi tiebuit ca iata de cieşteie a populaţiei active să fie cel puţin la
fel de iidicată ca la sfaişitul deceniului nouă. Nu numai piin iapoitaie la indi-
catoiii SUA se poate afiima că obiectivele Stiategiei Lisabona nu au fost puse
in aplicaie, ci şi in iapoit cu India şi China caie s-au dezvoltat inti-un iitm su-
peiioi UE din 2000 pană in piezent.
Piimele evaluăii paiţiale ale obiectiveloi Stiategiei de la Lisabona au fost
făcute in cadiul summituiiloi Consiliului Euiopean de la Feiia şi Nisa din
2000 şi la cel de la Stockholm din 2001. O piimă ievizuiie a obiectiveloi Stia-
tegiei Lisabona a avut loc in 2002 la summitul de la Baicelona. A fost impus un
obiectiv suplimentai de cieşteie a investiţiiloi legate de ceicetaie-dezvoltaie
la 3° din PIB pană in 2010. S-a iecomandat totodată ca statele membie UE
să-şi majoieze investiţiile in aceste domenii cu 1° din fonduii publice şi 2°
din investiţii piivate. Acest obiectiv a fost fixat poinindu-se de la constataiea
că investiţiile din ceicetaie-dezvoltaie au geneiat cieşteiea economică cea mai
puteinică. SUA au investit cel mai mult in acest sectoi, atiăgand foiţa de mun-
că cea mai calificată din ceicetaie, ceea ce a avut implicaţii diiecte asupia pio-
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [o·]
ductivităţii. Ulteiioi summitului de la Baicelona, Comisia Euiopeană a iedac-
tat o Comunicaie, “Investiţii in ceicetaie – un plan de acţiune pentiu Euiopa”.
3

Acest document evidenţiază incă o dată necesitatea unei mai bune cooido-
năii a politiciloi naţionale de susţineie a ceicetăiii şi inovaţiei, piecum şi asi-
guiaiea unei mai bune complementaiităţi intie piogiamele naţionale şi pio-
giamele cadiu de ceicetaie la nivelul UE. Acelaşi document făcea constataiea
că, intie 1999 şi 2002, cheltuielile pentiu ceicetaie-dezvoltaie au atins doai
un maxim de 1,99° din PIB (in 2002), compaiative cu 2,76 ° in SUA şi 3,12°
in Iaponia.
În iulie 2002, Pieşedintele Comisiei Euiopene de la acea dată, Romano Pio-
di, a invitat un Ciup la Nivel Înalt (High Level Group), piezidat de Andie Sapii,
piofesoi la Universite Libre de Bruxelles şi membiu COPA (Group of Policy
Advisers) al Comisiei Euiopene, să analizeze consecinţele scopuiiloi pe caie
Uniunea Euiopeană şi le-a piopus piin Stiategia Lisabona. Rezultatul a fost aşa-nu-
mitul Rapoit Sapii
4
din iulie 2003, consideiat a fi piima evaluaie cvasi-inde-
pendentă a Stiategiei Lisabona. Nu vom analiza in detaliu conţinutul acestui
Rapoit caie se iefeiă in piincipal la componenta economică a stiategiei. Reţin
atenţia, din peispectiva acestui studiu, ieflecţiile iefeiitoaie la metodele utili-
zate de politicile necesaie pentiu a pune in aplicaie Stiategia Lisabona. Potii-
vit Rapoitului Sapii, este necesai să existe o coeienţă intie scopul acestoi poli-
tici şi piocesul de guveinanţă (governance), iai această coeienţă tiebuie obţinută
la tiei nivele: al instiumenteloi şi obiectiveloi: al competenţeloi şi celoi caie
iau decizii: al timpului necesai pentiu o anumită peisoană caie ia decizii şi}sau
competenţeloi.
Dată fiind peiioada in caie a fost iedactat, Rapoitul Sapii analizează doai
paitea economică a conceptului de guveinanţă. Aceasta s-ai manifesta, potii-
vit Rapoitului, piin patiu modalităţi: delegaie, angajaie, cooidonaie şi autono-
mie. Totodată, se consideiă că există patiu deficienţe ale guveinanţei la nivelul
UE: complexitatea instituţională, tensiunea dintie iesponsabilităţi şi instiu-
mente, dificultatea peisistentă de a face ca angajaiea şi cooidonaiea să funcţi-
oneze şi implementaiea insuficientă.
Una dintie concluziile Rapoitului Sapii este că UE se confiuntă cu luaiea
unei opţiuni fundamentale: fie să-şi abandoneze unele scopuii, fie să iedieseze
deficienţele guveinanţei. Pentiu a pune in aplicaie obiectivele Stiategiei Lisa-
bona este necesai ca metodele guveinanţei să fie schimbate, iai UE tiebuie să-şi
piopună doai ceea ce poate să iealizeze. În acest sens, se consideiă necesai ca
piin instiumente piecum metoda deschisă de cooidonaie să existe o mai bună
concentiaie asupia obiectiveloi piopuse.
Refeiitoi la obiectivul Stiategiei Lisabona de a acoida piioiitate educaţiei şi
ceicetăiii, Rapoitul Sapii piecizează că Uniunea Euiopeană nu aie instiumen-
te legislative adecvate pentiu a atinge acest obiectiv şi face unele iecomandăii
conciete in vedeiea imbunătăţiiii situaţiei.
Sugestiv pentiu obsesia economică a stiuctuiiloi euiopene, Rapoitul Sapii
nu face nicio iefeiiie la dimensiunea socială a Stiategiei Lisabona.
3
Communication fiom the Commission, Investing in Research· An Active Plan for Europe,
Biussels, 30.4.2003, COM (2003) 226 final.
4
Repoit of an Independent High-Level Studv Cioup established on the initiative of the Piesident
of the Euiopean Commission, An Agenda for a Growing Europe. Making the EU Econonic
Systen Deliver, Iulv 2003, http:}}www.euiactiv.com}ndbtext}innovation}sapiiiepoit.pdf.
R»ou C»vv
[o6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Cea de-a doua evaluaie a stadiului in caie se află Stiategia Lisabona a fost
făcută de Rapoitul Wim Kok din noiembiie 2004.
5
Consiliul Euiopean de la
Biuxelles din maitie 2004 a ceiut Comisiei să cieeze un Ciup la Nivel Înalt
piezidat de Wim Kok, fost piim-ministiu al Olandei, pentiu a contiibui la ie-
vizuiiea obiectiveloi Stiategiei Lisabona. Piincipala concluzie a Rapoitului
Kok a fost foaite tianşantă: “implementaiea dezamăgitoaie [a Stiategiei Li-
sabona] se datoiează unei agende incăicate, slabei cooidonăii şi piioiităţi-
loi aflate in conflict. O pioblemă cheie o iepiezintă lipsa unei acţiuni politice
deteiminate”.
Rapoitul caiacteiizează Stiategia Lisabona ca pe un piogiam de iefoimă
caie şi-a piopus să conjuge dinamismul economic cu avansul in diiecţia coezi-
unii sociale, dieptăţii şi piotecţiei mediului. Este voiba, potiivit Rapoitului, de
obiective extiem de ambiţioase caie acopeiă zone in caie UE nu aie insă o
“competenţă constituţională”. În viziunea Rapoitului Kok, Stiategia Lisabona
“se iefeiă la toate şi astfel nu se iefeiă la nimic. Toţi au iesponsabilităţi şi astfel
nimeni nu aie iesponsabilităţi”. Stiategia s-a bazat pe piesupuneiea că statele
membie voi doii să coopeieze in mod voluntai in domenii in caie posedă com-
petenţe exeicitate la nivel naţional, iai Comisia ai fi avut doai iolul de a cooi-
dona acest pioces, asiguiandu-se că statele membie au suficiente infoimaţii
despie piogiesele şi politicile celoilalţi. Rezultatul acestei slabe instiumentali-
zăii a fost acela că “iăman multe de făcut pentiu ca Lisabona să nu devină si-
nonim pentiu obiective iatate şi piomisiuni eşuate”. Totuşi, Rapoitul Kok nu
iecomanda abandonaiea teimenului ţintă stabilit iniţial la 2010. Fixaiea unui
teimen limită este impoitantă dai este voiba, in viziunea Rapoitului, de un pio-
ces caie nu va fi niciodată finalizat la o anumită dată.
Rapoitul Kok consideiă că este necesaiă acţiunea politică cooidonată in
cinci domenii piioiitaie:
- societatea cunoaşteiii – Euiopa tiebuie să devină mai atiactivă pentiu cei-
cetătoii şi oameni de ştiinţă, iai ceicetaiea-dezvoltaiea tiebuie să devină o pii-
oiitate absolută:
- piaţa inteină – tiebuie definitivată libeia ciiculaţie a măifuiiloi şi capita-
luiiloi şi tiebuie cieată o piaţă unică a seiviciiloi:
- climatul de afaceii – sunt necesaie imbunătăţiiea calităţii legislaţiei şi ie-
duceiea piediciloi biiociatice:
- piaţa muncii – tiebuie dezvoltate stiategii pentiu educaţia de-a lungul in-
tiegii vieţi (life-long learning) şi pentiu o paiticipaie activă pe piaţa muncii la
vaiste inaintate:
- piotecţia mediului – este necesaiă extindeiea eco-inovăiii şi tiebuie pio-
movate politicile caie conduc la imbunătăţiiea duiabilă a pioductivităţii.
Rapoitul subliniază că statele membie UE au făcut, de la lansaiea Stiategi-
ei Lisabona, piogiese inti-unul sau mai multe domenii dintie cele enumeiate,
insă niciun stat nu a avansat substanţial in toate domeniile.
Piintie măsuiile piopuse de Rapoitul Kok se număiă:
- Consiliul Euiopean să pieia saicina aduceiii la indepliniie a obiectiveloi
Stiategiei Lisabona:
5
Repoit fiom the High Level Cioup chaiied bv Wir Ko«, Facing the Challenge. The Lisbon
Strategy for Growth and Enploynent, Novembei 2004, Offi ce foi Offi cial Publications of the
Euiopean Communities, Luxembouig, 2004.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [o¬]
- statele membie să iedacteze piogiame naţionale piin caie să se angajeze
la infăptuiiea obiectiveloi:
- Comisia Euiopeană să iapoiteze şi să faciliteze piogiesele obţinute şi să
asiguie spiijinul său pentiu politicile puse in aplicaie:
- Pailamentul Euiopean tiebuie implicat in monitoiizaiea peifoimaţeloi ob-
ţinute in piocesul de puneie in aplicaie a Stiategiei Lisabona:
- Paiteneiii sociali euiopeni să işi asume iesponsabilităţi pentiu a paiticipa
mai activ la implementaiea Stiategiei Lisabona.
Refeiitoi la dimensiunea socială a Stiategiei Lisabona, Rapoitul Kok anali-
zează legătuia dintie un nivel iidicat al ocupăiii foiţei de muncă şi iealizaiea
unei mai maii coeziuni sociale in inteiioiul Uniunii Euiopene. Cieşteiea eco-
nomică euiopeană se iealizează in piimul iand piin includeiea unui număi
mai maie de peisoane pe piaţa foiţei de muncă. Modelul social euiopean este
in mod evident influenţat de imbătianiiea populaţiei şi de globalizaie. Poinind
de la aceste constatăii, Rapoitul Kok iecomandă ca statele membie, in consul-
taie cu paiteneiii sociali, să iapoiteze asupia puneiii in aplicaie a iecomandă-
iiloi foimulate de Ciupul de Luciu Euiopean asupia Locuiiloi de Muncă (Eu-
ropean Enploynent Taskforce). De iemaicat că nu se specifică conţinutul noţiunii
de “paiteneii sociali”, ambiguitate piezentă de altfel in multe documente ofici-
ale iefeiitoaie la Stiategia Lisabona, piecum şi in evaluăii independente ale
acesteia. Aceiaşi “paiteneii sociali”, in viziunea Rapoitului Kok, ai tiebui să
conlucieze cu statele membie pentiu adoptaiea pană in 2005 a unoi stiategii
naţionale in domeniul educaţiei de-a lungul intiegii vieţi. Rapoitul iecomandă
de asemenea ca statele membie să dezvolte pană in 2006 o stiategie piivind fe-
nomenul imbătianiiii, astfel incat vaista de pensionaie să ciească tieptat.
Rapoitul Wim Kok nu făcea iecomandăii punctuale piivind modalităţile de
ievizuiie a Stiategiei Lisabona şi nu indica momentul cand o asemenea ievizu-
iie ai tiebui avută in vedeie. Aceasta se datoiează şi faptului că mandatul Ciu-
pului cooidonat de Wim Kok nu avea in vedeie ievizuiiea, ci doai evaluaiea
stadiului de puneie in aplicaie a Stiategiei Lisabona. Dealtfel, nici concluziile
summitului Consiliului Euiopean de la Lisabona nu pievedeau posibilitatea
ievizuiiii obiectiveloi acestei stiategii. Cu toate acestea, Rapoitul Kok, piin
concluziile sale iadicale, a ielansat dezbateiea in juiul Stiategiei Lisabona, ast-
fel incat s-a decis ca in 2005 să aibă loc o discuţie la nivelul lideiiloi euiopeni
iefeiitoaie la ievizuiiea Stiategiei Lisabona. În febiuaiie 2005, Comisia a ie-
dactat o Comunicaie, in vedeiea piegătiiii Consiliului Euiopean din piimăva-
ia acelui an, intitulată “Acţionand impieună pentiu dezvoltaie şi locuii de
muncă. Un nou inceput pentiu Stiategia Lisabona”
6
. Acest document citează
in foaite multe ianduii Rapoitul Kok, iai piemisa de la caie se poineşte este
aceea că “Euiopa este foaite depaite de a atinge potenţialul pentiu schimbaie
pe caie Stiategia Lisabona il ofeiă”.
În legătuiă cu aspectul sesizat incă de la bun inceput, acela că Stiategia Li-
sabona nu poate fi pusă in aplicaie făiă o foaite bună cooidonaie politică intie
statele membie, Comunicaiea Comisiei lansează discuţia in alţi teimeni, iefe-
iindu-se la conceptul de guveinanţă, in acoid cu stiategia conceitată a acelu-
6
Communication to the spiing Euiopean Council. Working Together for Growth and Iobs. A ^ew
Start for the Lisbon Strategy, Biussels, 02.02.2005, COM (2005) 24.
R»ou C»vv
[o8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
iaşi oiganism piivind impuneiea acestui teimen pentiu a defini felul in caie se
iau deciziile la nivelul Uniunii Euiopene. De altfel, se consideiă că legătuia in-
tie conceptul de guveinanţă şi Stiategia Lisabona este cea mai impoitantă ie-
vizuiie a acesteia
7
caie maichează o aboidaie difeiită faţă de cea iniţială.
Din punctul de vedeie al imbunătăţiiii guveinanţei euiopene, Comisia con-
sideiă in această Comunicaie că este nevoie ca fiecaie stat membiu să nu-
mească un iesponsabil pentiu Stiategia Lisabona la nivelul Cuveinului.
Din peispectiva acestui studiu, semnalăm felul in caie această Comunicaie
a Comisiei piiveşte impactul social al Stiategiei Lisabona. Este folosită aceeaşi
teiminologie geneializatoaie, piin iefeiiiea continuă la iolul “paiteneiiloi so-
ciali”, făiă a se explicita cine ai intia in această categoiie. Potiivit Comisiei, io-
lul acestoi paiteneii sociali este să dezvolte piogiame de acţiune piin caie să-şi
identifice contiibuţia loi la atingeiea scopuiiloi Stiategiei Lisabona şi să cola-
boieze cu statele membie pentiu a acţiona in diiecţia cieăiii de noi locuii de
muncă. Implicaiea paiteneiiloi sociali este necesaiă, potiivit Comisiei, pentiu
a ciea un nou tip de paiteneiiat intie statele membie şi Uniunea Euiopeană.
După cum se poate obseiva, limbajul utilizat in această Comunicaie a Co-
misiei este extiem de geneial, iai maiea majoiitate a iecomandăiiloi făcute
sunt gieu de pus in aplicaie de cătie statele membie. Se datoiează acest fapt li-
miteloi intiinseci natuiii unui asemenea document sau chiai imposibilităţii de
a detalia mai mult modul de aplicaie a Stiategiei Lisabona datoiată subiectului
avut in vedeie? Este gieu de dat un iăspuns la această intiebaie, in lipsa unoi
poziţii claie a stateloi membie expiimată in afaia ieuniuniloi din cadiul Con-
siliului Euiopean. Înclinăm să ciedem că, piin poziţia sa, Comisia a lansat doai
teme in dezbateie, aşteptand ofeite conciete din paitea stateloi membie, piin
depuneiea unoi planuii de acţiune. Această concluzie este intăiită şi de anali-
za unui alt document al Comisiei, emis pentiu a detalia Comunicaiea comen-
tată mai sus. Este voiba de “Planul de acţiune Lisabona caie incoipoiează pio-
giamele Lisabona ale UE şi iecomandăiile pentiu acţiune ale stateloi membie
pentiu includeiea loi in piogiamele naţionale Lisabona”
8
. Nu vom piezenta
intieg acest document, ci doai paitea caie se iefeiă la politicile sociale. Comi-
sia consideiă că există patiu măsuii caie tiebuie luate la nivelul UE:
- piomovaiea opoitunităţiloi egale:
- cieşteiea eficienţei cooidonăiii politiciloi in domeniul piotecţiei sociale:
- cooidonaiea politiciloi de admisie a emigianţiloi economici:
- piomovaiea unoi pieţe de muncă inclusive piin integiaiea peisoaneloi
excluse de pe piaţa muncii şi a luciătoiiloi emigianţi iezidenţi legal.
De asemenea, este foimulată şi o iecomandaie pentiu statele membie, anu-
me de a fixa ţinte pentiu ocupaiea locuiiloi de muncă, ţinand cont de ţintele
stabilite la nivelul UE.
Potiivit documentului Comisiei, este necesaiă implicaiea paiteneiiloi soci-
ali doai in cazul celei de-a patia măsuii indicate. Se piecizează astfel că cel mai
7
V»ir×:i× Coi»×u, M»vi» BXvs»×, Liviu Muvrs»×, O»×» Avis:ior, Elenente ale unei stra-
tegii post-aderare pentru Ronânia, Studii de impact III, studiul ni. 7, Institutul Euiopean din
Romania, Bucuieşti, 2006.
8
Companion document to the Communication to the spiing Council 2005 (COM, 2005, 24),
Working Together for Growth and Iobs, Lisbon Action Plan Incorporating EU Lisbon Progranne
and Reconnendations for Actions to Menber States for Inclusion in Teir ^ational Lisbon
Progrannes, Biussels, 3.2.2005, SEC (2005) 192.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [oo]
indicat instiument pentiu iealizaiea acestei măsuii este dialogul social, caie
inseamnă consultaiea paiteneiiloi sociali şi a stateloi membie. Din nou, nu ie-
zultă clai caie sunt aceşti “paiteneii sociali”. Din foimulaiea de mai sus, nu pu-
tem decat deduce că definiiea acestoia nu cade in saicina stateloi membie, ci
a Comisiei.
În piegătiiea summitului Consiliului Euiopean din piimăvaia anului 2005,
Comisia a emis tiei documente: in afaiă de cele două comentate mai sus, exis-
tă şi o Comunicaie despie agenda socială.
9
Ca element de noutate, se piecizea-
ză că, pe langă dialogul social, Comisia aie la indemană şi alte modalităţi de ac-
ţiune: legifeiaiea, instiumente financiaie, cum ai fi Fondul Social Euiopean şi
“metoda deschisă de cooidonaie”. Spie deosebiie de alte documente, Comisia
face o distincţie intie paiteneiii sociali şi societatea civilă, făiă a pieciza insă
conţinutul acestoi noţiuni. Este făcută o piopuneie nouă, aceea de a oiganiza
intalniii anuale, cu paiticipaiea tutuioi actoiiloi implicaţi, pentiu a evalua
piogiesele Stiategiei Lisabona. O aboidaie nouă se face simţită şi in felul in ca-
ie este tiatat aşa-numitul “model social euiopean”: acesta ai tiebui incoipoiat
in dialogul extein al UE, piecum şi in “măsuiile la nivel bilateial, iegional şi
multilateial”. Cu alte cuvinte, nu numai că acest model nu tiebuie să fie inlocu-
it, ci piomovat in ielaţiile UE cu alte ţăii. Există o contiadicţie intie această
afiimaţie şi o alta, inclusă in acelaşi document, anume că toate statele membie
au iniţiat iefoime pe teimen lung piivind sistemele de piotecţie socială, ceea
ce implică desigui schimbaiea peispectivei asupia validităţii modelului social
euiopean, sumă a modeleloi naţionale.
Înaintea summitului Consiliului Euiopean din piimăvaia anului 2005, Co-
misia nu s-a iezumat doai la a emite documente caie să piegătească ievizuiiea
obiectiveloi Stiategiei Lisabona, ci a ceiut şi opinia unoi categoiii de actoii
implicaţi in piocesul de puneie in aplicaie a acesteia. Astfel, la 22 maitie 2005,
Comisia a avut o piimă intalniie cu difeiite oiganizaţii, definite diept “paite-
neii sociali”: sindicate (cum ai fi ETUC}Euiocadies), oiganizaţii pationale (ca
de pildă UNICE}UEAPME, CEEP). Concluzia acestei intalniii a fost şi că exis-
tă un consens piivind continuaiea puneiii in aplicaie a Stiategiei Lisabona, iai
paiteneiii sociali consideiă opoitună iniţieiea de planuii naţionale pentiu im-
plementaiea Stiategiei. Nu s-a piecizat dacă oiganizaţiile invitate spiijină sau
nu ievizuiiea Stiategiei Lisabona şi in ce fel. O asemenea intalniie nu a mai
fost oiganizată de Comisie după ce Consiliul Euiopean a hotăiat ievizuiiea
obiectiveloi Stiategiei Lisabona. Ea iămane din păcate un exeiciţiu singulai.
Putem deduce insă că paiteneiii sociali se iezumă doai la sindicate şi oigani-
zaţii pationale? Înti-un sens iestians, aceştia sunt consideiaţi a fi paiteneii so-
ciali pe plan euiopean, dovadă modalitatea de iepiezentaie la nivelul Comite-
tului Economic şi Social. Nu ciedem insă că s-a doiit excludeiea altoi posibili
paiteneii, după cum iezultă din modul de foimulaie a documenteloi Comisiei.
Dacă s-ai fi doiit acest luciu, sindicatele şi oiganizaţiile pationale ai fi tiebuit
nominalizate ca ataie in aceste documente.
Cu ocazia summitului desfăşuiat la Biuxelles in peiioada 22-23 maitie 2005,
Consiliul Euiopean a afiimat obiectivul ielansăiii Stiategiei Lisabona “făiă in-
taizieie” piin iedefiniiea unoi noi piioiităţi: cieşteie economică şi cieaiea de
9
Communication fiom the Commission on Te Social Agenda, Biussels, 9.2.2005, COM (2005)
33 final.
R»ou C»vv
[1oo] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
locuii de muncă.
10
Consiliul Euiopean a salutat cele două comunicăii anteii-
oaie ale Comisiei avand ca subiect ielansaiea Stiategiei Lisabona. A fost ieite-
iată o idee piezentă in aceste documente, anume menţineiea modelului social
euiopean. De asemenea, in acoid cu documentele citate, coeziunea socială a
fost consideiată ca un obiectiv piioiitai. A fost pieluată şi ideea potiivit căieia
este necesai ca fiecaie stat membiu să desemneze un cooidonatoi naţional
pentiu puneiea in aplicaie a Stiategiei Lisabona. Consiliul Euiopean nu a men-
ţionat pioblema paiteneiiloi sociali, consideiandu-se implicit că este iolul sta-
teloi membie să identifice şi să colaboieze cu actoii ne-statali pentiu o mai
bună implementaie a Stiategiei Lisabona. Chiai dacă se afiimă piin acest do-
cument ielansaiea acestei stiategii, difeienţele de aboidaie faţă de documen-
tul iniţial din 2000 nu sunt atat de maicante. Un alt fapt caie meiită iemaicat
se iefeiă la supiapuneiea intie aboidaiea Consiliului şi a Comisiei piivind
Stiategia Lisabona, ştiut fiind că nu de puţine oii Consiliul Euiopean nu ia in
consideiaie in intiegime documentele de poziţie ale Comisiei pe o temă dată.
Ca uimaie a concluziiloi Consiliului Euiopean, Comisia a mai emis in de-
cuisul anului 2005 două documente caie se iefeiă la Stiategia Lisabona. Pii-
mul a fost lansat in apiilie, iefeiitoi la uimătoaiele măsuii caie tiebuie luate
pentiu implementaiea Stiategiei ievizuite.
11
Documentul nu aduce nimic nou
in manieia de implicaie a paiteneiiloi sociali, totuşi tiebuie semnalată ieflec-
ţia asupia “metodei deschise de cooidonaie”, piima dată ciiticată piinti-o lua-
ie de poziţie oficială a Comisiei: aceasta a geneiat “o piolifeiaie a obligaţiiloi
de iapoitaie la nivel naţional şi comunitai” şi, deci, se impune o simplificaie a
acestoi mecanisme. De altfel tiebuie spus că, in piezent, una dintie cele mai
iăspandite explicaţii pentiu eşecul iealizăiii obiectiveloi Stiategiei Lisabona
este utilizaiea acestei metode. Astfel, Alexandei Stubb iemaica faptul că aceasta
este “un concept pioblematic” şi că succesul integiăiii euiopene este legat de
aplicaiea metodei comunitaie (tieceiea piogiesivă a unoi domenii sectoiiale
din competenţa stateloi membie in cea a Uniunii Euiopene, pe măsuiă ce se
iealizează un consens asupia opoitunităţii unei asemenea schimbăii), iai eşe-
cuiile piocesului de integiaie euiopeană s-au datoiat intotdeauna unei aboi-
dăii exclusiv inteiguveinamentale.
12
În opinia noastiă, “metoda deschisă de co-
oidonaie” este, piin definiţie, mai apiopiată de inteiguveinamentalism decat
de metoda comunitaiă, ceea ce face ca aplicaiea ei să fie ingieunată de iiscuii-
le ineiente aboidăiiloi din cadiul UE caie nu acoidă un iol bine maicat pen-
tiu nivelul de decizie naţional.
Această metodă este gieu de definit din punct de vedeie juiidic, nefiind
voiba de ieguli constiangătoaie. Este inteiesant de iemaicat că in dezbateiile
caie au piecedat Convenţia Euiopeană asupia Viitoiului Euiopei, Ciupul de
Luciu ni. 9 a iecomandat ca această metodă să capete un “statut constituţio-
nal”, insă nici Convenţia, nici Confeiinţa Inteiguveinamentală nu au luat in
consideiaie această iecomandaie. Diept uimaie, “metoda deschisă de cooido-
naie” nu este menţionată in Tiatatul de instituiie a unei Constituţii pentiu Eu-
iopa. În opinia lui Fianz Mavei, motivul pentiu caie această metodă nu a fost
10
Piesidencv Conclusions, Euiopean Council Biussels 22 and 23 Maich 2005.
11
Commission Staff Woiking Papei, Working Together for Growth and Iobs. ^ext Steps in
Inplenenting the Revised Lisbon Strategy, Biussels, 29.4.2005 SEC (2005) 622}2.
12
Airx»×orv S:unn, Efficient Execution of the Lisbon Strategy· The Balance between the
Connunity and the Open Method of Coordination, in Euiopean View, vol. I, 2005, p. 87.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [1o1]
intiodusă in textul tiatatului este peicepţia iiscului că foimalizaiea ei ii va mă-
ii impoitanţa, in detiimentul pieiogativeloi Pailamentului Euiopean
13
, caie nu
este deloc implicat in utilizaiea acestei metode. Potiivit unei alte opinii, expii-
mată de Iacques Zillei, motivul pentiu caie s-a piefeiat ca “metoda deschisă de
cooidonaie” să nu fie intiodusă in textul tiatatului este că aceasta impiumută
mecanisme specifice fedeialismului coopeiativ geiman caie nu apai insă in Le-
gea Fundamentală a Republicii Fedeiale Ceimania.
14
Chiai dacă nu este menţio-
nată ca ataie, mecanisme asemănătoaie “metodei deschise de cooidonaie” apai
in paitea a tieia a Tiatatului: ait. III-213 (politica socială), III-250 (ceicetaiea
şi dezvoltaiea tehnologică), III-278 (sănătatea publică) şi III-280 (cultuiă).
15

Documentul Comisiei, citat mai sus, discută neajunsuiile acestei metode,
insă nu piopune o metodă alteinativă. Al doilea document a fost emis in iulie
şi aie un obiect ielativ similai.
16
Noutatea constă in definiiea unui obiectiv adia-
cent celoilalte, anume necesitatea unei stiategii de comunicaie pentiu ca cetăţe-
nii euiopeni să iealizeze impoitanţa Stiategiei Lisabona. Nu există in momen-
tul de faţă o asemenea stiategie de comunicaie, ceea ce face ca temele aboidate
de Stiategia Lisabona să fie apioape necunoscute pentiu cei caie ai tiebui să
fie implicaţi in puneiea ei in aplicaie. Cea mai bună dovadă in acest sens este
faptul că, aşa cum iemaica Nicolas Tanzei, in dezbateiile publice legate de Tia-
tatul instituind o Constituţie pentiu Euiopa, subiectele insciise in Stiategia Li-
sabona nu au fost nici măcai menţionate.
17

Pieşedinţia luxembuigheză a UE a fost foaite activă in a pune pe piim plan
ievizuiiea Stiategiei Lisabona. Nu acelaşi luciu se poate spune despie pieşe-
dinţia biitanică din a doua jumătate a anului 2005. Aceasta se datoiează in pii-
mul iand difeienţeloi de aboidaie faţă de modelul social euiopean. Înainte de
summitul infoimal al şefiloi de stat şi de guvein oiganizat la Hampton Couit,
Comisia, cunoscand sensibilităţile biitanice, a emis un document intitulat “Va-
loiile euiopene inti-o lume globalizată”.
18
S-a piefeiat discuţia despie valoii pen-
tiu a se evita anumite teme şi iealităţi sensibile.
Comisia a ales in acest document să işi schimbe aboidaiea iniţială, accentul
nemaifiind pus pe necesitatea păstiăiii modelului social euiopean. Dimpotiivă,
s-a subliniat că modelele sociale naţionale se spiijină pe valoii comune
19
caie
işi pieid din consistenţă in piezent, iai efoitul tiebuie indieptat in diiecţia că-
13
Fv»×z C. Mrvrv, Conpetences – reloaded? Te Vertical Powers in the EU and the ^ew European
Constitution, I CON, vol. 3, nos. 2-3}2005, pp. 507-508.
14
I»cours Ziiirv, ^ational Constitutional Concepts in the ^ew Constitution of Europe, Euiopean
Constitutional Law Review, vol. I, issue 3}2005, pp. 477-478.
15
Pentiu felul in caie in cooidonaiea intie nivelul naţional şi cel euiopean s-a extins la aceste do-
menii, aceste domenii, vezi: M»vi» Io»o Rooviours, European Policies for a Knowledge Eco-
nony, Edwaid Elgai, Cheltenham, 2003: D. Hooso×, I. M»nrv, Te Open Method as a ^ew
Mode of Governance· Te Case of Soft Econonic Policy Co-ordination, Iouinal of Common Maiket
Studies 39 (2001), pp. 719-745.
16
Communication fiom the Commission to the Council and the Euiopean Pailiament, Connon
Actions for Growth and Enploynent· Te Connunity Lisbon Progranne, Biussels, 20.7.2005,
COM (2005) 330 final.
17
Nicoi»s T»×zrv, A ^ew Deal for the Lisbon Strategy, http:}}www.pioject-svndicate.oig.
18
Communication fiom the Commission to the Euiopean Pailiament, the Council, the Euiopean
Economic and Social Committee and the Committeee of the Regions, European Values in the
Globalised World, Biussels, 20.10.2005, COM (2005) 525.
19
Ideea legătuiii intie modelul social euiopean şi valoiile comune caie stau la baza acestui mo-
del este ieluată şi de Vi»oiriv Švioi», comisai euiopean in domeniul Locuiiloi de Muncă, Afaceii
R»ou C»vv
[1oz] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
utăiii şi iedefiniiii acestoi valoii. Mai mult, Comisia constată că sistemele de
piotecţie socială difeiă foaite mult, ceea ce, adăugăm, pune sub semnul intie-
băiii multe dintie cooidonatele unui piesupus model social existent la nivel
euiopean. Există difeienţe consideiabile, de exemplu, intie Lituania, Letonia
sau Iilanda, caie cheltuie 14-15° din PIB pe piotecţia socială, şi Fianţa sau Su-
edia, caie acoidă 30° din PIB. Pensiile se alimentează in geneial din sistemul
public, piopoiţia ajungand la apioape 70° in ţăii ca Austiia, Finlanda, Unga-
iia, Italia, Luxembuig, Poitugalia sau Spania. Statele membie ale UE cheltuie
27° din PIB pe diveise măsuii de piotecţie socială, in timp ce SUA alocă doai
15°, iai Iaponia 17°. În 2050, speianţa de viaţă in Euiopa va ajunge la 81 de
ani pentiu băibaţi şi la 86 de ani pentiu femei, ceea ce va face ca toate cheltu-
ielile publice pentiu pensii să nu mai poată fi susţinute de guveinele naţionale,
in condiţiile in caie actualul sistem iămane neschimbat. În plus, iatele feitili-
tăţii sunt in scădeie in Euiopa, ceea ce impune piomovaiea unoi politici mai
avantajoase faţă de familie. La aceste constatăii se adaugă şi faptul că politici-
le sociale aplicate in momentul de faţă “nu au cieat justiţie socială pentiu toţi”,
ceea ce inseamnă că, de fapt, coeziunea socială, necesaiă pentiu ca iefoimele
economice ale UE sau ale stateloi membie să işi găsească un laig spiijin, nu este
(incă) iealizată.
Toate acestea constituie, făiă indoială, dezavantaje ale UE inclusiv in com-
petiţia globală. Acesta eia de fapt şi motivul pentiu caie in 2000 a fost iniţiată
Stiategia Lisabona, iai intie timp situaţia nu s-a schimbat in favoaiea Uniunii
Euiopene, ci dimpotiivă. Ai fi fost util ca un asemenea document al Comisiei
să fie iedactat inainte de ievizuiiea Stiategiei Lisabona, pentiu ca lideiii state-
loi membie să aibă o iepiezentaie exactă a situaţiei economice şi sociale caie
defavoiizează Uniunea pe teimen lung. Faptul că aceste date au fost asumate
de cătie Comisie, chiai şi datoiită unei conjunctuii paiticulaie, este de salutat
şi ai putea să geneieze o altfel de ieflecţie asupia modalităţiloi de supiavieţui-
ie ale modelului social euiopean.
Există totuşi, potiivit Comisiei, un avantaj al modelului social euiopean ca-
ie nu a fost exploatat cum se cuvine: o tiadiţie puteinică in ceea ce piiveşte di-
alogul social. Ne intiebăm in acest context de ce luăiile de poziţie ale Comisiei
nu au meis pană acum in această diiecţie, de spiijin pentiu dialogul social şi
de iecomandaie a unoi mecanisme noi pentiu a pune mai bine in valoaie io-
lul paiteneiiloi sociali.
Piintie iecomandăiile foimulate de Comisie in acest document se număiă
şi una adiesată cetăţeniloi euiopeni, de a avea o nouă atitudine faţă de muncă.
În cazul in caie măsuiile de iefoimă economică sunt acompaniate de modei-
nizaiea sistemeloi de piotecţie socială, schimbaiea acestei atitudini devine po-
sibilă. În opinia noastiă, o nouă atitudine faţă de muncă este cheia oiicăiei in-
ceicăii de a face mai competitiv sistemul euiopean, dai acest luciu nu se poate
iealiza făiă o implicaie activă in această diiecţie a culteloi ieligioase, paiteneii
sociali alătuii de sindicate şi pationate.
Se paie că acest document al Comisiei nu a fost discutat in amănunt cu oca-
zia summitului infoimal al Consiliului Euiopean de la Hampton Couit, pieşe-
dinţia biitanică iezumandu-se la a declaia că s-a constatat un “amplu spiijin”
Sociale şi Egalitatea Şanseloi, cu ocazia confeiinţei “O nouă Euiopă socială”, oiganizată la Biuxelles
in 11 octombiie 2005.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [1o×]
pentiu conţinutul său, făiă a pieciza dacă există diveigenţe intie statele mem-
bie in legătuiă cu modul in caie concluziile Comisiei pot fi aplicate. Consiliul
Euiopean din 15-16 decembiie 2005 nu a avut in centiul discuţiei Stiategia Li-
sabona, fiind făcută doai o iefeiiie maiginală iefeiitoaie la impoitanţa piogia-
meloi naţionale pentiu aplicaiea Stiategiei ievizuite.
Există indicii că pieşedinţia austiiacă a Uniunii Euiopene caie a inceput la
1 ianuaiie 2006 va acoida o impoitanţă specială Stiategiei Lisabona. Astfel, la
20 ianuaiie a avut loc o intalniie ministeiială infoimală la Villach, avand ca te-
mă chiai “Dimensiunea socială a Stiategiei Lisabona”. Concluzia acestei intal-
niii: este necesaiă o cooidonaie a iefoimeloi sistemeloi naţionale de piotecţie
socială şi tiebuie demaiate efoituii seiioase pentiu ca cetăţenii stateloi mem-
bie să peiceapă piotecţia, coeziunea şi incluziunea socială ca fiind piioiităţi ale
UE. Rămane de văzut dacă aceste bune intenţii voi fi concietizate in luăii de
poziţii mai feime din paitea UE in diiecţia intăiiiii componentei sociale a Stia-
tegiei Lisabona.
În concluzie, se poate afiima că piincipala concluzie a Rapoitului Kok, anu-
me că eşecul puneiii in aplicaie a obectiveloi Stiategiei Lisabona se datoiează
faptului că, in ciuda unei oaiecaie piesiuni din paitea lideiiloi euiopeni, state-
le membie sunt in continuaie puţin inteiesate să facă din această stiategie o
piioiitate, este valabilă şi astăzi. Un alt aspect caie duce la intaizieiea iealiză-
iii obiectiveloi piopuse in 2000 şi, dacă se continuă aceeaşi aboidaie, a ievizu-
iiii din 2005, este legat de legitimitatea acestoi obiective.
20
Făiă indoială, cieaiea
de locuii de muncă, cieşteiea economică şi investiţii mai maii in ceicetaie-dez-
voltaie iepiezintă scopuii pe caie oiice societate doieşte să le atingă. Atinge-
iea acestoi scopuii nu poate fi iealizată, in cazul UE, decat piin iefoime pio-
funde ale modelului statului asistenţial (welfare state) şi a pieţei locuiiloi de
muncă, iai aceste iefoime nu pot avea loc in absenţa unui consens activ al ce-
tăţeniloi. Conciet: inainte de a pune in aplicaie Stiategia Lisabona, este nevoie
de o consultaie a celoi căioia se adiesează, iai absenţa unei asemenea consul-
tăii geneiează o agendă dublă, a cetăţeanului şi a instituţiiloi Uniunii Euiopene,
situaţie imposibil de gestionat in viitoi.
z. PoII:IcIIv sI vozI¡In RomX×IvI
I× co×:vx:uI S:un:voIvI LIsnso×n
Poziţionaiea Romaniei faţă de Stiategia Lisabona a făcut pană in momentul
de faţă obiectul a tiei analize ştiinţifice: in 2003, 2004 şi 2006.
Piima analiză apaiţine Coineliei Cuşă şi este un studiu iealizat in cadiul
Academiei Diplomatice a Ministeiului Afaceiiloi Exteine.
21
Piimele tiei păiţi
ale luciăiii sunt dedicate piezentăiii Stiategiei, iai cea de-a patia paite este in-
titulată “Romania in contextul obiectiveloi Stiategiei de la Lisabona”. Dată fi-
ind peispectiva studiului nostiu, vom piezenta doai consideiaţiile legate de fe-
lul in caie dimensiunea socială a Stiategiei Lisabona poate şi tiebuie ieceptată
in planuiile de acţiune pe teimen lung ale autoiităţiloi iomane. Autoaiea poi-
20
Vezi comentaiiul lui Nicoi»s Tr×zrv, op. cit.
21
Cov×rii» CusX, Politica de dezvoltare a Uniunii Europene. Agenda Lisabona – factori de
conturare a unei strategii de dezvoltare în Ronânia, Caiet de studiu, Academia Diplomatică, no-
iembiie 2003.
R»ou C»vv
[1o:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
neşte de la constataiea că nu există niciun document caie să iepiezinte ieacţia
acestoi autoiităţi la Stiategia Lisabona, concluzia studiului fiind că se impune
ca stiategiile guveinamentale să fie “incluse inti-un singui studiu piogiama-
tic”. În domeniul social se iemaică existenţa unui Plan Naţional Anti-Săiăcie şi
Piomovaie a Incluziunii Sociale, elaboiat in iulie 2002. Se consideiă că acest
document coiespunde piincipaleloi obiective ale Stiategiei Lisabona, cum ai
fi cieaiea de noi locuii de muncă. Autoaiea analizei iemaică insă că “se obsei-
vă o oaiecaie dificultate de definiie a instiumenteloi şi indicatoiiloi caie pot fi
folosiţi pentiu evaluaiea şi constiuiiea de politici in acest sectoi”. Nu este de-
loc menţionată in cupiinsul acestui studiu pioblematica paiteneiiloi sociali
caie pot contiibui la puneiea in aplicaie a Stiategiei Lisabona şi nici caie sunt
paiteneiii sociali din Romania ce işi pot aduce contiibuţia la aplicaiea acestei
stiategii pe plan intein.
Cel de-al doilea studiu a fost iedactat de un colectiv sub egida Ciupului
de Economie Aplicată (CEA) şi a Centiului Roman de Politici Economice
(CEROPE)
22
, la iniţiativa Ministeiului Afaceiiloi Exteine. Piemisa de la caie
acest studiu poineşte este că UE doieşte o economie bazată pe cunoaşteie, iai
Romania nu a consolidat incă economia de piaţă, ceea ce face ca inceicaiea de
adaptaie a obiectiveloi Stiategiei Lisabona pe plan intein să paiă utopică. Uni-
unea Euiopeană este pieocupată de cieaiea de locuii de muncă, in timp ce Ro-
mania nu a finalizat incă piocesul de desfiinţaie de locuii de muncă, datoiat
iestiuctuiăiii economiei.
Autoiii atiag atenţia asupia faptului că neindepliniiea de cătie Romania a
obiectiveloi Stiategiei Lisabona “nu atiage consecinţe diiecte negative de na-
tuiă administiativă”, insă ignoiaiea acestoi obiective piezintă un maie giad de
iisc in ceea ce piiveşte dezvoltaiea Romaniei in cadiul UE.
Dimensiunea socială a Stiategiei Lisabona este tiatată in capitolul 4: “Ocu-
paiea foiţei de muncă şi incluziunea socială”. Obiectul analizei il iepiezintă in
piincipal pioblema şomajului şi cea a sistemului de pensii. În ceea ce piiveşte
şomajul, se constată că Romania aie cea mai iidicată iată din Euiopa Centială
şi de Est, chiai dacă in ultima vieme şomajul a scăzut consideiabil, insă aceste
cifie sunt sub media UE. În peiioada 1989-2001 in Romania s-au pieidut 2,4
milioane de locuii de muncă şi au fost cieate 2,1 milioane, majoiitatea (1,4 mi-
lioane) in sectoiul agiicol, contiai tendinţei de pe plan euiopean de ieduceie
a pondeiii celoi caie luciează in acest sectoi in totalul foiţei de muncă. În pii-
vinţa sistemului de pensii, se face o analiză a cadiului existent, făiă a se face
compaiaţii cu aboidaiea acestei piobleme datoiată Stiategiei Lisabona. Sunt
foimulate şi unele iecomandăii piecum: scădeiea costuiiloi cu foiţa de mun-
că, ieduceiea costuiiloi de angajaie şi concedieie, incuiajaiea peisoaneloi ac-
tive de a se insciie in piogiame educaţionale şi de foimaie continuă, stabiliiea
unui mediu de afaceii tianspaient, stabil şi pievizibil, iestiicţionaiea politici-
loi de pensionaie inainte de teimen etc.
Una dintie iecomandăiile Rapoitului Kok eia, după cum am aiătat, ca pai-
teneiii sociali euiopeni să işi asume iesponsabilităţi pentiu a paiticipa mai ac-
tiv la implementaiea Stiategiei Lisabona. Studiul CEA}CEROPE, apăiut ulte-
22
D»×iri DXi»×u (cooid.), Ar»ii» Fuo»vu, V»ir×:i× L»zr», Bi»×c» PXu×», Dv»oos
PXsi»vu, Cnrovonr Ovvrscu, Liviu Voi×r», Ronânia şi Agenda Lisabona – aderarea la UE
şi conpetitivitatea econonică, noiembiie 2004, http:}}www.ceiope.io}pub}studv62io.htm.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [1o·]
iioi Rapoitului Kok, nu include comentaiii asupia acestei iecomandăii. La fel
ca şi in cazul studiului piecedent, acest studiu nu tiatează deloc chestiunea le-
gată de cine ai putea fi paiteneiii sociali din Romania caie işi pot aduce contii-
buţia la aplicaiea Stiategiei Lisabona pe plan intein.
Doi dintie autoiii acestui studiu (Bianca Păuna şi Liviu Voinea) se iegăsesc
şi piintie autoiii unui alt studiu, avand aceeaşi temă, apăiut in 2006.
23
În piima
paite a studiului este piezentată o aboidaie a Stiategiei Lisabona difeiită de cea
a Uniunii Euiopene, cea elaboiată de World Econonic Forun. Potiivit acestei
evaluăii, maiea majoiitate a stateloi membie UE nu indeplineau in 2005 nici
măcai o tieime din ţintele convenite pentiu 2010. Romania ocupă locul 26 din
27 de ţăii, pe ultimul loc fiind Bulgaiia. Piintie factoiii caie sunt luaţi in consi-
deiaie se număiă şi incluziunea socială, Romania avand scoiul de 3,74, pe o
scală de la 1 (minim) la 7 (maxim). Autoiii nu comentează deloc dimensiunea
socială a Stiategiei Lisabona in cazul Romaniei. Sunt foimulate doai o seiie de
iecomandăii caie, dacă ai fi puse in aplicaie, ai face ca Romania să fie mai bi-
ne piegătită pentiu a face faţă piovocăiiloi Stiategiei Lisabona. Aceste ieco-
mandăii se iefeiă integial la modificaiea iolului pe caie sectoiul ceicetaie-dez-
voltaie il ocupă in ansamblul economiei iomaneşti: elaboiaiea unei stiategii
naţionale pentiu acest sectoi caie să identifice şi mijloacele, nu doai ţintele de
atins, şi să fie agieată de mediul de afaceii şi de cel academic: infiinţaiea unei
singuie stiuctuii intei-ministeiiale caie să cooidoneze activitatea de ceicetaie,
infiinţaiea unui Consiliu Naţional pentiu Ceicetaie-Dezvoltaie, cieaiea unui
fond de iisc pentiu dezvoltaie la caie să paiticiple statul şi sectoiul piivat etc.
Repetăm constataiea: pioblema iolului paiteneiiloi sociali caie ai putea fi im-
plicaţi pentiu o mai bună adaptaie a Stiategiei Lisabona este ignoiată cu desă-
vaişiie, ca şi in piecedentele studii pe caie le-am piezentat.
În concluzie, nicio aboidaie ştiinţifică de pană in piezent din Romania nu
inceaică să analizeze caie sunt paiteneiii sociali ce ai putea să contiibuie la o
mai bună concoidanţă intie Stiategia Lisabona şi modul acesteia de ieflectaie
in politicile de la nivel naţional.
×. PozI¡II nIv BIsvuIcIIou vn¡X ov S:un:voIn LIsnso×n
După cum am aiătat, Stiategia Lisabona, mai ales după ievizuiiea din 2005,
include o evidentă dimensiune socială, iai paiteneiii sociali sunt invitaţi să ia
paite la puneiea ei in aplicaie. Pioblema caie se pune este dacă aceşti paiteneii
sociali sunt doai sindicatele şi oiganizaţiile pationale, cu caie Comisia a avut
difeiite intalniii şi consultăii legate de Stiategia Lisabona, sau putem voibi de
un sens mai laig, piin caie şi Biseiicile să fie incluse. Consideiăm că lipsa unei
definiţii a paiteneiiloi sociali in documentele UE iefeiitoaie la Stiategia Lisa-
bona este delibeiată tocmai pentiu a lăsa loc unoi posibili paiteneii să declaie
că doiesc o mai maie implicaie in acest domeniu.
Un alt aigument in favoaiea faptului că Biseiicile nu sunt excluse de plano
de la a fi subsumate categoiiei de paiteneii sociali in contextul Stiategiei Lisa-
bona este legat de difeiitele luăii de poziţie ale UE caie fac legătuia intie aceas-
23
Liviu Voi×r», Bi»×c» PXu×», Cosri× Ş:rr»× M»vi×rscu, Perfornanţă în contextul Agendei
Lisabona· experienţe de succes. design instituţional, Studii de impact III, studiul ni. 4, Institutul
Euiopean din Romania, Bucuieşti, 2006.
R»ou C»vv
[1o6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
tă stiategie şi conceptul de guveinanţă. Am aiătat că, de exemplu, Comunica-
iea Comisiei din febiuaiie 2005 intitulată “Acţionand impieună pentiu cieşteie
şi locuii de muncă. Un nou inceput pentiu Stiategia Lisabona”
24
se iefeiă pe
laig la acest concept, iai legătuia intie conceptul de guveinanţă şi Stiategia Li-
sabona este consideiată in liteiatuia de specialitate ca fiind cea mai impoitan-
tă ievizuiie a acesteia. Conceptul de guveinanţă a fost lansat piin Caita Albă a
Comisiei Euiopene din iulie 2001 şi se doieşte a fi un cadiu geneial de consul-
taie a instituţiiloi euiopene cu oianizaţiile societăţii civile. Această Caită Albă
include şi o iefeiiie la iolul Biseiiciloi:
... societatea joacă un iol impoitant peimiţand cetăţeniloi să işi expiime pieocupăiile şi
fuinizandu-le seiviciile caie coiespund nevoiloi populaţiei. Biseiicile şi comunităţile ie-
ligioase aduc o contiibuţie specifică.
25

Ulteiioi apaiiţiei acestei Caite Albe, Comisia a elaboiat un document inti-
tulat “În diiecţia unei cultuii intăiite a dialogului – Piincipiile geneiale şi noi-
mele minimale aplicabile consultăiiloi angajate de Comisie cu păiţile inteiesa-
te”.
26
Comunităţile ieligioase sunt citate ca exemplu de oiganizaţii ale societăţii
civile cu caie Comisia poate angaja consultăii şi din acest motiv COMECE şi
Comisia Biseiică şi Societate a Confeiinţei Biseiiciloi Euiopene au ieceptat
extiem de favoiabil acest document.
27
Tiebuie făcută piecizaiea că documen-
tul iespectiv a fost piecedat de o piopuneie din paitea Comisiei, inclusă inti-o
altă Comunicaie, “În diiecţia unei cultuii intăiite a consultăiii şi dialogului –
Piopuneie iefeiitoaie la piincipiile geneiale şi la noimele minimale aplicabile
consultăiiloi angajate de Comisie cu păiţile inteiesate”.
28
Rolul comunităţiloi
ieligioase eia desciis identic şi in acest document.
Poziţia Comisiei ieflectată in documentele citate mai sus a fost continuată
şi cuantificată piin ait. I-52 din Tiatatul de instituiie a unei Constituţii pentiu
Euiopa. Potiivit acesteia, UE menţine un dialog “deschis, tianspaient şi con-
stant” cu Biseiicile şi comunităţile ieligioase din statele membie.
29
Chiai dacă
această pievedeie nu este (incă) in vigoaie, ea este cea mai bună dovadă că Bi-
seiicile nu mai pot fi excluse de la luaiea deciziiloi de cătie instituţiile euiope-
ne, diiecţia in caie se va meige fiind cea a consultăiii iecipioce, a dialogului.
Aşadai, pe de o paite, conceptul de guveinanţă include dialogul intie UE şi
Biseiici}comunităţi ieligioase iai, pe de altă paite, Stiategia Lisabona ievizuită
24
Communication to the spiing Euiopean Council. Working Together for Growth and Iobs. A
^ew Start for the Lisbon Strategy, op. cit.
25
Commission of the Euiopean Communities, Te European Governance· A White Paper, COM
(2001) 428 final, Biussels, 25.7.2001.
26
Communication fiom the Commission, Towards a Reinforced Culture of Consulation and
Dialogue – General Principles and Mininun Standards for Consultation of Interested Parties by
the Connission, COM (2002) 704 final, Biussels, 11.12.2002.
27
Vezi R»ou C»vv, Stat. Biserică. cetăţean – în căutarea unui nodel european al religiilor, pio-
iect de ceicetaie, Institutul Ludwig Boltzmann pentiu studiul pioblematicii ieligioase a integiă-
iii euiopene, New Euiope College, 2004.
28
Communication fiom the Commission, Consultation Document: Towards a Reinforced Culture
of Consulation and Dialogue – Proposal for General Principles and Mininun Standards for
Consultation of Interested Parties by the Connission, COM (2002) 277 final, Biussels, 5.6.2002.
29
Pentiu comentaiii ale aiticolului I-52, vezi: R»ou C»vv, “Contioveise teologico-politice in ca-
diul Uniunii Euiopene”, in (volum cooidonat de) Mivu×» TX:»vu-C»z»n»×, Teologie şi politi-
că. De la Sfinţii Părinţi la Europa unită, Anastasia, Bucuieşti, 2004, p. 298: Crvn»vo Ronnrvs (ed.),
State and Church in the European Union, ediţia a II-a, Nomos, Baden-Baden, 2005, p. 586.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [1o¬]
se bazează pe acest concept. Astfel buna guveinanţă este elementul de legătu-
iă caie peimite implicaiea Biseiiciloi in ceea ce piiveşte puneiea in aplicaie a
Stiategiei Lisabona. Chiai dacă această stiategie nu face iefeiiie explicită la io-
lul Biseiiciloi, excludeiea loi nu poate fi concepută deoaiece ai fi contiaiă sen-
sului pe caie chiai instituţiile Uniunii Euiopene il dau guveinanţei la nivel
euiopean.
În ceea ce le piiveşte, Biseiicile euiopene nu au acoidat o impoitanţă spe-
cială Stiategiei Lisabona in foima in caie a fost lansată in anul 2000. Pe măsu-
iă ce s-a iesimţit nevoia ca dimensiunea socială a acestei stiategii să fie intăii-
tă, au inceput să apaiă difeiite luăii de poziţie ale Biseiiciloi, legate de acest
subiect. Nu vom analiza poziţia fiecăiei Biseiici in paite, ci doai a oiganizaţii-
loi caie le iepiezintă la nivel euiopean.
În oidine cionologică, piimul punct de vedeie piin caie s-a foimulat nece-
sitatea implicăiii Biseiiciloi in piivinţa Stiategiei Lisabona apaiţine unui ie-
piezentant al Comisiei, K.I. Lönnioth, diiectoi geneial adjunct in cadiul Di-
iecţiei Ceneiale Locuii de Muncă şi Afaceii Sociale, şi a fost expiimat in octombiie
2002.
30
Ulteiioi, Comisia, iepiezentanţii săi sau alte instituţii ale UE nu au foi-
mulat puncte de vedeie in legătuiă cu acest subiect.
Piima poziţie oficială a Biseiiciloi piin caie este foimulată o poziţie la
adiesa Stiategiei Lisabona datează din maitie 2004. Este voiba de documentul
COMECE
31
“O stiategie a familiei pentiu Uniunea Euiopeană”.
32
Piemisa de la
caie documentul COMECE poineşte este aceea că familia este consideiată de
cetăţenii euiopeni ca fiind cea mai impoitantă valoaie a vieţii, insă politicile
euiopene nu au venit in intampinaiea acestei constatăii. Potiivit Stiategiei Li-
sabona, cieşteiea economică este condiţionată de capitalul uman şi social, dai
familia, caie se află in centiul ielaţiiloi sociale ale peisoanei, nu este conside-
iată ca fiind o temă de pieocupaie in contextul acestei stiategii. Din acest mo-
tiv, COMECE consideiă că politicile UE tiebuie să piomoveze mai puteinic
ideea unoi familii stabile. În favoaiea acestui punct de vedeie, COMECE men-
ţionează două luăii de poziţie ale Vaticanului, “Caudium et Spes” in caie se afii-
mă foaite clai că “familia este baza societăţii” şi “Ecclesia in Euiopa”, piin aceas-
ta din uimă Papa Ioan Paul al II-lea făcand un apel pentiu a se acţiona in scopul
“piomovăiii unoi politici ale familiei adecvate din paitea stateloi şi a Uniunii
Euiopene”. COMECE piopune dezvoltaiea unei stiategii a familiei de cătie
UE, complementaiă Stiategiei Lisabona. Scopul acestei stiategii a familiei ai
tiebui să fie, in viziunea COMECE, ca Uniunea Euiopeană să devină “iegiunea
din lume cea mai apiopiată de familie pană in 2010”, iai in această stiategie ai
tiebui implicată Uniunea Euiopeană, statele membie şi alţi actoii, potiivit piin-
cipiului subsidiaiităţii. COMECE desciie in acest document chiai şi etapele
conciete caie ai tiebui paicuise: Comisia o poate piopune, iai Consiliul Euio-
30
K.I. L6××vo:n, Giving Dialogue a Chance· Te Contribution of Religious and Philosophical
Convictions to Mutual Understanding in the Cities of Today’s Europe, http:}}euiopa.eu.int}
comm}emplovment_social}speeches}2002}151002jl.pdf.
31
COMECE este foimată din 21 de episcopi iomano-catolici caie iepiezintă Confeiinţele Epis-
copale din Uniunea Euiopeană: Anglia şi Ţaia Caliloi, Austiia, Belgia, Republica Cehă, Fianţa,
Ceimania, Ciecia, Iilanda, Italia, Lituania, Luxembuig, Malta, Olanda, Polonia, Poitugalia,
Scandinavia, Scoţia, Slovacia, Slovenia, Spania şi Ungaiia. Confeiinţa Episcopiloi din Elveţia aie
statut de membiu asociat. Secietaiiatul peimanent al COMECE se află la Biuxelles.
32
COMECE, A Fanily Strategy for the European Union. An Encouragenent to Make the Fanily
an EU Priority, Maich 2004.
R»ou C»vv
[1o8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
pean poate avea ultimul cuvant, ţinand cont şi de punctul de vedeie al Pai-
lamentului Euiopean.
Documentul COMECE include iecomandăii piivind conţinutul unei ase-
menea stiategii a familiei, cum ai fi incuiajaiea căsătoiiiloi piin bune piactici
la nivel naţional, elaboiaiea de planuii naţionale, piin caie să se ajungă la o ie-
concilieie intie incuiajaiaiea vieţii piofesionale şi a celei familiale, sau posibi-
litatea de a lucia cu timp iedus pentiu cei caie doiesc să aibă giijă de copii.
COMECE consideiă că, in ciuda faptului că politicile familiale iăman in
competenţa stateloi membie, viaţa familială a devenit un subiect de inteies
euiopean, iai cea mai bună dovadă o iepiezintă actele noimative adoptate de
instituţiile comunitaie in domeniul politicii sociale. Toate acestea ai putea fi
integiate inti-o stiategie a familiei şi completate cu iefeiiii conciete la piotec-
ţia vieţii familiale.
În susţineiea necesităţii unei stiategii a familiei, COMECE invocă docu-
mente adoptate de Pailamentul Euiopean caie ai putea fi tiansfoimate in acte
noimative constiangătoaie. Acestea sunt:
- Rapoitul Heimange din ianuaiie 1999, caie iecomanda ca politicile fami-
liei să se bazeze pe uimătoaiele patiu piincipii: iespectaiea libeităţii de alege-
ie a păiinţiloi şi a diveisităţii modeleloi familiale: o mai maie atenţie acoidată
copiiloi: opoitunităţi egale pentiu băibaţi şi femei: iniţieiea unoi politici caie
să nu aibă in centiu doai obţineiea de beneficii. Acest Rapoit consideia că es-
te necesaiă infiinţaiea unei unităţi speciale in cadiul Comisiei caie să aibă ca
obiect politicile familiale şi că oiice act comunitai tiebuie insoţit de o evalua-
ie a impactului social:
- Rapoitul Bastos din maitie 2004, piin caie se iecomanda instituiiea unoi
măsuii caie să peimită păiinţiloi să petieacă mai mult timp impieună cu copiii.
Cea mai bine contuiată poziţie a COMECE iefeiitoaie la Stiategia Lisabo-
na datează din febiuaiie 2005. Documentul, intitulat “Întăiiiea modelului so-
cial euiopean”
33
, a fost adoptat inaintea summitului Consiliului Euiopean din
maitie 2005 caie a decis ievizuiiea Stiategiei Lisabona.
În viziunea COMECE, ceicetaiea şi ştiinţa au o contiibuţie la o mai bună
calitate a vieţii, fiind insă subliniate iiscuiile ceicetăiii caie nu mai pune in
centiul pieocupăiiloi sale demnitatea umană, o tiimiteie explicită la discuţia
dacă pioiectele de ceicetaie avand ca obiect clonaiea, in difeiitele ei foime, pot
fi sau nu finanţate piin piogiame euiopene. COMECE nu solicită ca Uniunea
Euiopeană să adopte o poziţie tianşantă in asemenea chestiuni sensibile, ci atia-
ge doai atenţia că “fiontieiele etice” tiasate in anumite state membie nu tiebuie
ignoiate atunci cand se doieşte luaiea unoi decizii la nivel euiopean.
O piopuneie foimulată in acest document este aceea că dialoguiile intie
oamenii de ştiinţă şi etologi sau intie filozofi şi teologi tiebuie incuiajate şi că
este nevoie ca asemenea dialoguii să se bucuie de un giad mai maie de vizibi-
litate in conştiinţa opiniei publice. Ele ai putea fi incuiajate mai ales piin finan-
ţaiea cu ajutoiul celui de-al şaptelea Piogiam Cadiu Euiopean de Ceicetaie.
Un alt aspect integiat in acest document iepiezintă ieluaiea inti-o altă foimă
a necesităţii elaboiăiii unei stiategii a familiei la nivelul UE caie să acompanie-
33
Strenghtening the European social nodel – Ideas for a renewed Lisbon Strategy of the European
Union, http:}}www.comece.oig}upload}pdf}pub_lisbon_050311_en.pdf. Pentiu un comentaiiu
al acestui document, vezi R»ou C»vv, Stat. Biserică. cetăţean – în căutarea unui nodel euro-
pean al religiilor.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [1oo]
ze Stiategia Lisabona. Peispectiva COMECE poate fi iezumată in sensul că
această oiganizaţie se pionunţă in favoaiea unui model social euiopean, ceea
ce se tiaduce piin menţineiea unoi politici sociale destinate a contiabalansa
efectele negative ale pieţei libeie. Stiategia Lisabona, acceleiaiea competivită-
ţii, sunt văzute ca fiind ameninţăii potenţiale la adiesa modelului iespectiv, iai
unul dintie puţinele iemedii il constituie adoptaiea de măsuii piin caie fami-
lia să iămană in continuaie “pilonul piincipal al modelului social euiopean”.
Documentul COMECE aie in vedeie şi pioblema educaţiei. Se poineşte de
la ipoteza potiivit căieia nu există in momentul de faţă un inteies bine definit
in ceea ce piiveşte tiansmiteiea valoiiloi caie se poate face doai piinti-o edu-
caţie adecvată. Ţinand cont de faptul că Stiategia Lisabona voibeşte despie in-
tăiiiea spiiitului antiepienoiial, tiebuie acoidată mai multă atenţie inţelegeiii
istoiiei euiopene ca fiind in stiansă legătuiă cu tiadiţia ieligioasă şi cultuială.
Nu este uşoi de a defini in mod adecvat caie este punctul de vedeie al COMECE
iefeiitoi la viitoiul Stiategiei Lisabona: documentul citat nu conţine o poziţie
tianşantă, dacă este bine de a se continua această stiategie sau dacă ea ai tie-
bui inlocuită cu o nouă viziune. În oiice caz, se afiimă foaite clai că Stiategia
Lisabona şi-a pieidut cieditul datoiită unoi “piomisiuni excesive şi sloganuii
neinspiiate”, iai iemediul piopus este de a implica Biseiicile in dezbateiea pu-
blică caie poate avea ca obiect această stiategie.
Înaintea summitului Consiliului Euiopean din maitie 2005, COMECE nu a
fost singuia oiganizaţie ce iepiezintă inteiesele Biseiiciloi caie a adoptat o po-
ziţie iefeiitoaie la viitoiul Stiategiei Lisabona. Cu cateva zile inainte de ince-
peiea luciăiiloi acestui summit, Euiodiaconia
34
şi Comisia Biseiică şi Societa-
te a Confeiinţei Biseiiciloi Euiopene
35
au adiesat o sciisoaie lui Iean-Claude
Iunckei, piim-ministiu al Luxembuigului, ţaiă caie deţinea in acea peiioadă
pieşedinţia Consiliului Euiopean. Cele două oiganizaţii salută efoituiile Co-
misiei in vedeiea unei mai bune implementăii a Stiategiei Lisabona, dai consi-
deiă că piin Comunicaiea Comisiei din febiuaiie 2005, “Acţionand impieună
pentiu cieşteie şi locuii de muncă. Un nou inceput pentiu Stiategia Lisabona”
(analizată in piima paite a acestui studiu), coeziunea socială a fost inlătuiată
din obiectivele acestei stiategii. Astfel, Stiategia Lisabona este iedusă de Co-
misie la o “agendă simplistă de costuii competitive şi de ieglementăii” caie igno-
iă pioblemele săiăciei şi excludeiii sociale din cadiul UE. Punctul de vedeie al
semnataiiloi acestei sciisoii este că, de fapt, cieşteiea economică nu este un
scop in sine, ci seiveşte mai multoi inteiese, cum ai fi cieaiea unui cadiu pen-
tiu stabilitate socială. În opinia noastiă, Comunicaiea Comisiei la caie aceas-
tă sciisoaie face iefeiiie nu este atat de ciiticabilă din peispectiva dimensiunii
sociale a Stiategiei Lisabona, tocmai pentiu că a ielansat discuţia in teimenii
bunei guveinanţe la nivel euiopean. Ceea ce suipiinde in această sciisoaie es-
te că nu atacă fondul pioblemei, anume ambiguitatea iefeiinţei la iolul şi natu-
ia paiteneiiloi sociali.
Dovadă a bunei colaboiăii intie COMECE şi Confeiinţa Biseiiciloi Euio-
pene, cele două oiganizaţii au avut o intalniie comună cu Iean-Claude Iunckei,
34
Euiodiaconia este o fedeiaţie ecumenică de Biseiici şi oiganizaţii non-guveinamentale caie
activează in domeniul piotecţiei sociale.
35
Confeiinţa Biseiiciloi Euiopene este o oiganizaţie, cu sedii la Ceneva, Biuxelles şi Stiasbouig,
caie ieuneşte 126 de Biseiici Oitodoxe, Piotestante şi Vechi Catolice, piecum şi 43 de oiganiza-
ţii din ţăiile euiopene.
R»ou C»vv
[11o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
in cuisul lunii mai 2005. Din delegaţie au mai făcut paite episcopul Athanasios
de Ahaia, diiectoiul Repiezentanţei Biseiicii Oitodoxe din Ciecia pe langă Uni-
unea Euiopeană, piecum şi Sabine von Zanthiei, diiectoaiea Repiezentanţei
Biseiicii Evanghelice din Ceimania la Biuxelles, aceştia paiticipand insă la in-
talniie nu in numele oiganizaţiiloi pe caie le conduc, ci din paitea Confeiinţei
Biseiiciloi Euiopene, ţinand cont de faptul că cele două Biseiici fac paite din
această oiganizaţie. Delegaţia Biseiiciloi a salutat ielansaiea Stiategiei Lisabo-
na şi şi-a expiimat ingiijoiaiea faţă de fenomenul migiaţiei, subliniind faptul
că “Euiopa tiebuie să menţină o cultuiă a ospitalităţii”. O asemenea intalniie
iepiezintă făiă indoială un exeiciţiu util caie tiebuie continuat şi in viitoi, pu-
tand fi o foimă incipientă a unei noi foime de dialog constant intie Uniunea
Euiopeană şi Biseiicile de pe continentul euiopean.
COMECE s-a aflat şi la oiiginea unei alte luăii de poziţie a oiganizaţiiloi
caie iepiezintă ieligiile la nivel euiopean. Împieună cu Caiitas Euiopa, CBEE
– Comisia Biseiiciloi pentiu Emigianţi in Euiopa, CCIM – Comisia Catolică
Inteinaţională pentiu Migiaţie şi CAEQ – Consiliul pentiu Afaceii Euiopene
al Quakeiiloi, a iedactat in apiilie 2005 o poziţie comună
36
ca iăspuns la Cai-
tea Veide a Comisiei “O peispectivă euiopeană asupia migiaţiei economice”.
37

Documentul nu face iefeiiie in mod specific la Stiategia Lisabona, insă pioble-
matica tiatată aie desigui legătuiă cu dimensiunea socială a politiciloi euiope-
ne. Ne ieţine atenţia ceea ce autoiii consideiă a fi piemisa acestui document,
anume că politicile migiaţioniste tiebuie să iespecte demnitatea fiinţei umane,
valoaie ce aie făiă indoială şi o dimensiune ieligioasă, piecum şi iecomanda-
iea făcută de aceste oiganizaţii in sensul acoidăiii accesului deplin pe piaţa eu-
iopeană a iesoitisanţiloi unoi ţăii teiţe caie au ieşedinţa legală inti-un stat
membiu al UE.
Piintie poziţiile oiganizaţiiloi caie iepiezintă Biseiicile la nivel euiopean
iefeiitoaie la Stiategia Lisabona, menţionăm intalniiea caie a avut loc in mai
2005 intie Vladimii Špidla, comisai euiopean in domeniul Locuii de Muncă,
Afaceii Sociale şi Egalitatea Şanseloi, şi delegaţia condusă de Maiius Wandeis,
secietai geneial al Caiitas Euiopa. Acesta a aiătat că oiganizaţia pe caie o ie-
piezintă aie suficientă expeiienţă in activitatea de ingiijiie a peisoaneloi mai-
ginalizate social, iai comisaiul euiopean a afiimat că pioblema giupuiiloi
maiginalizate, in special a emigianţiloi, se află in centiul pieocupăiiloi Comi-
siei, făiă a indica felul in caie oiganizaţii de tip ieligios, piecum Caiitas Euio-
pa, pot fi implicate in imbunătăţiiea dimensiunii sociale a Stiategiei Lisabo-
na.
38
De asemenea, amintim şi punctul de vedeie foimulat de Comisia Biseiică
şi Societate a Confeiinţei Biseiiciloi Euiopene piinti-o sciisoaie adiesată pai-
ticipanţiloi la summitul C8 caie a avut loc in iunie 2005 la Cleneagles, Maiea
Biitanie. Piintie alte chestiuni despie caie Biseiicile ce fac paite din această
oiganizaţie declaiă că sunt inteiesate şi caie au stat in atenţia summitului C8
se număiă şi “nevoia de a menţine atenţia pe caie Stiategia Lisabona o acoidă
dezvoltăiii capabile să geneieze cieşteie economică, piin integiaiea dimensi-
uniloi socială, economică şi de mediu”.
36
http:}}www.decembei18.net}web}docpapeis}doc2617.pdf.
37
Commission of the Euiopean Communities, Green Paper on an EU Approach to Managing
Econonic Migration, COM (2004) 811, Biussels, 11.1.2005.
38
Caiitas Euiopa Newslettei, issue 13}2005.
Strategia Lisabona între solidaritatea socială şi actorii religioşi
inter – I, 1-2 (2007) [111]
În concluzie, se poate afiima cu ceititudine că Stiategia Lisabona ievizuită
in 2005 a păstiat obiectivul iniţial, acela de a face ca Uniunea Euiopeană să de-
vină cea mai competitivă economie din lume pană in 2010. Componenta soci-
ală a acestei stiategii a fost păstiată şi intăiită in 2005. Nu a fost insă claiificat
iolul “paiteneiiloi sociali” şi nicio luaie de poziţie sau evaluaie de pană acum
nu tiatează fiontal această chestiune. Există un model social euiopean caie se
bazează, piintie altele, şi pe dialogul social, insă aboidăiile asupia a ceea ce
constituie nucleul acestui model difeiă de la caz la caz.
În maiea majoiitate a stateloi membie UE, Biseiicile sunt consideiate pai-
teneii sociali. De altfel, tocmai iecunoaşteiea acestei calităţi este cea mai pu-
teinică justificaie a spiijinului financiai, diiect sau indiiect, venit din paitea
Statului. Este fiiesc ca Biseiicile să se consideie paiteneii sociali şi pe plan eu-
iopean, iai luăiile de poziţie iefeiitoaie la difeiite aspecte sociale ale Stiategi-
ei Lisabona să fie iezultatul conştientizăiii acestui iol. Cu toate acestea, in nici-
un document Biseiicile nu ievendică iolul de paiteneii sociali, acesta fiind
consideiat un diept caştigat şi nu un piivilegiu caie poate sau nu să fie acoidat
de cătie instituţiile euiopene. Pe de altă paite, aceste instituţii nu au consultat
pană acum Biseiicile de fiecaie dată cand s-a decis ajustaiea obiectiveloi Stia-
tegiei Lisabona, piobabil datoiită unoi ieflexe biiociatice.
O mai bună aplicaie a mecanismeloi guveinanţei euiopene şi a “metodei
deschise de cooidonaie” va duce inevitabil la o mai maie implicaie a Biseiici-
loi in indepliniiea obiectiveloi sociale ale Stiategiei Lisabona.
Oiganizaţiile Biseiiciloi la nivel euiopean, in special incepand cu 2004, ma-
nifestă ieacţii piompte la adiesa poziţiiloi instituţiiloi euiopene legate de Stia-
tegia Lisabona. Aceste oiganizaţii iepiezintă toate Biseiicile cieştine impoi-
tante, ceea ce inseamnă că nu există disensiuni intei-confesionale cu piiviie la
iolul pe caie Biseiicile il au de jucat in a acţiona subsidiai in diiecţia intăiiiii
componentei sociale a Stiategiei Lisabona. Rămane intiebaiea de ce la nivel
naţional Biseiicile nu au ieacţionat? Răspunsul ai putea fi acela că statele nu
s-au implicat suficient in aplicaiea acestei stiategii, astfel incat o ieacţie la ni-
vel naţional nu este justificată. În opinia noastiă, pe măsuiă ce statele membie
voi conştientiza mai bine avantajele aplicăiii Stiategiei Lisabona şi voi piopu-
ne politici naţionale caie să schimbe sensul modelului social piacticat, ieacţii-
le Biseiiciloi nu voi intaizia să apaiă.
Biseiica Oitodoxă Romană nu a ieacţionat in niciun fel la Stiategia Lisabo-
na. Să fie apaitenenţa la Confeiinţa Biseiiciloi Euiopene caie, după cum am
aiătat, a avut poziţii in acest domeniu, singuia explicaţie?
inter – I, 1-2 (2007) [11×]
Misiunea intern a Bisericii /
The Mission of the Church
within the Church
Misiunea Bisericii
– “liturghia” după Sfânta Liturghie
*
Daniel Benga
1. PuvIImI×nuII
P
r×:vu » vovni orsvvr “ii:uvoni»” de după Sfanta Lituighie este
necesaiă o inţelegeie coiectă a acesteia. Poate vă paie de piisos o ast-
fel de aboidaie, deoaiece toată lumea ştie sau se paie că ştie ce este
Sfanta Lituighie. Unii teologi o definesc ca fiind cea mai impoitantă
slujbă a cultului divin oitodox, alţii ca o iememoiaie a vieţii Mantuitoiului Iisus
Hiistos, iai alţii ca acea Sfantă Taină in cadiul căieia painea şi vinul piegătite
la Sfanta Pioscomidie se tiansfoimă in Tiupul şi Sangele Mantuitoiului Iisus
Hiistos. Toate aceste scuite definiţii sunt adevăiate, dai ele sunt incomplete da-
că nu se vede in Sfanta Lituighie o icoană a Eshatonului, piezenţa impăiăţiei lui
Dumnezeu aici şi acum, hic et nunc. O astfel de inţelegeie aie consecinţe fun-
damentale pentiu intieaga misiune a Biseiicii.
Ceoige Floiovskv a voibit la Congiesul Facultăţiloi de Teologie Oitodoxă
de la Atena din 1936 despie “pseudomoifozele” teologiei oitodoxe, adică des-
pie faptul că noi, oitodocşii, influenţaţi de teologia scolastică apuseană, ne-am
indepăitat de Sfinţii Păiinţi ai Biseiicii şi de tiadiţia lituigică duhovnicească a
Biseiicii Răsăiitului, piacticand o teologie caie nu ne este piopiie in intiegime.
Acest luciu s-a intamplat din nefeiiciie şi cu piiviie la inţelegeiea Sfintei Litui-
ghii, caie nu mai este văzută ca o coboiaie a ceiului pe pămant şi o inălţaie a
Biseiicii la cei, adică diept o icoană a eshatonului, ci ca o simplă iememoiaie
plină de simboluii a vieţii Mantuitoiului Iisus Hiistos.
Mitiopolitul de Peigam, Ioannis Zizioulas, iemaica in acest sens: “Litui-
ghia oitodoxă este atat de pătiunsă de eshatologie că ne intiebăm cum anume
a fost cu putinţă ca teologi caie tiăiesc in Biseiica Oitodoxă să poată sciie căiţi
de dogmatică făiă să tiimită meieu şi făiă să menţioneze vieodată valoaiea şi
locul eshatologiei. Lituighia oitodoxă incepe şi se sfaişeşte cu anunţaiea Îm-
°
Refeiat susţinut la Confeiinţa teologică inteinaţională – Biserica şi societatea contenporană,
Ruse, 26-29 mai 2005. Deşi sintagma “lituigv aftei lituigv” este de piovenienţă apuseană, consi-
deiăm că pieluaiea ei din peispectivă oitodoxă este fundamentală pentiu inţelegeiea adevăia-
tului topos in caie se naşte intieaga misiune a Biseiicii Oitodoxe. Acest loc este spaţiul in caie
viaţa lui Dumnezeu se impăităşeşte lumii in chip deplin, anume Lituighia Euhaiistică, caie nu
este o simplă “luciaie publică”, ci o Sfantă şi Unică Luciaie Publică, ce se petiece piin insăşi “fa-
ceiea” Domnului.
D»×iri Br×o»
[11:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
păiăţiei, şi in stiuctuia sa de ansamblu nu este nimic altceva decat o icoană a
Eshatonului”.
1
z. Esun:oIooIn vuvzv×:vIs:X n SvI×:vI LI:uuouII
În decuisul secoleloi, inteipietaiea Sfintei Lituighii a cunoscut accente di-
feiite. Dacă acest caiactei eshatologic eia foaite piezent in comentaiiile bi-
zantine timpuiii ale Sfintei Lituighii, el a fost iepiimat in cele taizii. Piofesoiul
geiman Kail Chiistian Felmv, unul din cei mai avizaţi ceicetătoii ai istoiiei in-
teipietăiii Sfintei Lituighii Oitodoxe, a demonstiat inti-un studiu de maie fine-
ţe – compaiand comentaiiile Sfantului Dionisie Pseudo-Aieopagitul şi cel al
Sfantului Maxim Măituiisitoiul cu cel al lui Nicolae Cabasila – cum, in cazul
celui din uimă, caiacteiul eshatologic al Sfintei Lituighii a fost iepiimat. Pentiu
Sfantul Dionisie, Sfanta Lituighie este o “icoană a celei săvaişite de cetele inge-
ieşti”, iai pentiu Sfantul Maxim, o piegustaie a bunuiiloi veacului viitoi. Aces-
te aspecte lipsesc in talcuiiea lui Nicolae Cabasila, in centiul căieia stă piezen-
taiea in simboluii a evenimenteloi istoiice ale vieţii lui Hiistos.
2

Receptaiea acestui comentaiiu in spaţiul iăsăiitean in dauna celoi bizanti-
ne timpuiii a dus la iepiimaiea inţelegeiii eshatologice a Sfintei Lituighii şi
la tiansfoimaiea ei inti-o slujbă plină de simboluii, caie iememoiează imitativ
viaţa lui Hiistos intamplată in uimă cu două mii de ani. În Rusia, spie exem-
plu, datoiită unei laigi iăspandiii a comentaiiului Sfantului Maxim, inţelege-
iea eshatologică a Lituighiei ca piegustaie a veacului viitoi s-a menţinut pană
la jumătatea veacului al XVII-lea. Icoana Mantuitoiului intie puteiile ingeieşti,
o icoană piofund eshatologică, caie domina iconostasul, este inlătuiată in se-
colele al XVIII-lea şi al XIX-lea, devenind o expiesie a iepiimăiii caiacteiului
eshatologic al Sfintei Lituighii.
3

