Sunteți pe pagina 1din 3

ANEXA B

METODE SIMPLIFICATE DE DETERMINARE A


PERIOADELOR ŞI FORMELOR PROPRII DE VIBRAŢIE

B.1. Metoda aproximativă Rayleigh

(1) Perioada proprie fundamentală, corespunzătoare modului fundamental de translaţie se


poate determina utilizând urmatoarea relatie (Rayleigh):
n

∑W d i i
2

T1 = 2π i =1
n
(B.1)
g ∑Wi d i
i =1

unde
Wi încărcarea gravitaţională la nivelul “i ”, corespunzătoare masei de nivel mi
di deplasarea elastică pe direcţia gradului de libertate dinamică produsă de
încărcările Wi i= 1,2,…,n
g acceleraţia gravitaţională.
(2) În relaţia de mai sus, forma proprie fundamentală este aproximată de deformata statică
produsă de încărcările gravitaţionale Wi (i=1,2…,n) aplicate convenţional pe direcţiile
gradelor de libertate dinamică orizontale. Structura elastică cu mase concentrate la nivelul
planşeelor este considerată cu baza de rezemare incastrată.
(3) În metoda aproximativă Rayleigh se pot considera, alternativ, sisteme compatibile de
forţe laterale Fi (i=1,2…,n) aplicate static, care produc deplasările orizontale di
corespunzătoare. În acest caz, relaţia pentru determinarea aproximativă a perioadei
fundamentale este:
n

∑W d i i
2

T1 = 2π i =1
n
(B.1')
g ∑ Fi d i
i =1

(4) Perioada fundamentală se poate determina aproximativ cu expresia:


T1 = 2 d (B.2)
unde
d este deplasarea orizontală (în metri) la extremitatea superioară a clădirii (la nivelul
acoperişului), produsă de încărcările gravitaţionale aplicate conventional pe
direcţia orizontală.

B.1
B.2. Formule simplificate pentru estimarea perioadei fundamentale

(1) Pentru proiectarea preliminară a clădirilor cu înălţimi până la 40 m, se poate utiliza


următoarea formulă simplificată pentru estimarea perioadei fundamentale de
translatie
T1 = Ct H 3 4 (B.3)
unde :
T1 este perioada fundamentală a clădirii, în secunde.
Ct este un coeficient ale cărui valori sunt funcţie de tipul structurii, după cum
urmează :
Ct = 0,085 pentru cadre spaţiale din oţel,
Ct = 0,075 pentru cadre spaţiale din beton armat sau din oţel cu contravântuiri
excentrice,
Ct = 0,05 pentru celelalte tipuri de structuri.
H înălţimea clădirii, în metri, măsurată de la nivelul fundaţiei sau de la extremitatea
superioară a infrastructurii rigide.
(2) Alternativ, valoarea coeficientului Ct corespunzătoare clădirilor cu pereţi structurali
din beton armat sau din zidărie este dată de relaţia
Ct = 0,075 / Ac (B.4)
în care
[
Ac = ∑ A j 0,2 + (l wj H )
2
] (B.5)
j

unde
Ac aria totala efectivă (în m2) a pereţilor structurali de la primul nivel al
clădirii,
Aj aria efectivă a secţiunii transversale (în m2) a peretului structural “j” situat la
primul nivel al cladirii,
lwj lungimea peretelui structural “j” (în m) de la primul nivel, pe direcţie paralelă cu
fortele aplicate, cu restricţia
lwj / H < 0,9 (B.6)
(3) Pentru structurile în cadre de beton armat şi otel care nu depaşesc 12 etaje în înălţime
şi au o înălţime minimă de etaj de aproximativ 3 metri, perioada fundamentală de
translaţie pe orice direcţie orizontală se poate estima cu relaţia simplificată:
T1 = 0,1 n (B.7)
unde “n” este numărul de niveluri al structurii.

B.3. Aproximaţii ale formei proprii fundamentale

B.2
(1) La proiectarea preliminară şi în metoda de calcul cu forte seismice laterale, forma
proprie fundamentală se poate aproxima printr-o variaţie liniară pe verticală.

B.3

S-ar putea să vă placă și