Sunteți pe pagina 1din 4

2.

CERINŢE DE PERFORMANŢĂ ŞI CONDIŢII DE ÎNDEPLINIRE

2.1. Cerinţe fundamentale

(1) Proiectarea la cutremur urmăreşte satisfacerea, cu un grad adecvat de siguranţă, a


următoarelor cerinţe fundamentale (niveluri de performanţă)
- cerinţa de siguranţă a vieţii
Structura va fi proiectată pentru a prelua acţiunile seismice de proiectare stabilite conform
capitolului 3, cu o margine suficientă de siguranţă faţă de nivelul de deformare la care
intervine prăbuşirea locală sau generală, astfel încât vieţile oamenilor să fie protejate.
Nivelul forţelor seismice din cap. 3 corespunde unui cutremur cu intervalul mediu de
recurenţă de referinţă IMR = 100 ani.
Notă : Nivelul de deformare structurală din apropierea prăbuşirii se asociază cu un cutremur mai rar, orientativ cu
intervalul mediu de recurenţă de referinţă IMR = 475 ani.
În cazul construcţiilor cu alcătuire regulată şi corect detaliate, dacă sunt satisfăcute criteriile asociate cerinţei de siguranţă a
vieţii pentru un cutremur cu IMR = 100 ani, de regulă sunt satisfăcute şi cerinţele de prevenire a prăbuşirii pentru un
cutremur cu IMR = 475 ani.

- cerinţa de limitare a degradărilor


Structura va fi proiectată pentru a prelua acţiuni seismice cu o probabilitate mai mare de
apariţie decât acţiunea seismică de proiectare, fără degradări sau scoateri din uz, ale căror
costuri să fie exagerat de mari în comparaţie cu costul structurii. Acţiunea seismică
considerată pentru cerinţe de limitare a degradărilor corespunde unui interval mediu de
recurenţă de referinţă de 30 de ani
(2) Diferenţierea siguranţei este introdusă prin clasificarea structurilor în diferite clase
de importanţă şi de expunere la cutremur. Fiecărei clase de importanţă i se atribuie un
factor de importanţă γI . Diferitele niveluri de siguranţă se obţin multiplicând parametrii
acţiunii seismice de referinţă cu factorul de importanţă.
Notă: Intervalele de timp la care se produc cutremurele, modul de manifestare al acestora, ca şi efectele lor asupra
construcţiilor au un caracter imprevizibil, pronunţat aleatoriu. Din această cauză, eficienţa măsurilor de protecţie seismică
prezintă un anumit grad de incertitudine şi poate fi judecată numai în mod statistic. Se are în vedere modul în care un
eveniment seismic se încadrează în şirul de evenimente aşteptate pe anumite intervale de timp, inclusiv din punctul de
vedere al intensităţii, precum şi proporţia construcţiilor, afectate în diferite grade de avariere şi impactul care decurge, din
punct de vedere social şi economic.
Din această cauză responsabilitatea pentru protecţia seismică a construcţiilor trebuie evaluată prin măsura în care se
respectă prevederile codurilor de proiectare, execuţie şi de exploatare, şi nu prin prisma apariţiei, în cazul unei construcţii
individuale, a unor urmări mai deosebite.

2.2. Condiţii pentru controlul îndeplinirii cerinţelor

2.2.1. Generalităţi

(1) Cu excepţia cazurilor menţionate explicit, proiectarea structurilor corespunzătoare


nivelului de protecţie seismic oferit de aplicarea prezentului cod are în vedere un
răspuns seismic cu incursiuni cu degradări specifice, în domeniul postelastic de
deformare.
(2) Îndeplinirea cerinţelor fundamentale stabilite la pct. 2.1 se controlează prin
verificările a două categorii de stări limită:

2.1
- Stări limită ultime, ULS, asociate cu ruperea elementelor structurale şi alte forme
de cedare structurală care pot pune în pericol siguranţa vieţii oamenilor
- Stări limită de serviciu, SLS, care au în vedere dezvoltarea degradărilor până la un
nivel, dincolo de care cerinţele specifice de exploatare nu mai sunt îndeplinite.
(3) Pe lângă verificările explicite ale stărilor limită se vor lua şi alte măsuri specifice
pentru a reduce incertitudinile referitoare la buna comportare la cutremur a
construcţiilor (pct. 2.2.4).
(4) Condiţiile date în cod au caracter minimal obligatoriu şi nu sunt limitative.