În uima paiticipăiii la un simpozion dedicat Lituighiei bizantine la Wash-
ington, maiele lituigist oitodox, Păiintele Alexandiu Schmemann, nota in jui-
nalul său, in data de 11 mai 1979: “Discuţii despie simboluii: nu cunosc nimic mai
lipsit de sens. În piofunzime, ele sunt un substitut al ‘vieţii in abundenţă’”
4
. Cu alte
cuvinte, dacă viem să nu gustăm diiect din plinătatea vieţii divine, să vedem in toa-
te obiectele sau mişcăiile lituigice simboluii, iai nu gestuii pline de viaţă divină.
Pe langă pioclamaiea “Împăiăţiei Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfant” de la
inceputul Lituighiei catehumeniloi, deosebit de impoitante pentiu inţelegeiea
dimensiunii eshatologice sunt acele locuii din Sfanta Lituighie unde ingeiii şi
ciedincioşii aduc impieună cantaie de slavă Dumnezeului Celui negiăit şi ne-
cupiins de minte, deci unde gianiţa dintie cei şi pămant este anulată.
5
1
Io»××is Zizioui»s, Die Eucharistie in der neuzeitlichen orthodoxen Teologie, p. 175, apud
K»vi Cnvis:i»× Frirv, Dognatica experinţei ecleziale. Înnoirea teologiei ortodoxe conten-
porane, tiaduceie de pi. piof. di. Ioan I. Ică ji, Edituia Deisis, Sibiu, 1999, p. 258.
2
Cf. K»vi Cnvis:i»× Frirv, “Die Veidiängung dei eschatologischen Dimension dei bvzanti-
nischen Cöttlichen Lituigie und ihie Folgen”, in iden, Diskos. Glaube. Erfahrung und Kirche in
der neueren orthodoxen Teologie. Gesannelte Aufsätze (= Oikonomia 41), hisg. von Heinz
Ohme und Iohann Schneidei, Eilangen, 2003, p. 180.
3
Ibiden, pp. 182-183.
4
Biografia unui destin nisionar. Iurnalul Părintelui Alexander Schnenann (1973-1983), tiadu-
ceie de Felicia Fuidui, Edituia Reintiegiiea, Alba Iulia, 2004, p. 351.
5
Revelatoi in acest sens este tiopaiul ce uimează după Stihoavna Utieniei din piima luni a
Postului Maie, unde ciedincioşii cantă: “În Biseiica slavei tale stand, in cei ni se paie a sta
Misiunea Bisericii – “liturghia” după Sfânta Liturghie
inter – I, 1-2 (2007) [11·]
În şedinţa sa din 10 febiuaiie 2004, Sfantul Sinod al Biseiicii Oitodoxe Ro-
mane a hotăiat ca la piima din cele nouă miiide ale sfinţiloi să fie ieintiodusă
pomeniiea Sfinţiloi Îngeii, astfel: “Întiu cinstea şi pomeniiea maiiloi voievozi
Mihail şi Caviiil şi a tutuioi ceieştiloi netiupeşti puteii”.
6
Astfel a fost indiep-
tată o eioaie pătiunsă in ediţiile iomaneşti ale Lituighieiului incepand cu edi-
ţia 1956. Piin aceasta pe discul euhaiistic este adunată biseiica intieagă, cea
pămantească şi cea ceiească, in juiul Mantuitoiului Hiistos.
Astfel, in iugăciunea iostită de pieot in timpul vohodului mic, acesta se ioa-
gă ca “impieună cu intiaiea noastiă să fie şi intiaiea sfinţiloi ingeii, caie slu-
jesc impieună cu noi şi impieună slăvesc bunătatea Ta”. În iugăciunea iostită
in taină in timpul Tiisaghionului sau in Imnul-Heiuvic, concelebiaiea oame-
niloi şi a ingeiiloi sunt foaite evidente, cum evidente sunt şi la sfaişitul iugă-
ciunii ce piecede Sanctus-ul, unde pieotul se ioagă:
Mulţumim Ţie şi pentiu Lituighia aceasta, pe caie ai binevoit a o piimi din mainile noas-
tie, deşi stau inaintea Ta mii de aihangheli şi zeci de mii de ingeii, heiuvimii cei cu ochi
mulţi şi seiafimii cei cu cate şase aiipi, caie se inalţă zbuiand, cantaiea de biiuinţă can-
tand, stiigand, glas inălţand şi giăind:
Sfant, Sfant, Sfant....
Cu aceste feiicite Puteii şi noi, Iubitoiule de oameni, Stăpane, stiigăm şi giăim: Sfant eşti
şi Pieasfant...
7
În special la inceputul iugăciunii anafoialei ce uimează după Sanctus, im-
pieună-cantaiea şi concelebiaiea umano-angelică devin sensibil evidenţiate atat
de Sfantul Ioan Cuiă de Aui, cat şi de Sfantul Vasile cel Maie.
8
Cel mai impoitant pasaj eshatologic al Sfintei Lituighii, neiemaicat de ma-
joiitatea comentatoiiloi modeini, este de depaite anamneza anafoialei caie
uimează cuvinteloi de instituiie şi piecede epicleza:
Aducandu-ne aminte, aşadai, de această poiuncă mantuitoaie şi de toate cele ce s-au fă-
cut pentiu noi: de ciuce, de gioapă, de invieiea cea de a tieia zi, de inălţaiea la ceiuii, de
şedeiea cea de-a dieapta, şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire.
Aici Biseiica işi aduce aminte de viitoi ca de un eveniment din tiecut. Aihi-
mandiitul Cipiian Kein spunea: “În anamneza euhaiistică se şteig gianiţele
dintie tiecut, piezent şi viitoi”. Mitiopolitul Ioannis Zizioulas comentează in-
să mai depaite:
Amintiiea viitoiului dinamitează pioblematica scolastică clasică piivitoaie la semnifica-
ţia de memoiial a Euhaiistiei. Ea nu este comemoiaiea euhaiistică a unui eveniment din
tiecut. Euhaiistia ca anamneză nu se iniădăcinează in tiecut – in ciucea lui Hiistos – ci
in viitoi, in Învieie şi in Împăiăţia ce va veni.
9
Născătoaie de Dumnezeu...”.
6
Cf. Nicoi»r D. Nrcui», “Pomeniiea Sfinţiloi Îngeii la Pioscomidie”, in Anuarul Facultăţii de
Teologie Ortodoxă. Universitatea Bucureşti IV (2004), pp. 577-589.
7
A se vedea oiice ediţie a Lituighiei Sfantului Ioan Cuiă de Aui.
8
Una din cele mai vechi anafoiale unde este menţionată impieună-lituighisiiea cu Sfinţii Îngeii
este cea din Evhologhionul episcopului Srv»vio× or Tnruis. Cf. Nicoi»r I. Povoviciu, Epicleza
euharistică, Edituia Nemiia, Bucuieşti, 2003, p. 148.
9
Io»××is Zizioui»s, Die Eucharistie in der neuzeitlichen orthodoxen Teologie, p. 176, apud
K»vi Cnvis:i»× Frirv, op. cit., p. 259.
D»×iri Br×o»
[116] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Intioducand iealităţile eshatonului in istoiie, Duhul Sfant, caie tianscende
istoiia liniaiă, tiansfoimă continuitatea istoiică inti-o piezenţă.
10
Este piezen-
ţa Domnului caie vine in mijlocul celoi caie s-au adunat in biseiică in numele
Lui, confoim poiuncii Sale. Există un cuvant gieu de inteipietat in Evanghelia
lui Ioan: “Adevăiat, adevăiat zic vouă: Cel ce ascultă cuvantul Meu şi ciede in
Cel ce m-a tiimis aie viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din
moaite la viaţă” (In 5, 24). Textul este asemănătoi celui lituigic, deoaiece pos-
tulează intiaiea in impăiăţia lui Hiistos făiă a tiece piin judecată. Amintiiea
viitoiului din anamneza euhaiistică este posibilă in viitutea acestui cuvant al
lui Hiistos, caie face posibilă eshatologia piezenteistă.
Aduceiea-aminte sau pomeniiea celei de-a doua veniii ca eveniment al tie-
cutului aiată că aceasta a avut deja loc sau cel puţin se petiece in acele momen-
te, tocmai datoiită anulăiii gianiţei dintie cei şi pămant. Ne aflăm in timpul lui
Dumnezeu caie le cupiinde pe toate, in acel “astăzi” al Biseiicii, unde toate eve-
nimentele iconomiei lui Dumnezeu se petiec in veşnicia dumnezeiască.
11
Isto-
iia se deschide spie veşnicie, timpul istoiiei este cupiins in timpul istoiiei man-
tuiiii, caie pătiunde in istoiie, dai nu se tiansfoimă in istoiie. Timpul atinge in
cuisul Euhaiistiei sfaişitul, caie este Hiistos cel inviat.
12
O analogie poate fi ofeiită de limbajul icoaneloi in caie nu este iepiezentat
simplu tiecutul, ci tiecutul in peispectiva a ceea ce aie să vină. Icoana oitodoxă
piezintă o lume tiansfiguiată, ea aie un caiactei eshatologic, asemănătoi celui
al Sfintei Lituighii.
Biseiica intieagă paiticipă astfel in mod foaite ieal la viaţa veşnică a lui
Dumnezeu, aşa cum este ea ofeiită lumii la masa euhaiistică. Sfanta Lituighie
este “cea mai diamatică măituiie a unei intalniii dintie eshaton şi istoiie, a de-
săvaişitului cu ielativul in existenţa umană aici şi acum”.
13
Această intalniie şi
gustaie din viaţa lui Dumnezeu nu poate iămane făiă consecinţe, deoaiece am
văzut cum veacul de acum se metamoifozează in zidiie nouă in Hiistos. Aceas-
tă veste o avem de tiansmis lumii.
10
O piezentaie detaliată a dimensiunii pnevmatologice a ecleziologiei in iden, “Die pneumato-
logische Dimension dei Kiiche”, in Internationale katholische Zeitschrift 2 (1973), pp. 111-127.
11
Există un timp saciu in caie oiice fel de timp piofan este depăşit, este timpul iconomiei divi-
ne. Istoiia mantuiiii se desfăşoaiă in timpul veşniciei divine, dai ea inteisectează şi istoiia
piofană şi ii dă sens. Moaitea şi Învieiea lui Hiistos sunt impliniiea “tvpos”-uiiloi din Vechiul
Testament. Un “tvpos” cieează o ielaţie intie două evenimente sau peisoane, in caie unul din cei
doi nu este doai el insuşi, ci este şi celălalt, iai celălalt il include şi piimul. Amandoi polii sunt
despăiţiţi tempoial, dai ei se află in lăuntiul istoiiei, ca figuii ieale. Amandouă peisoanele sau
evenimentele sunt din punctul de vedeie al timpului saciu contempoiane. Timpul in caie ele
există este timpul lituigic al lui “astăzi” (a se vedea toate tiopaiele maiiloi piaznice cieştine,
confoim căioia oiice eveniment al iconomiei mantuiiii aie loc “astăzi”, adică in timpul icono-
miei divine, in caie Biseiica intiă piin piăznuiiea ei şi face ca piaznicul să nu fie doai aduceie
aminte). Pentiu a scoate in evidenţă caiacteiul eshatologic al “tvpos”-ului, Oiigen şi Sfantul
Ciigoiie de Nazianz au dezvoltat o tipologie in tiei tiepte. Evenimentul din Vechiul Testament
este “tvpos” al lui Hiistos, deci se implineşte in Hiistos. Împliniiea in Hiistos devine la iandul ei
“tvpos” pentiu impliniiea umană in Biseiică şi Eshatologie. Cu piiviie la teologia tipologiei in
Biseiica veche vezi: Woiro»×o Hunrv, Passa und Ostern. Untersuchungen zur Osterfeier der
alten Kirche, Veilag Alfied Töpelmann, Beilin, 1969, pp. 89 ş.u.
12
Cf. Cnisi»i× L»ro×:, O istorie teologică a Bisericii. Itinerarul. fornele şi nodele teologiei,
tiaduceie de Maiia-Coinelia Ică ji, Edituia Deisis, Sibiu, 2003, p. 460.
13
Io»××is Zizioui»s, Creaţia ca Euharistie, tiaduceie de Caliopie Papacioc, Edituia Bizantină,
Bucuieşti, 1999, p. 23.
Misiunea Bisericii – “liturghia” după Sfânta Liturghie
inter – I, 1-2 (2007) [11¬]
×. LI:uuouIn cn Pns:v nI BIsvuIcII
Înti-o duminică din vaia lui 2001 mă aflam inti-una din biseiicile din Plo-
ieşti, piegătindu-mă alătuii de pieotul paioh să incepem Sfanta Lituighie, cand,
pe uşa din dieapta a altaiului, a intiat un pieot bătian cu baibă albă lungă, iia-
diind lumina descopeiită de Domnul uceniciloi pe Taboi, caie ne-a săiutat spu-
nandu-ne: “Hiistos a inviat!”.
Atunci am inţeles in mod piofund că Sfanta Lituighie este un Paşte, o ma-
ie tieceie din spaţiul şi timpul lumii in timpul cel veşnic al lui Dumnezeu, deşi
pană atunci, la fiecaie Sfantă Lituighie, in timpul puneiii agneţului şi al celoi-
lalte păiticele in Sfantul Potii, iosteam “Învieiea lui Hiistos văzand...”, “Lumi-
nează-te, luminează-te Noule Ieiusalime...” şi celelalte.
Aihimandiitul Vasilios, monah al manăstiiii Stavionikita din Sfantul Mun-
te Athos, comentand cuvintele “Ale Tale dintiu ale Tale, Ţie iţi aducem de toa-
te şi pentiu toate” spune:
Această ofiandă lituigică totală adusă Domnului cel junghiat puiuiea – un act de mul-
ţumiie şi libeitate – constituie centiul tainei, izvoiul sfinţiiii omului şi a cinstiteloi da-
iuii. Această ofiandă ne dezbiacă de toate, pieidem totul (Matei 16, 25). Încetăm să mai
existăm. Muiim. În acelaşi timp, e momentul cand ne naştem la viaţă, ne impăităşim de
viaţa dumnezeiască [...] Viaţa in Dumnezeiasca Lituighie e o stingeie conştientă şi tota-
lă, de aceea e şi o imbiăţişaie a unei taine ce ne depăşeşte. E osteneală şi odihnă, e moai-
te şi viaţă.
14
Dacă viaţa in Sfanta Lituighie este moaite şi viaţă, atunci Lituighia insăşi
este un Paşte, o tieceie “de la moaite la viaţă şi de pe pămant la cei”, aşa cum
cantă Biseiica in Iimosul piimei cantăii a Utieniei Paştiloi.
Pentiu a inţelege cum a conceput Biseiica Paştile tiebuie să ne indieptăm
piiviiea cătie Sinaxaiul citit la Utienia Învieiii din Sfanta şi Maiea Duminică a
Paştiloi:
Numim săibătoaiea de azi Paşti, după cuvantul caie in vechiul giai evieiesc insemnează
tieceie: fiindcă aceasta este ziua in caie Dumnezeu a adus, la inceput lumea dintiu nefi-
inţă intiu fiinţă. În această zi smulgand Dumnezeu pe popoiul isiaelitean din mana fa-
iaonului, l-a tiecut piin Maiea Roşie şi, tot in această zi, S-a pogoiat din ceiuii şi S-a să-
lăşluit in pantecele Fecioaiei. Iai acum, smulgand tot neamul omenesc din adancul iadului,
l-a suit la cei şi l-a adus iaiăşi la vechea viednicie a nemuiiiii.
15
Confoim teologiei acestui sinaxai, intemeietoi al tutuioi piazniceloi şi săi-
bătoiiloi anului biseiicesc, Dumnezeu a săvaişit patiu Paşti: (1) piimul Paşti
este aduceiea lumii dintiu nefiinţă la fiinţă (cieaţia): (2) al doilea Paşte săvaişit
de Dumnezeu este elibeiaiea popoiului Isiael din iobia Egiptului “cu mană ta-
ie şi biaţ inalt”: (3) al tieilea Paşte este Întiupaiea Fiului lui Dumnezeu in isto-
iie: (4) iai ultimul este iepiezentat de pogoiaiea la iad şi Învieiea lui Hiistos.
În toate cazuiile amintite este voiba despie o tieceie dinti-o staie in alta, din
nefiinţă la fiinţă, din Egipt in libeitate, din cei pe pămant şi de pe pămant la
cei. Toate faptele amintite sunt fapte existenţiale ce ţin de luciaiea lui Dumne-
14
Aihimandiitul V»siiios, Intrarea în Înpărăţie. Elenente de trăire liturgică a tainei unităţii în
Biserica Ortodoxă, tiaduceie de pi. piof. di. Ioan Ică, Edituia Deisis, Sibiu, 1996, pp. 60-61.
15
Penticostar, Edituia Edituia Institutului Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane,
Bucuieşti, 1999, p. 19.
D»×iri Br×o»
[118] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
zeu in istoiie şi dau o dimensiune pascală istoiiei lumii şi existenţei umane. Lu-
mea este cieată să tieacă, iai omul este cieat să uice de pe pămant la cei, să-şi
valoiifice in mod pascal existenţa.
Ceea ce este insă la fel de fundamental pentiu inteipietaiea acestui text
cheie al teologiei cieştine este faptul că se menţionează o cotempoialitate a ce-
loi patiu Paşti săvaişiţi de cătie Dumnezeu. Toate aceste “tieceii” (diabasis) se
petiec “in această zi”, adică inti-o aceeaşi zi, in ziua infinită a istoiiei mantuiiii,
“zi” pe caie o actualizăm in Sfanta Lituighie. Din această peispectivă poate să
aibă loc şi memoiia viitoiului in cadiul anamnezei lituigice, deoaiece Biseiica
iese inti-o manieiă pascală din timpul şi spaţiul istoiiei, pentiu a intia şi a in-
talni timpul lui Dumnezeu. Dacă inţelegem timpul aşa cum ne-a invăţat Păiin-
tele Stăniloae, ca “distanţa dintie chemaiea lui Dumnezeu şi iăspunsul omului
in ciedinţă”, atunci timpul poate fi valoiificat şi nu iămane la dimensiunea de
“chionos” numai in sinaxa lituigică.
Pentiu a vedea insă cum se actualizează taina Învieiii lui Hiistos in Biseii-
că de-a lungul anului lituigic, am putea să ne indieptăm piiviiile cătie piima
Duminică ce uimează Paştiloi, Duminica Tomii. Această Duminică este numi-
tă in sinaxaiele gieceşti şi iomaneşti, “Duminica Antipasha”
16
, adică “cea caie
ţine loc de Paşte”. Dacă acest luciu e adevăiat, inseamnă că noi tiăim in timpul
acestei săibătoii o actualizaie a Paştiloi. Dai să vedem ce ne spune sinaxaiul
acestei săibătoii:
Deci, deoaiece Învieiea Domnului intiece in măieţie toate celelalte luciuii din viaţă şi
este mai piesus de toată cugetaiea, o innoim şi o piăznuim nu numai in fiecaie an, ci şi
puiuiea, in fiecaie a opta zi. Astfel, Duminica de azi este intaia innoiie a Învieiii, caie cu
dieptate se poate numi şi a opta şi cea dintai.
17
Dacă Duminica Tomii este piima innoiie a Învieiii Domnului, celelalte Du-
minici sunt toate innoiii ale Învieiii. Astfel, fiecaie Sfantă Lituighie Dumini-
cală este un Paşte caie uică Biseiica neincetat de pe pămant la cei. Fiind a opta
zi, este o icoană a impăiăţiei veşnice a lui Hiistos, puitand in ea chipul veacu-
lui ce va să fie.
Cele mai vechi omilii pascale cunoscute folosesc pentiu paşte etimologia
“Pascha” = “diabasis”}“tiansitus”, adică tieceie, depăşiie a unei stăii şi intiaie
inti-o nouă staie.
18
Caudentius de Biescia pieia această etimologie şi foimu-
lează o tipologie foaite inteiesantă: Paştele este Euhaiistia, este “tieceiea” lui
Hiistos in painea şi vinul euhaiistic. Sfanta Lituighie, Euhaiistia, este Paştele
cel adevăiat, Paştele Domnului. În piedica pe caie Sfantul Ioan Hiisostom a ţi-
nut-o la 31 ianuaiie 387 in Antiohia, compaia paştele iudaic cu cel cieştin, afii-
mand că dacă paştele iudeiloi este legat de o zi anume, cieştinii săibătoiesc Paş-
tele nu o singuiă dată pe an, ci de tiei sau patiu oii pe săptămană, sau de cate
oii voi, adică la fiecaie Sfantă Lituighie.
19
Toate aceste măituiii ale tiadiţiei celei vii a Biseiicii intemeiază intieaga
existenţă şi viaţă cieştină pe teologia pascală. Viaţa lituigică a Biseiicii este o
viaţă pascală, dai şi viaţa fiecăiui cieştin este o viaţă pascală. Toate Sfintele
16
Piepoziţia “anti”, tiadusă din limba gieacă nu inseamnă, cum s-ai păiea la piima vedeie şi cum
ştim din limba voibită, “impotiivă”, ci “in loc de”.
17
Penticostar, p. 62.
18
Refeiitoi la această etimologie cf. Woiro»×o Hunrv, op. cit., pp. 120-129.
19
Cf. ibiden, pp. 134-135.
Misiunea Bisericii – “liturghia” după Sfânta Liturghie
inter – I, 1-2 (2007) [11o]
Taine ale Biseiicii sunt de natuiă pascală, deoaiece toate piesupun tieceii in
stăii duhovniceşti, spiiituale deosebite de cele iniţiale. Botezul este astfel un paş-
te, cununia este un paşte, hiiotonia este un paşte, toate hiănindu-se din Paşte-
le nostiu Hiistos, a căiui moaite şi Învieie o actualizăm de fiecaie dată cand
implinim poiunca dată uceniciloi la Cina cea de Taină: “Aceasta să faceţi intiu
pomeniiea Mea.”
a. “LI:uuouIn” ov ouvX SvX×:n LI:uuouIv –
BIsvuIcn I× mIsIu×v
Abia inţelegeiea Sfintei Lituighii ca icoană a Eshatonului şi ca Paşte al Bise-
iicii face posibilă o inţelegeie piofundă a “lituighiei” de după Lituighie. Deoa-
iece numai gustand din viaţa dumnezeiască in Lituighie, piindem puteiea de a
mijloci această viaţă societăţii contempoiane. Am insistat asupia inţelegeiii
eshatologice şi pascale a Sfintei Lituighii in paginile de mai sus, deoaiece aceste
dimensiuni nu mai sunt piezente decat inti-o mică măsuiă in conştiinţa noas-
tiă eclezială şi lituigică.
Împăităşiiea din viaţa dumnezeiască, caie e o iubiie nemăiginită, ne tians-
foimă şi ne piegăteşte pentiu a săvaişi un nou Paşte: tieceiea din Biseiică in
lume, vestiiea impăiăţiei lui Dumnezeu cătie toate neamuiile. În vechime, Sfan-
ta Lituighie se teimina odată cu iugăciunea Amvonului, cand pieotul ii invita
pe ciedincioşi “Cu pace să ieşim”, iai popoiul iăspundea “Întiu numele Dom-
nului”. Nu este voiba in acest dialog de ieşiiea pieotului din altai, aşa cum ve-
dem şi inţelegem azi, ci de ieşiiea intiegii Biseiici, a tutuioi celoi caie “au vă-
zut lumina cea adevăiată“, in numele lui Dumnezeu şi in pacea dăiuită de Domnul
cel Înviat, spie a spune intiegii lumi cat bine le-a făcut loi Dumnezeu. De aceea,
misiunea biseiicească in concepţia oitodoxă işi aie izvoiul in Sfanta Lituighie,
caie este icoana impăiăţiei lui Hiistos. Iubiiea Sfintei Tieimi şi iubiiea jeitfel-
nică a lui Hiistos tiebuie tiansmise lumii. Nu este voiba de un umanism antio-
pocentiic sau de o misiune socială a Biseiicii la nivel pui uman, ci de o misiu-
ne iniădăcinată adanc in Împăiăţia lui Hiistos, avand ca bază iubiiea pentiu
fiecaie peisoană umană, caie aie o valoaie unică dată de piezenţa chipului lui
Dumnezeu in oiice om.
20

La comuniunea cu Dumnezeu in cadiul Sfintei Euhaiistii este invitată in-
tieaga umanitate, să se impăităşească de daiuiile dumnezeieşti. Cei caie au ve-
nit tiebuie să se poaite apoi in lume ca posesoii ai acestoi daiuii, ca măituiisi-
toii ai iubiiii, ai păcii, ai ieităiii, ai jeitfelniciei, spie “a-i molipsi” pe toţi cei din
juiul loi. “Pacea mea o dau vouă”, spunea Mantuitotul uceniciloi. Această “pace
ceiească” o piimeşte Biseiica de la Hiistos in cadiul Euhaiistiei, o impăităşeş-
te tutuioi ciedincioşiloi, caie sunt chemaţi să o ducă in lume. Aceasta inseam-
nă in casele noastie, in familiile noastie, la locul de muncă, la venicii noştii, pe
stiada noastiă, in oiaşul nostiu, inti-o manieiă foaite concietă.
Refeiitoi la modul in caie se petiece ieşiiea Biseiicii in lume spie a săvaişi
o nouă luciaie publică măituiisitoaie, Mitiopolitul Ioannis Zizioulas spunea:
20
Troc:is:, Patiiaihul Biseiicii Oitodoxe Romane, “Răspundeiea socială a Biseiicii in Euiopa
– opeiă misionaiă şi ecumenică comună”, in Gândirea socială a Bisericii. Fundanente – docu-
nente – analize – perspective, volum iealizat de Ioan I. Ică ji şi Ceimano Maiani, Edituia Deisis,
Sibiu, 2002, p. 6.
D»×iri Br×o»
[1zo] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
“Această coboiaie a ceiului pe pămant caie face posibilă iidicaiea pămantului
la cei, umple pămantul de lumină, hai şi bucuiie şi face Lituighia o săibătoaie,
o celebiaie din caie cieştinii se intoic in lume bucuioşi şi puitătoii de hai”
21
.
După ce “aici (in Sfanta Lituighie n.n.) invăţăm să tiăim. Aici iăsaie viaţa cu
adevăiat libeiă ce va să vină, şi caie ni s-a dat. Vedem cum ofeiiiea e spoiiie,
deşeitaiea plinătate, smeienia slavă. Învăţăm să mulţumim”
22
, suntem tiimişi
de Dumnezeu in lume spie a face cunoscută tutuioi oameniloi această viaţă.
Viaţa autentic cieştină se invaţă in cadiul Sfintei Lituighii, unde tutuioi ce-
loi piezenţi le este impăiţită aceeaşi paine euhaiistică, impăităşindu-se cu to-
ţii dinti-un singui potii. Aici incepe misiunea Biseiicii, deoaiece abia in Sfan-
ta Lituighie invăţăm să impăiţim tot ceea ce avem. Aşa cum in cadiul lituigic
am impăiţit aceeaşi paine, tot la fel tiebuie să ne impăiţim hiana şi existenţa
cu vecinii noştii şi cu toţi cei aflaţi in sufeiinţă.
23
Poinind de la centialitatea Sfintei Lituighii in teologia oitodoxă, de la fap-
tul că lumea insăşi săvaişeşte neincetat o Lituighie, o “Lituighie cosmică”, du-
pă cum spunea celebiul teolog catolic Hans Uis von Balthasai, analizand teo-
logia Sfantului Maxim Măituiisitoiul, viaţa cieştină insăşi este chemată să devină
o viaţă euhaiistică, doxologică
24
, in cadiul căieia comuniunea de iubiie a Sfin-
tei Tieimi să fie dusă in lume de cei caie au gustat din ea. Astfel incepe pentiu
slujitoiii sfinteloi altaie şi pentiu toţi cieştinii “lituighia” de după Sfanta Litui-
ghie, luciaiea publică in lume ca tiimişi ai lui Dumnezeu spie a o sfinţi.
Lituighia euhaiistică nu este o “escapadă pioasă” in lumea iugăciunii şi o
intoaiceie de la iealităţile sociale ale lumii in caie tiăim piin inchideiea inti-un
spaţiu ghetou din caie nu mai ieşim, ci ea cheamă pe fiecaie ciedincios să cele-
bieze “taina fiatelui” in afaia Biseiicii
25
, in pieţele publice şi in mahalale, acolo
unde se aud stiigătele săiaciloi, ale bolnaviloi şi ale maiginalizaţiloi. Nicolae
Steinhaidt, comentand textul de la Matei 25 iefeiitoi la ciiteiiile Iudecăţii de
Apoi, subliniază inti-o celebiă piedică faptul că in acest text nu ne aflăm in vie-
un spaţiu saciu, vieo academie platoniciană, ci la nivelul celoi umiliţi şi obidiţi,
caie pot gusta din plin savoaiea unei fapte bune. Ciiteiiul ultim al judecăţii es-
te astfel expus de monahul de la Rohia: “Cum ne-am puitat in lume cu fiaţii, cu
vecinii, semenii şi viăjmaşii noştii”
26
.
21
Io»××is Zizioui»s, Creaţia ca Euharistie, tiad. de Caliopie Papacioc, Edituia Bizantină, Bu-
cuieşti, 1999, p. 23.
22
Aihimandiitul V»siiios, Intrarea în Înpărăţie. Elenente de trăire liturgică a tainei unităţii în
Biserica Ortodoxă, tiaduceie de pi. piof. di. Ioan Ică, Edituia Deisis, Sibiu, 1996, p. 64.
23
Cf. Io»× Bvi», Te Liturgy after the Liturgy. Mission and Witness fron an Orthodoxe Perspective,
WCC, Ceneva, 1996, p. 25.
24
Teologia poate fi concepută şi definită ca doxologie, fiind cantaie de slavă adusă cu toată fiinţa
lui Dumnezeu. “Ce poate fi mai adevăiat decat un cantec cuiat, o sfantă laudă?”, se intieba ieio-
schimonahul Daniil Tudoi. Confoim unei astfel de viziuni, psalmistul David face teologie atunci
cand cantă: “Toată suflaiea să laude pe Domnul!” (Ps 150, 6): peştii cei maii şi toate adancuiile:
focul şi giindina, zăpada şi biuma, vantul şi fuituna, caie implinesc poiuncile Lui: munţii şi toate
dealuiile, pomii cei ioditoii şi toţi cediii: fiaiele şi toate dobitoacele, taiatoaiele şi păsăiile zbu iă-
toaie: stăpanitoiii pămantului şi toate noioadele: toate să laude Numele Domnului (Cf. Ps 148).
Astfel cantă inima utienică a “dieptei slăviii” a Oitodoxiei (cf. Ieioschimonahul D»×iii Tuoov,
Scrieri. I, Edituia Chiistiana, Bucuieşti, 1999, p. 18).
25
Cf. Io»× Bvi», The Liturgy after the Liturgy. Mission and Witness fron an Orthodoxe Per-
spective, WCC, Ceneva, 1996, p. 20.
26
Nicolae Steinhaidt, Dăruind vei dobândi, Edituia Episcopiei Oitodoxe Romane a Ma ia mu ie-
şului şi Sătmaiului, Baia Maie, 1992, p. 39.
Misiunea Bisericii – “liturghia” după Sfânta Liturghie
inter – I, 1-2 (2007) [1z1]
Actualul aihiepiscop al Tiianei, Anastasios Yannoulatos, fost piofesoi de
istoiia ieligiiloi la Univeisitatea din Atena, consideia necesaiă pentiu integii-
tatea paiticipăiii lituigice a oiicăiui ciedincios extindeiea Lituighiei la intiea-
ga viaţă:
Fiecaie dintie ciedincioşi este chemat să continue o “lituighie” peisonală pe altaiul tai-
nic al piopiiei inimi, să iealizeze o piopovăduiie vie a veştii celei noi “de diagul intiegii
lumi”. Făiă această continuaie, lituighia iămane incompletă. [...] Ieitfa Euhaiistiei tiebu-
ie extinsă in saciificii peisonale pentiu cei aflaţi in nevoi, fiaţii pentiu caie Hiistos a mu-
iit [...] Continuaiea Lituighiei in viaţă inseamnă elibeiaie continuă de puteiile iăului ca-
ie luciează inlăuntiul nostiu, o ieoiientaie continuă şi deschideie [...] pentiu elibeiaiea
peisoaneloi umane de oiice stiuctuiă demonică de nedieptate, exploataie, agonie, sin-
guiătate şi pentiu a ciea o comuniune ieală a peisoaneloi in iubiie.
27
Atitudinea peisonală a cieştinului este desciisă ca “lituigică” deoaiece işi
piimeşte eneigia şi foiţa din paiticipaiea la jeitfa euhaiistică a Biseiicii, con-
stituie cea mai bună piegătiie pentiu o paiticipaie mai conştiincioasă la Euha-
iistie şi este o expiesie vie a tiansfoimăiii ieale a omului in Hiistos.
28
Piin aceasta Sfanta Lituighie nu mai poate iămane locul exclusiv al unei
sfinţiii individuale, ci tiansfoimă membiii Biseiicii in maitoii şi măituiisitoii
ai impăiăţiei lui Hiistos şi impieună-luciătoii la mantuiiea lumii.
Stiuctuia de bază a Sfintei Lituighii cupiinde două mişcăii: piima este adu-
naiea popoiului pentiu a auzi cuvantul lui Dumnezeu şi pentiu a manca Pai-
nea Vieţii (Lc 4, 16), iai a doua este tiimiteiea cieştiniloi in lume pentiu a in-
văţa toate neamuiile şi a da măituiie despie viaţa in Iisus Hiistos.
29
Toţi cieştinii
devin astfel misionaii şi sunt chemaţi să dea măituiie despie noua viaţă in Hiis-
tos. Făiă această intemeieie teologică a slujiiii sociale a Biseiicii, misiunea bi-
seiicească s-ai tiansfoima inti-o misiune a oameniloi, oiientată antiopocen-
tiic, aşa cum se intamplă in unele confesiuni cieştine.
Cieştinii din alte tiadiţii decat cea oitodoxă consideiă in mod eionat că Bi-
seiica Oitodoxă este o biseiică “nemisionaiă”, inchisă intie fiontieie naţionale
şi indifeientă faţă de conveitiiea lumii la Hiistos, implicaiea socială nefiind de
asemenea foaite elocventă. Oitodocşii insă au ales un mod foaite piopiiu de a
inţelege şi a face misiune. Centiul intiegii misiuni este in tiadiţia Sfinţiloi Pă-
iinţi Sfanta Lituighie, in timpul căieia Biseiica “piegăteşte, hiăneşte şi tiimite
misionaii in lume”
30
. Astfel “lituighia” de după Sfanta Lituighie, caie este izvo-
iul intiegii misiuni, este cel mai piopiiu mod al Biseiicii Oitodoxe de a-şi im-
plini misiunea şi slujiiea socială.
<. SIu:Iuvn BIsvuIcII In oouX nI:nuv
Însoţind o delegaţie a Biseiicii Evanghelice din Ceimania inti-o vizită efec-
tuată inti-o epaihie a biseiicii noastie, episcopul locului piezenta instituţiile
sociale ale epaihiei iespective, oifelinate, case de bătiani, cantine sociale etc.
cu uimătoaiele cuvinte: “un alt altai la caie slujim”. Atunci am iealizat inti-un
27
Io»× Bvi» (ed.), Martyria-Mission· Te Witness of the Orthodox Churches Today, WCC, Ce-
neva, 1994, p. 67.
28
Cf. Io»× Bvi», Te Liturgy after the Liturgy, p. 20.
29
Ibiden, p. 24.
30
Ibiden.
D»×iri Br×o»
[1zz] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
mod foaite conciet că Biseiica slujeşte la două altaie, iai această tiadiţie a păs-
tiat-o cu ciedincioşie incă din piimele veacuii. Un vechi iegulament biseiicesc,
Didascalia siriacă, iedactată la jumătatea secolului al III-lea, undeva in Siiia,
numeşte săiacii, oifanii şi bolnavii “altaiul lui Dumnezeu”:
Dacă un om a piimit ajutoi la tineieţe fiind oifan, sau ajutoi pentiu slăbiciunea vaistei
inaintate, sau ajutoi pentiu infiimitatea pe caie o aduce boala, sau ajutoi pentiu cieşte-
iea copiiloi, acesta tiebuie măituiisit diept altaiul lui Dumnezeu.
31

Avand in vedeie impoitanţa slujiiii la acest al doilea altai, slujitoiii altaiului
sunt indemnaţi:
Diept uimaie, fiind tu episcop sau diacon, peiseveiand in slujiiea cătie altaiul lui Hiis-
tos – adică (slujiiea cătie) văduve şi oifani – stiăduieşte-te...
32
Sfantul Ioan Cuiă de Aui voibeşte despie Lituighia caie aie loc in afaia Bi-
seiicii, unde la altaiul săiaciloi sunt chemaţi să slujească toţi cieştinii, alătuii
de cleiul Biseiicii. Este voiba de slujiiea lumii, a oifaniloi, văduveloi şi săiaci-
loi, in numele iubiiii lui Dumnezeu.
În dinamica Paştelui de caie am amintit, omul este chemat la săvaişiiea unui
nou Paşte peisonal, ieşiiea din el insuşi şi tieceiea in celălalt, dăiuiiea pentiu
apioapele. Această schimbaie innoitoaie insă se hiăneşte din Învieiea lui Hiis-
tos celebiată in jeitfa euhaiistică. Sfantul Vasile cel Maie şi Sfantul Ioan Cuiă
de Aui, teologii lituigici piin excelenţă ai Biseiicii Oitodoxe, sunt, nu intam-
plătoi, şi unii din cei mai maii iefoimatoii sociali ai viemii in caie au tiăit.
Sfantul Ioan Cuiă de Aui, piin stiuctuiile filantiopice iniţiate sau conduse de
el, asiguia intieţineiea a peste 3000 de văduve şi a sute de stiăini, bolnavi şi pii-
zonieii incă in viemea cand eia pieot in Antiohia, număiul săiaciloi aflaţi in
ingiijiiea sa pe viemea aihiepiscopatului la Constantinopol iidicandu-se la
7000. Sfantul Vasile cel Maie a oiganizat un “oiaş” cu spitale, oifelinate, case
de oaspeţi, şcoli, atelieie, mobilizand sute de oameni pe baza unui plan social
sistematic, a căiui iealizaie a uimăiit-o el insuşi pas cu pas, imitand slujiiea lui
Hiistos.
33
Această atitudine defineşte in mod deplin spiiitualitatea oitodoxă, caiacte-
iizată de un iitm pascal al vieţii, caie iese din această lume spie a gusta din lu-
mea lui Dumnezeu in Sfanta Euhaiistie, dai se ieintoaice in această lume pen-
tiu a tianspune in cotidian lumina Învieiii lui Hiistos, caie nu va stiăluci numai
in veacul ce va să fie, ci deja “aici şi acum”. Sensul intiegii cieaţii, al intiegii lumi
este “ceiul nou şi pămantul nou” (Ap 21, 1), descopeiit de Dumnezeu Însuşi
Sfantului Ioan Evanghelistul. Pană cand acestea voi veni, noi cieştinii suntem
chemaţi să dăm măituiie despie acest cei nou şi pămant nou incă aflandu-ne
in timpul şi tiupul acestei lumi.
31
Te Didascalia Apostolorun in Syriac II, capitolele XI-XXVI, tiaduceie de Aithui Vööbus,
CSCO, 408, Louvain, 1979, p. 161.
32
Ibiden, p. 163.
33
Cf. A×»s:»sios Y»××oui»:os, Ortodoxia şi problenele lunii contenporane, Edituia Bizantină,
Bucuieşti, 2003, p. 199. Cu piiviie la instituţiile de asistenţă socială in Biseiica veche, aşezăminte
de ociotiie şi caiitate pentiu văduve, oifani şi fecioaie, vezi Liviu S:»×, “Instituţiile de asistenţă
socială in Biseiica veche”, in Ortodoxia IX (1957) 1, pp. 95-118.
Misiunea Bisericii – “liturghia” după Sfânta Liturghie
inter – I, 1-2 (2007) [1z×]
Excuus: DInco×In ov nzI n BOR I× cX:vvn on:v
Dacă pană la instauiaiea comunismului in Romania, la jumătatea secolului
al XX-lea, majoiitatea instituţiiloi de asistenţă socială apaiţineau Biseiicii, in
timpul iegimului totalitai a fost inteizisă oiice activitate instituţionalizată a Bi-
seiicii in domeniul activităţii caiitativ-sociale, aşezămintele ei fiind pieluate de
Stat. Cu toate acestea, pieoţii noştii şi-au exeicitat misiunea caiitativă in paio-
hiile pe caie le-au păstoiit.
După 1990, BOR a ieactivat o seamă de instituţii de asistenţă socială, a infi-
inţat 11 secţii de Teologie-Asistenţă Socială in cadiul Univeisităţiloi din Ro-
mania, iai Sfantul Sinod şi Consiliul Naţional Biseiicesc au apiobat, in piimă-
vaia anului 1997, infiinţaiea in cadiul Adiminstiaţiei Patiiaihale a Sectoiului
“Biseiica şi Societatea”, caie aie in componenţa sa Biioul de Asistenţă Socială
al Patiiaihiei Romane. Piinti-o altă hotătaie sinodală, din iunie 1998, s-a decis
implicaiea BOR in piogiamul naţional de piotecţie a copilului aflat in dificul-
tate, iai in anii uimătoii sfeia de implicaie a Biseiicii a fost extinsă la apioape
toate nevoile societăţii iomaneşti.
Astăzi, pe langă Biioul de Asistenţă Socială din cadiul Sectoiului “Biseiica
şi Societatea” al Administiaţiei Patiiaihale, mai activează 16 Biiouii de asis-
tenţă socială la nivel de centiu epaihial, 14 la nivelul piotopopiateloi şi 8 la ni-
vel de paiohie. La sfaişitul anului 2003, in cupiinsul Patiiaihiei Romane func-
ţionau 118 aşezăminte sociale, din caie 39 pentiu copii, 12 pentiu bătiani, 40
de cantine sociale, 19 cabinete şi faimacii sociale, 2 centie de diagnostic şi tia-
tament şi 6 centie pentiu asistenţa familiiloi in dificultate. De piogiamele ofe-
iite de aceste centie sociale beneficiază peste 100.000 de nevoiaşi. Pentiu acti-
vităţile social-filantiopice au fost cheltuiţi in anul 2003 116.717.266.479 lei,
echivalentul a peste 3.000.000 EURO.
34
6. MXu:uuIn socInIX n vnuouIvI
Diaconia şi implicaiea socială a episcopului inti-o epaihie sau a pieotului
inti-o paiohie e deteiminată tematic de Molitfelnic, caie aiată că misiunea sau
diaconia noastiă cupiinde toate pioblemele legate de viaţa politică, de invăţă-
mant, de societate, de viaţa de zi cu zi, neiămanand nimic in afaia giijii sfinţi-
toaie şi pastoiale a Biseiicii.
35
Pieotul nu poate să schimbe lumea, dai cu haiul
piimit de la Dumnezeu poate să schimbe o mică paite a lumii şi să-L ofeie so-
cietăţii pe Acela Caie poate să tiansfiguieze totul, din moment ce “a biiuit lu-
mea” (In 16, 23).
Nu este locul şi cazul să detaliem aici toate aspectele ce ţin de misiunea Bi-
seiicii in lumea modeină. Aş doii totuşi să evidenţiez tiei aspecte fundamentale:
În piefaţa volumului Biserica în nisiune, editat de Patiiaihia Romană cu
ocazia impliniiii a 120 de ani de la obţineiea autocefaliei şi a 90 de ani de la iidi-
34
Infoimaţiile au fost luate din studiul lui Duri:vu Coio:rio, “Luciaiea caiitativă a Biseiicii
Oitodoxe Romane astăzi”, in Biserica în nisiune. Patriarhia Ronână la ceas aniversar. 120 de
ani de autocefalie (1885-2005)· 80 de ani de Patriarhat (1925-2005), volum tipăiit cu apiobaiea
Sfantului Sinod al Biseiicii Oitodoxe Romane, Edituia Edituia Institutului Biblic şi de Misiune
al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 2005, pp. 455-480.
35
Cf. Cnrovonios D. Mr:»iii×os, Parohia – Hristos în niilocul nostru, tiad. de pi. piof. di.
Ioan I. Ică, Edituia Deisis, Sibiu, 2004, p. 93.
D»×iri Br×o»
[1z:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
caiea la iangul de Patiiaihie, Mitiopolitul Daniel spunea că “inti-o lume a pie-
ţei şi a piofitului, Biseiica tiebuie să apeie peisoana umană, de oiice foimă de
cumpăiaie-vanzaie a ei ca obiect”.
36
Valoaiea oiicăiei peisoane umane ca pui-
tătoaie a chipului lui Dumnezeu stă deasupia tutuioi inteieseloi politice, eco-
nomice sau sociale.
În al doilea iand, tiebuie iemaicat că intieaga filantiopie sau diaconie cieş-
tină se face in numele lui Iisus Hiistos, singuiul Adevăi univeisal şi integial din
această lume. Mai mult decat atat, piin iubiie de oameni, cieştinii sunt che-
maţi să-i conducă pe ceilalţi oameni cătie Hiistos. Căutand in spaţiul societă-
ţii dieptate şi pace, omul modein caută inconştient pe Acela caie este Diepta-
tea şi Pacea intiupată. Chiai dacă filantiopia biseiicească nu poate ciea o lume
dieaptă, asiguiand tutuioi condiţii de viaţă decente, mijlocindu-L pe Iisus Hiis-
tos ii ajută pe toţi nedieptăţiţii, oiopsiţii şi săiacii să stiăbată diumul acestei
vieţi şi să-şi poaite ciucea cu o mentalitate nouă, izvoiată din ciedinţa in
Domnul cel Înviat.
Există in societăţile modeine o seamă de ideologii iefiactaie mesajului cieş-
tin. Misiunea noastiă nu tiebuie să se tiansfoime inti-o polemică omenească
cu ideologiile omeneşti, pentiu că astfel ai deveni ea insăşi o ideologie ome-
nească paialelă cu celelalte. Biseiica tiebuie să dea o măituiie despie iubiiea
lui Dumnezeu faţă de lume in Iisus Hiistos. De multe oii diaconia şi misiunea
Biseiicii nu au altă posibilitate decat iugăciunea. Diept uimaie, ceea ce nu pu-
tem face noi să-I inciedinţăm lui Dumnezeu.
37

Patiiaihul Teoctist afiima că Biseiica poate contiibui la insănătoşiiea vieţii
sociale piin foimaiea de oameni cu fiică de Dumnezeu in toate stiatuiile soci-
etăţii, oameni ciedincioşi, caie să aibă “Duhul lui Dumnezeu” (1 Co 7, 14),
elibeiaţi de iobia patimiloi şi pătiunşi de duhul jeitfelniciei şi al iubiiii de se-
meni. Piin aceştia Biseiica poate tiansmite intiegului oiganism social duhul
evanghelic.
38
Astfel de oameni nu pot fi foimaţi decat piin paiticipaiea la Sfan-
ta Lituighie şi impăităşiiea din Tiupul şi Sangele lui Hiistos.
Piea Feiiciiea Sa consideiă că
Biseiica tiebuie să-şi manifeste vocaţia sa piofetică piinti-o ceicetaie iiguioasă – după
pilda Păiinţiloi Biseiicii şi in special a Păiinţiloi Capadocieni – a spiiitului cultuiii şi civi-
lizaţiei actuale, asimiland ceea ce este ziditoi pentiu om şi lume şi inlătuiand acele aspec-
te caie indepăitează pe om de Dumnezeul Cel adevăiat şi de calea impliniiii sale plenaie.
39
36
D»×iri, Mitiopolitul Moldovei şi Bucovinei, Cuvant inainte la Biserica în nisiune. Patriar hia
Ronână la ceas aniversar. 120 de ani de autocefalie (1885-2005)· 80 de ani de Patriarhat
(1925-2005), p. 7.
37
Cf. Cnrovonios D. Mr:»iii×os, op. cit., p. 97.
38
Troc:is:, Patiiaihul Biseiicii Oitodoxe Romane, “Răspundeiea socială a Biseiicii in Euiopa
– opeiă misionaiă şi ecumenică comună”, art. cit., pp. 5-6.
39
Ibiden, p. 6-7.
inter – I, 1-2 (2007) [1z·]
Valenţele primare ale Sfintei Scripturi,
astăzi
Constantin Jinga
C
vro cX ×u rxis:X vvro c»v:r cioită mai pe măsuia gandiiii post-
modeine, insă făiă a fi postmodeină, decat Sfanta Sciiptuiă. Iai da-
că aş avea ingăduinţa să demonstiez această afiimaţie adoptand un
stil postmodein, aş incepe piin a spune că, de fapt, aigumentul nici
nu este chiai aşa de tias de păi după cum paie la piima vedeie. Chiai dacă
este o caite plină de nobleţe, Biblia a fost gandită incă de la bun inceput astfel
incat să aibă o capacitate maximă de a inteiacţiona şi de a se combina in vaii-
ante diveise, făiă a-şi alteia esenţa, ci innobiland elementele cu caie intiă in
aimonie.
Apoi, piobabil că m-aş indepăita de toată această chimie, iemaicand că
oiicine a avut piilejul să paicuigă, chiai şi in maie viteză, vieo pioducţie iefe-
iitoaie la postmodeinism, a aflat cu siguianţă că una dintie caiacteiisticile de-
finitoiii pentiu noi, postmodeinii, paie a fi tocmai faptul că manifestăm o sus-
piciune cionică faţă de metanaiaţiuni. Iean-Fiancois Lvotaid voibeşte despie
acest scepticism inti-o analiză mai amplă, vizand campul ştiinţeloi, al filosofi-
ei, al cunoaşteiii. Însă tot el aiată că, de-acum, dominanta aceasta tinde să fa-
că paite din bagajul nu doai intelectual, ci şi afectiv şi compoitamental chiai,
al fiecăiuia dintie noi.
1
Am fost deja maitoii la falimentul piea multoi sisteme
de gandiie, ideologii, mituii, mitologii de oiice fel, pentiu a mai ciedita intiu
totul sau a ne mai lăsa piinşi in vieo poveste caie pietinde că ne poate explica
felul cum meige lumea. Un insemnat teolog anglican, Pi. Nicolas Stebbing
C.R., iemaica deunăzi, cu o undă de umoi specific, faptul că teoiiile lui Chailes
Daiwin, Kail Maix, Adam Smith, Auguste Compte, Sigmund Fieud ş.a. ne-au
incuiajat să avem un sentiment vădit de supeiioiitate, bazat pe ciedinţa că, ia-
tă, am izbutit să contiolăm totul: economia, mediul, lumea – totul. Toate bune
şi fiumoase, insă iată că pană la uimă... nu a meis.
2
Cel de al doilea iăzboi
mondial totuşi a avut loc, iai lagăiele de concentiaie naziste şi comuniste voi
iămane pentiu totdeauna ca o pată asupia secolului XX. Nimic nefiiesc, aşa-
dai, in faptul că am inceput să avem dificultăţi majoie, atunci cand ni se ceie să
ciedităm istoiii piopuse sau chiai impuse ca veisiuni explicative in iapoit cu
lumea.
Şi cat ciedeţi că ai tiebui să căutăm piin Biblie pană să aflăm ielatăii eloc-
vente tocmai in acest sens? Am convingeiea că, la o ceicetaie cat de sumaiă a
bagajului de cunoştinţe al unui absolvent mediu de gimnaziu, este cu neputin-
1
Ir»×-Fv»×cois Lvo:»vo, Condiţia postnodernă. Raport asupra cunoaşterii, tiaduceie şi cu-
vant inainte de Cipiian Mihali, Idea Design & Piint Edituiă, 2003, p. 11
2
Cf. Nicoi»s S:rnni×o C.R., Anglicanisn şi Ortodoxie. Perspective religioase pentru o lune
postnodernă (= Antimis – teologie şi modeinitate), tiaduceie de Miicea Szilagv, Ed. Ma ii nea sa,
Timişoaia, 2003, pp. 62-63.
Co×s:»×:i× Ii×o»
[1z6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
ţă să nu iasă la lumină istoiia chemăiii lui Aviaam, de pildă.
3
Sau istoiia lui
Moise.
4
Sau istoiia Sfantului Ilie Tesviteanul.
5
Evident că exemplele ai putea
continua. Aceste ielatăii dau seama de peisonaje caie se opun unoi metanaia-
ţiuni şi se iidică impotiiva acestoia. Aviaam spaige cadiele cutumei (fiul să iă-
mană neapăiat alătuii de familia păiinţiloi săi şi să-şi constiuiască un viitoi
stiict intie limitele tiibului): Moise demonstiează falsitatea concepţiei confoim
căieia unele popoaie sunt soitite sclaviei, iai altele sunt soitite să domine: iai
Sf. Ilie Tesviteanul deconstiuieşte pas cu pas ideea politică a iegelui Ahab, cum
că piospeiitatea economică este legată de inchinaiea la idoli. Necesitatea ies-
pectăiii cutumei, ideea piedestinăiii politice şi ciedinţa că economia ţine de
inchinaiea la idoli sunt tiei metanaiaţiuni şi au, aici, conotaţii negative. Sunt
piezentate ca fiind coeicitive, apăsătoaie, peinicioase, uşoi detuinabile in di-
iecţia atingeiii unoi obiective stiict peisonale sau a cultului peisonalităţii cui-
va şi, nu in ultimul iand, impeiialiste – dacă ne este ingăduit să utilizăm jaigo-
nul postmodein. În schimb, Aviaam, Moise şi Sf. Ilie Tesviteanul – adică tocmai
cei caie ies din tipaiele metanaiaţiuniloi şi se iidică impotiiva acestoia, sunt
peisonajele conotate pozitiv, tocmai pentiu că acţionează in confoimitate cu
voia lui Dumnezeu.
Oaie am gieşi dacă am inţelege de aici că Biblia piiveşte metanaiaţiunile cu
suspiciune? Iudecand luciuiile dinti-o peispectivă biblică, oiice metanaiaţiu-
ne, din momentul cand se piezintă cu pietenţii absolutiste, fiizează idolatiia.
Iai aceasta ţine, deja, de poiunca a doua din Decalog.
6
Asemenea unui idol, o
metanaiaţiune nu este decat un mecanism caie pioduce un număi de comodi-
tăţi, dai cu pieţul detuinăiii, impuţinăiii sau chiai anulăiii unoi aspecte fiinţi-
ale esenţiale. Un efect mult mai diastic şi mai adanc, aşadai, decat cel semna-
lat de cătie Maishall McLuhan cu iefeiiie la facilităţile aitificiale puse la
dispoziţia omului: o facilitate utilizată excesiv in seiviciul unei capacităţi spe-
cific omeneşti, ca extensie a acesteia, poate conduce in timp la “amputaiea” ca-
pacităţii iespective.
7
Atata timp cat poiunca a doua şi, in geneial voibind, Decalogul ţin de esen-
ţa unei conştiinţe biblice, am putea conchide fiiesc, cied, că este posibil să con-
sideiăm Sfanta Sciiptuiă tocmai ca pe un instiument excepţional cu ajutoiul
căiuia dobandim capacitatea de a deconstiui metanaiaţiuni de oiice fel. Sim-
plul fapt că paginile Sciiptuiii piopun ca pilde de uimat gestuiile unoi eioi
oponenţi idolatiiei şi caie demască goliciunea şi neputinţa idoliloi sau chiai
dăiamă idoli, iai aceşti eioi sunt conotaţi pozitiv in mod consecvent – ai tie-
bui să ne dea de gandit in acest sens.
Dai nu este oaie şi Biblia, la iandul ei, tot un fel de metanaiaţiune? Nu in-
spiiă şi ea alte metanaiaţiuni? Nu este şi ea un document autoiitativ şi coeici-
3
Vezi Fc 12, 2-3.
4
Vezi Iş cap. 3.
5
Vezi 3 (1) Rg 16-22.
6
Iş 20, 4.
7
M»vsn»i McLun»×, Understanding Media· Te Extensions of Man, ediţia a III-a, McCiaw-
Hill, New Yoik, 1964, p. 45. O iecitiie a pasajeloi ciitice la adiesa idolatiiei din Caitea lui Daniel
sau din Înţelepciunea lui Solomon ai fi de un ieal folos in inţelegeiea celoi aiătate aici.
Valenţele prinare ale Sfintei Scripturi. astăzi
inter – I, 1-2 (2007) [1z¬]
tiv, inti-un sistem impeiialist bazat pe tot ceea ce noi, postmodeinii, socotim
a fi suma tutuioi ieleloi?
8
Înti-adevăi, Biblia este valoiificată adeseoii ca document autoiitativ, ca gi-
iant al unoi metanaiaţiuni. De pildă, nazismul şi doctiinele afeiente acestuia
işi ieclamau iădăcini biblice.
9
Tot aşa, ideologia caie a condus la momentul
9}11 işi aiogă unele baze sciiptuiistice.
10
Evident că, inti-o lume postmodeină,
o astfel de aboidaie a subiectului este cum nu se poate mai legitimă. Dacă citi-
toiul nu ia aminte la modul de agiegaie al Bibliei, va pieide sensul maiii poves-
tiii iostită de foşnetul naiaţiuniloi ei multiple. În consecinţă, acest cititoi se va
simţi legitimat să selecteze din maiele coipus, fiiele convenabile piopiiei lui
metanaiaţiuni. În aceeaşi lume postmodeină, pick ó nix nu este neapăiat o fi-
guiă de stil. Dai a fost oaie vieodată? Şi este ea intotdeauna legitimă? Un iăs-
puns posibil este: Dar chiar contează?
Înainte de a inceica un iăspuns la această intiebaie, să piivim luciuiile şi
dinti-o peispectivă alteinativă. Cea a lui Steve Tavloi, de pildă. În anul 2003,
Steve Tavloi piegătea o teză de doctoiat in teologie. Nu ştiu ce culoaie aie pie-
lea lui Tavloi. De asemenea, nu ştiu in ce măsuiă mai este ielevant să menţio-
nez că Tavloi piovine din Aoteaioa. Nu am absolut nicio idee despie felul cum
se pionunţă Aoteaioa, insă dacă cineva aie nevoie de infoimaţii suplimentaie,
pot spune că Aoteaioa se află in Noua Zeelandă. Cel puţin aşa susţine Tavloi
insuşi. Eu, unul, nu am veiificat. Mai ştiu că Steve Tavloi este cieştin şi că mei-
ge la biseiică inti-un loc numit Ciacewav. Tavloi publică peiiodic pe inteinet
un fel de meditaţii cieştine postmodeine – lectuii, piin lentila Sfintei Sciip-
tuii, a lumii in caie tiăim. Înti-una dintie meditaţiile acestea, descopeiim o
analiză deosebit de inteiesantă a unoi piese muzicale din iepeitoiiul foimaţii-
loi Faithless şi Rae & Chiistian. Rae & Chiistian este o tiupă de muzică dance,
iai despie Faithless, cititoiii mai tineii ai acestui mateiial voi fi auzit cu sigu-
ianţă: acum caţiva ani au dominat topuiile cu o piesă intitulată nici mai mult,
nici mai puţin decat God is a DI.
11
Desigui că atat numele acestei foimaţii, cat
şi titlul şi conţinutul piesei in discuţie sunt depaite de a fi acceptabile pentiu
un cieştin. Cu toate acestea, Tavloi izbuteşte să ieliefeze de aici un model po-
sibil de viaţă cieştină, ca pe o cale ieală spie mantuiie accesibilă omului post-
modein. Ce face un DI? – decupează bucăţi sonoie din melodii difeiite sau
chiai din medii difeiite, pe caie le ie-mixează amplificandu-le, măiindu-le sau
micşoiandu-le tuiaţia, astfel incat iezultatul final să fie o compoziţie nouă. Tot
aşa putem să facem şi noi, cieştini inti-o lume postmodeină, conchide Tavloi:
8
Vezi Urnrv:o Eco, “Cat costă piăbuşiiea unui impeiiu”, in Pliculeţul Minervei, tiaduceie de
Mihaela Şchiopu, Ed. Humanitas, Bucuieşti, 2004, p. 20.
9
Vezi, de pildă, A×:o×io S»i»z»v, Aconfessionalisno do Estado, t. I, in Annales du Congres,
Madiid, 1925, pp. 129 sq.
10
Pirvvr Co×rs», “Al-Qaida, the sect”, in Le Monde Diplonatique, ian. 2002, [http:}}mondediplo.
com}2002}01}07sect]: vezi şi documentele publicate pe site-ul http:}}www.jihadwatch.oig, mai
ales comentaiiile pe maiginea ait. “Al-Qaida chief calls Muslims to jihad”, posted bv Robeit at
Novembei 27, 2004 08:07 AM [http:}}www.jihadwatch.oig}aichives}004062.php], in special in-
teivenţiile consecutive apaiiţiei comentaiiului utilizatoiului cu pseudonimul “u i all ietaids”.
[http:}}www.jihadwatch.oig}aichives}004062.php#c56208] sq.
11
În tiaduceie: “Dumnezeu este un DI”.
Co×s:»×:i× Ii×o»
[1z8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Taking little bits of voui life – a piece of woik, one of voui ieading habits, the wav vou
tieat voui fiiends. Its about step bv step, dav bv dav piocess of sampling and amplifving
the good. Is theie salvation in a postmodein woild? Yes, thiough sampling and ampli-
fving oui new Chiistian mix.
12
Dai Tavloi insuşi piocedează la fel ca un DI. Şi el, asemenea aitizaniloi na-
zismului sau eminenţeloi din spatele momentului 9}11, alege şi amestecă, pick
ó nix, ceea ce citeşte, ceea ce ascultă, ceea ce vede. Făiă a se mai osteni să eva-
lueze ideologia vehiculată sau mediul de unde au apăiut Faithless şi Rae &
Chiistian, el pieia doai ideea şi o valoiifică inti-un nou context. Iai iezultatele
sunt atat de notabile incat, dincolo de iezeivele mele faţă de aigumentaţia lui,
sunt tentat să spun că Tavloi ilustiează aici, in chip cum nu se poate mai anti-
tetic, dictonul patiistic: “ochiul stiamb stiambă tot”.
Ce deosebiie este totuşi intie aitizanii unoi totalitaiisme atioce şi acest
Steve Tavloi? Întie nişte oameni caie caută aigumente biblice pentiu metana-
iaţiuni ciiminale şi un peisonaj caie piiveşte lumea cu ochelaii biblici, găsind
soluţii pană şi in sanul celoi mai extiavagante sau constiangătoaie metanaiaţi-
uni? Şi inti-un caz şi in celălalt putem spune că “cititoiul” este un DI. Unde es-
te, aşadai, diferenţa?
Dai să dăm mai inainte iăspunsul pe caie l-am amanat puţin: Da. contează.
Contează ce aleg dinti-un intieg şi cum amestec fiagmentele selectate. Am
ales in mod delibeiat diept exemple ideologia nazistă şi cea fundamentalistă
islamică. Aşadai: da. chiar contează, chiai şi numai pentiu că, iată, există me-
tanaiaţiuni caie işi ieclamă soigintea biblică şi in uima căioia omeniiea iăma-
ne cu tiaume şi cu moimane de cadavie omeneşti. Iai apoi, tiaumele şi moi-
manele de cadavie sunt puse nu pe seama aceloi metanaiaţiuni, ci tocmai pe
seama Bibliei. De aceea, cied că este legitim să ne intiebăm in ce măsuiă, oa-
ie, sunt aceste metanaiaţiuni fidele spiiitului Căiţii? În ce măsuiă izbutesc ele
să se iapoiteze la Biblie in ansamblu şi să nu se lase atiase de un fii sau de al-
tul, tocmai in detiimentul intiegului? Şi, iaiăşi: unde este diferenţa?
Obseivatoi peispicace, Richaid Bauckham sublinia faptul că Biblia nu pie-
zintă in mod necesai o singuiă istoiie, caie se desfăşoaiă cuminte de-a lungul
unui singui fii naiativ
13
. Bauckham foimulează o seiie de concluzii iezonabile:
Biblia poate fi piivită ca o antologie de naiaţiuni multiple dispaiate şi de fiag-
mente non-naiative, toate impletite in aşa fel incat povestea, story-ul să fie de-
paite de a se fi incheiat odată cu Apocalipsa 22, 21. De asemenea, păiţile din
alcătuiiea Sfintei Sciiptuii se aimonizează in aşa fel incat cititoiul să fie con-
ştient că nu-i este cu putinţă să saciifice paiticulaiul in folosul unui geneial
piestabilit, făiă să se piaidă in piopiia-i fabulă şi făiă a iata astfel şansa de a
mai inţelege ceva. În fine, aimonia aceasta este atat de minunată, incat citito-
iul atent aie la indemană toate ingiedientele necesaie pentiu a-şi putea lucia
12
S:rvr T»viov, Energing thinking in a postnodern future· Salvation as Sanpled fron Faithless.
Rae & Chiistian, Cioove Aimada [http:}}www.giacewav.oig.nz}thinking.html.html#
salvationsampled], 14 Mav 2002.
13
Ricn»vo B»uc«n»r, Bible and Mission· Christian Witness in a Postnodern World, Bakei
Academic, 2004, pp. 93 sq.
Valenţele prinare ale Sfintei Scripturi. astăzi
inter – I, 1-2 (2007) [1zo]
mantuiiea. În continuaie, Bauckham piopune spie meditaţie o ipoteză deose-
bit de inteiesantă pentiu discuţia de faţă. Mai piecis, el caută să demonstieze
că Biblia este constiuită in aşa fel incat multitudinea fiieloi naiative să doban-
dească abilitatea de a demonta pioiectele noastie cu pietenţii de univeisalita-
te, de a dăiama Babelul inteiioi şi de a ieleva, in schimb, nenumăiatele poiţi
pe caie Dumnezeu le deschide omului chiai aici, in istoiie. Raţionamentul lui
Richaid Bauckham este inteiesant tocmai piin faptul că atiage atenţia asupia
unui aspect impoitant, caie difeienţiază fundamental Biblia de ceea ce inţele-
ge Lvotaid piin netanaraţiune: nu avem de a face, aici, cu o istoiie omenească
de capă şi spadă, nici cu un text caie pietinde că explică de unde vin, unde se
duc şi cum meig luciuiile piin lume: nici măcai cu unul caie piomite că ne in-
vaţă cum să facem astfel incat luciuiile să meaigă bine. În oiice caz, nu acesta
ii este scopul piincipal.
De la inceput pană la sfaişit, Biblia spune povestea Dumnezeului caie ne-a
cieat din iubiie şi caie tot din iubiie s-a jeitfit pentiu noi, spie a ne izbăvi de
sub tiiania metanaiaţiuniloi noastie. Biblia este o inşiiuiie de indicii şi de pei-
spective caie voibesc, toate, despie deschideie, despie libeitate, despie plini-
iea fiinţei in libeitate. Astfel, citită inti-un context postmodein bazat pe nein-
ciedeiea faţă de metanaiaţiuni şi pe efoitul de deconstiuiie a acestoia, avem
in sfaişit posibilitatea să vedem cum fiiele naiaţiuniloi biblice se aiticulează
inti-o adevăiată “anti-diamă” – după cum o numeşte Waltei Biueggemann –,
inti-o ieflectaie alteinativă a iealităţii, ieflectaie ce delegitimează şi decon-
stiuieşte idolii contempoiani cititoiului, piopunand, totodată, o cale autentică
de ieşiie din impas, ca alteinativă la nihilismul şi la dispeiaiea piopovăduite de
cătie existenţialismele secolului tiecut.
14
La o lectuiă mai atentă a pasajeloi bi-
blice iefeiitoaie la idolatiie, vom iemaica faptul că, acolo unde idolii pot fi asi-
miliaţi unoi metanaiaţiuni caie nu au sens in afaia actului unei “lectuii” ome-
neşti şi se hiănesc golind de sens şi de capacităţi semnificatoaie omul dispus să
le ciediteze, Dumnezeul cel adevăiat se compoită dimpotiivă: independent de
“lectuii”, El este acela caie confeiă sens omului dispus să-L “citească” după cu-
viinţă. Dacă totuşi există vieo metanaiaţiune de soiginte biblică, atunci aceas-
ta nu poate fi decat una a iubiiii lui Dumnezeu faţă de om, o iubiie a Dumne-
zeului Caie El insuşi se deconstiuieşte pe sine şi se face om, pentiu a ne ajuta
pe noi, oameni, să ne depăşim limitele piopiiiloi noastie metanaiaţiuni.
15

Se sfăiamă şi se impaite Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfăiamă şi nu se despaite, Cel ce
se mănancă puiuiea şi niciodată nu se sfaişeşte, ci pe cei ce se impăităşesc ii sfinţeşte.
Oaie poţi fi mefient faţă de cineva caie te iubeşte atat de mult, incat nu viea
nimic de la tine şi, totodată, este capabil să se jeitfească pentiu tine?
Întiebaiea nu este deloc una ietoiică şi poate tocmai de aceea iăspunsul es-
te, iaiăşi, pozitiv: Da. Se poate. Făiă uimă de cinism. După cum am sugeiat de-
14
W»i:rv Bvuroorr»××, Texts Under ^egotiation· Te Bible and Postnodern Inagination,
Augsbuig Foitiess Publisheis, 1993, (vezi mai cu seamă capitolul final al căiţii “Inside the
Counteidiama”).
15
Cf. Tor Wvion:, Te Bible for the Post Modern World, papei given as the Latimei Fellowship,
Oiange Memoiial Lectuie, 1999, [http:}}latimei.godzone.net.nz}oiangelectuie99.asp.htm].
Co×s:»×:i× Ii×o»
[1×o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
ja mai sus, felul cum citim o caite sau cum ieceptăm un mesaj, in geneial voi-
bind, ţine şi de opţiunile noastie peisonale, fie acestea naziste, islamice sau de
genul celoi adoptate de cătie Steve Tavloi. Aşa se intamplă astăzi, in lumea
noastiă postmodeină şi tot aşa s-a intamplat şi ieii şi alaltăieii.
Însă oiicat de puteinice ai fi opţiunile noastie, chiai şi in iaţionamentul
lui Tavloi apaie, la un moment dat, un scuitciicuit. Am iemaicat deja că nu
este nevoie de piea multă subtilitatea pentiu a vedea că Tavloi sugeiează un
luciu deosebit de inteiesant: la fel după cum God is a DI – eu, cititoi, mă pot
socoti tot un fel de DI. Paiafiazandu-l pe Flaubeit, am putea spune că... DI-ul
sunt eu. Ajunşi in acest punct, ne simţim paică ispitiţi să inchidem silogis-
mul: dacă Dumnezeu este un DI, iai DI-ul sunt eu, atunci... Aici se pioduce
scuitciicuitul.
Oaie pot continua silogismul, făiă a mă iegăsi in postuia călugăiului Dan,
din Sărnanul Dionis? Cu siguianţă că nu. Riscul este ca, meigand inainte, să
violez spiiitul Căiţii, să fac abstiacţie de chestiuni esenţiale piecum poiunca
intai din Decalog şi să mă situez inti-o peispectivă caie mă conduce spie intei-
pietăii de tip fundamentalist, cu deznodăminte de sumbiă pomeniie.
Dai pot oaie opii silogismul, făiă a violenta in felul acesta avantul fiinţei
mele? Desigui, nu. Riscul este ca, opiindu-mă aici, să ajung la concluzia că to-
tul nu este decat un fel de discotecă, un fel de rave party caie se incheie atunci
cand DI-ul decide că petieceiea s-a teiminat şi scoate apaiatele din piiză. Iai
DI-ul, după cum ziceam mai devieme, sunt eu.
Scuitciicuitul acesta al lui Tavloi este unul feiicit, totuşi, deoaiece in lumi-
na lui descopeiim cu adevăiat unde se află diferenţa caie despaite apele de ape
şi, totodată, modul cum putem continua fiuctuos silogismul. Dacă Dumnezeu
este asemenea unui DI, iai eu sunt un DI, atunci inseamnă că intie mine şi
Dumnezeu există un iapoit de asemănaie. Mai mult, inseamnă că avem ceva
in comun, iai efoitul meu devine cu atat mai iodnic, cu cat eu imi canalizez
eneigia intiu descopeiiiea şi cultivaiea aceloi păiţi din mine caie accentuează
apiopieiea dintie mine şi Dumnezeu, făiă insă a-mi şteige difeienţa. Pick ó
nix, iaiăşi. Dai, pentiu ca iezultatul să fie aducătoi de ioade, am nevoie de un
iepei exteiioi. Exact aşa ca şi cazul acestui silogism. Iai iepeiul exteiioi... face
diferenţa.
Un dicton bătianesc spune pe bună dieptate că adevărul se găseşte întot-
deauna la niiloc. Caie sunt implicaţiile de fapt ale acestei iostiii? Păiinţii pii-
meloi veacuii cieştine au foimulat, poinind de aici, o minunată concepţie des-
pie adevăi. Adevăiul, spuneau ei, nu poate fi contemplat şi cunoscut decat
ielaţional, adică in şi piin “oglinda” unei fiinţe difeiite de mine. Aşadai, pentiu
a ajunge la adevăi, am nevoie de ajutoiul cuiva, am nevoie să mă insoţesc cu o
altă peisoană şi să tiăiesc adevăiul in această comuniune inteipiesonală. Iai
modelele cele mai potiivite pentiu a depiinde meşteşugul acestei comuni-
uni se găsesc in Biblie şi se invaţă inteiacţionand cu textul biblic. Textul biblic
Valenţele prinare ale Sfintei Scripturi. astăzi
inter – I, 1-2 (2007) [1×1]
insuşi este un bun paitenei in această nobilă indeletniciie.
16
Piin uimaie, iată
că iepeiul exteiioi caie dă sens soteiiologic silogismului meu este tocmai Bi-
blia şi fiatele meu, cititoiul.
Pe de altă paite, atunci cand afiimăm că adevărul se găseşte întotdeauna la
niiloc, de cele mai multe oii viem să spunem că, in iealitate, nimeni nu este
depozitaiul intiegului adevăi. Sau că nimeni nu aie intotdeauna dieptate intiu
totul. Însă dincolo de convenţia pe caie această voibă inţeleaptă inceaică să o
instauieze, sugestiile ei meig deja puţin mai depaite. Unde s-ai situa, de fapt,
adevăiul? Unde este niilocul acesta despie caie voibim aici? Unde altundeva,
decat in zona de inteifeienţă a discuisuiiloi aflate in dialog? Iai dacă am izbu-
ti să ne imaginăm că fiecaie discuis este un ceic sau o sfeiă, iai adevăiul se află
in zona de inteifeienţă a tutuioi ceicuiiloi sau sfeieloi aflate in dialog, atunci
am ajunge la tulbuiătoaiea concluzie că adevăiul nu se află nici pe depaite in
centiul, in nucleul vieunui discuis sau al altuia, ci dimpotiivă, tocmai in mai-
ginile acestuia. O ştim de la Bubei: “Im Anfang ist die Beziehung”.
17
Adică, am
putea meige mai depaite cu iaţionamentul: se află chiai in zona pe caie emiţă-
toiul discuisului o socoteşte maiginală, deci mai puţin impoitantă şi, deci,
mai... negociabilă. Stupefiant, nu-i aşa?
Oiicat ai putea să paiă de stupefiant, este cum nu se poate mai postmo-
dein. Şi oitodox, totodată. Dă seama de o altă latuiă definitoiie a noiloi noas-
tie mentalităţi, in viitutea căieia, in piima jumătate a deceniului tiecut, Etienne
Ciosjean, inalt demnitai euiopean, demonstia in cadiul unei seminai intei-
naţional faptul că ideea modeină de pace, bazată pe un model confoim căiuia
cei ce se aseamănă se adună, iai ceilalţi sunt ţinuţi la o oaiecaie distanţă, a de-
venit la finele secolului XX nu doai peiimată, ci chiai peiiculoasă. Înti-o lume
in caie se călătoieşte din ce in ce mai uşoi şi mai iapid, in aşa măsuiă incat pa-
iametiii spaţio-tempoiali işi pieid notabil din capacitatea de a atiibui conota-
ţii identitaie sau axiomatice, afiimaiea diveigenţei, pieţuiiea difeienţei şi ocio-
tiiea minoiitaiului devin viituţi stiict necesaie.
18
Să fi invăţat vieodată Biblia altfel? Înti-o lume unde stiăinii, femeile, bolna-
vii eiau in mod obişnuit stigmatizaţi, Toia le ingăduie stiăiniloi, de pildă, dacă
au tiăit mai mult timp piintie isiaeliţi, să ia paite la cina pascală.
19
Totodată,
isiaeliţii au obligaţia de a-i ajuta pe stiăinii aflaţi chiai şi tempoiai piintie ei,
atunci cand aceştia se găsesc in dificultate.
20
Femeile au un iol bine deteiminat
in societatea mozaică, iai ulteiioi, autoiii căiţiloi Noului Testament voi voibi
chiai despie o şteigeie totală a difeienţeloi intie cei ce au piimit deja botezul
cieştin. Celebiul text paulin: “Nu mai este iudeu, nici elin: nu mai este nici iob,
16
Io»××is Zizioui»s, Fiinţa eclesială, tiaduceie de Auiel Nae, Ed. Bizantină, Bucuieşti, 1996,
p. 105.
17
M»v:i× Bunrv, Eu şi Tu, tiaduceie de Ştefan Aug. Doinaş, Ed. Humanitas, Bucuieşti, 1992,
pp. 36, 44 sq.
18
E:ir××r Cvosir»×, “Identitatea cultuială: iepei esenţial al mizei demociatice”, in Pluralisne
şi universalisn· problenatica identităţilor. Raportul seninarului de la Klingenthal (Franţa.
23-25 iunie 1994), Institutul Inteicultuial Timişoaia, 1998, pp. 20-21.
19
Iş 48-49.
20
Dt 15, 3.
Co×s:»×:i× Ii×o»
[1×z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
nici libei: nu mai este paite băibătească şi paite femeiască, pentiu că voi toţi
una sunteţi in Hiistos Iisus” – este elocvent in acest sens.
21
De altfel, ideea es-
te intăiită in iepetate ianduii, atat declaiativ, aşa ca in locul deja citat, cat şi
piin ielataiea unoi evenimente giăitoaie in acest sens: Iisus Hiistos stă de voi-
bă cu o femeie necunoscută
22
, işi alege stiăini ca peisonaje pilduitoaie pentiu
pildele Sale
23
etc. Apostolul Pavel va piopovădui neostenit faptul că Evanghe-
lia este adiesată tutuioi şi că nimeni nu tiebuie să se consideie exclus de la
această chemaie.
24
Mai mult, in iepetate ianduii el va aiăta sau doai sugeia că,
de aci inainte, staiea de exclus a devenit o chestiune de opţiune peisonală, in
viitutea piopiiei libeităţi individuale.
25
Susţinand astfel de idei inti-un context cultuial şi istoiic caie nu agiea in-
tiu totul puncte de vedeie similaie, Biblia a fost consideiată incă de la incepu-
tuii, in plan global, ca un text maiginal. Şi, la o piiviie mai atentă, am putea
ajunge la conluzia că astăzi luciuiile nu s-au schimbat in mod fundamental.
De pildă, dacă am selecta dintie paginile Sciiptuiii acele naiaţiuni caie piezin-
tă femei in situaţii victimizante, am putea ajunge la concluzia că avem de a fa-
ce cu o caite caie stă la baza opiesiunii sufeiite de cătie femei de-a lungul isto-
iiei. Exegeza feministă consideiă Biblia ca pe o caite nedieaptă faţă de femei,
eminamente masculină şi diiect iesponsabilă pentiu validaiea excludeiii soci-
ale a acestoia. Pentiu ca Biblia să devină acceptabilă unui ieceptoi feminin,
Ivone Cebaia susţine că este stiict necesaiă o ieevaluaie a ei piinti-un demeis
inteipietativ feminist, despiins cu totul de ceea ce este vechi şi, deci, coiupt de
masculinitate, adică de “hegemonia masculină asupia ştiinţeloi biblice”.
26
Iai
dacă la această peispectivă de lectuiă am mai adăuga incă un ingiedient al
postmodeinităţii, anume simpatia faţă de apociife
27
, atunci tabloul nostiu in-
cepe să se contuieze tot mai clai: Biblia ne apaie ca o caite maiginalizată, de
nu chiai exclusă cu totul din discuţie, locul şi iolul ei fiind pieluate de cătie li-
teiatuiă şi mass-media, caie işi află suise de legitimaie şi de inspiiaţie nu in
textele consaciate, ci tocmai in apociife.
28
În acest context, Biblia iudeo-cieşti-
nă nu mai poate fi decat, in cel mai feiicit caz, carnina gentiliun, sau, in cel
mai nefeiicit caz, suma tutuioi eieziiloi. Un text maiginal, aşadai.
21
Ca 3, 28.
22
In 4.
23
Lc 10, 30-37.
24
Rm 1, 16.
25
Ef 2, 11 – 3, 6.
26
Cf. Ivo×r Crn»v», “Quelles Éciituies sont autoiite saciee? Ambiguite de la Bible dans la vie
des femmes d’Ameiique latine”, in Conciliun. Revue Internationale de Teologie 276 (1998),
Paiis, Beauchesne, Paiis, pp. 13 sq., 61 sq. Vezi şi P»rri» Sur A×orvso×, “Canonicitv and cii-
tique: a feminist defence of a post-kantian ciitique”, in Literature and theology, vol. 13, ni. 3}
Septembei 1999, pp. 201 sq.
27
V»ir×:i×r Cu××i×on»r, “Te best stoiies in the best oidei? Canons, apocivphas and
(post)modein ieading”, in Literature and theology, vol. 14, ni. 1}Maich 2000, p. 76.
28
Un exemplu incă in vogă in momentul sciieiii acestui text este iomanul lui D»× Bvo»×,
Codul lui Da Vinci, in cazul căiuia suisele apociife sunt ieceptate nu cu simpatie, ci cu o fasci-
naţie de asemenea dimensiuni, incat spiiitul ciitic al cititoiului este iediiecţionat in aşa fel incat
acesta nu mai sesizează măicile şi convenţiile ficţiunii liteiaie, ci ieceptează naiaţiunea ca pe o
măituiie a unoi fapte ieale şi cu valoaie de adevăi. Vezi Urnrv:o Eco, “Codul loveşte iai şi iai”,
in Business Magazin 49, 36 (2005), 14-20 septembiie, p. 74.
Valenţele prinare ale Sfintei Scripturi. astăzi
inter – I, 1-2 (2007) [1××]
Însă inainte de a tiage concluzii inflamante cu piiviie la aceasta, să nu piei-
dem din vedeie ideea că maiginea iămane unul dintie spaţiile piivilegiate de
manifestaie a adevăiului. Dacă ai fi să căutăm cu tot dinadinsul să demon-
stiăm că Biblia poate figuia pe listele canonului postmodein (in ideea că am
putea voibi despie aşa ceva), cu siguianţă am fi nevoiţi să excludem sau să ie-
inteipietăm anumite fiagmente socotite iielevante sau chiai opace pentiu ci-
titoiul contempoian sau}şi pe cele momentan dificile din punctul de vedeie al
unei exegeze coiecte din punct de vedeie politic, de pildă. Rezultatul ai fi o
veisiune a Bibliei canonică din punct de vedeie postmodein, dai obţinută piin
ocultaiea pasajeloi ce ai putea motiva o concluzie contiaiă. Această veisiune
nu ai iepiezenta, in iealitate, decat o selecţie de fiagmente din coipusul sciip-
tuiistic, satisfăcătoaie piagmatic şi momentan – ciede Valentine Cunningham.
29

Noi nu ciedem aşa: mai intai pentiu că nu ciedem in posibilitatea existenţei
unui canon postmodein: apoi, pentiu că ai tiebui să ievenim la o chestiune
deja iidicată: cat de fidel ai mai fi iezultatul, in iapoit cu Biblia? Oaie nu ai fi
şi aceasta doai o lectuiă in plus a Bibliei, piinti-o giilă atat de neclaiă...? Deci
nu, nu ciedem că se poate.
Aminteam mai sus despie Steve Tavloi şi despie meditaţiile acestuia, publi-
cate pe inteinet. La un moment dat, el voibeşte tocmai despie faptul că Biblia
dă măituiie despie Dumnezeu luciand meieu şi meieu in maiginile lumii.
30

Că, in scena ispitiiii piotopăiinţiloi noştii, Dumnezeu se ţine de-o paite. Că,
de-a lungul istoiiei popoiului ales, Dumnezeu aiaieoii se manifestă de-a diep-
tul. Că, atunci cand este să ia chip de om şi să se nască pe pămant, El alege un
cadiu şi nişte impiejuiăii deconceitante. De asemenea, atunci cand este să moa-
iă, să invie şi să se inalţe la ceiuii, nu alege ca spaţiu pentiu toate acestea toc-
mai kilometiul zeio din Ieiusalim. Că, atunci cand se aiată, după Învieie, pie-
feiă să apaiă inaintea unoi femei, mai intai, şi abia ulteiioi inaintea uceniciloi
Săi. Şi conchide in mod fiiesc, Tavloi, că din punct de vedeie biblic, maiginile
pai a fi chiai un loc iodnic, un loc unde poţi lucia cu mult spoi.
31
“Voi sunteţi
sămanţa lui Aviaam, dai căutaţi să Mă omoiaţi, pentiu că cuvantul Meu nu in-
cape in voi”.
32
, spune iăspicat Mantuitoiul. Să iămanem deci la ideea că Biblia
este un text maiginal şi că acesta este chiai un luciu bun, pană la uimă, ba
chiai piovocatoi la adiesa ielativismului şi agnosticismului ţinute in maie cin-
ste, adică centiale, astăzi.
Cu atat mai bun, cu cat iată că aiuncă un plus de lumină asupia afiimaţiei
dintiu inceput, cand spuneam că nu cunosc vieo caite cioită mai pe măsuia
gandiiii postmodeine, insă făiă a fi postmodeină, decat Sfanta Sciiptuiă. În
definitiv, oaie nu tocmai acest statut apaite contiibuie la validaiea, la “legiti-
maiea” Bibliei inti-un cadiu postmodein? Sciiptuiile iudeo-cieştine sunt piin
chiai esenţa loi coiozive la adiesa metanaiaţiuniloi de oiice fel, se sustiag pli-
ne de cuviinţă atunci cand sunt impinse spie vieun centiu, piefeiă să se men-
29
Cf. V»ir×:i×r Cu××i×on»r, op. cit., p. 75.
30
Mt 23, 37.
31
Vezi S:rvr T»viov, op. cit., loc. cit., Iulv 2003.
32
In 8, 37.
Co×s:»×:i× Ii×o»
[1×:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
ţină in maiginea lumiloi discuisive hipeibolizante. În schimb, comunică nein-
cetat. Chiai aşa: comunică neincetat. Dai cui?
Am iemaicat deja: Biblia poate deveni la un moment dat un bun iezeivoi
pentiu piopiiile mele metanaiaţiuni. Sau ale altcuiva. Sau pentiu efoitul de a
demonstia că Biblia este o caite postmodeină. Sau o unealtă eficientă in acti-
vitatea misionaiului cieştin. Însă toate acestea iiscă să-i nedieptăţească esen-
ţa, chiai şi piin simpla ignoiaie a acesteia. Ca dovadă, iezultatele cunoscute
pană acum sunt nişte hibiizi cu picioaie de lut. Înti-o cultuiă postmodeină, se
paie că pană la uimă tocmai uzul legitimează sau delegitimează un obiect, un
luciu, nu-i aşa?
33
Inteiesant insă că, in cazul Bibliei, in chestiune nu este Biblia,
ci eu, cititoiul. Din peispectiva Bibliei este mai puţin impoitant dacă eu citesc
Caitea: in schimb, din peispectiva mea este esenţial atat dacă o citesc, cat şi fe-
lul cum o citesc. Deci, cui comunică Biblia, pană la uimă?
Vedem bine, aşadai, unde se afla diferenţa pe caie inceicam să o sesizăm
mai devieme: Biblia, piin amplitutdinea, diveisitatea şi maiginalitatea ei con-
saciatoaie, nu incape in tipaiele mozaicului postmodein. Biblia a fost alcătui-
tă in uimă cu cateva milenii, piin consaciaiea unoi texte maiginale, făiă insă
ca acest act să le alteieze statutul. Dimpotiivă, dinti-o maiginalitate mundană,
Sciieiile iudeo-cieştine au tiecut inti-una difeiită din punct de vedeie calita-
tiv: piin consaciaie, ele au fost puse de-o paite şi păstiate astfel in vedeiea unei
folosinţe anume: au fost dedicate, sacializate, sfinţite. Deconstiuind metanaia-
ţiuni şi ţinandu-se meieu in maigine, Biblia devine tocmai iepeiul exteiioi şi
necesai pentiu ca indeletniciiea noastiă zilnică, pick ó nix, să iodească in-
ti-un... iemix mantuitoi.
Indifeient de ciedinţa sau de scepticismul nostiu, Biblia iămane ampienta
vie a Fiinţei in fiinţa fiecăiuia dintie noi. Ampienta şi instiumentul, facilitatea,
paiteneiul caie spoieşte puteiea minţii şi a mainii omului postmodein, făiă a
le stoaice de vlagă, ci dimpotiivă, aducandu-le la staiea fiiii loi dintai.
34
Înno-
bilandu-le. Citind Biblia aşa cum se cuvine, avem piilejul de a descopeii in noi
inşine tiăsătuiile acestei ampiente şi de a intia in comuniune, la iandul nostiu,
cu Dumnezeu, autoiul ei, despie Caie la oiice Sf. Lituighie pieotul binevesteş-
te, aşa cum am mai aiătat aici, că
se sfăiamă şi se impaite [...], se sfăiamă şi nu se despaite, se mănancă puiuiea şi nicio-
dată nu se sfaişeşte, ci pe cei ce se impăităşesc ii sfinţeşte.
Şi ce poate fi mai oitodox şi mai postmodein, decat aceasta?
33
Ricn»vo Avvio×»×rsi, Cnvis C»vv»:, Zi»uooi× S»vo»v şi P»:vic« Cuvvv, Câte ceva
despre postnodernisn, Cuitea Veche, Bucuieşti, 2003, p. 55.
34
După cum fiumos spune Sr. Io»× CuvX or Auv: “Ai fi tiebuit să n-avem nevoie de ajutoiul
Sfinteloi Sciiptuii, ci să avem o viaţă atat de cuiată, incat haiul Duhului să fi ţinut locul Sciiptuiiloi
in sufletele noastie. După cum Sfintele Sciiptuii sunt sciise cu ceineală, tot aşa ai fi tiebuit ca şi
inimile noastie să fi fost sciise cu Duhul Sfant”. Vezi Sr. Io»× CuvX or Auv, Onilii la Matei
(= PSB X), I. 1, Edituia Institutului Biblic şi de Misiune ale Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti,
1994, p. 15.
inter – I, 1-2 (2007) [1×·]
Condiţia ucenicului şi exigenţele misiunii.
O lectură lucanică
Constantin Preda
PuvIImI×nuII
L
» I×:vrn»vr»: “Dr cr rs:i cvrs:i×:”, o peisoană din secolul XXI ai
putea iăspunde: “Pentiu că mă considei un ucenic al lui Iisus Hiistos
şi uimez tiadiţia incepută de El”. Uimaiea lui Hiistos a fost de secole
un mod caie a caiacteiizat angajaiea cieştinului in societate. Condiţia
de ucenic al lui Hiistos se intemeiază pe ciedinţa că Iisus din Nazaiet este Me-
sia lui Isiael, Fiul lui Dumnezeu intiupat pentiu noi oamenii şi pentiu a noas-
tiă mantuiie. Impactul pe caie l-a avut asupia istoiiei omeneşti intiupaiea Sa
nu a fost uitat, iai istoiia odată cu El a devenit o istoiie a mantuiiii. Ceneiaţiile
de ucenici de-a lungul celoi două milenii s-au stiăduit să nu-L uite şi să tians-
mită Evanghelia mantuiiii aduse de El piin inteimediul cultului şi cultuiii cieşti-
ne. Influenţa pe caie Mantuitoiul Iisus Hiistos a exeicitat-o asupia contempo-
ianiloi Săi, caie au avut piivilegiul să-L vadă şi să cieadă, este difeiită de cea pe
caie o aie asupia celoi caie, astăzi, inceaică să cieadă şi să-L contemple duhov-
niceşte. Pe de o paite, invăţătuia Sa nouă şi cu puteie (didahē kainē kat’exousían,
cf. Mc 1, 27) nu a ajuns pană la noi datoiită unoi iezumate stenogiafice sau do-
cumentaie cinematogiafice, ci pentiu faptul că, de-a lungul a douăzeci de seco-
le, cieştinii au tiansmis cu fidelitate mai depaite măituiia contempoianiloi
piivilegiaţi ai Mantuitoiului Hiistos. Pe de altă paite, ciedinţa in Peisoana Sa
divino-umană şi fidelitatea faţă de invăţătuia Sa impun celoi caie şi-au asumat
condiţia de ucenici ai lui Hiistos exigenţe pe măsuia dieptaiului ofeiit de cele
patiu Evanghelii canonice din Noul Testament “aşa cum ni le-au lăsat cei ce
L-au văzut de la inceput şi au fost slujitoii ai Cuvantului […] ca să ne inciedin-
ţeze despie temeinicia invăţătuiii pe caie am piimit-o” (Lc 1, 1-4).
Biseiica ne-a tiansmis nu una, ci patiu istoiisiii despie viaţa şi activitatea
Mantuitoiului, in apaienţă asemănătoaie şi totuşi difeiite in inţelegeiea dum-
nezeiiii şi umanităţii Sale. Cele patiu Evanghelii canonice constituie de fapt
patiu inteipietăii difeiite ale Peisoanei lui Iisus Hiistos, alcătuite sub inspiia-
ţia Sfantului Duh, stilizate insă şi foimulate de mai multe geneiaţii de cieştini,
după dispaiiţia piimului nucleu de ucenici ai Mantuitoiului. Iisus Hiistos pie-
zentat de evanghelistul Maicu se compoită difeiit de cel piezentat de Luca:
Hiistos piezentat de Matei voibeşte difeiit de cel piezentat de Ioan. În mod
asemănătoi iolul uceniciloi Mantuitoiului difeiă in cele patiu Evanghelii. Vom
inceica să schiţăm in cele ce uimează modul in caie evanghelistul Luca desciie
condiţia ucenicului lui Hiistos şi exigenţele misiunii, in Evanghelia sa şi in Fap-
tele Apostoliloi, cel de al doilea volum al opeiei sale.
1
Modul in caie Sfantul Lu-
ca tiatează acest aigument este unic, deoaiece numai el, dintie sciiitoiii Nou-
lui Testament, ne-a lăsat o continuaie a Evangheliei sale, in caie voibeşte despie
ce s-a intamplat după Învieiea şi Înălţaiea Mantuitoiului. De aceea, modul in
1
Cf. R.F. O’Tooir, L’unita della teologia di Luca. Un’analisi del Vangelo di Luca e degli Atti,
Toiino, 1994: iden, “Teologia della missione in Luca-Atti”, in Parole di Vita 4 (1990), pp. 246-252.
Co×s:»×:i× Pvro»
[1×6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
caie Sfantul Luca piezintă condiţia ucenicului lui Hiistos şi exigenţele misiu-
nii cieştine este mai dezvoltat decat in celelalte Evanghelii.
Cum ii piezintă, aşadai, Sf. Luca pe ucenicii diiecţi ai lui Iisus Hiistos? În ce
fel scieiile Sf. Luca ne pot ajuta pe noi, cieştinii secolului XXI, să evaluăm situa-
ţia noastiă actuală şi să iămanem ciedincioşi condiţiei de ucenici ai lui Hiistos?
I. Co×oI¡In ucv×IcuIuI vo:uIvI: scuIvuIIou SvX×:uIuI Lucn:
oImv×sIu×vn uuIs:oIooIcX
Potiivit limbajului comun, un nathētēs (“discipol”, “ucenic”) este cineva ca-
ie invaţă de la un invăţătoi sau maestiu (didáskalos). Veibul nanthánō, de la
caie deiivă nathētēs aie inţelesul de “a invăţa”, fie piin asimilaiea unei invăţă-
tuii, fie din expeiienţa altcuiva. Afinitatea dintie nathētēs şi veibul nanthánō
aiată că nathētēs tiebuie inţeles ca desemnand pe cel caie se află in legătuiă cu
o altă peisoană caie-l instiuieşte.
2
Teimenul latin discipulus, de la caie deiivă
cuvantul iomanesc discipol este iapoitat la veibul discere, “a invăţa ceva de la
cineva”. Sensul piofan al teimenului eia foaite fiecvent in cultuiile antice, in
contextul căioia s-a foimat colecţia de căiţi canonice pe caie o numim Sfanta
Sciiptuiă sau Biblia, insă in sens ieligios teimenul “discipol” sau “ucenic” paie
să fi cunoscut o dezvoltaie exclusiv cieştină.
3
Relaţia dintie invăţătoi şi ucenic eia cunoscută in timpul Noului Testament
atat in mediul elenistic cat şi iudaic, deoaiece expeiţii Toiei se piezentau ca
maeştii (rabbi) şi aveau ucenici (talnîdîn), pe caie-i instiuiau in inteipietaiea
Sciiptuiii şi a tiadiţiei Păiinţiloi. Şi Mantuitoiul Hiistos a fost numit rabbi sau
rabbuni (cf. Mt 26, 25-49 ş.u.) şi didáskalos (Mt 8, 19: 12, 38 etc.), şi El a invă-
ţat (cf. Mt 4, 23: 26, 55 etc.), a fost inconjuiat de o mulţime de ucenici pe caie
i-a ales şi instiuit să-i continue misiunea. Iisus insă a acţionat şi a invăţat cu o
autoiitate necunoscută pană atunci (Mt 7, 28 ş.u., Mc 1, 22-27: Lc 4, 32: In 7, 46)
şi de aceea condiţia ucenicului lui Iisus se deosebeşte de ielaţia caie exista in-
tie maestiu şi ucenic in şcolile iudaice sau in şcolile filosofice ale Antichităţii.
Există difeienţe evidente intie condiţia unui ucenic iudeu (talnîd) şi condi-
ţia unui ucenic al lui Iisus. În şcolile filosofice gieceşti şi in cele iabinice, uceni-
cul eia cel caie-şi alegea şcoala şi maestiul, in timp ce in Evanghelii, Mantuito-
iul Însuşi este cel caie, cu autoiitatea Sa dumnezeiască, ii cheamă pe ucenici
şi le stabileşte condiţiile pentiu a-L uima (Mc 1, 17 ş.u.: Lc 9, 57-62 etc.), aşa
cum Dumnezeu ii chema pe piofeţii din peiioada veteiotestamentaiă. Pioba-
bil că acesta este şi motivul pentiu caie veibul nathēteuein, deiivat de la
nathētēs (veib cu inţeles fie stativ, fie activ), se iefeiă la condiţia ucenicului lui
Hiistos, “a fi}a deveni ucenic” şi este folosit in Noul Testament numai de patiu
oii şi totdeauna in sens activ, “a face ucenici”: sau a fi de paitea lui Iisus (Mt 13,
52: 27, 57), sau de paitea celoi tiimişi de Iisus (Mt 28, 19: FA 14, 21). Veibul nu
se mai intalneşte in nicio altă sciieie a Noului Testament şi este necunoscut in
gieaca piecieştină şi extiabiblică. Din acelaşi motiv veibul nanthánō, “a invă-
ţa”, este iai şi este inlocuit de veibul coielativ didáskō, caie desciie in geneial
activitatea didactică a Mantuitoiului.
2
Cf. D. Muiirv, “nathētēs” in Dizionario dei Concetti biblici del ^uovo Testanento, (a cuia di:
L. Coenen – E. Bevieuthei – H. Bietenhaid), pp. 1706-1712.
3
Cf. I.A. Fi:zrvrv, Luca Teologo. Aspetti del suo insegnanento, Biescia, 1991, p. 95.
Condiţia ucenicului şi exigenţele nisiunii. O lectură lucanică
inter – I, 1-2 (2007) [1׬]
În şcolile filosofice gieceşti şi in cele iabinice
4
ucenicul căuta să inveţe de la
maestiul său o doctiină şi o metodă pentiu a deveni la iandul său maestiu: po-
tiivit Evangheliiloi, ucenicii i-au uimat Mantuitoiului Hiistos deoaiece El es-
te unicul Maestiu (didáskalos) şi Învăţătoi (kathēgētēs), de aceea ucenicii Lui
nu se pot chema rabbi, invăţătoii, păiinţi, ci fiaţi, fiindcă toţi au un singui Pă-
iinte ceiesc (Mt 23, 8-10). Ei tiebuie insă să aspiie la asemănaiea cu El, să asu-
me condiţia pe caie El, ca Om, a impăităşit-o (Lc 6, 40: Mt 10, 24-25). Ei, la
iandul loi, au datoiia să-şi facă ucenici (nathēteuein), pe caie să-i consacie
insă Sfintei Tieimi, piin botezul in numele Tatălui, şi-al Fiului, şi-al Sfantului
Duh, invăţandu-i să păzească toate cele poiuncite de Iisus (cf. Mt 28, 19: cf. şi
FA 14, 21).
În fiecaie din cele patiu Evanghelii canonice, cei caie l-au uimat pe Iisus
din Nazaiet sunt chemaţi “discipoli, ucenici” (nathētái). Fiecaie evanghelist
menţionează cel puţin o singuiă dată, pe “ucenicii faiiseiloi” (cf. Mc 2, 18: Mt
22, 16: Lc 5, 33), ceea ce ne face să ciedem că cel puţin acest giup de eviei pa-
lestinieni avea ucenici caie adeiaseiă la invăţătuia loi. Acelaşi luciu se poate
spune şi despie “ucenicii lui Ioan Botezătoiul” (Mc 2, 18: 6, 29: Mt 9, 14: 11, 2:
14, 10).
Dacă luăm in consideiaie folosiiea atat de fiecventă a teimenului nathētēs
in Evanghelii şi in Faptele Apostoliloi
5
şi o compaiăm cu documentaţia legată
de situaţia iudaismului palestinian din secolul I, ieiese că teimenul nathētēs.
in sens ieligios, desciie piobabil un fenomen tipic cieştin.
6
Sf. Luca, asemenea celoilalţi evanghelişti, il piezintă pe Mantuitoiul incon-
juiat de ucenicii caie s-au adunat in juiul Său, atiaşi de invăţătuia Sa. Luca il
piezintă pe Mantuitoiul la inceputul activităţii Sale publice invăţand şi piedi-
cand in sinagoga din Nazaiet (Lc 4). Ultimul veiset din capitolul 4 iezumă ac-
tivitatea invăţătoaie a Mantuitoiului “Şi piopovăduia in sinagogile Calileii” (Lc
4, 44). Ucenicii sunt menţionaţi pentiu piima dată in Evanghelia după Luca in
5, 30, inti-o contioveisă cu faiiseii.
Pe aceşti ucenici Iisus i-a ales piin Duhul Sfant (FA 1, 2) şi i-a chemat să-i
uimeze, iai după ce i-a instiuit, i-a tiimis să piopovăduiască, dăiuindu-le şi
puteiea de a vindeca (Lc 6, 13: 9, 1-6). “Şi cand s-a făcut ziuă, a chemat la Sine
pe ucenicii Săi şi a ales din ei doispiezece, pe caie i-a numit Apostoli” (Lc 6,
13). Întalnim in acest text tiei teimeni impoitanţi: ucenici, doispiezece, apos-
toli. Numai Sf. Luca menţionează in mod explicit că Iisus a ales pe Cei Doi-
spiezece din mulţimea uceniciloi (cf. Mt 10, 1: Mc 3, 13-15) pe caie i-a chemat
Apostoli (Mt 10, Mc 2, Lc 6).
7
În Noul Testament, in geneial, “apostol” este un
titlu atiibuit nu numai Celoi Doispiezece, ci şi altoi “tiimişi” să indeplinească
o misiune.
8
Sf. Luca ii identifică pe Cei Doispiezece cu Apostolii aleşi de Iisus,
4
Cf. C. Lro×»voi, “Apostolo}Discepolo”, in ^uovo Dizionario di Teologia Biblica, (a cuia di P.
Rossano – C. Ravasi – A. Ciilanda), pp. 115-116: a se vedea şi R. Neudeckei, “Il iappoito maes-
tio-discepolo nel giudaismo iabbinico”, in Dizionario di Spiritualita Biblico-Patristica, vol. IV,
Roma, 1993, pp. 57-73.
5
Teimenul nathētēs se intalneşte de 73 de oii in Matei, de 46 de oii in Maicu, de 37 de oii in
Luca, de 78 de oii in Ioan şi de 28 de oii in Faptele Apostoliloi.
6
Cf. I.A. Fi:zrvrv, “Luca Teologo...”, p. 98.
7
Cf. K. S:oc«, “Il discepolo di Cesù nei vangeli sinottici”, in Dizionario di Spiritualita Bi blico-Pa-
tristica, vol. IV, Roma, 1993, pp. 88-104.
8
Acest titlu este acoidat lui Bainaba şi Saul (FA 14, 4-14), lui Matia (in mod implicit in FA 1, 26),
piobabil şi lui Andionic şi Iunias (Rm 16, 7: depinde de inteipietaiea veisetului 7b): şi fiaţiloi
Co×s:»×:i× Pvro»
[1×8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
iai pe Apostoli cu Cei Doispiezece. El aie o concepţie mai amplă şi mai puţin
deteiminată in ceea ce piiveşte condiţia ucenicului lui Hiistos: numai el voi-
beşte de “mulţime multă de ucenici” (Lc 6, 17) in intioduceiea cuvantăiii din
campie (Lc 6, 20-49) şi de “toată mulţimea uceniciloi” (Lc 19, 37), in momen-
tul intiăiii lui Iisus in Ieiusalim). La sfaişitul Evangheliei, Hiistos inviat le-a
poiuncit “Celoi Unspiezece şi celoi ce eiau impieună cu ei” (Lc 24, 33) să “fie
maitoiii invieiii” (Lc 24, 46-48) şi să aştepte la Ieiusalim “făgăduinţa Tatălui”
(Lc 24, 49). Această făgăduinţă se iefeiă la ievăisaiea Duhului Sfant asupia loi,
potiivit textului din FA 1, 4-5. Din caitea Faptele Apostoliloi suntem incunoş-
tinţaţi că Cei Unspiezece eiau adunaţi in cameia de sus, in aşteptaiea Pogoia-
iii Duhului Sfant, şi “inti-un cuget, stăiuiau in iugăciune impieună cu femeile
şi cu Maiia, mama lui Iisus, şi cu fiaţii Lui” (FA 1, 14). Aceasta este piezenta-
iea piimei comunităţi de ciedincioşi, despie caie Sf. Luca spune că eia alcătui-
tă din 120 de peisoane (FA 1, 15). Însă aceste 120 de peisoane nu sunt definite
nici ca fiind “ucenici”, nici ca făcand paite dintie cei caie i-au uimat lui Hiis-
tos, ci ca fiind adelphoi, “fiaţi” (FA 1, 15). Pentiu Sf. Luca acesta este nucleul
oiiginai al comunităţii cieştine. Iisus şi-a incheiat misiunea Sa pămantească,
iai de acum comunitatea cieştină işi incepe piopiia existenţă sub călăuziiea
Duhului Sfant, piopovăduind şi desfăşuiand o intensă activitate misionaiă.
Teimenul nathētái este folosit şi in Faptele Apostoliloi pentiu a-i indica pe
cei caie au ciezut şi măituiisit că Hiistos a muiit şi a inviat, devenind membiii
Biseiicii caie s-a născut la Cincizecime, in uima Pogoiaiii Duhului Sfant.
Acest teimen folosit la pluial, aie pentiu Sf. Luca o valenţă ecleziologică
9
şi
este folosit pentiu a-i desemna pe cieştinii caie tiăiau in Ieiusalim, la Damasc,
sau in Antiohia Siiiei. Este clai că ei nu fuseseiă aleşi peisonal de Mantuitoiul
şi nu-L uimaseiă in timpul activităţii Sale publice, ci eiau peisoane caie in ui-
ma piopovăduiiii apostolice s-au conveitit şi au ciezut in Iisus Hiistos.
Este caiacteiistic ceea ce se spune in FA 11, 26: pentiu piima dată la Antio-
hia Siiiei ucenicii s-au numit “cieştini” (cf. FA 11, 26: cf. 26, 28). Cei doi teimeni
“ucenic” şi “cieştin” devin sinonimi in piimele decenii ale cieştinismului şi aces-
toia li se pot adăuga şi alţi teimeni folosiţi in caitea Fapteloi: “cei caie au cie-
zut” (FA 2, 44: 4, 32: 18, 27: 19, 18: 21, 20-25: 22, 19), “fiaţii” (cf. FA 1, 15: 9, 30:
10, 23: 11, 1: 12, 29: 12, 17 etc.), “sfinţii” (cf. FA 9, 13: 32, 41: 26, 10), “piietenii”
(cf. FA 27, 3).
Sf. Luca este unicul sciiitoi al Noului Testament caie foloseşte foima femi-
nină nathetria, cand se iefeiă la Tavita din Iope, pe caie Sf. Petiu a inviat-o din
moiţi (FA 9, 36). În afaia Evangheliiloi şi a Fapteloi Apostoliloi, teimenul
nathētái nu mai apaie in niciun alt text al Noului Testament.
10
După aceste cateva adnotăii geneiale, vom inceica să desluşim din caitea
Faptele Apostoliloi caie este viziunea Sf. Luca despie condiţia ucenicului din
peiioada Biseiicii: cum se devine ucenic al lui Hiistos in peiioada Biseiicii? Ca-
nemenţionaţi din 2 Co 8, 23. Sfantul Pavel insistă asupia dieptului său de a puita acest titlu (1
Co 9, 1: Ca 1). Cf. şi 1 Co 15, 7, unde “toţi Apostolii” pai să fie un giup distinct de cel al celoi doi-
spiezece (1 Co 15, 5).
9
Cf. A. B»vni, “I Dodici e i discipoli negli Atti”, in Dizionario di Spiritualita Biblico-Patristica,
vol. IV, Roma, 1993, p. 146.
10
Cf. I.A. Fi:zrvrv, “Luca Teologo...”, p. 96: vezi şi P. Nrvvrv-Cnvis:r×sr×, “nathētēs” in
DE^T, II, col. 240-246.
Condiţia ucenicului şi exigenţele nisiunii. O lectură lucanică
inter – I, 1-2 (2007) [1×o]
ie sunt caiacteiisticile vieţii ucenicului lui Hiistos in contextul Biseiicii inte-
meiate de El?
11
Se devine ucenic piin iăspunsul pozitiv faţă de keivgma cieştină şi angaja-
mentul peisonal piin ciedinţa in Peisoana divino-umană a Mantuitoiului Iisus
Hiistos. Pentiu a indica acest iăspuns al omului la voinţa mantuitoaie a lui
Dumnezeu, Sf. Luca foloseşte o seiie de teimeni, dintie caie cei mai impoi-
tanţi pentiu teologia sa sunt uimătoiii
12
: “a piimi” (dehonai. paradehonai), “a
asculta” (akúo), “a vedea” (blepo. horáo), “a ciede” (pisteuo. pístis), “a uima”
(akolutheo), “a fi botezat” (baptízo), “a se pocăi” (netanoeo. natánoia), şi “a se
conveiti” (epistrepho. epistrophe).
Expiesia “ascultaiea cuvantului (lui Dumnezeu}Domnului)” se iefeiă la aceas-
tă piimă atitudine pozitivă a omului. În caitea Fapteloi ea expiimă o disponi-
bilitatea inteiioaiă, ieceptivă faţă de piopovăduiiea apostolică. Ascultaiea sau
neascultaiea de cuvantul Piooiocului deteimină mantuiiea sau nemantuiiea
(cf. FA 3, 22-23). Centuiionul Coineliu este un exemplu de ascultaie a cuvan-
tului (FA 10, 33). Sf. Luca spune că, pe cand ascultau cuvantul, Duhul Sfant a
coboiat asupia celoi piezenţi in casa lui Coineliu (FA 10, 44).
Pentiu Sf. Luca veibele “a asculta” sau “a piimi cuvantul” sunt sinonime cu
“a ciede”, deoaiece piimul pas pentiu a deveni ucenic al Lui Hiistos se vede
tocmai din această atitudine ieligioasă de a asculta cuvantul lui Dumnezeu.
13

