Sunteți pe pagina 1din 3

EFECTELE DROGURILOR ASUPRA CREIERULUI

Visul, gandirea, speranta, suferinta, zambetul, parfumul elegant al doamnelor din


tramvai, senzatia placuta de racoare a picaturii de ploaie sau gustul bun al unei limonade, toate
acestea nu le-am fi putut simti fara creierul nostru. Creierul – o ingramadire de aproximativ o
suta de miliarde de neuroni (celule nervoase), o scena reala si in acelasi timp abstracta in care
ne traim bucuria sau dramavietiinoastre.
Cu totii stim ca un gust bun al limonadei inseamna un amestec bine proportionat de
zeama sau suc de lamaie, apa minerala sau plata, o cantitate anume de indulcitor si in functie
de preferinte,putina gheata.
Da, stiu, va intrebati ce legatura are limonada cu efectele consumului de droguri asupra
creierului…
V-ati putut prepara o limonada pentru ca ati avut la indemana o lamaie sanatoasa care
prin stoarcere v-a asigurat acea zeama acrisoara necesara prepararii bauturii. In momentul in
care va bucurati de gustul bun si racoros al bauturii, in creier, la nivel neuronal sunt eliberate o
serie de substante chimice, unele dintre aceste substante se numesc dopamine, ceea ce face ca
la nivelul organismului si in foarte scurt timp, sa simtiti o oarecare stare recomfortanta, o stare
de bine general.
Aceste substante ne fac posibila trairea starii generale “de bine” atunci cand facem
dragoste, cand citim o carte buna sau de exemplu cand mancam o mancare foarte gustoasa.
Creierul nostru stie exact ce cantitate de dopamine si endorfine sa secrete (sa elibereze), asa
incat senzatia de bine traita, sa fie relativ scurta si sa nu provoace dependenta.
Creierul uman este compus din doua emisfere cerebrale care alcatuiesc impreuna
telencefalul.
Din punct de vedere filogenetic, cea mai veche parte a creierului nostru este trunchiul
cerebral, format din mezencefal, punte, maduva prelungita si cerebel. Aceasta parte a creierului
nostru indeplineste rol de dirijare si reglare automata a functiilor de baza: respiratie, circulatie,
digestie si echilibru.
Diencefalul situat in aria corpului calos, este o alta parte a creierului nostru, el este
responabil de prelucrarea senzatiilor, perceptiilor (in afara de miros) si a reactiilor afective –
este ca un centru al sentimentelor.
Telencefalul, specific doar oamenilor - format de emisferele cerebrale si de lobi –
reprezinta sediul functiilor noastre intelectuale (de calcul, citit, scris, vorbit, memorat, etc) si al
actiunilor voluntare.
Alcoolul actioneaza mai intai asupra telencefalului prin tulburarea functiilor
intelectuale amintite mai sus, de aici si lipsa de discernamant si de coerenta in vorbire a unora
aflati in stare de ebrietate. In cazul de abuzului de alcool, adica consumul zilnic a mai mult de
40g de alcool pur pentru barbati si 20g de alcool pur pentru femei, alcoolul actioneaz pana la
nivelul trunchiului cerebral, tulburand respiratia, circulatia, digestia si echilibrul persoanei
(aduceti-va aminte de persoanele baute care cad in coma sau de cele care nu pot sa-si mentina
echilibrul cand merg).
Drogurile ilegale actioneaza direct asupra diencefalului: sunt tulburate direct functiile
vitale: respiratia, circulatia, digestia. Exista cazuri frecvente in randul dependentilor de heroina
care mor uneori din cauza insuficientei respiratorii.
Parti ale diencefalului si mezencefalului, formeaza sistemul limbic. In aceasta arie a
creierului, toate informatiile din exteriorul sau interiorul organismului primesc o coloratura
afectiva si o anume importanta. O parte a sistemului limbic se numeste si sistem de
recompensare. Este o parte relativ mica a creierului nostru dar de o importanta mare – daca
acest sistem de recompensare nu ar mai functiona, noi nu am mai face nimic. N-am mai avea
chef de nimic, nici macar sa mancam sau sa facem sex. Acest sistem de recompensare, prin
emisia de substante chimice specifice la nivelul neuronilor (neurotransmitatori) printre care
adrenalina, GABA, substanta P, anandamidele, endorfinele si dopaminele, coordoneaza,
