Web 2.0 este un termen care desemnează o mulţime întreagă de
aspecte interactive şi colaborative ale Internetului, şi aici în special ale World Wide Web, de natură foarte recentă - apărute prin anii 2004- 2005. Deci la Web 2.0 nu este vorba de versiunea doua a unui software sau a unei tehnici web. Inventatorul şi promotorul termenului Web 2.0 este Tim O'Reilly. Pentru diferenţiere, tradiţiile web care existau până la apariţia Web 2.0 sunt numite, tot simbolic, Web 1.0.
Web 2.0 desemnează noi căi de a considera şi exploata
posibilităţile organizatorice ale webului. Conform acestora, conţinutul şi informaţia din web nu mai e oferită vizitatorilor numai de către mass media, guverne şi firme particulare, ci şi de persoane particulare, legate între ele prin reţele informale bazate pe Internet, şi care contribuie şi participă activ la punerea la dispoziţie şi răspândirea informaţiilor pe întregul glob prin intermediul webului. Exemple tipice pentru acest nou aspect sunt aşa-numitele wiki-uri, weblogs sau mai simplificat blogurile, precum şi portalurile şi bursele de schimb de imagini, muzică, filme/video şi software din Internet, cum ar fi Flickr, YouTube şi siturile pentru File sharing. De asemenea şi aşa numitele "reţele sociale", cum ar fi Facebook sau Twitter.
Mediile din întreaga lume au reacţionat intens la aceste puncte
de vedere noi, bănuindu-se chiar că ele vor avea efecte sociale şi economice directe. Există însă şi voci critice care, conştiente că îndărătul lui Web 2.0 nu stă nici o nouă tehnologie, se plâng de faptul că termenul nu e definit exact şi poate fi deci exploatat după pofte de către unele companii.Un exemplu pozitiv sunt activităţile de marketing ale unor firme care încearcă să-şi convingă clienţii să participe activ chiar ei la proiectarea şi realizarea paginilor web oferite de firma respectivă. Deci, în loc de metoda "push" (paginile web ale firmei trebuie să-i împingă pe clienţi să cumpere), se încearcă principiul "pull" (clienţii sunt atraşi să participe la crearea paginilor web ale firmei, dar bine-înţeles tot cu scopul de a-i determina să cumpere).
Iniţial WWW-ul a constat din pagini statice, care erau actualizate
doar ocazional de către deţinătorii lor.
Ulterior au fost realizate şi sisteme de gestiunea automată a
informaţiilor dintr-un sit web, numite Content Management Systems (CMS). Acestea puteau construi pe loc versiunea cea mai nouă posibil a paginii web, şi anume prin consultarea unei bănci de date (sigur că şi aceasta trebuia actualizată permanent, dar asta se face pe căi tradiţionale, nelegate direct de WWW). Dar şi această tehnică împarte oamenii în "creatori" de pagini web şi "consumatori" mai mult sau mai puţin pasivi ai acestor pagini/informaţii/documente.
Cam din anul 2005 încoace însă, unii specialişti afirmă că
Internetul oferă din ce în ce mai des o nouă calitate, idee care a fost susţinută şi de mediile de mase, şi anume prin folosirea deasă a noilor termeni, specifici pentru Web 2.0:
1. Stocarea datelor utilizatorilor, care avea loc în primul rând
pe calculatorul local, urmând să fie publicate în web abia ulterior, se face acum în primul rând direct în web (de exemplu pentru fotografiile private ş.a.).Programele locale accesează din ce în ce mai des aplicaţiile web, deoarece se pleacă de la ipoteza unei legături permanente cu webul. Unele motoare de căutare web sunt în stare să acceseze şi datele locale ale utilizatorului. 2. Diferenţele între aplicaţiile locale şi cele Web se atenuează. Multe programe se actualizează singure, luând legătura cu situl autorului lor în mod automat, uneori chiar pe ascuns. Rolul browserului devine din ce în ce mai important, deoarece cu ajutorul lui pot fi implementate azi aplicaţii web extrem de complexe.Practic vorbind, browserul devine cel mai important program al utilizatorului. 3. Rolurile de "creator" şi "consumator" de pagini web încep să se încalece, deoarece "consumatorii" de până acum încep să contribuie activ la crearea de noi conţinuturi, cum se întâmplă de exemplu cu aşa-numitele bloguri. Mulţi utilizatori îşi mută şi transformă sfera lor privată de la echipamentul local (PC-ul propriu) la web, în acest fel făcând-o semipublică sau chiar publică. 4. Mashup este tendinţa de a accesa simultan şi a cupla unele cu altele mai multe servicii web, de la ofertanţi diverşi, rezultatul însă apărând ca fiind "dintr-o bucată", fără întreruperi sau alte dezavantaje. 5. Noile aplicaţii bazate pe web duc la efectul că utilizatorii, chiar şi atunci când nu sunt foarte versaţi tehnic, participă direct la răspândirea prin web a informaţiilor şi opiniilor. In ceea ce priveste experienta mea personala legata de acest web 2.0 as putea mentiona faptul ca sunt destul de dependenta,deoarece zi de zi il folosesc.Este ceva la care nu as putea renunta,e ceva indispensabil pot sa zic,cel putin pentru mine.
Cele mai des accesate retele sociale ar fi
Facebook,Flickr,hi5,myspace,twitter,youtube,Laut de.
Lucrare realizata de Morariu Catalina,jurnalism,anul