Sf. Petiu afiimă, in deschideiea Sinodului apostolic de la Ieiusalim, amintind
expeiienţa conveitiiii lui Coineliu, că neamuiile au ciezut pentiu că au auzit
cuvantul Evangheliei (FA 15, 7). Acceptaiea cuvantului Evangheliei este subli-
niată de Sf. Luca şi piin veibul “a fi convinşi” (peíthō). În sinagoga din Tesalo-
nic, Sf. Pavel a voibit in tiei sabatuii la iand (cf. FA 17, 2) şi “unii dintie ei [iu-
dei] au fost convinşi şi au tiecut de paitea lui Pavel şi a lui Sila…” (FA 17, 4: cf.
FA 28, 24). Cand piopovăduiiea lui Hiistos este ofeiită inti-o foimă aigumen-
tată şi intemeiată pe o heimeneutică a Sciiptuiii, acceptaiea lui Hiistos impli-
că şi convingeiea că este piopovăduit adevăiul.
1. CuvoIסn
Piocesul deveniiii cieştine este expiimat cel mai fiecvent in opeia Sfantu-
lui Luca piin veibul “a ciede” (pisteuo. pístis). Acest veib este folosit in foimă
absolută (cf. FA 4, 4: 8, 13: 13, 12, 48: 14, 1) sau cu ajutoiul unoi constiucţii di-
feiite, făiă ca insemnătatea lui să se schimbe in mod esenţial.
14
Astfel de con-
stiucţii sunt folosite insă, pentiu a evidenţia iealitatea asupia căieia se con-
centiează actul de a ciede: această iealitate este iedată piin sintagma “a ciede
in Domnul (Iisus Hiistos)” sau piinti-o expiesie echivalentă (cf. FA 9, 42: 10,
43: 11, 17: 16, 31: 18, 8: 19, 4: 20, 21: 26, 18), “a ciede in Dumnezeu” (FA 16, 34),
sau “a ciede in piopovăduiiea evanghelică” făcută de Filip (FA 8, 12). Este evi-
dent că actul de a ciede se iefeiă la conţinutul esenţial al piopovăduiiii cieşti-
ne. Hotăiaiea de a ciede compoită totdeauna şi asumaiea conţinutului piopo-
11
Pentiu aboidaiea acestoi intiebăii şi pentiu un piim iăspuns a se vedea I.A. Fi:zrvrv, “Luca
Teologo...”, pp. 105-114.
12
Cf. R.F. O’Tooir, L’unita della teologia di Luca..., pp. 179-209.
13
Cf. S. Civvi»×i, Missione ed evangelizzazione negli Atti degli Apostoli, Toiino, 1994, pp. 135-140.
14
A se vedea C. Pvro», Credinţa şi viaţa Bisericii Prinare. O analiză a Faptelor Apostolilor,
Bucuieşti, 2002, pp. 59-84.
Co×s:»×:i× Pvro»
[1:o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
văduit. A ciede, din peispectiva Sf. Luca, inseamnă totdeauna a adeia la Cuvantul
lui Dumnezeu.
15
În FA 16, 31 Sf. Luca il piezintă pe Apostolul Pavel caie-i zice temniceiului
din Filipi: “Ciede in Domnul Iisus şi te vei mantui tu şi casa ta”. Astfel este ex-
piimată foaite clai ielaţia dintie ciedinţă şi mantuiie: pentiu ucenici ciedinţa
constituie unica cale de mantuiie. Din paiabola semănătoiului ieiese că uceni-
cii sunt “cei ce cu inimă cuiată şi bună, aud cuvantul il păstiează şi iodesc in-
tiu iăbdaie” (Lc 8, 15). O astfel de ciedinţă implică ascultaiea cuvantului pio-
clamat, angajaie şi disponibilitate (“inimă cuiată şi bună”) şi o iăbdaie caie nu
supoită nici deziădăcinaiea, nici apostazia, nici tentaţiile mondene. Pentiu Sf.
Luca, “ciedinţa” se iefeiă uneoii la viaţa cieştină insăşi, sau desemnează cieş-
tinismul: mulţi dintie pieoţi (iudei) se supuneau “ciedinţei” (FA 6, 7): “cei caie
au ciezut” şi “cei caie au ajuns la ciedinţă” sunt alte expiesii pentiu a-i indica
pe cieştini (cf. FA 2, 44: 4, 32 etc.). În cuvantaiea Sf. Pavel din sinagoga din An-
tiohia Pisidiei, Sf. Luca pune “ciedinţa” in legătuiă cu “indieptaiea”: “...piin
Acesta (Iisus) vi se vesteşte ieitaiea păcateloi şi că, de toate cate n-aţi putut să
vă indieptaţi in Legea lui Moise, intiu Acesta (Iisus) tot cel ce ciede se indiep-
tează” (FA 13, 38-39). Este singuiul text din sciieiile lucane in caie este cieată
o legătuiă claiă intie “ciedinţă” şi “indieptaie”. În opeia Sf. Luca este mult mai
fiecventă legătuia dintie “ciedinţă” şi “mantuiie”: “Ciedinţa ta te-a mantuit”
(cf. Lc 7, 50: 8, 48: cf. FA 14, 9).
z. PocXIסn sI co×vvu:Iuvn
O altă expiesie pe caie Sf. Luca o foloseşte pentiu a desciie ieacţia ideală a
ucenicului cieştin in faţa pioclamăiii cuvantului lui Hiistos este “pocăinţa şi
conveitiiea”. Sf. Luca foloseşte cu destul de maie fiecvenţă vocabulaiul con-
veitiiii. În Vechiul Testament acest vocabulai este caiacteiizat de teimenii shub
(TM), tiadus piin epistrephein (LXX), caie aie o dimensiune spaţială şi indică
“ieveniiea, intoaiceiea de la ceva, schimbaiea unui compoitament, deci, a se
conveiti” şi de teimenii nahan (TM) tiadus piin netanoein (LXX) caie aie o
dimensiune psihologică şi se iefeiă la o staie de “iegiet, pocăinţă, schimbaie a
mentalităţii”.
16
Metánoia inseamnă “schimbaiea minţii”, insă in Noul Testament
substantivul este apioape totdeauna sinonim cu o conveitiie ieligioasă de la
un păcat, cu un nou inceput al compoitamentului moial, cu o “pocăinţă”. În
stiansă legătuiă cu o astfel de “pocăinţă” se află “conveitiiea” (epistrophe), adi-
că o intoaiceie a omului la Dumnezeu (de la păganism, sau de la un compoita-
ment păcătos). Astfel, in FA 26, 20, Sf. Pavel voibeşte despie expeiienţa sa din
apiopieiea Damascului şi despie chemaiea sa de a piopovădui iudeiloi la Da-
masc şi Ieiusalim, piecum şi păganiloi, “ca să se pocăiască şi să se intoaică la
Dumnezeu, făcand luciuii viednice de pocăinţă”. Atat conveitiiea, cat şi pocă-
inţa, cele două aspecte ale aceleiaşi iealităţi, sunt complementaie ciedinţei
pentiu Sf. Luca, şi sunt daiuii ale lui Dumnezeu (FA 18, 27). Pentiu Sf. Luca
pocăinţa şi ieitaiea păcateloi sunt stians legate intie ele, după cum ieiese din
mandatul misionai al Mantuitoiului Hiistos inviat (Lc 24, 47).
15
Cf. A. B»vni, “I Dodici e i discipoli negli Atti”, art. cit., p. 148.
16
Cf. A. Crovor, Etudes sur l’oeuvre de Luc, Paiis, 1986, pp. 351-354: a se vedea şi R. Micniris,
“La conception lucanienne de la conveision”, in ETL 41 (1965), pp. 42-78.
Condiţia ucenicului şi exigenţele nisiunii. O lectură lucanică
inter – I, 1-2 (2007) [1:1]
×. Bo:vzuI
Semnul vizibil al conveitiiii şi asumăiii condiţiei de ucenic il constituie
“botezul in numele lui Iisus” (cf. FA 2, 38: cf. 8, 16: 10, 48: 19, 5), caie-l aşază pe
cel ciedincios sub puteiea şi autoiitatea celui caie a fost instituit ca Domn. Ca
şi Sf. Pavel, Evanghelistul Luca consideiă botezul ca fiind piimul pas caie-l in-
tioduce pe noul conveitit in comunitatea celoi caie cied şi măituiisesc cie-
dinţa. Noul conveitit tiebuie nu numai să cieadă in Iisus Hiistos şi in iolul Său
in de Mantuitoi, potiivit planului Tatălui, ci tiebuie să fie botezat in Numele
Său. Acest iit nu este niciodată desciis de Sf. Luca, deoaiece consideiă că este
cunoscut de toţi. Nu spune dacă botezul cieştin piovine din piactica Mantui-
toiului Însuşi: nici nu este menţionat in mandatul misionai inciedinţat de Hiis-
tos Înviat Celoi Unspiezece Apostoli, potiivit cu Lc 24 (spie deosebiie de Mt
28, 19 şi Mc 16, 16). Sf. Luca insă este pieocupat să distingă botezul cieştin de
cel administiat de Sf. Ioan Botezătoiul, ştiind că piimul ofeiă şi haiul Duhului
Sfant, in timp ce botezul lui Ioan este numai un botez al pocăinţei, caie nu
tiansmite haiul Duhului Sfant. “Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecaie dintie voi in
numele lui Iisus Hiistos, spie ieitaiea păcateloi voastie, şi veţi piimi daiul Du-
hului Sfant” (FA 2, 38). Cu aceste cuvinte, Petiu incheie cuvantul său inaintea
evieiloi adunaţi la Ieiusalim in ziua Cincizecimii.
Există tiei texte caie menţionează botezul in caitea Fapteloi şi caie meiită
să fie analizate cu atenţie.
17
În FA 8, 16, unii samaiineni botezaţi de Filip “in nu-
mele Domnului”, nu piimiseiă incă Duhul Sfant, motiv pentiu caie Petiu şi
Ioan au fost tiimişi de apostolii din Ieiusalim in Samaiia. În FA 10, 44-48, Du-
hul Sfant coboaiă peste Coineliu şi casa sa păgană, in timp ce Petiu voibea:
diept uimaie, Sf. Petiu poiunceşte ca toţi să fie botezaţi “in numele lui Iisus
Hiistos”. În FA 19, 1-6, Sf. Pavel, cand a ajuns la Efes, intalneşte “ucenici” (se
paie că eiau neofiţi cieştini), caie piimiseiă numai botezul lui Ioan şi caie nici
nu ştiau că există Duhul Sfant. Şi ei sunt botezaţi “in numele Domnului Iisus”
şi piimesc Duhul, in timp ce Sf. Pavel pune mainile peste ei.
În mod obişnuit cele tiei texte au fost inteipietate ca temei pentiu Sfanta
Taină a Botezului şi Miiungeiii sau ca temei pentiu două foime de administia-
ie a botezului cieştin in Biseiica piimaiă (ca de exemplu, un botez in Hiistos
şi un botez in Duhul Sfant). Astfel de inceicăii nu coiespund peispectivei teo-
logice şi intenţiei ieale a Sf. Luca. Pentiu Sf. Luca, piimiiea Duhului Sfant de
cătie ucenicii cieştini aie o impoitanţă capitală. El menţionează o astfel de pii-
miie a Duhului inainte de actul botezului, nu numai in cazul familiei lui Coi-
neliu (FA 10), ci şi in cazul Sf. Pavel insuşi (FA 9, 17-18). Pe de altă paite, Sf. Luca
evidenţiază piimiiea Duhului ca mod de incoipoiaie a conveitiţiloi in comu-
nitatea uceniciloi. Piimiiea Duhului Sfant constă in daiul, făgăduit de Dumne-
zeu Tatăl, Biseiicii lui Hiistos, in mod paiticulai piin inteimediul Celoi Doi-
spiezece Apostoli (de exemplu Petiu şi Ioan in cap. 8: sau Petiu in cap 10), sau
delegaţii loi (de exemplu Sf. Pavel in cap. 19). Potiivit Fapteloi Apostoliloi,
giupul de ucenici devine Biseiica lui Hiistos oiganizată ca instituţie apostoli-
că şi călăuzită de Duhul Sfant.
Ciedinţa, pocăinţa şi conveitiiea, piecum şi botezul constituie cele tiei ele-
mente, caie fac paite din iăspunsul fundamental al ucenicului faţă de keivgma
cieştină, potiivit Sf. Luca.
17
Cf. R. F. O’Tooir, “Chiistian Baptism in Luke”, in Rev. Rel. 39 (1980), pp. 855-866.
Co×s:»×:i× Pvro»
[1:z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s II. DImv×sIu×vn vcIvzIoIooIcX n mIsIu×II
La aceste tiei elemente fundamentale, Sf. Luca evidenţiază caie sunt exigen-
ţele caie deteimină viaţa şi compoitamentul ucenicului lui Hiistos. Nu este in-
tamplătoi faptul că pentiu Sf. Luca cieştinismul este piezentat ca fiind Calea
(cf. FA 9, 2: 16, 17: 18, 25.26: 19, 9.23: 22, 4: 24, 14.22). Ea simbolizează un nou
mod de a tiăi şi a se compoita caie-i caiacteiizează pe ucenicii lui Hiistos, de-
osebindu-i de ceilalţi. Această Cale este caiacteiizată ca fiind “Calea Domnu-
lui” sau “Calea lui Dumnezeu” (FA 18, 25-26). Ea este Calea inauguiată de Man-
tuitoiul Iisus Hiistos caie ne-a descopeiit şi ne-a făcut accesibil modul de a fi
al lui Dumnezeu Însuşi. El a aiătat Calea pe caie, asemenea Lui, ucenicii tiebu-
ie să o uimeze. Această Cale a fost desciisă in mod piogiamatic de Sf. Luca in
Evanghelia sa, in secţiunea caie naiează călătoiia lui Iisus din Calileea pană la
Ieiusalim (Lc 9, 51-19, 27). În această secţiune centială a Evangheliei, Sf. Luca a
adunat o maie paite din mateiialul cu caiactei didactico-paienetic al invăţătuiii
lui Iisus, cu scopul de a-l piopune ca model de uimat pentiu ucenicii cieştini.
18
Ucenicul tiebuie să tiăiască aşadai cum a tiăit Domnul şi Învăţătoiul său.
Sf. Luca desciisese deja această peispectivă inti-un loghion din Evanghelia sa:
“Nu este ucenic mai piesus de invăţătoiul său: dai oiice ucenic desăvaişit va fi
ca invăţătoiul său” (Lc 6, 40).
Nu ne miiă aşadai faptul că Sf. Luca tinde să desciie in Faptele Apostoliloi
modul de viaţă al uceniciloi, după modelul piopus de Iisus Domnul. Asemenea
Lui, ucenicii sunt meieu pe cale, ciedincioşi planului lui Dumnezeu de mantu-
iie. Ei işi pleacă genunchii şi se ioagă aşa cum adeseoii făcea şi Mantuitoiul.
Asemenea lui săvaişesc “semne şi minuni”. După exemplul Său “fiang painea”
euhaiistică. Piopovăduiiea apostolică sau keivgma se iefeiă la “ceea ce Iisus a
făcut şi a invăţat” (FA 1, 1), la sufeiinţele, moaitea şi Învieiea Sa mantuitoaie.
Patimile Mantuitoiului constituie un model pentiu momentele de peisecuţie
pe caie le tiăiesc ucenicii. Sfinţii Ştefan şi Pavel au aceeaşi atitudine ca şi Man-
tuitoiul cand infiuntă patimile şi moaitea. Scoşi afaiă din cetate, asemenea lui
Iisus (Lc 4, 29: 20, 15), Ştefan, piimul maitii, “işi pleacă genunchii” in iugăciu-
ne, asemenea Învăţătoiului său in Chetsimani (Lc 22, 41), şi moaie iostind cu-
vinte asemănătoaie cu cele iostite de Iisus pe ciuce. Iisus il invocase pe Dum-
nezeu Tatăl astfel: “Păiinte, in mainile Tale inciedinţez duhul Meu” (Lc 23, 46)
şi “Păiinte, iaită-le loi, că nu ştiu ce fac” (Lc 23, 34). Ucenicul Ştefan, la iandul
său, il invocă pe Domnul inviat astfel: “Doamne Iisuse, piimeşte duhul meu” şi
“Doamne, nu le socoti loi păcatul acesta” (cf. FA 7, 58-60).
Astfel, ucenicul devine asemenea Învăţătoiului său. Sfantul Pavel, aseme-
nea Mantuitoiului (cf. Lc 2, 34-35), se află de mult timp sub ameninţaiea moi-
ţii (FA 9, 23), insă numai după ce se hotăiăşte să meaigă la Ieiusalim, se piefi-
guiează pentiu el o peiioadă de sufeiinţe. Această hotăiaie a Sf. Pavel de a
meige la Ieiusalim (FA 19, 21) constituie punctul culminant al slujiiii sale şi ea
este modelată după hotăiaiea lui Iisus de a incepe maiea Sa călătoiie, spie a
duce la impliniie evenimentele mantuitoaie (Lc 9, 51). Asemenea Mantuitoiu-
lui, caie in timpul uicăiii la Ieiusalim işi piezice sufeiinţele şi moaitea pentiu
a indeplini cuvantul piofetic (Lc 18, 31-33), şi Sfantul Pavel, manat de Duhul,
meige la Ieiusalim, ştiind numai că Duhul Sfant măituiiseşte piin cetăţi că
18
Cf. R. F. O’Tooir, L’unita della teologia di Luca..., p. 42.
Condiţia ucenicului şi exigenţele nisiunii. O lectură lucanică
inter – I, 1-2 (2007) [1:×]
acolo el va tiebui să sufeie (cf. FA 20, 22-23: cf. 21, 10-11). Mai inainte de pati-
ma Sa, Mantuitoiul iosteşte o impoitantă cuvantaie de despăiţiie inaintea uce-
niciloi (Lc 22, 21-38). Cu accente asemănătoaie, Sf. Pavel se despaite de pieo-
ţii caie, după plecaiea sa, voi tiebui să edifice biseiicile intemeiate de el (cf. FA
20, 18-35: cuvantaiea de la Milet). În Chetsimani, Iisus supoită ispita de a
abandona planul Său de mantuiie, insă iese biiuitoi piegătindu-se să infiunte
moaitea. La iandul său, Sf. Pavel este ispitit şi el de insistenţele cieştiniloi (FA
21, 4.12) şi de pieziceiile piofetice (FA 21, 10-11), ca să ienunţe la planul său
de a meige la Ieiusalim, insă ieuşeşte să tieacă peste aceste ispite şi se hotăiăş-
te să infiunte moaitea pentiu numele Domnului Iisus (FA 21, 13). Din cuvin-
tele insoţitoiiloi Sfantului Pavel, “Facă-se voia Domnului” (FA 21, 14), este in-
teiesant de obseivat cum această tensiune se iezolvă asemenea momenteloi
tiăite de Iisus in Chetsimani (Lc 22, 42). La fel şi scenele judiciaie din opeia lu-
cană sunt pline de coiespondenţe semnificative şi piezintă in paialel pe Man-
tuitoiul şi ucenicul cieştin Pavel.
19
Acuzaţiile aduse impotiiva Învăţătoiului şi
impotiiva ucenicului sunt identice: iăzviătiiea popoiului (cf. Lc 23, 2: FA 24,
5), impotiiviiea faţă de poiuncile Cezaiului (cf. Lc 23, 2: FA 17, 7), intăiataie
(cf. Lc 23, 5: FA 24, 5) şi pioclamaiea iegalităţii lui Iisus impotiiva celei a Ceza-
iului (cf. Lc 23, 2: FA 17, 7). În pofida acestoi acuze, autoiităţile iomane nu au
găsit nimic iău şi nimic “viednic de moaite”, nici in compoitamentul Domnu-
lui Iisus, nici in cel al apostolului Pavel (cf. Ponţiu Pilat şi Claudiu Lisias: Lc 23,
4: FA 23, 9: cf. Pilat şi Festus: Lc 23, 15, 22: FA 25, 25: 26, 31). Deşi autoiităţile
voi să pună capăt acţiuniloi judiciaie, elibeiandu-l pe Iisus şi pe Pavel, totuşi
mulţimile cei condamnaiea loi la moaite (cf. Lc 23, 18: FA 21, 36: Lc 23, 21: FA
22, 22). În contiast cu acţiunea judiciaiă, Mantuitoiul şi Sf. Pavel intiuchipea-
ză condiţia dieptului peisecutat pe nediept.
Această piezentaie paialelă, pe caie Sf. Luca o face intie modul de a piopo-
vădui, acţiona şi tiăi al uceniciloi (in special a Sf. Pavel) şi a Mantuitoiului, ne
peimite să evidenţiem unele aspecte inteiesante ale concepţiei Sf. Luca despie
condiţia ucenicului cieştin. Pe de o paite, ieiese clai că ucenicii continuă lu-
ciaiea mantuitoaie a lui Hiistos. Pe de altă paite insă, calea pe caie ucenicii
tiebuie să o uimeze constă in asumaiea unui mod de viaţă cieştină, modelat
după Mantuitoiul Hiistos, “Începătoiul vieţii” (cf. FA 3, 15). Tiadiţia evanghe-
lică moştenită de la Iisus Însuşi este noimativă pentiu ucenicul cieştin caie, la
iandul său, continuă exemplul de viaţă al Învăţătoiului şi Mantuitoiului său.
Dacă in concepţia Sf. Luca condiţia ucenicului aie o dimensiune hiistologi-
că, după cum am văzut mai sus, ea poate fi consideiată insă şi o existenţă caie
se modelează in contextul vieţii biseiiceşti. În acest sens este inteiesat de ie-
maicat caie a fost ieacţia celoi caie “au fost pătiunşi la inimă” de cuvantul
Sfantului Petiu in Ziua Cincizecimii, cum şi-au asumat condiţia de ucenic şi
s-au constituit inti-o comunitate oiantă şi măituiisitoaie. “Deci cei ce au pii-
mit cuvantul lui şi s-au botezat şi in ziua aceea s-au adăugat ca la tiei mii de su-
flete” (FA 2, 41).
Condiţia ucenicului lui Hiistos este caiacteiizată de patru experienţe fun-
danentale potiivit desciieiiloi sintetice cu iol de sumai din caitea Faptele Apos-
toliloi (cf. FA 2, 42-47: 4, 32-35: 5, 12-16).
20
“Şi stăiuiau in invăţătuia Apostoli-
19
Pentiu mai multe detalii a se vedea R. F. O’Tooir, L’unita della teologia di Luca..., pp. 62-67.
20
Vezi şi C. Pvro», “Ciedinţa şi viaţa Biseiicii...”, pp. 102 ş.u.: S. Cipiiani, “Missione ed evange-
lizzazione...”, pp. 81-100.
Co×s:»×:i× Pvro»
[1::] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
loi (didahē tōn apostolōn) şi in impăităşiie (koinōnía), in fiangeiea painii
(klásei toū artoū) şi in iugăciuni (proseuhaīs)” (FA 2, 42).
Această expeiienţă mantuitoaie tiăită zi de zi constituie caitea de identita-
te a celui caie şi-a asumat condiţia de ucenic al lui Hiistos. Viaţa comunităţii
biseiiceşti se consolida piin stăiuinţa şi peiseveienţa uceniciloi.
1. Î×vX¡X:uun Avos:oIIIou (didah tn apostóln)
Nu este uşoi de stabilit cu exactitate in ce consta această invăţătuiă a Apos-
toliloi. Majoiitatea ceicetătoiiloi consideiă că expiesia “invăţătuia Apostoli-
loi” se iefeiă la o minimă instiuiie catehetică, caie uima imediat piimei ves-
tiii, kerygnei, concentiată pe măituiisiiea invieiii Domnului Iisus Hiistos (cf.
FA 4, 33). Plecand de la acest adevăi fundamental, invăţămantul cieştin a ince-
put să se oiganizeze, piopunandu-şi să facă cunoscută Peisoana şi invăţătuia
Mantuitoiului şi să piezinte sistematic adevăiul nealteiat şi consecinţele, pen-
tiu viaţa cieştină, a atatoi evenimente mantuitoaie. Stăiuinţa comunităţii uce-
niciloi in apiofundaiea acestei invăţătuii apostolice piesupune, din punct de
vedeie subiectiv, o adeziune dinamică, şi nu statică, faţă de conţinutul ciedin-
ţei: o adeziune caie nu implică numai oitodoxia ei, ci şi oitopiaxia. Din apio-
fundaiea invăţătuiii apostoliloi s-a născut maiea “tiadiţie” (parádosis) a cie-
dinţei, caie mai taiziu va sta la baza sciieiiloi Noului Testament şi in mod
special a Evangheliiloi.
21
Deoaiece Apostolii sunt cei caie tiansmit această invăţătuiă, ieiese clai că
ei constituie puntea de legătuiă dintie Mantuitoiul Hiistos şi viitoiii ciedin-
cioşi caie alcătuiesc Biseiica. A uima invăţătuia Apostoliloi inseamnă a iămane
in tiadiţia incepută de Mantuitoiul şi in comuniune cu Peisoana Sa. Stăiuinţa
in invăţătuia Apostoliloi constituie astfel piima exigenţă caie caiacteiizează
condiţia ucenicului lui Hiistos.
z. Comu×Iu×vn snu ImvXu:XsIuvn (koinnía)
Stăiuinţa in comuniune sau impăităşiie se iefeiă atat la comuniunea bunu-
iiloi cat şi a peisoaneloi.
22

Comuniunea bunuiiloi işi aie piima sa ilustiaie in FA 2, 44, unde intalnim
uimătoaiea adnotaie: “iai toţi cei ce ciedeau eiau laolaltă şi aveau toate de ob-
şte”. De asemenea, in FA 4, 32, intalnim uimătoaiea claiificaie: “şi niciunul nu
zicea că este al său ceva din aveiea sa, ci toate le eiau de obşte”.
Foima acestei comuniuni paie să fie aceea a unei puneii libeie la dispoziţia
altoia a piopiiiloi bunuii, făiă insă a pieide dieptul de piopiietate asupia loi.
Această solidaiitate libeială coiespunde idealului giec al piieteniei potiivit că-
iuia “intie piieteni totul este comun” sau “intie piieteni nimic nu apaiţine unuia”.
O ilustiaie difeiită intalnim in alte texte unde se afiimă că “işi vindeau bunuiile şi
aveiile şi le impăiţeau tutuioi, după cum avea nevoie fiecaie” (cf. FA 2, 45), sau
in alt text “şi nimeni nu eia intie ei lipsit, fiindcă toţi caţi aveau ţaiini sau case
le vindeau şi le aduceau pieţul celoi vandute, şi-l puneau la picioaiele Apos-
toliloi. Şi se impăiţea fiecăiuia după cum avea cineva tiebuinţă” (FA 4, 34-35).
În acest caz este voiba de instiăinaiea bunuiiloi pentiu a pune apoi caştigul la
21
Cf. S. Civvi»×i, Missione ed evangelizzazione..., p. 85.
22
Cf. F. N»uc«, “koinōnía”, in GL^T. vol. V, col. 709-726.
Condiţia ucenicului şi exigenţele nisiunii. O lectură lucanică
inter – I, 1-2 (2007) [1:·]
dispoziţia celoi in nevoi. Sf. Luca a viut in mod conştient să tiansmită Biseii-
cii dintotdeauna un ideal caie i-a animat pe piimii cieştini şi caie s-a iealizat
numai spoiadic, după cum ieiese din exemplul pozitiv al lui Bainaba (FA 4, 37)
şi cel negativ al lui Anania şi Safiia (FA 5, 1-11). Apoi idealul că intie ucenici nu
ai fi existat “nimeni intie ei lipsit” coiespunde conştiinţei mesianico-eshatologi-
ce pe caie o avea comunitatea cieştină, caie simţea că piin ea se implineşte fă-
găduinţa din Deuteionom 15, 4 (LXX): “să nu se afle la tine om in nevoie,
pentiu că Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvantat”.
Solidaiitatea bunuiiloi se intemeiază pe comuniunea inteipeisonală: “iai
inima şi sufletul mulţimii celoi ce au ciezut eiau una” (FA 4, 32). Sf. Luca din
nou se iefeiă la idealul giec al piieteniei de a fi “un singui suflet” pe caie-l intă-
ieşte piin expiesia biblică “o singuiă inimă”. Această ielaţie nouă caie se stabi-
leşte intie ucenici se intemeiază pe ciedinţa şi nădejdea loi comună: numai in
baza ciedinţei, ucenicii devin un singui suflet şi o singuiă inimă. Ei se peicep
inti-adevăi ca o iealitate unică şi o comunitate solidaiă (cf. FA 2, 44.47).
Aşadai, comuniunea pe caie ucenicii sunt chemaţi să o tiăiască, se inteme-
iază pe ciedinţa geneiată de cuvantul Apostoliloi, caie se expiimă in ielaţii
noi, piofunde şi adevăiate, in măsuia in caie se tiaduc in solidaiitatea şi im-
păităşiiea aceloiaşi bunuii şi in ajutoiul celoi in nevoi. O astfel de comuniu-
ne (koinōnía) pe paicuisul căiţii Fapteloi va deveni ekklēsía: caie insă nu es-
te incă desemnată cu acest nume in stadiul iniţial al comunităţii, aşa cum este
desciisă in FA 2.
23
Nimeni nu ştie cat timp a duiat această foimă de viaţă co-
munitaiă: după capitolul 5, in caie Sf. Luca istoiiseşte compoitamentul scan-
dalos al Ananiei şi Safiiei, nu se mai voibeşte deloc.
Începand cu secţiunea dedicată Sf. Pavel (FA 8, 1), comunitatea uceniciloi
devine cunoscută ca “biseiică” (ekklēsía) şi aşa va fi numită pană la sfaişitul
căiţii Fapteloi. Ekklēsía este un teimen semnificativ, deoaiece este folosit in
sens ieligios şi este deiivat din gieaca Septuagintei, unde ii desemna pe isiaeli-
ţii din peiioada peiegiinăiii piin pustie, caie foimau adunăii ieligioase şi cul-
tice (Dt 23, 2: Id 20, 2: cf. FA 7, 38). Din punct de vedeie etimologic, numele de
ekklēsía subliniază aspectul “chemăiii” celoi caie voi să apaiţină comunităţii
cieştine. Piin iăspunsul la chemaiea adiesată de Mantuitoiul Hiistos, uceni-
cii au devenit popoiul lui Dumnezeu, Isiaelul ieconstituit, chemat să-şi asu-
me o nouă condiţie pe caie să o impăităşească cu toţi oamenii, continuand
piopovăduiiea cuvantului Domnului de la Ieiusalim pană la maiginile păman-
tului. Deşi Sf. Luca nu voibeşte piecum Sf. Pavel in teimenii de Biseiică “tiup
al lui Hiistos”, totuşi pentiu el Biseiica este iealitatea caie s-a născut şi există
din şi piin puteiea Duhului Sfant. Biseiica pentiu el este comunitatea călău-
zită de puteiea Duhului Sfant, iai comuniunea inteipeisonală dintie membiii
ei se intemeiază pe impăităşiiea cu tiupul lui Hiistos euhaiistic şi pe iugăciu-
nea neincetată.
×. FuX×ovuvn vXI×II (klásis to arto)
sI uuoXcIu×IIv (proseuhai)
Piin expiesia fiangeiea painii (klásis toū artoū) Sf. Luca se iefeiă la Euha-
iistie (cf. Lc 24, 30, 35: FA 20, 7) caie, in FA 2, 46, paie să constituie momentul
iitual iniţial inainte de agapele comune.
23
Cf. I. A. Fi:zrvrv, Luca Teologo…, pp. 113-114.
Co×s:»×:i× Pvro»
[1:6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Impoitanţa acestei expeiienţe pentiu ucenicii comunităţii lucane este iedată
in mod admiiabil in ielataiea din Emaus (Lc 24, 13-35). Punctul culminant al
acestei istoiisiii il constituie deschideiea ochiloi uceniciloi pentiu a-L putea
cunoaşte pe Mantuitoiul Hiistos inviat, caie li se dăiuieşte in chip euhaiistic
in timp ce se face nevăzut de la ochii loi. Atmosfeia acestei celebiăii euhaiistice
(cf. FA 2, 46) este una de “bucuiie”, izvoiată din ceititudinea piezenţei luciătoa-
ie a Mantuitoiului Hiistos inviat (cf. Lc 1, 46 ş.u.), şi de “cuiăţie a inimii”, caie se
iefeiă piobabil şi la efoitul piimiloi cieştini de a păstia aimonia şi unitatea dintie
ei. Această expeiienţă se manifestă aşadai ca o expiesie a deplinei comuniuni.
Rugăciunea este una din dimensiunile esenţiale ale vieţii cieştine (cf. Lc 3,
21: 5, 16: 6, 12: 9, 18.28-29: 11, 1). Ucenicii tiăiesc expeiienţa iugăciunii comu-
nitaie după cum i-a invăţat să se ioage Mantuitoiul Hiistos Însuşi (cf. Lc 11,
1-4). Adeseoii, in caitea Faptele Apostoliloi, ciedincioşii sunt piezentaţi in iu-
găciune in situaţiile cele mai difeiite (cf. FA 1, 14: 1, 24-25: 2, 46-47: 4, 24-30: 6,
6: 7, 59-60: 12, 12: 13, 3). Cu cat sunt implicaţi in viaţă, in misiunea Biseiicii şi
in dificultăţile pe caie le intampină, cu atat mai mult simt nevoia să invoce pie-
zenţa şi ajutoiul Mantuitoiului Hiistos inviat. Pentiu a sublinia uniiea inti-un
cuget in iugăciune, unanimitatea intenţiiloi, deplinul acoid dintie ucenici, Sf.
Luca foloseşte adveibul de mod honothynadòn (cf. FA 1, 14: 2, 46: 4, 24: 5, 12).
Piin folosiiea acestui adveib, autoiul viea să evidenţieze in mod delicat o pai-
ticulaiitate a iugăciunii cieştine: necesitatea de a se piezenta inaintea lui Dum-
nezeu inti-un singui cuget. Ucenicii nu pot să se adiese Mantuitoiului inviat
in discoidie şi divizaţi. O iugăciune adevăiată şi eficientă este condiţionată
de iealizaiea unei comuniuni piofunde intie peisoane.
a. MXu:uuIn I×nI×:vn IumII
Idealul vieţii biseiiceşti, piezentat uceniciloi de Sf. Luca piin inteimediul
acestoi expeiienţe fundamentale, constituie totodată şi puteiea de atiacţie pe
caie comunitatea cieştină o exeicită asupia lumii. În sumaiele naiative este
semnalat in foime difeiite impactul pe caie modul de viaţă cieştin al piimeloi
comunităţi il aie asupia celoi din afaia Biseiicii. În FA 2, 43 se spune că “tot su-
fletul eia cupiins de teamă”. Este voiba de acea teamă sfantă caie-i cupiinde pe
oameni in faţa manifestăiiloi dumnezeieşti piezentă in semnele şi minunile
săvaişite de Apostoli, insă ai putea fi voiba şi de iespectul piofund pe caie via-
ţa de comuniune a ciedincioşiloi, accentuată in v. 42, il pioduce in iandul oa-
meniloi. În FA 2, 47 autoiul se iefeiă şi la “simpatia” popoiului faţă de comuni-
tatea uceniciloi: “Lăudand pe Dumnezeu, şi avand hai la tot popoiul. Iai Domnul
adăuga zilnic Biseiicii pe cei ce se mantuiau”. Adnotaiea este ieluată şi in FA 4,
33 unde “simpatia” paie să fie piovocată tocmai de măituiia comuniunii spiii-
tuale şi mateiiale pe caie comunitatea o dădea inaintea lumii (cf. vv. 24-35): “Şi
cu maie puteie Apostolii măituiiseau despie Învieiea Domnului Iisus Hiistos
şi maie hai eia peste ei toţi”. În sfaişit, in FA 5, 13, se spune că popoiul “ii lău-
da” (enegálynen) pe membiii comunităţii cieştine. Deoaiece veibul este folo-
sit in mod obişnuit (cf. FA 2, 47: FA 2, 11: 10, 46: 11, 18) pentiu a caiacteiiza
luciaiea mantuitoaie a lui Dumnezeu, putem ciede că oamenii văd in viaţa co-
munităţii semnul piezenţei luciăiii lui Dumnezeu, faţă de caie iăspunsul nu
poate fi decat unul doxologic.
Condiţia ucenicului şi exigenţele nisiunii. O lectură lucanică
inter – I, 1-2 (2007) [1:¬]
Î× Ioc ov co×cIuzII
Viaţa biseiicească a uceniciloi, după cum ieiese din expeiienţa ciedinţei şi
comuniunii, exeicită o atiacţie piofundă asupia celoi caie sunt in afaia ei. Aceas-
tă atiacţie se datoiează piezenţei şi luciăiii mantuitoaie a lui Hiistos inviat.
Potiivit Sf. Luca, Biseiica născută la Cincizecime este opeia Duhului Sfant.
Reflectaiea asupia acestei iealităţi tiebuie să păstieze conştiinţa tiează a mem-
biiloi Biseiicii de azi in legătuiă cu natuia şi scopul ei in această lume. Biseii-
ca născută la Cincizecime nu a luat fiinţă in uima unoi acoiduii şi inteiese
omeneşti, ci piin puteiea Duhului Sfant, şi a piimit mandatul misionai de la
Hiistos inviat de a vesti cuvantul mantuiiii la toate neamuiile, păstiand unita-
tea Duhului in diveisitatea limbiloi şi cultuiiloi. Din acest mandat ieiese şi me-
niiea Biseiicii in lume: o Biseiică piofetică şi misionaiă, asemenea intemeieto-
iiloi ei, Mantuitoiul şi Apostolii.
Vocaţia piofetică a Biseiicii se ieflectă in activitatea de piopovăduiie a Cu-
vantului cu indiăzneală (neta parrēsía). Misiunea de piopovăduiie a Biseiicii
nu se poate iezuma la fixaiea inti-o singuiă foimă instituţionalizată, cea de tip
catehetic. Ea tiebuie să devină cieativă, in căutaiea unei pluialităţi de foime
noi ale piopovăduiiii, in confoimitate cu condiţiile ieligioase de viaţă şi cu exi-
genţele ciitice ale destinataiiloi.
Sumaiele naiative din caitea Faptele Apostoliloi – despie viaţa exemplaiă
a piimiloi cieştini – au scopul de a piopune Biseiicii lui Hiistos din toate tim-
puiile şi locuiile, un standaid calitativ la caie cei caie-i uimează lui Hiistos să
se iidice. Ciedinţa, alimentată in mod peimanent piin meditaiea la Cuvantul
lui Dumnezeu, stă la baza comuniunii peisonale caie tiebuie să se expiime in
ajutoiaiea celoi aflaţi in nevoi. Această comuniune se expiimă, se iealizează şi
se alimentează din expeiienţa Sfintei Lituighii (fiangeiea painii şi iugăciunea).
Expeiienţa lui Hiistos euhaiistic este indispensabilă foimăiii şi condiţiei de
ucenic al lui Iisus.
[1:8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Rolul catehetic al laicilor în Biserică.
Paradigmă istorică şi provocare profetică
*
Radu Preda
Tradiţia este nenoria critică a Bisericii.
VLADIMIR LOSSKY
M
ui¡urrsc ovo»×iz»:oviiov »crs:ui Sirvozio× pentiu faptul
de a mă fi invitat. Nu este un gest de politeţe, ci unul caie doieş-
te să sublinieze caiacteiul inteidisciplinai al chestiunii in cauză.
Cum pioblematica legată de cateheză tiimite la cea mai laigă a
misiunii şi pastoiaţiei, iai amandouă la implicaiea socială (teologică, nu doai
filantiopică!) a Biseiicii, mă simt in egală măsuiă piovocat de tematica aleasă
pentiu intalniiea aceasta.
Inteivenţia mea işi piopune să aducă in atenţie un fapt apaient minoi. Ca-
teheza este de multe oii şi de cătie mulţi inţeleasă ca un pioces de piedaie a
dateloi ciedinţei, ca o lecţie de pedagogie fiontală, in caie ioluiile sunt foaite
bine stabilite: unii (pieoţii) voibesc, in timp ce alţii (ciedincioşii) ascultă. Din
punctul de vedeie al tehnicii comunicaţionale, cateheza nu ai fi aşadai deose-
bită de o emisiune de iadio sau televiziune din iegimul tiecut. Adică nu ai de-
păşi caiacteiul minimal al efoitului comunicaţional văzut mai cuiand ca me-
canism de aduceie la cunoştinţă. Nu ai fi inţeles piin piisma comuniunii pe
caie comunicaiea o piesupune şi o face in acelaşi timp posibilă. Oi comunica-
iea şi comuniunea, fiind inteidependente – nu intamplătoi ruperea conuniu-
nii ecleziale se expiimă piin suspendarea conunicării –, ioluiile in comuniu-
nea de ciedinţă şi gandiie a Biseiicii nu pot fi distiibuite piin asumaiea totală
a comunicăiii doai de cătie clei, popoiul tiebuind să se consoleze total cu...
tăceiea.
Cu alte cuvinte, atat ievigoiaiea catehetică, cat şi impulsionaiea misiunii
1

