Comportamentul scolarului mic

Referat Medicina Familiei

Modul de abordare si de analiza stadial al vietii umane individuale pare ca intruneste

cei mai multi adepti printre psihologii dezvoltarii. Chiar daca viata individuala isi are in
cazul fiecaruia continuitatile si discontinuitatile sale, acest mod de abordare ne inlesneste
accesul la de-limitarea si aprofundarea diferitelor momente, perioade ale vietii indivi-
dului, ne ajuta din punct de vedere cognitiv sa descifram viata individu-ala, sa transmitem
si sa confruntam datele constatate.
Varsta scolara, denumita si copilaria a treia, se distinge prin latenta sexuala, orientare
obiectiva a intereselor, diminuarea egocentrismului, sociabilitate crescuta, dar inca
nediferentiata, toate aceste pivotand in ju-rul constructivismului, ca trasatura, care si
cauta tot mai multe prilejuri de a se exercita si de a se impune ca dominanta.
Mica scolaritate este perioada cand se modifica substantial regimul de munca si de viata,
caracteristicile tensionale si vectoriale, generate de evenimentele care domina si
marcheaza tabele de valori a scolarului mic. Scoala introduce in fluxul activitatii
copilului un anumit orar, anumite planuri si programe cu valoare sturcturanta pentru
activitate.
Mediul scolar, in care copilul de 6-7 ani este primit, este complet di-ferit de cel familial,
el fiind creat, cum observa M. Debesse, nu pentru a distribui satisfactii afective, ci pentru
o munca disciplinata continua, or-ganizata. Scoala constituie un mediu care, in locul unui
grup restrans (cel de joc), ofera copilului o colectivitate si un loc de munca, cu nume-
roase intrepatrunderi – mentale, afective, morale – care se constituie ca un important
resort al dezvoltarii lui psihice.
Adaptarea la scoala, la ocupatiile si relatiile scolare presupune o oarecare maturitate din
partea copilului, care sa ii insufle capacitatea de a se lipsi de afectivitatea ingusta din
mediul familial si de interesele ime-diate ale jocului, pentru a patrunde intr-un nou
univers de legaturi socia-le si de a-si asuma indatoriri. Studiile de specialitate
inregistreaza difi-cultati multiple de adaptare generate fie de o baza psihofiziologica pre-
cara (instabilitate neuropsihica), fie de fixatiile si conflictele afective de sorginte
sociofamiliala (incapatanare, negativism), fie de insusi mediul scolar (sarcini
coplesitoare, educatori dificili, fara experienta, clase su-prapopulate care impieteaza
asupra obtinerii starii de atentie si a disci-plinei necesare bunei desfasurari a lectiei). De
aici comportamentele de retragere in sine, imprastiere, compensare prin mijloace
nedorite.
DEZVOLTAREA PROCESELOR SI A REPREZENTARILOR SENZORIALE
Desi maturizarea organelor de simt (ochiul, urechea, corpusculii tac-tili) se termina
relativ de timpuriu in dezvoltarea ontogenetica (catre doi – doi ani si jumatate),
dezvoltarea senzatiilor este un proces in continua desfasurare. La varsta de 6-7 ani, se
constata o largire a campului vizual, atat a celui central cat si a celui periferic, precum si
o crestere a preciziei in diferentierea nuantelor cromatice. Se inregistreaza progrese ale
capa-citatii de receptionare ale sunetelor inalte si a capacitatii de autocontrol a propriilor
emisiuni vocale. Copilul poate aprecia, pe cale auditiva, dis-tanta dintre obiecte dupa
sunetele si zgomotele pe care le produc. Senza-tiile lui se subordoneaza unui nou tip de
activitate, invatarea. Cum aces-tea se desfasoara sub forma unor activitati distincte – de
aritmetica, de scris, citit, de munca, de desen, de oservare a mediului inconjurator, de
utilizarea cuvantului in scopul analizei gramaticale, al povestirii sau al descrierii artistice
– senzatiile scolarului mic se vor modela, cum vom vedea, tocmai in functie de
solicitarile specifice acestor actiuni.
Pe parcursul micii scolaritati, perceptia castiga noi dimensiuni, evo-lueaza. Daca
sincretismul – perceptia intregului – este o caracteristica ce se mentine de-a lungul
intregii prescolaritati, fenomenul incepe sa se diminueze la scolarul mic. Aceasta se
datoreste atat cresterii acuitatii perceptive fata de componentele obiectului perceput, cat si
a schemelor logice, interpretative care intervin in analiza spatiului si a timpului perceput.
Bazandu-se pe intelegere, invatarea se dezvolta ea insasi antrenata nu numai prin
utilizarea intensive a perceptiei observative si a memoriei, ci si a strategiilor diverse de
invatare si de exercitarea acestora in situatii foarte diverse care fac sa capete consistenta
planul intelectual.Exista o evolutie a invatarii in primii 4 ani de scoala.
Pentru inceput. copiii utilizeaza forme de invatare simple, ei vor reusi sa invete cu
ajutorul imaginilor, vor opera cu campuri restranse de informatii, vor primii informatiile
amenintit si se pune accentual pe antrenarea verbalitatii.
In primii ani de scoala ( mai ales in clasele I si a II-a) accentual se pune pe
reproducerea active utilizata in special in invatarea de poezii, dar si in timpul lectiilor.
Reproducerile mnezice sunt nu numai verbale, ci si de actiuni, si chiar afective.  In timp,
reproducerile mnezice actionale devin deprinderi  si au o mare stabilitate.
