STAREA DE SĂNĂTATE ŞI BOALA

“Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste tot atat de mult

societatea in intregime ‘sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic”
(Schopenhauer).

Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii

omului sanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura sanitara al diferitelor
grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare
formarii unui comportament sanogenic.
Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi
preocupari ale omului. De altfel cuvantul sanatate care evoca o stare atat de pretioasa
fiecaruia apare frecvent in vorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor
de bine. Scrisorile stramosilor nostri romani se incheiau de obicei cu urarea : vale (fii
sanatos).
OMS a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel : ‘sanatatea este acea stare
de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in absenta bolii sau a
infirmitatii’
Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in
randul populatiei, incepand de la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui
comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si
fortificarii organismului, adaptarii lui la conditiile mediului ambiental natural si social,
cat si al participarii active a acesteia la opera de ocrotire a sanatatii populationale. In acest
sens, este necesara formarea unei opinii de masa, fundamentata stiintifica, fata de igiena
individuala si colectiva, fata de alimentatie, imbracaminte, munca si odihna, fata de
utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire a organismului, fata de
evitarea factorilor de risc, precum si a modului de solicitare a asistentei medicale si a
diferitelor mijloace de investigatie si tratament.

1
 Educatia pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un obiectiv major al
politicii sanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul asigurarii
sanatatii populatiei, dezvoltarea activitatilor medicale preventive si ridicarea nivelului de
cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce implica desfasurarea unor ample actiuni
educative in domeniul sanatatii populationale.
Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in ultimele decenii au permis
o explorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi de posibilitati de
investigatie mult mai fine si mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre
comune de apreciere, pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a devierilor
de la sanatate.
Introducerea unor tehnici noi au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce
mai transparent si accesibil explorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai
mici modificari anatomice prin : tomografie computerizata (scanner) care ne reda tot
organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3mm.
Tot atat de utile sunt : ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta
magnetica nucleara etc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau
al arborelui traheobronsic cu ajutorul fibroscoapelor. Alte progrese tehnice de explorare
sunt tehnici de bio-chimie si histochimie, teste imunologice complexe, electronoscopie,
metode rapide de efectuare a analizelor.
Educatia pentru sanatate are trei laturi:
 cognitiva, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare
apararii si mentinerii sanatatii;
 motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii
si combaterii bolilor si a dezvoltarii armonioase a organismului, prin respectarea
regulilor de sanogeneza;
 comportamental-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si obisnuintelor
sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.
Sublinez importanta celor trei principii de baza ale educatie pentru
sanatate.
 Primul este cel al prioritatii : cu cat interventia in « cariera sanatatii » este mai
timpurie, cu atat educatia pentru sanatate va fi mai eficace.

2
  Al doilea principiu, al specificitatii si autoritatii, considera ca opinia celor cu
autoritate legitima este mai credibila, mai cu seama daca acestia constituie un
exemplu graitor de comportament sanogenic.
 Al treilea se refera la integrarea educatiei pentru sanatate in obiectivele politicii
social-sanitare a statului; educatia pentru sanatate trebuie sa fie strans legata de
conditiile concrete ale societatii si sa fie compatibila cu statutul social-economic
si cultural al acesteia, precum si cu progresele inregistrate in domeniul stiintelor
medicale.
Interconditionarea dintre educatie si sanatate este fundamentata prin functiile
majore ale educatiei pentru sanatate: functia sanogenica si functia preventionala.
Functia sanogenica are ca scop optimizarea sanatatii individuale si comunitare,
pentru atingerea idealului de sanatate. Ea se adreseaza populatiei sanatoase, educatia
sanogenica constituind o parte integranta a medicinii omului sanatos.
Functia preventionala vizeaza atingerea obiectivelor preventiei primare,
secundare si tertiare.
Profilaxia nu mai poate fi redusa numai la metodele ei mai vechi cum ar fi :
prezentarea la vaccinari contra bolilor infectioase, trebuie sa ne bazam pe o profilaxie
activa, pe participarea intregii populatii la obiectivele medicinii preventive, prin
respectarea regulilor de viata care asigura sanatatea, protectia mediului inconjurator,
dobandirea unei culturi medicale.
Medicina omului sanatos urmareste sa intervina activ in apararea sanatatii prin :
 Promovarea masurilor de igienizare a mediului inconjurator a localitatilor in care
traieste si munceste omul, pentru a face acest mediu cat mai favorabil sanatatii
 Formarea unor deprinderi igienice (educatia igienica) la fiecare persoana, folosind
toate mijloacele de cultura si educatie, incepand cu scoala, reviste, carti. Intr-un
sens mai larg, formarea unei culturi sanitare, ceea ce incearca sa fie si lucrarea de
fata ca o contributie la acest important obiectiv. Sanatatea nu se vinde in farmacii,
ci se asigura prin deprinderi igienice : igiena alimentara, igiena muncii fizice,
igiena muncii intelectuale etc ;
 Imbunatatirea conditiilor de mediu la locul de munca si aplicarea tuturor
masurilor care privesc protectia muncii ;

3
  Aplicarea unui complex de masuri pentru dezvoltarea normala, fizica si mintala a
copiilor, incepand cu supravegherea femeii in timpul sarcinii si continuand cu cea
a copilului si a adolescentului ;
 Punerea in valoare a culturii fizice (gimnastica, sport) a excursiilor si a vietii in
aer liber, folosirea factorilor naturali de intarire a organismului: aer, soare, munte,
mare ; Exercitiile fizice reduc stresul, ne ajuta sa ne mentinem greutatea indeala,
sa ne mentinem mobili, fac ca inima noastra sa functioneze mai bine si ne ajuta la
scaderea nivelului colesterolului si a TA. De asemenea ne protejeaza impotriva
unor imbolnaviri serioase ca : bolile de inima, diabetul si comotia cerebrala.
 Promovarea unei alimentatii rationale, stiintifice, cu combaterea atat a exceselor
alimentare,, cat si a subnutritiei, a dezechilibrului in utilizarea tuturor factorilor
nutritivi a prepararii greoaie ori complicate a alimentelor, erori care pot sa duca la
boli de nutritie si ale tubului digestiv.
 Masuri de depistare precoce a unor anormalitati si tendinte morbide inainte ca
acestea sa se exprime prin suferinte si boala declarata.
O asistenta devine din ce in ce mai mult un consilier pentru toate activitatile
umane care pot afecta sanatatea, un consilier al sanatatii. Sfatul sau va trebui ascultat in
toate problemele care privesc mediul inconjurator si unde pot aparea factori de risc pentru
sanatatea omului. Sanatetea este mai mult decat o problema pur medicala : ea angajaza
raspunderea intregii societati.
Este necesara antrenarea sistematica a studentilor medicinisti la actiuni educativ-
sanitare, pentru a deprinde “arta” de a comunica, de a se adresa oamenilor si de a-i
convinge,pentru a le trezi interesul nu numai fata de boala, ci in primul rand fata de
mentinerea sanatatii.
« Trebuie sa stim ce nu trebue sa facem pentru noi insine » si in acest scop o buna
cultura sanitara are o valoare incomensurabila.

Bibliografie

Ivan Aurel, “Medicina omului sanatos”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1993

4
5