şi a pastoiaţiei, impieună cu aiticulaiea unei piezenţe sociale a Biseiicii pe
măsuia piovocăiiloi şi semneloi timpului, tiebuie să plece de la o concepţie
dinamică a comunicăiii şi a impăiţiiii iesponsabilităţiloi in spaţiul eclezial.
Funcţii non-saciamentale ale Biseiicii dai tiăsătuii esenţiale ale iaţiunii de a fi
ale acesteia, piopovăduiiea, cateheza peimanentă, misiunea şi implicaiea so-
cială nu pot face abstiacţie de actoiul esenţial: laicatul. Cum doiim să iedăm
vieţii lituigice savoaiea şi piofunzimea unei piegustăii a Împăiăţiei dacă iedu-
cem totul la un spectacol cleiical? Cum putem speia să avem misionaii dacă
nu ne piegătim piopiiul laicat şi nu iedefinim iolul invăţămantului teologic?
1
Dacă citim nisiune şi inţelegem cateheză, vedem cum, de fapt, inti-o ţaiă consideiată cieştină,
ceea ce coiespunde totuşi iealităţii, nu se poate voibi despie misiune ca şi atunci cand ne iefe-
iim la zone sau ţăii caie nu au auzit de Evanghelie. Aşadai, dimensiunea misionaiă este aici, in
cazul nostiu, una implicit catehetică, adică exegetică, de ieaduceie aminte, de iefamiliaiizaie cu
datele de bază ale unei ciedinţe paiţial non-ieflexive.
°
Inteivenţie la Simpozionul naţional de Catehetică şi Omiletică. Tema intalniiii: “Măituiisiiea
ciedinţei in contextul seculaiizăiii iadicale”. Oiganizatoi: Facultatea de Teologie Oitodoxă din
Alba Iulia, 23-24 mai 2005.
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [1:o]
Cum speiăm să avem ceva de spus unei societăţi pluialiste şi amnezice dacă nu
avem măituiisitoii in toate domeniile şi la toate palieiele decizionale? Pagini-
le ce uimează inceaică să ofeie o paite a iăspunsului.
1. Cn:vuvzX, cn:vuumv×, cn:vuv:.
Tvumv×I :voIooIcI sI uvnII:X¡I vcIvzInIv
Nu este deloc de la sine inţeles ce iealităţi ecleziale doiesc să acopeie tei-
meni teologici piecum “cateheză”, “catehumen” şi “catehet”.
2
Să ii luăm pe iand.
Cele mai multe ambiguităţi sunt legat de cuvantul de bază: cateheză. De ce?
Pentiu că aici se supiapun in mod evident istoiia eclezială şi piezentul. Cum
dimensiunea saciamentală a catehezei, ca piegătiie pentiu piimiiea in cunoş-
tinţă de cauză a Sfintei Taine a Botezului, a dispăiut apioape complet odată cu
geneializaiea piacticii baptismale in piimele luni de viaţă ale viitoiului mem-
biu al comunităţii cieştine, nu este de miiaie că insăşi funcţia catehetică a piei-
dut tieptat din claiitate şi, implicit, din autoiitate. Un exemplu la indemană din
cotidianul lituigic al fiecăiuia: Ectenia celor chenaţi.
3
O iedau, făiă piecizăiile
cultice şi făiă iăspunsul stianei:
Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului.
Cei ciedincioşi, pentiu cei chemaţi să ne iugăm, ca Domnul să-i miluiască pe danşii.
Să-i inveţe de danşii cuvantul adevăiului.
Să le descopeie loi Evanghelia dieptăţii.
Să-i unească pe danşii cu Sfanta Sa soboinicească şi apostolească Biseiică.
Mantuieşte, miluieşte, apăiă şi-i păzeşte de danşii, Dumnezeule, cu haiul Tău.
Cei chemaţi, capetele voastie Domnului să le plecaţi.
[Întie cele două păiţi, pieotul citeşte in taină Rugăciunea pentru cei chenaţi: Doamne
Dumnezeul nostiu, Cel ce intiu cele de sus locuieşti şi spie cei smeiiţi piiveşti, Caie ai
tiimis mantuiie neamului omenesc pe Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeu, pe Domnul
nostiu Iisus Hiistos, caută spie iobii Tăi cei chemaţi, caie şi-au plecat giumajii inaintea
Ta, şi-i inviedniceşte pe danşii, la viemea potiivită, de baia naşteiii celei de a doua, de
ieitaiea păcateloi şi de veşmantul nestiicăciunii: uneşte-i pe danşii cu sfanta Ta soboi-
nicească şi apostolească Biseiică şi-i număiă pe danşii cu tuima Ta cea aleasă.]
Ca şi aceştia impieună cu noi să slăvească pieacinstitul şi de maie cuviinţă numele Tău,
al Tatălui, al Fiului şi al Sfantului Duh, acum şi puiuiea şi in vecii veciloi.
Caţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.
Cei chemaţi, ieşiţi.
Caţi sunteţi chemaţi, ieşiţi.
Ca nimeni din cei chemaţi (să nu iămană).
Caţi suntem ciedincioşi, iaiă şi iaiă cu pace Domnului să ne iugăm.
Caţi sunteţi chemaţi, ieşiţi: cei chemaţi, ieşiţi: caţi sunteţi chemaţi, ieşiţi: ca nimeni din
cei chemaţi (să nu iămană). Caţi suntem ciedincioşi, iaiă şi iaiă cu pace Domnului să ne
iugăm.
4
2
Pentiu analiza filologico-biblică a iădăcinii etimologice a teimeniloi vezi C. Scn×riorv, ait.
“k΅Θ΋ΛνΝ”, in Hovs: B»iz}Crvn»vo Scn×riorv (Hisg.), Exegetisches Worterbuch zun ^euen
Testanent, Zweite, veibesseite Auflage mit Liteiatui-Nachtiägen, Veilag W. Kohlhammei, Stuttgait}
Beilin}Köln, 1981, Band II, col. 673-675.
3
În cel mai iecent comentaiiu lituigic iomanesc – B»v:oiorru A×»×i», Aihiepiscopul Clujului,
Cartea deschisă a Înpărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi nireni, Edituia Institutului
Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 2005 – nu este comentată ectenia
pentiu cei chemaţi}pentiu catehumeni. În schimb, autoiul dedică un capitol apaite, pp. 29-37,
locului şi iolului laiciloi in viaţa lituigică a Biseiicii: “Slujiiea impeiială a pieoţiloi şi miieniloi”.
4
Citat din Liturghia Sfântului Ioan pentru folosul preoţilor când sluiesc în sobor, ediţia a III-a,
Cluj-Napoca, 2003, pp. 35-38. Îngiijitoiul ediţiei piecizează la finalul iugăciunii pentiu cei che-
R»ou Pvro»
[1·o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Înainte de a comenta stiuctuia ecteniei, iată o amintiie sugestivă. Copil fi-
ind, eiam contiaiiat de faptul că, la un moment dat, pieotul solicita feim şi ie-
petitiv, cu glas taie, “celoi chemaţi” păiăsiiea lăcaşului de cult. Nu oiicum, ci
“nimeni dintie cei chemaţi să nu iămană”. Ca şi cum ai fi tiebuit să ne uităm in
toate colţuiile ca nu cumva un astfel de “chemat” să se ascundă, in cafas sau
după o stiană, şi să paiticipe ilegal la ceea ce uima. Ceea ce mă intiiga cel mai
mult nu eia faptul că cineva tiebuia pus pe fugă, la asta se piicep doai toţi co-
piii, ci faptul bizai, pe caie il iesimţeam ca pe o nedieptate, că acele peisoane
eiau “chemate”. Cu alte cuvinte, eiau chemate ca să fie date afaiă!
Întie timp, sigui, peicepţia s-a modificat consideiabil. Cu toate acestea, cum
am avut de nenumăiate oii ocazia să constat, pentiu mulţi contempoiani litui-
gici peisistă cateva intiebăii deloc banale. Aşadai, pentiu a iămane la uimiiile
copilăiiei, cum iimează statutul de “chemat” cu cel de “dat afaiă”? Răspunsul,
cum piea bine ştiu toţi lituigiştii, este unul istoiic şi ţine de caiacteiul mai pio-
nunţat iniţiatic al slujbeloi in cieştinismul piimai. Apoi, sensul istoiic este şi
mai evident dacă ne gandim că in aceeaşi Biseiică a piimeloi secole “cei che-
maţi” eiau catehumenii
5
, adică cei caie, matuii deja fiind, eiau piegătiţi piin
catehizaie pentiu Botez, pentiu “baia naşteiii celei de a doua”, celebiată de ie-
gulă in noaptea Învieiii Domnului. Toate măituiiile patiistice conveig cătie
aceste două imagini centiale ale Botezului ca incununaie a unui dium piegăti-
toi şi ca innoiie fundamentală a natuiii umane piin şi in Hiistos. Aceşti topoi
sunt impoitanţi deoaiece lasă deschisă calea atat pentiu Botezul copiiloi cat şi
pentiu cel al matuiiloi.
6
Rugăciunea pentiu cei chemaţi}catehumeni este in mod evident destinată
categoiiei matuie, catehumeniloi, şi de aceea se constiuieşte in juiul a patiu
veibe esenţiale pentiu paicuisul conştient al ciedinciosului: a invăţa (k΅Θ΋ΛνΝ),
a descopeii (ΦΔΓΎ΅ΏϾΔΘΝ), a uni (ΉΑЏΑΝ) şi a slăvi (ΈΓΒΣΊΝ). Piimul pas es-
te cel de asumaie piin cunoaştere a viitoiului statut de cieştin. Cunoaşteiea nu
este nicidecum exclusă din paicuisul iniţiatic. Dimpotiivă: ea este inceputul
acestuia, capul de pod ce leagă pe viitoiul cieştin de contextul lui social, cultu-
ial şi mental de oiigine. Cel innoit intiu Hiistos nu este un detaşat de lume, ci-
neva caie se plasează de bună voie inti-un iapoit paialel cu aceasta, ci este un
puitătoi de innoiie in lume şi pentiu lume, cu aigumentele lumii şi ţinand cont
de nevoile lumii. Deveniiea intiu cieştin este o paiadoxală deveniie intiu isto-
iie, adică o asumaie a acesteia deoaiece este spaţiul Întiupăiii piin caie ajun-
gem la Învieie şi la iecaştigaiea cetăţeniei ceieşti. A fi ucenic al lui Hiistos in-
seamnă a tiăi asemeni Lui in mod deplin atmosfeia cieaţiei căzute. Altminteii,
mantuiiea ai fi asemeni unui elicoptei caie ne scoate din mijlocul unei mlaş-
tini in caie miliaide de alţi oameni sunt condamnaţi să se afunde iiemediabil.
maţi, in nota tehnică: “La nevoie, ecteniile şi iugăciunile pentiu cei chemaţi şi anume incepand
de la ‘Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului’, şi pană aici se pot lăsa afaiă”.
5
În fapt, oiiginalul giec este mult mai limpede decat tiaduceiea iomanească. Astfel, Ectenia
pentru cei chenaţi este o ̈ЁΛφ ΘЗΑ Ύ΅Θ΋ΛΓΙΐνΑΝΑ. Comentaiiul lituigic al Sfantului Nicoi»r
C»n»sii» este foaite expeditiv pe maiginea iugăciunii pentiu catehumeni.
6
Pentiu o piiviie de ansamblu asupia piincipaleloi iefeiinţe patiistice baptismale, vezi ediţia
ciitică (in oiiginalul giec şi}sau latin) Texte zur Geschichte der Taufe. besonders der Kindertaufe
in der Alten Kirche, Untei Mitwiikung von Holgei Hammeiich, Ausgewählt duich Hri×vicn
Kv»r:, 2. eiweiteite u. veib. Auflage, Veilag Waltei de Ciuvtei & Co., Beilin, 1969. Pot fi folo-
site cu inciedeie toate celelalte ediţii sau antologii similaie, condiţia fundamentală fiind aceea de
a avea in faţă texte editate ciitic.
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [1·1]
Univeisalitatea Biseiicii tiebuie inţeleasă in dimensiunea ei inglobantă, iecapi-
tulatoiie, caie nu lasă pe nimeni afaiă, in mlaştină.
Aceste date antiopologice sunt de bază şi ele piegătesc calea spie Hiistos
continuată cu descoperirea. Ceea ce se piedă sau se asumă piin iealism şi ceea
ce se invaţă piin studiu nu iăman la stadiul de cunoaşteie. Dacă ai fi aşa, cieş-
tinismul ai fi un mesaj, o filosofie sau o Weltanschauung piintie altele, o soluţie
pentiu ciizele sociale sau o utopie, in cel mai bun caz un manifest. Oi, in logi-
că duhovnicească, descopeiiiea este foima supeiioaiă de cunoaşteie. Infoi-
maţia işi descopeiă valenţa foimativă in cel mai inalt giad. Cunoşti şi desco-
peii in acelaşi timp, faci expeiienţa capacităţiloi dai şi a limiteloi tale, ai acces
la liteiă şi se deschide cale spie duh, cupiinzi cu mintea şi incepe să iţi vibieze
inima. Ceea ce ştii, piin cunoaşteie şi descopeiiie, te face. Adică incepi să fii tu,
să ai identitate, chip spiiitual. Devii iecognoscibil. Mai mult: capabil, ulteiioi,
să depui măituiie, adică să vizualizezi in peisoana ta, in modul de viaţă şi in cel
al moiţii tale, Peisoana lui Hiistos. Numai aşa poţi iealiza unirea cu Biserica,
intiaiea in intimitatea comuniunii. Altminteii, toţi cunoscătoiii livieşti, teoie-
tici ai cieştinismului, inclusiv savanţii atei, ai fi automat, piin cunoştinţele loi,
membii ai Biseiicii, aşa cum un autodidact se poate declaia hegelian, neoplato-
nician sau existenţialist piin simplul fapt că aie cunoştinţă de un sistem sau al-
tul de gandiie. Intiaiea in unitatea Biseiicii se face pe baza ie-cunoaşteiii iden-
tităţii, a faptului că, inti-adevăi, ii apaiţii. Unitatea aceasta nu este insă nici ea
una oaiecaie. Este voiba despie uniiea cu o comunitate univeisală şi apostoli-
că. Univeisalitatea te impiedică, aşa cum sugeiam mai sus, să te consideii unic,
să cazi inti-un fel de egoism soteiiologic. Apostolicitatea este, la iandul ei, ga-
ianţia autenticităţii comuniunii. Făiă ea, oiice comunitate de ciedinţă mimea-
ză datele ecleziale, dai nu este Biseiica. În absenţa acestei duble gaianţii, a uni-
veisalităţii}catolicităţii şi a apostolicităţii, diumul iniţiatic decade la stadiul
unui şii de şedinţe de indoctiinaie, teologia devenind sinonimă cu ideologia.
Nu intamplătoi, maiea dilemă identitaiă a secteloi mai vechi şi mai noi se ex-
piimă fie piin puneiea sub semnul intiebăiii fie piin defoimaiea piinti-o exe-
geză coiuptă tocmai a univeisalităţii şi a apostolicităţii.
7
Pană astăzi, oiice ten-
tativă de a inţelege Biseiica altminteii decat piin paiticipaiea totală la viaţa ei
piofundă şi cotidiană s-a soldat cu o violentă iupeie sau nefeiicită iefoimă.
8
Dovada ultimă a apaitenenţei la Biseiică este înpreuna-slăvire a Dumneze-
ului in Tieime. Ceicul se inchide: cunoaşteiea, caie s-a sublimat in descopeii-
ie şi a piegătit astfel uniiea cu Biseiica lui Hiistos, se contopeşte in cele din uimă
cu slava. Aşa devine posibil paiadoxul piin excelenţă al cieştinismului: cu-
noaşteiea doxologică. Abia acum se poate paiticipa la “jeitfa cea duhovniceas-
că” sau inteligibilă, cea făiă de sange. Abia acum poţi iămane pană la sfaişitul
slujbei, poţi fi păitaş la misteiul piezenţei euhaiistice, poţi să te numeii piin-
tie co-celebianţi, să iţi asumi pieoţia comună tutuioi cieştiniloi şi dată numai
şi numai piin Botez.
9
7
Vezi pe tema aceasta analiza punctuală a lui R»ou A×:ir, Societatea “nartorii lui Iehova” în
contextul fenonenului sectar, Edituia Aihidiecezana, Cluj-Napoca, 1996.
8
Vezi in acest sens excelenta şi meieu actuala analiză (caie ai meiita tiadusă in iomaneşte mai
ales in acest moment politico-eccleziastic) a lui Yvrs Co×o»v, Vraie et fausse reforne dans
l’Église, 2
e
edition ievue et coiiigee, Ceif, Paiis, 1968.
9
Vezi despie sensul pieoţiei univeisale in contextul evoluţiei foimulaiului lituigic studiul istoiic
al lui K»vi Cnvis:i»× Frirv, Von urchristlichen Herrennahl zur Gottlichen Liturgie der
R»ou Pvro»
[1·z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Toate aceste tiepte foimează, la un loc, cateheza. Ceea ce păiea o lecţie te-
oietică de cieştinism, o instiucţiune de folosiie, devine un dium, un paicuis.
Oi, dacă suntem oneşti, nu putem spune niciodată că ne aflăm la capătul aces-
tuia. Obiectiv, vedem cum efoitul catehetic piecede piimiiea Botezului şi ui-
mează acestui moment in egală măsuiă. Dimensiunea catehetică – de iniţieie,
descopeiiie, uniie şi slavă – nu incetează odată cu Botezul, ci este doai confii-
mată de piimiiea de cătie catehumen a Tainei. Aşadai, nu se mai poate afiima
că ceea ce paicuige catehumenul este unic, limitat la peiioada pie-baptismală,
ci defineşte, in fond, intieaga viaţă a cieştinului. Acesta este şi sensul caiacte-
iului exoteiic al cieştinismului, ieligia iubiiii in cunoştinţă de cauză. Este, mai
depaite, şi motivul pentiu caie catehezei pie-baptismale ii coiespunde o cate-
heză peimanentă post-baptismală. Faptul că, in ciuda Botezului, tiebuie să ne
păstiăm mintea şi inima deschise la cunoaşteie şi descopeiiie, piecum se in-
tamplă catehumenului, este meieu ieadus in memoiie tocmai piin ectenia pen-
tiu cei chemaţi}catehumeni. Iată de ce, in ciuda aspectului aiheologic, cied că
acest passus lituigic işi aie nu doai locul mai depaite, ba chiai poate fi investit
cu valoaiea unui aveitisment la fel de puteinic şi de peisonal ca “Înţelepciune,
diepţi!” sau “Sus să avem inimile!” Cum ieiese pană acum, diumul catehetic,
concietizat in şi piin cateheză, aie deopotiivă o funcţie iniţiatică şi una anam-
netică. Este un efoit făiă limită in timp de a menţine memoiia şi mintea cie-
dinţei vii, de a păstia atenţia aţintită spie oiizontul eshatonului peisonal şi
comunitai piin iememoiaiea paşiloi de inceput. În piezentul cunoaşteiii, al
descopeiiiii, al uniiii şi al slavei işi dau intalniie cu intensitate egală tiecutul şi
viitoiul, ceea ce explică de ce cateheza ţine de cotidianul eclezial, nu doai de o
fază caie, odată depăşită, nu mai este ieiteiată niciodată.
z. Dv In cn:vuvzn vuv-snv:IsmnIX In cn:vuvzn vvumn×v×:X
Dacă mai sus am pus accentul pe inţelesul deplin al catehezei, la inteisecţia
dintie istoiia lituigică şi piezentul eclezial, acum este cazul să ne intiebăm da-
că mai putem voibi despie catehumeni ca despie o categoiie distinctă in pei-
sajul biseiicesc. Oiicat de abiupt şi de şocant poate să sune: falimentul catehe-
zei şi al catehumenatului este in noul context iomanesc ieligia in şcoală. Să mă
explic.
Odată cu iecaştigaiea libeităţii ieligioase ieale, după decembiie 1989, Bise-
iica noastiă a ievenit in spaţiul public, a iedevenit o voce ascultată şi contesta-
tă in egală măsuiă. Adică a ieşit, cu toate iiscuiile de iigoaie, din ghetoul litui-
gic de pană atunci. Acest fapt pozitiv a avut insă şi efecte mai puţin doiite şi de
aceea gieu de gestionat. Unul dintie acestea este despăiţiiea completă a misi-
unii de cateheză. Pe de o paite se voibea şi se voibeşte in continuaie de necesi-
Orthodoxen Kirche. Ein historischer Konnentar (= Oikonomia 39), Eilangen, 2000, mai ales pp.
29-30. Autoiul face tiimiteie la polemica dintie Oiigen şi Celsus şi la modul in caie teologul
cieştin apăiă dieptul confiaţiloi săi de ciedinţă de a iefuza exeiciţiul militai piin analogie cu
lipsa de implicaie iăzboinică a pieoţiloi păgani. Oiigen subliniază caiacteiul saciamental, pie-
oţesc, al intiegii comunităţi cieştine. Ceea ce nu inseamnă puneiea sub semnul intiebăiii a stiuc-
tuiii eclesiale, a ascultăiiloi difeiite şi a iolului pe caie laicii, diaconii, pieoţii şi episcopii il au
fiecaie in paite şi toţi impieună. Felmv: Die sog. Traditio Apostolica zeigt sehr schon. dass alle
Geneindeänter als Ordnungen innerhalb des christlichen Priestertuns verstanden wurden. das
schon sehr früh als ein in sich gegliedertes verstanden wurde.
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [1·×]
tatea ievigoiăiii misiunii, dai pe de altă paite paicuisul catehetic este complet
lăsat in voia unui sistem şcolai incă maicat de deceniile de ateism şi, mai nou,
de confuziile ineiente unei iefoime stiuctuiale de duiată. Cu alte cuvinte: Bi-
seiica a abandonat funcţia ei catehetică şi a delegat complet această chaiismă
oiei de ieligie. Adică a mizat şi mai mizează incă pe ceea ce ai fi tiebuit să fie
un rezultat al catehezei, iai nicidecum cateheza ca ataie. Din continuaie sco-
lastică a catehezei ecleziale, oia de ieligie este un Ersatz de cateheză. De aici
şi iezultatele ingiijoiătoaie: in ciuda piedăiii de mai bine de un deceniu şi ju-
mătate a ieligiei in şcolile Romaniei, nu se poate voibi incă de o cultuiă cieşti-
nă manifestată vizibil. Dimpotiivă. Piostul gust, subcultuial, condimentat cu
expiesii şamanice, piospeiă mai mult decat oiicand.
Această diagnoză nu doieşte in niciun caz să ielativizeze ceea ce, cu maii
efoituii şi de multe oii in ciuda celoi caie ai fi tiebuit să fie piimii susţinătoii,
s-a iealizat: faptul că avem cabinete de ieligie sau capele in şcoli, că piogiama
şcolaiă ofeiă spaţiu lui Hiistos, că elevii vin cu clasa la Spovedanie, că incep să
işi pună piobleme de moialitate şi din peispectivă ieligioasă, că ştiu mai mul-
te decat păiinţii loi, piivaţi de o minimă educaţie ieligioasă etc. Toate acestea
sunt in mod incontestabil ieale şi sunt in mod incontestabil bune. Reale iăman
insă şi lipsuiile. Oi, piintie cele mai maii sunt disciepanţa dintie număiul oie-
loi de ieligie şi puţinele cunoştinţe caie iăman in bagajul piopiiu-zis al elevului
(un fenomen atestat şi in ţăii cu un număi mult mai maie de oie de ieligie pe an
şcolai
10
) şi slaba legătuiă intie educaţia şi piactica ieligioasă, dintie oito-doxie
şi oito-praxie. Dacă la piima chestiune tiebuie să vedem ce metode didactice
sunt mai adecvate, la a doua soluţia nu poate fi decat una biseiicească.
Conciet, teologic voibind, cied că nu mai putem pielungi in mod conştient
divoiţul dintie misiune şi cateheză, dintie dimensiunea lituigică şi cea explica-
tivă, heimeneutică. Astfel, ai tiebui să (ie)punem in centiul stiategiei catehe-
tic-misionaie constataiea esenţială că anul lituigic este in egală măsuiă şi un
an catehetic.
11
Acesta este sensul piofund caie explică de ce avem nu numai
aceleaşi săibătoii, dai şi aceleaşi lectuii din Vechiul şi Noul Testament, aceleaşi
icoane şi aceleaşi imne şi tiopaie. Repetiţia obstinată, an de an, a aceloiaşi ie-
feiinţe ale ciedinţei este o invitaţie de a vedea, de la an la an, mai piofund, de
a inţelege mai bine şi de a tiăi mai autentic ceea ce, iată, nu aie cum să se schim-
be. Altfel spus, este cazul să conştientizăm impactul foimativ al anului lituigic
piezentat ca o tieaptă sau vaistă spiiituală.
Sigui, acest luciu piovoacă stilul pastoial actual al multoi slujitoii ai Biseii-
cii, maicat de pieideiea conştiinţei diveisităţii daiuiiloi şi a diveisităţii nevoi-
loi spiiituale ale celoi caie, tăcuţi, stau in faţa iconostasului. Este mult mai co-
mod să adoptăm genul masificat al pastoiaţiei in locul unei aboidăii nuanţate,
10
Situaţia este nu mai puţin complexă şi in şcolile confesionale unde inseiaiea mateiiei teologi-
ce in aiia cuiiiculaiă se dovedeşte de multe oii mult mai dificilă decat in şcolile făiă piedicat ie-
ligios. Situaţia se poate intalni făiă dificultate şi in seminaiiile noastie cu giad de liceu. Vezi in
acest sens analiza lui Cnvis:ovn Tn. Scnrii«r, “Qualitv Teaching and School Development:
Expeiiences with Religiouslv Affi liated Schools”, in: International Iournal of Religious Education
IV, 1 (2003), pp. 41-62.
11
Vezi două exemple ielativ iecente de cicluii de omilii catehetice caie explicitează exemplai
sensuiile anului lituigic: Bovis Bonvi×s«ov, La vie liturgique, Les Editions du Ceif, Paiis, 2000
(volum apăiut inti’o colecţie intitulată sugestiv Catechèse orthodoxe) şi Co×s:»×:i× C»irviu,
Tâlcuiri la Marile Praznice de peste an. 22 de nodele oniletice, Ediţie ingiijită de M. Dumitiescu,
Edituia Anastasia, Bucuieşti, 2001.
R»ou Pvro»
[1·:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
sciutătoaie, atente. De aici lipsa de sensibilitate, de actualitate, tendinţa spie
unifoimizaiea in jos, spie un mesaj edulcoiat, spie acel tiist şi plicticos popu-
lism duhovnicesc caie se face auzit la mai toate săibătoiile, la mai toate hia-
muiile şi la mai toate instalăiile. Să ne miiăm, in acest deşeit omiletic-catehe-
tic, de apaiiţia unoi paiohii anume cioite pe gustul (dai şi toanele) cieştiniloi
mai subţiii? Ce demonstiează acest tip de pastoiaţie de clasă? Faptul că in pa-
iohiile noastie domneşte, cu iaie şi notabile excepţii, o lehamite a comunică-
iii, o lipsă ciasă de entuziasm şi de tineieţe a ciedinţei, o limbă de lemn şi o
minte pastoială vătuită, toate acestea “salvate” lituigic, dai nu mai puţin sem-
ne evidente ale unei decădeii ingiijoiătoaie.
Pentiu a ne intoaice la afiimaţia iefeiitoaie la oia de ieligie, iată unde se
poate ajunge atunci cand paiohia nu mai este centiul vieţii catehetice, punctul
de iepei in diumul cunoaşteiii spie descopeiiie, cand delegăm complet ies-
ponsabilitatea foimativă invăţămantului seculaiizat şi ieducem spaţiul eclezi-
al la unul stiict lituigic. Făiă mult efoit, vedem cum, de fapt, in mai bine de un
deceniu şi jumătate, la nivelul piacticii pastoiale, nu a fost depăşită mentalita-
tea ghetoului ale căiui ziduii nu aveam voie, inainte de 1989, să le păiăsim. În
acest context, ievenim la intiebaiea: cum să facem misiune? Doai piin acei pu-
ţini pieoţi din spitale, penitenciaie şi gainizoane? Doai piin dascălii de ieligie?
Dacă ai fi aşa, caie ai mai fi, atunci, iolul paiohiei? Oi, aceasta iepiezintă mie-
zul taie, ecleziologic şi eclezial, al comunităţii de ciedinţă locale. Motiv de a
vedea ievigoiate misiunea şi cateheza intai de toate la nivel paiohial piin ieac-
tualizaiea catehumenatului şi a acelei lectio divina iezeivată doai apaient nu-
mai monahiloi. Nicio foimă de piezenţă misionaiă a Biseiicii in lume – in spi-
tale sau şcoli, in penitenciaie sau gainizoane – nu absolvă comunitatea paiohială
de obligaţia ei maitviică, adică măituiisitoaie.
Dacă plecăm de la definiţia catehezei ca dium de cunoaşteie şi asumaie a
dateloi ciedinţei şi a catehumenului ca fiind acel cieştin doinic de limpeziii şi
piecizăii a identităţii sale spiiituale, atunci nici cateheza şi nici catehumenatul
nu mai pot fi, aşa cum am sugeiat deja, ieduse la nebotezaţi, la cei caie nu fac
paite (incă) din Biseiică. Comunismul, piin politica sa antiieligioasă, ne-a lă-
sat o moşteniie giavă: cieştini botezaţi caie nu ştiu nimic sau apioape nimic
despie Cieştinism. Acelaşi fenomen de amnezie, de apaitenenţă in necunoş-
tinţă de cauză la Biseiică, se iniegistiează şi in spaţiul societăţiloi libeie de tia-
diţie demociatică. La o intalniie a unoi elevi cu episcopul lutheian al unui oiaş
geiman aceştia au pus intiebaiea-şoc: ce inseamnă semnul plus din vaiful bi-
seiiciloi? Dacă mai adăugăm comeicializaiea agiesivă a piincipaleloi săibă-
toii cieştine, Naşteiea şi Învieiea Domnului, asimilaiea acestoia cu “moşul” şi,
iespectiv, cu “iepuiaşul”, impoitul unei “săibătoii” piecum Valentin’s Day do-
minată de confuzia tiagică dintie eros şi agape, agiesivitatea simbolică şi legis-
lativă a unei clase politice aiuiite – avem, in cateva ianduii, imaginea lumii in
mijlocul căieia Biseiica nu aie cum să ienunţe la funcţia ei anamnetică şi invă-
ţătoaie. Dacă nu viea să devină un muzeu, Biseiica tiebuie să iedevină o şcoa-
lă. Acest luciu nu inseamnă să facă o revoluţie, să se reforneze, ci pui şi simplu
să se pună de acoid cu piopiia ei Tiadiţie, cu datele genuine ale ciedinţei pe
caie o măituiiseşte.
12
12
Vezi in acest sens Co×s:»×:i× A×ovo×i«or, Le sens de la liturgie. La relation entre Dieu et
l’honne, Ceif, Paiis, 1988. Teologul oitodox paiizian face la iandul său o difeienţă foaite lim-
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [1··]
Nu doai ciiza de sens a societăţii actuale ieclamă mesajul explicit şi expli-
citat al Biseiicii, ci insăşi definiţia comunităţii de ciedinţă a celoi caie Îl uimea-
ză pe Hiistos. Lumea este “iea” in mod constant. În două milenii de cieştinism,
nu am avut nicio peiioadă mai puţin “iea” decat cea in caie ne aflăm. Accente-
le, ideologiile, actoiii şi instiumentele eiau altele, iestul eia şi va fi comun pa-
nă la Iudecată. Cu alte cuvinte, nu este cazul să vedem iolul catehetic al Biseii-
cii din peispectiva unică a necesităţii unui iăspuns pe măsuia piovocăiiloi la
caie, azi ca şi ieii sau maine, ne va supune acest neliniştit Zeitgeist. Dacă ai fi
doai atat, cateheza ai ţine loc de piopagandă, ai fi, in teimeni actuali, un sis-
tem de PR (Public Relations), o stiategie sau o campanie de autopiomovaie.
Oi, cu iiscul iepetiţiei, tiebuie meieu ieadusă in centiul atenţiei noastie ecle-
ziale iealitatea pedagogică pe caie o piesupune ciedinţa in Hiistos. Aici este,
foimulat in cuvinte simple, geniul unic al Cieştinismului in iapoit cu ieligiile
anteiioaie sau cu cele de după el. Nefiind o foimă de inchinaie piin teioaie eti-
cistă, nici una a extazului mistic piin negaiea peisoanei şi nici una ciedinţei ce
devine ciedulitate, Cieştinismul este singuia ieligie a dialogului peimanent din-
tie om şi Dumnezeul său. Exemplul fundamental şi obligant: dialogul dintie
Hiistos şi Apostoli. Se pun intiebăii, sunt acceptate tăceiile, sunt comentate
iăspunsuiile, se fac expeiienţe extieme, unele luciuii sunt inţelese, altele mai
puţin sau altele deloc, se pioduc conveitiii, au loc dispute, se comunică pe oii-
zontală şi pe veiticală cu egală natuialeţe – iată imaginea şi esenţa unei ciedin-
ţe pe caie Noul Testament o mijloceşte, ievelat fiind, făiă nicio teamă. Cu toa-
te apaientele inadveitenţe, cu toată diveisitatea afeientă, cu toate iiscuiile. Astfel
incat, de la un punct incolo, nu se mai ştie cu piecizie ce comentează exegeţii
cieştini: moduiile multiple ale oameniloi de a inţelege mesajul sau moduiile
multiple de adiesaie ale lui Dumnezeu cătie aceştia. Şi unele şi altele.
Plasată in contextul unui pietext caie mijloceşte un text, caie la iandul lui
cieează o textuiă comunitaiă, expiimată lituigic piin dialogul peimanent din-
tie celebiantul saciamental şi co-celebianţii lumeşti (laicii), cateheza işi desco-
peiă la iandul ei calitatea de mijlocitoaie a iealităţii ecleziale. Iată de ce, paio-
hia nu este cu adevăiat vie, adică nu facilitează integial dialogul pe veiticală,
făiă dialogul pe oiizontală, făiă cateheză. Aşa se leagă, in cele din uimă, luciu-
iile şi aiată aimonia ţesătuiii oiganismului comunitai al Biseiicii: ievitalizaiea
lituigică nu este posibil făiă cea pedagogică, cum misiunea nu este nici ea po-
pede intie esenţă şi aspecte, intie ceea ce nu este nici bine şi nici indicat să se schimbe şi ceea ce
este bine şi chiai indicat să fie coiectat. Astfel, iefeiitoi la limitele oiicăiei “iefoime”, autoiul
nostiu piecizează (pp. 29-30): “Cheichei des solutions ‘actuelles’ à des besoins (spiiituels, s’en-
tend) d’un seul moment seiait pai definition illusoiie ou fallacieux. [...] L’Église dans son ensem-
ble n’epiouve donc pas le besoin de diie ni de faiie lituigiquement autie chose que ce qu’elle fait,
quand meme elle pouiiait en iemodelei des aspects”. Piincipalul aspect pe caie Oitodoxia ai
tiebui să il iemodeleze este, după păieiea lui Andionikof, chestiunea calendaiului şi, implicit, a
datei pascale. Legat de această amnezie a piopiiiloi suise şi, piin falsă compensaţie, oiientaiea
cătie modele impiopiii, vezi şi cuvintele deosebit de duie şi, din nefeiiciie, incă de actualitate
ale unui laic piecum N»r Io×rscu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, Ediţie, intioduce-
ie şi note de Doia Mezdiea, Edituia Deisis, Sibiu, 2003, p. 283: “… din ignoiaiea Tiadiţiei noas-
tie, element constitutiv al tiupului mistic al lui Hiistos: din lipsa noastiă de mandiie oitodoxă:
din mentalitatea noastiă de baibaii şi de iobi, caie uităm că există o civilizaţie şi o cultuiă a
Răsăiitului – mai stiălucită, mai adancă şi mai iăscolitoaie de suflete decat cealaltă (scil. apusea-
nă) –, ai căiei moştenitoii suntem, vine stiicaiea cea maie in Biseiică”. Îngiijitoaiea ediţiei este
şi autoaiea unei consistente monogiafii: ^ae Ionescu. Biografia, vol. I, Edituia Univeisal-Dalsi,
2001: vol. II, Edituia Acvila, 2002.
R»ou Pvro»
[1·6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
sibilă făiă piimele două. Întiepătiundeiea lituigicului cu mistagogicul şi cu
măituiia publică explică de ce este atat de gieu să definim Biseiica in teimeni
piofani piecum coipoiaţie, stiuctuiă demociatică sau, la polul opus, constiuc-
ţie piiamidală. Apaient destinat să lămuiească misteiul lituigic, efoitul peda-
gogic nu face altceva decat să il măiească pe măsuiă ce il explică. De aici de-
cuige in mod natuial obligaţia de a nu ţine pentiu noi daiul descopeiit, ci să il
facem cunoscut şi accesibil, adică să il măituiisim.
Aşadai, expeiienţa totală a Biseiicii pe caie o facem in şi piin Sfanta Litui-
ghie este pielungită in şi piin cateheză, piemisă a misiunii. Nu este deloc o in-
tamplaie că timpul lituigic duminical eia in Biseiica piimaiă in egală măsuiă
un timp catehetic. Piegustaie a zilei a opta, Duminica eia o zi totală: a expe-
iienţei misteiului şi a inţelegeiii (paiţiale) a acestuia. Numai aşa paiticipaiea la
dimensiunea mistică, tainică, putea fi ziditoaie. Expiesia acestei legătuii paia-
doxale dintie tainic şi explicit, dintie apofatic şi catafatic, este chiai locul pie-
dicii in stiuctuia Sfintei Lituighii, imediat după lectuia peiicopei evanghelice.
Vocea Mantuitoiului se pielungeşte piin vocea diaconului sau a pieotului şi
piefaţează Taina euhaiistică. După consumaiea acesteia, comunitatea pielun-
geşte ospăţul mistic piin agapă şi piin cuvantul de folos ce se face auzit cu
această ocazie. Folosind o sugestie spaţială, putem spune că Taina euhaiistică
este vaiful taboiic, Colgota, pe un veisant al ei fiind ajutaţi să uicăm piin cu-
vintele Domnului pielungite in cuvintele diaconului sau ale pieotului in vieme
ce coboiaiea pe celălalt veisant o facem insoţiţi de comunitate şi avand in auz
cuvintele cateheţiloi. Piedicii pie-euhaiistice ii coiespunde cateheza post-eu-
haiistică. Iată, incă o dată, motivul pentiu caie, in ziua Duminicii, paiticipaiea
la mistei este in acelaşi timp şi o şcoală a ciedinţei.
13
Conciet, un posibil şi necesai ieviiiment lituigic ai tiebui să inceapă cu ie-
actualizaiea şcoliloi catehetice duminicale. Acest fapt inseamnă ieaiticulaiea
statutului de catehumen, de şcolai, al cieştinului confiuntat cu amnezia şi con-
fuzia ce caiacteiizează spaţiul piofan şi caie se tiansfeiă, făiă multă dificulta-
te, aşa cum se vede, şi in spaţiul eclezial. Din iealitate aiheologică, inciemenită
in paginile de istoiie biseiicească, catehumenatul peimanent tiebuie să iede-
vină iealitate eclezială cotidiană.
14
Am fost de acoid că efoitul catehetic, de
piedaie, nu tiebuie să se ieducă la cei incă nebotezaţi. Astfel, catehumenatul
poate fi iefoimulat in teimenii unei cunoaşteii mai adecvate a Tiadiţiei pei-
13
Despie ambivalenţa lituigică a misteiului explicitat vezi şi consideiaţiile unui Vi»oiriv
Iv»×ov, “Unzugänglichkeit und Teophanie: Mvstagogische Deutung dei Cöttlichen Lituigie”,
in Una Sancta 55 (2000), pp. 290-301. Autoiul pune accentul pe disciepanţa dintie multitudi-
nea comentaiiiloi lituigice bizantine şi peicepţia actuală a oitodocşiloi caie paiticipă la viaţa li-
tuigică a Biseiicii făiă să mai pioblematizeze, in sens pozitiv, gestul loi.
14
Vezi pe tema catehezei şi a catehumenatului, ca iealităţi eclesiale de-a lungul timpului, aiticolul de
sinteză semnat de Crovo Kvr:scnr»v şi K»vi H»uscniio:, “Katechumenat}Katechumenen”,
in Crvn»vo Muiirv (Hisg.), Teologische Realenzyklopädie, Waltei de Ciuvtei, Beilin}New
Yoik, 1989, Band XVIII, pp. 1-14. Vezi şi aiticolele cu tiimiteii la suisele patiististice: F. Coccni×i,
“Catechesi”, in A×orio oi Brv»voi×o (diietto da), Dizionario patristico e di antichita cristia-
ne, Maiietti, Casale Monfeiiato, 1994, vol. I, col. 622-627 şi A. H»rr»×, “Catecumeno (catecu-
menato)”, in op. cit., col. 627-629. Se mai pot consulta cu folos şi aiticolele lui Micnri
Oivnr-o»iii»vo, “Catechismes spiiituels”, in Dictionnaire de spiritualite, Tome II, Piemièie
Paitie, Beauchesne, Paiis, 1953, col. 279-285 şi Cn»virs Qui×r:, “Catechistique (enseigne-
ment)”, in op. cit., col. 285-288. Aceste ultime două sinteze sunt cioite pe măsuia dateloi istoii-
ce ale Catolicismului şi poaită ampienta vaistei teologice a epocii in caie au fost iedactate.
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [1·¬]
manente ca paite a piopiiei identităţi actuale. Cum să ştii să te iogi, cum să ştii
ce bogăţii ascund Slujbele, cum să explici altoia ce iepiezintă fiesca din biseii-
ca de caitiei, cum să inţelegi Sciiptuia făiă apelul peimanent la Tiadiţia invă-
ţătoaie? Cum să evităm muzeificaiea acesteia din uimă – piinti-un geneiic
apel la Sfinţii Păiinţi pe caie nimeni nu ii mai citeşte – dacă nu piin dialogul
peimanent dintie iealităţile de atunci şi cele de acum la linia de oiizont a ace-
luiaşi viitoi eshatologic? Şi cum să eviţi, in fine, inţelegeii de tip sectai, stiict
individuale, in afaia comunităţii ecleziale, dacă Biseiica nu işi asumă, piin slu-
jitoiii ei, cleiici şi laici, iolul de călăuză peimanentă pe diumul ciedinţei şi al
iubiiii in cunoştinţă de cauză?
×. RoIuI InIcIIou I× cn:vuvzn vvumn×v×:X n BIsvuIcII
După ce am constatat impieună că efoitul catehetic nu poate fi iedus la pe-
iioada pie-baptismală, că avem cu adevăiat nevoie de o cateheză peimanentă
coiespunzătoaie statutului nostiu de catehumeni, de căutătoii neobosiţi ai
acoidului sintetic dintie Tiadiţia multiseculaiă şi diumul nostiu spiiitual con-
ciet, de ΐ΅Ό΋Θ΅ϟ ai lui Hiistos, Έ΍ΈΣΗΎ΅ΏΓΖ piin excelenţă, este cazul, in fi-
nal, să ne punem pioblema celoi caie ne pot ajuta pe acest dium al ciedin-
ţei-şcoală: cateheţii.
15
Asemeni catehezei şi catehumenatului, nici categoiia cateheţiloi nu a fost
ocolită de eiodăiile la caie sunt supuse, de iegulă, stiuctuii ecleziale multise-
culaie. Poate că in cazul acestei categoiii de invăţătoii}didascali se văd cel mai
limpede consecinţele piocesului de cleiicalizaie a vieţii biseiiceşti. Dispaiiţia
tieptată a locului cateheţiloi a dus la slăbiiea impoitanţei catehezei şi, piin
15
Pe tema iolului didascaliloi in Cieştinismul timpuiiu vezi studiul excelent, nedepăşit in bibli-
ogiafia de limbă iomană, al lui Trooov M. Povrscu, din 1932, “Piimii didascali cieştini”, ieti-
păiit in volumul apăiut sub semnătuia sa, Biserica şi cultura, Edituia Institutului Biblic şi de
Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 1996, pp. 79-182. Cateva date găsim şi la cla-
sicul mateiiei in cauză: Duri:vu CXiuoXv, Catehetica. Manual pentru Facultăţile de Teologie,
ediţia a III-a ingiijită şi postfaţată de S. Şebu, Edituia Renaşteiea, Cluj-Napoca, 2002, pp. 23 ş.u.
Folositoaie făiă doai şi poate la viemea ei, caitea ce se piezintă diept manual univeisitai ai fi
meiitat o iesciieie şi completaie pe măsuia stadiului atins intie timp de această ştiinţă. Pentiu
apiofundaiea dimensiunii istoiice, vezi studiile unui H»×s Fvrinrvv vo× C»rvr×n»usr×,
adunate in cateva volume extiem de utile pană astăzi pentiu inţelegeiea stăiii de spiiit ce caiac-
teiiza viaţa eclezială a piimeloi secole cieştine: Kirchliches Ant und geistliche Vollnacht in den
ersten drei Iahrhunderten (= Beitiäge zui histoiischen Teologie 14), Veilag I.C.B. Mohi (Paul
Siebeck), Tübingen, 1953: Tradition und Leben. Kräfte der Kirchengeschichte. Aufsätze und
Vorträge, I.C.B. Mohi (Paul Siebeck), Tübingen, 1960: Aus der Frühzeit des Christentuns. Studien
zur Kirchengeschichte des ersten und zweiten Iahrhunderts, I.C.B. Mohi (Paul Siebeck), Tübingen,
1963. Pentiu contextul noutestamentai şi post-apostolic al foimăiii şi aiticulăiii stiuctuiiloi co-
munitaie vezi cateva dintie sintezele din ultima vieme: H»×s Co×zrir»××, Geschichte des
Urchristentuns. Grundrisse zun ^euen Testanent (= Das Neue Testament Deutsch – Eigänz-
ungsieihe, Band 5), Sechste Auflage, Vandenhoeck & Rupiecht, Cöttingen, 1989: Iuvor×
Roiorr, Die Kirche in ^euen Testanent (= Ciundiisse zum Neuen Testament}Das Neue
Testament Deutsch – Eigänzungsieihe, Band 10), Vandenhoeck & Rupiecht, Cöttingen, 1993:
Ioachim CNILKA, Teologie des ^euen Testanents, Neuausgabe, Heidei, Fieibuig – Basel – Wien,
1999: I»rrs F. Irrrrvs, The Greco-Ronan World of the ^ew Testanent Era. Exploring the
Background of Early Christianty, InteiVaisitv Piess, Downeis Ciove (IL), 1999: Ror»×o Pr××»
(a cuia di), Le origini del cristianesino. Una guida, Caiocci editoie, Roma, 2004. În bibliogiafia
de limbă iomană vezi tiaduceiea volumului apăiut la Paiis in 2000: Originile creştinisnului,
tiad. C. Ciubuc, Poliiom, Iaşi, 2002.
R»ou Pvro»
[1·8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
consecinţă imediată, la pieideiea din vedeie a definiţiei laicatului ca popoi al
lui Dumnezeu, aflat inti-un peleiinaj al ciedinţei şi cunoaşteiii in egală măsu-
iă. Obligaţia fundamentală a ciedinciosului a fost iedusă la simpla piezenţă li-
tuigică, la iolul de spectatoi al unei theodiame in caie nu aie cum şi nici de ce
să inteivină. Pasivitatea lituigică, ieflectată piintie altele in modul de a vedea
şi inţelege iostul hianei euhaiistice ofeiită zilnic, dai acceptată numai de do-
uă-tiei oii pe an, a devenit o pasivitate măituiisitoaie, ieflectată inti-o conşti-
inţă misionaiă apioape inexistentă la majoiitatea oitodocşiloi. Mai depaite,
piocesul de iaiefieie piin accentuaiea centialităţii unice a esenţei lituigic-sa-
ciamentale, eşuat la iandul său in foimalism, a atias după sine şi o depiecieie
a teologiei ca pieocupaie legitimă şi de doiit a cieştinului pe oiice tieaptă a
ieiaihiei biseiiceşti şi la oiice vaistă duhovnicească.
Din piegătiie esenţială a laicului şi a cleiicului deopotiivă pentiu misiunea
inteină şi pentiu cea destinată lumii, teologia a devenit ceva secundai şi, la ii-
goaie, dispensabil. Înti-o anumită lectuiă pietins spiiituală, teologia a căpătat
cu timpul chiai o conotaţie peiiculoasă sintetizată in foimula că “şi Diavolul
este teolog”. Ceea ce eia piea teologic, piea elaboiat, eia suspectat ca fiind nu
in intiegime oitodox, ba chiai subtil eietic. Pe scuit: pentiu a sluji Biseiica pu-
teai fi oiice, dai nu neapăiat teolog. Acest paiadox explică fenomenul laig iăs-
pandit in Oitodoxia iusă sau in cea gieacă, nelipsit insă nici la noi, a “pieotu-
lui din popoi”, făiă piea multă şcoală sau deloc. Aplicaiea timp de secole a acestei
giile supeificiale de selecţie a insemnat incuiajaiea foimulei pastoiale potiivit
căieia pieotul tiebuie doai să gestioneze o iealitate comunitaiă aşa cum a moş-
tenit-o şi aşa cum se piezintă ea, cu bunele şi ielele, cu foimele de pietate pio-
fundă dai şi de supeistiţie păgană, iai nu să o iidice la nivelul spiiitual cat mai
apiopiat de modelul evanghelic explicitat de cătie Sfinţii Păiinţi. Nici mona-
hismul nu a făcut, din păcate, excepţie de la această bizaiă iegulă, lipsa de aiti-
culaţie teologică a efoitului ascetic dand naşteie la tot felul de exageiăii aigu-
mentate nu atat piin apelul in cunoştinţă de cauză la Tiadiţie, cat piin impostuiă
metafizică. A fost nevoie de cateva secole bune pană cand, piin opeia vastă, nu
intamplătoi de factuiă catehetic-explicativă şi de iecupeiaie a izvoaieloi cie-
dinţei, a unuia ca Sfantul Nicodim Aghioiitul, să asistăm la ieveniiea in sine a
Oitodoxiei.
16
Înti-un context ca acesta este de la sine inţeles că oiice efoit ca-
16
Refeiitoi la momentul nicodimic de ienaşteie filocalică, vezi cele două monogiafii tiaduse in
iomaneşte: Ko×s:»×:i×os K»v»is»viois, Viaţa şi opera Sfântului ^icodin Aghioritul, Ediţia
a doua ievăzută şi adăugită, Anastasia, Bucuieşti, 2000 şi Eii» Ci::rvio, ^icodin Aghioritul.
Personalitatea – opera – învăţătura ascetică şi nistică, tiad. de M.-C. Ică şi I. Ică ji, piezentaie
de Ioan I. Ică ji, Deisis, Sibiu, 2001. Stadiul cultuial-teologic al Oitodoxiei gieceşti sub ocupa-
ţie otomană este desciis de Citteiio in uimătoiii teimeni (p. 36): “... absenţa apioape completă a
şcoliloi şi căiţiloi, lipsa de invăţătuiă, necunoaşteiea piopiiei moşteniii teologice au făcut-o
(scil. Oitodoxia) să pieia din Occident insăşi apăiaiea identităţii sale. Biseiica Oitodoxă s-a sei-
vit de piotestantism, pieluand piecipitat aigumentaţiile lui, pentiu a-şi justifica poziţia in faţa
catolicismului, piecum şi de intieaga apologetică catolică in conţinut şi in foimă pentiu a se
apăia de infiltiaiea ideiloi piotestante”. Sugestivă pentiu situaţia teologică a epocii este şi meto-
da aleasă de misionaiii pio-unione, fiaţii Andiea şi Nicola Rossi, la inceputul secolului XVII.
Pentiu a ii atiage pe monahii athoniţi cătie ideea uniiii cu Roma şi ingioziţi de faptul că nu pot
găsi subiecte comune de dezbateii, tiimişii Congiegaţiei De Propaganda Fide aleg să infiinţeze
la Manăstiiea Piotatu... o şcoală. Destinată, după cum se inţelege, doai monahiloi, şcoala ofeiea
iudimente de studii umaniste, mai ales cunoştinte de bază in latină şi gieacă veche, lecţii dog-
matice despie Sfintele Taine şi despie difeienţele dintie confesiunile cieştine. Succesul iniţiati-
vei se ieflectă in cifie: dacă la inceput, in febiuaiie 1636, şcoala avea doai 10 călugăii-elevi, in
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [1·o]
tehetic a fost consideiat inutil in timp ce categoiia cateheţiloi iepiezenta o
adevăiată piovocaie la adiesa ignoianţei ieiaihiei saciamentale şi ascetice a
locului. Odată cu cateheza s-a pieidut contactul viu cu Sciiptuia şi Tiadiţia
patiistică nu a mai fost citită in cheia unui demeis de incultuiaie a dateloi evan-
ghelice in contextul cultuial şi social al fiecăiei epoci in paite.
Condiţiile istoiice vitiege, atat de des invocate, piin caie au tiecut ţăiile
majoiitai oitodoxe in paitea a doua a celui de al doilea mileniu cieştin, sunt de
natuiă să justifice doai paiţial această piactică dai nu au voie in niciun caz să
cauţioneze piezentul şi cu atat mai puţin viitoiul acestoia. În ceea ce piiveşte
situaţia actuală a invăţămantului teologic iomanesc, nu piea avem motive de
optimism. Dimpotiivă. Teologia este piezentă in Univeisitate dai nu este şi o
prezenţă. Evident, aici sunt vinovate şi ieflexele mentale ale unui coip piofeso-
ial neteologic lipsit de o minimă cultuiă ieligioasă. Ciiza de oiientaie a teolo-
giei ca disciplină academică şi instiument eclezial de sondaie a semneloi tim-
pului este accentuată de aplicaiea neciitică şi impiovizată a ciiteiiiloi şi giileloi
stabilite piin Declaiaţia de la Bologna piivind unifoimizaiea invăţămantului
univeisitai euiopean. În uima acestui pioces de alinieie instituţională – făiă
efoitul de a fi stabilit de la inceput specificul ştiinţei despie Dumnezeu aşa
cum au făcut-o aitiştii plastici sau mediciniştii in viitutea statutului loi vocaţi-
onal, aigument pe caie noi nu am ştiut să il invocăm in ciuda faptului că sun-
tem tocmai expiesii academice ale unei vocaţii! – teologia academică işi piei-
de vizibil din soliditate atat din punctul de vedeie al aniloi de studiu (ieduşi la
tiei) cat şi din punctul de vedeie al oidinii şi piioiităţii mateiiiloi (caie tians-
foimă de pildă patiologia in disciplină facultativă). La acestea se adaugă lipsa
de atiactivitate a celoi 16 Facultăţi, fapt tiadus in număiul ciescătoi de stu-
denţi caie vin cu o piegătiie liceală din ce in ce mai şubiedă, situaţie ce cauţio-
nează din stait oiice efoit de tiansfei de cunoştinţe atat de complexe piecum
cele teologice. Cu alte cuvinte, pentiu moment, ne aflăm la o iăsciuce de gia-
vitatea şi impoitanţa căieia doai foaite puţini işi dau cu adevăiat seama.
17
Oi,
maitie 1638 număiul se iidicase la 21, dintie caie majoiitatea, 13, eiau de la chilii, iai numai 8
din maiile manăstiii. Evident, şcoala nu a supiavieţuit multă vieme, staieţii athoniţi denunţand
autoiităţiloi tuice imixtiunea catolică. Vezi intieg volumul de documente pe această temă: Ron
und der Athos. Briefwechsel zwischen den Missionar auf den Athos ^ikolaus Rossi und der
Kongregation De Propaganda Fide (= Oiientalia Chiistiana Analecta 142), Quellenausgabe mit
Einfühiung von Crovo Horr»××, Pontificium Institutum Oiientalium Studioium, Roma, 1954.
O sinteză a teologiei gieceşti din epocă ofeiă Crvn»vo Poos«»is«v, Griechische Teologie in
der Zeit der Türkenherrschaft (1453-1821). Die Orthodoxie in Spannungsfeld der nachreforna-
torischen Konfessionen des Westens, C.H.Becksche Veilagsbuchhandlung, München, 1988.
17
Vezi pe tema invăţămantului teologic univeisitai actual R»ou Pvro», “Pentiu o teologie apo-
logetică”, in Renaşterea (citată: R) 2 (2002), p. 3: “Centenaiul Stăniloae şi teologia univeisitaiă”, in
R 11 (2003), p. 4, pieluat integial in ievistele: Ortodoxia LIV, 3-4 (iulie-decembiie 2003), pp. 108-110,
Rost 10-11 (2003), pp. 49-50 şi in Altarul Banatului XV (LIV), 4-6 (apiilie-iunie 2004), pp. 104-106:
“Teologia panoitodoxă”, in R 12 (2004), p. 3. Discuţiile de pană acum de la noi, ocazionate de ce-
le două Congiese ale Facultăţiloi de Teologie Oitodoxă din Patiiaihia Romană (2003 şi 2004),
pe maiginea statutului teologiei in Biseiică şi Univeisitate, s-au limitat la foimulaiea unoi pio-
poziţii politicoase sau au eşuat in polemici despie caie ai tiebui să fie iangul piofesoiului de te-
ologie, dacă tiebuie sau nu să fie staviofoi, dacă este sau nu inaintea piotopopului, dacă să aibă
sau nu paiohie etc. Piin compaiaţie, la nivel euiopean şi inteiconfesional, stadiul dezbateiii este
avansat deoaiece piovocăiile sociale, academice şi ecleziale sunt luate mult mai in seiios. Vezi
cu titlu infoimativ şi exemplai număiul dedicat temei de cătie Pastoraltheologie. Monatsschrift
für Wissenschaft und Praxis in Kirche und Gesellschaft 93, 6 (2004), pp. 199-262. Teologia cato-
lică este in căutaiea unoi noi foime de a face cunoscut şi ciedibil mesajul său. Vezi de pildă ple-
R»ou Pvro»
[16o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
de plasaiea efoitului teologic pe oibita eclezială şi academică justă, depinde ie-
cupeiaiea efoitului exegetic-catehetic, pielungiie şi adaptaie la nivel paiohial
a teologiei aulice.
Contestaiea tacită şi piactică a funcţiei maieutice a teologiei este una din-
tie cauzele diiecte ale amneziei catehetice şi, implicit, a dispaiiţiei apioape
complete a categoiiei cateheţiloi aflaţi in lipsă de catehumeni. Odată cu aceas-
tă pieideie se constată, aşa cum am sugeiat deja mai sus, atiofieiea conştiinţei
laiciloi piivitoaie la iolul loi in luciaiea măituiisitoaie a Biseiicii şi ingustaiea
peispectivei asupia popoiului ciedincios din paitea ieiaihiei saciamentale şi a
monahismului deopotiivă. Cu alte cuvinte, piin suspendaiea catehezei ca mij-
loc de comunicaie şi dialog (inclusiv mental, intie dilemele unuia şi iăspunsu-
iile celuilalt) s-a ajuns la o muţenie iecipiocă, insuficient compensată de Anin-ul
lituigic. Pentiu a iămane la spaţiul iomanesc, s-a putut obseiva cat de giea es-
te ienunţaiea la tipaiele mentale ale unui anumit tip pastoial in timpul ciizei
pascale de la mijlocul peiioadei inteibelice.
18
Nici după cădeiea comunismului
şi dispaiiţia tipaieloi constiangătoaie nu se poate voibi despie ieveniiea la o
cultuiă a dialogului. Acest luciu este valabil nu numai pentiu spaţiul eclezial,
ci in egală măsuiă pentiu intieaga societate iomanească şi pentiu fiecaie cate-
goiie in paite, de la clasa politică, acuzand peimanent dificultăţi de comunica-
ie, la mediile cultuiale, divizate şi subdivizate in funcţie de umoii şi ideologii
insuficient pieluciate.
Toate aceste iealităţi ne aiată că, inainte de a fi o pioblemă teologică in sens
stiict, chestiunea comunicăiii inteine şi a măituiiei in lume a Biseiicii noastie
este una de mentalitate. Aici nu este voiba doai de mentalitatea ieiaihiei sa-
ciamentale, de la nivel paiohial, tiecand piin cel monahal şi ajungand la cel
episcopal. O paite de iesponsabilitate o poaită chiai laicii. Multe voci ieclamă
doaiia lui Huours Drvvc«r, “L’Univeisite catholique et la pioposition de la foi”, in Bulletin de
litterature ecclesiastique 1 (2004), pp. 52-72. Tot exemplai pentiu spaţiul catolic este şi masivul
volum Fv»×cois Bousour:, Hr×vi-Irvorr C»orv, Cr×rviIvr Mrorviriir, ir»×-iouis
Souir:ir (Editee pai), La responsabilite des theologiens. Melanges offerts a Ioseph Dore, Desclee,
Paiis, 2002. Nici pentiu teologia evanghelică univeisitaiă pioblematica nu mai este cea de acum
un deceniu. Vezi aici Iuvor× Hun×rv, “Teologie als Weisheit und als Wissenschaft”, in Zutrauen
zur Teologie. Akadenische Teologie und die Erneuerung der Kirche. Festgabe für Christof Gestrich
zun ó0. Geburtstag, Hisg. von Anne-Kathiin Finke und Ioachim Zehnei, Wichein-Veilag, Beilin,
2000, pp. 344-357. Vezi tot aici biilianta confeiinţă a episcopului, fost piofesoi, Wolfgang Hubei,
“Teologie und Kiichenleitung”, in Evangelischer Pressedienst 7 (2005), pp. 4-9. Nu doai pioce-
sul Bologna, de omogenizaie univeisitaiă, ci şi modificăiile peimanente ce se aduc pievedeiiloi
comunitaie şi legislaţiiloi naţionale in mateiie educaţională piovoacă statutul teologiei univei-
sitaie. Vezi, tot cu titlu exemplai, analiza lui Hri×vicn Dr W»ii, “Die Evangelisch-theologisch
en Fakultäten in dei Hochschuliefoim – staatskiichliche Aspekte”, in Zeitschrift für Teologie
und Kirche 101 (2004), pp. 218-236. Punctuală, piezenţa oitodoxă in univeisităţile UE devine
din ce in ce mai vizibilă şi ofeiă o şansă de a ne iacoida la pioblematicile comune şi de a ne adu-
ce piopiia contiibuţie. Vezi aici piezentaiea de ansamblu făcută de Cvioovios L»vr×:z»«is,
“Oithodoxe Teologie an westlichen Univeisitäten”, in Glaube in der 2. Welt 7}8 (2003), 18-21.
În fine, nu tiebuie scăpată din vedeie “concuienţa” academică dintie Teology şi Study on Religion
caie poate piovoca feitil siguianţa de monopolişti a teologiloi confesionali. Vezi sinteza de ulti-
mă oiă a acestei discipline intie pieocupăiile căieia sunt teme pe caie din păcate nu le iegăsim
şi pe agenda pieocupăiiloi teologice piopiiu-zise: Pr:rv A×:rs, Avri× W. Crrv:z, R»×oi R.
W»v×r (Edited bv), ^ew Approaches to the Study of Religion (= Religion and Reason 42-43), vol.
I-II, Waltei de Ciuvtei, Beilin}New Yoik, 2004.
18
Vezi aici studiul de caz al lui Co×s:»×:i× Min»i, “Un exemplu de confuzie canonică: Pioblema
pascală (1928-1929) şi ieacţiile laicatului oitodox”, in INTER I, 1-2 (2007).
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [161]
că “Biseiica” nu a făcut ceva sau că a făcut altceva şi uită că, de fapt, majoiita-
tea eclezială nu este foimată din cleiici, că toţi la un loc, laici şi cleiici, foimăm
Biseiica lui Hiistos din Romania. Aşadai, faptul că am ajuns in impasul actual,
al lipsei de inciedeie şi al intoleianţei la ciitică şi la oiice piopuneie ce se viea
constiuctivă, este nu mai puţin iodul unei mentalităţi a laicatului sinonimă cu
cea a electoiatului in iapoit cu meieu dezamăgitoaiea clasă politică. Difeien-
ţa fundamentală dintie cele două este insă nu mai puţin evidentă. În timp ce
politica demociatică aie la bază piincipiul delegăiii autoiităţii, de unde şi abu-
zuiile nominale (in numele electoiatului), oiicum mult mai mici decat cele caie
decuig din teioaie, viaţa biseiicească este caiacteiizată de sinodalitate in sensul
paiticipăiii plenaie, a intiegului coip eclezial, la faptele lituigice, la măituiisi-
iea şi apăiaiea ciedinţei.
Repuneiea in discuţie a cooidonateloi teologiei laicatului inseamnă in cele
din uimă puneiea, la fel de salutaiă, in discuţie a dinamismului pastoial şi mi-
sionai al intiegii Biseiici.
19
Teologia laicatului nu este sindicalism tiadus in tei-
meni ieligioşi, nici manual de sectaiizaie sau de atomizaie. A te pieocupa ca
teolog, laic sau nu, de laicat, ca temă ecleziologică
20
, inseamnă să te pieocupe
modul in caie, iezistand ispiteloi defoimatoaie ale cieaţiei căzute, piintie ca-
ie cea mai puteinică şi mai tentantă este doiinţa de puteie şi de legitimaie a
19
În acest sens teologic mai laig vezi R»ou Pvro», “Miienii in Biseiică”, in R 11 (1996), p. 3: “Biseiica
de acasă”, in R 10 (1997), p. 3: “Cultuia oitodoxă”, in R 3 (2001), p. 3: “Intelectualii in Biseiică”, in
R 10 (2001), p. 3: “Inconsecvenţe şi dezideiate”, in R 9 (2002), p. 3: “Exeiciţii de luciditate”, in R 6
(2003), p. 3: “Laicii şi laicatul”, in R 4 (2004), p. 3: “Aita ciiticii”, in: R 5 (2004), p. 3: “Restanţele
unei innoiii amanate”, in R 11 (2005), p. 7, text pieluat integial in volumul Mitropolia Cluiului.
Alba Iuliei. Crişanei şi Maranureşului. Dosar docunentar, Edituia Renaşteiea, Cluj-Napoca,
2005, pp. 134-139: “Ciucea Patiiaihală pentiu miieni”, in Averea 193 (22 dec. 2005), p. 9.
20
În spaţiul teologic catolic şi piotestant, pioblematica laicatului sau a popoiului lui Dumnezeu
ievine din ce in ce mai mult in centiul atenţiei. Reabilitată deja anteiioi de Yves Congai şi des-
culpabilizată oficial la Vatican II, piin intioduceiea unui capitol apaite in Constituţia dogmati-
că Lunen Gentiun, teologia laicatului a maicat consistent dezbateiile ultimeloi decenii. Vezi
sinteza acestoia in volumul colectiv Euor×io Covrcco, Ni«i»us Hrvzoo, A×orio Scoi»
(Publie pai}Heiausgegeben von}A cuia di), Univeisitas Fiibuigensis Helvetioium Oido Teo-
logoium, Les Droits Fondanentaux du Chretien dans l’Église et dans la Societe´Die Grundrechte
des Christen in Kirche und Gesellschaft´I Diritti Fondanentali del Cristiano nella Chiesa e nel-
la Societa, Actes du IV
e
Congiès Inteinational de Dioit Canonique}Akten des IV. Inteinationalen
Kongiesses füi Kiicheniecht}Atti del IV Congiesso Inteinazionale di Diiitto Canonico, Fiibouig
(Suisse), 6-11.X.1980, Editions Univeisitaiies Fiibouig Suisse, Veilag Heidei Fieibuig i. Bi.,
Dott. A. Ciuffie Editoie Milano, 1981. Pentiu o viziune de ansamblu mai iecentă vezi Ciovoio
C»rv»×i×i, Il laico nella Chiesa e nel nondo, Nuova edizione aggioinata e ampliata, Edizioni
Dehoniane, Bologna, 2004. Pentiu pieocupaiea pe temă a teologiei evanghelice vezi Cnvis:i×r
Lir×rr»××-vrvvi× (Hg.), Taufe und Kirchenzugehorigkeit. Studien zur Bedeutung der Taufe
für Verkündigung. Gestalt und Ordnung der Kirche, Foischungen und Beiichte dei Evangelischen
Studiengemeinschaft 39, Chi. Kaisei, München, 1983. În spaţiul oitodox, in afaiă de luciaiea
devenită deja clasică a lui Liviu Stan, de iefeiinţă iăman studiile unoi teologi piecum: ΠαναγιЗτου
Ν. ΤΡΕΜΠΕΛΑ, ̒ϡ Ώ΅ϞΎΓϠ πΑ Θϙ ̳ΎΎΏ΋Ηϟθ. ̖ϲ Ά΅ΗϟΏΉ΍ΓΑ ϡΉΕΣΘΉΙΐ΅, ̷ΎΈΓΗ΍Ζ ̳ΑΓΕϟ΅Ζ,
̝ΌφΑ΅΍, 1957; ۦωάννου ΚΑΡΜΙΡΗ, ̓Ώ΋ΕνΗΘΉΕ΅ ΗΙΐΐΉΘΓΛχ τοІ Ώ΅ϞΎΓІ ΗΘΓ΍ΛΉϧΙ πΑ Θϙ
Ώ΅ΘΕΉΙΘ΍Ύϙ Ύ΅Ϡ Θϙ ΩΏΏϙ ΊΝϙ ΘϛΖ ̳ΎΎΏ΋Ηϟ΅Ζ, f.e., ̝ΌφΑ΅΍, 1973 ói ̽ ΌνΗ΍Ζ Ύ΅Ϡ ψ Έ΍΅ΎΓΑϠ΅
ΘЗΑ Ώ΅ϞΎЗΑ πΑ Θϙ ̒ΕΌΓΈϱΒУ ̳ΎΎΏ΋Ηϟ΅, ̝ΑΣΘΙΔΓΑ πΎ ΘϛΖ ‘̋ΉΓΏΓ·ϟ΅Ζ’, ̳Α ̝ΌφΑ΅΍Ζ, 1976;
̆ΉΝΕ·ϟΓΙ ̖̗̏̈̄̎̎̊̐̒, ̽ ̳ΎΎΏ΋Ηϟ΅ ΐνΗ΅ ΗΘϲΑ ΎϱΗΐΓ. ͩΔνΕ ΘϛΖ ΘΓІ ΎϱΗΐΓΙ ΊΝϛΖ
Ύ΅ϟ ΗΝΘ΋Εϟ΅Ζ, ̝ΔΓΗΘΓΏ΍Ύχ ̇΍΅ΎΓΑϟ΅, ̷ΎΈΓΗ΋ ̅’, ̝ΌφΑ΅, 1999. Cum teologia şi viaţa bise-
iicească neogieacă au tiecut şi piin expeiienţa unei mişcăii laice mai complexe, discutabile, vezi
analiza istoiică a acesteia făcută de un obseivatoi neutiu: Cnvis:ovn M»czr»s«i, Die
Zoi-Bewegung Griechenlands. Ein Beitrag zun Traditionsproblen der Ostkirche (= Foischungen
zui svstematischen und ökumenischen Teologie 21), Vandenhoeck & Rupiecht, Cöttingen, 1970.
R»ou Pvro»
[16z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
acesteia piin intioduceiea unoi ieiaihii suplimentaie, comunitatea de ciedinţă
a Biseiicii iămane fidelă chemăiii ei de a intiupa şi iepiezenta, fie şi impeifect,
antecameia istoiică a Împăiăţiei Ceiuiiloi. Centiată pe piezenţa euhaiistică
de neinlocuit a Domnului Iisus Hiistos, luciand in duhul Apostoliloi Acestuia,
continuat de succesiunea Episcopiloi ajutaţi de Pieoţi, Diaconi, Monahi şi La-
ici, comunitatea eclezială evită astfel să fie stăpanită de alte foiţe sau inteiese,
de cuiente de gandiie sau de ideologii. Acesta este miezul taie al libeităţii cieş-
tine. Oi, se ştie, libeitatea piesupune in cieştinism accesul nebiuiat, nedefoi-
mat şi nemanipulat la Adevăi (cf. Ioan 8, 31). Numai această foimă de libeita-
te ne feieşte de captivitatea piopiiiloi patimi sau ale altoia, inclusiv ale celoi
din comunitatea de ciedinţă şi mai ales ale celoi caie au piimit inciedinţaiea
slujiiiloi mai inalte
21
, şi ne ofeiă astfel, cu adevăiat, piegustaiea duhovniceas-
că a bucuiiei iestauiate pe caie o voi fi simţit Adam şi Eva inainte de cădeie şi
pe caie noi, piin Hiistos, cu luciaiea Sfantului Duh şi piin inteicesiunea Sfin-
ţiloi, o vom simţi deplin in faţa Tatălui.
Libeitatea comunităţii de ciedinţă se ieflectă in unitatea ei, imposibil de
compaiat cu nicio altă foimă de coagulaie sau asocieie. Iai unitatea se intieţi-
ne şi se adanceşte piin comunicaiea peimanentă, piin Anin! şi Axios! dai şi
piin Ce vrei să spui prin aceasta? Cateheza, alătuii de alte foime de cunoaşte-
ie, inţelegeie şi socializaie comunitaiă, face un seiviciu indispensabil unităţii
dialogale. Aşa cum, in faţa iconostasului, ciedincioşii nu se află in faţa unui zid
impenetiabil, a unei baiieie de netiecut, tot astfel, cu faţa la popoiul lui Dum-
nezeu din biseiică, pieotul sau episcopul nu se confiuntă cu o masă compactă,
făiă identitate, şteaisă, lipsită de piopiietăţi. Laicii iugandu-se, intiebandu-se
şi ascultand cuvant de folos, adică acel cuvant caie intiă in dialog cu aşteptăii-
le şi fiămantăiile loi, sunt iconostasul cătie lume. Piin el cleiul vede la piopiiu
moduiile acesteia de a fi, de a căuta sau de a găsi, de a dispeia sau de a nădăj-
dui. Expeiienţa scaunului Spovedaniei se completează cu această expeiienţă
comunitaiă in caie, făiă să işi piaidă individualitatea, fiecaie dintie laici este
măituiie despie lume in ansamblul ei. Este, in definitiv, vocaţia piofetică a lai-
catului: aceea de a pune in dialog ceea ce nu tiece cu ceea ce vine.
În măsuia in caie i se voibeşte, i se explică, i se intipăiesc in minte adevăiu-
iile de ciedinţă, acelaşi laic se tiansfoimă din puitătoi al lumii in Biseiică in
puitătoi al Biseiicii in lume. Astfel, dialogul catehetic, al cunoaşteiii intiu cie-
dinţă, nu aie diept finalitate dezvăluiiea alcătuiiii tainice a Biseiicii, caie iă-
mane pană la Iudecată o miiaculoasă piezenţă divino-umană in mijlocul uma-
nităţii piecum Iisus Hiistos, Fiul Omului, in mijlocul Palestinei lui Ponţiu Pilat.
Finalitatea efoitului explicativ din paitea Biseiicii şi al celui inţelegătoi din
21
Este sensul pledoaiiei pauline pentiu centialitatea hiistică a comunităţii in ciuda tentaţiiloi de
a o detuina şi de a o tiansfoima dinti-un ieflex dumnezeiesc in expiesie stiict umană, ielativă.
Cf. 1 Co 10-16. Pioblematica iapoitului intie comunitate şi ieiaihie, intie acelaşi Botez şi difeii-
tele ascultăii sau haiisme, intie autoiitatea spiiituală şi cea lumească tiaveisează toată liteiatu-
ia cieştină a piimeloi secole incepand, aşa cum am văzut, cu epistolele pauline, continuată cu
sciieiile ioaneice şi apoi cu cele post-apostolice. Vezi in acest sens analiza iecentă a lui Uivicn
Hrc«ri, Hirtenant und Herrrschaftskritik. Die urchristlichen Änter aus iohanneischer Sicht
(= Biblisch-Teologische Studien 65), Neukiichenei Veilag, Neukiichen-Vluvn, 2005. Mai vezi
şi analizele accentuat sociologice ale altui biblist: Crvo Tnrissr×, Soziologie der Iesusbewegung.
Ein Beitrag zur Entstehungsgeschichte des Urchristentuns, 6. Aufl., Chi. Kaisei, München, 1991
şi Die Religion der ersten Christen. Eine Teorie des Urchristentuns, 2, duichgesehene Auflage,
Chi. Kaisei}Cüteislohei Veilagshaus, Cüteisloh, 2001.
Rolul catehetic al laicilor în Biserică. Paradignă istorică şi provocare profetică
inter – I, 1-2 (2007) [16×]
paitea ciedinciosului este de a tiansfeia cat mai mult din aimonia şi piofunzi-
mea comunităţii ecleziale lumii năuce şi hăbăuce. Cu alte cuvinte, cateheza nu
este un iitual de iniţieie in sine şi pentiu sine, un mecanism ezoteiic, ci şcoala
de piegătiie pentiu măituiia in cieaţie. Iată de ce, cu iiscul de a mă iepeta, nu
putem avea misiune autentică făiă cateheză autentică. Ca şi cand Apostolii ai
fi fost tiimişi in lume făiă să Îl fi uimat pe Hiistos pe toate căiăiile vieţii pă-
manteşti ale Acestuia, făiă să fi ascultat cuvintele Acestuia sau făiă să fi piimit,
fie şi paiţial, ca piin oglindă, iăspunsuiile Acestuia la intiebăiile loi.
Conciet, caie ai putea şi ai tiebui să fie iolul laiciloi in cateheza peimanen-
tă a Biseiicii? Întai de toate, am putea să ne gandim la iepeimanentizaiea cate-
goiiei cateheţiloi laici pe langă paiohii. Aşa cum avem, tieptat, asistenţi soci-
ali paiohiali – cu toate că, in sensul ecleziologic genuin, ai tiebui să avem diaconi
caie să completeze diaconia cu filantiopia, funcţia saciamentală cu cea sluji-
toaie piopiiu-zisă –, tot astfel ai tiebui să ievitalizăm centialitatea acelei lec-
tio divina caie umple, in sensul complet al teimenului, spaţiul dintie două eve-
nimente lituigice. Oiicat de ciitici am fi faţă de alte confesiuni şi denominaţiuni
şi oiicat de mandii am fi de fiumuseţea in piimul iand estetică a Biseiicii noas-
tie, nu putem să nu constatăm că, in afaiă de slujbe, noi nu chemăm laicii de-
cat la cuiăţenie sau la alte asemenea ascultăii. Cu toate că liturghia după Litur-
ghie a devenit un loc comun al teologiei oitodoxe, aplicaiea acestui mod de a
pielungi duhul Lituighiei in cotidian este foaite subţiie. Cum să mai speiăm
atunci inti-o aiticulaie seiioasă a cultuiii oitodoxe cotidiene dacă nu venim in
intampinaiea cotidianului?
Apoi, cateheţii nu sunt concuienţii piofesoiiloi de ieligie. În una şi aceeaşi
peisoană se pot intalni şi aimoniza cele două ipostaze: cea biseiicească şi cea
scolastică. Aşa cum sugeiam deja, in acest fel oia de ieligie ai putea fi o pielun-
giie a catehezei din biseiică, ai concietiza legătuia oiganică dintie un spaţiu şi
altul ce se intalnesc in aceeaşi peisoană a elevului-catehumen. Faptul că noi
piegătim in Facultăţile de Teologie doai viitoii pieoţi, viitoii dascăli de ieligie,
viitoii asistenţi sociali sau viitoii aitişti nu exclude ca din această ofeită educa-
ţională să ieuşim, cat de cuiand, să constiuim una destinată cateheţiloi, adică
misionaiiloi Biseiicii. Poate este, pe teimen lung, singuia iaţiune, academică
şi biseiicească, pentiu intieţineiea unui număi atat de maie de Facultăţi. Pen-
tiu a ajunge insă aici tiebuie să iegandim iapoitul dintie viaţa teologică acade-
mică şi viaţa teologică paiohială. Acest luciu nu poate fi lăsat pe seama exclu-
sivă a cleiiciloi, adică tocmai a celoi caie, piin piogiamul loi pastoial, nu mai
au timp de nimic altceva. Subsidiai, laicii instiuiţi teologic pot pielua această
luciaie şi, sub indiumaiea pieotului şi in consens cu Consiliul Paiohial şi Co-
mitetul de Femei, iniţia foime specifice de activitate catehetică.
În fine, piezenţa cateheţiloi in paiohii, a laiciloi teologi pioveniţi dinti-un
laicat din caie continuă să facă paite piecum fac paite şi cantăieţii de la stia-
nă, ai pune in sfaişit pioblema adaptăiii limbajului biseiicesc la uiechea şi
mintea omului de secol XXI. Nu avem niciun motiv să ne speiiem de cuvantul
adaptare. Pentiu că de o astfel de opeiaţiune este voiba in intieaga Tiadiţie
patiistică, de la adaptaiea cultului iudaic la cel cieştin pană la adaptaiea teimi-
nologiei cultuiale a epocii la conţinutul noii Învăţătuii. Pe scuit: iecupeiaiea
sensului dinamic şi peimanent al statului de catehumen şi al celui de catehet
va pune inti-un dialog intens şi autentic, dincolo de fiazeologia de salon a ia-
R»ou Pvro»
[16:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
poitului cult-cultuiă, Biseiica şi lumea. Cu toate uiaţeniile, dai şi cu toate fiu-
museţile, pană acum nebănuite sau ignoiate, ale acesteia din uimă. Aşa cum,
in ieplică, lumea nu va mai vedea in Biseiică doai o stiuctuiă de piofesionişti
ai ciedinţei, ci o comunitate din caie este o nobleţe piofundă să faci paite. Chiai
dacă eşti laic.
Făiă să mai aduc şi alte aigumente, cied că Liviu Stan avea o intuiţie piofe-
tică atunci cand sciia:
Convins că Biseiica nu işi poate manifesta din plin viaţa piin nădulare legate şi imobili-
zate, ci piin nădulare slobode şi active, şi că oiice acţiune de invioiaie şi de tiansfoima-
ie in Biseiică nu se poate intiepiinde şi nu se poate duce la infăptuiie decat piin slobo-
zenia nădularelor legate, piin iecunoaşteiea dieptuiiloi şi a situaţiei loi ieale in Biseiică,
piin angajaiea loi la acţiune impieună cu toate celelalte, socotesc că tiebuie să li se dea
tutuioi ciedincioşiloi toată slobozenia şi toate dieptuiile ce li se cuvin. [...] Altfel, Biseii-
ca nu va fi vie niciodată, ci va vegeta meieu.
22
El expiimă aceeaşi temeie şi dă glas aceluiaşi aveitisment pe caie il lansa la
viemea sa Sfantul Ciigoie de Nvssa in Marele cuvânt catehetic sau despre în-
văţănântul religios, piimul tiatat de anveiguiă destinat cateheţiloi:
Şi după cum, atunci cand fitilul unei lămpi caie aide cu flacăiă maie nu poate fi stins
cand sufli peste ea, ci se toaină apă in ulei, pentiu ca piin această şiietenie să se micşo-
ieze flacăia, tot aşa, in chip viclean, viăjmaşul a vaiat iăutatea in sufletul omului, ieuşind
pe această cale să stingă şi să slăbească puteiea haiului, in locul acestuia fiind acum toc-
mai contiaiiul lui.
23
22
Liviu S:»×, Mirenii în Biserică. Inportanţa elenentului nirean în Biserică şi participarea lui
la exercitarea puterii bisericeşti. Studiu canonic-istoric, Sibiu, 1939, pp. VII-VIII.
23
Sr. Cvioovr or Nvss», Marele cuvânt catehetic sau despre învăţănântul religios VI, in ace-
laşi, Scrieri. Partea a doua (= Păiinţi şi sciiitoii biseiiceşti 30), tiaduceie şi note de T. Bodogae,
Edituia Institutului Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 1998, p. 299.
inter – I, 1-2 (2007) [16·]
Cuvânt misionar pentru o altfel de cateheză
Jean Nicolae
1. CuI:uun cn:vuv:IcX
In cvnsuI cuIzvI soIIonuI:X¡IIou ov :Iv ouon×Ic
P
r×:vu cvrs:i×ii “»×o×iri”, “suvv»vir¡ui:ovi” in epoca post-co-
munistă, cuvintele nisiune şi catehizare pai nişte teimeni medievali
caie poaită ceva din izul candid al copilăiiei cieştine, piecum aminti-
iea gustului cuminecătuiii din noaptea de Paşti, din anii in caie numai
bunicile işi mai catehizau nepoţii, cu zambetul iiadiant al bunătăţii loi matuie,
conducandu-le paşii şovăielnici in faţa altaiului Dumnezeului Celui Viu. Fiies-
cul acestoi bunici-catehete de odinioaiă, daizenia unoi duhovnici călugăii, in-
căpăţanaiea bună a unoi paiohi, eioismul şi ecumenismul haiismatic al maiti-
iiloi şi măituiisitoiiloi din inchisoiile comuniste, inţelepciunea unoi ieiaihi şi
piofesoii de teologie au constituit “şcolile de duminecă” ale Biseiicii din vie-
mea mateiialismului ideologic de stat. Mai mult sau mai puţin conştient, cu
acest capital catehetic şi haiismatic, Biseiica noastiă, asemeni societăţii in an-
samblul ei, a tiecut, după şocul ievoluţionai din decembiie 1989 şi in ciuda tii-
bulaţiiloi politice post-comuniste, inti-o nouă epocă. Aceasta poate fi caiacte-
iizată de oiientăii diveise, de o coiupţie moială endemică şi de eiodaiea tieptată
a solidaiităţiloi oiganice sub piesiunea mateiialismului piactic, asumat spon-
tan de actoiii sociali şi politici, deveniţi in paite factoii de inhibiţie, in pioce-
sul de ciistalizaie a unui autentic stat de diept. Amoialismul şi ipociizia siste-
mică au cieat un maiasm geneial şi piolifeiaiea utopiiloi negie ale supiavieţuiiii,
insoţite cuiand de o adevăiată colonizaie iomanească in Occident.
Răstignită cumva intie aceşti doi poli de tensiune socială, pe de o paite en-
tuziasmul mistic al schimbăiii ievoluţionaie (“Vom muii şi vom fi libeii!” şi iu-
găciunea Tatăl nostiu, iostite in decembiie ’89, dai şi in Piaţa Univeisităţii, in
1990), iai pe de altă paite coiupţia moială ulteiioaiă, piopagatoaie de neincie-
deie in viitoi, Biseiica a inceicat să-şi innoiască stiuctuiile sale pastoial-misi-
onaie, educative şi sociale, cultivand ciedinţa şi valoiile cieştine, in calitatea
loi de feiment cultuial, capabile de a ieciea spaţii de libeitate şi fiumuseţe, de
geneiozitate, de coeziune şi inciedeie socială, umanizand măcai in paite spa-
ţiul public iomanesc post-comunist.
Această lituighie socială a Biseiicii nu a atins decat pe alocuii cotele unei
diaconii stiuctuiale deoaiece nu a fost insoţită peimanent de o amplă “litui-
ghie de comunicaie”
1
a ciedinţei cieştine in coipul eclezial. Capitalul catehetic
moştenit nu a fost insă decat paiţial fiuctificat, iai maiile ieuşite piecum in-
1
Io»× Bvi», “La signification missionaiie de l’ Euchaiistie”, in Parole orthodoxe, Ed. Ceif şi SOP
(1975-2000), Paiis, 2000, pp. 325-337: “... incă din anul 1957 mi-am dat seama că Biseiica, ie-
stiansă in oiganizaiea unei catehizăii ample şi publice, aie nevoie de pieoţi cu maie pasiune di-
dactică, capabili să umple Lituighia şi cultul in geneial, de substanţa lui catehetică şi dogmatică.
Biseiica Romană avea o indelungă tiadiţie de tiansmiteie a ciedinţei apostolice şi ecumenice
piin inteimediul Catehismeloi şi Căiţiloi de invăţătuiă. Cum spaţiul lituigic şi eclezial eiau oa-
iecum asiguiate căci Biseiica avea libeitatea de a celebia, de a comemoia, de a jubila şi a canta,
iămanea ca aceste piivilegii să nu fie iatate piinti-un cult lipsit de piedică, cateheză şi invăţă-
Ir»× Nicoi»r
[166] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
tioduceiea oiei de ieligie in piogiamul şcoliloi publice elementaie şi liceale,
nu au fost intotdeauna conveitite in piilejuii mistagogice sau diaconal-cultu-
iale. Deşi in acest domeniu este dificil sau impiopiiu de cuantificat piocentual
sau cantitativ ioadele luciăiii catehetice post-comuniste, o piiviie atentă asu-
pia Biseiicii şi societăţii iomaneşti actuale nu poate in niciun caz da apă la
moaia tiiumfalismului păgubos, diapat in cotele inalte ale inciedeiii publice in
instituţiile ieligioase, aşa cum sunt iedate acestea peiiodic de cătie sondajele
instituteloi sociologice.
Ceit este că Biseiica şi ciedinţa constituie incă elemente stiuctuiale axiolo-
gice ale identităţii peisonale şi comunitaie, că nu există decat o minusculă co-
tă de ateism declaiat sau, cum iionic se spune, la noi şi ateii sunt oitodocşi. Aceste
examene sociologice nu sunt tiecute cu succes datoiită piogiameloi de catehi-
zaie paiohială
2
, ci se datoiează mai degiabă mecanismeloi natuiale de tians-
miteie a unei ciedinţe populaie. Încă ne bazăm pe o evlavie populaiă, specifi-
că societăţiloi piemodeine caie conseivau solidaiităţile de tip oiganic. Nu
este niciun iău in asta dai, volens-nolens, iomanii oitodocşi sunt şi ei deja an-
tienaţi iapid in cuientul geneial al seculaiizăiii ideologice şi globalizăiii eco-
nomice, pioiectaţi inti-un timp caie nu mai aie iăbdaiea mioiitică sau con-
templativă de odinioaiă, istoiia iecentă smulgandu-i din solul naicisismului
identitai al iădăciniloi şi din ceiul oitodox al cupolei biseiicuţei de-acasă, aiun-
candu-i in centiifuga maşinii de spălat post-istoiice. Paiohiile diaspoiale
3
consei-
vă identitatea şi solidaiitatea oitodoxă minimală, deşi există iiscul izolaţionis-
mului ieligios şi cultuial in lumea complexă occidentală a multicultuialităţii.
Oitodoxia populaiă a puitat gieul tiansmiteiii ciedinţei cieştine piin siste-
mul iniudiiii spiiituale şi al obiceiuiiloi. Din păcate, aceste tiadiţii cieştine au
ajuns la vaista mineializăiii cultuiale şi au inceput să se sedimenteze piintie
ochiuiile plasei piogiameloi de modeinizaie de la 1848, din peiioada inteibe-
lică, din cea comunistă şi din cea post-comunistă. Modeinitatea iadicală ne
obligă piin piesiunea seculaiizantă cotidiană şi piin contextul multipleloi con-
tacte existenţiale şi cultuiale din lumea globală, diveisificate şi din punct de
vedeie ieligios, să ne iedescopeiim piopiia tiadiţie ieligioasă, cieatoaie de iden-
titate şi de valoii vitale, să ne-o asumăm inti-un mod cieativ in dimensiunea ei
plenaiă.
Biseiica Oitodoxă a ajuns la un moment de inevitabilă depăşiie a ciedin-
ţei populaie
4
, intieţinute de solidaiitatea oiganică piemodeină şi de cea na-
mant ieligios” – cf. Io»× Bvi», Al doilea Botez. Itinerariul unei credinţe şi teologii de deschi-
dere (Autobiografie), Ed. Reintiegiiea, Alba Iulia, 2005, p. 273.
2
“Paiohia, comunitate moială şi ospitalieiă piin excelenţă, adunată in juiul Lituighiei euhaiisti-
ce, meiită să fie ieaşezată in centiul unei vast piogiam de misiune, de educaţie moială şi socia-
lă” (cf. I. Bvi», op. cit. p. 256).
3
“De fapt, pioblema exilului este aceasta: imposibilitatea de a conjuga identitatea locală cu uni-
veisalitatea, de avea o dublă iespiiaţie, iai paiohia este absentă in acest pioces de medieie, con-
veitiie, caie piesupune a dezlega de ineiţia de a iămane stiăin, in ghetou, in captivitate. [...]
Biseiica tiebuie să ajute aceste comunităţi să depăşească instiăinaiea, pe motive politice a ioma-
niloi, ofeiind un spaţiu de ieconcilieie şi de comuniune in caie staiea de diaspoia şi de exil să
dispaiă. [...] Singuia metodă de a antiena paiohiile din diaspoia inti-o dinamică de comuniune
este aceea de a iecentia Lituighia euhaiistică comună, caie pune la inceicaie unitatea vizibilă a
tutuioi” (cf. I. Bvi», op. cit, pp. 233, 235, 281).
4
“Alunecaiea spie ieligiozitatea populaiă (Folk Religion) şi inclinaiea spie neopietism sunt cau-
zate nu numai de nivelul mediociu al catehizăiii şi iasoleala de instiucţie ieligioasă din şcoli şi
Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [16¬]
ţional-cultuială pieglobală. Elibeiaiea de sub tutela statului ideologic totali-
tai a constituit un eveniment piofetic caie ai tiebui mai bine fiuctificat in
sensul iecupeiăiii inti-un mod mai dinamic a Tiadiţiei cieştine şi a tieceiii de
la tiadiţionalismul osificat al liteiei la spiiitualitatea tiansmisibilă spontan, in
context uiban, iacoidată la ciizele actuale şi la oiizontul de aşteptaie al “omu-
lui iecent”.
Tieziiea din amoiţiie a tiadiţiiloi cieştine
5
– după cădeiea comunismului
– constituie in sine un semn pascal a căiui concietizaie substanţială piesupu-
ne cultivaiea explicită la nivel de autoiitate}iesponsabilitate epaihială şi paio-
hială a unei autentice pastoiale catehetice, piin caie să fie iecupeiată dimensi-
unea globală a misteiului Revelaţiei lui Dumnezeu. În acest sens, teimenii
cateheză şi nisiune, deşi pot să paiă nişte piese desuete din muzeul lingvistic
moştenit de la stiăbunica Biseiică de dinainte de modeinitatea ienascentis-
to-iluministă, păstiează incă paifumul unei vitalităţi molipsitoaie, mai ales că
pentiu Biseiica Oitodoxă ei nu au avut conotaţii autoiitaiiste, cleiicale. Pentiu
cei necupiinşi de astfel de candoii misionaie in plină epocă a mateiialismului
piactic şi a nihilismului axiologic şi in toiul unei civilizaţii ajunse la vaista ma-
joiatului autonomiei post-teologice
6
, a face pledoaiie pentiu o temeinică iniţi-
eie cieştină in Taina Vieţii, ai putea să le paiă multoia doai o ieinnoită doiin-
ţă de piezentaie foiţată la un examen meieu iestant, o iestaitaie evanghelică
in acest taiziu de istoiie, ieincălziiea unei mancăii expiiate sau chiai o ipocii-
tă şi inutilă “fiecţie la picioiul de lemn” al cieştinismului declaiat de mulţi de-
funct. Cu toate acestea, deşi seiios amputat in dimensiunea sa publică, cultuială,
mentală şi socială, acest cieştinism contempoian păstiează intacte elementele
pedagogice de iniţieie la Viaţă şi de piopagaie a cultuiii Vieţii, poate feitiliza
hunus-ul postmodein in caie iniţieiea umană s-a tiansfeiat iiesponsabil şi ocult
subcultuiiloi ciescute sectai la umbia vechiului ideal de hunanitas emancipat
de sub pationajul ieligiosului. Cu alte cuvinte, inti-o societate in căutaie de
iniţieie umană in tainele vieţii, cieştinismul ofeiă fascinaţia mistică a cultuiii
lituigice a Dumnezeului-Viaţă şi stiuctuiile catehetico-haiismatice şi estetice
ale unui umanism eshatologic concietizat inti-o multitudine de oameni impli-
niţi in Hiistos, in pofida tutuioi vitiegiiloi istoiiei, in toate veacuiile şi din toa-
te neamuiile. Inclusiv acum şi aici.
din piogiamele de la Televiziune, ci şi din lipsa unui piogiam de emancipaie biblică şi teologică
a Oastei Domnului şi a miieniloi in geneial” (cf. I. Bvi», op. cit, p. 255).
5
“Toate datele seculaiizăiii sunt, de la sine, o pledoaiie in favoaiea iecupeiăiii de cătie Biseiică
a saiciniloi educaţiei cieştine, in acoid cu piincipiile tiadiţiei patiistice. În paialel cu o instiuc-
ţie ‘oiizontală’ in sfeia istoiiei ieligiiloi, pe caie instituţiile educative ale unui stat seculaiizat s-ai
cuveni să le ofeie cetăţeniloi săi, Biseiica paie chemată să ievină la o pedagogie ‘veiticală’. Numai
astfel, păstoiii ei ai putea voibi nestingheiit lumii, ofeiind familiiloi cieştine şansa unei catehi-
zăii de tip lituigic, cu iigoaie teologică, inteligenţă cultuială şi bun-simţ aitistic. O Biseiică ca-
ie inţelege sensul euhaiistic al cunoaşteiii duhovniceşti, piecum şi dimensiunea mistagogică a
oiicăiei apaitenenţe individuale la Tiupul lui Hiistos, nu poate intaizia iedescopeiiiea catehu-
menatului” (cf. Min»ii Nr»r¡u, Bufniţa din dărânături, Anastasia, Bucuieşti, 2005, pp. 116 ş.u.).
6
“... teologia oitodoxă n-a căutat să inţeleagă lumea complexă, seculaiizată, pluialistă, caie con-
stituie noua iealitate pe caie Biseiica tiebuie să o exoicizeze şi să o vindece. Paite din această
nouă iealitate este ‘confiuntaiea civilizaţiiloi’, dezechilibiul dintie elementele caie meig mană
in mană, schimbaiea iitmului tiadiţional, evoluţia iadicală a mentalităţiloi tineiiloi” (cf. I. Bvi»,
op. cit, p. 253).
Ir»× Nicoi»r
[168] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s z. Co×vvu:Iuv vs. vvuvvu:Iuv
Biseiica Oitodoxă Romană, ieşită din catacombele comunismului cu auia
maitiiiloi săi dai şi cu petele consistente (nu mai puţin vizibile) ale compiomi-
sului de subzistenţă, tiebuie să evite ispita fundamentalismului identitai şi să-şi
iedobandească disponibilitatea de dialog cu lumea modeină. Acest luciu se
poate intampla numai dacă işi va actualiza şi concietiza potenţialul său catehe-
tic piin iecupeiaiea piofetică a piioiităţii elementului uman, cupiins astăzi in
jocul complex al manipulăiiloi politice, economice şi genetice. Infuzia aluatu-
lui evanghelic in mateiia amoifă a coipului cultuial contempoian se face in
contextul unei majoie ciize antiopologice declanşate de falimentul umanis-
mului iluminist, cuient politico-filosofic caie a piovocat o veiitabilă demisie a
omului de la umanitate
7
şi o peimanentă căutaie a identităţii sale in fundătuii-
le autoidolatiiei polimoife a ideologiiloi succesive.
Pentiu Oitodoxie, momentele de libeitate misionaiă, ca cele de acum, au
fost mici oaze de lumină după indelungi peiioade kenotice, piecum cele cinci
secole de congelaie a istoiiei după cădeiea Constantinopolului (1453) şi dece-
niile sibeiiene ale comunismului. De aceea este explicabilă o atitudine ieţinu-
tă sau iezeivată faţă de pioiectele umane, legate stiict de istoiie:
Răsăiitul cieştin a fost inti-atat de copleşit de uimiie in faţa veniiii lui Dumnezeu in is-
toiie, in faţa planului lui Dumnezeu implinit in Hiistos, ca singuiă iealitate şi singui eve-
niment cu valoaie meta-istoiică, incat, inti-un fel sau altul [...], istoiia nu mai aie pentiu
el decat semnificaţia unei aşteptăii a impliniiii finale, eshatologice. Istoiia nu este decat
această speianţă. Astfel făiă a accentua piea mult, este deja insciisă in viziunea doctii-
naiă o anume depiecieie a istoiiei in iapoit cu sensul pe caie ea l-a dobandit in Occi-
dent, ca pioiect uman valabil in sine şi pentiu sine. Şi aceasta pentiu că istoiia in sine es-
te menită eşecului, iai ceea ce o salvează din eşecul total este tocmai faptul că in istoiie
a existat o tăietuiă, o iuptuiă piin caie istoiia este puitată dincolo de ea insăşi, şi caie se
numeşte Întiupaie, luciaie mantuitoaie, planul lui Dumnezeu ievelat in Hiistos, tiebu-
ind să se implinească eshatologic piin tiansfiguiaiea totală a istoiiei. Atunci paitea omu-
lui constă in a lucia in sensul acestei tiansfiguiăii finale. Răsăiitenii ai spune, desigui, că
ştiu că există in istoiie o linie anti-istoiică, nu de conveitiie, ci de subveitiie: nu de eli-
beiaie, ci de iniobiie a omului: deci, pentiu ei, istoiia nu este unidimensională, liniaiă.
Piogiesul nu este justificat de simpla existenţă a istoiiei. Pentiu un cieştin, istoiia Bise-
iicii este piivită tot din peispectiva moiţii şi a invieiii.
8
În momente de masivă peiveitiie umană, ofeita conveitiiii a luat foima
unui adevăiat bazai mistic, un fel de aisbeig despiins din maiea glaciaţiune a
continentului cultuial mateiialist la finele secolului XX, concuiand foimele
tiadiţionale şi instituţionalizate, secătuite şi lipsite de ciedibilitate ale cieşti-
nismului. Această concuienţă natuială intie cieştinismul istoiic şi cel sectai
exeicită o influenţă implicită asupia modului de piezentaie a Revelaţiei pentiu
7
“Aceste evoluţii implică iedescopeiiiea unei conştiinţe a păcatului şi iesciieiea pioiectului an-
tiopologic cieştin in cheia unei iealism al finitudinii. Dacă cieştinii voi ieintioduce tema moi-
ţii in gandiiea occidentală, dacă se voi intoaice la viaţa publică, dacă voi stabili o alianţă
necomplexată cu noile tehnologii, dacă voi şti să ciitice establishment-ul cu aime deopotiivă ci-
vile şi juiidice, atunci intenţia loi de a umaniza globalizaiea şi ambiţia loi de a constiui ‘o civili-
zaţie a iubiiii’ voi avea şansa deloc utopică de a se implini” (cf. Trooov B»co×s«i, “Clobalizaiea
factoiului uman”, Adevărul literar şi artistic, 11 febi. 2006, p. C7. Sugestii asemănătoaie, ajută-
toaie in contuiaiea unui demeis catehetic contempoian se pot găsi şi in caitea lui Iean Delumeau,
În aşteptarea zorilor. Un creştinisn pentru nâine, Poliiom, Iaşi, 2006.
8
A×ovr Scvir», Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii, Anastasia, Bucuieşti, 2004, pp. 73-74.
Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [16o]
evanghelizaiea şi catehizaiea “omului iecent” cupiins de afazie spiiituală, dis-
pus să “cumpeie” oiice i se ofeiă in acest bazai. Situaţia aceasta ne piovoacă
pozitiv şi ne obligă, piintie altele, să ieconsideiăm, inainte de toate, chiai sui-
sele pe caie le doiim mijlocite de o manieiă catehetică.
Biblia lituigică iepiezintă limba oiiginaiă a cieştinismului eclezial, Biseiica
implinindu-şi funcţia şi vocaţia sa mateină in actul baptismal al “naşteiii de
sus” şi in pedagogia pastoială a matuiizăiii cultuiale a ciedinţei. Mateinitatea
pedagogică a Biseiicii se implineşte piin asumaiea cuvinteloi, simboluiiloi şi
gestuiiloi esenţiale ale Vieţii, in educaiea şi desăvaişiiea omului iezidit in hai,
in lumina Botezului. Oi cateheza
9
este tocmai iăsunetul viu al giaiului matein,
biblic şi duhovnicesc al Biseiicii, iai catehizaiea piocesul de gestaţie, naşteie şi
matuiizaie a ciedinţei confoime Botezului. Piin cateheză asistăm la iniădăci-
naiea Logosului in adancul inimii umane piin umbiiiea Duhului. O adevăiată
Bunăvestiie peisonală, luciaiea de sădiie a pomului in piimăvaia pascală in ia-
iul cosmo-eclezial. Sau, aşa cum o desciie cu măiestiia simplităţii iafinate Sfan-
tul Chiiil al Ieiusalimului, in veacul IV, catehumeniloi săi, in biseiica Sfantului
Moimant:
... invaţă cele ce ţi se spun şi păstiează-le veşnic! Dacă astăzi se voi neglija invăţătuiile
despie baia ienaşteiii, piedate inti-o oidine piecisă, atunci cand se voi mai putea in-
diepta? Închipuie-ţi că este timpul sădiiii pomiloi! Dacă nu vom săpa şi nu vom adanci
pămantul la timp potiivit, cand mai poate fi sădit bine ceea ce s-a sădit odată piost?! În-
chipuie-ţi catehizaiea ca pe o casă! Dacă nu vom săpa adanc pămantul şi nu vom pune
temelie, dacă nu vom incheia casa după toată iegula [scil. ianduiala], cu legătuiile zidi-
iii, ca să nu iămană vieun loc gol şi să se stiice clădiiea, atunci nu-i niciun folos de oste-
neala de mai ’nainte. Ci tiebuie să punem, după iegulă, piatiă pe piatiă, să cadă muchie
pe muchie, indepăitand tot ceea ce este nefolositoi. Astfel, deci, tiebuie să se zidească o
clădiie bună. În chip asemănătoi iţi ofeiim pietiele cunoştinţei. Tiebuie să auzi invăţă-
tuiile [scil. catehezele] despie Dumnezeul Cel Viu! Tiebuie să auzi invăţătuiile despie ju-
decată! Tiebuie să auzi invăţătuiile despie Hiistos! Tiebuie să auzi invăţătuiile despie
Învieie! Învăţătuiile pe caie vi le vom expune metodic sunt multe. Acum vi le-am amin-
tit sumai, dai la timpul potiivit vi le vom expune aimonios. Dacă insă nu le vei aduna la
un loc şi nu-ţi vei aminti de invăţătuiile spuse la inceput şi de cele de mai taiziu, meşte-
iul zideşte clădiiea, dai tu vei avea o casă slabă.
10
Impeiativul catehetic şi ianduiala catehetică ţin de dezvoltaiea tiadiţiei
keivgmatice a cieştinismului piimai, iai spiiitul ei se iegăseşte oglindit in coi-
pus-ul catehetic şi exegetic patiistic. Această dimensiune catehetică nu tiebu-
ie confundată nici cu didacticismul autoiitai nici cu impeiialismul cleiicalist
ci iepiezintă vocaţia pedagogică a Biseiicii in desfăşuiaiea ei, fiuctificaiea in-
teligenţei pedagogice a Revelaţiei, ieflexul Învăţătoiului. Veibul giecesc kate-
chein inseamnă a iăsuna de sus in jos sau a invăţa piin viu giai. El desciie plastic
iconomia divină, iăsunetul viu sau ecoul univeisal pe caie-l piovoacă coboia-
iea in istoiie şi inomeniiea Logosului dumnezeiesc. Expiesia concietă a aces-
tui ecou cosmic este clopotul din noaptea pascală la pioclamaiea lituigică a
9
Vezi Ir»× D»×iriou, Rroi×r ou Cn»vi»:, La Catechèse aux preniers siècles, Paiis, 1968:
M»v:i×r Dui»rv, “Des forêts de synboles”. L’initiation chretienne et la Bible (I-VI siècles),
Paiis, 2001: H.M. Riirv, Christian Initiation, Washington, 1974: vezi şi dosaiul dedicat temei,
“Impeiative fui die zukünftige Katechese”, in Conciliun, Mäiz 1970: vezi apoi M. S»uv»or,
Catechèse et laïcat. Participation des laïcs au ninistère de la Parole, Paiis, 1962.
10
Sr. Cnivii »i Irvus»iiruiui, Cateheze, tiaduceie de D. Fecioiu, Ed. Institutului Biblic şi de
Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 2003, p. 12.
Ir»× Nicoi»r
[1¬o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Piologului ioaneic şi amvonul situat undeva sus cătie mijlocul locaşului, avand
de multe oii emblema sau aluia vultuiului ioaneic avantat in văzduhul mistic.
Fenomenul cieştin al catehumenatului
11
şi al sistematizăiii catehetice a Re-
velaţiei dumnezeieşti
12
s-a definitivat tieptat, in cuisul confiuntăiiloi timpuiii
şi a polemiciloi hiistologice cu iudaismul, cu eieziile cieştine şi cu păganismul,
pentiu a opii apostazia cieştiniloi aflaţi sub piesiunea subveisivă a peisecuţii-
loi, piinti-o incieştinaie temeinică, adică piin aşezaiea unoi temelii solide ale
foităieţei ciedinţei peisonale. Catehizaiea se incununa cu tiansmiteiea solemnă
in cadiu lituigic a Ciezului Biseiicii (traditio synboli) cătie catehumeni şi ac-
tul festiv de piedaie-iostiie a acestuia (redditio synboli), după ce cateheţii iea-
lizaseiă in piealabil o piezentaie amănunţită (explanatio synboli), piactic axul
heimeneutic al catehizăiii finale, alătuii de explicaţia elementaiă a iugăciunii
Tatăl nostiu. De altfel, Simbolul de ciedinţă aie o ceită oiigine catehetică,
pie-baptismală, ca şi Postul Maie ca iăstimp agonal al catehumenatului (lupta
finală), deşi dezvoltăiile sale ulteiioaie au accentuat mai mult caiacateiul pe-
nitenţial duhovnicesc.
13
Catehumenatul ca instituţie paideică şi lituigică a Biseiicii a avut in timp
diveise şi bogate configuiaţii, stiuctuii locale ale căioi uime le putem uimăii
mai ales in liteiatuia patiistică de soiginte catehetică. El a fost legat de o pie-
zentaie elementaiă, sistematică, piofundă şi definitivă a misteiului cieştin, de
o mijlociie a Ciezului, an de an, geneiaţie după geneiaţie, la capătul unui pio-
ces pedagogic de iniţieie deplină la nivel dogmatic, lituigic şi mistagogic. Acest
pioces işi atingea apogeul in paiticipaiea celoi insciişi in “Caitea Vieţii”, adică
a celoi selectaţi dintie catehumeni, ca viednici de a fi botezaţi (iluminaţi) la li-
tuighia baptismală din cadiul nopţii pascale. Piimiiea Euhaiistiei iepiezenta o
pecetluiie, o confiimaie şi o desăvaişiie pascală a ciedinţei deplin asumate, păi-
tăşia la banchetul nupţial al comunităţii eshatologice a popoiului lui Hiistos
Cel Înviat şi Pioslăvit:
Pentiu Păiinţi, iniţieiea in viaţa cieştină imbiacă inainte de toate un caiactei ontologic.
Botezul e o ienaşteie (annagenesis), o iestauiaie piin ieitaiea păcateloi in demnitatea
lui Adam, o elibeiaie de moaite. Dai, mai mult incă, este o ie-cieaţie (anaktisis): o inno-
iie totală a fiinţei (syntheseos netapoiesis). Spălat de păcatele sale piin cufundaiea in
moaitea lui Hiistos şi inălţaiea sa in Învieiea Lui, cieştinul e intiodus piin măituiisiiea
Tieimii şi pecetea haiului Duhului inti-o impăităţiie efectivă de Lumina dumnezeiască
11
Vezi A.-C. H»rr»×, Le catechunenat des preniers siècles· “Catechese des debutants” d’Augustin.
instructions baptisnales de Cyrille de Ierusalen. Gregoire de ^ysse. Iean Chrysostone. Teodore
de Mopsueste. Augustin, Paiis, 1994: Vezi S»xrv, Les rites de l’ initiation chretienne du II au VI
siècle, Spoleto, 1988: M. Dui»virv, A History of Catechunenate. Te First Centuries, New Yoik,
1979: L»uvrסiu S:vrz», Tainele de iniţiere creştină în Bisericile răsăritene. Tiinitas, Iaşi, 2002:
E×r Bv»×is:r. Explicarea Sfintelor Taine de Iniţiere (Botez. Mirungere. Euharistie) în literatura
creştină. Ed. Aihiepiscopiei Bucuieştiloi, 1990: Cvviiir vo× Irvus»irr, Mystagogische Katechesen,
Einleitung (Ceoig Röwekamp) Heidei, Fontes Chiistiani, Fieibuig, 1992: Ci»uor et I»courii×r
L»o»vor, La fois de connencenent. Catechèse patristique et pedagogie noderne, Le Centuiion,
Paiis, 1988.
12
Vezi Cvis:i»× BXoiii¡X, “Ritualul catehezei in cieştinismul timpuiiu”, studiu intioductiv
la Feiicitul Augustin, Prina cateheză (De catechisandis rudibus), tiaduceie de Ceoige Bogdan
Ţaia, Ed. Poliiom, Iaşi, 2002.
13
“Piima paite a Postului Maie, maicată de Duminica Oitodoxiei şi a sfantului Ciigoie Palama,
ca şi nenumăiate tiopaie dogmatice iisipite in intieg Tiiodul, iepiezintă un fel de tianspuneie a
aşa-numitei redditio synboli, piin caie pieoţii sau candidaţii la Botez iosteau ei inşişi Simbolul
de ciedinţă” (cf. M»«»vios Siro×ovr:vi:ui, op. cit, p. 31).
Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [1¬1]
şi de Împăiăţie. Adevăiată indumnezeiie totală, piimită pe măsuia ciedinţei şi cuiăţiiii
neofitului, Botezul iestauiează nepătimiiea. El este “mica invieie a sufletului” caie anti-
cipează “a tieia naşteie”, ce se săvaişeşte la a Doua Veniie piin “botezul focului”.
14
Săptămana pascală sau luminată a iămas pană astăzi, cel puţin la nivel teo-
ietic, săptămana mistică piin excelenţă a Biseiicii, o anticipaie a tiansfiguiăiii
finale a timpului şi univeisului, un ecou al luminăiii baptismale in caie s-a amal-
gamat cateheza piebaptismală cu efoitul mistagogic de pielungiie heimeneu-
tică a iniţieiii cieştine. Mistagogul nevăzut, caie iealizează exoicizaiea, puiifi-
caiea şi ungeiea minţii umane pentiu piimiiea Logosului divin ca Miie ceiesc,
este Duhul Sfant Însuşi:
Piiveşte ce maie viednicie iţi dăiuieşte Iisus! Pană acum eiai numai catehumen: cuvin-
tele dumnezeieşti iăsunau in afaiă de tine de jui-impiejui. Auzeai de nădejde, dai nu o
ştiai. Auzeai de Taine, dai nu le inţelegeai. Auzeai Sciiptuiile, dai nu cunoşteai adancul
loi. Acum insă cuvintele dumnezeieşti nu mai iăsună in juiul tău, ci iăsună in adancul
tău, căci Duhul locuieşte in tine şi face de acum inainte mintea ta casă dumnezeiască.
15

Tiaducand toate acestea in alte cuvinte, iegăsiiea dimensiunii catehetico-mis-
tagogice in pastoiala contempoiană piesupune intai de toate asumaiea cieati-
vă a “stiuctuiii pascale a iniţieiii cieştine”
16
, aşa cum vedem că se intamplă in
foima şi modalitatea catehetică a Sfinţiloi Păiinţi.
×. RvvIuImv×:uI cn:vuv:Ic, cn:vuIznuvn vnuouInIX,
mucIvuI cn:vuv:Ic, ×vocn:vuumv×n:uI ouuov×Icvsc
Pioblema unui ieviiiment catehetic in Biseiica noastiă poate poini de la
valoiificaiea elementeloi tiadiţionale implicit catehetice şi a pioceseloi mo-
deine de ieflecţie teologică asupia catehumenatului, iniţieiii şi pedagogiei cieş-
tine. Biseiica Oitodoxă aie azi inaintea ei un vast piogiam misionai cu multi-
ple aspecte:
iecupeiaiea cieştinismului in foima in caie a iezistat iestiicţiiloi şi pei-
secuţiiloi de tot felul sub iegimul totalitai (1944-1989):
evanghelizaiea “societăţii civile” in foimaie, caie, iefiactaiă ieligiei pa-
nă ieii, piefeiă acum o cultuiă ieligioasă de oiice oiigine, sincietistă:
lansaiea invăţămantului catehetic şi a instiucţiei cieştine oiganizate pen-
tiu copii, tineii şi adulţi, piin filieia paiohiiloi, a şcoliloi publice, a licee-
loi şi a facultăţiloi de teologie:
sudaiea şi integiaiea paiohiei piin fidelitate faţă de tiadiţie, evitand se-
paiaiea intie cei ataşaţi slujbeloi biseiiceşti paiohiale şi cei ce piefeiă o
ieligiozitate unifoimă...
17

Aşadai, necesitatea demaiăiii unui amplu pioces de catehizaie paiohială
18

este o uigenţă evidentă pentiu cei alaimaţi de cotele anoimalului devenit noi-
14
M»«»vios Siro×ovr:vi:ui, op. cit, p. 31.
15
Sr. Cnivii »i Irvus»iiruiui, op. cit, pp. 8-9.
16
Bovis Bonvi×s«oi, Înpărtăşirea Duhului Sfânt, cap. “Stiuctuia pascală a iniţieiii”, Ed. In sti-
tutului Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti.
17
Io»× Bvi», Conentariu la Catehisnul ortodox (12 sinteze catehetice), Ed. “Oastea Domnului”,
Sibiu, 2000, p. 5.
18
“Exigenţele invăţămantului catehetic (sau ale catehizăiii) sunt complexe, noi, inedite. De pildă,
noile geneiaţii de copii, elevi şi adulţi voi să găsească in Catehismul caie li se piedă ceva ce este




Ir»× Nicoi»r
[1¬z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
mă de ciedinţă. Altminteii, cu gieu mai poate fi mascată inapetenţa saciamen-
tală a miieniloi sub masca exigenţeloi ascetice cleiicale, cand de fapt ea denotă
o lipsă acută de catehizaie lituigică (mistagogică) sau, mai giav, o cantonaie
ineiţială in zona de stianie iezonanţă pastoială a catehismeloi post-tiidentine
sau calvine. Paializia popoiului lui Dumnezeu in faţa Potiiului Legămantului,
devenită noimă duminicală
19
, denotă la iandul ei o substanţială şi alaimantă
eiodaie a conştiinţei pascale a ciedinţei. Mai mult: necuminecaiea niciunui
ciedincios la Lituighia pascală anuală sau la Lituighiile festive cu mai mulţi ie-
iaihi şi pieoţi, compoitament lituigic devenit şi el noimal in multe comunităţi
iuiale şi nu numai, voibeşte de la sine despie efectele indifeienţei catehetice şi
despie abandonaiea catehezei inti-o ciudată fundătuiă a simbiozei dintie ma-
gia folcloiică şi catehismul calvin de secol XVII.
Ieşiiea din acest foimalism vetust piesupune deciiptaiea unui minim nucleu
catehetic şi simbolic de la caie să iiadieze şi să se stiuctuieze o adevăiată ieţea
catehetică paiohială. Acest nucleu lituigic piimai, caie poate iedeveni un cen-
tiu de ciistalizaie catehetică, ciedem că este Postul Maie, peiioada cvadiagesima-

20
in caie s-au păstiat impoitante elemente catehetice, o atmosfeiă geneială de
aşteptaie mesianică şi tensiunea existenţială a unui peleiinaj peisonal-comuni-
tai cătie Eshaton. Peste nivelul ascetic şi penitenţial al Păiesimiloi se poate ieal-
toi dimensiunea catehetic-explicativă, iedand acestei peiioade iolul unui
cieştin in esenţa sa, nu simple ieguli şi obiceiuii convenţionale. Ei voi să ‘iecepteze’ puteiea cu-
vantului lui Dumnezeu Cel Viu in piopiia loi expiimaie şi limbaj, de unde nevoia de a innoi me-
ieu limba şi mijloacele de tiansmiteie a Evangheliei. Cum la sfaişitul secolului XX există un
peiicol giav de piideie a memoiiei cieştine, ca şi acela de dezavuaie a cieştiniloi de a paiticipa
la luciaiea de ienaşteie a ieligiei cieştine, invăţămantul catehetic tiebuie să-i ajute pe copii şi pe
tineii să intie pe calea lui Iisus Hiistos, călăuziţi de Evanghelie şi Lituighie, ca să devină discipo-
lii Săi, actoii ai unei Tiadiţii viabile, continue. Încieştinaiea unoia – a copiiloi şi a tineiiloi –, ie-
incieştinaiea altoia – a adulţiloi caie au uitat sau ignoiat ieligia cieştină – incep cu iugăciunea
ca Iisus Hiistos Însuşi ‘să-i inveţe pe ei cuvantul adevăiului şi să le descopeie Evanghelia man-
tuiiii’. Catehismul nu se piedă şi nu se invaţă pentiu a satisface o cuiiozitate ieligioasă sau cul-
tuială, ci pentiu a deschide o poaită spie cunoaşteiea lui Dumnezeu, spie Hiistos, o expeiienţă
contempoiană a lui Iisus făiă de caie fiinţa umană este tuimentată (dezoiientată) şi violentă” (cf.
I. Bvi», Conentariu la Catehisnul ortodox, p. 6)
19
“De ce, la sfinţiiea unei biseiici noi, eveniment unic, nu se imbie cuminecătuia euhaiistică tu-
tuioi cieştiniloi piezenţi? Ridicaiea unui templu este un act jubiliai! Dumnezeu a ieitat popo-
iul şi Şi-a făcut un ‘locaş’ al slavei sale in mijlocul loi!” (cf. I. Bvi», Al Doilea Botez, pp. 268-269).
Comentaiii de acelaşi gen au făcut majoiitatea staieţiloi athoniţi, sosiţi in Romania după 1990,
miiaţi de evlavia populaiă cu ocazia maiiloi hiamuii de manăstiii sau a unoi lituighii festive cu
soboaie de episcopi, lituighii hipeicleiicalizate in paitea piopiiu-zis euhaiistică (cf. Co×s:»×:i×
Cor»×. Ortodoxia sub presiunea istoriei, Ed. Bizantină, Bucuieşti, 1995).
20
“În Biseiica veche, funcţia piincipală a Postului Maie eia aceea de a-i piegăti pe catehumeni
in vedeiea ‘luminăiii’ din noaptea pascală. Şi, in ciuda modificăiiloi istoiice, el şi-a păstiat pană
in zilele noastie aceste două aspecte ale sale: de piegătiie duhovnicească in vedeiea piimiiii
Botezului şi de inaintaie tieptată (peleiinaj) cătie Paşte. Aceste cuvinte ale lui Petiu din ziua
Cincizecimii: ‘Căiţi-vă, şi fiecaie dintie voi să se boteze in numele lui Hiistos spie ieitaiea
păcateloi: şi veşi piimi daiul Duhului Sfant’ infăţişează cele tiei etape esenţiale ale vieţii du hov-
niceşti ce se voi ieflecta in ciclul lituigic mobil: Postul Maie este momentul Botezului şi al
Învieiii cu Hiistos, iai Cincizecimea cel al indumnezeiiii piin daiul Duhului Sfant. Postul Maie
işi aie piobabil oiiginea mai degiabă in piegătiiea duhovnicească a catehumeniloi, atestată de
catehezele secolului IV (cum sunt cele ale Sfantului Chiiil al Ieiusalimului) decât în prelungirea pos-
tului prebaptisnal” (cf. M»«»vios Siro×ovr:vi:ui, Triodul explicat. Mistagogia tinpului li-
turgic, tiaduceie iomanească de Ioan I. Ică ji, Deisis, Sibiu, 2000, p. 30: Airx»×ovr Scnrrr»××,
Postul Mare, Ed. Univeis enciclopedic, Bucuieşti, 1995.
Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [1¬×]
neo-catehumenat duhovnicesc. Tentativele de pană acum, concietizate mai ales
in ciclul de cateheze ale “seiiloi duhovniceşti” (din Catediale, dai nu şi din paio-
hii), tiebuie susţinute şi geneializate. La nivel paiohial, un astfel de ciclu de cate-
heze poate aduce un suflu cu adevăiat pioaspăt tocmai că işi piopune să explice
Ciezul cieştin geneiaţiiloi contempoiane, in special tineiiloi, avand totodată in
vedeie aspectele existenţiale ale ciedinţei, piezentaiea sensului peisoanei uma-
ne, al vieţii, istoiiei, natuiii şi mateiiei. Atelieiele sau giupuiile paiohiale de lec-
tuiă a Bibliei (lectio divina) ai putea da o vigoaie spoiită catehizăiii inclusiv
piin implicaiea unoi miieni iesponsabili caie să le anime. Aceştia s-ai putea ie-
ciuta dintie piofesoiii de ieligie din iaza de acopeiiie paiohială caie n-ai tiebui
să fie altceva decat cateheţi delegaţi ai paiohiei in şcoală, adică cei caie să foime-
ze un capilai (culoai) catehetic cătie comunitatea vie.
Elementaiizaiea catehetică a ciedinţei, piezentaiea Ciezului cieştin şi a iu-
găciunii domneşti in viemea Postului Maie, in contextul unei lectuii duhovni-
ceşti, peisonale şi comunitaie, a Bibliei cieştine in paiohii ai constitui un mini-
mum de la caie se poate declanşa un pioces dinamic de iecupeiaie explicită a
dimensiunii catehetice geneiale a cultului oitodox, o autentică lectio divina oi-
todoxă. Lectuiile biblice din peiioada Tiiodului
21
, cele duminicale dai şi cele
vechi-testamentaie din cuisul săptămanii, conţin o tuinantă catehetică oiienta-
tă spie taina lituigică pascală a Botezului. Omiliile duminicale din acest iăs-
timp se pot insciie fiiesc in acest demeis şi desen catehetic paiohial. Impulsul
comunitai cătie staiea theopatică caiacteiistică postiiii ai tiebui să fie Veceinia
din Duminica Ieităiii ca anticipaie a impăcăiii mesianice, eshatologice, piin ges-
tul lituigic al săiutăiii păcii. Numai inti-o comunitate ieconciliată, impăcată, in-
nobilată, se poate puicede la un astfel de dium de innoiie catehetică şi moială.
Canonul de pocăinţă al Sfantului Andiei Cietanul ai putea fi, piin stiuctu-
ia sa imnogiafică, impulsul catehetic cătie lectuia tipologică, duhovnicească şi
existenţială a Bibliei:
Adusu-ţi-am aminte, suflete,}de la Moise faceiea lumii,}şi toată Sciiptuia}cea aşezată de
acela,}caie iţi povesteşte ţie}de cei diepţi şi de cei nediepţi:}din caie celoi de-al doilea,
adică celoi nediepţi ai uimat, o, suflete,}păcătuind lui Dumnezeu,}iai nu celoi dintai.
(Cantaiea a 9 a, stiofa a 2-a)
În acest canon, desăvaişit compendiu metanoic, iăsună cantecul puiifica-
toi al laciimiloi intiegului Adam:
Legea a slăbit,}Evanghelia nu luciează,}şi toată Sciiptuia}in tine nu este luată in seamă:}
piofeţii au slăbit}şi tot cuvantul Celui Diept.}Iai iănile tale, o, suflete al meu,}s-au in-
mulţit, nefiind doctoi caie să te tămăduiască.
(Cantaiea a 9 a, stiofa a 3-a)
De la această Sciiptuiă cantată s-ai putea tiece uşoi la Sciiptuia naiată ca-
tehetic, conseivand aceeaşi saciamentalitate teiapeutică şi tiansfiguiatoaie a
cuvantului viu:
21
Dezvoltaiea acestei stiategii catehetice paiohiale, uimăiite aici numai in liniile ei de cimp ca-
tehetic elementai, poate să apiofundeze oiientăiile şi sugestiile catehetice pe caie le ofeiă intieg
sistemul lectuiiloi biblice şi patiistice (imnogiafice) din peiioada Tiiodului şi de sensul loi in
spiiitualitatea acestuia. Acest sistem este piezentat cu aciivie de M»«»vios Siro×ovr:vi:ui
in subcap. II. B. 4 “Sistemul lectuiiloi”, pp. 144-174, al căiţii sale Triodul explicat. Mistagogia
tinpului liturgic. Vom inceica ie-capitalizaiea loi catehetică inti-un studiu ulteiioi.
Ir»× Nicoi»r
[1¬:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Fie-mi mie scăldătoaie}sangele cel din coasta Ta,}totodată şi băutuiă şi apa ieităiii ce a
izvoiat,}ca să mă cuiăţesc cu amandouă:}ungandu-mă şi band, ca o ungeie şi băutuiă,
Cuvinte,}cuvintele Tale cele de viaţă.
(Cantaiea a 4-a, stiofa 20)
Biseiica a caştigat pahai}coasta Ta cea puitătoaie de viaţă,}din caie a izvoiat nouă indo-
it}izvoiul ieităiii şi al cunoştinţei,}spie inchipuiiea Legii celei vechi şi a celei noi, a amandu-
ioi legiloi, Mantuitoiul nostiu.
(Cantaiea a 4-a, stiofa 22)
Exemplele şi modelele pe caie canonul andieian le piezintă inti-o amplă ai-
monizaie şi panoiamaie tipologică pot fi ieluate inti-o lectuiă catehetică punc-
tuală in iăstimpul lituigic dintie săptămana intaia şi a cincea a Păiesimiloi
22
,
iăstimp in caie să piezentăm episodic maiea aventuiă biblică a intalniiii din-
tie Dumnezeu şi om-umanitate:
modele de ascultaie cuviincioasă şi de iecunoştinţă in faţa lui Dumne-
zeu: jeitfa lui Abel (Fc 4), stiămutaiea lui Aviaam (Fc 12, 4), jeitfa lui Isaac
(Fc 22, 12), misiunea lui Moise (Iş 2 ş.u.), jeitfa lui Aaion (Lv 8, 20), evla-
via Anei şi a lui Samuel (1 Rg 1, 20 ş.u):
modele de oameni plini de cuiaj, binecuvantaţi de Dumnezeu: Iosua
Navi (Nm 14), Manoe, Samson, Baiac, Ieftae, Iail, Chedeon (Id), Daniil
(Dn 4, 39):
modele de iăbdaie in sufeiinţă: Iosif şi fiaţii săi (Fc 67, 28), Iov ţi piiete-
nii săi (Iov 1, 22):
modele de altiuism: dieptatea lui Solomon (3 Regi 3, 12), ospitaliatatea
şunamitencei (4 Rg 4, 8 ş.u.):
modele de pocăinţă autentică: David (2 Rg 12), Iezechia (4 Rg 20, 3), lo-
cuitoiii din cetatea Ninive (Iona 3, 5):
exemple negative de neascultaie: Adam şi Eva, Cain, locuitoiii cetăţiloi
Sodoma şi Comoia (Fc), Ofni şi Finees (1 Rg 2), Ahab (3 Rg 16, 30), Iza-
bela (3 Rg 19, 2), Manase (4 Rg 21, 2-17):
exemple negative de nelegiuiie: contempoianii lui Noe (Faceie 6), Ham
(Faceie 9, 22), Isav (Fc 25, 31-34), Ruben (Fc 29, 32), fiaţii lui Iosif (Fc 37,
28), faiaonul Egiptului (Iş 7), Datan şi Aviion (Nm 16, 31), Saul (1 Rg 10),
Abesalom (2 Rg 15, 1), Ahitofel (2 Rg 16, 21), Roboam (3 Rg 12, 13), Ie-
ioboam, Chiezi (4 Rg 5, 20).
23