La 7 ani,  copilulu scolar mic poate mai usor sa recunoasca decat sa reprouca, probabil
si din cauza “pastrarii”  relative neorganizate a materialului de memorat. Copilul in acesta
perioada este neantrenat voluntar in memorare si reproducere.
La varsta de 8 ani copiii scolari mici manifesta o crestere evidenta a performantelor
mnezice. Din 30 de cuvinte copiii recunosc cam 23-24 de cuvinte si pot reproduce doar 5
dintre ele. La sfarsitul perioadei micii scolaritati lista de 30 de cuvinte se sconteaza cu
aproximativ 28 de cuvinte recunoscute si in jur de 14 reproduse.
Memorarea cunoaste in perioada scolara mica o importanta dezvoltare, ea se
constientizeaza ca activitate intelectuala fundamentala in invatare si repetitia devine
suportul ei de baza. Nu se poate negliza functia de incurajare si motivare a procesului de
invatare din partea parintilor si chiar implicarea activ a acestora procesul procesul de
invatare al copiilor lor. Invatarea, capacitate legata de satisfacerea trebuintelor de
dezvoltarea autonomiei in copilaria timpurie, devine in perioada scolara mica antrenata
intensiv in planul achizitiei de cunostiinte.
Cand vorbim despre motivarea scolarilor mici, putem face apel la doua tipuri de
motivatii: motivatie intrinseca (interna) si motivatie extrinseca ( externa).
Scolarul de clasa intai invata sub influienta impulsurilor adultilor, a dorintei sale de a
se supune statutului de scolar care il atrage si sub influienta dorintei de a nu supara
parintii. Treptat intervine in procesul de invatare invatatorul/invatatoarea, rolul psihologic
pe care acestia il au in motivatia si dezvoltarea capacitatilor de invatare al scolarilor mici
fiind foarte important. O influienta importanta o are de asemenea si relationarea
scolarului mic cu ceilalti copii aici referindu-ne la relatii de cooperare, de competitie,
ambitie s.a., care impulsioneaza invatarea. 
 La 9 ani devin active si interesele cognitive, impulsionand invatarea si in special
invatarea preferentiala.  Aceasta ajuta foarte mult la dezvoltarea gandirii, intereselor (mai
complexe si mai active), pe cand invatarea ce este impregnata de elementele de
competitie are rol formative (mai ales) pe linia dezvoltarii sinelui, a structurilor operative
ale caracterului ( rabdare, perseverenta, harnicie e.t.c.) Cerinta de a invata pentru a
satisface un sentiment de identitate personala sau a familiei si de a pastra afectiunea
parintilor si respectful celorlalti ramane o structura motivationala de baza.
Deosebita importanta in procesul de invatare al scolarilor mici o au si esecurile si
succesele din viata lor. Succesul repetat are rezonanta psihologica importanta. Totodata,
succesul succesul actioneaza si asupra raporturilor psihologice mai profunde, creeaza
satisfactie, incredere, dezvolta expansiunea sinelui, creeaza optimism, siguranta, e.t.c.
Succesul iradiaza in structura colectivului scolar, consolidand pozitia de elev bun la
invatatura si pozitia vocationala pregnanta. Acesta pozitie, odata castigate, atrage in mod
automat o reputatie vocationala, ceea ce face ca micile greseli ale copilului de acest tip,
sa fie adesea ignorate, iar succesele capata o forta de accepatare mai mare ca a copiilor
care au dat aceleasi rezultate, darn u au reputatia create prin succese repetate. Spre varsta
de 9-10 ani exista copii care devin foarte buni la efectuarea problemelor sau a temelor de
limba sau gramatica, care ajuta alti copii cu succes - dar nu au o pozitie de succes
oficializata in fata invatatorului - care si-a format o parere de apreciere moderata a
copiilor in cauza. Acesti elevi devin adeseori nonconformisti - si dau rezultate mult sub
posibilitatile lor in competitia din clasa (in cadrul lucrarilor de control sau al a ascultarii
invatatorului, controlarea temei pentru acasa) sub influienta eronata a opiniei stabilixate a
invatatorului/invatatoarei.
Rolul invatatorului, mai ales in promele doua clase este, asadar, foarte important. Stilul
de lucru, atitudinea generala, experienta de cunoastere a copilului, cultura
invatatoarei/invatatorului au influiente formative puternice. In clasele mai mici,
invatatoarea, binevoitoare, calda, emotionala, cu o personalitate puternica, entuziasta,
plina de initiative si de creativitate, este mai iubita si mai ascultata decat invatatoarea
dominanta, severa, atenta doar la relizarea programei.
Varsta cadrelor didactice are si ea o importanta in crerea climatlui propice de
dezvoltare a capacitatilor de invatare a scolarului mic. Invatatoarele tinere creaza
copilului un cadru atractiv pentru lectii. Invatatoarele de varsta mijlocie sunt mai exigente
si mai pretentiaose, mai preocupate de propria perfectioanare -dar si mai incarcate de
problemele personale care erodeaza entuziasmul. Invatotoarele mai in varsta sunt tentate
sa lucreze mai mult cu elevii buni - care, fac sa se desfasoare lectia mai usor. Acestea din
urma sunt mai geneoase la notatii (adeseori), dar mai putin deschise la experimentari noi.
Capacitatea de invatare a scolarului mic difera in functie de capacitatile acestuia
intelectuale, de influienta mediului scolar si de capacitatile cadrelor didactice,  dar si de
influienta mediului social si a anturajului.