moduleaza dispozitia psihica a omului, il “rasplateste” cu buna dispozitie si elan pentru diverse
activitati. Cu cat cantitatea de neurotransmitatori eliberati (inclusiv dopamina) este mai mare,
cu atat intensitatea si durata “starii de bine” este mai prelungita.
Acest sistem de recompensare este tinta principala a actiunii drogurilor sau
medicamentelor psihotrope. Atunci cand acest sistem de recompensare este sub influenta
drogurilor, persoana drogata poate simti o stare generala “de bine” sau de “mai bine” pe fondul
urmatoarelor efecte: reducerea anxietatii, stare de liniste, stare de somnolenta, detensionare
musculara, reducerea ritmului cardiac si repirator.
Intregul nostru creier functioneaza pe baza acestor neurotransmitatori (aminoacizi,
neuropeptide, aminebiogene, acetilcoline); starea noastra afectiva si starea de dispozitie
generala, este direct influentata de buna functionare a celulei nervoase si de cantitatea optima
de neurotransmitatori secretata la nivelul fantei sinaptice (spatiul dintre capatul unui axon si
capatul unei dendrite).
Alcoolul si drogurile tulbura echilibrul natural intre procesele de excitatie si inhibitie ce
au loc la nivel neuronal, tulbura functionarea naturala a celulei nervoase. Drogul forteaza
celula nervoasa sa secrete mai multi neurotransmitatori in fanta sinaptica, face captivi acesti
neurotransmitatori in spatiul fantei sinaptice sau joaca/preiau efectiv rolul de
neurotransmitatori – efectul resimtit este cresterea intensitatii placerii.
Cam la fel se intampla si cu creierul unui dependent de droguri. La inceput, sub
influenta drogului, cantitatea de neurotransmitatori la nivel neuronal creste peste cantitatea
normala de echilibru functional, iar aceast fapt este resimitit de catre consumator, ca o placere
de o mai mare intensate la nivelul unor organe sau al intregului corp.
E ca si cum lamaia noastra din care am facut limonada, ar fi fost stoarsa de la bun
inceput cu o forta mai mare pentru a obtine mai mult suc de lamaie. Problemele apar cand
vrem sa mai facem o limonada, la fel de buna ca si prima,insa folosind aceeasi lamaie…
Consumul de droguri face ca persoana consumatoare sa simta de obicei stari mai
intense de placere.
Insa, daca consumul de droguri devine un comportament repetat si treptat acesta devine
un obicei, sistemul natural de recompensare al creierului persoanei respective este inhibat,
adica se micsoreaza cantitatea secretata de substante naturale care induc placerea (endorfine,
dopamine). De aici si lipsa de placere sau diminuarea placerii in fata lucrurilor resimtite odata
ca fiind placute ca de exemplu sexul, mancatul, vizionatul unui film, etc si nevoia de a creste
doza de drog pentru a obtine o aceasi cantitate de placere.
Pe termen lung efectele consumului de droguri inseamna la nivelul celulei nervoase o
intoxicare cu narcotice si dezvoltarea unei dependente fata de aceastea, o tulburare a
functionarii ei iar la nivelul creierului inseamna deteriorarea organica si odata cu aceasta
dezvoltarea unor tipuri de dementa, deteriorarea capacitatilor intelectuale ce tin de gandire-
rationament, de atentie, de memorare fixare-reproducere, tulburarea afectivitatii , dezvoltarea
tulburarilor de personalitate si a psihozelor toxice.
Creierul unui narcoman poate fi asemanat cu o lamaie seaca, stoarsa pana la refuz, din
care cineva spera cu disperare sa-si faca o limonada, creierul dependentului de drog este intr-o
continua deteriorare si in incapacitatea de a produce placere pe cale naturala. El este fortat iar
si iar sa produca placere prin administrarea de droguri si prin cresterea treptata a dozei.

Bibliografie

Popescu,O. , Achim, V. Popescu A., “Viata in hexagonul mortii (tutunul,alcoolul,


drogurile, HIV/SIDA, poluarea, malnutritia)”, Editura Fiat Lux, Bucuresti, 2004.

Rascanu Ruxandra, ? Mirela, “Psihologie si psihopatologie in dependenta de drog”, Editura


Ars Docendi, Bucuresti, 2002

Rascanu Ruxandra, “ Alcool si droguri : <<virtuti>> si capcane pentru tineri”,Editura


Universitatii din Bucuresti, Bucuresti, 2004