2.2.2. Stări limită ultime

(1) Sistemul structural va fi înzestrat cu capacitatea de rezistenţă specificată în părţile


relevante ale codului. Acest nivel de rezistenţă implică respectarea tuturor
condiţiilor date în cod pentru obţinerea capacităţii de disipare de energie necesar
(ductilitate) în zonele proiectate special pentru a disipa energia seismică, numite
zone disipative (sau zone critice).
(2) Se pot avea în vedere în unele situaţii (recomandabil în zone de hazard seismic
inferior) şi valori mai mari ale capacităţii de rezistenţă, decât cele corespunzătoare
valorilor de proiectare a forţelor seismice, cu relaxarea corespunzătoare a
măsurilor de ductilizare.
În cadrul codului se dau recomandări pentru asemenea soluţii alternative.
(3) Structura clădirii va fi verificată la stabilitatea de ansamblu sub acţiunea seismică
de calcul. Se vor avea în vedere atât stabilitatea la răsturnare, cât şi stabilitatea la
lunecare.
(4) Calculul structural va lua în considerare, atunci când sunt semnificative, efectele
de ordinul 2.
(5) Se vor limita deplasările laterale sub acţiunile seismice asociate stărilor limită
ultime de valori care:
(i) să asigure o margine de siguranţă suficientă, a deformaţiei laterale a
structurii, faţă de cea corespunzătoare prăbuşirii
(ii) să evite riscul pentru persoane pe care-l poate prezenta prăbuşirea
elementelor nestructurale

2.2.3. Starea limită de serviciu (de limitare a degradărilor)

(1) Se va verifica dacă deplasările relative de nivel sub acţiuni seismice asociate
acestei stări limită, sunt mai mici decât cele care asigură protecţia elementelor
nestructurale, echipamentelor, obiectelor de valoare, etc.

2.2
2.2.4. Măsuri suplimentare

(1) Se vor alege, pe cât posibil, amplasamente favorabile în mediul natural şi în


mediul construit, cu riscuri seismice minime.
Se vor evita, ca regulă generală, amplasamente cu proprietăţi geologice şi geotehnice cu
influenţe potenţiale negative majore asupra cerinţelor şi răspunsului seismic structural
(2) Proiectarea va urmări realizarea unei conformări generale favorabile pentru
comportarea seismică a construcţiei. Aceasta implică:
- alegerea unor forme favorabile în plan şi pe verticală pentru construcţie şi pentru
structura ei de rezistenţă (vezi 4.4.3)
- dispunerea şi conformarea corectă a elementelor structurale şi a structurii în
ansamblul ei, a elementelor de construcţie nestructurale, precum şi a echipamentelor
şi instalaţiilor adăpostite de construcţie
- evitarea interacţiunilor necontrolate, cu eventuale efecte defavorabile, între
clădirile alăturate, între elementele structurale şi nestructurale (de exemplu, între
elementele structurilor de tip cadru şi pereţii de umplutură), între construcţie şi
materialul depozitat etc.
(3) Construcţia va fi înzestrată cu rigiditate laterală suficientă pentru limitarea
cerinţelor seismice de deplasare.
(4) Proiectarea va avea ca obiectiv esenţial, impunerea unui mecanism structural
favorabil de disipare de energie (mecanism de plastificare) la acţiunea
cutremurului de proiectare.
Acest deziderat presupune următoarele:
- dirijarea zonelor susceptibile de a fi solicitate în domeniul postelastic (a zonelor
“critice” sau “disipative”) cu prioritate în elementele care prin natura comportării
posedă o capacitate de deformare postelastică substanţială, elemente a căror rupere nu
pune în pericol stabilitatea generală a construcţiei şi care pot fi reparate fără eforturi
tehnice şi costuri exagerate
- zonele plastice trebuie să fie astfel distribuite, încât capacitatea de deformare
postelastică să fie cât mai mare, iar cerinţele de ductilitate să fie cât mai mici; se va
urmări evitarea concentrării deformaţiilor plastice în puţine zone, situaţie care
antrenează cerinţe ridicate de ductilitate
- zonele plastice potenţiale să fie alcătuite astfel încât să fie înzestrate cu capacităţi
suficiente de deformare postelastică şi o comportare histeretică cât mai stabilă
- evitarea ruperilor premature cu caracter neductil, prin modul de dimensionare şi
prin alcătuirea constructivă adecvată a elementelor.
(5) Fundaţiile şi terenul de fundare vor prelua, de regulă, eforturile transmise de
suprastructură, fără deformaţii permanente substanţiale. La evaluarea reacţiunilor
se vor considera valorile efective ale rezistenţelor dezvoltate în elementele
structurale (asociate mecanismului structural de disipare de energie)