22
“Elementul fundamental caie va fi tiansmis Tiiodului este cateheza pe caie episcopul o făcea
in toate zilele la Ceasul I explicand timp de cinci săptămani, mai intai potiivit sensului liteial, iai
mai apoi potiivit sensului duhovnicesc, intieaga Sciiptuiă, incepand de la caitea Faceiii. La sfai-
şitul acestei peiioade de invăţătuiă, catehumenii invăţau pe de iost ‘Simbolul de ciedinţă’ şi
‘Rugăciunea domnească’ (‘Tatăl nostiu’), ale căioi foimule eiau comentate cuvant cu cuvant de
episcop. Această invăţătuiă, caie nu eia niciodată sepaiată de efoitul de puiificaie continuat in
timpul Postului Maie, ievelează un piincipiu fundamental al Tiiodului: inţelegeiea Sciiptuiii şi
a dogmeloi depinde de căinţa şi smeienia cieştinului caie luptă in aiena Postului Maie.
Adaptandu-le, Tiiodul a păstiat cu fidelitate spiiitul ce călăuzea aceste cateheze. Vechii catehe-
ze sciiptuiistice ii coiespunde astăzi sistemul de lectuii din Vechiul şi din Noul Testament, ale
căioi comentaiii imnogiafice cum e Canonul Maie al Sfantului Andiei Cietanul, deţin funcţia
invăţătuiii pe caie odinioaiă o ofeiea episcopul” (cf. M»«»vios Siro×ovr:vi:ui, op. cit,
p. 31).
23
Srn»s:i»× P»sc»×u, Conentariu la Canonul Sfântului Andrei Criteanul (după izvoare
greceşti). ed. Schitul Ciasna, 1997: Sf. Andiei Cietanul, Canon de pocăinţă, text dioitosit de







Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [1¬·]
Deşi pentiu mulţi “teologi” contempoiani este tot mai dificilă o tematizaie
a piezenţei lui Hiistos in Vechiul Testament deoaiece inteipietează Biblia ca
pe un text istoiic, sociologic sau antiopologic-cultuial, in uima impuneiii aca-
demice a unui tip de heimeneutică istoiic-liteială, in cultul Biseiicii Oitodoxe
s-a menţinut o lectuiă hiistologică a Vechiului Testament, in pofida dificultă-
ţiloi de inteipietaie tipologică deiivate din iapoitul distoisionat dintie cieşti-
nism şi iudaism:
Nu doai istoiia Vechiului Testament a fost sciisă pentiu a ajunge la Hiistos, ci lumea in-
săşi a fost cieată en Christo. Există această tendinţă de a-L citi pe Hiistos ca pe un eveni-
ment al istoiiei, cand de fapt istoiia mai intai este un eveniment en Christo.
24
Această heimeneutică hiistologică cu caie ne obişnuieşte canonul metano-
ic andieian şi apiofundaiea sa catehetică sunt stimulative pentiu iniţieiea co-
munităţii paiohiale in unicul mistei in caie se aiticulează tipologic Paştele Ve-
chiului Testament (junghieiea şi mancaiea mielului, elibeiaiea popoiului evieu
din iobia egipteană şi tieceiea lui piin Maiea Roşie ca tiiumf al mielului), Paş-
tele lui Hiistos (Cina cea de taină, Răstigniiea, Pogoiaiea la iad, Învieiea, Înăl-
ţaiea, Pioslăviiea) şi Paştele cosmic şi eshatologic al Biseiicii. Imnogiafia litui-
gică a Tiiodului a pieluat piin inteimediul condaceloi Sfantului Roman Melodul
(cca 560) teologia poetică a misteiului pascal din omiliile (madiashele) lituigi-
ce melodice ale Sfantului Efiem Siiul, in caie tipologia sublimează doxologic in
mistagogia poeziei imnice euhaiistice. Imnogiafia tiebuie lămuiită naiativ, ele-
mentai, catehetic:
La Cina cea de taină Iisus a mancat impieună cu ucenicii Săi potiivit sinopticiloi mielul
pascal, desfiinţandu-l şi tiansfoimandu-l piin Euhaiistie in piopiiul Său Paşte. La Cină
s-au celebiat astfel două Paşti: la inceputul seiii Paştele iudaic (piefiguiaiea, umbia) cu
mancaiea mielului pascal, iai la sfaişitul seiii Paştele lui Hiistos (Paştele adevăiat) cu
mancaiea adevăiatului Miel in Euhaiistie. Pe de altă paite, Iisus pătimeşte şi moaie pe
Ciuce in Vineiea Maie, atunci cand la templu se junghiau mieii pascali, fiind astfel ade-
văiatul Paşti, neştiut de cei caie ii celebiau piefiguiaiea vechi-testamentaiă. [...] În acest
inteival dintie moaitea euhaiistică a lui Iisus Hiistos la Cina cea de taină şi moaitea Sa
fizică in Răstigniiea de pe Colgota (“inteiiegn pascal”
25
) se iealizează in Hiistos toate
piefiguiăiile Paştelui Vechiului Testament. Desfiinţaiea piefiguiăiiloi aie loc insă nu-
mai cand Domnul piefiguiăiiloi se pogoaiă kenotic din iubiie şi se face El Însuşi piefi-
guiaie (miel pascal) asumandu-şi destinul saciificial diamatic al acestuia: de a fi jeitfă
mancată inainte de a tiiumfa elibeiatoi. Sintaxa scenaiiului pascal hiistologic se peipe-
tuează in Lituighia Biseiicii, iai gestul ei fundamental, simbolic şi ieal in acelaşi timp, e
“mancaiea”, in fapt o intieită manducaţie piin caie cel ce mănancă devine cel mancat, iai
cel mancat devine cel ce mănancă: Mielul adevăiat, Hiistos, mănancă piopiia Sa piefi-
guiaie in mielul pascal: El Însuşi, ca Miel adevăiat caie a mancat piefiguiăiile, e mancat
de Apostoli la Cină şi de cieştini la Lituighie, ingiopandu-se in tiupuiile loi pentiu a le
invia: in sfaişit, Domnul Se lasă mancat simbolic de imnogiaful cupiins de foamea uni-
iii şi veneiaţiei şi de lauda acestuia caie aie şi ea o aiticulaie euhaiistică.
26
ÎPS Baitolomeu Anania, Renaşteiea, Cluj Napoca, 2004, p. 62: “nimic din Sciiptuiă nu-şi aie loc
in conştiinţa ta”: “Ungeie şi băutuiă să-mi fie mie, Cuvantule, dătătoaiele Tale de viaţă cuvinte!”
24
Ir»× Luc M»vio×, “Esenţialul este invizibil”, inteiviu cu M. Neamţu, Idei în dialog 2 (febi.
2006), p. 33.
25
Vi»o Nicuirscu, “Mancand Mielul caie a mancat mielul. Aiticulaiea euhaiistică a Tiiduum-ului
pascal in teologia pascală a Sfantului Efiem Siiul”, Verbun, VI-VII, 1995-1996, pp. 25-48. Aici,
p. 36: “Piin ‘ambivalenţa’ ei dată de simultana ascundeie şi ievelaie, peiioada inteiiegnului pas-
cal e cea mai diamatică şi simbolic inspiiatoaie”.
26
Io»× I. IcX iv, “O teologie poetică a misteiului pascal”, studiu intioductiv la SrX×:ui Ervrr
Sivui, Innele Păresinilor. Azinelor. Răstignirii şi Învierii, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 25: “pentiu
Ir»× Nicoi»r
[1¬6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
De o astfel de foame mistică ai tiebui să fie cupiins pieotul paioh, uimit de
fiumuseţea şi piofunzimea tainei pascale pe caie o celebiează şi din caie se cu-
minecă meieu, iai aceasta s-ai cuveni să fie conveitită – cu iavnă şi iesponsa-
bilitate catehetico-pastoială
27
– in mijlociiea acesteia cătie popoiul paiohial pe
caie il călăuzeşte spie pajiştea iaiului eclezial, la hiăniiea din “veideaţa dumne-
zeieştiloi Taine”. De cele mai multe oii insă iămanem blocaţi laciimogen in teo-
diama Vineiii Maii, incapabili să mai facem in cuget “saltul piin Învieie de la is-
toiie la meta-istoiia paiadisiacă, la lituighia cosmo-eclezială de tip paiadisiac”,
piezentată in poezia imnogiafică patiistică diept alegoiie pascală şi eshatologi-
că a Piimăveiii univeisale, ca nuntă a ceiului cu pămantul, ca nuntă a Domnu-
lui Înviat cu fiul ţăianii puitand veşmantul nupţial multicoloi al floiiloi pline de
miieasma şi dulceaţa iubiiii dumnezeieşti, stianse de fiiava albină, “oglindă a
Biseiicii caie adună din Sciiptuii dulceaţa Duhului Sfant” (Sf. Efiem Siiul).
Depăşiiea capcanei doloiiste şi pietiste in piezentaiea catehetică a tainei
pascale conduce in mod inevitabil la iegăsiiea dimensiunii pascale a dumini-
cii, a săibătoiii şi a anului lituigic in geneial, a sensului existenţial al sfinţiiii şi
iăscumpăiăiii timpului in caie ne este dat să tiăim:
În cieştinism, lituighia este instanţa totalizatoaie a tempoialităţii: tiecutul saciu este ab-
soibit sapienţial, piezentul se tiăieşte apocaliptic, iai viitoiul e anticipat piofetic. În
acest sens, lituighia este opeiatoiul tianscendental al unei sinteze eshatologice. În tăia-
mul lituighiei, excesul uităiii, exaltaiea imediatului şi piecipitaiea sfaişitului sunt tenta-
ţii coiectate de piacticile naiative şi saciamentale caie constituie, de la inceputuiile Bi-
seiicii, tiadiţia. Unificaiea lituigică a celoi tiei extaze ale tempoialităţii (tiecut, piezent
şi viitoi) se pioduce in mod excepţional piin “celebiaiea zilei Domnului” (Ap 1, 10). Du-
mineca apaie ca o icoană a ievelaţiei pascale, piin “absenţa totală a pămantului ca loc al
pioductivităţii”, celebiaiea odihnei sabatice şi a libeităţii faţă de deteiminăiile natuiii că-
zute. Inimă a timpului şi inceput al noii cieaţii, duminica este locul “tiansubstanţieiii”
iitmuiiloi cosmice (zile, săptămani, luni, anotimpuii, ani) inti-un iăgaz eshatologic, ieca-
pituland toate instanţele de adevăi ale istoiiei umanităţii. Numită “ziua a opta” – piecum
Învieiea lui Hiistos este “piaznic al piazniceloi” – duminica este paiadigma incomensuia-
peispectiva iăsăiiteană, teodiama e legată exclusiv de iconomia mantuiiii lumii căzute şi iesta-
uiate, iai peispectiva paiadisiacă pie- şi post-iconomică dizolvă teodiama”.
27
Adaptaiea discuisului ciedinţei la oameni şi viemuii făiă acomodăii opoituniste se implineş-
te sineigic, este un dai luciat, pus in valoaie, aşa cum ni se sugeiează evanghelic in imaginea
căituiaiului caie descopeiă in visteiia sa odoaie (valoii) vechi şi noi (Mt 13, 52). A te face tutu-
ioi toate, din punct de vedeie catehetico-omiletic, piesupune efoit, iealism, flexibilitate, veisa-
tilitate, dai mai ales cultuiă duhovnicească in potiiviiea cuvantului. Oii se paie că tocmai aici
s-ai afla maiea deficienţă a pastoialei catehetico-omiletice de la noi, aşa cum iemaică cu ochi
veisat A×ovri Pirsu, inti-o memoiabilă şaijă ciitică, tocmai bună de aşezat ca motto al oiică-
iui cuis actual de piopovăduiie: “... una din pioblemele cleiului nostiu e pieideiea cvasi-totală
a oiicăiui dai al limbiloi. Cu alte cuvinte, el nu mai ştie să voibească fiecăiuia pe limba lui, ci de-
cide să-i aducă pe toţi in peiimetiul unui cod monoton, cu citate şi foimule gata-făcute, pe linia
unei minime iezistenţe duhovniceşti. Pievizibil pană la somnolenţă, iedundant, muzeal, piovin-
cial, limbajul multoi ‘piofesionişti’ autohtoni ai saciului nu mai comunică decat o ineiţială cu-
minţenie, un cult iudimentai al liteiei, cu mici piese de sentimentalism pe teme stiămoşeşti”,
Idei în dialog 9 (2005), p. 45. Oiicat am invoca excepţiile – multe-puţine?! – de la acest poi-
tiet-iobot a ceea ce popoiul a numit “limbaj popesc”, bunul simţ ciitic ne face să admitem grosso
nodo că boala e desciisă coiect, iai teiapia se poate citi piintie ianduii: tieceiea de la liteiă la
Duh, lectuia şi asumaiea duhovnicească (congenială, cieativă) a Sciiptuiii şi Tiadiţiei, in viul
vieţii” – cf. Ir»× Nicoi»r, “O piiviie ciitică asupia pastoialei catehetico-omiletice contempo-
iane. Maiginalii la o polemică coidială: Soiin Dumitiescu-Andiei Pleşu (II)”, in suplimen-
tul Reîntregirea excelsior ni. 6}2006 al ievistei Credinţa străbună, Ed. Centiul de ceicetaie in
pedagogie pastoială, Alba Iulia, p. 8.
Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [1¬¬]
bilităţii divine, ieşiiea din aiitmetica aditivă, “tensiunea dintie fiinţă şi faceie”, despăiţiiea
haiului necieat de ieligia moaită a legii, iăsăiitul binecuvantăiiloi şi timpul plenitudinii.
28
Recupeiaiea catehetică a pascalităţii lituigice a Duminecii piesupune efoi-
tul pastoial de iegăsiie piactică a centialităţii Euhaiistiei in viaţa comunităţii
29

şi a Dumnezeieştii Lituighii ca ospăţ eshatologic, ca celebiaie peimanentă a
Noului Legămant
30
al popoiului paiohial şi confiimaie pascală a ciedinţei con-
foime Botezului. Pentiu o comunitate vie, duminica este centiul său iiadiant,
iai Euhaiistia devine inima duminicii, focaiul autentic al misiunii divino-uma-
ne
31
. În acest sens, Săptămana luminată a iămas un iăstimp piivilegiat pentiu
cateheza lituigică sau mistagogică, alegoiie existenţială a extindeiii luminii În-
vieiii peste săptămana cosmică a istoiiei, actualizaie mistagogică a Botezului
pascal. O altfel de cateheză tiebuie să suipiindă pascalitatea vie şi cotidiană a
Ciezului cieştin in mediul său lituigic, dai şi sugestiile lituigicului in sine ca
spaţiu innobilat de deschideiea Logosului pioslăvit: “Hiistos este acum in mij-
locul nostiu!”
Nu există piactic decat o tiadiţie catehetico-lituigică, fapt intăiit de oiigi-
nile catehetice ale anafoialei lituigice piopiiu-zise, maiele memoiial al fapteloi
minunate ale lui Dumnezeu (nagnalia Dei) caie cupiinde intieaga iconomie.
Aceste oiigini ii confeiă iugăciunii anafoialei un constant şi veiitabil potenţial
catehetic, uşoi de iecupeiat şi actualizat piin iostiiea “mistică”, cu inima zdio-
bită şi cu vocea claiă, astfel incat popoiul lui Dumnezeu caie o aduce impieu-
nă cu pieotul să paiticipe deplin la sensul ei univeisal:
Mai e nevoie să piecizăm că, inti-un context ca al nostiu, lituigicul nu poate fi nicide-
cum ieductibil la iit, ci desemnează o categoiie teologică şi actualizaiea saciamentală a
tainei Dumnezeului Celui Viu? Nu este nici o iuptuiă intie planul cunoaşteiii şi cel al
ontologiei haiului, semnificat de celebiaiea simbolico-ieală a nysteria tou Teou. Tatăl
este Cel Caie dă in mod ieal Cuvantul, dăiuind pe Fiul Său: Fiul este Cel Caie-L aiată pe
Tatăl şi Îl tiimite pe Duhul Său, Duhul este Cel Caie iealizează evenimentele din icono-
mia Fiului, incepand de la piofeţii şi Întiupaie pană la Învieie şi piezenţa Sa vie in Bise-
iică: tot El este Cel Caie asiguiă inţelegeiea hiistică a Sciiptuiii şi Caie dă măituiie des-
pie aceasta. Cuvantul ievelat se instauiează inti-o ţesătuiă de semne şi inti-un plan de
semnificaţii mai vast decat cele ale Sciiptuiii inţelese in sens stiict.
32
Cu alte cuvinte, matiicea eclezială, biblică şi lituigică, este locul teologic al
innoiiii catehezei
33
: ieasumaiea catehetică a Paştelui cu piezumtivul ieviiiment
28
Min»ii Nr»r¡u, “Lituighia Biseiicii: sinteză eshatologică”, studiu intioductiv la A×ovr
Scvir», Biserica liturgică, Ed. Humanitas, Bucuieşti, 2005, p. 15.
29
Vezi Airx»×orv Scnrrr»××, Euharistia. Taina Înpărăţiei, tiaduceie de Boiis Răduleanu,
Ed. Anastasia, Bucuieşti, 1993: Fiovi× Bo:rz»×, Sfânta Liturghie-cateheză desăvârşită (= Logos
şi simbol), Alba Iulia, Reintiegiiea, 2005.
30
Vezi Lucir× Driss, Celebration de la Parole, Desclee de Biouwei, Paiis, 1991.
31
Euhaiistia duminicală iămane semnul misionai cel mai populai al Biseiicii şi ea apiinde in noi
focul misiunii dumnezeieşti. În ultima sa enciclică, Papa Ioan Paul al II-lea piezintă analogia
piofundă caie există intie fiat-ul (incuviinţaiea) Fecioaiei Maiia la cuvintele Aihanghelului şi
Amin-ul pe caie-l iosteşte fiecaie ciedincios cand piimeşte Sfintele Taine, Ecclesia de Eucharistia.
55: vezi L’ Eucaristia della Donenica accende in te il fuoco della nissione!, sept. 2004, Milano.
32
A×ovr Scvir», Duhul Sfânt şi unitatea Bisericii “Iurnal” de Conciliu, ediţie de Bogdan Tă-
taiu-Cazaban, Ed. Anastasia, Bucuieşti, 2004, p. 166.
33
Vezi Ir»× Nicoi»r, “Măituiisiiea ciedinţei in contextul seculaiizăiii iadicale”, Simpozion naţio-
nal de Catehetică şi Omiletică oiganizat de Faculatatea de Teologie, Alba Iulia, 23-24 mai 2005,
in Reîntregirea excelsior 1 (2005).
Ir»× Nicoi»r
[1¬8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
lituigic duminical ne va conduce la iegăsiiea catehetică a Cincizecimii, in sen-
sul iedescopeiiiii Biseiicii ca moment-cheie al Revelaţiei şi Comuniune vie a
Sfinţiloi. Cateheza despie Biseiică ai fi de doiit să devină cheia de boltă a edifi-
ciului invăţătoiesc, piilej de piezentaie şi de intensificaie a vieţii duhovniceşti,
moment de declanşaie a catehezei hagiogiafice ca dialog despie sfinţi şi sfin-
ţenie ca oameni noimali şi staie de noimalitate, de innobilaie şi impliniie a
umanului.
34

Inspiiaţia in vedeiea innoiiii catehezei se dobandeşte şi se confiimă in Bi-
seiică piin luciaiea sineigică a Duhului Sfant, Mistagogul tainic, Cel Caie iea-
lizează in noi această educaţie a misteiului şi Caie ne foimează pentiu mistei,
şlefuind noile geneiaţii de cateheţi şi mistagogi ai ciedinţei. Această plasaie
explicită in matiicea lituigică ne feieşte de ispita iaţionalismului şi a logocen-
tiismului. Buna intenţie a unui astfel de demeis de innoiie a catehezei nu tie-
buie să conducă la un exces de cuvinte, la o logoiee contiapioductivă, inti-o
lume maicată de logoieea mass-media, aşa cum bine iemaica un impoitant
teolog contempoian:
... o evidentă eroare este preponderenţa excesivă a cuvântului care. deşi bine intenţiona-
tă. a aşezat în centru Cuvântul lui Dunnezeu. Dar Cuvantul lui Dumnezeu nu tiebuie
să fie innăbuşit, copleşit sau zdiobit piin piea multe cuvinte. Tiebuie să avem loc pentiu
saciu, loc pentiu tăceiea in caie cuvantul lui Dumnezeu să poată iezona.
35
Imboldul catehetico-lituigic nu tiebuie să tiansfoime dezideiatul unei pai-
ticipăii active la lituighie inti-un soi de voveuiism lituigic (“totul la vedeie”),
nici in doiinţa peimanentă de a face totul cat mai explicit sau in tentaţia de a
comenta peimanent lituighia (“totul meieu explicat”). Un anume stil şi iitm
catehetic iezonabil este legat de iealismul duhovnicesc al catehetului şi de ma-
tuiitatea comunităţii conciete. Comunicaiea catehetică tinde fiiesc spie im-
pliniiea sa in comuniunea euhaiistică.
36
De aceea Lituighia şi cultul in geneial
constituie şi pentiu catehizaiea autentică “locul şi bastionul deplinătăţii de
sens” (Ch. Schönboin).
34
Vezi in acest sens TnorXš ŠvioiI«. ^oi în Sfânta Treine. Calaxia Cutenbeig, Tg. Lăpuş,
2004.
35
Cnvis:ovn Scn6×nov×, “Lumina caie vine din Răsăiitul cieştin. ‘Comoaia Oitodoxiei’ in
Euiopa” (inteiviu), in supl. Reîntregirea excelsior al iev. Credinţa străbună 3}240 (2006), tiadu-
ceie de Iean Nicolae, Alba Iulia, pp. 8-9.
36
“Una dintie consecinţele acestei căiţi se mateiializează in conştientizaiea faptului că miza
Oitodoxiei la nivel lituigic se joacă de asemenea in campul catehetic. Această afiimaţie poate
păiea consecinţa unui tezism ecleziastic. Totuşi, in climatul actual in caie seculaiizaiea şi globa-
lizaiea sunt fenomene cotidiene, BOR nu işi mai poate peimite luxul de-a con-celebia duminică
de duminică in piezenţa unei comunităţi de anonimi lituigici, a căiei caiacteiistică piincipală să
fie ignoianţa şi pasivitatea lituigică. [...] Dimensiunea pluialistă şi cosmopolită a spaţiului soci-
al contempoian impune o decontextualizaie sociologică a amvonului ca loc lituigic piin exce-
lenţă: adiesandu-se unei societăţi in miniatuiă caie se doieşte a fi deja o ieconstiucţie teiestiă a
Împăiăţiei ceiuiiloi, teologia tiebuie să iecupeieze in angienajele sale mistagogico-lituigice o
masă de ciedincioşi educaţi inti-o cultuiă a infoimaţiei, caie doiesc să afle motivul pentiu caie
paiticipă la sinaxa euhaiistică şi semnificaţia iituiiloi caie au loc in faţa loi. Ieiaihul pieotul es-
te chemat de iealiatea din faţa sa să işi exeicite slujiiea pedagogică şi să explice ciedincioşiloi ie-
alitatea mistagogiei lituigice. Imitaiea exemplului unui Chiiil al Ieiusalimului poate constitui
punctul de plecaie pentiu o ienaşteie lituigică. [...] În climatul actual, ignoianţa lituigică şi hie-
iatismul sciiptuiistic pot tiansfoima măitiiisiiea Biseiicii inti-un mesaj ininteligibil”, cf. Io×u¡
Biiiu¡X, iecenzie la Baitolomeu Anania, Cartea deschisă a Înpărăţiei, in Renaşterea 2 (2006),
Cluj Napoca, p. 5.
Cuvânt nisionar pentru o altfel de cateheză
inter – I, 1-2 (2007) [1¬o]
O potenţaie a catehezei poate aduce piogiamul iconogiafic al locaşului bi-
seiicesc, fiind evident pentiu oiicine că un kitsch in aita eclezială
37
constituie
un handicap pentiu catehizaie, pe cand un locaş caie coiespunde canoaneloi
esteticii iconologice, adică ieflectă slava Tieimii, iepiezintă un catalizatoi şi
un iezonatoi mistagogic. Estetica spaţiului lituigic este un capitol nou, din pă-
cate incă nesciis in tiatatele de lituigică piactică, aită cieştină şi pastoială ca-
tehetică. Din acest capitol n-ai tiebui să lipsească cieionaiea catoiva elemen-
te de estetică catehetico-omiletică caie să inceice iecupeiaiea natuialeţii sau
fiiescului in piopovăduiie şi depăşiiea limbajului datat sau ideologizant. Ten-
taţia tiansfoimăiii limbii vii a ciedinţei in limbaj ideologic sau de puteie este
explicabilă după decenii de peiveitiie piin jaigonul comunist al aşa-zisei limbi
de lemn, dai tiebuie coiectat chiai in ieţelele catehetice iadiofonice. Deschi-
deiea feiestieloi Biseiicii spie cultuia contempoiană poate face ca ecouiile
cultice să feitilizeze humusul cultuial. Lituighia cultuială poate fi amoisată ca-
tehetic
38
piin convocaiea diveiseloi expeiienţe cultuiale din diveise domenii
in cateheza lituigică cu aiomă existenţială.
39

În concluzie, făiă să ne fi doiit cieionaiea unui pigiam, am ajuns să identi-
ficăm cateva necesităţi uigente ale unei pasoiale catehetice
40
pe măsuia epocii
istoiice şi a vaistei spiiituale actuale. Ne peimitem să le foimulăm in teimeni
impeiativi. Astfel, finalitatea catehetică este:
37
“Adiesandu-se iconogiafului Soiin Dumitiescu, caie-i iepioşase complaceiea in expectati-
va ieligiozităţii savante dai distante, Andiei Pleşu nu se poate iăbda să nu deplangă decadenţa
estetică a spaţiiloi lituigice paiohiale, ilustiată piin piefeiinţa multoia pentiu cu totul altceva
decat icoana: ‘Tabloul ieligios, caie – intie noi fie voiba – place atat de mult unoia dintie pieo-
ţii noştii, s-a iăspandit dincolo de icoane şi fiesce: el poate fi văzut, adesea, in chiai piactica
omiletică’ – Idei în dialog 9 (2005), p. 45. Dacă nu mă inşel, in acest unic dai consistent pasaj cii-
tic, este sugeiată existenţa unui adevăiat pietism omiletic, o cădeie a cuvantului omiletic de la
iconic la giotesc, de la ciedinţa pascală la ieligiozitatea ambiguă. Obseivatoiul paie a sugeia că
estetica spaţiului lituigic conciet se ieflectă in estetica piedicii sau, altfel tiadus, că falsificaiea
spaţiului lituigic conduce la falsificaiea cuvantului sau la un iconoclasm domestic al limbajului
omiletic. [...] Cuvantul omiletic iedevine potii şi icoană cand inima celui ce giăieşte iedevine bi-
seiică. Cuvintele noastie se voi opii din sangeiaie cand vom scoate din paiantezele noastie
omiletice Tiupul sangeiand al Cuvantului spie cuminecaie. Numai o cultuiă univeisal euhaiis-
tică poate să ne stiămute de la logoieea teină la jocul inalt al Cuvantului Vieţii” (cf. Ir»× Nicoi»r,
Marginalii..., p. 8).
38
Este demn de iemaicat, in acest sens, tonul catehetic cu caie a inceput pontificatul lui Ioseph
Ratzingei, Papa Benedict XVI, inteiesat de iapoitul dintie cultuii şi ieligii, de educaţia cieştină.
Se voibeşte deja despie “un pontificat catehetic”, in iapoit cu “pontificatul gestuiiloi” iienice,
specific Papei Ioan Paul II. Caidinalul emeiit Acniiir Siivrs:vi×i folosea de cuiand pentiu
noua oiientaie pontificală sintagma “educaiea catehetică a lumii in spiiitul valoiiloi fundamen-
tale ale vieţii cieştine” (inteiviu cu Ci»uoi» S:X×iiX, in Ziua, 15. 04. 2006).
39
Vezi B»v:oiorru A×»×i», Cartea deschisă a Înpărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi
nireni, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 2005. Autoiul
convoacă inti-un mod catehetic şi inti-un stil plin de fiumuseţe şi claiitate, nume şi expeiienţe
din diveise domenii ale vieţii şi cultuiii: diept, medicină, economie, etnologie, liteiatuiă, ling-
vistică, iealizand o minunată deschideie cătie o pastoială catehetică, axată in piimul iand pe o
piezentaie limpede a misteiului lituigic al Împăiăţiei, o autentică incultuializaie la nivel lituigic.
40
Vezi Ni«oi»us Scn»rvorrorv, “Exilische Mvstagogie”, in Weg und Weite. Festschrift für Karl
Lehnann, Heidei, Fieibuig, 2001, pp. 486-503: vezi Pi»cior Drsriiir, Certitude de l’ Invisible
(Încredinţare Celui ^evăzut). Ce este Ortodoxia? (Cateheze pentru adulţi), tiaduceie iomaneas-
că de Liviu Maicel Unguiean, Ed. Reintiegiiea, Alba Iulia, 2004.
Ir»× Nicoi»r
[18o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
să iniţieze şi să călăuzească peisoanele şi comunităţile natuiale (paiohi-
ale, locale, de neam, de bieaslă, de solidaiitate civică sau paiteneiială) in
planul lui Dumnezeu:
să deosebească pe Dumnezeul Cel Viu de zeii contempoiani (banul, plă-
ceiea), dand piioiitate elementului uman, oameniloi vii şi intăiiiii loi in
cultuia duhovnicească a unui peimanent disceinămant, o cultuiă a Du-
hului şi a Vieţii:
să iniţieze ciedincioşii in iugăciunea cotidiană (lituighia timpului) caie
tiansfiguiează istoiia desfiguiată de “cultuiile a(nti)cieştine ale moiţii”:
să iniţieze elementai, piofund şi deplin ciedincioşii in misteiul pascal al
Biseiicii, caie este adevăiata impliniie a făgăduinţeloi şi a nădejdii:
să iesponsabilizeze şi să ievitalizeze euhaiistic comunităţile şi celebia-
iea loi lituigică:
să cupiindă o explicită tiimiteie la slujiie şi diaconie socială şi cultuială,
caie să fie cupiinse in teiapia şi innobilaiea piin ciedinţă, avand in ve-
deie o ciistalizaie saciamentală a unei univeisale şi conciete solidaiităţi
umane in Hiistos Cel Înviat şi Pioslăvit.






inter – I, 1-2 (2007) [181]
Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
Constantin Necula
Î
× ui:irii »×i, Ov:oooxi» vorX×r»scX a inceicat să asume şi să pună
in piactică o seiie de modele ale pastoialei catolice sau piotestante, caie,
şi numai pentiu că veneau din paitea aceea, au cieat, nu de puţine oii, ie-
acţii şi contiaieacţii, punctuale sau piincipiale. Dai un luciu s-a aiătat a fi
ieal: ceva tiebuia – şi, zicem noi, incă mai tiebuie – să fie făcut atat in planul
misiunii piopiiu-zise, cat mai ales in cel al pastoialei catehumenale
1
, paite in-
tegiantă şi activă a pastoialei geneiale a Biseiicii. De ce această sublinieie? Pen-
tiu că o aboidaie piea geneială, aşa cum am obişnuit noi să o piopunem in
şcolile de teologie, nu mai poate duce la iezultatele scontate. Modificaiea eto-
sului misionai
2
, cu toate aspectele sale, a chemat după sine şi o iecoielaie a
ştiinţeloi teologice in juiul celoi caie ţin, nu doai scolastic, de teologia piacti-
că. Aceasta a piopus – şi sub piesiunea iealităţii imediate incă o mai face – li-
mite diiectoaie ale disceinămantului pastoial
3
, “diiectoiiul” compiimat al im-
plicăiii in mantuiiea ciedincioşiloi pe caie, in chipul distinct al “pastoialei de
piobă”
4
, dacă vieţi, Biseiica, piin pieoţii şi laicii ei implicaţi in misiune, il do-
ieşte popoiului lui Dumnezeu.
Nu este voiba de o segmentaie “noţională”, teiminologică, sau de un model
iacoidat la moda lumii teologice apusene. Piopuneiea pe caie pastoiala cate-
humenală o aduce misiunii oitodoxe, este una a ie-gandiiii izvoaieloi sale edu-
caţionale, de ieafiimaie a educabilităţii induse piin Biseiică, piin specificitatea
ei educaţională. Teimeni ca “omul doxologic” sau “educaţie pentiu Învieie”, oii-
cat ai păiea ei de mistici sau metafizici, au fost cheile unei gandiii mantuitoa-
ie şi astăzi şi, chiai dacă şi-au pieidut din impact, iăman intie piovocăiile pas-
toiale ieale ale misiunii cieştine in Oitodoxie.
Definitoiiu ni se paie, din acest punct de vedeie, un text patiistic clasic
in definiiea-iedefiniiea iitmului misionai al Biseiicii. Astfel, Epistola către
Diognet consemnează:
1
Cf. Istituto di Catechetica}Univeisitá Pontificia Salesiana, Dizionario di Catechetica, a cuia di
Iosrvn Crv»rv:, Editiice Elle Di Ci, Leumann, Toiino, 1987, p. 428 – aiticolul lui Un»ioo
Cv»×r::o: a se vedea şi aiticolul “‘Catechesi’ iivista de Pastoiale Catechistica”, in Catechesi 39,
1 (1970), pp. 1-3, caie defineşte inteicultuialitatea şi stiuctuia intei-teologală a pastoialei cate-
hetice: de depaite insă, luciaiea cea mai cupiinzătoaie este Agli inizi della fede – Pastorale ca-
tecunenale oggi in Europa, editat de Ciuppo Euiopeo dei Catecumenati, cu piefaţa caidinalului
C»vio M»v:i×i, Ed. Paoline, 1991.
2
A se vedea Io»× Bvi», “Măituiia cieştină in Biseiica Oitodoxă. Aspecte, posibilităţi şi peispec-
tive actuale”, in Glasul Bisericii 1-3 (1982), pp. 70-109: Locul Ortodoxiei în Europa, Ed. Tiinitas,
Iaşi, 1996.
3
Luioi S»v:ovi, “Disceinimento e piassi pastoiale – Inteipietazione della stoiia alla luce della
fede”, Credere oggi 90, 6 (1995), pp. 23-33.
4
Un număi intieg din ievista Credere oggi 90, 6 (1995), este dedicat analizăiii “pioiectului pas-
toial” caie tianslatează de la teoiie la piactica pastoială expeiienţe oameniloi Biseiicii. Dintie
aiticolele cu ielevanţă pentiu studiul nostiu, dincolo de cel al piofesoiului Luigi Saitoii (de alt-
fel un veneiabil dogmatist), amintim pe acela al lui Bvu×o Srvrso, “L’immagine della ‘teologia
pastoiale’”, pp. 5-21 şi mai ales Lucio Sov»vi:o “Catechesi e catechismi tia instanza veiitativa
e finalitá educativá”, pp. 66-85. Toate aiticolele aiată in fond “zbateiea” neincetată in juiul stabi-
liiii unui “model pastoial”, cu ielevanţă diiectă in ceea ce numim pastoiala catehumenală (cate-
heză, lituighie, viaţă in Hiistos).
Co×s:»×:i× Nrcui»
[18z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
… nu li s-a dat cieştiniloi invăţătuia ca o născociie pămantească, nici cieştinii nu pie-
tind că păzesc cu atata giijă o invăţătuiă tiecătoaie, nici nu li s-a inciedinţat ianduiala
unoi taine omeneşti, ci, cu adevăiat, Însuşi Atotputeinicul, Atoateziditoiul şi nevăzutul
Dumnezeu, El Însuşi, din ceiuii, a aşezat in oameni şi a intăiit in inimile loi adevăiul şi
cuvantul cel sfant şi mai piesus de inţelegeie. [...] L-a tiimis nu oaiecum ai putea gandi
unul din oameni, spie a impila, spie a inspăimanta, spie a ingiozi? Nicidecum! L-a tii-
mis cu bunătate şi blandeţe, cum tiimite un iege pe fiul său, L-a tiimis ca Dumnezeu, L-a
tiimis ca la oameni, L-a tiimis ca să mantuie, ca să convingă, nu să silească: că Dumne-
zeu nu sileşte. L-a tiimis ca să chene, nu ca să alunge: L-a tiimis ca să iubească, nu ca să
judece (Ioan 3, 17).
5
Remaicăm, aşadai, că una din posibilele “pietie din cap de unghi” ale misi-
unii Mantuitoiului nostiu Iisus Hiistos poate fi aceea catehetică. de chemaie
la Împăiăţia Ceiuiiloi, definită tiinomial de Epistola citată. Să convingă, să
chene, să iubească. În această tiinitate de sensuii tiebuie fundamentat mode-
lul pastoialei catehumenale, pe aceste elemente de model hiistic de aboidaie
şi asumaie a lumii in caie tiăim, dai şi a aceleia pe caie nădăjduim să o doban-
dim, oiizont al vieţii veşnice, (să nântuiască, iămanand sensul geneiatoi şi fi-
nal al tiinomului amintit).
Impeiativul catehetic decuige din constataiea, ce face paite din datul dog-
matic, că in contextul lumii acesteia in chip ieal iestauiate de Iisus Hiistos, nu
puten trăi cu adevărat dacă nu conunicăn unii cu alţii şi că modelul atomi-
zat al acestei comunicăii nu poate fi iedus doai la dimensiunea aspectului dia-
logic (om – om), ci se extinde cu necesitate cătie modelul trialogic
6
(om – Dum-
nezeu – om), iestauiatoiul in fapt al comunicăiii in comuniune şi, mai ales in
planul Dumnezeieştii Lituighii, al Cuminecăiii (Împăităşiiii) cu Sfantul Tiup
şi Sange al Mantuitoiului Hiistos.
Caie este contextul actual al pastoialei catehumenale şi de ce adulţii?
Pentiu a defini, pe scuit, contextul actual al misiunii “comunicaţionale” a
Biseiicii, vom face amintiie de spusele lui Iean Veinette:
Spiiitualitatea se manifestă din nou, in special sub foima unoi căutăii a inţelepciunii şi
a unei descopeiiii a sensului. Acesta este un fenomen al societăţii, destul de iecent, dai
cieează un nou peisaj “ieligios”, caie tinde să se instauieze pentiu a dăinui. În plus, ne
peimite să inţelegem mai bine epoca noastiă, caiacteiizată piinti-o ieactualizaie a in-
tiebăiiloi metafizice: De unde venim? Încotio ne indieptăm? Ce iepeie tiebuie să ale-
gem pentiu a tiasa Calea existenţei noastie? Piăbuşiiea maiiloi sisteme ideologice, insa-
tisfacţia legată de mateiialismul zileloi noastie, un anumit vid al politicii, incapabile să
fuinizeze iaţiunile de a acţiona şi a speia, absenţa consensului asupia maiiloi piobleme
etice, au săpat un gol in sufletul omului secolului al XX-lea, au “defiişat” un spaţiu pen-
tiu căutaiea spiiituală, iespectiv “mistică”.
7

5
Epistola către Diognet, in vol. Scrierile Părinţilor apostolici (= PSB 1), Bucuieşti, Edituia Institutului
Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, 1979, pp. 340-342.
6
Vezi M»v:i× Bunrv, Eu şi Tu, tiaduceie şi piefaţă de Ştefan Augustin Doinaş, Ed. Humanitas,
Bucuieşti. Vezi şi excepţionalul paicuis piopus de Păiintele S:X×iio»r in luciaiea Iisus Hristos
sau restaurarea onului, Sibiu, 1943, iăspuns oitodox la peisonalismul psihic al lui Bubei, dai şi
la lumea psihanalitică in caie tiăim astăzi. O expuneie aigumentată asupia insuficienţei oiizon-
talei umane in comunicaie a adus Ivr×» T»i»n»× in Mărturisirile unui psihanalist, Ed. Paialela
45, 2005.
7
Ir»× Vrv×r::r, Secolul XXI va fi nistic sau nu va fi deloc, Ed. Coiint, Bucuieşti, 2003, p. 13.
Contextul este evidenţiat şi in intieg capitolul “Un nou peisaj – Contextul, Întoaiceiea spiiitua-
lităţii”, pp. 13-22.
Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
inter – I, 1-2 (2007) [18×]
Un soi de ieintoaiceie din exil a spiiitualităţii, dai nu pe căile clasice şi nu
neapăiat in vedeiea unei “vieţi in Hiistos”, paiadigmă de viaţă cieştină, caie a
maicat şi maichează, plenai gandiiea şi tiăiiea in Oitodoxie.
Despie pluialismul globalist ieligios in caie se zbate lumea de astăzi, Iacques
Deiiida avea mai intai intiebăii. Le punem odată cu el, tocmai pentiu a subli-
nia gieutatea contextualizăiii sociale pastoialei şi a catehezei.
Cum să voibim “de-ale ieligiei”? Cum să voibim despie religie? Întiebăii despie religia
de astăzi? Cum să indiăznim să voibim despie aceasta la singulai, făiă teamă şi făiă cu-
tiemuiaie în ziua de azi? Atat de puţin, atat de iepede? Cine ai avea necuviinţa să pie-
tindă aici că este voiba de un subiect deopotiivă identificabil şi nou? Cine ai avea aio-
ganţa de a potiivi cateva afoiisme? Poate că ai tiebui – pentiu a ne da cuiajul, aioganţa
sau seiiozitatea, necesaie – să simulăm pentiu o clipă că facem abstracţie, abstiacţie de
tot, sau apioape de tot, o anumită abstiacţie. Poate că tiebuie să mizăm pe cea mai con-
cietă şi mai accesibilă, dai şi cea mai deşeitică dintie abstiacţii.
8
N-avem a ne minţi. Înti-o astfel de piovocaie dată de deşeitul abstiacţiiloi
misiunea Biseiicii a fost conştient piezentă de la inceput. Tocmai această po-
laiizaie in juiul abstiacţiiloi (oiicum s-au numit ele) au născut tensiunea pas-
toială in caie Biseiica a căutat soluţii, mijloace de convingeie, chemaie şi iubi-
ie, piin caie să conveitească lumea la Hiistos. Din acest punct de vedeie, diagnoza
cea mai coeientă ne-a ofeiit-o Michel Heniv atunci cand, inceicand să iăspun-
dă la intiebaiea fundamentală “cum anume sunt in staie oamenii să audă şi să
inţeleagă Cuvantul, caie nu este al loi, ci al lui Dumnezeu”, sciia:
Timp de secole, Cuvantul lui Dumnezeu a fost tiăit nemijlocit ca ataie, diept Cuvantul
Său. O ataie situaţie s-a degiadat tieptat in epoca modeină. Nu numai pentiu că pieda-
iea acestui cuvant – indispensabilă tiansmiteiii sale de la o geneiaţie la alta – a fost pio-
sciisă in situaţiile de invăţămant public, ca şi ale educaţiei in geneial, a fost inteizisă
piinti-o luptă nemiloasă cu cieştinismul de cătie dogmatismul totalitai al unoi state zi-
se “demociatice”. În iealitate, intieaga oiganizaie a lumii, cu mateiialismul ei omnipie-
zent, cu idealuiile ei soidide de ieuşită socială, de bani, de puteie, de plăceie imediată,
cu exhibiţionismul şi voveuiismul său, cu depiavaiea ei de tot felul, cu adoiaiea unoi noi
idoli, a unoi maşini subumane, a tot ceea ce este mai puţin decat omul, cu ieduceiea
acestuia la biologic şi, piin aceasta, la inceit – toate acestea (al căioi ieflex, pe iand scan-
dalos, oib sau builesc, a devenit invăţămantul) zaiva neincetată a actualităţii cu eveni-
mentele ei senzaţionale şi măscăiicii ei de balci acopeiă pentiu totdeauna tieceiea in ca-
ie voibeşte cuvantul pe caie nu-l mai auzim.
9
O astfel de ciiză a unei contempoianeităţi caie “basculează spie piopiiul
neant”
10
nu poate lăsa indifeientă misiunea comunităţii cieştine, a Biseiicii.
Pentiu a tiece in planul apiopiat, al misiunii Biseiicii in Romania, tiebuie să
spunem că analizele nu au lipsit cu desăvaişiie
11
, dai au fost maicate, meieu şi
8
I»cours Drvvio», Credinţă şi cunoaştere. Veacul şi iertarea, tiaduceie de Emilian Cioc, Ed.
Paialela 45, Bucuieşti, 2004.
9
Micnri Hr×vv, Cuvintele lui Hristos, tiaduceie şi postfaţă de Ioan I. Ică ji, Ed. Deisis, Sibiu,
2005, p. 11.
10
Ideea nu-i apaiţine numai lui Micnri Hr×vv, caie o expiimă in La barbarie (PUF, 2001, apud.
Micnri Hr×vv, Cuvintele lui Hristos, p. 11, nota 1). O expiesie inteiesantă o ofeiă, liteiai, au-
toiul sud-afiican I. Cor:zr in iomanul-paiabolă Aşteptându-i pe barbari, Ed. Humanitas,
Bucuieşti, 2004, in caie, aşteptaiea}veniiea civilizaţiiloi abiutizează, secand oiice sens spiiitual
al lumii locuite.
11
Un mod de a inceica astfel de analize l-au constituit, in 1996 şi 1998, confeiinţele caie au diept
temă “Regeneiaiea lumii cieştine in context misionai in Romania” (11-13 oct. 1996, Biaşov, 3-6
Co×s:»×:i× Nrcui»
[18:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
meieu, de inconsecvenţe in ceicetaie, de fiagmentăii şi disoluţii caie au afec-
tat analiza global-pastoială, dai şi pe cea specifică, aşa cum ai fi cazul pastoia-
ţiei catehumenale. Un plus de coeienţă in piecizaiea diagnozei pastoiale l-au
adus laicii, paiteneii, nu doai de dialog, ci şi de funcţie misionai-pastoială ai
cleiului. Un astfel de “punct nodal” l-a constituit confeiinţa “Religia in societa-
tea civilă”
12
şi volumul editat cu acest piilej, una din cele mai aiticulate iadio-
giafii a fenomenului.
Întie paginile acestui volum, acelea ale lui Miicea Flonta, ieunite sub titlul
“Ce inseamnă să fii un bun cieştin? O piiviie ciitică asupia mentalităţii ieligi-
oase in Romania de astăzi”
13
pledează pentiu o iecalibiaie din caie tiebuie să
lipsească, obligatoiiu, oiice foimă de aitificialitate, de foiţaie a pioiectului mi-
sionai pentiu a expiima, inti-un fel sau altul conjunctuii, opoitunităţi unilate-
iale. Biseiica nu aie voie să muşte din momeala unei pioiecţii pastoiale false,
ofeiite “ieţetai”, de expeiienţa altoi pastoiale, aşa cum, de exemplu, iefoimele
din difeiite domenii din Romania au pieluat foime şi conţinutuii stiăine, făiă
pic de ieflecţie şi analiză.
Revenind la intiebaiea lui Miicea Flonta, “Ce inseamnă să fii un bun cieş-
tin?”, cied că aceasta este definitoiie şi pentiu subiectul pastoialei catehume-
nale pe caie l-am ales: adultul.
Am căutat, in alt loc, a lămuii, pe cat se poate, cum şi in caie mod Biseiica
poate acţiona şi implini misiunea sa pastoial-educativă in iapoit cu tineiii din
licee
14
sau cu copii afectaţi de destiuctuiaiea familiei.
15
Am iemaicat necesita-
tea unui ajutoi stiuctuiat pe necesităţile vaistei şi finalitatea unoi piogiame
coeiente, impotiiva obiceiului geneial de a ajuta punctual şi fiacţionat, după
mai 1998, Bucuieşti). Textul intalniiii de la Biaşov, deşi editat şi tiimis spie analiză piofesoiiloi
de misiologie ai şcolii iomaneşti de teologie de cătie Păiintele I. Biia, iniţiatoiul şi cooidonato-
iul intalniiiloi, nu a adus nicio ieacţie. Nici intalniiea de la Bucuieşti, caie s-a bucuiat de o foai-
te laigă paiticipaie, inclusiv a P.F. Teoctist, Patiiaihul Biseiicii Oitodoxe Romane, nu a adus
efectele de ieflecţie scontate. O altă intalniie caie aşteaptă incă ieacţiile a fost al doilea Congies
Naţional al Facultăţiloi de Teologie Oitodoxă din Romania, desfăşuiat la Manăstiiea Sambăta
de Sus, 25-28 sept. 2005, ale căiui iefeiate s-au concentiat pe tema “Facultatea de Teologie in
viaţa şi misiunea Biseiicii”. Dintie iefeiate, cateva vizează şi tema noastiă: pi. piof. di. V»siir
RXoucX, “Teologia pastoială şi misiunea Biseiicii”: pi. piof. di. Dovi× O»×cr», “Facultăţile
de Teologie in viaţa şi misiunea Biseiicii”: pi. piof. univ. Io»× CniviiX şi pi. piof. di. V»irv
Bri, “Misiunea piin activitatea didactică”. Impoitanţă deosebită aie şi documentul final al
Congiesu lui, mai ales “II. Optimizaiea activităţiloi didactice univeisitaie pentiu a coiespunde
exigenţeloi misionaie actuale ale Biseiicii şi iefoimeloi stiuctuiale din invăţămantul univeisitai”
(pp. 3-4), piecum şi, din subcapitolul “Piopuneii”, “I. Misiunea piin foimaie pastoială” şi “II.
Misiunea piin activitatea didactică ieligioasă” (pp. 4-6).
12
Reuniunea s-a desfăşuiat in cadiul Academiei de toamnă iomano-geimane de la Sibiu, 22-29
oct. 2003, avandu-i ca modeiatoii pe Mivcr» Fio×:» (Bucuieşti), H»×s-Ki»us Krui (Ulm) şi
I6v× Rusr× (Essen).
13
Mivcr» Fio×:», “Ce inseamnă să fii un bun cieştin? O piiviie ciitică asupia mentalităţii ie-
ligioase in Romania de astăzi”, in Religia şi societatea civilă, Ed. Paialela 45, 2005, pp. 176-200.
14
Co×s:»×:i× Nrcui», “Educaţia ieligioasă piemisă şi factoi activ in iecupeiaiea pastoială a
copiiloi şi tineiiloi aflaţi in situaţie de ciiză”, in Sarea pănântului. Studii şi articole de Pastorală,
I, pp. 9-26. Loi se adaugă pieocupăiile din aiticolele: “Biseiica şi un aspect al educaţiei copiiloi
– pieveniiea abandonului şcolai”, Îndrunătorul Bisericesc – Mitropolia Ardealului 147 (1999),
pp. 154-157 şi “Educaţia ieligioasă in licee – unele aspecte piivind evanghelizaiea societăţii ci-
vile”, in Îndrunătorul Bisericesc. Mitropolia Ardealului 148 (2000), pp. 157-164.
15
Iden, “Pastoiala familiei monopaientale. Exigenţele unei misiuni necesaie”, in Sarea pănân-
tului…, pp. 83-92.
Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
inter – I, 1-2 (2007) [18·]
mijloacele – de obicei ieduse – ale paiohiei şi după capacitatea pieotului de a
lega luciuiile intie ele.
De aceea, in contextul amintit anteiioi şi in uima celoilalte ceicetăii, unele
de bibliotecă, altele de teien pastoial piopiiu-zis, am constatat că una dintie
necesităţile pastoialei catehumenale modeine este catehizaţia adulţiloi. Nu es-
te cazul ca in studiul de faţă să ievenim asupia unoi adevăiuii ştiute, dai este
bine să ieamintim că, in sine, cateheza adulţiloi (CA) s-a născut odată cu Bise-
iica
16
, fiind in deplină osmoză, paite integiantă a planului misionai centiat pe
Ieiusalim, ale căiui “obiective” incă le stiăbatem. Pentiu că
Hiistos nu ne-a lăsat o caite. El a tiimis oameni – pe apostolii Săi, a căioi luciaie va fi
continuată de episcopi pană la Paiusie – i-a insăicinat cu actualizaiea luciăiii Sale man-
tuitoaie, in timp şi spaţiu, piin piopovăduiie şi piin Sfintele Taine. Anunţand luciaiea
mantuitoaie, ei o fac piezentă aici şi acum, pentiu ca omul să o poată piimi piin ciedin-
ţă. Săvaişind Sfintele Taine, ei ieactualizează chiai această luciaie mantuitoaie, pentiu
ca oamenii, cu intieaga loi fiinţă, tiup şi suflet, să poată intia in contact cu moaitea şi În-
vieiea lui Hiistos şi să ia paite la acestea in chip ieal. Cuvant şi Taină sunt astfel insepa-
iabile, amandouă sunt puitătoaie ale Duhului Sfant.
17

Oi, de la această infuzaie duhovnicească, segmentul “adult” nu poate lipsi,
cu toate dificultăţile pe caie, in plan metodologic şi al piacticii, aceasta o
piesupune.
Romania oitodoxă incă nu a analizat şi nu a finalizat un posibil plan de ca-
tehizaie in iapoit cu adulţii, dai şi cu celelalte categoiii. Dai dacă la nivelul co-
pil-adolescent, in maie paite pastoiala catehumenală incepe cu oiele de ieligie
(ele insele nuclee de invăţaie in Hiistos, dai şi piilejuii de sminteală…) şi se
continuă piin paiticipaiea copiiloi – sub impulsul comunităţii şcolaie de foai-
te multe oii – la viaţa lituigică a Biseiicii, in ceea ce piiveşte adulţii, luciuiile
se complică. Meieu amintim de faptul că, timp de 50 de ani, aceştia s-au aflat
supuşi unei piesiuni peiveise de ideologizaie mateiialist-dialectică. Dai, in cu-
iand, vom paicuige apioape jumătate din această peiioadă, ea insăşi plină de
sinusoide in ce piiveşte măituiia cieştină, făiă ca in plan piactic să fi ieuşit
ie-alfabetizaiea vaistei adulte piivind cieştinismul ca staie de dai, ca mod de
viaţă in Hiistos. Pentiu că este cat se poate de limpede iestauiat in Hiistos
omul, ciedinciosul adult devine el insuşi suisă de inspiiaţie in soluţia pastoia-
lă adiesată adulţiloi.
Am schiţat, impiumutand lentile de ieflecţie difeiite, contextul amplu al
pastoialei, neieuşind nici pe depaite să identificăm toate piovocăiile pe caie
contempoianeitatea postmodeină (uneoii, chiai post-cieştină) le aduce Biseiicii.
16
Dizionario di Catechetica, ed. cit., pp. 15-19: istoiic şi teoietic, acest luciu este analizat de că-
tie A×:o×io Boiii× şi Fv»×crsco C»sv»vi×i in La catechesi nella vita della Chiesa – note di
storia, Edizioni Paoline, 1990, pp. 11-56, piimele două capitole ale luciăiii analizand, punctual,
tocmai “iădăcinile catehetice ale Biseiicii”, piecum şi ielaţia keiigmă – cateheză – catehumenat.
De iemaicat că, in stiuctuia loi, foima şi conţinutul catehezeloi baptismale aiată că ele eiau ios-
tite unoi adulţi, capabili inclusiv a iosti lepădătuiile in cadiul “sciutinului” de intiebăii şi iugă-
ciuni caie piecedau Botezul. O altă contiibuţie meiitoiie la analiza subiectului este cea a lui
Co×s:»×:i× Pvro», Propovăduirea apostolică – Structuri retorice în Faptele Apostolilor, Edituia
Institutului Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane, Bucuieşti, 2005.
17
Aihim. Pi»cior Drsriiir, Ce este Ortodoxia? Cateheze pentru adulţi, Ed. Reintiegiiea, Alba-Iulia,
2004, p. 10. De altfel, acesta este subiectul unei păiţi impoitante inclusiv in paginile caie con-
semnează ielaţia dintie o cunoaşteie sensibilă şi una supiaiaţională, pp. 12-25.
Co×s:»×:i× Nrcui»
[186] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Să iemaicăm că, in sine, cateheza adulţiloi se impune ca necesitate din di-
feiite motive pe caie le putem identifica, pe scuit, astfel:
1) notive de ordin socio-cultural – in maie paite pe acestea le-am suipiins
chiai analizand contextul vieţii de zi cu zi a ciedincioşiloi, inti-o lume
hăiţuită de false idealităţi: loi putem să le adăugăm fenomene ca: dina-
mica acceleiată a vieţii, omul căutand un iespiio in spiiitual:
a) argunentarea cunoştinţelor – boon-ul de infoimaţie caie nu a adus
neapăiat spoiiie in cunoaşteiea “cea adevăiată”:
b) pluralisnul cultural şi ideologic – constiuit paiţial sub piesiunea
unoi politici cultuiale de giup (gen UE), de o ielansaie a “desco-
peiiiiloi piin călătoiie”
18
şi de spaigeiile de context istoiic (căde-
iea zidului Beilinului: pioblema teioiismului):
c) aspecte legate de:
i) nobilitatea socială – valuiile de emigiăii dinspie Afiica de
Sud spie Euiopa sau, in Euiopa, dinspie Est spie Vest:
ii) conflictualizarea unoi piocese sociale co-dominante:
iii) o nouă geopolitică – cu stiuctuiăiile şi destiuctuiăiile iigoaie
19
:
d) nevoia de comunicaie, in aceste contexte, naşte nevoia de auto-
foimaie şi foimaie peimanentă
20
, inclusiv sub aspectul social al
ciedinţei
21
:
2) notive de ordin psihologic-antropologic – in maie paite, acestea fiind
maicate de mentalităţile locale caie piopun peisoanei “matuie” calitatea
socială intie limite consistent deteiminate caie, odată depăşite, nasc
ie-misiuni şi demisii: in Romania este cazul pastoialei catehumenale a
şomeiiloi şi a pensionaiiloi caie, din punct de vedeie psiho-antiopolo-
gic, cei o andiagogie pastoială specifică
22
:
18
Este unul din ganduiile pe caie le naşte teologului caitea lui Vi×:iiX Hovr», Recunoaşterea
descoperirii, Ed. Eminescu, 1996, tiaduceie de Mihai Cantuniaii, o analiză cultuială a itineiaii-
iloi şi a vectoiiloi căutăiiloi.
19
Sub acest aspect, contiibuţia iomanească meiită a fi consemnată. Este voiba despie luciaiea
lui Iiir BXorscu şi D»× Du×o»ciu (cooid.), Sociologia şi geopolitica frontierei, Ed. Floaiea
Albastiă, Bucuieşti, 1995, vol. I-II, piecum şi de luciaiea Geopolitică. globalizare. integrare (co-
oidonată de Iiir BXorscu, Io»× MinXiirscu şi Io×ri Nicu S»v»), Ed. Mica Valahie, 2003.
Aceste luciăii, şi altele asemenea loi, cupiind o seiie de date legate de politica socială şi de ten-
dinţele demogiafice in Romania, caie ai tiebui să constituie fundamentul unoi discuţii ample in
contextul pastoiaţiei catehumenale din Romania.
20
P»sc»i C»iv»×i identifică in vol. Autofornation et fonction de fornateur, Ed. Chionique
Sociale, 1991, cuientele teoietice dezvoltate in diiecţii piactice in foimaiea omului modein,
poinind de la luciul efectiv in Atelieiele de Pedagogie Peisonalizată, expiimand unele din cele
mai adecvate iconologii anexate foimatoiului: mediatoi social şi cognitiv, cu tot ce decuige din
această “supiemaţie”. Inteiesant este şi modelul giupului educativ pe caie, la aceeaşi edituiă, il
piopune Micnri B»vio», Le groupe educatif· une realite politique, Ed. Chionique sociale,
1990. De aici decuige şi gieutatea catehizăiii adulţiloi situată printre alte stiategii de foimaie,
tiepte ineiente ale menţineiii in funcţia socială a “pioducătoiului”, pe caie societatea modeină
il ceie.
21
La acest capitol iămane foaite bine piecizată complexitatea luciului “in Hiistos”, in ce piiveş-
te catehizaiea, oglindită in ampla enciclopedie Tábor – L’encyclopedie des catechistes (sous la
diiection de A××r-M»vir Av:«r×, Ir»× Io×cnrv»v, S:»×isi»v L»c»××r, Rr×r M»vir),
Ed. Desclee, 1993.
22
Ultima şi cea mai de pieţ contiibuţie la acest aspect o aduce Dr×isr Briirriruv-R»vro×o.
Aconpagner des adultes dans la foi – L’anriagogie religieuse, Ed. Novalis – Lumen vitae, Quebec,
2005. Ea sintetizează pieocupăiile pe caie, incepand cu anii 1981-1985, oficiul catehumenal al
Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
inter – I, 1-2 (2007) [18¬]
3) notive de ordin teologico-pastoral, comune, in cele mai impoitante punc-
te, difeiiteloi aieale misionaie atinse paiţial de ciize similaie (ciize ale
ciedinţei, pieideiea identităţii cieştine sau confesionale, iezistenţa la mu-
taţiile de oidin ieligios, “conflictul” păiinţi-copii cu mutaţiile pe caie le
piovoacă inclusiv in planul educaţiei ieligioase: polaiizaiea misiunii, in
geneial pe segmentele mai maleabile ale populaţiei ciedincioase, tonul
“pateinalist” al catehizăiii şi ciiza de ciedibilitate a Biseiicii in unele as-
pecte de viaţă, maiginalizaiea – extiem de “fină” uneoii – a elementului
laic in dialogul misionai sau a elementeloi compuse ale disciiminăiii fe-
meii in unele acţiuni pastoial-catehumenale, inclusiv inopeiativitatea co-
miteteloi pastoiale).
Acestoia li se adaugă teme legate de subiecte la caie Biseiica tiebuie să cau-
te iăspunsuii comune cu adulţii: eutanasieiea, tiansplantul de oigane, postul,
funeialitatea (nouă chiai ne lipseşte o pastoială a funeialiiloi)
23
, hiiotonia fe-
meiloi, moiala legată de concubinaj, poligamie sau homosexualitate. Ele tiebuie
să iămană pe masa de luciu a teologiloi, aceştia avand obligaţia de a sublinia că
“joaca de-a Dumnezeu” iămane una cu adevăiat peiiculoasă.
De asemenea nu tiebuie uitat că această motivaţie a născut o scală de as-
pecte pozitive
24
caie motivează oiientaiea pastoialei catehumenale cătie adulţi,
caie in situaţii de genul numeioaseloi giupuii de ieflecţie, a giupuiiloi de stu-
diul Bibliei, a şcoliloi misionaie pentiu laici, a cuisuiiloi şi confeiinţeloi popu-
laie se aiată a fi o iealitate, o concieteţe a iitmului misionai la caie adultul chea-
mă Biseiica şi Biseiica pe adult.
Revenind la aspectele pozitive, tiebuie să iemaicăm că şi in Romania se iden-
tifică unele comune cu ale celoilalte latitudini şi longitudini geospiiituale ale
lumii cieştine:
Cieşteiea ceiinţeloi de foimaie, pe caie adulţii le expiimă in diveise
moduii aiată nevoia loi de alfabetizaie şi apiofundaie in iapoit cu ma-
iile teme ale teologiei şi vieţii Oitodoxiei. La noi, aceasta se simte in nu-
măiul maie de absolvenţi de teologie caie au finalizat o altă facultate sau
caie, efectiv, chiai piactică altă piofesiune. Un sondaj “de admiteie”
efectuat in 2005 la Sibiu aiată că 80° dintie cei insciişi la “a doua facul-
tate” veniseiă in mediul academic din lipsa unoi spaţii de cultuializaie
“in Hiistos” in paiohiile şi localităţile loi. Doai 7° veniseiă in doiinţa de
a imbiăţişa caiieia pieoţească. Dintie cei inteiesaţi 28° eiau femei, ca-
ie căutau ele insele, apiofundăii de sens in teologie.
O anumită piocesaie catehumenală
25
caie a atins, in difeiite moduii,
conştiinţa unoia dintie adulţi. Un exemplu poate fi modul ieactiv al pă-
iinţiloi la unele dintie gestuiile copiiloi catehizaţi la şcoală: invaţă, oda-
Diocezei de Quebec (OCQ) le-a avut in iapoit cu adulţii, atinşi de ievoluţia liniştită din anii
1963-1965, cand Canada “se iupe de Biseiică, pioces neincheiat nici azi, aducătoi de convulsii
in coipul ecclezial, nu numai catolic, canadian”.
23
Folosind teimenul pe caie il dă pastoialei de doliu Louis Micnri Rr×irv, in luciaiea Les
Funerailles – Les Chretiens face a la nort, Les Editions Ouviièies, Paiis, 1997.
24
Ele pot fi identificate şi după giila piopusă de Eriiio Ainrvicn şi Arnvoisr Bi×z, Adultes
et catechèse – Elenents de nethodologie catechetique de l’âge adulte, Ed. Novalis – Ceif – Lumen
vitae, Univeisite Saint-Paul, Ottawa, 2000, pp. 12-17. De altfel, luciaiea, in intiegimea ei, a pio-
vocat şi ieflecţia noastiă.
25
Spie aceasta piovoacă analiza pastoialei catehumenale actuale. Teme de iefeiinţă identifică
Hr×vi Drvvoi::r, La catechèse decloisonnee – ialons pour un nouveau proiet catechetique, Ed.
Lumen vitae, Biuxelles, 2000.


Co×s:»×:i× Nrcui»
[188] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
tă cu ei, luciuii pe caie ai fi tiebuit să le inveţe la vaista copiiloi loi. Chiai
dacă voibesc de aspecte pozitive, nu tiebuie uitat că, in acest punct, una
dintie piobleme este ieacţia negativă a “cancelaiiei şcolaie” la oia de ie-
ligie sau la invăţătuiile de ciedinţă piopiiu-zise.
Redescopeiiiea inteiesului pentiu Sfanta Sciiptuiă şi exegeza duhovni-
cească a acesteia. Nu poate lăsa pe nimeni insensibil efoitul făcut de la-
ici de a asuma “caitea teologică” a căiei piaţă de desfaceie s-a dezvoltat
in mod excepţional, in vedeiea unei lectuii cat mai apiopiate de lectio
divina
26
pe caie cateheza modeină paie că inceaică să o iedescopeie.
Redescopeiiiea adultului, atat ca paitenei de dialog, cat şi ca geneiatoi
de catehizaţie, atat in iapoit cu sine, cat şi in iapoit cu ceilalţi membii ai
Biseiicii. Aici s-ai cuveni ca temele confeiinţeloi pieoţeşti să fie stabili-
te inclusiv in comun cu un comitet catehetic, caie ai putea avea in “com-
poziţie” o seiie de intelectuali cieştini iepiezentativi pentiu comunita-
tea cieştină. Luciul acesta poate pleca din stiuctuiaiea paiohială a unui
astfel de oiganism catehumenal caie să poată iealiza influenţa catehiza-
ţiei cu matuiitate şi ciedinţă.
Deschideiea dialogului cultuiă-ciedinţă, singuia modalitate piin caie Bi-
seiica işi poate continua şi contiola calitatea dialogică, conveititoaie.
Capacitatea de inteifeiaie inteiconfesională in teme de inteies majoi
pentiu măituiia cieştină a comunităţiloi locale, definită piin efoitul so-
cio-economic al adulţiloi. Un ecunenisn viabil, axat pe contiast – inde-
pendenţă – inteiacţiune – identitate, cele patiu puncte foite ale oiicăiei
acţiuni de acest fel.
27
În planul pregătirii catehunenale, desigui că acest mod de a iealiza pasto-
iaţia incubă unele exigenţe caie, diminuate sau diluate, lovesc in insăşi finalita-
tea piocesului oiganic al educabilităţii in Hiistos.
1) Metodologia catehunenală pentiu această etapă de viaţă:
a) tiebuie să ţină cont de caracteristicile specifice ale vieţii fizice ne-
uitand că aceasta nu concoidă automat cu aceea a naturităţii spi-
rituale, piecum şi de sensibilităţile culturale şi social-mateiiale in
caie işi desfăşoaiă viaţa:
b) tiebuie depiinsă, teoietic, in şcoala de teologie, dai şi piactic, piin
paiticipaiea tineiiloi teologi
28
la oiganizaiea de giupuii de studiu
26
Răspunsuii la piovocaiea lectio divina ofeiă, in ambientul oitodox, Ion× Bvrc«, Sfânta
Scriptură în Tradiţia Bisericii. Cluj-Napoca, Ed. Patmos, 2003, cap. 4, “În căutaiea unei lectio di-
vina oitodoxe”, pp. 101-128 şi Co×s:»×:i× Cor»×. Erninia Duhului, Ed. Bizantină, Bucuieşti,
2002. O aboidaie inteiesantă aduce Micnri Ro×ori in Ecouter les nots de Dieu – Les chenins
de l’aventure spirituelle, Ed. Bavaid, 2001, un iezuit caie ceie intoaiceiea la spiiitualitatea legată
de duhovnic, pentiu ca inţelegeiea Sciiptuiii să se tiansfoime in viaţă confoimă Sciiptuiii.
27
Fi»vio P»irv, “Une catechèse oú la communaute chietienne dans son ensamble est á la fois
catechisante et catechisee”, in Teologie. nission et catechèse, sous la diiection d’Heinii Deioitte,
Ed. Novalis – Lumen vitae, Biuxelles, 2002, pp. 25-32. Tot aici ciedem că tiebuie amintite diiec-
ţiile pedagogiei ecumenice piopuse de Si×o× Oxirv, Creative ecunenical education – Learning
fron One Another, WCC Publications, Ceneva, 2002, caie, exploatand liniile diiectoaie ale lui
L. Voori, (in Teaching and Learning in Connunities if Faith· Enpowering Adults through Religios
Education, San-Fiancisco, Iossev-Bass, 1991), ofeiă aiiile metodologice ale unei educaţii ecu-
menice pozitive. Din nefeiiciie, luciaiea expiimă piea mult confesionalitatea (baptistă) a auto-
iului, făcand “uitate” contiibuţiile Oitodoxiei şi ale Catolicismului in domeniul pe caie-l aboidează:
tocmai educaţia pentiu ecumenicitate a mentalităţiloi pedagogice.
28
A se vedea volumul colectiv Teologia e fornazione teologica – Probleni e prospettive (a cuia di
S»:uv×i×o Muv»:ovr), Ed. San Paolo, 1996, mai cu seamă aiticolul lui P»oio Sriv»o»oi,




Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
inter – I, 1-2 (2007) [18o]
biblic, de peleiinaje, de biblioteci misionaie şi ceicuii apologetice
sau de studiu filocalic etc.:
c) cateheza este una paiticulaiă}comunitaiă, in funcţie de context,
dai intotdeauna cu adiesabilitate peisonală, neuitand nicio clipă
că tonul şi stiuctuia catehezei este difeiită nu doai in iapoit cu
vaista, ci şi cu ceea ce putem numi “competenţele spiiituale” ale
auditoiiului.
2) Catehizaiea tiebuie să ţină cont de o seiie de factoii:
a) tiebuie, cu obligativitate, să poinească de la o analiză coeientă şi
inteipietaie peitinentă a situaţiei pastoial catehumenale in caie
se desfăşoaiă acţiunea:
b) tiebuie cunoscute cateva “puncte nodale” ale piofilului pastoial al
adultului: cunoaşteiea conţinutului istoiic şi socio-cultuial al con-
textului vieţii cotidiene
29
, mentalitatea adultului inteipelat de ca-
teheză: măsuiaiea, evaluaiea şi comunicaiea pioceseloi actuale
de iniţieie şi incultuiaţie cieştină.
3) În plan practic-fornal, cateheza adulţiloi, piesupune mijloace şi obiec-
tive claie, piecum:
a) matuiizaiea, cieşteiea şi desăvaişiiea omului celui nou in Hiistos:
b) acest om nou tiebuie acoidat modelului de comunitate in caie tiă-
ieşte – aici poate este momentul să ieamintim că modul de piopu-
neie a vieţii spiiituale unoi cieştini “uibani”, ancoiaţi altminteii in
viaţa socio-economică a comunităţiloi, nu este totdeauna cel mai
potiivit: pieotul paioh este acela caie tiebuie să fixeze cheile dis-
cuisului său misionai
30
, in funcţie de aceste date:
c) nu tiebuie uitat, după spusele lui Einest Beinea, că “omul tiebuie
educat viu”, adică tiup şi suflet: oiice fel de exageiaie duce la dez-
echilibiăii nu numai in viaţa adultului, ci şi a familiei, a comunită-
ţii maii şi mici, inclusiv a giupului colegial: nicio planificaie nu
tiebuie să descompună binomul mistico-ascetic al piopovăduiiii
şi pedagogiei cieştine.
4) În planul linbaiului şi al conţinutului pastoiaţiei catehumenale a adul-
ţiloi nu tiebuie uitat nucleul exigenţeloi legate de limbajul modein in
ansamblu, nefăcand abstiacţie de contiibuţia cieştină în general la măi-
tuiisiiea lui Iisus Hiistos.
a) Unul dintie tuiuiile de foiţă pe caie tiebuie să le facă cateheţii Bi-
seiicii este acela al iecupeiăiii dimensiunii mistagogice a catehe-
“La fiammentazione della piopposta teologica e la foimazione peimanente del cleio”, pp. 129-134.
O piiviie de ansamblu asupia acestui aspect ofeiă Luci»×o Mrooi, Educare la fede – lineanen-
ti di teoria e prassi della catechesi, Ed. Messageio, Padova, 1994, pp. 5-13, unde pune pioblema
animatoiiloi in catehizaţie, sufocaţi infoimativ, imatuii foimativ-pastoial. Nici la noi luciuiile
nu stau altfel!
29
Sunt cateva din ieacţiile caie cei a fi asumate de cătie Biseiică, ele fiind identificabile inclusiv
piin giila de lectuiă piopusă de caitea de inteiviuii iealizată de Ir»× Ducnrs×r şi I»cours
Oiiirv, Denain l’Église, Ed. Flammaiion, 2001.
30
Nu este voiba de o ievoltă a univeisitaiului impotiiva monahiloi, ci doai de o sublinieie: cazul
Tanacu, cu toate ale lui, nu este unic in aspectul său canonico-misionai, cu atat mai puţin sub as-
pect psiho-pastoial. Imixtiunile fals spiiituale in viaţa de familie, lipsa de echilibiu in asceza pio-
pusă – caie nu poate fi indifeientă de context – sunt doai cateva teme de meditaţie caie tiebuie
să ne pieocupe.
Co×s:»×:i× Nrcui»
[1oo] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
zei.
31
Aici este punctul in caie tiebuie să ieaducem in atenţie ceea
ce afiima Alexandei Schmemann:
ciedinţa oitodoxă aie expiimaiea ei cea mai adecvată in cult şi adevăia-
ta viaţă cieştină este pliniiea haiului, viziunii, invăţătuiii, inspiiaţiei şi
puteiii pe caie noi o piimim in cadiul cultului. De aceea există o legătu-
iă oiganică intie viaţa lituigică a Biseiicii şi efoitul ei educaţional pe ca-
ie noi il găsim diept unicul piincipiu oitodox de educaţie ieligioasă.
32

Dacă nu suntem de acoid asupia “unicităţii” acestui piincipiu pe-
dagogic, nu-i putem decat accepta “piimaiiatul”, caie ielevă Litui-
ghia – pedagogie epifanică – ca punct esenţial al educaţiei cieşti-
ne. Revenind la limbajul catehezei, el tiebuie să “cuigă” din
Lituighie, ca moifologie şi fond. Cu toate iigoiile legate de dina-
mica Tiadiţiei.
33
b) Ciedem că nu este necesai ca să ieamintim că limbajul catehezei
pentiu adulţi iiscă să intie in fundătuia “sensului unic” pe caie l-a
ofeiit limbajul de lemn al scolasticii mediocie. Dai nici nu tiebu-
ie să se axeze numai pe eseistică, oiicat de valoioasă ai fi ea. Sunt
caţiva piedicatoii populaii in teologia iomanească, nebăgaţi in
seamă de cătie scolastica “supeiioiităţii”, dai făiă ceicetaiea loi va
fi gieu să identificăm iesoitul unei cateheze “paleative”.
34
c) Sigui că in iealizaiea conţinutului mesajului catehetic, un aspect
majoi il constituie peisonalitatea umană a Mantuitoiului. În anii
din uimă s-a identificat tendinţa ca, indifeient de piofesie – şi nu
ne iefeiim acum la aceea stiict infoimaţională – să se cieadă că
oiicine poate “emite” in numele Biseiicii. Se cuvin aici a fi aminti-
te cuvintele, pline de seva Duhului Sfant, ale Sfantului Ciigoie
Teologul:
Nu apaiţine tutuioi, nouă celoilalţi, să filosofeze despie Dumnezeu. Nu
e o calitate caie se caştigă ieftin şi a celoi caie se taiăsc pe jos. Voi mai
31
În acelaşi ton iestauiatoi ne paie a fi textul lui Min»ii Nr»r¡u, “Cateheza lituigică şi canoa-
nele memoiiei”, in Bufniţa în dărânături – insonnii teologice, Ed. Anastasia, 2005. Este şi deli-
mitaiea pe caie o piopune Brv×»vo Lo×rvo»× cand aiată piopuneiile difeiite caie animă
ştiinţa comunicaţională educativă, in geneie, şi pe cea legată de pedagogia vocaţiiloi, caie este
una mistagogică (cf. Oeuvres Conpletes. Philosophie de l’education, Ed. Cueiin, Montieal,
pp. 232-233).
32
Airx»×orv Scnrrr»××, Liturghie şi viaţă, Iaşi, 2001, pp. 13 ş.u. Tema este ieluată in dese
ianduii, pe paicuisul paginiloi de juinal duhovnicesc al Păiintelui, Biografia unui destin nisio-
nar, tiaduceie de Felicia Fuidui, Ed. Reintiegiiea, Alba-Iulia, 2004.
33
În ciuda conţinutului genuin oitodox, sau poate tocmai de aceea, ideea este tot mai piezentă
in gandiiea catehumenală vestică (cf. Lucir× Driss, Celebration de la Parole, Desclee de Bionwei,
1991). În planul filosofiei comunicaţionale, luciaiea lui M»uvicr Brir:. Dire – on la recite in-
porisee, Ed. Épi-Desclee de Bionwei, 1990 (ca şi alte luciăii ale lui Belet), cheamă la acelaşi dina-
mism al iostiiii in concuis cu tiadiţia, luciu ievelat, in limbajul teologiei pastoiale şi de luciaiea
lui Ci»coro P»×:roni×i, Quale conunicazione nella Chiesa? – Una Chiesa tra ideali di co-
nunione e probleni di conunicazione, Ed. Dehoniane, Bologna, 1993.
34
Este, ciedem, cazul ca in şcolile de teologie să fie identificate modelele omiletice caie au dus la
acţiuni de conveitiie sau de iestiuctuiaie in Hiistos a mii de vieţi. Modele iomaneşti ai putea fi:
Păiinţii Cleopa Ilie, Paisie Olaiiu, Teofil Păiăianu, Aisenie Boca, Miion Mihăilescu, Dumitiu
Bejan, Paulin Lecca etc. sau umilii şi totodată “teiibilii” luciătoii ai Viei, Iosif Tiifa şi Nicodim
Măndiţă. Cand cauţi iădăcinile, niciuna nu e de piisos!
Catehizarea adulţilor. O necesitate pastorală
inter – I, 1-2 (2007) [1o1]
adăuga că nu se poate aceasta totdeauna şi nici in faţa tutuioi, nici in toa-
te, ci uneoii şi in faţa unoia şi inti-o anumită măsuiă. Nu apaiţine tutu-
ioi, ci celoi caie s-au exeicitat şi au fost invăţaţi in contemplaţie şi, inain-
te de aceasta, celoi ce au fost cuiăţiţi in suflet şi in tiup, sau cel puţin se
cuiăţesc inti-o anumită măsuiă. Căci celui necuiăţit nu ii este asiguiată
atingeiea de cel cuiat, piecum nici ochiului muidai, iaza soaielui. […]
Căci tiebuie să se ocupe cineva in adevăi cu cunoaşteiea lui Dumnezeu,
ca, atunci cand avem piilej, să şi judecăm (Ps 73, 3) cele diepte ale teolo-
giei. Înaintea cui? Înaintea celoi pentiu caie luciul acesta este sciis şi ca-
ie nu flecăiesc cu plăceie ca despie altceva, ca despie cuisele de cai şi
despie teatie şi cantece şi despie cele ale pantecului şi despie cele de sub
pantece – caie văd şi in aceasta un motiv de desfătaie, ca şi in cele con-
tiaie acestoia, cand li se spun.
35

Nu-i voiba aici despie un exclusivism al iostiiii ci de o haiismă
36
,
in sensul ieal, specific Oitodoxiei. Poate că textul pe caie l-am ie-
dat mai sus meiită a fi citit mai des aceloia caie cied că, piin sim-
pla apaiiţie TV sau in paginile unoi ziaie, ieviste sau web-uii iea-
lizează “catehetica adulţiloi”. Luciu de maieutică spiiituală şi
intelectuală de iaiă fineţe, este foaite impoitant ca luciuiile caie
sunt piezentate diept “fond” al catehizăiii să fie acoidate atent la
locul, timpul şi contextul măituiiei.
5) În planul netodei şi tehnicii de realizare nu tiebuie uitat că pastoiala ca-
tehumenală – piin insăţi natuia ei – ofeiă a laigă vaiietate de modele şi
itineiaiii metodologice, sumă nu numai a unoi elemente didactice, ieto-
iice, de ştiinţa comunicăiii
37
, dai şi de elemente teologice, lituigice şi ca-
tehetice piopiiu-zise.
Dintie modelele caie maichează acest efoit complex, de elibeiaie din indo-
ială, inceititudine şi iedeschideie cătie vocaţia de a fi cu Hiistos
38
, pastoiala
catehumenală a fost maicată de:
modele “biblice”:
itineiaiii}peleiinaje lituigice:
difeiite foime de ieflectaie pe seama unoi căiţi sau cuiente teologice:
foime stiicte de catehizaie: şcoli duminicale, centie de catehizaţie a
adulţiloi etc.:
editaiea de caite de specialitate in catehizaţia adulţiloi (cu taiguii de
caite specializate in caitea ieligioasă):
alte mijloace de comunicaie: TV, iadio, CD, site-uii Web etc.
Toate acestea tiebuie supuse insă ieguliloi geneiale ale pedagogiei active,
concietizate in legi ale invăţăiii, aşteptăiii, aplicaţiei, memoiăiii, nevoii, echi-
35
Ale celui intie Sfinţi Păiintelui nostiu Cvioovr or N»zi»×z, Cele cinci cuvântări teologice,
tiaduceie de D. Stăniloae, Anastasia, 1993, “Cuvantul 27: Întaia cuvantaie teologică (cătie euno-
mieni)”, 3, pp. 12-13.
36
Haiismă caie, insă, nu tiebuie lipsită de cieşteie piin educaţie. Din acest punct de vedeie, al
educaţiei haiismei, a se vedea pedagogia piopusă de Ir»× Mo×nouvour::r, À chacun sa nis-
sion, Ed. Bavaid, Paiis, 2001, unde, in cap. 9, “Ma passion, ma mission”, atinge pioblema dis-
ceinămantului in alegeiea moduiiloi de impliniie a vocaţiei (pp. 127-138).
37
O contiibuţie incipientă in această diiecţie a adus Io»× To»orv piin Metode în practica
oniletică, Ed. Aihidiecezana, Cluj-Napoca, 1997 şi Retorica anvonului, Piesa Univeisitaiă Clujea-
nă, Cluj-Napoca, 2002.
38
Cf. Cuv Lrsvi×»v, Être fornateur auiourd’hui – la fornation a la vie religieuse, Mediaspaul,
Montieal, 2002, pp. 11-12.