Cu al 7-lea an de viata incepe varsta de scolar mic (6-12 ani) continuata de adolescenta
subampartita conventional in doua sau mai multe subperioade. Noi mai ales divizarea ei
in trei etape, adolescenta timpurie (12-14 ani), adolescenta mijlocie (14-16 ani) si
adolescenta tarzie (intre 16 si 21-22 ani). Varsta intre 16 si 20 de ani reprezinta etapa cea
mai activa in ce priveste dezvoltarea fizica, psihomotorie si sociala a fiintei umane.
Copilul devine adult

Trebuie subliniat ca se observa foarte mari diferente in ce priveste aparitia in timp, durata
si manifestarile fizice si psihice in procesul de maturatie biologica, psihica si sociala.
Sunt inca unele necunoscute in procesele hormonale care se desfasoara in cursul
pubertatii. Toate aceste procese, ca si gradul de insertie sociala, sunt influentate de o serie
de factori din care amintim: ereditatea, modul de viata si indeosebi alimentatia, unele
boli, traditii etc.
Parintii si/sau adultii care se intrica in viata scolarului si/sau adolescentului trebuie sa
incerce sa fie capabili sa faca fata multor cerinte, uneori greu de rezolvat.

Dintre acestea amintim:

1) Sa urmareasca si sa consemneze schimbarile in ce priveste: inaltimea, greutatea,

momentul si modul cum survin modificarile determinate de pubertate:
a) fete: sani, pilozitate, armonia dezvoltarii unor segmente ale corpului ca soldurile,
membrele inferioare, bustul, aparitia si modul cum decurge ciclul menstrual;
b) baieti: organele genitale, pilozitatea etc. Incepand de la varsta de 10 ani si pana la 20
de ani se vor masura bianual (ziua de nastere si jumatatea anului) greutatea si inaltimea:
ultima este bine sa fie consemnata pe tocul unei usi.
2) Sa urmareasca modul cum se inserta social: scoala si apoi initierea intr-o meserie,
harnicia, potentialul intelectual si fizic.
3) Sa fie la curent cu grupul de prieteni din scoala si din afara scolii. In epoca actuala
adolescentii isi duc viata in cadrul unor grupari, care au capatat o importanta si o
semnificatie tot mai mari in adolescenta.
Isi fixeaza anumite comportamente obligatorii pentru fiecare membru al grupului, prefera
anumite activitati.
4) Sa depisteze si sa previna toate riscurile la care se expun copiii (accidente: bicicleta,
tranversarea strazilor, rolele, alunecus pe ape inghetate, jocuri in locuri periculoase, inec,
caderi) si adolescentii (turismul la munte, inotul in mare, si ape curgatoare adanci).
5) Legatura sustinuta cu corpul profesoral.
6) Sa se asigure consultatii medicale periodice pentru a urmari dezvoltarea fizica si
psihomotorie, etapele pubertatii, anomaliile si boli ale sistemului osos, cariile dentare,
obezitatea, acneea juvenila, anomalii sexuale, probleme de igiena mentala, carentele
alimentare, nevrozele, randamentul scolar.