2.3
Rigiditatea fundaţiilor va fi suficientă pentru a transmite la teren, cât mai uniform posibil,
eforturile primite la baza suprastructurii.
(6) Calculul structural va fi bazat pe un model adecvat al structurii care, atunci când
este necesar, va lua în considerare interacţiunea cu terenul de fundare, cu
elementele structurale sau cu clădirile învecinate.
Metodele de calcul vor fi diferenţiate din punct de vedere al complexităţii şi
instrumentelor (programelor de calcul folosite) funcţie de complexitatea clădirii
(caracterul ei, regulat sau neregulat), de regimul de înălţime, de zona seismică de calcul şi,
de incertitudinile mai mari sau mai mici legate de caracteristicile acţiunii şi răspunsului
seismic.
(7) La execuţia construcţiilor se vor introduce în operă materiale cu proprietăţile celor
prevăzute în proiect, calitate atestată conform prevederilor legale.
Se vor aplica tehnologii de execuţie în măsură să asigure realizarea în siguranţă a
parametrilor structurali prevăzuţi.
(8) La proiectarea construcţiilor care pun probleme tehnice şi/sau economice
deosebite (construcţii de importanţă majoră, construcţii cu grad mare de
repetabilitate, construcţii cu dimensiuni şi/sau cu caracteristici deosebite etc.) se
recomandă elaborarea de studii teoretice şi experimentale vizând, după necesităţi,
aprofundarea unor aspecte cum sunt:
- influenţa condiţiilor locale ale amplasamentului asupra cerinţelor seismice şi
asupra răspunsului structural
- stabilirea, prin cercetări experimentale pe modele de scară redusă sau pe
prototipuri în mărime naturală, a caracteristicilor de rezistenţă şi de deformabilitate,
în diferite stadii de comportare, ale elementelor structurale şi ale structurii în
ansamblu
- dezvoltarea şi aplicarea unor metode avansate de calcul în măsură să reflecte cât
mai fidel comportarea structurii, evidenţiind evoluţia stărilor de solicitare pe durata
cutremurului
Se recomandă instrumentarea clădirii cu aparatură de înregistrare a parametrilor acţiunii
seismice pentru construcţiile din clasa I de importanţă – expunere la cutremur (vezi 4.4.5)
şi a clădirilor cu peste 15 niveluri.
(9) În exploatarea construcţiilor se vor adopta măsuri de funcţionare şi de întreţinere,
care să asigure păstrarea nediminuată a capacităţii de rezistenţă a structurii
Starea construcţiei se va urmări continuu în timp pentru a detecta prompt eventualele
degradări şi a elimina cauzele acestora.

2.4