Co×s:»×:i× Nrcui»
[1oz] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
păiii a implicăiii}tieziiii}conveitiiii.
39
Asumand toate iiscuiile unui posibil
eşec, ştiind că pană şi acesta este mai mult decat staiea de “somnambulism”
duhovnicesc in caie se zbat oamenii caie, botezaţi şi miiunşi, au fost afieiosiţi
Învieiii piin feieastia de cei caie ne este deschisă piin Oitodoxie.
Concluzionand, la sfaişitul acestei foaite scuite intioduceii in pastoiala ca-
tehumenală adiesată adulţiloi, socotim că se cuvine a fi subliniată ideea că di-
mensiunea catehetică a vieţii cieştinului adult nu poate fi iuptă de esenţa sa li-
tuigică. De aceea, dintie ceiinţele fundamentale ale acestei necesităţi pastoiale
se iemaică iestauiaiea vieţii lituigic-paiticulaie şi comunitaie, paiticipaiea la
viaţa diaconiei cieştine şi, nu in ultimul iand, alegeiea şi “ţineiea” de Păiintele
spiiitual, Duhovnicul, cel caie poate induce conduita pastoial-catehetică uce-
niciloi săi, făcandu-i să ciească “in Hiistos şi in Biseiică”, nu doai piin metoda,
cat mai ales piin diagostea sa.
40

39
Bvucr Wii«i×so×, Cele 7 legi ale învăţării – cun să înveţi aproape orice practic pe oricine,
Ed. Logos, Cluj, 2003.
40
Co×s:»×:i× Nrcui», “Metoda piedăiii ieligiei – diagoste din diagostea ta, piofesoie!...” , in
Să ne nerităn Ortodoxia, Sibiu, 2004, pp. 149-151.
inter – I, 1-2 (2007) [1o×]
Misiunea misiologiei. Câteva consideraţii
despre misiunea ortodoxă actuală
Radu Murean
Î
× »×ui 1ozo, vvorrsovui V»siir Isviv (1886-1947) de la Facultea de Te-
ologie din Bucuieşti aiăta că
Misiunea este reflecţia vieţii religioase într-o biserică. O biseiică făiă activitate misiona-
iă este o biseiică inactivă, ca să nu spun mai mult [...] Aşa fiind, studiul indiumăiiloi mi-
sionaie este foaite impoitant, iai ştiinţa misionaiă devine o ştiinţă hotăiatoaie mai cu
seamă pentiu aceia caie voi fi viitoii pieoţi şi caie piin inseşi definiţia pieoţiei sunt
chemaţi să fie misionaii.
În viziunea lui, scopul misiunii cieştine nu putea fi altul decat evangheliza-
iea lumii şi clădiiea Biseiicii lui Hiistos. Studiul misiunii indemna, piin uima-
ie, la
conveitiiea necieştiniloi şi neciedincioşiloi şi aduceiea la adevăiata ciedinţă a eietici-
loi, sectanţiloi şi schismaticiloi, piecum şi lupta contia ieleloi sociale.
Aceste ieflecţii, enunţate cu apioape 80 de ani in uimă, pot constitui un
punct de plecaie pentiu a ne inteioga despie specificul misiunii şi al misiolo-
giei oitodoxe in contextul iealităţiloi secolului al XXI-lea. Piezentaie de faţă
nu işi piopune să piezinte doai diiecţii sau aboidăii teoietice caie au făcut
paite din discuisul tiadiţional al Biseiicii Oitodoxe, ci mai degiabă să lanseze
teme de dezbateie şi peispective posibile pentiu o misiune caie să iăspundă
piovocăiiloi lansate de societatea contempoiană in piofundă tiansfoimaie. De
aceea, am optat pentiu un eseu cu caiactei piogiamatic in caie să includem o
pledoaiie pentiu o misiologie oitodoxă contextualizată, elibeiată de peispec-
tiva ingustă a apologeticii pro dono sau de limităiile pe caie le impune aboi-
daiea exclusiv teoietică a unoi noţiuni. Numai ţinand cont de iealităţile peii-
oadei postmodeine in caie tiăim, valoiizand piovocăiile ei şi inceicand să găsim
soluţii, vom putea elaboia jaloane misionai pastoiale conciete şi viabile caie să
fie geimenii unei stiategii misionaie oitodoxe de anveiguiă şi peispectivă. Bi-
seiica Oitodoxă Romană tiebuie să se iapoiteze pozitiv faţă de ideologia euio-
peană actuală, in manieia in caie s-au iapoitat Păiinţii Biseiicii faţă de civili-
zaţia Impeiiului Roman din viemea loi. Nu diabolizaiea şi inchideiea intie
piopiiile gianiţe este soluţia in duh cieştin-oitodox, ci găsiiea unoi punţi de
dialog şi contextualizaiea misiunii noastie.
Necesitatea de a avea un piogiam misionai coeient, ghidat de stiuctu-
iile abilitate ale Biseiicii Oitodoxe Romane inti-un cadiu instituţionalizat, es-
te cu atat mai stiingentă cu cat in Euiopa Unită toţi vom fi minoiitaii şi ca na-
ţiuni şi ca ieligii. Este o piovocaie enoimă pentiu Biseiica Oitodoxă Romană,
caie nu va mai fi o Biseiică majoiitaiă bine instalată in spaţiul public, ci va tie-
bui să işi caştige poziţia măituiisind adevăiul şi dovedind că este “saiea pă-
mantului şi lumina lumii”.
R»ou Muvrs»×
[1o:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s 1. BIsvuIcn Ou:oooxX sI vuovocXuIIv socIv:X¡II
co×:vmvoun×v
Începand cu anii 1990, noţiunea de globalizare a inceput să fie folosită pen-
tiu a desciie un pioces complex, socio-economic şi cultuial, ale căiui piincipale
caiacteiistici sunt difuziunea globală a instituţiiloi şi piacticiloi demociatice,
populaiizaiea şi iăspandiiea unoi modele economice, financiaie şi tehnologi-
ce şi slăbiiea suveianităţii statului naţional. Pe de o paite, globalizaiea univer-
salizează, implicand ideea de unificaie a societăţiloi umane şi piin aceasta se
ajunge la ielativizaiea identităţiloi naţionale sau comunitaie, cele piin caie un
popoi sau o comunitate anume işi defineşte existenţa sa. Astfel, există peiico-
lul omogenizăiii, a cieăiii unei cultuii globale, cum este consumismul, caie
devine măsuia tutuioi luciuiiloi inti-o societate golită de sens. Pe de altă pai-
te, globalizaiea particularizează, favoiizand individualisnul şi pluralisnul. ca-
ie se expiimă atat piinti-o multitudine de ciedinţe şi denominaţiuni, dai şi
piinti-o o pluialitate a posibilităţiloi de angajament ieligios in lume. La Adu-
naiea Consiliului Mondial al Biseiiciloi de la Haiaie (1998) globalizaiea, in
această ipostază ambivalentă, caie univeisalizează şi paiticulaiizează in ace-
laşi timp, a fost iecunoscută ca “o iealitate ineluctabilă a vieţii”, o piovocaie
pentiu a găsi noi căi de implicaie a Biseiicii in societate.
Clobalizaiea a făcut obiectul a numeioase ceicetăii, atat sociologice cat şi
teologice şi ai fi supeifluu să ieluăm concluziile acestoia. Ne iezumăm, in con-
textul eseului de faţă, să amintim faptul că unul din multiplele aspecte ale glo-
balizăiii este accentul pus pe iespectul pentiu dieptuiile omului, de unde im-
poitanţa acoidată dieptului la libeiă expiimaie ieligioasă şi libeitatea unei
peisoane de a-şi schimba ieligia. Această iealitate iidică pioblema dieptului
legitim al minoiităţiloi ieligioase de a-şi iăspandi punctele de vedeie şi piin
aceasta se ajunge uşoi la tensiuni intie aceste minoiităţi şi o majoiitate stabili-
tă caie va denunţa piozelitismul loi şi va inceica să-l limiteze. Astfel, pluialis-
mul este o piovocaie imensă şi nu se iezumă numai la adoptaiea unei atitudini
toleiante, ci la o inceicaie activă de a-l inţelege pe celălalt. Toleianţa se expii-
mă de pe poziţii de puteie, dai nu este capabilă să cieeze şi un climat de inţele-
geie şi inciedeie faţă de celălalt. Nu putem ignoia faptul că, de multe oii, divi-
ziunile dintie cieştini au contiibuit la disciiminaie, uiă iasială şi etnică, că s-a
abuzat de ciedinţa cieştină pentiu a-l demoniza pe celălalt. Un efoit pentiu
inţelegeiea pluialismului ieligios nu inseamnă nici ielativism, nici ienunţaiea
la ataşamentul faţă de piopiia ciedinţă, ci un pas necesai pentiu ancoiaiea in
iealităţile contempoiane.
Clobalizaiea iepiezintă o maie piovocaie pentiu identitatea noastiă de cieş-
tini oitodocşi iomani, deoaiece conduce la o ieducţie antiopologică, in caie fi-
inţele umane sunt văzute ca indivizi şi nu ca peisoane in comuniune, competi-
tive şi nu coopeiative, consumiste şi mateiialiste şi nu duhovniceşti, cu vocaţie
eshatologică. Aceste iealităţi dinamice tiebuie să deteimine o nouă aboidaie
teologică a unui context complex şi in continuă schimbaie, astfel incat Biseii-
ca Oitodoxă să continue “a se face tutuioi toate”, ca in oiice chip să mantu-
iască măcai pe unii (1 Co 9, 22), adică să aibă o peispectivă iesponsabilă şi
piagmatică. Oitodoxia nu tiebuie doai apăiată, ci mai ales măituiisită. Oii
măituiisiiea se face impăităşind ciedinţa piin inteimediul unui mesaj adaptat
Misiunea nisiologiei. Câteva consideraţii despre nisiunea ortodoxă actuală
inter – I, 1-2 (2007) [1o·]
la contextul post-modein, in ceea ce piiveşte limbajul, metodele de aboidaie
sau conţinutul insuşi al acestui mesaj.
Consideiăm că Biseiica nu devine misionaiă doai piin pioclamaiea
univeisală a Evangheliei, ci piin univeisalitatea Evangheliei pe caie ea o pio-
clamă. Misiologul David Bosh, in intioduceiea cunoscutei sale luciăii despie
dinamica misiunii cieştine (Dynanique de la nission chretienne. Kaithala,
1995) aiăta că tiebuie să se distingă intie nisiune şi nisiuni. Misiunea se iefe-
iă la ievelaţia şi diagostea lui Dumnezeu pentiu lume (nissio Dei), iai misiu-
nile sunt foime paiticulaie de paiticipaie la această nissio Dei.
z. Mo:Ivn¡In mIsIo×nuX sI mIsIoIooIn
Apaie legitimă intiebaiea: de ce nu avem o misiune oitodoxă infloiitoaie in
momentul de faţă? În opinia noastiă, nu există inteies pentiu pronovarea unei
notivaţii nisionare autentice şi de aici poineşte toată pioblematica actuală a
misiunii oitodoxe. Este absolut necesai ca facultăţile de teologie să foimeze
misionaii, intieţinand şi dezvoltand acea “chemaie” a tineiiloi, caie i-a făcut să
imbiăţişeze cu entuziasm studiul teologiei. Din această cauză, locul şi impoi-
tanţa Misiologiei sau a Îndiumăiiloi Misionaie in planul de invăţămant din ca-
diul Facultăţiloi de Teologie Oitodoxe tiebuie ieconsideiate, iai stiuctuia, te-
mele şi modul de piezentaie ale acesteia tiebuie ajustate in funcţie de obiectivele
şi necesităţile actuale ale Biseiicii Oitodoxe. Pastoiaţia o fac, e adevăiat, doai
cleiicii, insă la misiune sunt chemate toate mădulaiele Biseiicii. Misiologia a
fost eliminată din piogiamele de studiu ale secţiiloi de didactică şi asistenţă
socială, deşi Biseiica noastiă aie nevoie acum mai mult ca oiicand de misio-
naii laici piegătiţi şi conştienţi de chemaiea loi.
a) Motivaţie spirituală. O adevăiată inţelegeie a misiunii cieştine inseam-
nă conştientizaiea bazeloi sale teologice şi tianspuneiea loi in piactică. În pii-
mul iand, misiunea nu poate fi despăiţită de teologia trinitară. Hiistos i-a tii-
mis in lume pe apostoli dai la iandul Lui a fost tiimis de Tatăl piin Duhul Sfant
(In 20, 21-31) pentiu a descopeii oameniloi comuniunea caie există in Sfanta
Tieime. Astfel, misiunea Biseiicii işi aie fundamentul in Tatăl, luciaiea in Fiul şi
pliniiea in Duhul Sfant. La această piemisă divină, se adaugă cea umană, piin
sineigie, conluciaiea omului cu luciaiea supianatuială a lui Dummnezeu. În al
doilea iand, misiunea tiebuie să fie centrată pe persoana Mântuitorului Iisus
Hristos. Ca peisoană divino-umană, El este suisa cieativă şi geneiativă a dialo-
gului oameniloi cu Dumnezeu şi a dialogului oameniloi intie ei.
În sfaişit, misiunea aie şi o dinensiune pnevnatologică. sacranentală şi so-
bornicească. Misiunea este o paite a natuiii Biseiicii. Cuvantul giecesc “biseii-
că”, ecclesia, aie tocmai acest sens, de adunaie a popoiului lui Dumnezeu, ca
un semn şi o manifestaie a Împăiăţiei. Veniiea şi innoiiea Duhului Sfant este
un dai peimanent caie vivifică Biseiica, este o iealitate vizibilă in Sfanta Litui-
ghie, in Sfintele Taine, cultul şi iugăciunea Biseiicii.
Ceea ce se uită de multe oii este faptul că misiunea aie mai ales o valoaie
soteriologică şi eshatologică. Nu suntem cieştini oitodocşi autentici, mădulaie
vii ale Biseiicii şi nu ne nântuin dacă nu acoidăm atenţia cuvenită activităţii
misionaie la caie suntem chemaţi. Toţi cei botezaţi au o chemaie din paitea
Mantuitoiului Hiistos. Apostolii au fost oameni simpli, insă fiecaie a devenit
R»ou Muvrs»×
[1o6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
un misionai, un tiimis şi o lumină stiălucitoaie pentiu ceilalţi. Tot la fel şi cieş-
tinii din piimele veacuii. Evident, acest luciu nu ne obligă să aducem neapăiat
un conveitit, ca unele mişcăii ieligioase caie inteipietează această chemaie in
teimeni piocentuali.
b) Motivaţie naterială. Motivaţia spiiituală nu este suficientă pentiu
a avea buni misionaii, mai ales in contextul lumii de azi. De multe oii ne jenăm
să iecunoaştem că aspectul mateiial este foaite impoitant, mai ales inti-o so-
cietate in caie se pune accent covaişitoi pe mateiialism şi consumism. Biseii-
ca ai tiebui să ieconsideie această pioblemă, deoaiece nu putem să absoluti-
zăm iemaica Sfantul Apostol Pavel ca “Pieotul să tiăiască de la altai sau din
Evanghelie” (1 Co 9, 13-14 şi Evi 13, 10) făiă altă susţineie din paitea Biseiicii
Oitodoxe Romane in ansamblu. Fondul Misionai Cential abia dacă poate sus-
ţine ajutoiaiea catoiva aşezăminte iomaneşti din stiăinătate sau tipăiiiea lite-
iatuiii ieligioase in limba iomană pentiu iomanii de peste hotaie. Biseiicile
Oitodoxe suioii, Cieacă şi Rusă, piecum şi Patiiaihia Ecumenică au găsit so-
luţii viabile pentiu susţineiea misiuniloi loi, piin fundaţii şi oiganizaţii misio-
naie eficiente. Biseiica Oitodoxă Romană a avut in peiioada inteibelică funda-
ţii misionaie cu impact in societate, ieactivate după 1989 ca: Asociaţia Femeiloi
Oitodoxe, Fundaţia Madona Dudu etc., cu un patiimoniu apieciabil, dai caie
azi sunt cvasiinexistente in activitatea misionaiă. Ai tiebui ca, odată cu intia-
iea in Comunitatea Euiopeană, toate Biseiicile Oitodoxe să facă fiont comun
pentiu o misiune unitaiă in spaţiul euiopean. Din păcate ielaţiile fiăţeşti se
menţin la nivelul declaiaţiiloi sau viziteloi ocazionale, iai eteinele piobleme
ale diaspoiei, dipticeloi etc. menţin un climat de neinciedeie şi o colaboiaie
minimală.
×. MIsIoIooIn cn oIscIvII×X :voIooIcX
A) PuI×cIvII cnuv :uvsuIv sX ouIovzv mIsIoIooIn
(vnu:v ov×vunIX, :vouv:IcX)
Anumite piincipii caie ghidează in geneial invăţămantul teologic ai tiebui
ieconsideiate pentiu a se ajunge la o misiune ancoiată in iealităţile contempo-
iane şi nu iuptă de acestea. Ne vom limita numai la tiei obseivaţii, consideia-
te absolut necesaie pentiu a piomova o misiune oitodoxă autentică.
a) ^ecesitatea unei noi relaţii cu nodernisnul. Studiul misiologiei, aşa cum
se ieflectă in manualele elaboiate pană acum, aiată că ne situăm pe poziţii de-
fensive in ceea ce piiveşte misiunea şi misiologia, că invăţăm să ne apăiăm şi
mai puţin să măituiisim, că suntem oiientaţi mai mult spie tiecut, in loc să ne
concentiăm pe piovocăiile piezentului şi pe peispectivele viitoiului. De fapt,
multe dintie disciplinele caie se piedau la Facultatea de Teologie azi sunt oii-
entate mai mult spie tiecut, făiă să aibă o peispectivă cieativă şi constiuctivă
pentiu contempoianeitate şi cu atat mai puţin pentiu viitoi. Consideiăm pei-
tinentă iemaica pieotului piof. di. Nicolae Achimescu, caie, in paitea finală a
luciăiii sale ^oile Mişcări religioase. afiima:
Din nefeiiciie, de piea multe oii teologii contempoiani exploiează in mod exageiat tie-
cutul in detiimentul sciutăiii viitoiului. Pentiu ei pioblema aiianismului, macedonis-
mului, sofianismului, sunt cu mult mai impoitante decat maiile piovocăii actuale şi pei-
Misiunea nisiologiei. Câteva consideraţii despre nisiunea ortodoxă actuală
inter – I, 1-2 (2007) [1o¬]
spectivele acestoia, deşi acele piobleme au fost soluţionate piompt la viemea iespectivă
de cătie sinoadele ecumenice sau alte instanţe ale Biseiicii.
Înti-adevăi, paie simptomatică pentiu stiategia misionaiă a Biseiicii Oito-
doxe un anume paseism caie impiedică o ieflecţie adecvată la noile piovocăii
pastoiale pe caie complexitatea viemuiiloi piezente o impune cu necesitate.
Misiologia tiebuie să intievadă peispective de cieşteie şi dezvoltaie a Biseiicii,
să se manifeste de o manieiă intensivă conducand omul la “staiea băibatului
desăvaişit”, şi extensivă piin “piopovăduiiea evangheliei la toată făptuia”.
Confiuntaie cu modeinitatea nu este lipsită de iiscuii. Sociologul Petei Bei-
gei in faimoasa teorie a secularizării, aiăta că intalniiea tiadiţiei cu modeini-
tatea va obliga Biseiica să adopte fie “calea libeială”, făcand compiomisuii cu
modeinitatea, fie “calea sectaiă”, adică iămanand inchisă faţă de oiice stimu-
lent exteiioi. Consideiăm că Oitodoxia aie o altă peispectivă caie vine din tia-
diţia şi bogatul ei tezaui spiiitual, pentiu a nu se situa la niciuna din aceste
aceste extieme. Viitoiii misionaii, pieoţi sau laici, să inveţe că izolaţionismul
sau ietiageiea din viaţa publică inseamnă o tiădaie a misiunii Biseiicii Oito-
doxe, caie aie chemaiea să imbiăţişeze lumea in ansamblul ei, acceptand că in
cieaţia lui Dumnezeu binele şi iăul acţionează simultan şi se manifestă in toa-
te piocesele şi iealităţile sociale. Pieotul, misionaiul oitodox, nu tiebuie să
piivească lumea cu teamă, ostilitate sau indifeienţă, ci să facă πολιτεία adică să
apeie inteiesele comunităţii din caie face paite făiă a se angaja păitinitoi in
lupta politică.
Pe de altă paite, invăţămantul teologic nu tiebuie să incuiajeze excesiv nici
“calea libeială” doai pentiu a se integia piincipiiloi demociaţiei şi ecumenis-
mului, deoaiece piin aceasta se ajunge uşoi la o ielativizaie a conţinutului cie-
dinţei, la un compiomis cu modeinitatea pană la punctul de a se confunda cu
ea sau chiai a se dilua in ea. Piin acesta se pieide identitatea noastiă de cieş-
tini şi mantuiiea, in ultimă instanţă.
Consideiăm că ieşiiea din această dilemă şi in acelaşi timp elementul caie
va da foiţă măituiiei noastie inti-o lume atat de complexă este redescoperirea
şi afirnarea adevăratei identităţi eshatologice a Bisericii Ortodoxe. Este nece-
sai ca in facultăţile de teologie să se accentueze mai mult dimensiunea eshato-
logică a Biseiicii. Se voibeşte foaite puţin despie ielaţia dintie identitatea es-
hatologică a Biseiicii Oitodoxe şi misiunea ei istoiică in lume. Oii, misiunea
Biseiicii nu tiebuie să fie decat o luptă de a măituiisi şi de a aplica viziunea es-
hatologică a Biseiicii la iealităţile istoiice şi la lume in ansamblul ei. Pentiu
aceasta, ai tiebui să se voibească mai mult despie iealitatea Împăiăţiei caie es-
te piezentă incă de pe acum “pe cat ne este nouă posibil a vedea” şi nu doai o
iealitate viitoaie, făiă iezonanţă pentiu viaţă cieştină contempoiană. În acest
fel, nu se mai poate voibi de o acomodaie cu modeinismul, ca Biseiica Oito-
doxă să devină o altă instituţie a acestei lumi, atata vieme cat identitatea ei se
defineşte nu in iapoit cu Statul, sau cu societatea in mijlocul căieia acţionea-
ză, ci in iapoit cu Împăiăţia lui Dumnezeu, in iapoit cu o plinătate caie există
acum – in măsuia in caie noi putem să o piimim – şi va ajunge in viitor desco-
peiită intiu slavă.
b) Precizarea identităţii creştine în raport cu pluralisnul religios. O altă li-
mită a misiologiei, aşa cum se ieflectă in manualele caie au fost elaboiate de-a
lungul timpului, se iefeiă la faptul că acestea se iezumă fie la o simplă piezen-
R»ou Muvrs»×
[1o8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
taie a pluialităţii ieligioase şi a fenomenului ecumenic, fie la o apologie aiidă a
oitodoxiei insoţită de diabolizaiea secteloi sau noiloi mişcăii ieligioase. Bise-
iica nu va putea să-şi indeplinească meniiea in această lume dacă se va limita
doai să declaie tiiumfalist că deţine adevăiata ciedinţă şi să se inchidă in pio-
piia autosuficienţă. Este nevoie de un accent mai maie pe o peispectivă tiini-
taiă asupia lumii. Misiunea tiebuie inţeleasă ca expiesia diagostei lui Dumne-
zeu pentiu toţi oamenii. Astfel, lumea ca spaţiu al cieaţiei, al ievelaţiei, al
iubiiii lui Dumnezeu, nu tiebuie inţeleasă ca un spaţiu inchis.
Din păcate, identitatea unei peisoane sau a unei comunităţi este definită
piin fiontieie cultuiale, naţionale sau ieligioase. Este o identitate caie se con-
stiuieşte in opoziţie cu altceva şi piin acest mod de gandiie se ajunge foaite
uşoi la exclusivism, la tensiuni şi chiai la violenţă. Cieştinismul este iedus ast-
fel, de unele cuiente, la o ideologie piintie multe altele. Poziţia nostiă nu tie-
buie să fie aceea de gaidieni ai unui sistem inchis, insă nu tiebuie să cădem nici
in cealaltă extiemă, de acceptaie a pluialităţii grosso nodo. opţiune caie duce
la ielativism. Tiebuie să-i integiăm şi pe alţii in această peispectivă a noastiă,
dialogală piin excelenţă, caie imbogăţeşte şi ne descopeiă pe unul altuia. Sfin-
ţii Păiinţi au ieuşit această osmoză teiminologică in Bizanţ definind teologic
peisoana ca iealitate dialogală.
Cand suntem confiuntaţi cu noţiuni iadical difeiite de ale noastie cu pei-
spective complexe şi ciudate, intiebaiea noastiă nu tiebuie să fie cum ii con-
vingem de eioaie sau cum să caştigăm competiţia de idei, ci intiebaiea noastiă
tiebuie să fie ce cied şi ce văd ei cu adevăiat? Şi mai depaite, se poate oaie ca
ceea ce văd ei să fie o paite a lumii pe caie o văd eu? Sunt două aboidăii ale di-
alogului inteiieligios caie nu sunt cele mai feiicite: de a pietinde că posezi ade-
văiul exclusiv şi alţii sunt eietici, făiă nimic bun sau constiuctiv şi alta să iţi
pieizi inciedeiea in piopiia ciedinţă şi să spui că fiecaie ieligie este la fel de
bună ca şi cealaltă. Tiebuie iespinse efoituiile agiesive de a-i conveiti pe cei de
alte ciedinţe, deoaiece nu suntem chemaţi să caştigăm competiţii cu aigumen-
te in favoaiea piodusului pe caie il ofeiim, ca inti-o piaţă ieligioasă. Oiicat ai
păiea de stianiu tiebuie să iecunoaştem că există la anumite giupuii ieligioa-
se elemente pozitive şi chiai nobile in manieia in caie işi constiuiesc mesajul
şi il piezintă lumii. Ei sunt fiaţi ai noştii caie ne inteipelează şi nu duşmani.
Depinde de noi dacă avem ce să ofeiim şi ştim să impăităşim “acel ceva” şi
aceasta nu doai la nivel ideatic. Misiunea inseamnă şi lumea de dincolo de li-
mitele Biseiicii instituţionalizate, lumea pe caie Dumnezeu o iubeşte şi caie
aie vocaţia de a deveni paite a Biseiicii.
Putem evita această extiemă a exclusivismului dacă suntem conştienţi de
adevăiata noastiă identitate de creştini ortodocşi. Cieştinii oitodocşi se identi-
fică in piimul iand piin faptul că poaită numele lui Hiistos, că locuiesc inti-o
lume in caie impăiăţeşte Hiistos şi că tiăiesc in comuniune cu Hiistos. Din
această peispectivă, lumea nu mai apaie ca un spaţiu maicat de fiontieie caie
să le ingiădească altoia accesul, ci ca un spaţiu deschis. Măituiisiiea adevăia-
tei ciedinţe nu se poate face făiă conştientizaiea identităţii noastie şi făiă măi-
tuiisiiea acestei identităţi in viaţă şi cuvant. Pi. piof. di. Ioan Biia a accentut de
multe oii faptul că piovocaiea misionaiă nu se află numai in afaia Biseiicii Oi-
todoxe, in modalităţile de piozelitism ale diveiseloi giupuii ieligioase, ci şi
inăuntiul acesteia, piin nivelul scăzut de angajament al membiiloi ei.
Misiunea nisiologiei. Câteva consideraţii despre nisiunea ortodoxă actuală
inter – I, 1-2 (2007) [1oo]
Misiunea cieştină din peispectivă oitodoxă este centiată pe participarea li-
turgică pentiu că de acolo işi tiage seva şi se intiegeşte cu alte foime de acţiu-
ne cieştină ca: piedicaiea, publicaţiile, educaţia ieligioasă, mişcăiile de tineiet,
activitatea socială, ieinnoiiea vieţii monahale. În Liturghie noi trăin o Parusie
continuă, expeiiem piezenţa ieală a lui Hiistos, intiăm in timpul Împăiăţiei.
Începand de la Cincizecime şi pană la Paiusie, Hiistos cel inviat este piezent
piin Duhul Sfant in viaţa lituigică, in cuvant şi in Sfintele Taine. De aceea, Li-
tuighia nu tiebuie să fie limitată la celebiaiea in Biseiică, ci tiebuie să fie con-
tinuată in viaţa ciedinciosului. Este ceea ce a fost denumit “Lituighie după Li-
tuighie”. Din peispectivă oitodoxă, eficacitatea măituiiei cieştine depinde de
autenticitatea comuniunii in Biseiică. Capacitatea cieştiniloi de a aiăta lumii
lumina Împăiăţiei este piopoiţională cu giadul in caie ei piimesc această lu-
mină in misteiul euhaiistic. Numai că, pentiu a putea piimi lunină şi pace.
tiebuie ca vasul să fie piegătit piin stiăduinţa fiecăiuia. Numai astfel misiunea
Biseiicii devine o expiesie a iubiiii intiatiinitaie iai ciedinciosul oitodox aie
ce să impăităşească semenului său şi se iapoitează coiect la acesta.
B) RvoImv×sIo×nuvn uoIuIuI MIsIoIooIvI
I× cnouuI FncuI:X¡IIou ov TvoIooIv
(vnu:v svvcInIX)
Alătuii de aceste piincipii caie tiebuie să ghideze misiologia ca disciplină,
este nevoie şi de o justă inţelegeie a iolului misiologiei in cadiul facultăţiloi de
teologie, a iapoitului ei cu celelalte discipline teologice şi a conţinutului ei. O
bună paite din ineficienţa misiunii oitodoxe contempoiane se datoiează şi sta-
tutului ambiguu al misiologiei, piivită cand ca disciplină de sine stătătoaie,
cand ca apendice al teologiei sistematice sau piactice, cand doai ca spiiit, ca
oiientaie caie tiebuie să fie impiegnată intiegii teologii oitodoxe.
Misiologia aie o dublă saicină, una in iapoit cu teologia, iai cealaltă cu
piactica misionaiă. În legătuiă cu piima, misiologia este chemată să exeiseze
o funcţie ciitică in cadiul disciplineloi teologice, incitand in peimanenţă teo-
logia să fie teologia viatorun. Astfel misiologia tiebuie să se opună oiicăiei
tendinţe de: autosatisfacţie, conseivatoiism, de fiagmentaie a umanităţii in blo-
cuii iegionale sau ideologice etc. Ea tiebuie să insoţească celelalte discipline
teologice, să le inteiogheze şi la iandul ei să se lase inteiogată de acestea. De
exemplu, teologia sistematică dialoghează in mod tiadiţional cu filosofia, dai
acoidă foaite puţină atenţie ştiinţeloi sociale.
În ceea ce piiveşte a doua saicină, tiebuie să inţelegem că misiunea este o
realitate intersubiectivă. că tiebuie să existe o ielaţie stiansă intie misiologi,
misionaii şi peisoanele piintie caie ei luciează. Teologia piactică este lipsită
de dimensiunea misionaiă şi se ocupă doai cu piedicaiea, cateheza, lituighia,
pastoiaţia sau diaconia, toate acestea piivite ca scop in sine şi nu in ielaţie cu
misiunea. Astfel, avem maie nevoie in piimul iand de un piogiam misiologic
pentiu teologie, şi apoi de un piogiam misiologic pentiu misiune, pentiu că
teologia nu aie altă iaţiune de a exista decat aceea de a acompania nissio Dei.
Misiologia nu tiebuie să iămană o disciplină caie ofeiă numai iepeie teoie-
tice, ci să-şi găsească şi o aplicabilitate eficientă in piactică. De multe oii, misi-
ologii tiebuie să accepte că pioblemele misionaie cu adevăiat stiingente se
R»ou Muvrs»×
[zoo] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
discută mai degiabă in afaia decat in inteiioiul facultăţiloi de teologie. Misio-
logia, aşa cum este piedată astăzi ca disciplină, este mai degiabă o ieflecţie
asupia mesajului şi a pioclamăiii sale, echipandu-i pe viitoiii misionaii cu con-
cepte şi noţiuni teoietice caie işi găsesc foaite puţin sau deloc acopeiiie in ie-
alitatea pe caie aceştia o intalnesc “pe teien”. Şi atunci, caie ai fi soluţia pentiu
a umple golul intie teoiie şi piactică, sau cu alte cuvinte cum se poate iealiza
contextualizaiea misiologiei?
În opinia noastiă, este necesai ca la nivelul fiecăiei facultăţi de teologie să
se infiinţeze un Depaitament misionai-pastoial, caie să cupiindă, pe langă stu-
diul Misiologiei, şi cuisuii de noi mişcăii ieligioase, medicină pastoial-misio-
naiă (mulţi dintie pieoţi nu ştiu să distingă intie fenomene ale vieţii spiiituale
şi boli mentale), sociologia ieligiiloi, comunicaie şi media. La acestea se voi
putea adăuga şi alte discipline, in funcţie de specificul zonei in caie se va des-
făşuia misiunea (de exemplu dacă aceasta va piesupune cunoaşteiea limbii şi
civilizaţiei unui popoi etc.). Ele voi deveni in timp centie de excelenţă caie să
canalizeze şi să cooidoneze iniţiative pastoial-misionaie difeiite: mass-media,
misiune socială, catehetică, activitate misionaiă exteină, misiunea faţă de cei
cu dizabilităţi. (Regietatul diac. piof. di. Petie I. David a fost un pioniei in acest
domeniu piomovand activitatea pi. lect. di. Constantin Onu, caie a elaboiat
un limbaj lituigic mimico-gestual pentiu suido-muţi. El a avut şi un nevăză-
toi doctoiand caie din păcate nu a mai finalizat studiile din cauza decesului
Păiintelui David).
Un al doilea aspect de caie tiebuie să se ţină seama este că Biseiica Oitodo-
xă Romană aie maie nevoie şi de nisionari laici, şi nu doai exclusiv de pieoţi.
Este nevoie de iecupeiaiea implicăiii laicatului in misiunea oitodoxă, ca celă-
lalt biaţ luciătoi al Biseiicii, Tiup al Mantuitoiului Hiistos. Din păcate azi
acest “biaţ” nu piea este folosit şi este insuficient valoiificat, şi piin uimaie s-a
slăbănogit. Miieanul nu mai aie conştiinţa chemăiii sale misionaie. Faptul că
nu se piomovează indeajuns vocaţiile nisionare autentice ale laicatului con-
stituie un maie neajuns in contextul in caie majoiitatea absolvenţiloi de teolo-
gie nu devin pieoţi, iai campul loi de misiune se vede iedus doai la peispecti-
va de a pieda ieligia in şcoli oii de a ocupa postuii de asistenţi sociali. Din
punctul nostiu de vedeie, nu este o soluţie viabilă să avem exageiat de mulţi
pieoţi caie nu mai au un impact misionai eficient mai ales in anumite segmen-
te sociale, cu atat mai mult cu cat, uneoii, la aceasta se adaugă o slabă piegăti-
ie teologică şi o vieţuiie cieştinească oitodoxă ce lasă de doiit. În scuit timp,
statutul social al pieotului se va depiecia, iai semnalele actuale sunt mai mult
decat ingiijoiătoaie. Calitatea tiebuie să piimeze, nu cantitatea. Revigoiaiea
misiunii laicatului sub toate aspectele, caie să aibă dieptuii şi iesponsabilităţi,
va fi unul dintie atuuiile caie voi gaianta succesul misiunii Biseiicii Oitodoxe
in noua iealitatea euiopeană.
Nu toţi suntem chemaţi la acelaşi tip de misiune. Fiecaie mădulai aie luca-
iea lui in Biseiică şi aceasta nu tiebuie insă ingiădită, obstiucţionată sau mini-
malizată. În acest context, consideiăm necesai să ne iefeiim şi la potenţialul
misionai al monahiloi, foaite puţin sau deloc pus in valoaie in misiologia oito-
doxă contempoiană, dai caie şi-a demonstiat foiţa in veacuiile de aui ale cieş-
tinismului. Monahii tiebuie să-şi facă simţită piezenţa in societate ca expiesie
fiiească a luciăiii şi nevoinţei loi monastice. Fiecaie mănăstiie, cu specificul şi
Misiunea nisiologiei. Câteva consideraţii despre nisiunea ortodoxă actuală
inter – I, 1-2 (2007) [zo1]
potenţialul ei uman sau mateiial pe caie il aie, tiebuie să se implice in misiune:
unele cu acţiuni filantiopice, altele cu o vocaţie cultuial-educaţională deosebi-
tă, altele cu vocaţie misionaiă etc. Din păcate, datoiită lipsei de comunicaie şi
viziune, se menţine un climat de animozitate şi suspiciune intie mediul teolo-
gic academic şi o paite a cinului monahal, fapt caie aduce deseivicii impoitan-
te misiunii oitodoxe.
C) S:uuc:uuI ov vu×vuv I× nvIIcnuv (vnu:v vunc:IcX)
În cele de mai sus, am enunţat cateva iepeie, cateva jaloane caie, in opinia
noastiă, ai tiebui să ghideze misiunea şi misiologia oitodoxă, pentiu ca mesa-
jul Evangheliei să-şi poată păstia intieaga foiţă şi bogăţie, inti-un context com-
plex şi in continuă schimbaie. Rămane să aiătăm că este absolut necesai să se
cieeze anumite stiuctuii caie să asiguie o cooidonaie coeientă a intiegii acti-
vităţi misionaie şi piin inteimediul căioia misiologia să nu mai iămană doai o
disciplină teoietică, ci să-şi găsească o aplicabilitate piactică concietă. Aceste
stiuctuii tiebuie să asiguie legătuia, infoimaiea şi peimanenta colaboiaie in-
tie cei iesponsabili cu foimaiea viitoiiloi misionaii (ieiaihi, teologi, dascăli de
teologie), misionaiii inşişi (cleiici sau laici) şi cei căioia li se adiesează, subiec-
ţii mesajului loi. Absolvenţii de teologie ai putea fi astfel familiaiizaţi cu acti-
vitatea loi viitoaie şi cu iesponsabilităţile pe caie aceasta le implică. Posibilită-
ţile loi de opţiune s-ai diveisifica, Biseiica ieactivand acele slujiii biseiiceşti
din peiioada patiistică şi caie sunt necesaie şi astăzi.
Există la maiea majoiitate a epaihiiloi stiuctuii ce inceaică să piomoveze
misiunea sub difeiite aspecte, insă lipseşte cooidonaiea tutuioi stiuctuiiloi şi
conluciaiea loi. Ele luciează independent şi cu o eficienţă iedusă, iai peisona-
lul nu este de cele mai multe oii expeiimentat.
Am amintit de necesitatea infiinţăiii cate unui Depaitament pastoial-misio-
nai in cadiul facultăţiloi de teologie. Toate aceste depaitamente tiebuie să se
afle sub conduceiea unui Institut Misionai Pastoial Cential in cadiul Patiiaihi-
ei, caie poate gandi o stiategie misionai pastoială pe teimen mediu şi lung.
Există un Institut Biblic şi de Misiune caie aduce contiibuţii insemnate misiu-
nii piin publicaţiile editate, dai activitatea misionaiă actuală nu tiebuie să se ie-
ducă doai la a publica. De asemenea, la Iaşi, s-a infiinţat Institutul Cultuial Mi-
sionai Tiinitas, cu o activitate iemaicabilă pe difeiite palieie ale misiunii şi caie
speiăm să se extindă. Şi alte centie misionaie cieate la Ciaiova, Cluj Napoca,
Alba Iulia, Taigovişte, inceaică să anime activitatea misionaiă a epaihiiloi ies-
pective. De asemenea este nevoie de un Obseivatoi al Religiiloi in Romania, cu
sediul la Bucuieşti, al căiui iol să consiste in monitoiizaiea, analizaiea şi intei-
pietaiea dateloi de pe teien in legătuiă cu impactul mesajului pe caie Biseiica
il aie azi in societate, cu activitatea noiloi mişcăii ieligioase etc. El tiebuie să ai-
bă un caiactei univeisitai şi o peispectivă ciitică constiuctivă. Din colaboiaiea
stiansă intie aceste două stiuctuii, ai iezulta o adaptaie a mesajului Biseiicii şi a
modalităţiloi de piopovăduiie la contextul lumii de azi. Ambele tiebuie să dispu-
nă de o inzestiaie adecvată (bibliotecă, sală de confeiinţe, facilităţi IT, mijloace
de deplasaie in teiitoiiu etc.) şi să fie incadiate cu specialişti univeisitaii, teo-
logi şi laici, cu specializăii difeiite pentiu a se putea iealiza o aboidaie intei-
disciplinaiă a fenomeneloi monitoiizate. Alătuii de Depaitamentul de media,
s-ai ciea o inteifaţă viabilă a Biseiicii faţă de societatea civilă şi Stat.
R»ou Muvrs»×
[zoz] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
De asemenea, consideiăm că este necesai ca la nivelul fiecăiei epaihii să se
infiinţeze centre nisionar-pastorale, caie să se afle in stiansă legătuiă cu Facul-
tăţile de Teologie şi cu Institutul Misionai-Pastoial Cential. Ele voi implemen-
ta in teiitoiiu pioiectele misionai-pastoiale şi le voi adapta in funcţie de paiti-
culaiităţile locale. De asemenea, voi ofeii date spie analiză Obseivatoiului şi
Institutului Misionai Cential. O saicină impoitantă a acestoia este de a identi-
fica anumite paiohii pilot iuiale şi uibane (dai şi spitale, penitenciaie, aimată),
centie autentice de viaţă lituigică şi spiiituală oitodoxă, unde studenţii in teo-
logie să poată face piactică misionai-pastoială in peiioada vacanţeloi. În cui-
iicula facultăţiloi umaniste se află un modul obligatoiiu, intitulat Piactică de
specialitate, caie dă studenţiloi posibilitatea să se familiaiizeze cu munca in-
ti-un domeniu specific (şcoală, muzeu, instituţie de asistenţă socială etc.). Tot
astfel, studenţii teologi ai putea cunoaşte iealităţile conciete ale misiunii Bise-
iicii Oitodoxe şi, in acelaşi timp, ai putea invăţa din expeiienţa unoi pieoţi cu
vocaţie, caie au ieuşit să ievigoieze şi să menţină vie comunitatea paiohială.
Ne-am piopus la inceputul acestui demeis să evaluăm şansele şi metodele
de piomovaie ale mesajului autentic al Evangheliei inti-o societate maicată de
piofunde tiansfoimăii şi să schiţăm un posibil piogiam de acţiune. Am pledat
pentiu o iedimensionaie a scopului şi a conţinutului misiunii şi misiologiei ca
să iăspundă piovocăiiloi actuale, piecum şi pentiu cieaiea unoi stiuctuii in-
stituţionale adecvate piin caie misiunea să fie piomovată in cele mai bune
condiţii. Toate acestea devin posibile doai cu spiijinul şi binecuvantaiea ieiai-
hiloi noştii, caie se dovedesc deschişi la iniţiative de acest gen, şi, in ultimă in-
stanţă, in contextul unei viziuni de peispectivă a Biseiicii Oitodoxe asupia vii-
toiului misiunii sale.
Reuşita unui piogiam misionai se iealizează numai piin colaboiaiea tutu-
ioi mădulaieloi Biseiicii. Expeiienţa cieştină bimilenaiă dovedeşte că nicio
Biseiică exclusiv cleiicală şi nici una eminamente miienească nu fac o misiune
autentică. Dialogul şi conslujiiea aie loc intie peisoane caie se iecunosc, se
iespectă şi ajung să se pieţuiască, iai smeienia şi diagostea inmulţesc ioadele
misiunii.
Bibliografie selectiv
Acnirrscu, Nicoi»r, ^oile Mişcări religioase, Cluj, Ed. Limes, 2002.
Airrvrv, Hii»vio×, episcop, “Chiistian witness to uniting Euiope: a view fiom a iepiesenta-
tive of the Russian Oithodox Chuich”, in Te Ecunenical Review. Ceneve, Vol. 55, 2003, ni.
1, pp. 76-86.
Iden, Orthodox witness today, WCC Publications, Ceneva, 2006.
Brvorvo×, Ricn»vo, Hors de l’Église. plein de salut· pour une theologie dialogale et une spiri-
tualite interreligieuse. Montieal, Mediaspaul, 2004.
Boscn, D»vio I»conus, Believing in the future· toward a nissiology of Western culture, Vallev
Foige, Pa., Tiinitv Piess Inteinational, Leominstei Heiefoidshiie, England, Ciacewing, 1995.
Iden, Dynanique de la nission chretienne: histoire et avenir des nodèles nissionnaires. Lome,
Haho: Paiis, Kaithala: Cenève, Laboi et Fides, 1995.
Bvi», Io»×, “Spre plinirea Evangheliei”. Dincolo de apărarea Ortodoxiei· exegeza şi transnite-
rea 1v\oi1iri. Alba Iulia, 2002.
Iden. Liturghia după liturghie· O tipologie a nisiunii apostolice si nărturiei creştine azi. Bucu-
ieşti, Ethena Publishing, 1996.
Conclusions of the International Political Conference “^ation. Religions. Orthodoxy and the ^ew
European Reality. Athens, Cieece, 17-19 Apiil, 2005.
Misiunea nisiologiei. Câteva consideraţii despre nisiunea ortodoxă actuală
inter – I, 1-2 (2007) [zo×]
Ecunenisne et pratiques nissionnaires: actes du 21
e
colloque du Centre de recherches et d’echan-
ges sur la diffusion et l’inculturation du christianisne, oiganise avec la collaboiation du cen-
tie Vincent Lebbe, Louvain-la-Neuve, 27-31 août 2000, sous la diiection de Mauiice Cheza,
Monique Costeimans et Iean Piiotte, Paiis, Éditions Kaithala, 2002.
Crrrvr, Ci»uor, “Teological ieflections on a new age of mission”, in International Review of
Mission, vol. 71, 1982, ni. 284, pp. 478-492.
Iden, “Mission issues in the contempoiaiv context of multifaith situations”, in International Re-
view of Mission, vol. 86, ni. 343, octombiie 1997, pp. 407- 409.
Iden. Profession theologien· quelle pensee chretienne pour le XXIe siècle?. Entietiens avec Cwen-
doline Iaiczvk, Paiis, Albin Michel, 1999.
Horc«r»×, Rrri Eriri, Unite de l’Église-unite du nonde. Essai d’une theologie oecunenique
de la nission, thèse, Beine, 1974.
K»iiis:os W»vr, Bishop of Diokleia, “Te witness of the Oithodox chuich”, in Ecunenical Re-
view 1 (ian. 2000), vol. 52, pp. 46-56.
K»vo:rrvvri, Srn»s:i»×, Following Christ in Mission· A Foundational Course in Missiology.
Boston, MA: Pauline Books & Media 1996.
Kiv«, A×ovr» I. (ed.), Contenporary Issues in Mission, Biimingham, England, Depaitment of
Mission, Sellv Oak Colleges, 1994.
Iden. Te Mission of Teology and Teology as Mission, Vallev Foige, Pa. and Leominstei, Heie-
foidshiie, Tiinitv Piess Inteinational and Ciacewing, 1997.
Nr»nioi×, Lrssiir, Trinitarian Doctrine for Today’s Mission. Cailisle, Pateinostei Piess, 1998.
One. Holy. Catholic and Apostolic· Ecunenical Reflections on the Church (Faith and Oidei Papei
157) Tamaia Cidzelidze (ed.), WCC, 2005.
P»×»vo:is A×»s:»sios Y»××oui»:os, Bishop of Tiiana, Te Purpose and Motive of Mission·
fron an Orthodox point of view. Athens, Cieece, 1968.
Iden, Facing the world· Orthodox Christian essays on global concerns. Ceneva, WCC Publica-
tions, 2003.
Pr:v»vu, Cnrovonr, “Repeie pentiu o misiologie oitodoxă”, Teologie şi Viaţă X, 7-12 (2000).
M»v:i× E. M»v:v and Fvrorvic« E. Cvrr×sv»n× (eds.), Pushing the faith· proselytisn and
civility in a pluralistic world, New Yoik, Ciossioad, 1988.
Iuiio or S»×:» A×» (ed.), Religions Today. Teir Challenge To Te Ecunenical Movenent,
WCC, 2005.
Scn×»nri, Ec«n»vo I., Early Christian nission, Intei Vaisitv Piess, 2004, 2 vol.
T»nrv, Cn»virs R., To Understand the World. to Save the World· Te Interface between Missio-
logy and the Social Sciences, Christian Mission and Modern Culture, Haiiisbuig, Pa., Tiini-
tv Piess Inteinational, 2000.
Err»×uri Ci»vsis (ed.), Te Orthodox Churches in a Pluralistic World. An ecunenical Con-
versation. WCC Publications, Ceneva, 2004.
Tor«o, C»voi×»i Iosrr, “Missionaiv Challenges to the Teologv of Salvation. A Roman Ca-
tholic Peispective”, pp. 174-200, in Sharing the Book. Religious Perspectives on the Right and
Wrong Proselytisn. Iohn White and Richaid C. Maitin (ed.), New Yoik, 1999.
V»× E×or×, Cn»virs, Mission on the Way – Issues in Mission Teology. Ciand Rapids, MI, Ba-
kei, 1996.
Vrvs:v»rir×, Fv»×s I.: C»rvs, Av×uir: Hororr»«rv, Linrv:us Avr×o: Svi×oirv, M»vc
R. (eds.), Missiology· An Ecunenical Introduction· Texts and Contexts of Global Christianity.
Ciand Rapids, MI, Eeidmans, 1995.
Wic«rvi, Pniiiv L. (ed.), Te People of God anong All God’s Peoples· Frontiers in Christian Mis-
sion. Report fron a Teological Roundtable Sponsored by the Christian Conference of Asia
and the Council for World Mission ^ovenber 11-17. 1999, Hong Kong and London, Chiis-
tian Confeience of Asia and Te Council foi Woild Mission, 2000.
Zov×, Ir»×-Fv»×cois, L’appel a la nission· Fornes et evolution. 19-20
ène
siècles, Actes de la
9
ème
session du CREDIC à l’Univeisite catholique de Nimegue, 14-17 juin 1988, (Centie de
iecheiches et d’echanges sui la diffusion et l’incultuiation du chiistianisme, Collection du
C.R.E.D.I.C. ni. 7), Lvon, Univeisite Iean-Moulin Facultes catholiques, 1989.
Iden. La nissiologie· energence d’une discipline theologique. Cenève, Laboi et Fides, 2004.
[zo:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Criza Pastoralei
ca disciplină teologică
Teofil Tia
I. Pns:ounIn:
o “cv×usXuvnsX” n I×vX¡XmX×:uIuI :voIooIc co×:vmvoun׺
P
»s:ov»i» oi× c»ovui Troiooiri co×s:i:uir – o afiimăm dintiu
inceput, pentiu cei din afaia univeisului ieligios – atat o specializaie
din cadiul Teologiei univeisitaie in geneial (alătuii de Teologia Didac-
tică, Teologia Socială şi Aita Saciă), iezeivată tineiiloi caie doiesc să
devină pieoţi, cat şi o disciplină anume din cadiul cuiiiculumului univeisitai.
Această disciplină se iegăseşte in planuiile de invăţămant de la toate Facultă-
ţile de Teologie, indifeient de confesiune (chiai dacă uneoii ia denumiii speci-
fice viziunii teologice de ansamblu a iespectivei confesiuni: de exemplu, după
ievoluţie, in piogiamele de invăţămant alte facultăţiloi baptiste s-a numit un
timp “Teologie infoimatică”). Impoitanţa acesteia ne este demonstiată tocmai
de faptul că ea confeiă numele intiegii specializăii coiespunzătoaie.
În ciuda acestui fapt, cei din univeisul teologic sunt conştienţi de faptul că
această disciplină nu aie un statut foaite confoitabil in Teologie. S-a intalnit si-
tuaţia hilaiă in caie licenţiaţi in teologie in uimă cu 5-7 ani nu-şi mai aminteau
nici dacă au studiat sau nu această disciplină in anii de facultate, nici pe piofe-
soiul caie a piedat-o. Multă vieme ea a intiat in iesponsabilitatea duhovnicu-
lui facultăţii, sau, in alte cazuii, a fost o “siameză” mai umilă a Teologiei Litui-
gice, intiand in iesponsabilitatea titulaiului acestei discipline.
Ceit este faptul că Pastoiala constituie, din păcate, o “cenuşăieasă” a invă-
ţămantului teologic iomanesc contempoian, deşi ea este foaite iamificată in
Occident cupiinzand aiii de studiu ştiinţific şi de inteies academic foaite laigi,
piecum: 1. Psihologia Pastoială (disciplină sectoiială a pastoialei, ancoiată in
dialogul inteidisciplinai dintie teologie şi psihologie, constand in aplicaiea piin-
cipiiloi psihologice, a metodeloi psiho-diagnostice şi psiho-teiapeutice, pie-
cum şi a demeisuiiloi de ceicetaie şi inteipietaie psihologică la aiia de pioble-
me piivitoaie la piactica pastoială): 2. Sociologia Pastoială (disciplina teologică
desciiptiv-inteipietativă caie analizează fenomenele sociale majoie in pei-
spectivă pastoială, identificand stiategiile de acţiune pastoială colectivă con-
foime mutaţiiloi stiuctuiale inteivenite inti-o deteiminată epocă): 3. Antio-
pologia Cultuial-Pastoială (subdiviziune a Pastoialei pieocupată de impactul
(pio- sau anti-cieştin) al cultuiii unei epoci asupia omului şi a colectivităţiloi
in toate manifestăiile: aită, filosofie, ştiinţă, tehnică, politică, economie, iden-
tificand căile de penetiaie a valoiiloi cieştine in univeisul cultuiii): 4. Medici-
na Pastoială (pieocupată cu piecădeie de teiapiile şi piofilaxiile spiiituale ale
boliloi umane): 5. Pedagogia Pastoială
1
(pieocupată de modul de exeicitaie a
1
Un volum de iefeiinţă este cel al lui A×:o×io F»iiico, Pedagogia Pastorale. Questa sconos-
ciuta. Itinerario di fornazione per operatori pastorali. presbiteri. religiosi e laici. Edituia Chiesa-
Mondo, Catania, 2000, beneficiind de o piefaţă din paitea pieotului piof. univ. di. Luigi
Saitoii, Pieşedintele Asociaţiei Naţionale a Teologiloi Catolici din Italia.
Criza Pastoralei ca disciplină teologică
inter – I, 1-2 (2007) [zo·]
demeisului pedagogic in context pastoial): 6. Teologia Pastoială (Disciplină
din “Secţia piactică” a teologiei – confoim diviziunii tiadiţionale – caie se ocu-
pă cu expuneiea sistematică a noimeloi de acţiune a pieotului paioh in lucia-
iea sa tiadiţională de exeicitaie a celoi tiei demnităţi saceidotale). În Romania
se iegăseşte in piogiamele de invăţămant teologic doai disciplina Teologie
Pastoială, in ciuda faptului că toate cele enumeiate pană acum sunt sectoaie
de competenţă şi specializaie teologică caie uimăiesc o acţiune cu impact a
Biseiicii in societate. Explicaţia este logică: in peiioada comunistă acţiunea
pastoială a fost limitată maximal posibil de autoiităţile atee la sumaie contac-
te individuale ale pieotului, făiă ecou şi iezonanţe sociale ample, iai Biseiica a
fost obligată să-şi ieducă acţiunile la un cadiu impus.
Teologia Pastoială din Romania a iniegistiat in peiioada post-ideologică
tentative timide de iamificaie, potiivit noiloi exigenţe şi noului context so-
cio-cultuial: Pastoială Militaiă (pieocupată de pastoiaţia militaiiloi), Pastoială
Univeisitaiă (pastoiaţia in mediile studenţeşti), Pastoială Sanitaiă (Pastoiaţia in me-
diile sanitai-medicale), Pastoială Penitenciaiă (pastoiaţia deţinuţiloi) Pastoiala
Vaisteloi (pastoiaţia copiiloi, a tineiiloi, a bătianiloi, a adulţiloi) şi Pastoiala
Momenteloi Existenţiale Speciale (pastoiaţia in momentele de ciiză piovocate
de doliu}inmoimantaie, in concediu, la Botez(ul)}naşteiea copiiloi), iealizate
insă, adeseoii, făiă o aboidaie ştiinţifică, dictată mai mult de inteiesele de mo-
ment ale unoi pieoţi caie au activat tempoiai in domeniu.
Domeniul Pastoialei este amplu in accepţiunea contempoiană occidentală,
depăşind cu mult sensul pui etimologic sugeiat de o aboidaie fugitivă (“păs-
toi” – “pastoială”
2
): disciplina teologică caie analizează acţiunea (piezentă şi
de peispectivă, ieală şi ideală) a Biseiicii in societatea contempoiană (din sta-
tele “declaiate” cieştine, saicina analizei situaţiei in statele de altă ieligie decat
cea cieştină ievenind misiologiei), indicand metodele optime de pioclamaie a
valoiiloi cieştine in vedeiea fecundăiii mentalităţiloi cu mesajul cieştin şi in
vedeiea conveitiiii oameniloi.
Ciiza Teologiei Pastoiale din Romania este unanim confiimată de faptul că
titulaiii altoi discipline teologice univeisitaie au ajuns să se poziţioneze foaite
ciitic faţă de aceasta, apieciind că manieia de aboidaie şi tiataie a pioblemati-
ciloi specifice Teologiei Pastoiale tiadiţionale este depăşită, “impiovizatoaie”,
“supeificială”. Disciplina insăşi a fost categoiisită de ceicetătoiii din domeniile
vecine Pastoialei diept “neştiinţifică”, avand subiecte de inteies “iancede”.
II. “Vvs:uI sI R’Es:uI…”º
OuIv×:nuv nxIoIooIcX sI n×counuv I× vuvzv×: oIvvuI:v
vn¡X ov vns:ounIX I× svn¡IuI vuuovvn×
În continuaie, vom pune in paialelă sumaiul manualului tiadiţional de Te-
ologie Pastoială din Romania cu unul de acelaşi piofil din Occident (mai ales că
au piogiame analitice ielativ simetiice). Astfel, pieotul piofesoi di. Ene Bianişte
2
Civilizaţiile agiaie, cu piecădeie cele oiientale, aveau in maie cinste indeletniciiea de “păstoi”:
antichitatea piecieştină folosea apelativul de “păstoi” figuiat, nu doai pentiu căpeteniile ieligi-
oase, ci şi pentiu cele politice. Homei foloseşte fiecvent expiesia de “poimen laon” – păstoiii
popoaieloi, iai in Vechiul Testament teimenul eia folosit şi pentiu impăiaţi şi piooioci (e cazul
iegelui David şi a piooiocului Amos). Sensul lui laig eia acela de “călăuzitoi”.
Trorii Ti»
[zo6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
(1913-1984), titulai indelungat al Catediei de Teologie Lituigică şi Pastoială la
Univeisitatea Bucuieşti, subdivide conţinutul unui potenţial manual de teolo-
gie pastoială in două păiţi: Pastoiala geneială (pieocupată de piofilul “in sine”
al pieoţiei şi identitatea peisonală a pieotului: vocaţia pieoţească, “sublimita-
tea” pieoţiei, piegătiiea sa intelectuală, veiticalitatea moială, familia sa etc.)
şi Pastoiala specială (cupiinzand noţiuni de pastoiaţie individuală, pe de o pai-
te, şi colectivă, pe de alta: paiohia – comunitate ieligioasă, mijloacele de pas-
toiaţie piin cult, pastoiaţia anumitoi categoiii sociale sau de vaistă – bolnavii,
vaistnicii, tineiii, bătianii etc.).
Iată caie este pioblematica aboidată de cel mai ienumit manual de Teolo-
gie Pastoială existent pană in piezent (4 volume), avandu-l ca autoi pe ienumi-
tul teolog pastoialist austiiac Paul M. Zulehnei de la Univeisitatea din Viena,
unde există cea mai veche catediă de Teologie Pastoială din lume (1774). Pii-
mul volum, “Fundamentele Teologiei Pastoiale” (260 p.), cupiinde: societatea
cieştină: tianziţii sociale: de la epoca pie-industiială la eia infoimatică: misiu-
nea cieştină in societatea libeial-pluialistă: ciitica modelului pluialist: Eccle-
sia senper refornanda – piocesul eclezial de legitimă innoiie etc. Celelalte vo-
lume tiatează aspecte speciale de ceicetaie teologico-pastoială. Astfel, volumul
al doilea, “Comunitatea cieştină” (280 p.), cupiinde: comunitatea paiohială –
spaţiul-matiice de sacializaie a omului}fiinţă socială: piincipiile de clădiie a
comunităţii in viemea noastiă: cultuia koinoniei şi a diaconiei, ciiza cleiicalis-
mului: coopeiaie, comunicaie, auto-administiaie şi subsidiaiitate in călăuzi-
iea pastoială comunitaiă: izolaţionismul paiohial. Volumul al tieilea, “Etapele
vieţii umane” (305 p.), cupiinde: fenomenologia vaisteloi vieţii umane: naşte-
iea, idealul feiiciiii, matuiitatea socială, boala, piocesul de imbătianiie, moaitea
etc. În fine, cel de-al patiulea volum (320 p.) se ocupă de “Sfidăiile viitoiului”.
Ritmul veitiginos al schimbăiiloi din lumea noastiă l-au deteiminat pe Zu-
lehnei să afiime că “oiice manual de teologie pastoială incepe să fie depăşit in-
că din momentul publicăiii lui”.
Adevăiata Teologie Pastoială inceaică să intioducă inti-o manieiă iespon-
sabilă in gandiiea pastoială a Biseiicii pe teologii (studenţii) şi factoiii impli-
caţi in activitatea spiiituală a Biseiicii. Tiadiţia Biseiicii spune că Sfantul Ata-
nasie cel Maie ai fi făcut uimătoiul aveitisment: “Noi nu slujim lui Kaiiós, ci
lui Kýiios!”. Cu alte cuvinte, Biseiica tiebuie să fie atentă ca nu cumva să slu-
jească timpului, celoi tiecătoaie, iai nu Domnului. Aceasta pentiu că ieali-
zand o ietiospectivă asupia istoiiei Biseiicii, vom deveni conştienţi de faptul
că in nicio epocă Biseiica nu a fost scutită de ispita a se adapta la viemuii in-
ti-o manieiă contiaiă Evangheliei. Fiecaie geneiaţie de cieştini tiebuie să se
confoimeze invitaţiei de a sluji pe Dumnezeu, iai nu “duhului viemii”, “spiiitu-
lui epocii” in caie tiăieşte.
Teologia contempoiană nu este complet stiăină de o stianie amalgamaie a
unoi conţinutuii specifice mai multoi discipline. Astfel, peiioada comunistă a
cunoscut o alunecaie a unoi capitole specifice unei discipline teologice in aiia
cuiiiculaiă a alteia, din iaţiuni multiple, impuse de agiesiuni din exteiioi. Astfel,
Sectologia, capitol piin excelenţă pastoial (deoaiece piactica pastoială impu-
ne o confiuntaie cu piozelitismul agiesiv al unoi mişcăii ieligioase de impoit)
a devenit – in peispectiva unoia – coloana veitebială a Misiologiei, imbi-
bandu-i acesteia un ton polemic caie a discieditat-o: Misiologia, disciplină piin
Criza Pastoralei ca disciplină teologică
inter – I, 1-2 (2007) [zo¬]
definiţie pieocupată de pioclamaiea mesajului cieştin in spaţiile in caie nume-
le lui Hiistos nu a fost auzit, s-a extins tentaculai, inceicand să-şi găsească in
Romania o iaţiune de a fi inti-o peiioadă in caie misiunea exteină eia puiă
utopie.
Astfel, manualul misiologic
3
de la Edituia Institutului Biblic şi de Misiune al
Biseiicii Oitodoxe Romane, apăiut in anii in caie dictatuia comunistă ajunse-
se apioape la paioxism (1986), cupiinde in maiea majoiitate (şi apioape exha-
ustiv) explicite capitole de dogmatică şi lituigică, fiindu-i complet absentă din
aiia de inteies fenomenologia şi piactica misionaiă, in ciuda titlului. În schimb,
Apologetica, disciplină căieia i-ai fi ievenit iesponsabilitatea apăiăiii adevăiu-
iiloi de ciedinţă cieştine in faţa contestăiiloi exteine (sau Teologia Funda-
mentală) s-a dizolvat complet, dispăiand pentiu un timp şi din piogiama ana-
litică a teologiei univeisitaie.
Această tendinţă de lăigiie excesivă a unoi discipline face să se piaidă din
vedeie specificul fiecăieia, confiscandu-se iecipioc, aiii de competenţă ale al-
toia. Astfel, au existat momente in caie unele discipline au devenit un fel de
“pantologii” sacie, caie au aboidat multiple teme de actualitate eclezială. Lu-
ciul giav este că această extindeie tentaculaiă s-a făcut ignoiand metoda de
ceicetaie specifică disciplinei agiesate. Reacţia in faţa acestoi “hipeitiofieii” a
fost afiimaiea ulteiioaiă a uigenţei unei focalizăii şi ieiaihizăii a temeloi de
tiatat specifice fiecăiei discipline.
În lumina acestoi claiificăii, putem spune că Pastoiala nu este o simplă dis-
ciplină din Teologie, ci este o dimensiune a Teologiei in geneial. Ea aie o me-
todă piopiie de analiză, diagnostic şi ceicetaie caie se impune să fie piomovată.
În plus, ea nu tiebuie să se dezică de statutul ei ancestial de “aită a conveiti-
iii” peipetue. Obiectivul pastoial piimai este intoaiceiea explicită la Dumne-
zeu a oameniloi, indifeient pe ce paliei existenţial se situează aceştia. Aceasta in-
tiucat vechea pieocupaie de păstiaie, peipetuaie “intiu fidelitate” la cieştinism
a ciedincioşiloi deja piacticanţi nu este suficientă, pentiu că asistăm la un
pioces vulcanic de eiodaie a ciedibilităţii mesajului ievelat zi de zi, şi de nega-
ie continuă (sau chiai luaie in deiadeie) a valoiiloi pioclamate de ciedinţa
cieştină.
Este foaite impoitant să se opeieze o distincţie claiă şi făiă echivoc intie
pastoială – misiologie – sectologie. Păiintele Ioan Biia, caie a lansat conceptul
teologic “Lituighia de după Lituighie”, ce a făcut ulteiioi caiieiă in teologia
mondială, a luptat mult pentiu ca incă un concept (lansat in volumul Reîncreş-
tinarea Europei? Exegeza religiei în nisiologia şi pastorala contenporană
occidentală, Edituia Reintiegiiea, Alba Iulia, 2002) să se impună in teologia
iomanească contempoiană: conceptul de “Pastoială misionaiă – Misiolo-
gie pastoială”. Sub egida acestui concept a piins viaţă o intieagă Colecţie edi-
toiială in cadiul Edituiii Reintiegiiea (de la Alba Iulia) in caie au apăiut pană
acum 10 volume: aihim. Teofil Tia, Reîncreştinarea Europei? Teologia religiei
în pastorala şi nisiologia occidentală contenporană (2003): pi. conf. di. Mihai
Himcinschi, Misiune şi dialog. Ontologia nisionară a Bisericii din perspectiva
dialogului interreligios (2003): aihim. Teofil Tia, Elenente de “Pastorală
nisionară” pentru o societate post-ideologică (2003): pi. piof. univ. di. Ioan
3
Îndrunări Misionare. Edituia Institutului Biblic şi de Misiune al Biseiicii Oitodoxe Romane,
Bucuieşti, 1986.
Trorii Ti»
[zo8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Biia, Al doilea botez. Itinerarele unei credinţe şi teologii de deschidere (2005):
Fiancis-Vincent Anthonv, Teologia nisionară a inculturaţiei. Pedagogia întoar-
cerii la Dunnezeu a onului post-nodern: pi. conf. di. Mihai Himcinschi, Doctri-
na trinitară ca fundanent nisionar. Relaţia Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul
în teologia răsăriteană şi apuseană: pi. piof. univ. di. Alexadei Schmemann,
Biografia unui destin nisionar (2004): aihim. Teofil Tia, Fertilizarea creştină
a culturii (2005): pi. piof. univ. di. Alexadei Schmemann, Biserică. lune. ni-
siune (2006): pi. conf. di. Mihai Himcinschi, Biserică şi societate (2006).
Iniţiativa este legitimă şi explicabilă: alătuiaiea teimeniloi pastoiali-misio-
naii se face pentiu a hiăni din demnitatea teimenului “misionai” teimenul
“pastoială” aflată in piofundă ciiza de piestigiu in Romania. În plus, in Roma-
nia contempoiană societatea aie nevoie, după o inteidicţie de 40 de ani, să ia
contact cu adevăiuiile ieligioase cieştin-oitodoxe: ea nu este o societate ne-
cieştină sau păgană, ci una iadical seculaiizată in timpul comunismului, iai
apoi supusă foiţeloi occidentalizăiii, caie nu au acţionat in diiecţia ieintoaiceiii
la valoiile cieştin-oitodoxe tiadiţionale, ci dimpotiivă. Avand diept destinatai
o astfel de societate, acţiunea Biseiicii nu poate fi decat pastoial-misionaiă, in
sensul că iecupeiează tezauiul iezidual cieştin oitodox caie a supiavieţuit după
comunismul ateu (pe un anumit paliei social), dai acţionează paialel şi in di-
iecţia vestiiii mesajului hiistic celoi la caie acesta nu a ajuns deloc sau nu a
ajuns incă inti-o manieiă convingătoaie (iniţiativa aie deci o explicită compo-
nentă misionaiă). Pe de altă paite, voibim şi de o misiologie pastoială, in sen-
sul că unica misiologie activă in teologia oitodoxă iomanească este cea avand
diept destinataii victimele seculaiizăiii, iai in această acţiune se impune pie-
zenţa unei fibie pastoiale, deoaiece societatea nu este una “păgană” in inţe-
lesul vast al teimenului, ci doai una victimă a “decieştinăiii”.
Conceptul clasic de “Teologie Pastoială” tiebuie, inevitabil, ievizuit. Con-
tempoianeitatea impune deci dobandiiea de cătie Pastoială a unei noi conşti-
inţe de sine.
III. PuIouI:n:v vns:ounIX co×:vmvoun×X:
vvu:IIIznuvn cuvs:I×X n cuI:uuII
Conceptul teologic de “feitilizaie cieştină a cultuiii” (in spaţiul confesional
occidental este vehiculată noţiunea mai amplă de “evanghelizaie” a cultuiii)
este ielativ nou in limbajul eclezial oitodox, intiucat potiivit concepţiei tiadi-
ţionale, pastoiala este oiientată in mod stiict spie peisoanele umane, deoaie-
ce doai acestea au capacitatea de a iăspunde pozitiv chemăiii divine, Evanghe-
liei, “veştii bune” dumnezeieşti: doai fiinţele umane au capacitatea de a se
conveiti, de accepta botezul, de a depune o măituiie de ciedinţă, de a adeia la
o comunitate de ciedinţă. Biseiica contempoiană iecunoaşte că destinataiii pii-
maii ai misiunii şi pastoialei ei sunt peisoanele umane, dai ea opeiează in lu-
mea postmodeină o extindeie a demeisului pastoial, voibind şi de o “pastoia-
lă a cultuiii”, şi de o “feitilizaie cieştină a cultuiii”, piin aceasta inţelegand o
penetiaie a mesajului cieştin in univeisul mentalităţiloi, al atitudiniloi colecti-
ve, al moduiiloi sociale conciete de a tiăi viaţa dinti-o societate.
Evoluţia semantică este explicabilă din două motive: pe de o paite, contem-
poianeitatea a asistat la o amplificaie a noţiunii de “cultuiă”, caie a devenit
Criza Pastoralei ca disciplină teologică
inter – I, 1-2 (2007) [zoo]
aplicabilă nu doai la peisoane, ci şi la comunităţi umane. Pe de altă paite, Bise-
iicile din spaţiul occidental, caie fuseseiă angajate inti-un amplu dialog cu lu-
mea modeină şi cu univeisuiile cultuiale specifice acestei lumi, inceaică acum
o analiză ciitică a iealităţiloi lumii postmodeine.
În istoiia cultuiii şi a ciedinţei, iapoitul dintie ciedinţă şi cultuiă a fost in-
ţeles in moduii difeiite.
4
(1) Potiivit unoia, nu este posibil niciun iapoit intie
Evanghelie şi cultuiă, deoaiece cultuia, in viitutea statutului ei de “căutătoaie
a adevăiului”, ca filosofie, este antagonică oiicăiei piesupuneii că Adevăiul s-a
ielevat umanităţii o dată pentiu totdeauna.
5
(2) O a doua opinie susţine că mo-
deinizaiea, caie a piodus cunoscutele piocese de seculaiizaie, a iedus consi-
deiabil (potiivit unoia, chiai a desfiinţat) oiice foimă posibilă de ieligiozitate
colectivă. Religiozitatea ai putea să supiavieţuiască doai la nivelul inteiioi-in-
dividual, ca ieziduu pe cale de abandonaie piogiesivă, fapt pentiu caie o ten-
tativă de a “evangheliza” cultuia comunitaiă este iluzoiie şi soitită eşecului. La
această obiecţie se poate iăspunde cu Miicea Eliade, că istoiia ieligiiloi a tia-
veisat multe evoluţii epocale similaie celei actuale, cunoscand un deznodămant
pozitiv. Expeiienţa ne spune că piocesele de seculaiizaie investesc in mod ceit
foimele cultuiale asumate de expiesia ieligioasă, dai in mod dificil pătiund
pană la substanţa ei inteiioaiă, la măduva acesteia. (3) O a tieia opinie piezen-
tă in lumea ciedincioşiloi piacticanţi este aceea a integiiştiloi, caie consideiă
că legea ieligioasă tiebuie să fie unica lege caie-l călăuzeşte pe ciedincios (fun-
damentalismul) sau, inti-o foimă mai atenuată, consideiaţia că intie mesajul
ieligios şi cultuia epocii nu ai putea şi nici nu ai tiebui să fie nicio difeienţie-
ie. Potiivit acestoia, mesajul cieştin tiebuie să fie citit, inteipietat şi actualizat
fine glosa. (4) Există un al patiulea filon de opinii, potiivit căioia comunicaiea
dintie mesajul ieligios şi cultuia timpului nostiu nu este doai opţională, ci ab-
solut necesaiă. În acest filon se plasează majoiitatea biseiiciloi şi confesiuniloi
cieştine contempoiane, inclusiv cea oitodoxă. Confiuntaiea dintie mesajul Evan-
gheliei şi cultuia timpului poate şi tiebuie să aibă loc făiă a saciifica niciuna
dintie “dogmele” (foimale sau substanţiale ale) ieligiei sau ale cultuiii.
În această optică, iesponsabilitatea de “feitilizaie cieştină” a cultuiii aie do-
uă sensuii difeiite, complementaie:
a) Confiuntaiea comunităţii cieştine cu iealitatea cultuială inconjuiătoaie
constituie o condiţie pentiu a-ţi tiăi piopiia ciedinţă cieştină inti-o manieiă
iesponsabilă, in lumina “semneloi timpului”, opunandu-te tendinţei de izolaie
sau de evaziune. Înseamnă să te situezi in inima cultuiii pentiu a inceica să-i
inţelegi logica intiinsecă. În acest mod, feimentul Evangheliei se confiuntă cu
ideile şi compoitamentul specific cultuiii piopiiului timp, seivind simultan,
atat de filtiu, cat şi de stimul dătătoi de viaţă. Ca filtiu, el combate cu vigoaie
tot ceea ce in cultuia şi mentalitatea de astăzi apaie diept incompatibil cu me-
sajul cieştin: ca stimul, el tinde să se contiapună modeloi tiecătoaie, dand via-
ţă unoi acţiuni contio-cultuiale potiivite, avand diept scop cieaiea unoi com-
poitamente in sintonie cu mesajul cieştin.
4
Siiv»×o Buvo»i»ssi, “Evanghelizzaie la cultuia: utopia o iealita’ possibile?”, in Aggiornanenti
Sociali 6 (1998), p. 488.
5
Cu alte cuvinte, oiice ieligie caie ai doii să “colonizeze” cultuia ai intiepiinde o opeiaţie iluzo-
iie şi contiadictoiie in sine, intiucat ai atenta la libeitatea de ceicetaie a ceicetătoiului ştiinţi-
fic, constiangandu-l să se adapteze la un mesaj caie este pioclamat diept valoaie şi ii este impus,
dai caie nu a fost peiceput de acesta ca ataie.
Trorii Ti»
[z1o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
b) Un alt sens piofund al acestei confiuntăii este stimulaiea cultuială. Cieşti-
nii sunt datoii să tiăiască mai deplin o ieligiozitate adecvată timpuiiloi, adică
să se constituie in “măituiisitoii ai Adevăiului” in inima cultuiii dominante,
inceicand să inseieze in aceasta feimentul ieligios piopiiu cieştinismului. Aceas-
ta facilitează, inainte de toate, o tiăiie mistică mult mai autentică a adevăiuii-
loi cieştinismului, deoaiece este o tiăiie ancoiată “in timp şi in spaţiu”, iniădă-
cinată in contextul cultuial pe caie cieştinul de azi il “iespiiă” inevitabil, chiai
dacă ai inceica să se distanţeze de el. Numai astfel cieştinul va coiespunde de-
plin planului Cieatoiului, caie a pievăzut din veci plasaiea fiecăiei fiinţe uma-
ne inti-un anumit spaţiu şi inti-un anumit timp din istoiie.
IV. Punc:Icn vns:ounIX
sI nsIII:n:vn u×vI vvuvv:uv ncomooXuI
Cieştinul contempoian tiebuie să facă totul pentiu a cunoaşte şi lectuia, sub
aspect eclesial, iealitatea inconjuiătoaie, inteipietand “duhovniceşte” tendinţele
cultuiale in act, cu scopul de a le exploia potenţialul, pentiu a le capta eventua-
la capacitate elibeiatoaie (intiinsecă oiicăiui fenomen cultuial caie uimăieşte
demnitatea şi dezvoltaiea integială a peisoanei umane) şi tiansfiguiatoaie.
Pentiu aceasta este necesai un dublu tip de analiză: pe de o paite, cunoaş-
teiea tendinţeloi cultuiii de astăzi, iai pe de altă paite, cuantificaiea posibile-
loi contia-lovituii din planul socio-ieligios al cieştinismului contempoian. Cia-
ţie piimei metode de analiză este posibil să inteipietăm şi să identificăm logica
opeiantă in societatea contempoiană. Ciaţie celei de a doua, este posibil să
evaluăm caienţele cieştinătăţii contempoiane, giadul de matuiitate al laicatu-
lui şi potenţialul geneial al acţiunii ecleziale. De exemplu, logica piopiie cultu-
iii contempoiane occidentale paie explicit inspiiată şi călăuzită de cuientul fi-
losofic al “gandiiii fiagile”, adică de mentalitatea şi de piincipiile fundamentale
ale postmodeinităţii. Ofeiim mai jos cateva exemple
6
.
1. Apaiiţia mass-mediei şi a comunicăiii computeiizate a modificat pio-
fund tipul şi valoaiea cultuiii tiansmise. Cieştinismul, născut ca “ieligie a cu-
vantului”, a Căiţii şi a memoiiei istoiico-ieligioase tiansmisă din bătiani, este
astăzi in contact cu stiuctuii comunicative iadical difeiite, caie ne-au pus in
ciiză capacitatea educativ-foimativă noimală. Pentiu a conştientiza iealmen-
te dificultatea de a acţiona asupia cultuiiloi de azi este util să obseivăm cu aten-
ţie cultuia de masă şi impactul mass-mediei asupia mentalităţiloi contempoia-
ne. Astăzi mass-media constituie un mijloc extiem de eficace pentiu acţiunea
cultuială şi pastoială. Mijloacele mass-media au ajuns agenţi de pioducţie şi de
tiansmiteie a cultuiii de masă caie condiţionează spiiitele şi conştiinţele. Oii-
ce efoit sistematic de “evanghelizaie” a cultuiiloi va tiebui să acoide o atenţie
specială mijloaceloi mass-media, iai cieştinii tiebuie să inveţe să disceaină şi
să ciitice cu competenţă cultuia piodusă şi piopusă de aceste mijloace de co-
municaie.
7
Este impoitant, inainte de toate, ca valoiile cieştine să-şi găsească
expiesia in pioducţia şi difuzaiea piin mass-media: aceasta este o intiepiinde-
6
Siiv»×o Buvo»i»ssi, art. cit., p. 492.
7
În această logică se insciie infiinţaiea Radiouiiloi cieştin-oitodoxe de la Iaşi (Tiinitas),
Cluj-Napoca (Renaşteiea), Alba Iulia (Reintiegiiea), Ciaiova (Logos) şi Diobeta Tuinu Seveiin
(Lumina) şi Constanţa (Dobiogea).
Criza Pastoralei ca disciplină teologică
inter – I, 1-2 (2007) [z11]
ie decisivă pentiu viitoiul misiunii cieştine. Tocmai invazia mass-mediei in
viaţa modeină a ievoluţionat valoiile şi mentalităţile, astfel incat familia, şcoa-
la şi biseiicile se simt ameninţate in modul loi tiadiţional de educaie a tineieloi
geneiaţii. Mass-media este, in mod ceit, pioducătoaie de cultuiă, dai şi ie-
levatoaie a conştiinţei colective de azi cu valoiile ei, gustuiile ei, aspiiaţiile ei
tipice. La acest nivel se situează noul teiitoiiu de misiune cieştină şi acest tip
de civilizaţie ii inteipelează pe cieştini.
2. S-a modificat in mod iadical foima de “muncă”. S-a tiecut de la pioemi-
nenţa muncii agiicole, la aceea industiială pentiu a se ajunge, in sfaişit, să pie-
valeze “al tieilea sectoi”, specific eiei infoimatice sau post-industiiale. Aceste
modificăii au avut uimăii piofunde asupia ieligiozităţii. Este suficient să ne
gandim ce a insemnat pentiu cieştinism naşteiea şi dezvoltaiea sa aimonioasă
in contextul cieat de o civilizaţie iuială, in sintonie cu natuia şi cu cosmosul.
Aita ieligioasă, timpul, cultul lituigic, necesitatea unoi piotecţii ceieşti im-
potiiva calamităţiloi natuiale, teologia intelectualistă etc., sunt iealităţi intia-
te inti-o ciiză piofundă odată cu modificaiea iadicală a stiluiiloi de viaţă, spe-
cifică postmodeinităţii. Mutaţii iadicale a piesupus pentiu cieştinul euiopean
tieceiea de la o situaţie de paupeiism geneializat la un inalt nivel de viaţă (ca-
ie a degeneiat in consumism) şi piăbuşiiea ulteiioaiă a cadiului de valoii
etico-ieligioase.
3. Populaţia a cunoscut o aşa de maie mobilitate teiitoiială (uibanism, emi-
giaţie, tuiism) şi socială (plecand de la condiţii de naşteie umile şi ajungand la
niveluiile sociale cele mai elevate) incat a fost zguduită stiuctuia tiadiţională a
teiitoiiului (la ţaiă, la oiaş, căile de comunicaie, spaţiul etc.) pe caie s-a funda-
mentat viaţa ieligioasă (paiohială şi epaihială) secole de-a iandul şi oiganiza-
iea tiadiţională socială (puţini piopiietaii şi şcoliţi, mulţi săiaci şi analfabeţi).
4. Dispaiiţia familiei patiiaihale extinse şi actuala piedominaie cantitativă
a familiiloi mono-nucleaie (tiei membii). Piedominaiea familiiloi cu un unic
fiu, iata maie de avoituii, de divoiţuii şi, in geneial, nivelul iidicat al patologii-
loi familiale şi sociale, ciiminalitatea uibană, indifeientismul etico-foimativ
al şcolii (şi multe altele), ofeiă un cadiu pentiu multe aspecte inedite şi impie-
sionante piivitoi la viitoiul vieţii in mediul uiban.
5. Aceste fenomene expiimă şi conduc spie un tip de societate pe caie oa-
menii de ştiinţă o definesc ca fiagmentată, individualistă, emotivă, facilă pia-
dă modeloi egocentiice, cu pioeminenta hegemonie socială a unoi ieguli de
natuiă economică, cu tendinţă spie efemei şi spie consumism.
8
Din momentul in caie cultuia actuală este oiientată in mod iadical spie
“mutaţie” concepută ca valoaie in sine, tot ceea ce făcea iefeiinţă la o lume sta-
tică (obiceiuii, contiol social, geiontociaţie, oidine) este in mod inexoiabil
iăstuinat de fenomene piin natuia loi dinamice, piecum moda, opinia publi-
că, peimisivismul etc. Dat fiind faptul că ieligiile sunt, in mod esenţial, entităţi
fundamentate pe o memoiie colectivă, adică pe tiadiţie, din caie işi extiag pie-
sciipţiile pentiu oiice tip de acţiune colectivă (juiidică, aitistică, iituală, litui-
gică, devoţională, familială, pastoială, eclesială), activă in cultuiile piecedente
(piecum cea ţăiănească şi cea muncitoiească), tiebuie să iecunoaştem că no-
ua cultuiă iiscă să deteimine piăbuşiiea intiegii stiuctuii pieexistente (cea
tiadiţională).
8
Ibiden. p. 496
Trorii Ti»
[z1z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s V. Fo:oounvIn u×vI IvoI:Imv I××oIuI. Tunsvu cuuuIcuInu
Tocmai de aceea se impune o innoiie a piogiamei analitice coiespunzătoa-
ie Teologiei Pastoiale: un pioiect de astfel de piogiamă, caie să fie unul de
tianziţie, făiă să piovoace o undă de şoc exageiată şi caie să nu impună o exa-
geiat de iapidă schimbaie a identităţii tiadiţionale a Teologiei Pastoiale in Ro-
mania sugeiăm in continuaie:
1. Definiţie, obiect, scop şi metode ale Teologiei Pastoiale. Impoitanţa dis-
ciplinei in foimaiea viitoiiloi pieoţi. “Teologie pastoială” sau “pastoiali-
tate” a Teologiei? Izvoaiele Pastoialei. Liteiatuia pastoială in peiioada
patiistică şi bizantină. Teologia Pastoială in Occident, din Evul Mediu
pană astăzi. Liteiatuia pastoială iomanească.
2. Pieotul: păstoi de suflete. Vocaţia pieoţească şi imaginea publică a pie-
otului in societatea contempoiană (expeiienţa lui mistică, piegătiiea in-
telectuală, exeisaiea lui in capacitatea de comunicaie a ciedinţei, fami-
lia piopiie). Psihogiama unui ideal: matuiitatea duhovnicească.
3. Paiohia: unitate administiativ-oiganizatoiică de bază a Biseiicii Oitodo-
xe şi comunitate saciamentală. Impoitanţa ei in viaţa societăţii. Pastoia-
la, etica cieştină şi iesponsabilitatea absoibţiei violenţei din societate la-
nivel celulai}paiohial.
4. Responsabilităţi ale pieotului in iapoit cu paiohia: cunoaşteiea ei obiec-
tivă: instalaiea, iapoituiile cu autoiităţile şi instituţiile locale, peisona-
lul şi stiuctuiile auxiliaie ale paiohiei (cadiul didactic de ieligie, asisten-
tul social paiohial, cantăieţul, membiii Consiliului şi a Comitetului
Paiohial, epitiopii, iesponsabilităţile fiecăiuia). “Fişa postului”.
5. Pastoiaţia individuală: iapoituiile peisonalizate ale pieotului cu enoiia-
şii (fiecventaiea biseiicii, pastoiaţia piin Sfintele Taine şi piin Sfintele
Ieiuigii).
6. Depăşiiea pastoiaţiei mono-oiientate (Diveisificaiea pastoialei in func-
ţie de ciiteiiile: vaistă, sex, piegătiiea piofesională, situaţia socială, staiea
de sănătate etc.). Noi iesponsabilităţi pentiu pieotul Romaniei post-ide-
ologice: noţiuni de Pastoială Militaiă, Pastoială Penitenciaiă, Pastoială
Univeisitaiă, Pastoiaţia iiomiloi etc.
7. Noţiuni elementaie de Psihologie Pastoială Sanitaiă. Elemente de Me-
dicină Pastoială: dinamica psihologică a dialogului pastoial. Tehnică psi-
hologică şi tiăiie duhovnicească in demeisul pastoial. Metodologia co-
locviului pastoial.
8. Consilieiea pastoială, psihologică şi duhovnicească piin Sfanta Taină a
Spovedaniei şi in afaia ei. Elemente de psihoteiapie pastoială. Călătoiie
duhovnicească piin subconştientul saceidotal.
9. Pastoiaţia colectivă: cultul divin, piedica, cateheza, caitea şi piesa ieli-
gioasă, implicaiea pieotului in activităţile cultuial-educative, conlucia-
iea cu alţi factoii educaţionali din cupiinsul paiohiei. Biblioteca paiohi-
ală. Ciădiniţa cieştină etc.
10. Luciaiea filantiopico-socială: legislaţia eclezială şi civilă in domeniul
piotecţiei sociale. Piezentaiea sistemului de asistenţă socială al BOR.
Cooptaiea ciedincioşiloi in activităţile sociale. Colaboiaiea cu asisten-
tul social teolog (deiulaiea piogiameloi de A.S. in cadiul unei paiohii,
Criza Pastoralei ca disciplină teologică
inter – I, 1-2 (2007) [z1×]
piezentaiea unoi paiohii-pilot ce desfăşoaiă activităţi peifoimante de
asistenţă socială).
11. Tipuii de piogiame de Asistenţă Socială ce pot fi deiulate in cadiul unei
paiohii. Suise de finanţaie a activităţiloi de A.S. Colaboiaiea cu alte in-
stituţii ale Statului la nivel local şi oiganisme neguveinamentale de pio-
fil. Stimulaiea voluntaiiatului.
12. Colaboiaiea intei-paiohială. Rolul Biseiicii Oitodoxe in soluţionaiea
ciizei sociale şi economice din societatea iomanească actuală (elemente
de teologia economiei). Hono oecononicus şi ciiza sensului vieţii. În-
fiăţiiea dintie paiohii (cu scop caiitabil).
13. Uibanitatea şi pioblemele pastoiale coiespunzătoaie. Analiză teologi-
co-pastoială a uibanităţii. Pastoiala inti-o civilizaţie pationată de mass-me-
dia. Pastoiaţia piin mijloacele de comunicaie in masă. Consilieiea pas-
toială a şomeiiloi. Recupeiaiea alcooliciloi etc.
14. Sectologie. Noile mişcăii ieligioase in expansiune. Analiză pastoială a
fenomenului sectai. Piofilaxii şi teiapii oitodoxe.
15. Pastoiala misionaiă inti-o Euiopă decieştinată. Exigenţe şi piioiităţi.
Diagnostic duhovnicesc al eiei post-modeine. Oitodoxia: şansă a Occi-
dentului? Satuiaţie iaţionalistă şi ienaşteie mistică in Euiopa de azi.
Co×cIuzIv: Dv In “sI×ouomuI nsvoIn:uIuI”
In ovv×sIvn vuocInmXuII vnIouIIou nu:v×:Icv
Din cadiul expus mai sus se despiind cateva indicaţii opeiative piivitoaie la
implicaiea cieştină in univeisul cultuial al comunităţiloi eclesiale (epaihii, pa-
iohii, giupuii ieligioase) şi a tutuioi peisoaneloi caie doiesc să ieflecteze asu-
pia viitoiului loi cu competenţă, in teimeni ciitici şi constiuctivi. Situaţia
schimbătoaie piin tendinţă pietinde să ieducem la minim indicaţiile stabile şi
de duiată, ceea ce inseamnă că şi Biseiica tiebuie să dispună, să accepte şi să
stimuleze expeiienţe diveisificate, piin natuia loi piovizoiii. Diveisitatea şi
piovizoiietatea sunt deci caiacteiistici sociologice caie condiţionează oiice tip
de implicaie pastoială in piezent şi caie condiţionează şi viitoiul.
Confiuntaiea dintie două exigenţe (căutaiea expeiienţeloi ieuşite din punct
de vedeie pastoial şi autentice din punct de vedeie teologic) iepiezintă mo-
mentul esenţial al “Biseiicii postmodeine”: disceinămantul “semneloi timpu-
lui” şi iefeiinţa la ele pentiu a actualiza misiunea mantuitoaie a Biseiicii.
Oiice cieştin este chemat peisonal, in actualul context cultuial postmodein,
să depună măituiie şi să devină poitavoce a mesajului ciedinţei. Dai se bucu-
iă de o chemaie specială aceia caie deţin poziţii de iesponsabilitate specială in
lumea ceicetăiii ştiinţifice, a politicii, a economiei şi a mass-mediei. Loi le es-
te inciedinţată misiunea nobilă de măituiisiie a ciedinţei ad gentes, pentiu ca
opinia publică să devină ieceptivă faţă de univeisul ciedinţei, giaţie exemple-
loi loi vii. Temele caie piedispun spie meditaţie, ieflecţie filosofică şi iugăciu-
ne sunt: sensul vieţii, semnificaţia duieiii şi iostul sufeiinţei, ciizele vieţii şi
misteiul moiţii, săiăcia.
În lumea postmodeină, colectivităţii cieştine i se impune un mod difeiit
de a acţiona. De fapt, piăbuşiiea zidului Beilinului şi ciiza ideologiiloi au de-
Trorii Ti»
[z1:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
teiminat Biseiicile să abandoneze “sindiomul asediatului”. Aceasta insă nu
tiebuie să ducă la fiagilizaiea identităţiloi colective, nici la cădeiea in secta-
iism, ci la foitificaiea colectivităţiloi mici, a legătuiiloi de unitate şi a valoii-
loi specifice acestui tip de comunitate. Ele tiebuie să piopună tutuioi o luptă
continuă impotiiva masificăiii moduiiloi de a gandi contia-cultuiale şi
anti-ieligioase.
inter – I, 1-2 (2007) [z1·]
Misiunea i structurile ecleziale /
Mission and the Ecclesial Structures
Dimensiunea diaconală a rânduielii ecleziale.
Pentru rearticularea teologică a misiunii Bisericii
Picu Ocoleanu
“creden că harul legiferării este un har al înţelepciunii…”
SF. MAXIM MĂRTURISITORUL
1
E
s:r u× r»v: u×»×ir cu×oscu: că in societatea seculaiă modeină
piedomină o cultuiă juiidică a legii, in caie noimele moiale şi legile
iepiezintă simple convenţii, iezultat al unui mai mult sau mai puţin
imaginai contiact social. Avantajul esenţial pe caie l-a adus cu sine la
viemea lui acest tip de “law-cultuie”
2
a iepiezentat o anumită manieiă de anu-
laie a aibitiaiiului din viaţa socială, piin ieintemeieiea acesteia pe ielaţii ce ies
de sub incidenţa piivatului şi se insciiu inti-o sfeiă publică a căiei moifologie
este tiasată de noime, ieguli şi legi depeisonalizate. În ciuda acestui avantaj,
cultuia modeină a legii se desfăşoaiă, piin caiacteiul suspendat al noimativi-
tăţii pe caie ea il susţine cu necesitate, inti-un oiizont apoietic ameninţand să
sfaişească inti-o “dialectică negativă” cu caiactei autodistiuctiv
3
– expiesie a
incapacităţii ei de a se sustiage apoiiei intemeieiii sale lipsite de temei, altul
decat cel uman al consimţămantului.
Este de inţeles de ce Tiadiţia Biseiicii Oitodoxe manifestă o cu totul altă
cultuiă a legii – ieflectată şi aiticulată ca ataie incă din peiioada pieconstanti-
niană in contextul aşa-zisei hiistologii a Nomosului
4
, caie, poinind de la teolo-
gia ioaneică a Logosului, caută să lămuiească identitatea peisoanei Mantuito-
iului in oiizontul invăţătuiii postexilice din Vechiul Testament piivitoi la Toia
ca inţelepciunea divină (piezentand din ce in ce mai accentuat tiăsătuii ipos-
tatice
5
), iespectiv in continuitate cu teologia veteiotestamentaiă taizie şi in
oiizontul iolului iconomic jucat de cătie Dumnezeu Logosul}Nomosul in ca-
diul istoiiei mantuiiii. Din acest punct de vedeie, oiice foimă de noimativita-
te, fie ea moială sau juiidică, tiimite in ultimă instanţă la Hiistos Cuvantul di-
1
Anbigua. Tâlcuiri ale unor locuri cu nulte şi adânci înţelesuri din sfinţii Dionisie Areopagitul
şi Grigorie Teologul (= PSB 80). tiaduceie in limba iomană de pi. piof. Duri:vu S:X×iio»r,
Bucuieşti, 1983, »46, p. 159.
2
Oiivrv O’Do×ov»×, Te Desire of the ^ations. Rediscovering the roots of political theology,
fiist papeiback edition, Cambiidge Univeisitv Piess, 1999, p. 100.
3
Elocventă in acest sens este luciaiea comună a filosofiloi geimani M»x Hov«nrirrv, Tnrooov
W. Aoov×o, Dialektik der Auklärung. Philosophische Fragnente, Fiankfuit am Main, 2003.
4
A se vedea in acest sens luciaiea noastiă, Liturghia poruncilor divine. Prolegonene teologice la
o nouă cultură a legii, Ciaiova, 2004, pp. 79-91.
5
Aiois Cviiirrirv, Iesus Christus in Glauben der Kirche, Bd. 1: “Von dei Apostolischen Zeit
bis zum Konzil von Chalcedon (451)”, Fieibuig}Basel}Wien, 1979, pp. 127: 147 ş.cl.
Picu Ocoir»×u
[z16] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
vin ipostatic de la caie se ievendică toate cuvintele Lui şi toate cuvintele noastie
cu caiactei noimativ.
Odată cu peiioada sinoadeloi ecumenice, cand accentul in cadiul hiistolo-
giei se mută din ce in ce mai mult de pe aspectul iconomic pe cel teologic, iai
inteiesul pentiu tema continuităţii dintie teologia Vechiului şi Noului Testa-
ment ca Auseinandersetzung cu eiezia maicionită incepe să pălească, o seiie
de teme piecum cea veteiotestamentaiă a dieptăţii lui Dumnezeu (tsaedaeq´
ts
e
dakah Ihwh), ieluată şi aiticulată mai depaite in teologia Sf. Ap. Pavel (dikai-
osýne tou theou), ca teologie a indieptăiii din hai piin ciedinţă, ajung in Răsăiit
să tieacă in plan secund sau chiai să fie abandonate juiidismului spiiitului la-
tin occidental
6
, deşi in teologia biblică ele nu au de-a face cu absolut nicio foi-
mă de spiiit juiidic piopiiu-zis. Aşa se face că astăzi suntem gata să descope-
iim cu suspiciune in oiice iefeiiie teologică la iustitia Dei (iedaiea latină a ebi.
tsaedaeq´ts
e
dakah şi a gi. dikaiosýne tou theou) un impoit occidental, tiecand
cu vedeiea că ts
e
dakah}dikaiosýne tiimit mai cuiand la inţelepciunea (Sophia)
judecăţiloi (nishpatin) divine.
În acest context al pieideiii de cătie tiadiţia noastiă a multoia dintie căile
de acces la tematizaiea dieptăţii, ianduielii şi legii dumnezeieşti, nu este de mi-
iaie că, in timpuiile modeine, Biseiica va iecuige ea insăşi la accepţia piopiie
Aufklärung-ului despie contextul convenţional}contiactual al noimativităţii.
Aşa este, de pildă, cazul statuteloi Biseiiciloi oitodoxe modeine, in speţă cel al
BOR – un soi de melanj de logică juiidică seculaiă, consens neieflectat şi pei-
petuaie a unoi indătinăii iecente cu pietenţie de tiadiţie. Pe fondul ieflexului
tiadiţional iomanesc al investiiii cu sens ieligios a unoi concepte juiidice bi-
zantine (ca “lege”, “piavilă” etc.)
7
, acest melanj neciitic devine şi mai accentuat
şi, mai mult decat atat, ajunge să aibă consecinţe dintie cele mai nefaste in sensul
conveitiiii intiegii pioblematici inti-un soi de folcloi oficial juiidico-eclezial.
Una dintie puţinele căi de acces la pioblematizaiea autentic teologică a te-
mei iămane, inti-o anumită măsuiă, cea a liteiatuiii ascetice, iespectiv a spiii-
tualităţii filocalice, in spaţiul căieia ea s-a văzut din ce in ce mai mult exilată in-
cepand cu peiioada sinoadeloi ecumenice. În felul acesta, tema a fost insă iedusă
la aspectul ei ascetico-moial, consolidat şi de inteiesul manifestat in condiţiile
absenţei unei teologhisiii etice piopiiu-zise pentiu canoanele cu caiactei moial.
Tiebuie obseivat că, şi in acest din uimă caz, lipsesc ediţii ştiinţifice ale ca-
noaneloi şi, mai ales, o ieflecţie teologică in ceea ce le piiveşte. De aici şi osci-
laiea intie două extieme. Pe de o paite, sunt luate liteial, făcandu-se abstiacţie
de sensul loi ieal dat de contextul, de atmosfeia teologică in caie au apăiut, de
sensul loi piopiiu-zis şi de mobilul lăuntiic caie le-a făcut posibile. Rezultatul
este un soi de fundamentalism caie, in iadicalismul lui pietins oitodox (ce nu
tiebuie confundat cu demeisuii piecum ‘oitodoxia iadicală’ a unoi Iohn Mil-
6
Mai mult cu piiviie la această temă in aiticolele noastie: “Duplex usus legis şi tertius usus legis
in măituiisiiile de ciedinţă ale Biseiicii evanghelic-luteiane (sec. XVI). Pentiu o peicepeie cii-
tică oitodoxă mai apioape de iealitate a doctiinei piotestante despie legea divină, faptele bune
şi indieptaiea omului din hai piin ciedinţă”, in Mitropolia Olteniei LVII, 1-4 (2005), pp. 82-107:
“Taina dieptăţii lui Dumnezeu. Consideiaţii cu piiviie la logica teologică a activităţii filantiopi-
ce a Biseiicii in Noul Testament”, in Studii CSTA (Centiul pentiu Studii de Teologie Aplicată) 3
(2005), pp. 59-72.
7
D»×iri B»vnu, Bizanţ contra Bizanţ. Explorări în cultura politică ronânească, Bucuieşti,
2001, pp. 96-98.
Dinensiunea diaconală a rânduielii ecleziale
inter – I, 1-2 (2007) [z1¬]
bank sau Catheiine Pickstock caie se ievendică de la logica teologică piopiiu-zi-

8
, in niciun caz de la ieminiscenţe teologice caie ai tiebui să invite, mai cu-
iand, la o exploiaie de tip aiheologic), ajunge să aducă piea puţin cu spiiitul
oitodox piopiiu-zis. Cieşeala de logică a acestei opţiuni constă in faptul că, in
numele fidelităţii iiguioase faţă de Tiadiţie, se pioduce o falsificaie atat a sen-
sului pe caie il aduce cu sine Tiadiţia, cat şi a sensului piopiiu-zis al Tiadiţiei
caie se vede acum deposedată de dimensiunea ei dinamică.
Pe de altă paite, canoanele sunt luate inti-o accepţie foaite laxă, ca fiind
specifice pentiu viemuii de mult apuse şi, implicit, lipsite de oiice ielevanţă
pentiu cieştinătatea de azi. În consecinţă, inţelegeiea şi piacticaiea loi sunt lă-
sate, in cel mai bun caz, pe seama ‘pogoiămantului’ administiat cu o maie do-
ză de aibitiai, meigand pană la anulaiea piopiiu-zisă a standaidului, piin ia-
poitaie la caie este posibil piincipiul iconomiei, iespectiv pogoiămantul ca
ataie. Faptul acesta este specific nu numai canoaneloi şi epitimiiloi cu caiac-
tei moial, ci şi unui anumit piaxis lituigic caie, pentiu a fi coiect inţeles şi tiăit,
ai tiebui să piesupună nu atat ieinteipietaiea lui samavolnică, de cele mai mul-
te oii, in sensul unui alegoiism giatuit
9
, cat teologhisirea ce tiebuie să-şi aibă
inceputul inti-un demeis de exploiaie genealogică.
Un demeis similai s-ai impune insă şi in ceea ce piiveşte canoanele cu ca-
iactei oiganizatoiic şi administiativ şi, inti-un sens mai laig, ianduielile, ie-
spectiv iegulamentele}statutele biseiiceşti oitodoxe. Este un loccus connunis
obseivaţia că Oitodoxiei (cel puţin de la un moment-dat incoace, in speţă, de
la pieideiea caiacteiului ioman al Impeiiului bizantin) i-a lipsit geniul oigani-
zatoiic. Randuielile ecleziale s-au aiticulat mai cuiand la nivelul unoi ieflexe
de autoconseivaie autocefală. Ai fi insă o eioaie să exilăm pioblema acestei in-
suficienţe in sfeia canonico-juiidică. Făiă indoială, aceasta aie o impoitantă com-
ponentă caie vizează dieptul canonic, insă ea tiebuie aboidată in intieaga sa
complexitate teologică. Tocmai acest fapt a lipsit din viaţa noastiă teologică şi
eclezială.
Altminteii, există peiicolul ieiteiăiii unei maladii de caie sufeiă cu piecă-
deie spiiitul teologic iomano-catolic şi caie constă inti-o schimbaie de accent
– iniţial insesizabilă, dai caie, in viaţa concietă a Biseiicii, ajunge să colonize-
ze intieaga ei logică. În această Akzentverschiebung nu teologicul piilejuieşte
ianduiala eclezială ca aspect al modului oiganic de vieţuiie al Biseiicii, nu el
iepiezintă punctul de plecaie, ci inveis, el se vede mai cuiand impoitat in con-
textul unui inteies obsesiv pentiu iealizaiea şi păstiaiea ‘oidinii’ ecleziale de-
venite o valoaie in sine. De aici şi izul juiidic pe caie teologii oitodocşi il des-
copeiă apioape făiă excepţie in atmosfeia teologică de ansamblu a Biseiicii
iomane. Desigui, acest oiizont juiidic nu este, aşa cum am văzut deja, lipsit de
un anumit pandant teologic (discuisul veteiotestamentai despie ‘ianduielile’
divine ca ‘măituiii’ (edut) ale ‘judecăţiloi’ (nishpatin) pieainţelepte ale lui
Ihwh expiimate in ‘poiunci’ (nitswot) şi mateiializate in cieaţie: cel paulin des-
pie iustitia Dei, iespectiv despie indieptaiea din hai piin ciedinţă, teologia
ioaneică a Logosului}hoknah, continuate chiai şi la unii Sf. Păiinţi ca, de pil-
8
Ion× Miin»×« (ed.), Radical Orthodoxy. A new theology. London, 1999.
9
A se vedea K»vi Cnvis:i»× Frirv, “Die Veidiängung dei eschatologischen Dimension dei
bvzantinischen Cöttlichen Lituigie und ihie Folgen”, in Persoană şi conuniune. Prinos de cinsti-
re preotului profesor acadenician Dunitru Stăniloae (1903-1993), Sibiu, 1993, pp. 260-276.
Picu Ocoir»×u
[z18] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
dă, Sf. Maxim Măituiisitoiul
10
). Patologia semnalată tiimite insă tocmai la de-
plasaiea de accent dinspie această manieiă pluială de aiticulaie teologică a te-
mei cătie cea de oidin juiidic, in caie oidinea}ianduiala biseiicească se obţine
in temeiul autoiităţii legislative a uneia sau a mai multoi peisoane constituite
inti-un coip cu caiactei legislatoi.
În acest sens, nu statutul biseiicesc ca statut este punctul cential al pioble-
mei, nici canoanele ca ataie sau viaţa lituigică a Biseiicii ca iitual. Pioblema
centială este iecupeiaiea dimensiunii teologice la toate aceste tiei niveluii ale
existenţei şi misiunii ecleziale – lituigic, moial, statutai. Acest demeis piesu-
pune inainte de toate inţelegeiea (la capătul iniţiativei genealogice}aiheologi-
ce deja amintite) logicii teologice oiiginaie, a sensului teologic piopiiu-zis al
fiecăiuia dintie aceste cazuii. În absenţa acesteia devin posibile ambele atitu-
dini extieme: atat fetişizaiea pievedeiiloi ianduielii (fie ea de oidin lituigic,
moial sau administiativ), cat şi muzeificaiea ei şi “conschematizaiea”
11
vieţui-
iii cieştine cu logica ‘lumii acesteia’.
În al doilea iand, este necesaiă ieşiiea din jocul balcanic al eludăiii iealită-
ţii, al constituiiii samavolnice de iealităţi paialele, in caie viaţa noastiă biseii-
cească s-a afundat, cu piecădeie in modeinitate. Aşa se face că, in lumea oito-
doxă, nu am avut o Auseinandersetzung ieală cu modeinitatea, o situaie teologică
ciitică, ieflectată faţă de aceasta. În fapt, tocmai acest joc “de-a v-aţi ascunse-
lea” cu iealitatea
12
a făcut posibilă atat atitudinea fetişizant-fundamentalistă,
cat şi pe cea muzeogiafico-seculaiizantă in cadiul vieţii noastie biseiiceşti, in-
clusiv in ceea ce piiveşte ianduiala biseiicească in sensul ei administiativ.
Un exemplu in acest sens:
Este cunoscut şi iecunoscut faptul că oiganizaiea de cătie Şaguna a Biseii-
cii din Aideal piin intioduceiea piincipiului (invecinat cu o anumită logică
piotestantă) al paiticipăiii iepiezentanţiloi laici ai popoiului ciedincios – in-
tie altele, la alegeiea ieiaihiloi Biseiicii – a iepiezentat un fapt piovidenţial
piin caie s-a ieuşit stopaiea amestecului autoiităţiloi austio-ungaie in alege-
iea aihieieiloi oitodocşi iomani şi astfel contiacaiaiea, pe de o paite, a pioce-
sului de deznaţionalizaie a iomaniloi aideleni, iai, pe de altă paite, a ofensivei
iomano-catolice iniţiate la finele sec. al XVII-lea in Tiansilvania. Nu in ultimul
iand, iefoima şaguniană a avut insemnătatea teologică mai piofundă a evităiii
peiicolului iepiezentat de maladia teologică a cleiicalismului. Biseiica din Ve-
chiul Regat, caie nu a avut in vedeie contiacaiaiea acestei maladii teologice
piin cooptaiea, in manieia lui Şaguna, a laicatului in activitatea decizională a
10
Anbigua, »27: pp. 127-131: »37-40, pp. 149-153. Răspunsuri către Talasie, inti. 64, in Filocalia
ronânească, vol. III, ediţia a II-a, Bucuieşti, 1994, pp. 412-414.
11
Rm 12, 2: “me svshematizestai.”
12
Realitatea devine o temă piopiiu-zisă a spiiitului modein incepand cu demeisul de “iefoima-
ie a filosofiei” iniţiat de Luo»io Frurvn»cn (Vorläufige Tesen zur Reforn der Philosophie:
Grundsätze der Philosophie der Zukunft, in iden, Ausgewählte Schriften, Bd. I: Anthropologischer
Materialisnus, hg. Alfied Schmidt, Fiankfuit}M: Beilin: Wien 1985, pp. 82-99: 100-157) in
Auseinandersetzung cu ultimul maie sistem filosofic – cel hegelian – şi, implicit, cu insăşi mani-
eia sistematică de a filosofa. Tema va fi pieluată şi dezvoltată de cătie Fv. Nir:zscnr (in intiea-
ga sa opeiă filosofică), Luo»io Wi::or×s:ri× (Philosophische Untersuchungen, in iden,
Werkausgabe, Bd. I, Fiankfuit am Main 1984, pp. 225-580) şi, ulteiioi, de K»vi L6»i:n,
Feuerbach und der Ausgang der klassischen Philologie (1928), in iden, Säntliche Schriften, Bd.
5: Hegel und die Aufhebung der Philosophie in 19. Iahrhundert – Max Webei, I.B. Metzleische
Veilagsbuchhandlung Stuttgait 1988, pp. 1-26.
Dinensiunea diaconală a rânduielii ecleziale
inter – I, 1-2 (2007) [z1o]
Biseiicii, se va confiunta mult mai seiios cu fenomenul cleiicalismului caie va
şi impiedica desfăşuiaiea unei misiuni piofunde a Biseiicii. Nu este exclus ca
paiticipaiea mai scăzută la slujbele biseiiceşti iniegistiată in Sudul ţăiii (fapt
obseivabil, in lipsa unoi sondaje şi studii sociologice, pană una-alta cu ochiul
libei) să aibă de a face cu această caienţă in implicaiea laicatului in viaţa şi mi-
siunea Biseiicii.
Cu toate acestea, aplicaiea ulteiioaiă lipsită disceinămant (diakrisis) a logi-
cii şaguniene la temelia statutului BOR, luciu caie dăinuie pană azi, a condus
la o staie de fapt depaite de cea scontată. În absenţa unoi ciiteiii ieale de pai-
ticipaie a laicatului la viaţa Biseiicii, a unei cultuii piopiiu-zise a laicatului, aceas-
tă paiticipaie şi, in speţă alegeiea membiiloi Adunăiii Naţionale Biseiiceşti, a
ajuns să aibă, de cele mai multe oii, un caiactei aibitiai. Este voiba, astfel, fie
de peisonaje obediente ieiaihului local, alese tocmai pe acest ciiteiiu, fie de pei-
sonaje “utile” lui, ca, de pildă, oameni de afaceii sau politicieni de toate feluii-
le. Faptul acesta nu a condus, din păcate, la o simfonie a Biseiicii şi a puteiii po-
litice, ci, de cele mai multe oii, la un şii neintieiupt de imixtiuni ale politicului
in viaţa Biseiicii (uneoii neavand nici cea mai mică legătuiă cu aceasta).
Ceea ce in lumea tiansilvană a contiibuit decisiv la piotejaiea Biseiicii şi a
misiunii ei atat de imixtiuni neavenite cu caiactei ostil şi distiuctiv, cat şi de
splendida izolaie a cleiului ei inti-o castă iuptă de popoiul ciedincios, şi-a piei-
dut inti-o maie măsuiă semnificaţia după Maiea Uniie. S-a pieidut acum din
vedeie faptul că miezul pioblemei nu mai eia piotejaiea de imixtiuni stiăine
din punct de vedeie naţional sau confesional, ci piotejaiea in faţa imixtiunii
politice căieia insă Biseiica, piin pieluaiea neieflectată suficient teologic (iec-
te: piin lipsa unei heimeneutici iealiste) a sistemului şagunian, nu a făcut alt-
ceva decat pui şi simplu să i se livieze. S-a tiecut cu vedeiea astfel faptul că
pioblema de fond nu mai eia iepiezentată acum de politicienii catolici – ma-
ghiaii şi austiieci, ci de inşişi politicienii iomani, de cele mai multe oii iepie-
zentanţi abia catehizaţi ai unui cieştinism din caie nu piea inţelegeau}inţeleg
maie luciu. Peisoane căioia le e absolut stiăină viaţa şi misiunea Biseiicii au
inceput nu numai să iepiezinte, ci chiai să joace un iol decisiv (şi, bineinţeles,
nefast) inăuntiul ei. În felul acesta, in mod paiadoxal, politizandu-se, Biseiica
s-a şi cleiicalizat (exact opusul inenţiiloi şaguniene!), piomovand mai cuiand
o paiticipaie inscenată a laicatului la viaţa biseiicească, decat una ieală.
Un alt exemplu in acest sens il iepiezintă peipetuaiea şi piolifeiaiea in sta-
tutul BOR (inclusiv in foima lui amendată la 1.03.2006) a anomaliei eclezio-
logice iepiezentate de existenţa aşa-zişiloi episcopi-vicaii.
13
Modelul, caie paie
să fie impoitat de la Patiiaihia ecumenică din Constantinopol, pieide din ve-
deie că existenţa unoi astfel de ‘locţiitoii’ aie acolo cu totul alte iaţiuni caie
au de a face cu dispaiiţia de facto a unoi vechi epaihii gieceşti oitodoxe. Ce-
ea ce, in cazul Patiiaihiei ecumenice aie, in calitate de anacionism nostalgic,
un oaiecaie sens, la noi este lipsit efectiv de oiice noimă: deşi aihieiei auten-
tici, in deplinătatea haiului episcopal, episcopii}aihieieii vicaii se văd lipsiţi
de posibilitatea concietă a aihipăstoiiiii, indeplinind iolul unoi asistenţi}su-
plinitoii ai titulaiiloi, in timp ce oiaşe maii (unele chiai foaite maii, de tipul
Biaşovului, Ploieştiloi sau Taigu Muieşului) de pe cupiinsul Patiiaihiei Ro-
13
R»ou Pvro», “Tiebuia să poinim de jos in sus”, inteiviu luat de cătie Lunea credinţei IV, 17
(2005), pp. 34-35.
Picu Ocoir»×u
[zzo] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
mane sunt incă piivate de piezenţa unui aihieieu (insă binecuvantate de cea
a unui… piotopop). Fenomenul nu este un simplu accident eclezial, ci este
simptomatic pentiu peipetuaiea asteniei misionaie şi pastoiale a Biseiicii
noastie, baiicadată incă in stiuctuii biiociatico-administiative
14
, consideiate
“canonice”.
Cele două exemple piopuse mai sus nu iepiezintă doai două complexe si-
tuaţii maladive la nivelul discuisului teologic (in speţă, al ecleziologiei) şi al
stiuctuiiloi ecleziale, ci tiimit mai depaite la o patologie a însăşi nisiunii Bi-
sericii. Pioblemele cu caie se confiuntă misiunea Biseiicii – fie ea inteină sau
exteină – au, in piimul iand, de-a face cu tiădaiea piopiiei sale vocaţii teologi-
ce in dauna celei politice şi administiative. Aşa se face că, de iegulă, misiunea
BOR a fost mai cuiand iezultatul anumitoi circunstanţe şi mai puţin al unei
intenţii misionaie claie. Rămane deschis, in ce măsuiă o misiune ciicumstan-
ţială, accidentală este o misiune ieală. Dacă e să ţinem cont insă de faptul că
teimenul “misiune” piovine de la latinescul “missio”, caie, la iandul său, tiimi-
te la veibul “mitteie”, a tiimite, atunci misiunea inseamnă trinitere oii, ca ata-
ie, ea piesupune in mod necesai un caiactei intenţional.
Dincolo de absenţa unei ielaţii misionaie ieale intie clei şi laicat şi de ieduce-
iea ei din ambele păiţi la un singui numitoi comun – cel al seivilismului, dinco-
lo de iecuisul la diveise stiategii pastoiale (piin infiinţaiea de noi (aihi)episcopii
şi mitiopolii) şi misionaie, dincolo de oiice demeis de elaboiaie şi amendaie a
statutului pentiu oiganizaiea şi funcţionaiea BOR, se impun cateva obseivaţii
de fond cu piiviie la misiunea şi ianduiala biseiicească şi la iapoituiile dintie
ele:
1. În piimul iand, ne-a lipsit şi ne lipseşte o dezbatere teologică reală (in
fapt: o pluialitate de dezbateii) asupia ianduieliloi biseiiceşti de oiice fel ai
fi ele – administiativ-statutaie, canonico-moiale, lituigice etc. – şi, in geneial,
asupia oiicăiui tip de piobleme teologice. În consecinţă, Biseiica s-a confiun-
tat şi continuă să se confiunte cu foime giave de pseudonorfoză (cleiicalism,
seivilism politic, biiociatism eclezial, laxism sau fundamentalism moial, litui-
gic şi dogmatic) geneiate de un soi de indolenţă teologică de a lăsa luciuiile la
voia intamplăiii luate diept pionie divină.
2. În al doilea iand, ne-a lipsit şi ne lipseşte in cadiul vieţii noastie biseii-
ceşti un anumit spirit critic, un disceinămant (diakrisis) teologic, caie să ne
peimită ceicetaiea (dokinazein) şi apiecieiea realistă a pioblemeloi cu caie se
confiuntă viaţa şi misiunea Biseiicii. De foaite multe oii, ieiaihia Biseiicii (sau,
mai coiect: păiţi din ieiaihie) s-a iefugiat inti-un fel de iealitate paialelă, incie-
menită inti-o staie de spiiit tiiumfalist-ceiemonioasă.
3. Nu in ultimul iand, ne-a lipsit şi ne lipseşte o cultură a dialogului real şi
a conuniunii reale. În mod paiadoxal, tocmai Oitodoxia, caie se viea a fi pio-
motoaiea unei teologii a comuniunii şi a dialogului le-a piacticat pe acestea in
ultimul timp foaite puţin. Dacă, de cele mai multe oii, comuniunea dintie mă-
dulaiele Biseiicii se iezumă la simpla juxtapuneie fizică in cadiul seiviciului
divin şi se epuizează indată după otpust, dialogul şi invitaţia la dialog tiezeşte
incă fobii, suspiciuni şi complexe. În cel mai bun caz, se piactică un soi de “co-
14
Io»× I. IcX iv, “Dilema socială a Biseiicii Oitodoxe Romane: iadiogiafia unei piobleme”, in
iden, Crvr»×o M»v»×i, Gândirea socială a Bisericii. Fundanente – docunente – analize –
perspective, Sibiu, 2002, p. 564.
Dinensiunea diaconală a rânduielii ecleziale
inter – I, 1-2 (2007) [zz1]
municaie” in coi, piin stiigătuii – intie tabeie sau, pui şi simplu inti-un haos
geneial.
4. În sfaişit, misiunea Biseiicii tiebuie să-şi iedescopeie vocaţia diaconală.
chenarea de a sluii. Această chemaie slujitoaie piesupune insă cunoaşteiea şi
acceptaiea realităţii ca ataie, mulaiea pe această iealitate cu lipsuiile şi ne-
voile ei. Închideiea inti-un discuis iupt de iealitate, baiicadaiea in biiouii şi
in jaigon administiativ cu iz tiiumfalist nu face decat s-o anuleze.
[zzz] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Structura constituţională
a Bisericii Ortodoxe Române.
Repere istorice
P»ui Bvus»×o»s«i
Dacă câteodată an făcut întrebuinţare de octroieri
1
. aceea an făcut după de-
nandarea înpreiurărilor înteţitoare /şi} în acea convingere. că clerul şi poporul
credincios se va nulţuni cu aceea· dară nicidecun n-an făcut-o cu intenţiunea
de a exercita sau de a stabili în lucrurile noastre bisericeşti. şcolare şi fundaţio-
nale vreun absolutisn ierarhic. Din această cauză trebuie să accentuez aici că
dacă an fi făcut uneori întrebuinţare de octroieri. acestea nu se pot lua în înţele-
sul strict de octroieri. deoarece octroierea presupune totdeauna o năsură volnică
pe terenul bisericesc· eu însă nu an făcut nici o năsură volnică în treaba înfiin-
ţării Mitropoliei. ci. fiind înpiedicat de înpreiurări. de a nă putea consulta cu
bărbaţii noştri. an lucrat şi singur în înţelesul pozitivelor instituţiuni bisericeşti.
Şi aşa an lucrat uneori singur. spre aiungerea dorinţelor noastre bisericeşti. pre-
cun îni inpuneau canoanele. dară nu spre introducerea şi stabilirea vreunui
absolutisn ierarhic. care eu totdeauna l-an conbătut şi despre care exista în
afacerile nele cele nai lănurite dovezi. Dară astăzi. când ţi-a venit ţie ^oule Ie-
rusaline iarăşi lunina. şi nărirea Donnului peste tine a răsărit. depun cu desă-
vârşită odihnă sufletească toată conpetenţa legislativă şi adninistrativă a Bise-
ricii noastre naţionale în nâinile Congresului prezent şi ale celor viitoare Congrese.
care singure sunt reprezentantele legale şi canonice ale întregii noastre provincii
netropolitane. prin urnare conpetente de a duce şi conduce trebile adninistra-
tive. econonice. bisericeşti. şcolare şi fundaţionale.
A^DREI BARO^ DE ŞAGU^A.
CUVÂNT PRESIDIAL LA DESCHIDEREA
CONGRESULUI NAŢIONALBISERICESC DIN ANUL 1868
1
Octroiere este un teimen juiidic, ieşit azi din uz, dai folosit in secolul al XIX-lea, in timpul lup-
teloi puitate de buighezie pentiu inlătuiaiea absolutismului feudal şi instauiaiea demociaţiei
iepiezentative. Teimenul inseamnă in geimană “a impune, a constiange” şi piovine din substan-
tivul fiancez “octioi” caie inseamnă “acoidaiea unei gaianţii, a unui favoi, hai, hatai”. În sens ju-
iidic, in secolul XIX, piin “octioi” se inţelege impuneiea unilateială de cătie suveian a unei legi
caie eia neconstituţională, deoaiece nu iespecta piincipiul iepiezentativ (adică eia impusă im-
potiiva voinţei Adunăiii iepiezentative a unei naţiuni). Astfel, juiiştii de la inceputul secolului
XIX au făcut deosebiiea intie “constituţia iepiezentativă” (iezultat al unui pact intie iege şi po-
poiul iepiezentat in Pailament) şi “constituţia octioiată (sau acoidată)”, impusă cu foiţa de su-
veian (M»×rvro Fiv׫rs, “‘Restauiation’ und ‘Voimäiz’. Reaktionäie Füisteimacht und Libeiale
Büigeiopposition. 1815-1848”, in Deutsche Geschichte, ed. Heiniich Pleticha, vol. IX, Cüteisloh,
1993, p. 29). De exemplu, in vaia anului 1830, piinti-un act unilateial, iegele fiancez Chailes X
a dizolvat Pailamentul, a modificat legea electoială in favoaiea maiiloi latifundiaii şi a instauiat
cenzuia, fapt caie a piovocat ievolta buigheziei (ievoluţia din iulie – I»cours M»o»uir, Istoria
Franţei. vol. II, Bucuieşti, 1973, pp. 259-260: Coio M»×, “Politische Entwicklung Euiopas und
Ameiikas. 1815-1871”, in Propyläen Weltgeschichte, vol. VIII, 1960, pp. 43-43). Tot la fel, in Piusia,
iegele Fiiediich Wilhelm IV (1840-1861) a dizolvat, la 5 decembiie 1848, Pailamentul intiunit
la 2 mai 1848, şi a emis “constituţia octioiată din 5 decembiie”. Cateva luni mai taiziu, şi impă-
iatul Fianz Iosef a emis pentiu Impeiiul austiiac ceea ce a fost numită şi atunci “constituţia oc-
tioiată din 4 maitie 1849”. Asemenea oidonanţe octioiate au fost emise şi in alte state geimane,
astfel că după 1850 buighezia a inceput o adevăiată campanie in justiţie, ceiand iecunoaşteiea
caiacteiului loi neconstituţional (Uivicn Eisr×n»vo:, Deutsche Rechtsgeschichte, ed. III, München,
1999, pp. 341-342 şi 349).
inter – I, 1-2 (2007) [zz×]
Unitatea noastră sufletească a fost conservată de secole prin Biserica Ortodoxă.
Datoria generaţiei de astăzi şi a celor viitoare este să îngriiească cu tot dinadin-
sul ca această unitate să nu se clatine prin năsuri pripite de legislaţiune. făcută
fără consinţănântul tuturor. prin sinplă inpunere.
IOAN LUPAŞ,
DISCURS ROSTIT ÎN ŞEDINŢA CAMEREI DEPUTAŢILOR
LA 1 APRILIE 1925,
CU PRILEJUL DISCUTĂRII LEGII UNIFICĂRII BISERICEŞTI
A. Co×s:I:u¡In snou×In×X n BIsvuIcII Ou:oooxv RomX×v
oI× Tun×sIIvn×In
F
ovr» si I×:i×orvr» »c:u»iX a Biseiicii Oitodoxe Romane datea-
ză doai după Maiea Uniie de la 1918. La sfaişitul secolului XIX, cie-
dincioşii iomani oitodocşi eiau divizaţi in patiu unităţi biseiiceşti
distincte:
... in Regat, la noi [adică in Tiansilvania, Banat, Ciişana şi Maiamuieş, n.n.], in Basaia-
bia şi Bucovina, avandu-şi fiecaie oiganizaţia sa paiticulaiă. [...] Cei mai deosebiţi sun-
tem noi, cu constituţia noastiă singulaiă denocratică, ce ne-am făuiit-o intie impieju-
iăii speciale.
2
Dintie aceste patiu oiganizaţii biseiiceşti, tiei constituiau Biseiici Autoce-
fale (cele din Tiansilvania
3
, Bucovina
4
şi Vechiul Regat
5
), in timp ce Basaiabia
eia, din 1813, o epaihie a Biseiicii Oitodoxe Ruse.
Biseiica aideleană a fost Biseiica Oitodoxă caie a dobandit cea dintai auto-
cefalia sau independenţa iecunoscută la nivel inteioitodox. Pailamentul ma-
ghiai a apiobat aceasta, piin Legea 9}1868
6
, decietand şi intiuniiea a două
2
Cnrovonr Ciun»×ou, Înpreunarea Bisericilor Ortodoxe Ronâne de pe teritoriul Ronâniei
Mari într-o Singură Biserică şi raportul acestei Biserici cu Statul, Aiad, 1919, p. 9.
3
Autocefalia Biseiicii aidelene (oiganizată inti-o mitiopolie cu sediul la Sibiu, cu episcopii su-
fiagane la Aiad şi Caiansebeş) a fost acoidată, in mod canonic, de Sinodul Biseiicii autocefale
competente, adică de Sinodul episcopesc al Mitiopoliei de Cailoviţ. Piotocolul Sinodului
Episcopesc saib, caie a acoidat autocefalia Mitiopoliei sibiene, a fost tipăiit in Acte oficioase pri-
vitoare la înfiinţarea Metropoliei gr. Reseritene a ronânilor din Transilvania. Ungaria şi Banat,
Sibiu, 1867, pp. 7-15. Împăiatul a iecunoscut autocefalia şi iidicaiea Biseiicii iomaneşti la iang
de mitiopolie (Nicoi»r Povr», Vechia Mitropolie ortodoxă ronâna a Transilvaniei. Suprinarea
şi restaurarea ei, Sibiu, 1870, pp. 295-296: iden, Archiepiscopul şi Metropolitul Andrei baron de
Şaguna, Sibiu, 1879, p. 146). A se vedea şi Valei Moldovan, Biserica Ortodoxă Ronână şi proble-
na unificării. Studiu de drept bisericesc, Cluj, 1921, p. 24.
4
Biseiica bucovineană a obţinut statutul de autocefalie tot piinti-o decizie a Sinodului episco-
pesc al Mitiopoliei de Cailoviţ, fiindu-i apoi iecunoscut acest statut piinti-un iesciipt impeiial
la 23 ianuaiie 1873. Datoiită stiuctuiii administiativ-teiitoiiale a Impeiiului austio-ungai,
Mitiopolia de Ceinăuţi cupiindea doai episcopii de pe teiitoiiul austiiac, in pofida indepăităiii
loi teiitoiiale, din Bucovina şi din Dalmaţia (azi Cioaţia de vest), anume episcopiile de Zaia şi
Cattaio (V»irv Moioov»×, op. cit., p. 133).
5
În ceea ce piiveşte Biseiica Oitodoxă din Regatul Romaniei, aceasta a obţinut statutul de auto-
cefalie in uima hotăiaiii Sinodului patiiaihal de la Constantinopol, tiansmisă piinti-un tomos
semnat de patiiaihul ecumenic Ioachim IV la 25 apiilie 1885 (Nicui»r ŞrvnX×rscu, “Autocefalia
Biseiicii Oitodoxe Romane cu piilejul centenaiului. 1885 – 25 apiilie – 1985”, in Centenarul
Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ronâne. 1885-1985, Bucuieşti, 1987, p. 41.
6
Telegraful Ronân XVI (1868), pp. 137-138, 141-142 şi 170.
P»ui Bvus»×o»s«i
[zz:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
Congiese Naţional-Biseiiceşti, unul pentiu saibi (alcătuit din 25 de cleiici şi
50 de miieni), iai celălalt pentiu iomani (alcătuit din 30 de cleiici şi 60 de mi-
ieni), caie uimau, inainte de toate, să elaboieze constituţii pentiu fiecaie din
cele două Biseiici Oitodoxe (» 3, 5-7 ale AL 9}1868).
În Biseiica saibă au izbucnit ceituii intie membiii laici şi cleiici din aşa-nu-
mitul Congies Naţional-Biseiicesc Constituant (laicii au păiăsit Congiesul,
piotestand impotiiva tendinţeloi absolutiste ale ieiaihiei). Piin uimaie, saibii
au fost in imposibilitatea de a iedacta un statut unic pentiu Biseiica loi, fapt de
pe uima căiuia au piofitat mai apoi Cuveinul maghiai, suspendand, in 1912,
autonomia Biseiicii Oitodoxe Saibe
7
.
Biseiica Oitodoxă Romană din Ungaiia şi Tiansilvania a fost insă inti-o si-
tuaţie mult mai bună. Congiesul Naţional-Biseiicesc s-a intiunit la 16}28 sep-
tembiie 1868
8
. Chiai in cuvantaiea de deschideie a Congiesului, mitiopolitul
Şaguna a iostit cuvintele pline de impoitanţă pentiu dezvoltaiea ulteiioaiă a
dieptului biseiicesc iomanesc, cuvinte pe caie le-am dat ca piim motto la in-
ceputul studiului. De asemenea, tot in piima zi a luciăiiloi, mitiopolitul Şagu-
na a piezentat pioiectul său de constituţie
9
, caie a fost apoi examinat de o co-
misie de 27 de deputaţi. Rezultatul a fost elaboiaiea unui nou pioiect, acceptat
de deputaţi şi sancţionat de monaih. A fost Statutul Oiganic sau constituţia pe
baza căieia a fost oiganizată Biseiica aideleană pană in anul 1925.
10
Dai de ce titlul de “Statut Oiganic”? Explicaţia a fost dată de insuşi mi-
tiopolitul Şaguna, caie a compaiat Biseiica cu un oiganism viu, alcătuit din
oigane peisonale (cieştinii, pieoţii, episcopii, mitiopolitul) şi sociale (paio-
hia, piotopopiatul, episcopia şi mitiopolia). Pentiu ca oiganismul să nu sufe-
ie, este obligatoiiu ca toate aceste elemente să colaboieze in aimonie. Tocmai
aceasta eia meniiea constituţiei şaguniene – să spiijine oiganele biseiiceşti
“nu numai să nu se impiedice de nici o paite, ci toate laolaltă să fie libeie de a
lucia şi conlucia in aimonie pentiu susţineiea, cultivaiea şi piospeiaiea loi
iecipiocă”.
11
1. PuI×cIvIIIv S:n:u:uIuI Ouon×Ic
La baza oiganizăiii Biseiicii aidelene intie anii 1868-1925 s-au aflat tiei
piincipii:
piincipiul despie autonomia biseiicească:
7
O×isirov Cninu, Viaţa şi organizaţia bisericească şi şcolară în Transilvania şi Ungaria,
Bucuieşti, 1915, p. 94.
8
“Piotocolul Congiesului naţional-biseiicesc ioman de ieligiunea gieco-iăsăiiteană conchiamat
in Sibiiu pe 16}28 septembiie 1868”, Sibiu, 1868, pp. 8-9.
9
“Din poziţiunea sa ca mitiopolit şi cel mai bătian, a piegătit acest elaboiat [pioiect de statut,
n.n.], dai piovoca pe toţi membiii Congiesului să facă studii seiioase asupia aceluia, să-şi dea
opiniunea libei, făiă sfială, căci ‘dansul piimeşte bucuios modificaţiunile ce se voi afla de nece-
saie, nefiind pieocupat de nici o idee de piedilecţiune pentiu opeiatul său, şi piedă acest opeiat
Congiesului, ca un aluat piegătit, din caie stă in voia şi chemaiea Congiesului de a compune
painea ce să ne fie hiană pentiu toţi’” (“Piotocolul Congiesului Naţional-Biseiicesc ioman de ie-
ligie gieco-iăsăiiteană”, Sibiu, 1868, conclus 11, p. 20).
10
Statutul organic al Bisericii greco-orientale ronâne din Ungaria şi Transilvania. cu un Suplenent.
A patra ediţiune oficială autentică. procurată în urna concluzului congresual din anul 1878. nr.
247, Sibiu, 1910.
11
A×ovri n»vo× or Ş»ou×», Conpendiu de drept canonic, ediţia a III-a, Sibiu, 1914, pp. 86-89, 93.

Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [zz·]
piincipiul constituţional:
piincipiul paiticipăiii miieniloi la administiaiea chestiuniloi şcolaie şi
fundaţionale ale Biseiicii in iapoitul numeiic de 2}3 faţă de 1}3 din
clei.
1.1. Pvi:civiui orsvvr \u1o:o+i\ nisrvicr\scí
Această autonomie tiebuie inţeleasă dinti-o intieită peispectivă:
12
a) in ia-
poit cu Statul: b) in iapoit cu celelalte Biseiici Oitodoxe: c) in iapoitul dintie
difeiitele păiţi constitutive (coipoiaţiuni) biseiiceşti.
a) Autononia Bisericii Ortodoxe faţă de Stat eia pievăzută de o seiie de legi
votate de Pailamentul ungai. Astfel, » 8 al AL 20}1848 gaianta “dieptul gie-
co-oiientaliloi de a dispune libei in tiebuiile loi biseiiceşti şi şcolaie, sub su-
piavegheiea statului”.
13
Această autonomie a fost extinsă piin AL 9}1868 şi
asupia Mitiopoliei iomane cu sediul la Sibiu (» 3 al acestei legi).
Această autonomie a Biseiicii Oitodoxe Romane din Ungaiia a fost acoida-
tă doai cu condiţia menţineiii dieptului de supiemă inspecţiune a monaihu-
lui. Acest diept eia exeicitat piin inteimediul Ministeiului Culteloi şi Instiuc-
ţiunii publice din Cuveinul de la Budapesta.
14

După cum a aiătat Ioan de Pieda, juiistul Mitiopoliei Aidealului din pii-
mul sfeit al secolului XX, Biseiica Oitodoxă Romană din Ungaiia a deţinut, in
compaiaţie cu celelalte confesiuni autonome, cea mai favoiabilă situaţie juiidi-
că. De exemplu, Biseiicile piotestante eiau obligate să anunţe Cuiţii ziua ţine-
iii adunăiiloi biseiiceşti, impieună cu oidinea de zi: suveianul avea dieptul de
a fi iepiezentat in acele adunăii piinti-un comisai iegal: totodată, deciziile
aceloi adunăii tiebuiau inaintate iegelui spie ievizuiie şi apiobaie, şi doai du-
pă aceea intiau in vigoaie.
15
12
V. Moioov»×, op. cit., p. 13.
13
Io»× A. or Pvro», Constituţia Bisericei gr.-or. Ronâne din Ungaria şi Transilvania sau Statutul
Organic conentat şi cu concluzele şi nornele referitoare întregit, Sibiu, 1914, p. 19. AL 20}1848,
votat la 30 maitie 1848 şi sancţionat de iege la 9 apiilie, a pioclamat in sfaişit că “pentiu toate
confesiunile consideiate in această ţaiă iecepte din punct de vedeie legal se acoidă făiă excep-
ţie deplină egalitate şi iecipiocitate” (Cus:»v S:ri×n»cn, Die ungarischen Verfassungsgesetze,
Viena, ediţia a IV-a, 1906, pp. 71-72). Au fost consideiate diept confesiuni iecepte catolicismul,
luteianismul, calvinismul şi unitaiianismul. Biseiica Oitodoxă a dobandit un statut apaite, in-
teimediai, in timp ce in Tiansilvania a dobandit statutul de confesiune ieceptă piin AL 9}1848
al Dietei aidelene (Er»×uri Tuvczv×s«i, Orthodoxe und Unierte, in Ao»r W»×ovusz«»
und Pr:rv Uvn»×i:scn (ed.), Die Habsburgernonarchie 1848-1918, vol. IV: “Die Konfessionen”,
ediţia a II-a, Viena, 1995, p. 430).
14
Ministiul Culteloi şi Instiucţiunii Publice din Cuveinul maghiai eia de fapt un “ministiu al
Coioanei”, exeicitand dieptuiile impăiatului-iege in toate pioblemele confesionale (pe baza mai
vechiului ius suprenae inspectionis şi iura sacra). Aşadai, ielaţiile dintie difeiitele confesiuni
din Ungaiia şi Coioană eiau iealizate piin inteimediul ministiului Culteloi caie emitea Deciete
impeiiale (sancţionate de monaih) şi Oidonanţe ministeiiale (toate cu apiobaiea suveianului).
Cele mai multe astfel de Oidonanţe nu aveau nevoie de apiobaiea Pailamentului, deoaiece con-
stituiau un domeniu iezeivat piactic Coioanei. Piin Oidonanţe ministeiiale şi Deciete impeii-
ale au fost apiobate toate statutele de oiganizaie ale confesiuniloi, inclusiv Statutul Oiganic
şagunian (LXszió Pr:rv, “Hungaiian Libeials and Chuich-State ielations. 1867-1900”, in Cv6vov
RX׫i, Hungary and European Civilization, Budapesta, 1989, pp. 102-103 şi n. 91 de la p. 130).
15
Io»× or Pvro», op. cit., p. 30: Fvirovicn Scnuirv vo× Liniov, Protestantisches Kirchenrecht.
vornehnlich des Evangelischen Aubsburger Bekenntniss, Sibiu, 1871, pp. 66-68: A×:o× R»ovX×sz«v,
Grundzüge der Verfassungs- und Staatsgeschichte Ungarns. München, 1990, p. 91.


P»ui Bvus»×o»s«i
[zz6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
În Biseiica Saibă, monaihul işi iezeiva dieptul de a tiimite un comisai ie-
gal caie putea asista la luciăiile Congiesului, ba chiai şi să-l dizolve.
16
În ceea ce piiveşte Mitiopolia Sibiului, legislaţia maghiaiă nu pievedea “nici
incuviinţaiea specială pentiu ţineiea sinoadeloi şi a congieseloi, nici tiimite-
iea de comisai iegal la ele. De asemenea nu se ieceie nici aceea [...] ca conclu-
zele, statutele şi iegulamentele ce se votează in sinoadele şi congiesele noastie
să fie supuse apiobăiii, pentiu ca să-şi aibă valoaiea loi”.
17

În piactică insă, guveinele ungaie, nu odată au inceicat incălcăii, inteipietand legile du-
pă placul loi şi aplicand faţă de iomani dispoziţii caie eiau in vigoaie numai faţă de pio-
testanţi sau saibi. Aşa, spie pildă, au ceiut ca congiesele să nu se ţină pană ce nu soseş-
te incuviinţaiea piea inaltă. Şi au fost cazuii, cand pe motive de nimic, nu au dat voie să
se ţină congiese. De la o vieme, guveinele ungaie au ceiut să li se comunice şi obiectele
ce se voi dezbate in congies. Împotiiva acestoi incălcăii, adunăiile noastie au piotestat,
uneoii chiai cu efect. Comisai iegal nu a luat paite la adunăiile noastie decat o singuiă
dată, la Sinodul aichidiecezan din 1918, cand faimosul Baion Hoiváth Emil
18
, in uima
piotesteloi eneigice ale majoiităţii Sinodului, l-a dizolvat cu foiţa publică.
19
b) În ceea ce piiveşte autononia faţă de celelalte Biserici Ortodoxe, “după
teiminologia biseiicească, autononie sub acest iapoit inseamnă autocefalie”
20
,
la caie m-am iefeiit insă mai sus şi asupia căieia nu este necesai să mai ievin.
c) În ceea ce piiveşte autononia ca raport al singuraticelor părţi constituti-
ve ale Bisericii din Ardeal între ele şi faţă de organele superioare, tiebuie ie-
maicat de la bun inceput că Statutul Oiganic stabilea uimătoaiele coipoiaţi-
uni, caie eiau totodată păiţi constitutive ale Mitiopoliei sibiene: 1. paiohiile: 2.
piotopopiatele: 3. manăstiiile: 4. epaihiile sau diecezele (Ait. II). Fiecaie din
acestea avea dieptul de a-şi administia in mod independent afaceiile biseii-
ceşti, şcolaie şi fundaţionale.
Totuşi, in 1897, autonomia paiohiiloi a fost iestiansă şi pe teien adminis-
tiativ, deoaiece ele au fost puse explicit sub contiolul şi supiavegheiea oiganu-
lui executiv epaihial (adică a Consistoiiului).
21
Paiohiile au iămas insă şi in
continuaie peisoane juiidice, cu posibilitatea de a agonisi aveii.
Consistoiiul aie dieptul să nu apiobe o alegeie, dai nu poate impune o peisoană pe ca-
ie nu o doieşte o paiohie.
22
Cea mai laigă autonomie o deţineau diecezele. Sinoadele diecezane aveau
dieptul de a emite acte legislative (iegulamente) pentiu epaihia iespectivă. Este
adevăiat că s-a intamplat ca foiul legislativ cential al Mitiopoliei, anume
Congiesul Naţional-Biseiicesc, să emită iegulamente, pe aceeaşi temă, pentiu
intieaga mitiopolie. Intenţia eia insă “susţineiea unităţii şi unifoimităţii in Bi-
16
Io»× or Pvro», op. cit., p. 30.
17
Ibiden.
18
L»zXv Tvi:r»×u, Şcoala noastră. 1850-191ó. “Zona culturală”, Sibiu, 1919, p. 104: Mivcr»
PXcuv»viu, Politica statului naghiar faţă de Biserica ronânească din Transilvania în perioa-
da dualisnului, Sibiu, 1986, pp. 171-173.
19
V. Moioov»×, op. cit., pp. 19-20. “Piotocolul sinodului oidinai al Aihidiecezei Oitodoxe
Romane din Tiansilvania ţinut in anul 1918”, conclus 25, Sibiu, 1922, pp. 21-22 şi conclusele
44-46, pp. 31-36.
20
V. Moioov»×, op. cit., p. 21.
21
“Regulament pentiu administiaiea afaceiiloi epitiopeşti”, » 8 şi 10, in “Piotocolul Congiesului...”,
Sibiu, 1897, pp. 165 şi 167.
22
V. Moioov»×, op. cit., pp. 26-27.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [zz¬]
seiică”.
23
Însă in multe piivinţe acea unifoimitate nu a fost impusă cu foiţa, ie-
gulamentele fiind difeiite de la o episcopie la alta.
24
De asemenea, episcopii diecezeloi sufiagane tiebuiau să fie aleşi de sinoa-
dele epaihiiloi iespective, făiă amestecul autoiităţiloi biseiiceşti de la mitio-
polie. Pe de altă paite, acelaşi Statut a exclus
pe intieaga linie un diept de apel de la un foi legislativ infeiioi la unul supeiioi. O singu-
iă excepţie se face, piin » 16, cu piiviie la Sinodul paiohial, faţă de hotăiaiile căiuia se
admite apelul la Consistoi. [...] Dai nu se admite niciun fel de apel de la Sinodul pioto-
popesc la cel epaihial şi de la acesta la Congies. [...] De asemenea, nu se admite un diept
de apel de la un coip executiv infeiioi la unul supeiioi. Ci, confoim noimeloi pailamen-
taie, Comitetul paiohial şi piotopiesbiteiial e iesponsabil Sinodului paiohial sau pioto-
piesbiteiial, iai Consistoiiul epaihial e iăspunzătoi Sinodului epaihial.
25

1.z. Pvi:civiui co:s1i1u1io:\i
După cum a aiătat Nicolae Popovici, piofesoi de la Academia teologică din
Aiadul inteibelic, elementele caiacteiistice ale oiganizaţiei constituţionale,
aplicabile in Biseiică, sunt
26
: a) sepaiaiea puteiiloi (legislativă, executivă şi ju-
decătoiească): b) piincipiul iepiezentativ-demociatic, pe bază electivă: c) po-
ziţia conducătoiului faţă de cele tiei puteii amintite mai sus.
a) S-a făcut clai sepaiaiea intie oiganele legislative, executive şi judecătoieşti.
Astfel, organele puterii legislative au fost sinoadele, la nivel paiohial, piotopo-
pesc şi epaihial, piecum şi Congiesul Naţional-Biseiicesc, la nivel mitiopolitan.
Sinodul parohial eia alcătuit din “toţi paiohienii majoii, de sine stătătoii,
nepătaţi, caie işi implinesc indatoiiiile paiohiale” (» 6 al Statutului). El alegea
pieotul şi examina, apioband sau nu, pioiectele piivind administiaiea aveiii
Biseiicii, piopuse de foiul executiv, anume Comitetul paiohial.
27
Spie deosebiie de Sinodul paiohial, caie eia alcătuit apioape in totalitate
din miieni (la caie se adăuga paiohul şi, eventual, ceilalţi cleiici slujitoii din
paiohie), Sinodul protopopesc eia alcătuit in piopoiţie de 2}3 din laici şi doai
1}3 din cleiici. Obligaţia piincipală a acestui sinod eia inaintaiea a tiei candi-
datuii pentiu alegeiea, de cătie Consistoiiu, a piotopopului (» 51 al Statutului
Oiganic). Iai in al doilea iand, Sinodul piotopopesc avea şi indatoiiii econo-
mice, asemănătoaie celoi indeplinite de Sinoadele paiohiale. Nu e de miiaie că
Sinoadele piotopiesbiteiiale tiebuiau să se intiunească in febiuaiie, după şe-
dinţele Sinoadeloi paiohiale.
28
Sinoadele diecezane eiau adunăiile iepiezentative ale cleiului şi popoiului
din epaihii, adevăiate foiuii pailamentaie. Eiau foimate din 60 de deputaţi, 40
23
Io»× or Pvro», op. cit., p. 34.
24
V. Moioov»×, op. cit., p. 28.
25
Ibiden, pp. 29-30.
26
Nicoi»r Povovici, Opinii asupra Proiectului de nodificare a Legii şi Statutului pentru
Organizarea Bisericii Ortodoxe Ronâne, Sibiu, 1936, pp. 14-21.
27
Io»× or Pvro», op. cit., p. 109: “Regulamentul pentiu paiohii in piovincia mitiopolitană a
Biseiicii Oitodoxe Romane din Ungaiia şi Tiansilvania”, » 9-17, in “Piotocolul Congiesului...
1909”, Aclus P, pp. 291-293.
28
A se vedea şi “Noimativ piivitoi la iegulaiea funcţiunii oiganeloi piotopiesbiteiiale, institui-
te in temeiul »-ului 30 din Statutul Oiganic” (“Paitea I”), in “Piotocolul Congiesului... 1912”,
Sibiu, 1913, Aclus H, pp. 152-156: “Regulament pentiu administiaiea afaceiiloi epitiopeşti”
(»27), in “Piotocolul Congiesului... 1997”, Sibiu, 1897, p. 173.
P»ui Bvus»×o»s«i
[zz8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
de laici şi 20 de cleiici, aleşi pentiu mandate de cate de tiei ani, de cătie toţi
membiii Sinoadeloi paiohiale (» 87-88). În peiioada dintie anii 1870-1918 au
existat 16 legislatuii sinodale.
Agendele Sinoadeloi epaihiale au fost stabilite de » 96 al Statutului Oiga-
nic: 1. ingiijiiea pentiu susţineiea libeităţii ieligionaie şi autonomiei biseiiceşti,
in inţelesul legiloi: 2. alegeiea ieiaihului şi a asesoiiloi consistoiiali: 3. legife-
iaiea de statute şi iegulamente biseiiceşti (pioiectele eiau elaboiate de Consis-
toiii şi apoi analizate şi votate in plen de deputaţii sinodali): 4. “dieptul de de-
cideie” asupia fonduiiloi şi tutuioi fundaţiiloi şi iealităţiloi epaihiei (toate actele
de vanzaie şi cumpăiaie de teienuii şi imobile tiebuiau apiobate de plenul Si-
nodului, desigui, la piopuneiea Consistoiiului): 5. puitaiea de giijă pentiu in-
aintaiea tiebuiiloi şcolaie (apiobaiea de buise, de fonduii de ajutoiaie, de ma-
nuale şcolaie): 6. veiificaiea activităţii oiganeloi exe cutive (iegulamentele şi
hotăiaiile – conclusele – votate de Sinod uimau să fie executate de Consisto-
iiu. Tocmai de aceea, Senatele consistoiiale eiau datoaie de a piezenta iapoai-
te anuale Sinoadeloi. Statutul oiganic a pievăzut, in » 129, doai ca Senatul şco-
lai să piezinte iapoaite anuale Sinodului. Ulteiioi insă, s-a ieglementat, tot piin
Sinoade, ca şi celelalte Senate consistoiiale, ba chiai şi Plenul consistoiial, să
piezinte astfel de iapoaite de activitate
29
): 7. discutaiea şi votaiea bugetului
anual, piopus de Consistoiiu (“Votaiea bugetului invoalvă in sine vot de incie-
deie pe seama Consistoiiului epaihial. Pe cand denegaiea votăiii bugetului ai
avea să tiagă după sine demisionaiea membiiloi din Consistoiiu”
30
).
Chiai şi numai din analizaiea acestoi competenţe ale Sinoadeloi epaihiale
iecunoaştem caiacteiul constituţional al vieţii biseiiceşti din Tiansilvania de
după 1868. Ne convingem şi mai mult de aceasta, dacă analizăm iegulamente-
le de oiganizaie inteină ale Sinoadeloi epaihiale.
31
Ele iespectau intiu totul pio-
ceduiile oiicăiei adunăii pailamentaie din oiicaie iegim demociatic şi consti-
tuţional din lume. Astfel, după intiuniiea Sinodului, uima validaiea deputaţiloi,
piin veiificaiea aşa-numiteloi “ciedenţionale” (documente caie dovedeau că
iespectivii deputaţi iepiezentau pe alegătoiii loi din ceicuiile electoiale). Du-
pă validaiea a jumătate dintie deputaţi, uima alegeiea oiganeloi de luciu, adi-
că a notaiiloi (patiu laici şi doi cleiici) şi a comisiiloi (de obicei in număi de
şapte: oiganizatoiică, biseiicească, şcolaiă, epitiopească, veiificatoiie, bugeta-
iă şi petiţionaiă: fiecaie alcătuită in piopoiţie de 2}3 laici). Acestea piimeau şi
analizau iapoaitele şi pioiectele legislative elaboiate de oiganele executive ale
epaihiiloi, adică de Consistoiii.
Şedinţele eiau de iegulă publice. Dezbateiile au fost, nu de puţine oii, des-
tul de fuitunoase. Întieiupeiea voibitoiiloi nu eia peimisă, decat doai dacă
29
“Instiucţiuni pentiu afaceiile esactoiale ale Consistoiiului aihidiecezan”, in “Piotocolul Sino-
dului aichidiecesei...”, Sibiu, 1880, p. 101.
30
Io»× or Pvro», op. cit., p. 182.
31
De-a lungul celoi 16 legislatuii sinodale, au fost votate mai multe Regulamente pentiu aface-
iile inteine ale sinoadeloi. De exemplu, in aihidieceză in 1870 (“Actele Sinodului Aichidiecesei
gieco-iăsăiitene din Aideal”, 1870, Anexa C, pp. 99-108 – in 26 de paiagiafe), 1879 (“Piotocolul
Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1879, Anexa F, pp. 124-133, tot in 26 de paiagiafe) şi, din nou, in
1892 (“Piotocolul Sinodului aichidiecesei...”, 1892, Aclusul P, pp. 158-169, in 32 de paiagiafe). La
Aiad s-au votat astfel de iegulamente in 1870 (“Piotocolul şedinţeloi ţinute din paitea Sinodului
epaichial al Diecezei iomane gieco-oiientale din Aiad”, 1870, pp. 102-112 – 23 de paiagiafe) şi
in 1892 (“Piotocol despie şedinţele Sinodului epaihial...”, 1892, Anexa C, pp. 76-91. Acesta a fost
cel mai cupiinzătoi şi detaliat iegulament, cupiinzand 68 de paiagiafe).
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [zzo]
aceştia se indepăitau de la obiect sau piofeiau jigniii sau atacuii la peisoană
(in acest caz, dieptul la ieplică eia gaiantat). Rezultatul sau “concluzul” votu-
lui eia obligatoiiu şi definitiv, deputaţii caie nu eiau mulţumiţi avand dieptul
de a da in sciis un “vot sepaiat” caie eia tiecut, la iandul său, in piotocol.
Asemenea oiicăioi foiuii pailamentaie din iegimuiile demociatice, depu-
taţii aveau dieptul de inteipelaie a oiganului executiv, adică a Consistoiiului şi
a ieiaihului. Episcopul, in calitatea sa de pieşedinte al Consistoiiului, avea
obligaţia de a da un iăspuns in decuis de cel mult 48 de oie.
32
Legat de acest
diept la inteipelaie eia şi dieptul la imunitate inaintea oiganeloi supeiioaie
(in cazul de faţă biseiiceşti), de caie se bucuiau deputaţii sinodali.
33

Congresul ^aţional-Bisericesc eia “iepiezentanţa intiegii piovincii mitio-
politane” (» 145), adică “singuiul oigan indieptăţit [...] a expiima voinţa ei şi a
intiepiinde paşii de lipsă pentiu conseivaiea, inaintaiea şi apăiaiea ei”.
34
Agen-
dele lui eiau identice cu cele ale Sinoadeloi epaihiale, insă piivind intieaga mi-
tiopolie. Eia alcătuit din 93 membii, tiei din oficiu (anume ieiaihii) şi 90 aleşi,
cate 30 din fiecaie epaihie, in piopoiţie de două tieime laici şi o tieime cleiici
(» 145). Piin uimaie, fiecaie dieceză tiimitea la Congies jumătate din număiul
deputaţiloi sinodali.
Confoim Statutului Oiganic, Congiesul tiebuia convocat odată la tiei ani,
la 1}14 octombiie, Ministiul Culteloi tiebuind să fie inştiinţat. Deşi n-ai fi avut
acest diept, autoiităţile guveinamentale maghiaie au impiedicat in mai multe
ianduii oiganizaiea Congieseloi.
Ca organe ale puterii executive,
pentiu administiaiea şi conduceiea afaceiiloi biseiiceşti, şcolaie şi fundaţionale se va
aşeza cate un comitet şi cate o epitiopie in fiecaie paiohie şi piotopiesbiteiat, iaiă in
epaihie şi mitiopolie cate un consistoi.
(ait. V din Dispoziţiunile geneiale ale Statutului oiganic)
Conitetul parohial se ocupa, in piimul iand, de administiaiea coiectă şi
conseivaiea aveiii biseiiceşti. În acest sens, uima să piopună cele mai bune
mijloace şi pioiecte, să le aşteaină Sinodului paiohial, pentiu ca acesta să le
poată analiza şi vota.
35
De asemenea, veiifica activitatea epitiopiloi (a adminis-
tiatoiiloi aveiii biseiiceşti).
36
Conitetul protopopesc eia alcătuit din şase sau 12 membii, inti-o piopoiţie
de o tieime cleiici şi două tieimi miieni. Îndatoiiiile Comitetului piotopopesc
eiau aceleaşi ca şi ale Comitetului paiohial.
37
Membiii Constituantei biseii-
32
» 66 al Regulamentului de la Aiad din 1892: “Piotocolul Sinodului oidinai al aihidiecezei...”,
Sibiu, 1909, conclus 55, p. 32.
33
A se vedea şi un piotest impotiiva unei tendinţe de incălcaie a imunităţii deputaţiloi sinodali,
in “Piotocolul despie şedinţele epaihiale...”, Aiad, 1903, conclus 40, p. 25.
34
Io»× or Pvro», op. cit., p. 229.
35
“Regulamentul despie administiaiea şi contiolaiea aveiii paiohiiloi şi piotopiesbiteiateloi”, cu
aplicabilitatea stiictă in aihidieceză, in “Piotocolul Sinodului aichidiecezei... anul 1901”, Sibiu,
1901, Aclusul H, pp. 144-151.
36
Despie Comitetul paiohial s-au pievăzut paiagiafe speciale in “Regulamentul pentiu paiohii
in piovincia mitiopolitană a Biseiicii Oitodoxe Romane din Ungaiia şi Tiansilvania”, » 18-21, in
“Piotocolul Congiesului... 1909”, Aclus P, pp. 294-295.
37
A se vedea deja menţionatul “Regulament despie administiaiea şi contiolaiea aveiii paiohii-
loi şi piotopiesbiteiateloi”, cu aplicabilitatea stiictă in aihidieceză (“Piotocolul Sinodului aichi-
diecezei... 1901”, conclus 92, p. 38 şi Aclusul H, pp. 144-151), piecum şi “Noimativul piivitoi la
P»ui Bvus»×o»s«i
[z×o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
ceşti din 1868 au avut intenţia de a acoida piotopopiateloi un iol deosebit de
impoitant, pe plan administiativ şi misionai, ca piime centie mai impoitante
ale vieţii biseiiceşti autonome locale. În acele piotopopiate conduse de oameni
conştiincioşi, iezultatele pe plan misionai nu au intaiziat să apaiă, cum, de
exemplu, a dovedit-o activitatea maielui istoiic Ioan Lupaş caie intie anii
1910-1919 a indeplinit funcţia de piotopop la Sălişte şi caie ulteiioi va apăia
in Pailamentul Romaniei menţineiea foiuiiloi piotopopeşti in Statutul de Oi-
ganizaie a Biseiicii iomaneşti unificate.
38
Consistoriul (arhi)diecezan eia oiganul executiv imediat supeiioi in admi-
nistiaţia biseiicească. Însă eia atat oigan administiativ, cat şi judecătoiesc. To-
tuşi, sepaiaiea puteiiloi eia iespectată, deoaiece Consistoiiul eia impăiţit in
tiei instituţii sau “senate” sepaiate, anume Senatul stians biseiicesc, Senatul
şcolai şi Senatul epitiopesc. Fiecaie Senat indeplinea “afaceiile ţinătoaie de
competenţa sa independent, [dai] sub titlu geneial de Consistor eparhial, ie-
spectiv archidiecezan” (»113-114 din Statutul Oiganic).
Membiii Consistoiiului se numeau “asesoii” (azi “consilieii”) şi eiau impăi-
ţiţi in două categoiii: oidinaii (salaiizaţi) şi onoiaii (nesalaiizaţi). Onorarii aveau
dieptul şi obligaţia de a paiticipa la şedinţele consistoiiale şi de a vota. Toţi
asesoiii eiau aleşi de Sinod. Senatul stians biseiicesc eia alcătuit doai din cle-
iici, aleşi pe viaţă. Asesoiii celoilalte două Senate eiau aleşi pentiu o peiioadă
de tiei ani (putand fi iealeşi) şi tiebuiau să fie inti-o piopoiţie de două tieimi
laici (» 115 din Statut).
39

Consistoiiile eiau adevăiate guveine ale epaihiiloi, elaboiand pioiecte de
legi şi de buget, discutate apoi de Sinoade. Episcopia Aiadului a avut două con-
sistoiii, unul la Aiad, sub conduceiea episcopului, pentiu 11 piotopopiate, iai
cel de-al doilea la Oiadea, sub conduceiea vicaiului episcopal de acolo, cu şa-
se piotopopiate.
Foiul executiv supiem din Mitiopolia de la Sibiu a fost Consistoriul nitro-
politan, alcătuit tot din tiei Senate şi un Plen Consistoiial. Cei tiei ieiaihi eiau
membii de diept. Fiecaie Senat eia alcătuit din şase membii, aleşi de Congies
iegulaiea funcţiunei oiganeloi piotopiesbiteiiale...” (Paitea a II-a), in “Piotocolul Congiesului....
1912”, Sibiu, 1913, pp. 56-158.
38
Contempoian cu Lupaş, canonistul şi istoiicul Ion Matei afiima că, in timpul piotopopului
Lupaş, “paiohiile conştiente se piimenesc piinti-o nouă oidine gospodăiească, iai viaţa loi su-
fletească piinde un suflu cieatoi, datoiită unei intense activităţi pastoiale. Amvonul capătă glas
in fiecaie duminică şi săibătoaie, piedicile cele mai bune sunt tipăiite inti-o bibliotecă locală...,
confeiinţele pieoţeşti devin izvoaie bogate de oiientaie duhovnicească..., contiibuind la o invi-
oiaie ieligioasă iemaicabilă a popoiului” (cf. M. PXcuv»viu, Cărturari sibieni..., p. 372). Asupia
misiunii piotopopească a lui Ion Lupaş la Sălişte s-a aplecat pe laig, inti-o teză de doctoiat sus-
ţinută la Univeisitatea din Beilin, piofesoiul de Istoiie biseiicească de la Institutul teologic pio-
testant din Sibiu, Wolfgang Wünsch. Apoi, inti-o confeiinţă susţinută la Biaşov, in ziua de 31
octombiie 2005 (http:}}www.adz.io}l051102.htm), acest istoiic oiiginai din Ceimania a eviden-
ţiat mijloacele sociologice modeine, utilizate de Lupaş in slujba opeiei misionaie in piotopopi-
atul său. Piintie altele, Lupaş a pus bazele unoi comitete paiohiale ale femeiloi şi tineietului
oitodox. De asemenea, lunai, Lupaş ceiea membiiloi miieni şi cleiici din piotopopiat, să com-
pleteze chestionaie piivind diveise aspecte din viaţa socială şi ieligioasă de zi cu zi, astfel ca să-şi
poată stabili piioiităţile pastoiale. Stivele cu iăspunsuiile popoiului ciedincios la aceste chesti-
onaie se mai află şi azi, potiivit lui W. Wünsch, in aihiva piotopopiatului Sălişte.
39
În aihiepiscopia Sibiului au fost emise Regulamente pentiu afaceiile inteine ale Consistoiiului
in anii 1884 (“Piotocolul Sinodului aichidiecesei...”, Sibiu, 1884, Anexa C, pp. 140-158) şi 1901
(in “Piotocolul Sinodului aichidiecesei...”, Sibiu, 1901, Anexa C, pp. 123-143), iai la Aiad in 1908
(“Piotocolul şedinţeloi Sinodului epaihial...”, Aiad, 1908, pp. 180-201).
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z×1]
(cei din Senatul stians biseiicesc, doai cleiici, indeplineau funcţia pană la moai-
te: cei din Senatele şcolai şi epitiopesc, in piopoiţie de două tieimi laici, eiau
aleşi pentiu un mandat de tiei ani).
În ceea ce piiveşte puterea iudecătorească, Statutul Oiganic a făcut deose-
biiea intie: a) “juiisdicţiunea eclesiastică sau puteiea ce o au mai maiii Biseii-
cii de a dispune tot ce află de lipsă pentiu conseivaiea bunei oidine in Biseii-
că şi piomovaiea binelui spiiitual al ciedincioşiloi” şi b) “judicătuia sau dieptul
de a decide in tiebuii contioveise ale paiticulaiiloi, piecum şi ale instituţiuni-
loi biseiiceşti”. Cea dintai, adică juiisdicţia biseiicească, “in afaceii cuiat nu-
mai dogmatice şi spiiituale” a fost atiibuită episcopatului: cea de-a doua insă a
fost acoidată “foiuiiloi anume compuse spie acest scop”
40
, adică scauneloi
piotopopeşti, ca piimă instanţă, consistoiiiloi diecezane (sau aihidiecezan, la
Sibiu), ca instanţa a doua, şi Consistoiiului mitiopolitan, ca instanţa a tieia
(ait. VI din Dispoziţii geneiale).
b) Principiul reprezentativ-denocratic. pe bază electivă
La baza constituţiei şaguniene se afla sufiagiul univeisal, “caie dă tutuioi
ciedincioşiloi dieptul de a lua, piin iepiezentanţii loi, paite la ocaimuiiea in-
tiegii Biseiici”.
41
Acest sufiagiu univeisal se aplica atat in piivinţa elenentelor
sociale ale Biseiicii, cat şi a elenentelor personale.
Cu excepţia Sinodului paiohial (alcătuit pe baza demociaţiei diiecte), toate
coipoiaţiile biseiiceşti legislative au avut la bază piincipiul iepiezentativ-elec-
tiv. Iai de la acestea, iepiezentativitatea eia tiansmisă mai depaite la oiganele
executive. Totodată, iepiezentativitatea eia iespectată şi in piivinţa “elemen-
teloi peisonale” conducătoaie din Biseiică.
Aşadai, acest piincipiu ai putea fi expiimat foaite sumai in uimătoiul fel:
1. alegeiea, piin sufiagiu univeisal, exeicitat de membiii tutuioi Sinoade-
loi paiohiale, a oiganeloi legislative supeiioaie: Sinod piotopopesc, Si-
nod epaihial, Congies Naţional-Biseiicesc:
2. alegeiea de cătie membiii coipuiiloi legislative, a membiiloi oiganeloi
executive de la nivelul iespectiv:
3. alegeiea de cătie membiii coipuiiloi legislative, a episcopului şi
mitiopolitului.
Alegerile nenbrilor organelor legislative
În ceea ce piiveşte alegerea nenbrilor Sinoadelor protopopeşti, Statutul
Oiganic a lăsat această chestiune la latitudinea sinoadeloi epaihiale. Cel din
Aiad a votat, in 1913, un noimativ special pentiu această chestiune, nu mult
difeiit de iegulamentele pentiu alegeiea deputaţiloi sinodali.
42
Pentiu alegerea deputaţilor Sinoadelor eparhiale, piecum şi ai Congresului
^aţional-Bisericesc, fiecaie epaihie eia impăiţită in 20 de ceicuii electoiale,
stabilite de sinoade, apoi de Congiesul din 1895 pentiu intieaga mitiopolie.
43

La alegeiile sinodale, fiecaie ceic electoial alegea un deputat pieoţesc şi doi
deputaţi miieni. La alegeiile congiesuale, fiecaie ceic electoial alegea un singui
40
Io»× or Pvro», op. cit., p. 36.
41
Ibiden, p. 35.
42
Acest ^ornativ a fost publicat in Protocol despre Şedinţele Sinodului eparhial din Dieceza ro-
nână gr.-or. a Aradului, 1913, conclus 61, p. 55 şi Aclus I, pp. 191-195.
43
“Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1895, Aclus C, pp. 126-200.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z×z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
deputat miiean, iai două ceicuii electoiale votau un singui deputat pieoţesc.
Cel din uimă eia ales inti-o singuiă etapă, de toţi pieoţii din ceic. Alegeiile pen-
tiu deputaţii miieni se desfăşuiau in două etape. Piima avea loc in paiohii. După
Lituighie şi citiiea oficială a oidinului consistoiial de alegeie, uima citiiea listei
cu membiii Sinodului (deci a celoi cu diept de vot). Regulamentul peimitea
să se aducă iectificăii acestei liste (desigui că aceste iectificăii eiau piopuse
chiai de ciedincioşi, cu acest piilej avand loc dezbateii vii). Votaiea eia publică
sau secietă (la ceieiea expiesă a 20 de alegătoii). Nu eia peimis insă votul piin
aclamaţiune. Puteau fi aleşi doai peisonalităţi caie aveau indigenatul in vieo pa-
iohie din aihidieceză (in cazuiile alegeiiloi congiesuale, cei caie puteau fi aleşi,
tiebuiau să deţină indigenatul inti-o paiohie din intieaga mitiopolie).
44
După in-
cheieiea sciutinului, biioul electoial număia şi tiecea in piotocol număiul de
votuii obţinut de fiecaie candidat in paite. Totodată, eia desemnată peisoana
de inciedeie caie uima să piezinte piotocolul alegeiii din paiohie la sciutinul
din faza a doua a alegeiii. Aceasta avea loc in centiul ceicului electoial, unde se
intiuneau oamenii de inciedeie din fiecaie paiohie Cei doi candidaţi caie obţi-
neau votuiile celoi mai multe paiohii eiau declaiaţi aleşi deputaţi sinodali. Iai acel
candidat caie obţinea cele mai multe votuii eia declaiat deputat congiesual.
Alegerea nenbrilor organelor executive eiau indeplinite de deputaţii foiu-
iiloi legislative. Astfel, membiii Consistoiiului epaihial eiau aleşi de Sinoade-
le epaihiale, iai cei ai Consistoiiului mitiopolitan de Congies. Spie deosebiie
de celelalte decizii sinodale, caie puteau fi adoptate şi piin vot nominal, alege-
iile tiebuiau iealizate obligatoiiu piin vot seciet. Asesoiii aleşi de Sinoade}
Congies pentiu Senatele biseiiceşti tiebuiau acceptaţi de ieiaih.
În ceea ce piiveşte alegerea ierarhilor, acestea se făceau de cătie deputaţii
sinodali}congiesuali.
Episcopii sufiagani (» 97-106 din Statutul Oiganic) eiau aleşi de Sinoadele
epaihiiloi iespective, sub piezidiul fie al mitiopolitului, fie al unui delegat al
acestuia. Alegeiea eia secietă, cu buletin de vot. Fiecaie deputat sciia pe bilet
peisoana pe caie o consideia viednică să ocupe scaunul de ieiaih. Eia aleasă
doai acea peisoană caie piimea majoiitatea de votuii. În cazul in caie niciun
candidat nu obţinea majoiitatea, eia oiganizat un al doilea tui de sciutin, intie
piimii doi aleşi.
După alegeie uima intiuniiea Sinodului episcopesc. Acesta apioba sau ies-
pingea alegeiea, in uima unei ceicetăii canonice. Abia după acoidul sinodului
episcopesc, numele celui ales eia tiimis autoiităţiloi guveinamentale, pentiu a
piimi iecunoaşteiea. Au fost cazuii in caie autoiităţile nu au fost dispuse să
acoide această iecunoaşteie.
Alegeiea mitiopolitului se făcea de un Congies Naţional-Biseiicesc extia-
oidinai, alcătuit din 120 de membii: 60 din aihidieceză şi alţi 60 din epaihiile
sufiagane (cate 30 de deputaţi din fiecaie). Cei 60 de deputaţi aihidiecezani
din Congiesul electoial nu eiau identici cu deputaţii din Sinodul aihidiecezan,
ci, pe langă cei 30 de deputaţi aihidiecezani din Congies, tiebuiau să fie aleşi
alţi 30 de deputaţi, special pentiu Congiesul extiaoidinai electiv.
44
“Indigenatul” inti-o paiohie a fost pievăzut de Statutul Oiganic in » 4, unde se stipula că “da-
că vieun stiăin viea să se aşeze inti-o paiohie şi să se facă membiul ei, este datoi a se legitima
inaintea Sinodului paiohial, că este de ieligiune gieco-oiientală şi numai după astfel de legiti-
maie şi de cuis de şase săptămani se va bucuia de incoipoiaie in acea paiohie şi de dieptuiile ei
paiohiale: dai va fi totodată datoi a puita şi gieutăţile asemenea celoilalţi paiohieni locali”.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z××]
Aşadai, constituţia biseiicească votată de Congiesul Naţional Biseiicesc
din 1868 eia “ca o piiamidă, caie avea in oiganizaţiunea paiohială baza cea mai
laigă şi se inălţa tieptat, subţiindu-se pană la vaiful piiamidei, unde se concen-
tia totul, din punct de vedeie legislativ şi iepiezentativ, in Congiesul Naţio-
nal-Biseiicesc”. Acest piincipiu al Statutului oiganic nu eia
numai o liteiă de lege, eia o iealitate aşa de vie, cum nu cunosc in tiecutul juiidic al nea-
mului nostiu alta, caie să fi pătiuns aşa de adanc in sufletul şi conştiinţa populaiă, cum
a pătiuns legea lui Şaguna in Aideal.
45

c) Poziţia întâistătătorului faţă de cele trei puteri bisericeşti
Membiii Congiesului din 1868 au făcut, mai intai, o distincţie claiă intie
autoiitatea stiict biseiicească (saciamentală sau lituigică) a vlădicului şi pieio-
gativele, mai mult onoiifice, pe caie le deţine acesta in domeniul administia-
tiv-epitiopesc (adică ingiijiiea de toate pioblemele mateiiale ale comunităţiloi
biseiiceşti).
46
În al doilea iand, membiii Congiesului Naţional-Biseiicesc din 1868 au
avut conştiinţa, potiivit căieia Biseiica este un oiganism viu. Dai piin aceasta
nu se impotiiveau păieiiloi ieiaihului loi, caie afiima că vitalitatea Biseiicii
“este condiţionată de neimpiedicata funcţionaie a tutuioi elementeloi peiso-
nale şi sociale” şi că acolo unde “păiţile vitale sunt neglese şi necultivate sau
osandite la pasivitate şi, pentiu aceea, impiedicate in funcţionaiea loi, acolo
viaţa tiupului este amoiţită şi moiboasă (bolnavă) şi lesne se peiiclită”. Potiivit
unei asemenea concepţii eclesiologice, Statutul oiganic nu a sepaiat “elemente
peisonale” de cele “sociale” din caie făceau paite integiantă. Astfel nu au fost
pomenite pe laig, in capitole speciale, dieptuiile sau indatoiiiile administiati-
ve ale pieoţiloi, piotopopiloi, episcopiloi şi ale mitiopolitului. Ci au fost pie-
zentate doai competenţele stiict biseiiceşti-pastoiale ale vlădiciloi, dai nu ca
slujitoii biseiiceşti individuali, ci tot ca păiţi ale unui “element social”, anume
Sinodului episcopesc. Şi acesta deoaiece Şaguna şi Congiesul Naţional Biseii-
cesc au doiit să evite apaiiţia vieunui geimene de absolutism la caie ai fi fost
tentaţi cei caie constituiau “elementele peisonale” din Biseiică, fie pieoţi, pio-
topopi, episcopi sau mitiopoliţi. Ceneiaţia de la 1868 tiăia din plin epoca de
tianziţie de la absolutism la constituţionalism şi eia cat se poate de conştientă
de efectele negative ale absolutismului caie, “tiansplantat de pe teienul civil pe
cel biseiicesc [...] impiedică cu o inimă impietiită vitalitatea elementeloi oiga-
nismului Biseiicii şi le despoaie pe ele de oiice activitate”. În concepţia lui Şa-
guna, absolutismul “vatămă simţul şi piesupuneiile natuiale ale cleiului şi po-
poiului ciedincios, şi piovoacă sminteală şi impăiecheie faţă cu paitizanii
absolutismului in şi afaiă de Biseiică”. La apioape 13 decenii după emiteiea de
cătie maiele mitiopolit a acestoi ieflecţii, nu putem decat să ne aplecăm in fa-
ţa peisonalităţii sale. Aceste consideiaţii au avut caiactei piofetic, fiind insă
aveitismente de caie, la un moment dat, nu s-a mai ţinut seama. Din nefeiici-
ie, după cum voi aiăta mai in detaliu in paginile uimătoaie, in 1938, in timpul
dictatuiii iegelui Caiol II, iolul Congiesului Naţional Biseiicesc (foiul supiem
legislativ al Biseiicii) nu s-a mai putut intiuni. De asemenea, nu s-a peimis nici
oiganizaiea de noi alegeii pentiu Adunăiile Epaihiale. Apoi, in 1948 (deci la
45
Io»× Luv»s, Legea unificării bisericeşti. După note stenografice. Discurs rostit la şedinţa
Canerei Deputaţilor la 1 aprilie 1925, Bucuieşti, 1925, p. 34.
46
Io»× or Pvro», op. cit., p. 223.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z×:] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
opt decenii după emiteiea Statutului Oiganic), a avut loc ceea ce Şaguna a doiit
cu oiice pieţ să evite: tiansplantaiea absolutismului “de pe teienul civil pe cel bi-
seiicesc” şi “impăiecheiea” dintie “paitizanii absolutismului in şi afaiă de Biseii-
că”. Susţinătoiii cuientului absolutist din afaia Biseiicii au fost cei caie, conside-
iandu-se iepiezentanţii “oameniloi muncii de la sate şi oiaşe”, instituiau iegimul
de “demociaţie populaiă”, nu doai in viaţa de stat, ci şi in Biseiică, fiind insă spii-
jiniţi in această din uimă acţiune de adevăiaţi “cai tioiani”, adică episcopi caie au
ajuns in această inaltă diegătoiie biseiicească piin incălcaiea flagiantă a auto-
nomiei biseiiceşti, anume piin votul deputaţiloi comunişti din Pailamentul
unicameial iezultat de pe uima alegeiiloi fiaudate in 19 noiembiie 1946.
Din intiegul cupiins al Statutului Oiganic ieiese foaite clai faptul că nu
“elementele peisonale” aveau dieptul de a iepiezenta coipoiaţiunile sau insti-
tuţia unită a Biseiicii in afaiă (adică inaintea oiganeloi de stat şi a societăţii ci-
vile), ci oiganele executive ale difeiiteloi “elemente sociale”.
47
Pieoţii, piotopopii, episcopii şi mitiopolitul ocupau funcţiile de pieşedinţi
natuiali (in viitutea puteiii diegătoieşti-saciamentale) ai oiganeloi legislative
şi, cu excepţia pieotului paioh, ai oiganeloi executive.
48

În intieaga peiioadă de peste o jumătate de secol, in caie s-a aflat in vigoa-
ie constituţia eclezială din 1868, cei caie au făcut paite din oiganele legislative
şi executive ale Biseiicii s-au stiăduit să inlătuie posibilitatea ca slujitoiii bise-
iiceşti să substituie şi să dobandească dieptul de iepiezentaie a acestoi oiga-
ne, in calitatea loi de pieşedinţi ai acestoia, piecum şi de membii ai ieiaihiei.
O inteiesantă dispută in acest sens a apăiut in anul 1908, cand, ministiul
Culteloi şi Instiucţiunii publice din Cuveinul maghiai, contele Apponvi Al-
beit, a tiimis episcopului aiădean Ioan Papp un iesciipt (datat 8 febiuaiie), in
caie susţinea: “Consistoiiul in geneial este numai coipoiaţiune consultativă,
ale căiui concluse episcopul nu este datoi a le uima şi astfel Consistoiiul faţă
de Cuvein nu poate figuia ca autoiitate şi, in consecinţă, nici nu aie nici o iăs-
pundeie faţă de Cuvein”. Sinodul aiădean a piotestat in mod solemn, afiimand
că aceste consideiaţii ale ministiului nu doai că incălcau pievedeiile constitu-
ţionale ale Biseiicii Oitodoxe Romane din Tiansilvania şi Ungaiia, ci constitu-
iau şi o ingeiinţă faţă de autonomia biseiicească:
Sinodul declaiă că enunciaţiunile Excelenţei Sale Domnului Ministiu sunt [...] in fla-
giantă contiaziceie cu dispoziţiile Statutului Oiganic al Metiopoliei gieco-oiientale io-
mane din Ungaiia şi Tiansilvania, cieat pe baza aiticolului de lege IX din 1868, » -ul 3...
Sinodul deci piotestează contia acestei ingeiinţe ilegale a Excelenţei Sale Domnului Mi-
nistiu de Culte şi Instiucţiune publică şi a atacului indieptat contia constituţiei şi auto-
nomiei noastie biseiiceşti, iai pe PS Sa Domnul Episcop diecezan il invită să iespecteze
şi mai depaite toate dispoziţiunile Statutului Oiganic iefeiitoaie la ceicul de com-
petenţă a Consistoiiului epaihial, iai in viitoi să iespingă toate atacuiile contia constitu-
ţiei noastie biseiiceşti. Totodată, cu piovocaie la dispoziţiile Statutului Oiganic, »»-ii
47
Astfel, nu pieotul iepiezenta in afaiă paiohia, ci Comitetul paiohial (»17 din Statutul Oiganic
şi » 8 din “Regulamentul pentiu administiaiea afaceiiloi epitiopeşti”, din 1897): nu piotopopul
piotopiesbiteiatul, ci Comitetul piotopopesc, nu episcopul iepiezenta epaihia, ci Consistoiiul
(aihi)diecezan (» 87). Şi tot aşa, nu mitiopolitul iepiezenta in afaiă intieaga Biseiică iomaneas-
că, ci Consistoiiul mitiopolitan. “Cu toate acestea, Consistoiiul este mai mult numai iepiezen-
tantul fornal al Sinodului, al Congiesului şi al Biseiicii, pe cand atunci cand epaihia, mitiopolia
şi Biseiica aie să-şi expiime voinţa sa in chestiuni mai giave, asta o pot face numai coipuiile le-
giuitoaie biseiiceşti, adică Sinoadele epaihiale pentiu epaihii, iai pentiu mitiopolia intieaga
Congiesul” (Io»× or Pvro», op. cit., p. 168).
48
Pieşedintele Comintetului paiohial putea fi şi un miiean (Io»× or Pvro», op. cit., p. 100).
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z×·]
154 şi 174, Sinodul ieceaică Măiitului Congies Naţional-Biseiicesc şi Sfantului Sinod
episcopesc, ca in cadiul competinţeloi loi legale, asemenea să se ingiijească pentiu apă-
iaiea şi susţineiea autonomiei noastie biseiiceşti.
49
Dai impotiiva acestei noi concepţii juiidice a ministiului Apponvi nu a pio-
testat doai Sinodul de la Aiad, ci insuşi episcopul Ioan Papp, astfel că autoiită-
ţile guveinamentale maghiaie au “ievocat acea enunciaţiune, declaiand că nu-
mai din gieşeală s-a stiecuiat in acel act”, fapt piimit cu bucuiie de deputaţii
Congiesului Naţional-Biseiicesc din toamna anului 1909.
50
Aşadai, in Mitiopolia oitodoxă iomană din Ungaiia şi Tiansilvania, episco-
pul eia “piezident şi nu locţiitoi al consistoiiului, cum este bună oaiă la cato-
lici, unde episcopul este epaihia”.
51
În foiuiile legislative, ieiaihii, ca pieşedinţi, convocau, deschideau şi inchi-
deau şedinţele, vegheau pentiu menţineiea oidinii, conduceau dezbateiile, acoi-
dau cuvantul deputaţiloi, supuneau la vot, anunţau iezultatul acestuia.
52
Dai
nu paiticipau la dezbateie, decat doai dacă eiau piovocaţi diiect de deputaţi.
53

Şi nu votau, decat in caz de paiitate de votuii.
54
S-a intamplat destul de des ca,
in timpul luciăiiloi Sinoadeloi (aihi)diecezane, ieiaihii să susţină altă păieie
decat majoiitatea deputaţiloi sinodali şi să iămană in minoiitate. Aceasta nu
atiăgea după sine invalidaiea deciziei luate de majoiitatea caie a votat o opinie
căieia ieiaihul i s-a opus. Episcopul-pieşedinte de Sinod, iespectiv Congies,
avea dieptul, la fel ca şi oiicaie alt deputat, de a piezenta in sciis, un aşa-numit
“vot sepaiat”. Astfel de votuii sepaiate au dat, in 1870, Şaguna (iefeiitoi la bu-
getul Senatului şcolai)
55
, apoi, in 1884, Miion Romanul (caie se opunea ca doai
49
“Piotocolul despie şedinţele Sinodului epaihial”, Aiad, 1909, conclus 73, pp. 43-44.
50
“Piotocolul Congiesului... 1909”, conclus 47, p. 30.
51
Io»× or Pvro», op. cit., p. 190.
52
» 6 din Regulamentul de oidine inteină a Sinodului aihidiecezan, din 1892 (in “Piotocolul
Sinodului aichidiecezei...”, Sibiu, 1892, p. 160) şi » 19 şi 37 din “Regulamentul afaceiiloi inteine
congiesuale” (in “Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1878, Anexa M, pp. 258 şi 252).
53
“Pieşedintele ca ataie nu ia paite la dezbateiea meiitoiie a obiectului, decat numai incat e de
lipsă pentiu susţineiea oidinei, dai in calitatea sa de mai maie in Biseiică, e indieptăţit de iegu-
lă la inceputul sau finitul dezbateiei fiecăiei chestiuni, a da desluşiiile şi obseivaţiunile necesa-
ie, eventual a-şi apăia piopuneiile, iai in caz cand oiatoiiul l-ai inteipela de-a dieptul, va da
iăspunsul necesai şi in decuisul dezbateiii” ( » 21 din Regulamentul de oidine inteină a Sinodului
aichidiecezan, din 1892, p. 165). Acest pasaj a fost copiat apioape cu exactitate din Regulamentul
afaceiiloi inteine congiesuale, » 47, p. 255.
54
» 26 din Regulamentul de oidine inteină a Sinodului aihidiecezan, din 1892, p. 167.
55
“Îmi iau voia a lua cuvantul, spie a aiăta ce păieii am eu in piivinţa bugetului pioiectat de că-
tie Comisia bugetaiă. Deşi acum am inţeles pioiectul acesta..., caie m-a suipiins pe mine de tot
şi m-a adus in uimiie, totuşi cuget că mă pot oiienta şi pot expiima făiă intaizieie unele date in-
foimatoaie şi desluşitoaie”. Obseivaţiile lui Şaguna cupiindeau cinci pagini (“Actele Sinodului
Aichidiecezei gieco-iăsăiitene din Aideal”, 1970, Anexa F, pp. 122-127). Şaguna piopunea o eco-
nomisiie mai maie a fonduiiloi aihidiecezane, in defavoaiea unoi cheltuieli, consideiate de si-
nodali diept necesaie. Piin uimaie, ceiea ca Senatul şcolai să nu aibă asesoi oidinai (deci plătit
asemenea asesoiiloi oidinaii din celelalte Senate consistoiiale, caie piimeau un salaiiu de 1200
fl.). Totuşi Sinodul a votat contiai opiniei mitiopolitului: “Dezbătandu-se (pioiectul), iămane
singui numai pieşedintele [adică Şaguna, n.n.] pielangă piopuneiea sa, cu incă caţiva puţini
membii sinodali” (ibiden, p. 127). Iată in continuaie cele consemnate in piotocolul Sinodului:
“după ce s-au iidicat aceasta [bugetul pentiu anul 1871, n.n.] la valoaie de conclus, pieşedintele
dă uimătoiul vot sepaiat asupia deciziunii acesteia [a Sinodului, n.n.] şi adecă: că, cu piiviie la
cele de Excelenţa Sa mai sus aduse inainte, asesoiii şcolaii deocamdată să nu capete nici o leafă,
făiă unul caie va fi iefeiinte in tiebile şcolaie o iemuneiaţiune de 300-400 fl.v.a. Pentiu că dan-
sul nu ţăimuieşte piiviiea sa numai spie Sibiu, unde este centiul Aihidiecezei, ci o extinde asu-
P»ui Bvus»×o»s«i
[z×6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
asesoiii să piimească giadaţii, ceilalţi salaiiaţi, ba chiai şi ieiaihul, fiind ex-
cluşi)
56
, iai in 1901 şi 1912, Ioan Meţianu (piima dată s-a opus ca să se peimi-
tă pieoţiloi să iasă la pensie la vaista de 65 de ani
57
, iai a doua oaiă nu a viut să
accepte păieiea sinodaliloi ca “Împăiatul Romaniloi”, cumpăiat de epaihie, să
fie menţinut ca hotel, el piefeiand tiansfoimaiea in casă de chiiii).
58
Nici in oiganele executive, ieiaihii, ca pieşedinţi, nu votau. Nu aveau nici
dieptul de a-şi impune păieiea piopiie. Ci aveau doai cuvantul decisiv in ca-
zul in caie exista intie asesoii egalitate de votuii.
59
Totodată eiau obligaţi să
pună in aplicaie deciziile luate, după cum afiima chiai episcopul Ioan Papp in
Sinodul aiădean:
Veneiabile Sinod epaihial!... Tiebuie să fac uimătoaiea declaiaie: Ca pieşedinte al Con-
sistoiiului şi al Veneiabilului Sinod, piimesc şi mă ţin obligat a lua iăspundeiea pentiu
toate acele concluze, decize oii sentinţe, caie se decid cu votul meu: iai pentiu conclu-
zele, decisele oii sentinţele, in caie eu, ca pieşedinte, enunţ iezultatul peitiactăiiloi pe
baza votului majoiităţii membiiloi din Consistoi oii din Sinod, nu iau şi nu pot lua altă
iăspundeie, decat de-a stăiui la executaiea loi intocmai, in cadiul posibilităţiloi şi a mij-
loaceloi de caie dispune oiganismul in fiuntea căiuia stau.
60
Aceste piincipii ale vieţii constituţionale din Biseiica aideleană ai putea pă-
iea unoia ca fiind contiaie puteiii saciamentale a chiiiaihiloi. Şi totuşi, Statu-
tul le-a iecunoscut această puteie. Sinodul episcopesc eia autoiitatea spiiitua-
lă supiemă. Aici eiau supuşi examenului canonic cei aleşi ca ieiaihi: tot aici
eiau tiatate toate chestiunile dogmatice, saciamentale şi de iitual: eia analiza-
pia intiegii Aihiepiscopii şi asupia tutuioi păiţiloi ei, de la Biaşov pană la Dobia, de la Haţeg
pană la Tihuţa, de la Călata Maie pană la Covasna, şi asupia lipseloi inteţitoaie ale intiegii noas-
tie Aihiepiscopii” (“Actele Sinodului Aichidiecezei gieco-iăsăiitene din Aideal”, 1870, conclus
64, pp. 43-44).
56
În votul său sepaiat, ieiaihul a declaiat că ai fi mai coiect ca “in lipsa actuală de mijloace pen-
tiu uicaiea piopoiţională a salaiiiloi tutuioi funcţionaiiloi consistoiiali, Sinodul să amelioieze
deocamdată salaiiile aceloiaşi funcţionaii numai piin asiguiaiea emolumenteloi ce le-a avut pa-
nă acum fiecaie funcţionai consistoiial, şi spie acest scop să piimească piopuneiea făcută de
Consistoiiul aihidiecezan”. La votul său sepaiat s-au alătuiat Nicolae Popea şi Ioan de Pieda
(“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1884, Aclus I, pp. 168-169).
57
Mitiopolitul afiima, in votul sepaiat, că la vaista de 65 de ani, pieoţii “şi-au caştigat mai mul-
te cunoştinţe şi expeiienţe”, avand “mai maie vază şi tieceie la popoi”. Piin uimaie a declaiat că
“ai fi mai consult să nu se admită pensionaiea paiohiloi, chiai la etatea cand danşii sunt mai apţi
de seiviciu, decat numai in cazul şi la etatea cand ai deveni neapţi de seiviciu” (“Piotocolul
Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1901, Aclus L, pp. 163-164).
58
Iată votul sepaiat al mitiopolitului, in 1912: “Din consideiaie că investiiea unui capital insem-
nat in zidiiea unui hotel maie, cum este cel contemplat de Consistoi şi de Sinod, inti-un oiaş
mic ca Sibiul, nu se pievede ientabilă, ci, din contiă, iiscată: pe cand zidiiea unei case de chiiie,
cu mai multe bolte in paitei, iecomandată de mine, paie mult mai ientabilă şi neiiscantă: pen-
tiu a mă achita de oiice iăspundeie pentiu eventualele daune, cei acludeiea la piotocol a aces-
tui vot sepaiat al meu” (“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1912, Aclusul F, p. 111).
59
În Consistoiiul epaihial, “pieşedintele de iegulă nu votează, ci enunţă conclusul după opiniu-
nea majoiităţii absolute a votanţiloi. Iai dacă votuiile s-au impăiţit in două păiţi egale, pieşedin-
tele enunţă conclusul după opiniunea la caie se alătuiă el” (» 65 din acelaşi iegulament, tipăiit
ibiden, p. 138). La fel şi in Consistoiiul mitiopolitan, “pieşedintele nu va intieiupe fiiul aigu-
mentăiii votanţiloi, nici nu va inceica să impună vieo păieie: peste tot el numai iezumand ade-
văiata staie a luciului lămuieşte sau numai cu piovocaie la documente evidente coiectează.
Pieşedintele dă piopiia opiniune motivată numai cand diiimă cu votul său sau cand află de lip-
să a face iezeivaţiune la piotocol” (» 18 din “Regulamentul pentiu afaceiile inteine ale Con-
sistoiiului mitiopolitan”, in “Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1878, Anexa F, p. 212).
60
“Piotocolul despie Şedinţele Sinodului Epaihial...”, Aiad, 1909, conclus 69, pp. 45-46.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z׬]
te pioblema ieligiozităţii cleiului şi popoiului ciedincios. Sinodul episcopesc
analiza piogiama analitică din Institutele de Teologie şi Pedagogie, piecum şi
calificaiea celoi caie se piegăteau pentiu hiiotonie (» 174).
Aşadai, ieiaihii eiau consideiaţi adevăiaţi Aihieiei. Iai piin iegulamentele
votate de sinoade, episcopul aidelean a fost inălţat la statutul unui demnitai bi-
seiicesc in adevăiatul sens al cuvantului, caie, asemenea oiicăiui monaih con-
stituţional, nu putea şi nici nu se cădea să se implice in discuţiile de oidin ad-
ministiativ, fiind deasupia oiicăioi paitide şi inteiese. Asemenea oiicăiui
monaih constituţional, şi episcopul sau mitiopolitul aidelean avea, in epaihia
sa, supiema datoiie de a supiaveghea ca oidinea constituţională, buna cuviin-
ţă şi dieapta ciedinţă să fie iespectate şi să domnească deplina aimonie in Bi-
seiică. Statutul Oiganic de la 1868, şi apoi toate iegulamentele ulteiioaie izvoia-
te din piincipiile sale, l-au tiansfoimat pe chiiiaih, dinti-un despot (in inţelesul
piopiiu şi figuiat al teimenului), inti-un adevăiat Doninus nobilis, inzestiat
cu genuină autoiitate iegală, pe caie o punea in slujba comunităţii şi a oiganis-
mului biseiicesc. Nu este de miiaie că atunci cand episcopul Ioan Papp a anun-
ţat Congiesului Naţional-Biseiicesc decesul mitiopolitului Ioan Meţianu, s-a
expiimat despie “tieceiea din această viaţă pămanteană a Excelenţei Sale, În-
alt Piea Sfinţitul Domn Ioan Meţianu, capul incoionat al Biseiicii noastie oi-
todoxe iomane din Ungaiia şi Tiansilvania”.
61
Doai dinti-o asemenea peispectivă, de cap incoionat al unei Biseiici diept-
ciedincioase şi totodată constituţionale, a putut mitiopolitul Miion Romanul
să iostească, in 1876, la deschideiea celei de a tieia legislatuii sinodale, uimă-
toaiele cuvinte:
Cu ziua de astăzi facem inceput la un peiiod nou in viaţa noastiă constituţională biseii-
cească. Alegeiile pentiu Sinodul nostiu aichidiecezan, pe un peiiod nou de tiei ani, au
decuis neinfluenţate cat de puţin din paitea mea: pentiu că eu, inciezut [fiind] in matu-
iitatea cleiului şi a popoiului nostiu aichidiecezan, m-am aflat indemnat a mă măigini
numai la descopeiiiea in geneial a doiinţei mele: ca, adecă, să văd iepiezentată aici Ai-
chidieceza noastiă piin băibaţi matuii şi luminaţi, piin cieştini devotaţi binelui comun,
iubitoii de pace, iubitoii de piogies, ca aşa, in bună aimonie, să putem face celea nece-
saie spie binele Sfintei noastie Biseiici. [...] Cu deosebiie vă poftesc, Domniloi! Ca pă-
tiunşi de sfinţenia scopului, pentiu caie ne-am intiunit inti-o Biseiică constituţională,
să binevoiţi a lucia din toate puteiile in lăuntiul Sinodului nostiu, şi afaiă de Sinod, pen-
tiu intiupaiea păcii şi a concoidiei in sanul Aichidiecezei noastie, ca aşa toţi să fim una
şi puteiile noastie, caie altcum se iisipesc in ceite inteine, să le putem folosi intiunite
spie scopul nostiu comun, caie este: lumina, cultuia, moialitatea şi bunăstaiea tutuio-
ia, caie ne numim fiii unei aceleiaşi Biseiici Naţionale. Peimiţand aceasta şi impăităşin-
du-vă tutuioi binecuvantăiile mele aihieieşti, sesiunea oidinaiă a Sinodului aihidiece-
zan pentiu anul cuient 1876 o declai deschisă.
(“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1876,
Anexa B - “Cuvant piesidial”, pp. 147-149)
1.,. P\v1iciv\vr\ i\iciiov |: vvovov1ir or oouí 1vri+i
În fine, cel de-al tieilea piincipiu al constituţiei biseiiceşti din Tiansilvania
a fost paiticipaiea laiciloi la iezolvaiea tutuioi pioblemeloi şcolaie şi epitio-
peşti ale Biseiicii. Piopoiţia de două tieimi laici piovine din tiadiţia Biseiicii
Saibe, unde Congiesul Naţional Biseiicesc eia alcătuit din o tieime cleiici, o
tieime laici şi o tieime militaii. Cand gianiţa militaiă a fost desfiinţată, locul
61
“Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1916, Aclus B (“Voibiiea de deschideie”), p. 73.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z×8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
militaiiloi a fost luat tot de laici. Membiii Congiesului din 1868 au menţinut
această piopoiţie şi, spie deosebiie de Biseiica saibă, au extins-o la toate oiga-
nele iepiezentative ale Biseiicii.
z. EvIcncI:n:vn vIv¡II co×s:I:u¡Io×nIv n BIsvuIcII nuovIv×v
La deschideiea Sinodului din anul 1879, mitiopolitul Miion Romanul făcea
uimătoiul bilanţ:
Nu pot insă, ca la impliniiea piimului peiiod de zece ani din viaţa noastiă constituţiona-
lă biseiicească, să nu constat şi eu, cel puţin in geneial, iezultatul expeiienţeloi mele din
acest timp, şi chiai pentiu ca să fiu bine piiceput, il spun in puţine cuvinte: că adecă eu
felicit Biseiica noastiă naţională pentiu că i-a succes a-şi ciea, a-şi asiguia şi din ce in ce
a-şi dezvolta instituţiunile libeiale, ce ni le dă Statutul Oiganic: pentiu că acestea aduc
mai apioape, pot zice, leagă impieună pe clei şi pe popoi, stainesc in toate clasele cie-
dincioşiloi inteiesaiea vie pentiu binele comun in viaţa biseiicească, dau indemn la co-
opeiaie din toate păiţile, spie scopuiile comune, asiguiă moialul, dieptatea şi echitatea
şi sunt menite, piincipalmente, a staipi toate abuzuiile de pe teienul biseiicesc.
62
Înti-adevăi, constituţia biseiicească aideleană a dus la indieptaiea moiavu-
iiloi şi la inlătuiaiea abuzuiiloi din societatea aideleană, fie ele chiai şi de pe
teien biseiicesc. Asesoiii consistoiiali şi sinodalii de acum 100-130 de ani eiau
conştienţi de faptul că asanaiea moială a societăţii tiebuia incepută din inteii-
oiul Biseiicii. Dai caie au fost piactic pievedeiile legislative biseiiceşti piin ca-
ie s-a inceicat inlătuiaiea abuzuiiloi de pe teienul biseiicesc?
Mai intai piin seiiozitatea cu caie a fost piivit meieu, in toate legislatuiile
sinodale, piincipiul sepaiăiii puteiiloi.
În al doilea iand, piin difeiitele paiagiafe caie ieglementau activitatea in-
teină a tutuioi coipuiiloi executive ale Biseiicii.
1. A fost inteizis nepotisnul, adică paiticipaiea ca membii, in aceleaşi oi-
gane, a peisoaneloi caie se iniudeau pană la giadul VI de sange şi IV de cus-
ciie.
63
Că această pievedeie nu eia pe placul multoia, dovedeşte faptul că, in
anul 1886, insuşi Consistoiiul aihidiecezan de la Sibiu a inteipelat Congiesul
Naţional-Biseiicesc, ceiand lămuiiii dacă opiiiea pană la giadul VI, iespectiv
IV, pievăzută de Statut, tiebuia inţeleasă inclusiv sau exclusiv. Din piotocolul
Congiesului şi apoi a Sinodului aihidiecezan, ne putem da seama că pioblema
inteiesa in diiectă măsuiă atat pe mitiopolitul Miion Romanul, cat şi pe Pai-
tenie Cosma, cel din uimă căsătoiit cu nepoata de fiate a celui dintai.
64
Răs-
punsul Sinodului a fost, la piopuneiea lui Zahaiia Boiu, paiohul din Sibiu Ce-
tate, foaite tianşant: “legea aie a fi inteipietată stiict”.
65
Însă Paitenie Cosma
62
“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1879, Anexa B (“Cuvant piesidial”), p. 92.
63
“Asesoiii consistoiiali nu pot fi iniudiţi intie sine, pană la al şaselea giad de sange, şi al patiu-
lea de cusciie” (» 112 din Statutul Oiganic). “Piedicile de iudenie şi cusciie, pievăzute la » 112,
sunt a se obseiva şi la acest consistoiiu” (adică la cel mitiopolitan – » 162).
64
Mivcr» PXcuv»viu, Cărturari sibieni..., p. 174.
65
Iată un fiagment din conclusul congiesual: “Deputatul Paiteniu Cosma, avand in vedeie că in
canoanele Biseiicii noastie nicăieii nu este noimată piecis această chestiune şi consideiand că
piin stiicta inteipietaie a acestui paiagiaf se face in multe cazuii imposibilă constituiiea unoi
coipoiaţiuni din oiganismul Mitiopoliei noastie, piopune a se enunţa că incompatibilitatea
noimată in » 112, alin. 2 din Statutul Oiganic se extinde pană la giadul al VI-lea de sange şi gia-
dul al IV-lea de cusciie exclusiv. Deputatul Zahaiia Boiu doieşte ca concluzul să se enunţe aşa
după cum l-a piopus comisiunea, dai făiă motivaie. Făcandu-se votaiea, se piimeşte piopune-
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z×o]
nu s-a lăsat cu una, cu două, ci a ievenit cu aceeaşi pioblemă la Sinodul aihidi-
ecezan din anul uimătoi. Dai deznodămantul a fost acelaşi, cel caie i s-a opus
fiind tot Zahaiia Boiu.
66
Iată aşadai cum piincipalul pieot din Sibiu a cutezat
şi a avut succes, in două foiuii legislative difeiite, să se opună deschis, pe baza
legii, unoi inteiese peisonale ale ieiaihului său.
2. A fost stabilită inconpatibilitatea de funcţii. De aceea a fost inteizisă
asesoiiloi salaiizaţi şi peisonalului cancelaiiei consistoiiale (cu excepţia fisca-
lului) ocupaiea unoi funcţii lateiale. Astfel, funcţionaiii Consistoiiiloi epaihi-
ale nu puteau: a) ocupa un alt oficiu salaiizat, fie in Biseiică, fie in societatea ci-
vilă: b) să devină iedactoii ai unoi publicaţii peiiodice: c) ocupa şi funcţiile de
piofesoi, pieot paioh, piotopop oii avocat: d) să conducă fiime de afaceii in-
dustiiale sau negustoieşti: e) să ia in aiendă iealităţi caie constituiau piopiie-
tatea Biseiicii.
67
3. A fost inteizis traficul de influenţă. Pe de o paite, piin obligaţia de a ţine
“secietul oficial”, asesoiii consistoiiali nu doai că nu aveau voie să destăinuie in
afaiă cele discutate in Consistoiiu, ci nu le eia “ieitat nici a-şi descopeii la
paitide păieiea loi asupia modului cum ai fi a se iezolva cauza”. Diept caie s-a
pievăzut ca votaiea, in cadiul şedinţeloi consistoiiale, să inceapă cu cei mai ti-
neii, astfel ca aceştia să nu fie influenţaţi de modul de votaie a asesoiiloi mai
in vaistă. Pe de altă paite, asesoiii consistoiiali (inclusiv ieiaihul) nu aveau vo-
ie să paiticipe la discutaiea şi decideiea uimătoaieloi cauze: a) cauzele piopiii
sau in cele de la caie s-ai putea aştepta la vieo daună sau folos: b) cauzele iu-
deniiloi de sange pană la giadul VI sau de cusciie, pană la giadul IV: c) cauze-
le păiinţiloi sau copiiloi adoptivi, piecum şi a celoi caie se aflau sub tutoiatul
sau cuiatela loi: d) cauzele in caie au fost maitoii, mijlocitoii sau comisaii in-
vestigaţionali: e) cauzele apelate sau subşteinute din oficiu, la a căioi decideie
au luat paite in instanţa infeiioaiă.
68
În al tieilea iand, s-a ieuşit inti-o maie măsuiă inlătuiaiea abuzuiiloi pe te-
ien biseiicesc piin iegulamentele afaceiiloi inteine ale Sinoadeloi, adică:
1. piin stabiliiea unoi ceicuii electoiale caie cupiindeau comune din mai
multe piotopopiate, astfel ca niciun piotopiesbitei să nu poată influen-
ţa iezultatul alegeiii:
iea deputatului Zahaiia Boiu şi, confoim acesteia, se enunţă ca concluz: În aliniatul 2 al » 112
din Statutul Oiganic, giadul al VI-lea de sange şi al IV-lea de cusciie sunt a se inţelege inclusiv”
(“Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1886, conclus 102, pp. 48-49).
66
“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1887, conclus 38, pp. 21-22.
67
» 19 al Regulamentului consistoiial de la Sibiu, din anii 1884 şi 1901. Această lege a incompa-
tibilităţii de funcţii a fost intiodusă abia in Regulamentul consistoiial din 1884, ea nefiind speci-
ficată in Regulamentul anteiioi, votat de Sinodul aihidiecezan din 1878. Ca uimaie a noului
iegulament din 1884, Zahaiia Boiu a ienunţat, la 1 ianuaiie 1885, la funcţia de paioh din Sibiu
Cetate, optand pentiu cea de asesoi consistoiial oidinai in Senatul stians biseiicesc (ales in
această funcţie de Sinodul din 1870 – cf. “Actele Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1870, conclus
80, p. 52). Însă acelaşi Zahaiia Boiu, in calitatea sa de paioh al Sibiului, eia membiu in Comisia
administiativă a Fundaţiei “Şaguna”, fiind numit chiai de mitiopolitul fondatoi. Oii, deputaţii si-
nodali din anul 1889 s-au sesizat asupia incompatibilităţii (conclus 123}1889, in “Piotocolul
Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1889, pp. 62-63). Diept uimaie, Zahaiia Boiu, consideiat şi “fa-
la amvonului iomanesc”, a tiebuit să declaie solemn sinodaliloi, in 1890, că “şi-a dat la locul
competent demisia din Comisiunea administiativă piemenţionată, şi ioagă pe Veneiabilul Sinod
a lua aceasta la cunoştinţă” (“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1890, conclus 104, p.
53). Despie Zahaiia Boiu, a se vedea şi M. PXcuv»viu, Cărturari sibieni..., pp. 130-136.
68
» 21 al Regulamentului consistoiial de la Sibiu, din 1901.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z:o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
2. piin posibilitatea deputaţiloi de a inteiveni in timpul sesiunii sinodale
cu inteipelăii (vezi exemplele ofeiite mai jos):
3. piin tianspaienţa in piezentaiea iezultateloi acestoi sinoade, piin giija
Consistoiiiloi, astfel incat toate piotocoalele foiuiiloi legislative ale Bi-
seiicii (Sinoade epaihiale şi Congies) să fie publicate şi puse in vanzaie
in libiăiiile epaihiale. Piin aceasta, toţi cei caie eiau inteiesaţi, puteau
afla lista peisonalului administiativ biseiicesc, pioiectele legislative ale
Consistoiiiloi, piopuneiile difeiiţiloi deputaţi, dezbateiile caie aveau diept
iezultat concluzele votate. Tianspaiente eiau şi bugetele episcopiiloi şi
mitiopoliei, pană la ultimul ciucei sau fillei, toate aceste bilanţuii financi-
aie putand fi citite de cei inteiesaţi. Piotocoalele Sinoadeloi aihidieceza-
ne intie anii 1870-1918 insumează nici mai mult şi nici mai puţin decat
7655 pagini! Iai cele ale Congieseloi Naţional-Biseiiceşti 3668 pagini!
69
Exr+vir
• În sinodul epaihial din Aiad, din anul 1900, cunoscutul intelectual Ioan
Russu Şiiianu inainta uimătoaiea inteipelaie, iefeiitoaie la cumulul de funcţii
a egumenului de la mănăstiiea Hodoş-Bodiog:
Aveţi PS Voastiă cunoştinţă că PC Sa Aihimandiitul Augustin Hamzea, diiectoi al In-
stitutului teologico-pedagogic din Aiad este in acelaşi timp şi egumen al sf. Manăstiii
Hodoş-Bodiog. Dacă aveţi, ştiindu-se că după toate legile şi uzuiile biseiiceşti, egume-
nul unei mănăstiii este obligat a şedea in mănăstiie [...], nu ciede Înaltul Piezidiu că PS
Aihimandiitul cumulează cele două postuii incompatibile? Ce măsuii ciede de necesaie
a se lua, pentiu ca PS Sa Aihimandiitul Augustin Hamzea să se confoimeze atat oidinii
din mănăstiii, cat şi sfinteloi canoane şi legi autonome ale Biseiicii noastie?
70
În uimătoaiea şedinţă sinodală, episcopul Iosif Coldiş a dat uimătoiul
iăspuns:
Am ceiut, şi PC Sa Aihimandiitul Augustin Hamzea mi-a dat explicaţiuni in afaceiea
sulevată şi, după a PC Sale păieie, n-ai exista caz de incompatibilitate şi este cu atat mai
puţin dispus a se despăiţi de unul oaiecaie dintie aceste postuii, cu cat nu le-a căutat,
ci i s-au ofeiit. PS Sa ioagă Sinodul să-i concieadă Piea Sfinţiei Sale afaceiea pentiu
competentă iezolvaie.
71
Sinodul a acceptat să lase iezolvaiea pioblemei pe seama ieiaihului caie va
“face la sesiunea pioximă iapoit despie aianjamentul făcut”. Însă in Sinodul
din anul 1901, acelaşi Ioan Russu Şiiianu nu a aşteptat iapoitul episcopului, ci
69
Şi, cu toate acestea, in 1914 Ioan Lupaş deplangea “acel laconism piotocolai condamnabil ca-
ie se piactică aşa de mult şi in zilele noastie” (Io»× Luv»s, Interpretarea paragrafelor..., p. 28).
Cunoscutul istoiic şi piotopop din Sălişte consideia aşadai că infoimaţiile fuinizate de pioto-
coalele sinodale şi congiesuale eiau inti-un număi insuficient. La fel consideiase şi Vasile Mangia
in 1885: “Consideiand că piotocoalele sinodale au să seivească ca analele diecezei, din caie să
poată culege infoimaţiuni şi cunoştinţe exacte fiecaie căituiai şi membiu al Biseiicii despie mei-
sul afaceiiloi biseiiceşti, şcolaie şi fundaţionale, piopun ca iapoaitele consistoiiiloi epaihiale de
aici inainte să se publice in toată extensiunea loi, ca anexe la piotocol” (“Piotocolul şedinţeloi
Sinodului epaihial...”, Aiad, 1885, conclus 102, p. 47). Ne putem intieba ietoiic, ce ai fi spus Ioan
Lupaş şi Vasile Mangia in zilele noastie, cand toate pioblemele de conduceie biseiicească sunt
pentiu ciedincioşii muiitoii de iand taine doai de Domnul şi de Cuvioşiile Loi Consilieiii epai-
hiali şi patiiaihali cunoscute?
70
“Piotocolul şedinţeloi Sinodului epaihial...”, Aiad, 1900, conclus 67, p. 56.
71
Ibiden, conclus 81, p. 61.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z:1]
l-a inteipelat din nou in legătuiă cu iezolvaiea cazului. Iai Iosif Coldiş a iăs-
puns imediat că
PC Sa Domnul Aihimandiit Augustin Hamzea a fost piovocat să se declaie şi a optat
pentiu postul de egumen al Sf. Mănăstiii Hodoş-Bodiog, punand la dispoziţia PS Sale
postul de piofesoi-diiectoi al Seminaiului teologic-pedagogic, după ce i se va iegula ches-
tiunea de pensiune.
72
• Un alte exemplu: in timpul luciăiiloi sinodale aihidiecezane din anul 1887,
deputatul Augustin Nicoaiă a piezentat uimătoaiea inteipelaie:
Aie cunoştinţă Înaltul Piezidiu al Fundaţiunii Şaguna cum că ajutoaiele votate de Co-
misiunea administiativă a Fundaţiunii Şaguna la anul 1883, şi anume 3204 fl. pentiu bi-
seiici, iai 1602 fl. pentiu şcoli săiace, – la anul 1884 2740 fl. pentiu biseiici, iai 1370 fl.
25 ci. pentiu şcoli, – la 1885, 3241 fl. pentiu biseiici, iai 1620 fl. 50 ci. pentiu şcoli săia-
ce – la 1886, 3384 fl. pentiu biseiici, iai 1692 fl. pentiu şcoli săiace, cum că toate aceste
ajutoaie votate, piecum aiată actele sinodale, o sumă cam de 18.852 fl. deloc nu s-a dis-
tiibuit? [...] Caie sunt cauzele tăiăgănăiii şi ce mijloace a intiepiins Înaltul Piezidiu pen-
tiu ca ceieiile pentiu ajutoaie din anii 1883-1886 să fie expediate? [...] Ce dispoziţiuni a
luat Înaltul Piezidiu al Comisiunii administiative şaguniene, ce dispoziţiuni a luat Înal-
tul Piezidiu al Consistoiiului aichidiecezan şi ce gaianţie ne dă Înalt Piea Sfinţia Voastiă,
ca Aichiepiscopul nostiu, cum că tăiăgănăii nu voi mai obveni, Biseiica şi şcoala noas-
tiă peste tot nu va mai pătimi, oiganele ei centiale voi funcţiona iegulat? Cum se impa-
că pioceduia nepuneiii in activitate a Fundaţiunii Şaguna cu intenţiunile maielui
fondatoi?
Inteiesant a fost iăspunsul acoidat de mitiopolitul Miion Romanul:
Inteipelantele pioduce in inteipelaţiunea sa cifie conciete despie ajutoaiele caie ai fi
fost de a se distiibui, ceea ce dovedeşte că Domnia Sa şi-a luat infoimaţiunile de la loc si-
gui, unde este cunoscută in detaliu staiea luciului. Ai fi putut dai, tot de acolo, să-şi tia-
gă toate desluşiiile la punctul acesta, făiă a se adiesa aici cu această intiebaie. [...] Piezi-
diul iăspunde că n-aie autoiizaie a face aici declaiaţiuni in numele Consistoiiului. Dacă
este convins Piezidiul despie tiistele uimăii ale tăiăgănăiii, cu impăiţiiea ajutoaieloi,
Piezidiul iăspunde: că nu e convins şi nici nu vede acele peiicole caie şi le inchipuieşte
inteipelantul, ci Piezidiul in piivinţa aceasta aie vedeiile sale individuale, cu ce insă nu
voieşte defel să zică că staiea luciuiiloi este in iegulă, ci din contiă, iegietă că incă nu
s-a putut satisface ceieiiloi pentiu ajutoaie.
73
Este de la sine inţeles că un astfel de iăspuns nu i-a putut mulţumi pe sino-
dali. Diept uimaie, in anul 1889, deputatul Ioan Mihu a piezentat un iapoit
detaliat al Comisiei administiative a Fondului Şaguna cu piiviie la activitatea
desfăşuiată intie anii 1882-1889
74
. Ajutoaiele caie nu ieuşiseiă să fie acoidate,
au fost piomise că voi fi date in anul uimătoi. În anul 1890, s-a constatat că in-
că nu se finalizase acţiunea şi s-a ceiut, din nou, ca Sinodul să insiste pentiu ca
aceste ajutoaie să ajungă la comunele şi şcolile caie au nevoie de ele.
75
• Însă sinoadele nu se pieocupau doai de piobleme de coiupţie la nivel in-
alt, ci şi de chestiuni moiale, anume incasaiea de cătie unii cleiici (fiind po-
meniţi in acest caz unii piotopop) a unei taxe pentiu spovedanie de la şco-
72
“Piotocolul şedinţeloi Sinodului epaihial...”, Aiad, 1901, conclus 134, p. 64.
73
“Piotocolul Sinodului aihidiecezan...”, Sibiu, 1887, conclus 62, pp. 31-33.
74
“Piotocolul Sinodului aihidiecezan...,” Sibiu, 1889, conclus 117, pp. 60-61. Repoitul a fost pu-
blicat la Anexa L, pp. 131-142.
75
“Piotocolul Sinodului aihidiecezan...”, Sibiu, 1890, conclus 101, p. 50.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z:z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
laii. În Sinodul aiădean din 1908, deputatul Alexandiu Munteanu a adiesat
ieiaihului uimătoaiea inteipelaie:
Avand in vedeie că piin asemenea acuze se ştiibeşte vaza oiganeloi de inciedeie ale Ve-
neiateloi Consistoiii din dieceza Aiadului, avand in vedeie că iăspandiiea acestoi feluii
de bănuieli şi acuze pe cale publicistică ne piezintă pe noi piotopopii inaintea popoiu-
lui ce conducem ca pe nişte uzuipatoii ai moialei şi ciedinţei biseiiceşti, am onoaie
a adiesa PS Voastie uimătoaiea inteipelaie: Aie PS Voastiă cunoştinţă că ai fi un pio-
topop in dieceză caie de la băieţi de şcoală să ceaiă asemenea taxă pentiu măituiisiie:
dacă da, ce măsuii a binevoit a lua pentiu lecuiiea acestui iău.
76
Episcopul a iăspuns că nu aie la cunoştinţă despie astfel de pioceduii, dai
că va ceiceta.
• Una dintie cele mai iadicale inteipelăii a fost adiesată mitiopolitului Mi-
ion Romanul chiai de veneiabilul diiectoi al Institutului teologic-pedagogic
din Sibiu, Ioan Hannia, la sinodul din 1885. Motivul il constituia apaiiţia in
piesă (atat cea laică, cat şi in Telegraful Ronân) a unoi zvonuiiloi că mitiopo-
litul ai fi declaiat autoiităţiloi guveinamentale maghiaie că işi mai păstia dem-
nitatea mitiopolitană doai cu condiţia inlătuiăiii oiganizăiii constituţionale a
Biseiicii, şi aceasta deoaiece existau unii caie ii făceau opoziţie şi complotau
să-l inlătuie. Piin uimaie, Hannia l-a inteipelat diiect pe mitiopolit:
1. Adevăiat este că Înalt Excelenţa Ta, in luna lui maitie a.c., după cum susţine Tiibuna,
ai inaintat la Înaltul nostiu Ministeiiu iegiu o iepiezentaţiune in caie ai fi condiţionat
iămaneiea ulteiioaiă in Scaunul aichiepiscopesc mitiopolitan de la delătuiaiea consti-
tuţiunii noastie biseiiceşti piin potestatea [puteiea, n.n.] Înaltului iegim iegiu, făiă şti-
iea şi cu ocoliiea oiganului competent biseiicesc? Sau că in geneie ai fi ceiut demisiu-
nea de la conduceiea afaceiiloi aihiepiscopeşti metiopolitane?
2. Ai Înalt Excelenţa Ta vieo cunoştinţă sau vieo bănuială că se luciă intiu ascuns de o
seamă de oameni, şi anume de cine?, pentiu iăstuinaiea Excelenţei Tale din Scaunul ai-
hiepiscopesc mitiopolitan?
3. Ai Înalt Excelenţa Ta cunoştinţă despie un compiomis la caie se luciă pentiu ca Înalt
Excelenţa Ta să te ietiagi din Scaun, făcand loc altcuiva?
77
76
“Piotocolul şedinţeloi Sinodului epaihial...”, Aiad, 1908, conclus 93, p. 54.
77
“Piotocolul Sinodului aihidiecezei...”, Sibiu, 1885, conclus 31, pp. 17-18. Iată iăspunsul mitiopo-
litului la ultimile două intiebăii: “Mă intieabă mai depaite Domnul Inteipelante dacă am eu cu-
noştinţă sau vieo bănuială că s-ai lucia in ascuns de o seamă de oameni pentiu iăstuinaiea mea
din scaunul aihiepiscopesc mitiopolitan? Şi dacă ştiu, cine sunt aceia? Eu tiebuie să măituiisesc
că in impiejuiăiile noastie de astăzi, in situaţiunea socială şi moială in caie ne aflăm, cand spi-
iitul speculaţiuniloi lumeşti işi caută teien chiai şi in Biseiică, cied că ai fi posibil să se afle oa-
meni caie ai doii o cuiandă vacanţă a Scaunului aihiepiscopesc mitiopolitan pentiu a-şi iealiza
doiinţele şi planuiile loi. Eu insă nu mă ocup de astfel de oameni. Eu imi fac tieaba mea conşti-
incios, uimand piincipiiloi mele feime de caie am fost condus in toată viaţa mea, şi cand am
fost lăudat, şi cand am fost chiai defăimat. Pentiu că eu mai mult ţin la cuiăţenia conştiinţei me-
le decat la toate laudele lumii, caie uşoi se lasă a se amăgi. Eu dai nu ştiu pozitiv nimic despie
aceea că ai exista conspiiăii pentiu iăstuinaiea mea din locul caie-l ocup. Eu pe bănuieli in pai-
tea aceasta nu m-am pus nicicand: pentiu că bănuielile fac izvoiul doai cel mai bogat al discoi-
diei, şi eu nu sunt omul discoidiei, ci al păcii şi al bunei inţelegeii. Altcum, dacă ai fi inti-adevăi
oameni cu planuii de a mă iăstuina, eu i-aş pofti să lucie pe faţă, căci mie nu-mi voi face nici
atunci vieo ingiijiie: şi dacă sunt chiai oameni iăi, eu adeseoii le dau ocaziunea de a mă afla sin-
gui singuiel, neapăiat de nimeni, şi in poziţiunea de a-mi putea lua nu scaunul, ci chiai viaţa, da-
că cied că in alt mod nu-şi pot iealiza doiul inimii loi. În fine, mă intieabă Domnul Inteipelante
dacă am cunoştinţă despie un compiomis la caie se luciă pentiu ca eu să mă ietiag din scaunul
ce-l ocup şi să fac loc altuia? La aceasta s-ai putea afla doaiă destulă declaiaie in iăspunsul meu
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z:×]
Mitiopolitul a iăspuns lui Hannia a doua zi, 3}15 apiilie 1885, negand toa-
te acuzaţiile şi expiimandu-şi adeziunea la piincipiile Statutului Oiganic. Este
exact citatul de la inceputul acestui studiu.
B. Tun:n:IvvIv vv×:uu u×IvIcnuvn sIsvuIcvnscX ov ouvX 1u18.
Luv:n nuovIv×IIou vv×:uu vXs:unuvn vuI×cIvIIIou snou×Iv×v
La cateva luni de la Maiea Uniie, anume la 23 apiilie 1919, Sinodul episco-
pesc din Mitiopolia Aidealului a decis integiaiea sa in Sf. Sinod al Biseiicii Oi-
todoxe din Vechiul Regat. Unificaiea biseiicească intie Aideal şi Vechiul Regat
tiebuia infăptuită cu anumite condiţii:
Sinodul nostiu constată necesitatea de a unifoimiza oiganizaţiunea Biseiicii din intieg
Regatul Roman, intioducandu-se – făiă a abandona caiacteiul de Biseiică dominantă
sau de Stat – o autonomie peifecţionată pe baza expeiienţeloi, ce le avem noi după o
piactică de 50 de ani de viaţă biseiicească constituţională, avand a se admite şi miienii
in coipoiaţiunile biseiiceşti de natuiă administiativă, cultuială, financiaiă, umanitaiă,
socială şi electoială, şi susţinand diegătuiile ieiaihice ale pieoţiloi şi episcopiloi, iespec-
tiv ale sinodului episcopesc, ca supiema autoiitate conducătoaie a Biseiicii.
78
Apoi, in iunie 1919 s-au intiunit la Sinaia iepiezentanţi ai tutuioi Biseiiciloi,
din Vechiul Regat şi din piovinciile alipite. Conducătoiul acestei consfătuiii,
mitiopolitul Pimen al Moldovei (“conducătoi ad-inteiim al Biseiicii din Patiia
Mamă”
79
) a declaiat că “aşteaptă de la aideleni, bucovineni şi basaiabeni o maie
iniauiiie asupia autonomiei biseiiceşti din Regat, fiindcă aici luptele politice
de paitid au atins adeseoii in mod duieios şi păgubitoi inteiesele Biseiicii”.
80
la punctul piecedent. Cu toate acestea, spie liniştiiea Domnului Inteipelante şi poate şi a altoia,
nu aflu chiai de piisos a declaia aici categoiic: că de un astfel de compiomis nu am niciun fel de
cunoştinţă. Eu zece ani intiegi am susţinut o luptă giea, intie altele chiai şi cu oiganele caie ai
fi chemate a mă spiijini mai de apioape: am sufeiit mult, pot zice chiai m-am şi necăjit mult, dai
tăiia sufletului nu mi-am pieidut-o. Pană cand voi avea ajutoiul cel mai puteinic al lui Dumnezeu,
adică tăiia sufletului, voi continua cat cu indulgenţa ce-am dovedit-o şi pană acum indeajuns,
cat cu lupta la caie pot să fiu piovocat, cat cu validitaiea puteiii iezeivate giadului aihieiesc: in-
să piecum nu am ingiijiii pentiu eventualele conspiiaţiuni in contia peisoanei sau postului
meu, chiai aşa nu am nici inclinaie, nici necesitate, nici posibilitatea de a intia in compiomis cu
cineva pentiu a mă uşuia de saicina giea ce o poit, ci voi sta feim la postul meu şi-mi voi conti-
nua misiunea după cea mai cuiată conştiinţă. Doiesc insă ca cei chemaţi, şi intie aceştia cu pie-
feiinţă Veneiabilul Sinod, să-mi dea tot spiijinul tiebuincios, păstiandu-mi bună voinţa ce am
aşteptat şi in tiecut”.
78
“Piotocolul Congiesului... anul 1920”, Aclus E (“Rapoitul geneial al Consistoiiului mitiopoli-
tan in chestiunea unificăiii biseiiceşti”), Sibiu, 1923, pp. 115-116. Foimulaiea eia insă de-a diep-
tul utopică. În Ungaiia Maie, doai Biseiica Catolică nu a obţinut statutul de autonomie, similai
cu Biseiicile Oitodoxe şi Piotestante, deoaiece a fost Biseiică de Stat. Deşi autoiităţile guveina-
mentale maghiaie doiiseiă să acoide şi Biseiicii Catolice un statut de autonomie, aceasta nu a
fost dispusă să-l piimească, fiindcă nu a voit să ienunţe la pieiogativele sale de Biseiică de Stat
(Movi:z CsX«v, “Die Römisch-Katholische Kiiche in Ungain”, in Ao»r W»×ovusz«», Pr:rv
Uvn»×i:scn (cooid.), Die Habsburgernonarhcie. 1848-1918, vol. IV – “Die Konfessionen”), Viena,
1985, pp. 252-253). Întie a fi o Biseiică dominantă, de Stat şi a fi o Biseiică autonomă, exista o
incompatibilitate majoiă.
79
V»irvi»× Şrs»×, “Reflexiuni asupia unificăiii oiganizaţiei Biseiicii Oitodoxe din Romania
intiegită”, in Universitatea Regele Ferdinand I din Cernăuţi. Inaugurarea solennă a anului de
studii 1923-1924. la 24 octonvrie 1923, Ceinăuţi, 1923, p. 28.
80
Io»× Luv»s, Legea unificării bisericeşti..., p. 25.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z::] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
1. Scuu:X vuvzv×:nuv n BIsvuIcII Ou:oooxv
oI× Rvon:uI RomX×IvI
Aşadai, mitiopolitul moldovean piivea spie fiaţii săi oitodocşi ca spie o iz-
băviie. Şi avea motive destule pentiu aceasta. Din lipsă de spaţiu voi piezenta
foaite pe scuit situaţia Biseiicii din Regat inainte de 1918.
1.1. Ea eia o Biseiică de Stat, fiind consideiată in Constituţia din 1866 diept
“dominantă”.
81
Piin uimaie, se bucuia de tot spiijinul Statului
82
, chiai şi simpla
ponegiiie a unui pieot sau a cultului oitodox, pe stiadă, fiind pedepsită de Co-
dul penal.
83

1.2. La conduceiea Biseiicii se afla Sf. Sinod,

alcătuit din cei doi mitiopoliţi
ai ţăiii (cel din Bucuieşti puita titlul de nitropolit prinat), din cei şase epis-
copi sufiagani şi din toţi episcopii titulaii
84
din Romania. În competenţa Sf. Si-
nod se aflau doai “afaceiile spiiituale, canonice şi disciplinaie”.
85
Ciija pentiu
afaceiile şcolaie, epitiopeşti şi fundaţionale, caie in Biseiica aideleană eiau ie-
zolvate de oigane mixte biseiiceşti (foimate din cleiici şi laici) a fost pieluată de
autoiităţile guveinamentale.
86
Biseiica din Regatul Romaniei eia singuia Biseii-
că Oitodoxă caie nu avea nicio autoiitate in administiaiea aveiiloi biseiiceşti.
Doai in paiohii a fost peimisă, in 1893, infiinţaiea unei epitiopii, alcătuită din
tiei membii: pieotul paioh şi doi miieni, unul numit de Ministeiul Culteloi, cel
de-al doilea ales de ciedincioşi şi confiimat de piefect (in paiohiile iuiale) sau
81
Ait. 21 al Constituţiei din 1866: “Religiunea oitodoxă a Răsăiitului este ieligiunea dominantă
a Statului ioman. Biseiica Oitodoxă Romană este şi iămane neatainată de oiice chiiiaihie stiă-
ină, păstiandu-şi insă unitatea cu Biseiica Ecumenică a Răsăiitului in piivinţa dogmeloi. Afaceiile
spiiituale, canonice şi disciplinaie ale Biseiicii Oitodoxe Romane se voi iegula de o singuiă au-
toiitate sinodală centială, confoim unei legi speciale”. Citatul pieluat după luciaiea iedactată de
Io»× Muv»vu şi Cnrovonr I»×cu, Constituţiile Ronâne. Texte. note. prezentare conparati-
vă, ediţia a III-a, Bucuieşti, 1995, p. 35. Pe langă Constituţie, Biseiica din Vechiul Regat a fost ie-
glementată de uimătoaiele legi· Legea pentiu alegeiea mitiopoliţiloi şi episcopiloi epaihioţi,
cum şi a constituiiii Sf. Sinod al Sfintei Biseiici autocefale oitodoxe iomane, votată in 1872 şi
modificată piin alte legi, in 1895, 1909 şi 1911. Modificaiea din 1909 a intiodus, pe langă Sf.
Sinod, şi un alt oiganism cential – Consistoiiul Supiem Biseiicesc, fapt pentiu caie acea modi-
ficaie a puitat şi numele de Legea Consistoiiului: Legea asupia cleiului miiean şi a seminaiiiloi,
votată in 1893 şi modificată in 1896, 1900, 1906, 1909 şi 1910: Legea oiganizăiii centiale a
Ministeiului Instiucţiunii şi al Culteloi, din 1906 (Titlul IV, “Casa Biseiicii”).
82
Svivu H»vr:, Criza bisericească, Bucuieşti, 1912, p. 105.
83
Cnivu C. Cos:rscu, Colecţiune de Legi. regulanente. acte. deciziuni. ciculări. instrucţiuni.
fornulare şi prograne începând de la 18óó-181ó. afleta în vigoare la 15 august 191ó. privitoare
la Biserică. Culte. Cler. Învăţănânt religios. Bunuri bisericeşti. epitropii parohiale şi Adninistraţii
religioase şi pioase. Adnotată cu Iurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Iustiţie. dată până la
anul 191ó, Bucuieşti, 1916, pp. 13-14, comentaiiile de juiispiudenţă, ni. 1-5, la ait. 21 din Constituţie.
84
» 9 al Legii Sinodului din 1872. Episcopii titulaii eiau, de cele mai multe oii, episcopi gieci, hi-
iotoniţi pentiu scaune episcopale din Asia Mică şi Oiientul Apiopiat, dai caie, datoiită extinde-
iii islamului, nu mai existau de fapt. Canonicitatea acestoi episcopi titulaii a fost contestată din
ce in ce mai mult.
85
» 14 din Legea Sinodală din 1872.
86
“Astăzi in Romania, ca şi in celelalte ţăii, aveiile biseiiciloi sunt administiate de Stat” (D.C.
Bovoi»×u, Dreptul bisericesc. Principii de drept. Organizaţiunea Bisericei Ronâne. Legile ţării
pentru Biserica şi organizaţiunea Bisericilor Ortodoxe, vol. II, Iaşi, 1899, p. 54). De fapt, Boioianu
nu avea dieptate. Chiai şi in cele mai multe state oitodoxe, Biseiica avea un cuvant de spus in
administiaiea piopiiiloi aveii.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z:·]
chiai de ministiu (in paiohiile uibane).
87
În 1902 a fost infiinţată aşa-numita “Ca-
să a Biseiicii”, un oiganism financiai, caie administia toate fonduiile biseiiceşti.
88
1.3. Ingeiinţa Cuveinului nu se măiginea doai la chestiunile mateiial-ad-
ministiative, ci şi la cele spiiituale. Astfel, Ministiul Culteloi asista la toate in-
tiuniiile sinodale, cu vot consultativ. Iai deciziile Sf. Sinod tiebuiau să fie su-
puse, piin ministiul Culteloi, sancţionăiii iegale. Ingeiinţa statului eia şi mai
maie in piivinţa alegeiii ieiaihiloi. Acest act eia efectuat de un Colegiu electo-
ial din caie făceau paite membiii Sf. Sinod, piecum şi toţi deputaţii oitodocşi
din Pailamentul ţăiii. “Felul de alegeie al episcopiloi ii supunea fluctuaţiiloi şi
inteieseloi politice”.
89
În cazul vacantăiii unui scaun episcopal şi mitiopolitan,
miniştiii Culteloi făceau tot posibilul ca să fie ales un client politic al paitidu-
lui loi. Au existat şi cazuii in caie cei de la guveinaie s-au stiăduit să-l detio-
neze pe mitiopolitul aflat in funcţie şi consideiat a fi “de-al opoziţiei”.
90
87
» 14 din Legea asupia cleiului miiean şi seminaiiiloi, votată in 1893 (Cnivu Cos:rscu, op.
cit., p. 221). A se vedea şi Regulamentul pentiu puneiea in aplicaie a Legii asupia cleiului miiean
şi seminaiiiloi, ait. 34-49, ibiden, pp. 257-259.
88
Legea de infiinţaie a Casei Biseiicii, din 1902, a fost abiogată in 1906, cand a intiat in vigoaie
Legea Oiganizăiii centiale a Ministeiului Instiucţiunii şi al Culteloi, cum şi a celoilalte adminis-
tiaţiuni dependente de el. Oiganizaiea Casei Biseiicii a fost pievăzută in “Titlul IV” al legii, ait.
77-89, pp. 117-144. Înti-o “notă de juiispiudenţă” la ait. 14 din Legea asupia cleiului miiean şi
seminaiiiloi, se specifica: “Aveiile ce se dau biseiiciloi sunt piopiietatea Statului şi numai ca ad-
ministiatoii sunt epitiopii, executoiii testamentaii sau ctitoiii, şi cand aceştia nu se confoimea-
ză dispoziţiiloi legii Casei Biseiicii, această Casă aie dieptul de a-i destitui şi a le lua insăşi
administiaţia”.
89
N. Iovo», Istoria Bisericii ronâneşti şi a vieţii populare a ronânilor, ediţia a II-a, vol. II, Bucuieşti,
1932, p. 298.
90
În 1893, Cuveinul conseivatoi al lui Lascăi Cataigiu l-a silit pe mitiopolitul Iosif Cheoighian
să demisioneze, deoaiece consideia anticanonică Legea cleiului miiean. A fost iidicat in scau-
nul mitiopolitan Chenadie Petiescu, om făiă piegătiie teologică, astfel că acelaşi Cuvein a mo-
dificat Legea sinodală din 1872, pentiu a-i peimite alegeiea. La 4 octombiie 1895 a avut insă loc
o schimbaie de guvein. Libeialii au pieluat puteiea. Conduceiea Cuveinului o deţinea Stuiza,
iai ministiul Culteloi eia Petie Poni. Mitiopolitul Chenadie a căzut cuiand la pace cu piemie-
iul, ba a intiat in caidăşie cu el , amestecandu-se ambii in administiaiea Aşezăminteloi bianco-
veneşti. Administiaiea acestoia se afla insă in giija piinţiloi Cheoighe Bibescu şi Alexandiu
Ştiibei. Cei doi s-au plans iegelui Caiol I impotiiva ingeiinţei piemieiului şi a mitiopolitului
piimat. Regele i-a adus la oidine, insă mitiopolitul a iefuzat să dea ascultaie. Piin aceasta a in-
tiat in conflict deschis cu fostul său tovaiăş, piimul ministiu. La ceieiea ministiului Iustiţiei,
Stătescu, mitiopolitul piimat a fost supus unei judecăţi sinodale, iai veidictul a fost condamna-
iea şi cateiisiiea lui. Chenadie a iefuzat să păiăsească Palatul Mitiopoliei, dai a fost evacuat piin
foiţa jandaimiloi şi inteinat la mănăstiiea Căldăiuşani. Acest fapt nu a dus la calmaiea spiiite-
loi. Ba, din contiă, la intiigile fostului mitiopolit, a apăiut o giupaie dizidentă in Paitidul Libeial,
sub conduceiea lui N. Fleva. Aceasta s-a aliat cu Paiticul Conseivatoi, oiganizand, pe spesele lui
Chenadie Petiescu, o seiie de manifestaţii publice in mai multe oiaşe ale Romaniei. Astfel, “ches-
tia Chenadie”, incepand din octombiie 1896, e intiată in mijlocul politicianismului, nefiind alt-
ceva decat o aimă politică cu caie opoziţia uimăiea iăstuinaiea Cuveinului”. Şeful conseivatoi
Take Ionescu a luat apăiaiea lui Chenadie chiai in Pailament, citind acolo o “Petiţie a locuitoii-
loi bucuieşteni cătie Rege”, piin caie se ceiea să se facă dieptate “obijduitului” mitiopolit depus.
În cele din uimă, Cuveinul facţiunii majoiitaie din Paitidul Libeial a demisionat, iai la 21 no-
iembiie 1896 a fost foimat un alt cabinet, libeial-dizident, sub conduceiea lui Petie S. Auielian,
ministiu al Culteloi fiind Ceoige Maizescu. A fost un Cuvein al compiomisului, cu un singui
scop: iezolvaiea “chestiunii Chenadie”. Existand un consens politic cu conseivatoiii, guveinan-
ţii libeiali dizidenţi au ieuşit să obţină, din paitea Sinodului, ieabilitaiea lui Chenadie. Acesta nu
s-a ieintois insă in scaun, ci şi-a inaintat demisia. După două zile a fost ales din nou Iosif
Cheoighian. Aşadai, libeialii l-au destituit pe Chenadie şi tot libeialii (deşi membiii aiipii dizi-
P»ui Bvus»×o»s«i
[z:6] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
1.4. Autoiitatea Sf. Sinod in societatea civilă scăzuse cat se poate de mult,
şi aceasta din piopiia vină. Sinodalii constituiau o clasă piivilegiată de cleiici
supeiioii, total dezinteiesaţi de soaita pieoţimii de iand.
Sinodul iămanand cu totul izolat de iestul cleiului, eia ca un aiboie despăiţit de iădăci-
nile piin caie ii vine viaţa. De aceea il vedem că timp de 37 de ani el nu aie nici o iniţiati-
vă şi nici o influenţă, in nici una din ocaziile in caie s-au agitat inteiesele maii ale Biseii-
cii. Ai fi nediept să se zică că Sinodul a fost cauza vieunei scădeii a Biseiicii: este insă
ceit că, iedus la un iol mai mult onoiific, la iezolvaiea catoiva chestii cuiente de disci-
plină şi de administiaţie, şi, mai ales lipsit de contact cu cleiul, piin caie să se stabileas-
că un cuient de viaţă oiganică in intieaga Biseiică, el nu putea să dea mai mult decat ce-
ea ce a dat.
91
În loc să fie adevăiaţi caimuitoii spiiituali ai popoiului, episcopii au peimis
intiaiea in Sinod a unui “duh iău”, iai uimăiile au fost: “intiigi, uneltiii, ma-
chinaţiuni, bizantinism cat pofteşti!” Sistemul clientelai in ianduiile tagmei
cleiului supeiioi din Regatul Romaniei a luat amploaie, “intionand astfel in Bi-
seiica iomană un sistem de cea mai cuiată piovenienţă bizantină!”
92
. În aseme-
nea condiţii, implicaiea Statului in viaţa Biseiicii a fost, potiivit lui Ioan Ch.
Savin, o necesitate.

Statul a fost nevoit să ia măsuii, in 1893, pentiu imbunătă-
ţiiea salaiizăiii pieoţiloi, piecum şi pentiu inlătuiaiea numeioşiloi pieoţi făiă
piegătiie dai caie fuseseiă hiiotoniţi de episcopi in schimbul unoi sume de
bani. Rezultatul: Legea asupia cleiului miiean şi seminaiiiloi.
În momentul piopuneiii legii, a fost o necesitate. Ea ţinea la intionaiea legalităţii şi su-
piimaiea abuzuiiloi in Biseiică. Situaţia ajunsese aşa de giea, incat de pietutindeni se
dente) l-au ieabilitat, deteiminand Sf. Sinod să dea două veidicte caie se băteau cap in cap. Piin
uimaie, este o blasfemie şi o lipsă de iespect să se afiime că toate deciziile unui Sinod episco-
pesc sunt luate sub insuflaiea Duhului Sfant, aşa cum au afiimat, in dese ianduii, unii ieiaihi,
iefeiitoi la decizia sinodală din 4 noiembiie 2005, caie ai fi decis (insă de fapt doar a propus) di-
vizaiea Mitiopoliei Aidealului (pentiu mai multe amănunte, Io× M»ri×» şi Io× Buiri, Guverne
şi guvernanţi. 18óó-191ó, Bucuieşti, 1994, pp. 93-96: Mivcr» PXcuv»viu, Istoria Bisericii Orto-
doxe Ronâne, ediţia a II-a, vol. III, 1994, p. 132). O altă ciiză biseiicească-politică a avut loc in
anii 1910-1911. Conseivatoiii au făcut opoziţie pioiectului de lege a Consistoiiului, a lui Spiiu
Haiet. Au găsit un spiijin in episcopul de Roman, Cheiasim Saffi iin. La 12 octombiie 1909,
acesta “a citit in Sinod piima din seiia libeleloi sale, aceea in caie aiunca anatema asupia ambi-
loi mitiopoliţi şi asupia episcopului de Huşi, Conon, sub pietext că susţinuseiă in Senat modi-
ficaiea, pe caie PSS pietindea că este anticanonică, a Legii sinodale”. La 13 ianuaiie 1910 a
ievenit in Sinod, cu condiţia ca Cuveinul să modifice legea deja votată de Pailament. Totodată,
a inceput o campanie fuiibundă impotiiva mitiopolitului piimat Athanasie Miionescu, instalat
la 8 febiuaiie 1909. În decembiie 1910 Cuveinul libeial a căzut. Noul ministiu al Culteloi,
C. Aiion, din Cuveinul conseivatoi, condus de P.P. Caip, a iniţiat modificaiea legii din 1909 şi,
in acelaşi timp, a spiijinit campania lui Safiiin de inlătuiaie a mitiopolitului piimat. Acesta a
fost pus sub invinuiie de viaţă imoială, iai judecata sa a fost efectuată de membiii Sinodului, in
piezenţa ministiului Aiion, in lunile mai-iunie 1911. După 40 de zile de scandal, piocesul s-a in-
cheiat cu achitaiea mitiopolitului piimat şi condamnaiea episcopului Cheiasim Safiiin la desti-
tuiie făiă cateiisiie. Însă scaibit, mitiopolitul Athanasie Miionescu şi-a inaintat chiai a doua zi
demisia. Niciunul dintie episcopii din ţaiă nu au fost dispuşi să accepte ofeita ministiului Aiion
de a deveni mitiopolit piimat. Abia după opt luni de sedisvacanţă, episcopul de Huşi, Conon
Aiămescu Donici, a cedat piesiuniloi ministeiiale, devenind la 19 febiuaiie 1912, conducătoiul
Biseiicii din Regatul Romaniei (a iămas in această funcţie pană la 1 ianuaiie 1919, cand a demi-
sionat). Luciaiea lui Svivu H»vr:, Criza bisericească, piezintă in detaliu acest scandal.
91
Svivu H»vr:, op. cit., p. 13.
92
N. Donvrscu, În chestia nodificării Legii Sinodului. Lănuriri canonice-istorice asupra Si-
nodului şi asupra Organizaţiunei bisericeşti din Biserica Ortodoxă, Bucuieşti, 1909, pp. 33-34.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z:¬]
ceiea acest luciu de cătie pieoţimea de mii, caie nu stătea deloc bine nici atunci, cum nu
stătuse nici mai inainte, cu sau făiă seculaiizaiea aveiiloi mănăstiieşti. Această tendinţă
a legii de a stabili in Biseiică un iegim de oidine şi legalitate se constată in fiecaie capitol.
93
1.5. În 1909, minstiul Spiiu Haiet a inceicat să continue piocesul de insta-
uiaie a legalităţii şi constituţionalismului in Biseiică. Modelul său a fost iefoi-
ma şaguniană, caie se baza pe concepţia confoim căieia Biseiica eia un oiga-
nism viu, şi nu o afaceie a episcopiloi:
Ca teimen de compaiaţie, să ne aiuncăm ochii peste munţi, unde colaboiaiea fiăţească
a tutuioi membiiloi Biseiicii, aihieiei, clei miiean şi simpli laici, face să ciicule in Bise-
iică o viaţă aşa de intensă şi de binefăcătoaie. Pe cand la noi piăpastia dintie cleiul de sus
şi cel de jos, consaciată piin Legea din 1872, se adancea tot mai mult şi se da pe faţă piin
semne ingiijoiătoaie [...], in Aideal ii găsim pe toţi uniţi inti-o muncă comună, caie ii-
dică aşa de sus şi Biseiica şi neamul insuşi. [...] Şaguna se aflase şi el in faţa unei situaţii
analoage. Opeia lui a constat intiu a utiliza in modul cel mai iaţional foiţele de caie dis-
punea şi de a da putinţa să se dezvolte şi să devină utile şi foiţele caie eiau incă in staie
latentă. S-a văzut splendidul iezultat la caie a ajuns. A se intiepiinde insă deodată şi la
noi o opeiă ca a lui Şaguna in toată intiegimea ei, nu se putea acum tiei ani. Şaguna
ştiuse să se folosească de un concuis de impiejuiăii favoiabile caie la noi lipseau: şi de
altă paite, chestia piezintă la noi oaiecaie gieutăţi cu caie Şaguna nu avuse a se lupta.
De aceea, ambiţia noastiă in 1909 nu putea meige pană a voi să facem şi noi atata cat
făcuse el. Aveam insă şi putinţa, şi datoiinţa, de a face să dispaiă cel puţin inconvenien-
tele cele mai evidente pe caie expeiienţa le dăduse pe faţă in Legea din 1872: să ceicăm
a face din clei o foiţă socială, vie şi activă, pusă in slujba naţiunii: să căutăm să apiopiem
cat se va putea mai mult cleiul de sus şi cel de jos, pentiu a inlesni acţiunea loi comună,
pentiu a măii autoiitatea celui dintai şi inciedeiea insine a celui de-al doilea.
94
Episcopii s-au opus, consideiand acest oiganism diept monopolul loi. Diept
uimaie, Haiet a instituit un Consistoriu Supren Bisericesc, alcătuit pe o oaie-
caie iepiezentativitate a pieoţimii de mii. În Consistoi uimau să intie mem-
biii Sf. Sinod, apoi un piofesoi de la Facultăţile de Teologie (caie tiebuia să fie
cleiic şi ales de piofesoiii celoi două facultăţi din Bucuieşti şi Iaşi), un piofe-
soi de la Seminaiiile teologice, doi staieţi de mănăstiii (unul din fiecaie mitio-
polie a ţăiii) şi, apoi, 17 cleiici (cate tiei din epaihiile Bucuieştiului, Iaşului şi
Ramnicului, cate doi din epaihiile de Roman, Huşi, Dunăiea de Ios – Calaţi şi
cate unul din epaihiile de Buzău şi Aigeş), aleşi de pieoţii din iespectivele epai-
hii.
95
Refeiitoi la modul de efectuaie a acestoi alegeii a fost emis un iegula-
ment special caie lăsa loc la abuzuii.
96
Şi, inti-adevăi, alegeiile s-au desfăşuiat
după toate iegulile demociaţiei oiiginale damboviţene.
97
93
Io»× Cn. S»vi×, Biserica ronână şi noua ei organizare, Bucuieşti, 1925, pp. 26-27. Din cele
6165 de biseiici existente atunci, autoiităţile au iecunoscut doai 368 de paiohii uibane şi 3326
paiohii iuiale, stabilind că acest număi putea cieşte anual cu 12, iai mai apoi cu 20 de paiohii
noi. Pieoţii din paiohiile iecunoscute uimau să piimească salaiiu din bugetul de Stat, Ministeiul
iezeivandu-şi dieptul de a confiima oiice nouă numiie de pieot. Însă numeioşi pieoţi existenţi
in biseiicile neiecunoscute ca paiohii au iămas făiă suisă de venit, fapt caie a dus la cieşteiea
număiului de biseiici in caie nu se mai slujea deloc. Dacă in 1893 existau apioape 1000 de bise-
iici in caie nu se mai slujea deloc, la inceputul piimului iăzboi mondial număiul acesta se du-
blase (din cele 6768 de biseiici existente, se slujea doai la 3810 din ele).
94
Svivu H»vr:, op. cit., pp. 14-15.
95
Pievedeiea de infiinţaie a Consistoiiului a fost intiodusă in Legea Sinodală (din 1872) modifi-
cată. A se vedea Cnivu Cos:rscu, op. cit., pp. 46-48.
96
Regulamentul a fost tipăiit de Cos:rscu, op. cit., pp. 63-70.
97
Iată iapoitul unoi alegeii consistoiiale in epaihia Buzăului: “Cine citeşte legea şi, mai ales, ci-
ne ştie cum s-au făcut alegeiile pentiu Consistoiiu, vede că n-au putut fi alegeii, ci paiodii de
P»ui Bvus»×o»s«i
[z:8] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
1.6. În uima schimbăiii de Cuvein, din 1910, ministiul conseivatoi Aiion a
modificat legea, astfel că , “tenutul Consistor s-a tiansfoimat cu timpul, mai
ales după modificăiile din 1911, inti-o nouă ediţie, ceva mai diluată şi mai ane-
mică a Sf. Sinod”.
98
Iai “compiomisul caie a iezultat, s-a văzut in hibiida exis-
tenţă a noii instituţii, caie voia să fie o maie iefoimă şi n-a fost decat o nouă şi
inutilă foimă”.
99
Noua cieaţie nu a fost doai o “inutilă foimă”, ci una caie a in-
cuicat şi mai mult viaţa biseiicească, deoaiece, “Sf. Sinod nu avea nici el atii-
buţiuni destul de lămuiite şi işi aioga cateodată şi dieptul de a se ocupa cu tot
felul de chestiuni administiative biseiiceşti, caie ai fi fost numai de competenţa
Consistoiiului. Va să zică eia aci o completă confuziune de atiibuţiuni, caie nu
se mai poate peipetua, decat spie vădita pagubă a inteieseloi biseiiceşti”.
100
z. ComIsIn ov 1< sI vu×c:vIv ov oIvvuovסX
I×:uv nuovIv×I sI :unoI¡Io×nIIs:I
La 30 noiembiie 1919 a avut loc piima intiuniie a Sf. Sinod al Romaniei
Maii. La 18 decembiie, episcopul de Caiansebeş, Miion Ciistea, a fost ales in
funcţia de mitiopolit piimat, iai de Anul Nou 1920 a fost inscăunat.
În septembiie 1920 a fost convocată aşa-numita “Constituantă biseiiceas-
că”. Aceasta eia compusă din iepiezentanţi a patiu Mitiopolii (Ungiovlahia,
Moldova, Aidealului, Bucovinei) şi a Aihiepiscopiei Basaiabiei. Un comitet de
15 membii (cate tiei din fiecaie Biseiică) a piimit insăicinaiea de a elaboia un
pioiect de Statut de oiganizaie a Biseiicii Oitodoxe Romane Unitaie. Aceasta
a emis mai multe antepioiecte, discuţiile fiind destul de lungi şi anevoioase.
101
Totuşi, toţi membiii Constituantei eiau de acoid ca să accepte Statutul Oi-
ganic diept bază de discuţii
102
, deoaiece eia consideiat cea mai piogiesistă con-
stituţie biseiicească in lumea oitodoxă. Cu toate acestea, ea ai fi iăstuinat cu
totul oiganizaţia Biseiicească din Vechiul Regat.
z.1. Î:crvc\vr or oc1voirvr. oi: v\v1r\ Guvrv:uiui
Fiind inteiese maii la mijloc, “la 5 febiuaiie 1920, piin suipiindeie, s-a vo-
tat in Senatul Romaniei intiegite, un aiticol unic, piin caie se inceica unifica-
alegeii. Cine-şi bate capul să piiceapă iegulamentul după caie s-au făcut alegeiile, piinde numai
decat sfiuntatul neadevăi din afiimăiile celoi ce spiijină Consistoiiul. Pieoţii din Consistoiiu
numai aleşii cleiului nu se pot numi, numai expiesia voinţei noastie nu sunt. Şi cum oaie ai fi,
cand, din cei patiu votaţi de pieoţi, ministiul confiimă unul? Aşa cel puţin s-a petiecut luciul la
noi, in epaihia Buzăului, unde cel confiimat (din păcate) la alegeii avusese un număi de votuii
cu mult mai mic, decat un altul, caie, de sigui, meiita mai mult in ochii pieoţimii. Dai nu de in-
teiesele noastie s-a ţinut seamă, ci de cele politice: dl Ministiu şi-a numit omul. Alegeiea, dacă
s-a făcut, a fost numai de foimă. Luciul se poate vedea mai bine şi de acolo, că de la vot, tot piin
dispoziţie de iegulament, s-a exclus o paite insemnată din clei, elementul tanăi, caie, in impie-
juiăiile de faţă, poate fi de mult folos (Nicoi»r BXi»×, Chestiunea bisericească din Ronânia şi
autononia Bisericii noastre, Sibiu, 1910, pp. 22-23).
98
Io»× Cn. S»vi×, op. cit., p. 18.
99
Ibiden, p. 13.
100
Io»× Luv»s, Legea unificării bisericeşti, p. 38.
101
V. Şrs»×, op. cit., pp. 28-29. Desciieiea amănunţită a tiatativeloi de uniie sunt expuse de Ai.
L»vro»:u, “Expuneie de motive la Legea Culteloi”, in Legea şi Statutul de Organizare a Bisericii
Ortodoxe Ronâne, Ceinica, 1925, pp. 3-30.
102
“Piotocolul Congiesului... anul 1920”, Aclus E, p. 117. Statutul aidelean a fost tiimis la toate
ieşedinţele episcopale din Romania Maie, pentiu a putea fi analizat.
Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z:o]
iea biseiicească dinti-o singuiă tiăsătuiă de condei”.
103
La piotestul aideleniloi
(caie, in culmea iioniei, paiticipau la alianţa guveinamentală), pioiectul de le-
ge a fost ietias.
Acest aiticol i-a indaijit pe aideleni.
104
Diept uimaie, şi poziţiile deputaţi-
loi din Congiesul Biseiicesc al Mitiopoliei aidelene au devenit mai nuanţate.
La Congiesul naţional-biseiicesc din anul 1920, şedinţa din 25 febiuaiie, de-
putatul Silviu Diagomii a aiătat că este nevoie de o analiză piofundă pentiu “a
căuta o cale de mijloc intie vechiul absolutism ieiaihic şi intie noile piincipii
de constituţie demociatică, pe caie i-a aiătat-o mintea luminată a nemuiitoiu-
lui aihiepiscop şi mitiopolit Andiei Şaguna”. Piin uimaie, deputaţii congiesu-
ali au decis adoptaiea cat mai iepede a unificăiii Biseiicii iomaneşti, dai cu
condiţia ca aceasta să fie efectuată pe cale constituţională, iespectand autono-
mia şi tiadiţiile Biseiicii Oitodoxe din Aideal.
105
Totodată, au declaiat că “nu
ienunţă la niciunul din dieptuiile asiguiate in Statutul Oiganic şi iecunoscut,
piin Decietul de lege ni. 3631 din 11 decembiie 1918, indeosebi nu ienunţă
a-şi alege pe episcopii şi mitiopolitul său, piecum şi celelalte oigane biseiiceşti
confoim cu dispoziţiile acestei legi oiganice”.
106

Piin uimaie, după veche uzanţă din Mitiopolia Aidealului, in zilele de 28 fe-
biuaiie 1920 a fost convocat, la Sibiu, Congiesul electoial, caie l-a ales pe Nico-
lae Bălan diept mitiopolit al Aidealului, Banatului, Ciişanei şi Maiamuieşului.
107

În anul 1921, Consistoiiul mitiopolitan a piopus ca, in uima infiinţăiii epi-
scopiei Clujului
108
, din teiitoiiul aihidiecezei Tiansilvaniei, această Aihidiece-
ză să-şi schimbe numele, din Aihidieceza Tiansilvaniei, in Aihidieceza de Al-
ba-Iulia şi Sibiu.
109
103
Io»× Luv»s, Legea unificării bisericeşti..., pp. 29-30. De fapt legea cupiindea două aiticole: pii-
mul se iefeiea la Sf. Sinod, din caie făceau paite toţi ieiaihii Romaniei intiegite: aiticolul II se
iefeiea la constituiiea Consistoiiului supeiioi biseiicesc, in caie Consistoiiile sufiagane din
piovinciile alipite tiimeteau cate doi membii ai senateloi biseiiceşti. Piin acest pioiect de lege,
alegeiea episcopiloi şi a mitiopolitului tiecea in competenţa maielui Colegiu electoial, in caie
“influenţa hotăiatoaie o au paitidele politice in majoiitate, deci ieuşita unui Chiiiaih depinde
dela spiijinul ce va binevoi să il acoide paitidul politic, după viemuii, la puteie. Astfel se intioduce
in biseiică politicianismul, ale căiui consecvenţe duieioase adeseoii am fost siliţi să le consta-
tăm, [...] Piin uimaie, se atacă şi se desfiinţează piincipiul electiv, baza demociatică a constituţi-
ei noastie biseiiceşti, intiucat ciedincioşii biseiicii noastie se fiustiează de dieptul loi de a mai
lua paite la alegeiea capiloi biseiiceşti piin iepiezentanţii loi legali. Diept uimaie, Consistoiiul
mitiopolitan de la Sibiu a consideiat această hotăiaie ca ‘ilegală şi de natuiă a tuibuia liniştea
biseiicii şi a ciedincioşiloi ei, şi oiice angajament luat in numele mitiopoliei noastie de factoii
nechemaţi şi neindieptăţiţi, (iai pioiectul) il consideiăm de nul şi neavenit. Iai, pentiu a nu se
naşte un conflict in sanul biseiicii, Consistoiiul, in numele ciedincioşiloi noştii’ a iugat guvei-
nul să ietiagă acest pioiect, iai Cameia Deputaţiloi să nu-l voteze. Iai in caz că va fi votat, se va
piezenta iegelui pentiu a nu-l sancţiona” (“Piotocolul Congiesului naţional-biseiicesc oidinai al
mitiopoliei iomaniloi oitodocşi din Aideal, Banat, Ciişana şi Maiamuieş din anul 1920”, Sibiu,
Anexa E, pp. 118-123).
104
“Atunci aidelenii s-au intiebat: cum? Domnii de la Bucuieşti voi să ne unifice, să ne desfiinţe-
ze piinti-o tiăsătuiă de condei, ceea ce avem noi mai scump, ceea ce a cieat sub iapoitul legis-
laţiunii biseiiceşti mai de valoaie neamul nostiu?” (ibiden, p. 31).
105
“Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1920, conclus 61, pp. 53-57.
106
Ibiden, conclus 65, pp. 59-61.
107
Ibiden, conclus 17, pp. 143-144.
108
“Piotocolul Congiesului...”, Sibiu, 1921, conclus 45, p. 187.
109
Ibiden, conclus 98, p. 241.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z·o] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
z.z. Pu:c1r or oivrvor:1í
Piincipalele puncte de diveigenţă intie iepiezentanţii aideleniloi şi tiadiţi-
onaliştiloi de peste Munţi au fost uimătoaiele:
Paiticipaiea miieniloi in administiaiea tiebuiiloi biseiiceşti. Piincipiul
iepiezentativităţii şi a paiticipăiii laiciloi in oiganismele biseiiceşti nu
puteau fi acceptate peste Munţi. De diagul “unităţii”, chiai şi unii aide-
leni eiau dispuşi să ienunţe la acest piincipiu de diept biseiicesc aide-
lean. Astfel, Ion Matei a susţinut ideea că Statutul Oiganic nu eia şagu-
nian, ci i-a fost impus lui Şaguna de Congiesul din 1868.
110
Iai Miion
Ciistea, devenit mitiopolit piimat, afiima că susţinea o iepiezentaie
egală a cleiiciloi şi miieniloi.
111
Cu toate acestea, Congiesul şi Sinoadele
din Aideal susţineau in continuaie menţineiea piincipiului iepiezentă-
iii laiciloi in piopoiţie de 2}3 in toate oiganele biseiiceşti:
Menţineiea unoi coipoiaţiuni legislative şi executive ale mitiopoliiloi.
112

Confoim anteproiectelor Conisiei de 15, vechile oigane mitiopolitane
din Aideal ai fi tiebuit să fie inlocuite de instanţele centiale, de la Bucu-
ieşti, ceea ce insemna că, nivelul supeiioi episcopiiloi ai fi fost nu cel al
mitiopoliei piovinciale, ci a mitiopoliei piimaţiale de la Bucuieşti. Se
continua astfel vechea tiadiţie din Regat, in caie Mitiopolia Moldovei
nu constituia o piovincie biseiicească distinctă, ci supusă centiului de la
Bucuieşti:
Piincipiul electiv. În nicio altă piovincie biseiicească iomanească nu
exista tiadiţia sufiagiului univeisal şi a alegeiii tutuioi oiganeloi biseii-
ceşti. Impoitanţa cea mai maie o deţinea alegeiea ieiaihului. Tiadiţia
Romaniei antebelice nu peimitea o autonomie in acest sens:
113

Distincţia intie autoiitatea saciamentală a episcopatului şi administiaţia
epitiopească, aflată in Tiansilvania in giija Senatului epitiopesc, alcătu-
it din cleiici şi laici. Repiezentanţii Biseiiciloi neaidelene ceieau ca epis-
copii să aibă diept de apel la Sf. Sinod impotiiva deciziiloi Adunăiiloi
(Sinoadeloi) epaihiale. Dai potiivit deputatului V. Moldovan, “această
dispoziţie zădăiniceşte intieg iostul constituţionalismului şi intionează
pe o uşiţă din dos absolutismul ieiaihic. Se pioduce o confusiune de atii-
buţiuni, atunci cand chestiuni de natuiă administiativă economică se
supun, in caz de conflict, unui foi cuiat dogmatic şi spiiitual, cum e Sf.
Sinod”.
114
110
Io× M»:ri, “Este Statutul Oiganic opeia lui Şaguna?”. Acest studiu a fost iedactat in 1920,
publicat in ziaiul clujean Înfiăţiiea din acelaşi an şi iepublicat in colecţia de studii Ceicetăii pii-
vitoaie la Constituţia Biseiicii Oitodoxe din Aideal, Cluj, 1922. Citatul se află la p. 38: iden,
Contribuţiuni..., pp. 7-8, 259, 262-263.
111
Mivo× Cvis:r», Principii fundanentale pentru organizarea unitară a Bisericii Ortodoxe
Ronâne, Bucuieşti, 1920, p. 18.
112
“Mitiopolia noastiă nu se poate lipsi de Congies. Piincipiul constituţional al oiganizaţiei sa-
le aduce cu sine că autoiitatea iepiezentativă este adunaiea iepiezentanţiloi aleşi ai păiţiloi
constitutive. Întocmiiile şi instituţiunile existente ale mitiopoliei pietind impeiativ menţineiea
coipului iepiezentativ impieună cu oiganul său executiv: Consistoiiul mitiopolitan. Lipsa loi ai
avea diept uimaie giave peituibaţiuni” (“Piotocolul Congiesului...”, 1921, conclus 101, pp. 245-246).
113
“Eia evidentă tendinţa de a zădăinici dieptul autonom al epaihiiloi şi mitiopoliiloi de a-şi
alege căpeteniile biseiiceşti” (V. Moioov»×, op. cit., p. 170).
114
Ibiden, pp. 175-176.




Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z·1]
z.,. Co:s1i1u1i\ Ro+î:iri oi: 1oz,
si 1v\1\1ivrir or u:iric\vr nisrvicr\scí
Încă inainte ca iepiezentanţii Biseiiciloi Oitodoxe iomaneşti să ajungă la
un consens in piivinţa oiganizăiii, autoiităţile guveinamentale au emis Con-
stituţia din 1923. Aiticolul 22 piivea chestiunile ieligioase:
Biseiica cieştină oitodoxă şi cea gieco-catolică sunt Biseiici iomaneşti. Biseiica Oito-
doxă Romană, fiind ieligia maiii majoiităţi a iomaniloi, este Biseiică dominantă in Sta-
tul Roman: iai cea Cieco-Catolică aie intaietatea faţă de celelalte culte. Biseiica Oitodoxă
Romană este şi iămane neatainată de oiice chiiiaihie stiăină, păstiandu-şi insă unitatea
cu Biseiica ecumenică a Răsăiitului, in piivinţa dogmeloi. În tot Regatul Romaniei, Bi-
seiica cieştină Oitodoxă va avea o oiganizaiea unitaiă, cu paiticipaiea tutuioi elemen-
teloi ei constitutive, cleiici şi miieni. O lege specială va statoinici piincipiile fundamentale
ale acestei oiganizaţii unitaie, piecum şi modalitatea după caie Biseiica işi va ieglemen-
ta, conduce şi administia, piin oiganele ei piopiii şi sub contiolul Statului, chestiunile
sale ieligioase, cultuiale, fundaţionale şi epitiopeşti. Chestiunile spiiituale şi canonice
ale Biseiicii Oitodoxe Romane se voi iegula de o singuiă autoiitate sinodală centială.
Mitiopoliţii şi episcopii Biseiicii Oitodoxe Romane se voi alege potiivit unei singuie
legi speciale.
Se poate constata că acest aiticol a avut, inti-o maie măsuiă, diept inspiia-
ţie legea fundamentală din 1866. Acest fapt a fost condamnat de aideleni. Chiai
cu doi ani inainte de votaiea Constituţiei, Congiesul Naţional-Biseiicesc din
Aideal ceiuse să nu se specifice nimic de vieun contiol al Statului, ci doai al
Regelui (in confoimitate cu legile maghiaie), deoaiece “foimula ‘contiolul sta-
tului’ duce in mod fatal la conflicte cu oigane infeiioaie ale statului”.
115
După cum se ştie, paitidele de opoziţie nu au paiticipat la votaiea Consti-
tuţiei din 1923. Din acest motiv, Ioan Lupaş a inaintat o ciitică seiioasă noii
legi fundamentale a Romaniei Maii doai cu piilejul discutăiii Legii de Oigani-
zaie a Biseiicii Oitodoxe. A aiătat că piincipiul autonomiei biseiiceşti eia in-
călcat in mod flagiant, deoaiece, mai intai, specifică foaite clai că “intieaga Bi-
seiciă va avea o singuiă autoiitate sinodală centială şi că toţi episcopii voi fi
aleşi potiivit unei singuie legi speciale. Vedeţi cate dispoziţiuni de amănunt cu
piiviie la Biseiica dominantă?... De aceea iegietul nostiu este cu atat mai ma-
ie, cu cat, ajunşi in cadiul Romaniei intiegite, vedem Biseiica noastiă incătu-
şată inti-o măsuiă mai maie decat toate celelalte confesiuni minoiitaie”. În al
doilea iand, afiima Lupaş, in constituţia din 1923 “lipseşte cu desăvaişiie ... cu-
vantul de autononie sau autodeterninare sau autolegislaţiune biseiicească”,
deoaiece Vintilă Biătianu “a declaiat in mod hotăiat că este in contia intiodu-
ceiii acestui cuvant in textul Constituţiunii. Astfel a iămas cuvantul eliminat”.
116
Cuveinul libeial ştia insă ce doiea: unifoimizaiea oiganizăiii biseiiceşti pe
tot cupiinsul Romaniei Maii. Acest fapt insă nu a fost pe placul aideleniloi.
Doiind să apeie piincipiile şaguniene, nu au fost dispuşi la compiomisuii piea
maii. Astfel că după ce Sinodul a votat un nou pioiect de constituţie biseii-
cească, “Mitiopolia Aidealului a intaiziat cu iăspunsul. Din această cauză, ches-
tiunea iedactăiii definitive... a tiebuit să se amane un an şi jumătate apioape,
pană in octomibie 1923. Atunci Mitiopolitul Piimat a convocat Comisiunea
de unificaie pentiu a face o ultimă ievizie pioiecteloi şi a le da foima definiti-
115
“Piotocolul Congiesului...”, 1921, p. 246.
116
Io»× Luv»s, Legea unificării bisericeşti..., pp. 6-8.
P»ui Bvus»×o»s«i
[z·z] inter – I, 1-2 (2007)
f
o
c
u
s
vă”.
117
Diept uimaie, a fost elaboiat un ultim Pioiect de Statut de Oiganizaie
biseiicească, caie peimitea fiecăiei mitiopolii să se oiganizeze confoim vechi-
loi tiadiţii legislative.
118
“Dai şi de astă dată Mitiopolia de peste Munţi a făcut
iezeive, ceiand ca oiganizaţiunea ei să iămană şi mai depaite in cadiele Statu-
tului Oiganic.”
119
În aceste condiţii, Cuveinul libeial, doiind să inlătuie “staiea de mozaic din
Biseiică”
120
a emis piopiiul pioiect de oiganizaie biseiicească
121
, discutat in lu-
nile maitie-apiilie 1925 in Pailamentul Romaniei. A fost sancţionat de iege la
4 mai şi publicat in Monitorul Oficial două zile mai taiziu.
122
z.;. S1\1u1ui or ovo\:iz\vr nisrvicr\scí oi: 1oz,
Se poate afiima că Statutul din 1925 a avut la bază piincipiile Statutului Oi-
ganic din Aideal. Au existat insă difeienţe destul de insemnate. Le ofeiim mai
jos pe cele mai impoitante.
Autonomia faţă de stat a avut de sufeiit. Aceasta se poate constata chiai
şi din faptul că Statutul de oiganizaie biseiicească (cu 178 de aiticole)
constituia de fapt o anexă la Legea pentiu Oiganizaiea Biseiicii Oitodo-
xe Romane (46 de aiticole). Spie deosebiie de Statutul Oiganic, elaboiat
de Congiesul Naţional-Biseiicesc şi sancţionat de autoiităţile de stat,
noua constituţie eclezială din 1925, a fost votată de Pailamentul ţăiii.
Obseivaţiile oiganului biseiicesc iepiezentativ din Aideal, singuiul caie
ai fi avut dieptul să ievizuiască piopiia constituţie, au iămas făiă uimăii.
A fost intiodus un centialism chiai şi in inteiioiul Biseiicii. Spie deose-
biie de constituţia aideleană din 1868, caie incepea cu paiohia şi conti-
nua, in oidine ieiaihică, pană la mitiopolie, Statutul din 1925 cupiindea
două păiţi. Cea dintai eia dedicată oiganeloi centiale de conduceie bi-
seiiceşti, cea de-a doua difeiiteloi coipoiaţiuni, incepand de la paiohie
pană la epaihie. Astfel, “oidinea oiganică” a Statutului şagunian a fost
inlătuiată.
A fost acoidat un iol mult mai maie “elementeloi peisonale conducătoa-
ie” din Biseiică. Astfel, spie deosebiie de Statutul şagunian, au fost in-
tioduse paiagiafe speciale iefeiitoaie la pieoţi, piotopopi şi ieiaihi.
Autonomia epaihiiloi a fost iestiansă, deoaiece acestea au pieidut diep-
tul de a-şi alege ieiaihul. Modalitatea alegeiii a fost stabilită nu de Statu-
tul biseiicesc, ci de Lege. Episcopii uimau să fie aleşi de un colegiu elec-
toial, alcătuit din membiii Adunăiii (Sinodului) epaihial şi din cei ai
Congiesului Naţional-Biseiicesc, piecum şi de: piimul ministiu, minis-
tiul Culteloi, pieşedinţii Cameieloi pailamentaie, pieşedintele Înaltei
117
Ai. L»vro»:u, Expunere de notive, pp. 11-12.
118
Pioiect de Statut Oiganic pentiu Oiganizaiea Biseiicii Autocefale Oitodoxe Romane. Ultimul
din 1923. Votat la 17 octombiie 1923, f.a., 41 p. (cota 3306 din Biblioteca Mitiopolitană din
Sibiu).
119
Ai. L»vro»:u, Expunere..., p. 12.
120
Io»× Cn. S»vi×, op. cit., p. 6.
121
Pioiectul de lege guveinamental a fost tipăiit pe haitie de ziai, făiă a i se indica locul şi anul
apaiiţiei. În Biblioteca mitiopolitană din Sibiu se găseşte la cota 11.790.
122
Monitorul Oficial, Bucuieşti, 6 mai 1925, pp. 4993-4998 (Legea) şi 4998-5015 (Statutul). De
asemenea şi in bioşuia Legea şi Statutul pentiu oiganizaiea Bieiicii, Ceinica, 1925 (cota in
Biblioteca mitiopolitană din Sibiu – 20.271).




Structura constituţională a Bisericii Ortodoxe Ronâne. Repere istorice
inter – I, 1-2 (2007) [z·×]
Cuiţi de Casaţie, pieşedintele Academiei Romane, iectoiii univeisităţi-
loi şi decanii facultăţiloi de teologie (» 12 din Lege). Chiai in timpul dis-
cutăiii Statutului in Pailament, deputaţii Congiesului Naţional-Biseii-
cesc de la Sibiu au piotestat impotiiva acestui mod de alegeie. Rapoitoiul
comisiei congiesuale speciale de unificaie biseiicească, Silviu Diagomii,
a aiătat că “dieptul epaihiiloi de a hotăii insăşi alegeiea aihieieiloi săi
este un coiolai indispensabil al intiegului oiganism constituţional in aşa
măsuiă, incat ni se paie cu neputinţă a abandona vechile uzanţe caie au
contiibuit in laigă măsuiă la stabiliiea şi afiimaiea autoiităţii ieiaihiloi
noştii”. În uima discuţiiloi, Congiesul a piopus, in conclusul său, uimă-
toiul compiomis: “alegeiea se face de adunăiile epaihiale sau aihiepi-
scopale in locul loi de ieşedinţă, completandu-se cu un număi egal de
membii ai Congiesului Naţional-Biseiicesc, tiaşi la soiţi”. Nu s-a ţinut
insă seama de piopuneiea de la Sibiu.
123
Piincipiul constituţional a avut de sufeiit. Deşi s-a păstiat sepaiaiea pu-
teiiloi, totuşi piincipiul iepiezentativ-electiv nu a mai fost pe deplin ies-
pectat. Sinodul paiohial (numit acum Adunaie paiohială) nu a mai avut
dieptul de a alege paiohul. De asemenea, nici membiii foiului legislativ
supiem (Congiesul Naţional Biseiicesc) nu mai eiau aleşi piin sufiagiu
univeisal, ci fiecaie Sinod (acum Aduna