 Intre 6-12 ani

Dezvoltarea fizica. Intre 6 si 12 ani copilul creste in medie in greutate cu 3-3,5 kg/an si
cu 6 cm/an. Cresterea se face inegal cu alternante de perioade cu crestere cand in
inaltime, cand in greutate care afecteaza toate segmentele corpului, dar in primul rand
trunchiul si membrele.

 Ghid pentru parinti cand copii incep scoala

1. Consultarea medicului de familie asupra starii de sanatate si a dezvoltarii fizice si
neuromotorii.
2. Scolarul trebuie sa puna in practica singur urmatoarele deprinderi: imbracat, incaltat,
spalarea mainilor inainte de a manca, mancat, spalarea dintilor, aranjarea cartilor in
ghiozdan.
3. Invatati copilul cum sa tranverseze strada si cum sa circule cu mijloacele de transport
in comun.
4. Instruiti copilul cum sa se comporte in intalnirile cu straini.
5. Obisnuiti-l sa se culce devreme pentru ca trezirea de dimineata sa se faca spontan sau
usor.
6. Despartirea de parinti sa fie prietenoasa.
7. In primele zile insotiti copilul pana ce invata traseul si statiile in deplasarea spre
scoala.

 Sfaturi pentru parintii

1. Notarea numarului de telefon langa aparatul de telefon.

2. Alegeti un vecin care este de obicei acasa pentru urgente.
3. Incuiati sursele de foc.
4. Veniti acasa la timp, sunati in prealabil.
5. Laudati copilul pentru succese.

 Sfaturi pentru vizionarea programelor de televiziune

1. Se stabilesc ore de vizionare in anumite limite.

2. Se stabilesc conditiile de vizionare.
3. Televiziunea nu reprezinta un premiu sau o pedeapsa.
4. Invatati copilul sa diferentieze emisiunile propriu-zise de reclame.
5. Copilul nu trebuie sa “zaca” in fata televizorului, avid de orice emisiune.

 Dezvoltarea psihica

Se inregistreaza modificari insemnate. Este mai putin egocentric. Pricepe ca nu are

totdeauna dreptate. Se exprima prin vorbe, emotii si ganduri. Limbajul creste la 3 000 de
cuvinte (sau mai mult). Sunt rare cazurile in care copiii mai fac greseli de pronuntare
(indeosebi litera R plasata langa o consoana). In schimb pot surveni temporar alte
tulburari ca balbaiala.

Dezvoltarea socio-emotionala

Incepe sa-si interiorizeze gandurile, emotiile, sperantele. Vrea sa faca si altceva decat
ceea ce realizeaza pana acum. Doreste sa fie ca prietenii. Competitia este importanta. Se
teme de mutilarea fizica si de modificarea imaginii corporale. Pot sa revina unele fobii
anterioare. La multi apar cosmaruri. Se teme de moarte. Se preocupa din ce in ce mai
mult de aspectele sexuale, este bine sa se inceapa educatia sexuala progresiva.
 Nutritia

Se constata mari variatii de apetit. Perioadele d ecrestere, educatia fizica si anexitatea

scolara au un mare rol in modul cum si ce mananca. De subliniat tendinta de a nu manca
dimineata din cauza grabei si grijilor scolare.
Prevenirea accidentelor
In masina trebuie plasat numai pe scaunul din spate si sa poarte centura de siguranta.
Atentie la mersul pe bicicleta, la alte preferinte cu risc (jocuri cu echipamente mecanice,
inot in ape curgatoare si la mare).

 Intre 6-7 ani

Dezvoltarea fizica

 Incep unele modificari in proportiile diferitelor segmente ale corpului, insotite de un salt
in cresterea staturala. In comparatie cu trunchiul, membrele inferioare si superioare devin
mai lungi si mai musculoase. Toracele se turteste anteroposterior. Abdomenul prea mare
la copilul mic se turteste de asemenea, devine mai suplu, se schiteaza talia.
Latimea umerilor incepe sa depaseasca pe cea a soldurilor. Gatul devine mai subtire si
mai lung. Fata este supusa de asemenea unor modificari. Motricitatea fina nu s-a
maturizat. Abilitatea de a scrie il oboseste: dupa scrierea a 1-2 pagini, literele nu mai sunt
trasate perfect, apar greseli. Maturarea musculaturii mainilor este foarte lenta, apucarea
inceputa de la 2 luni se va definitiva de abia dupa 7 ani.

 Dezvoltarea psihica

Vocabularul este de circa 2 500 de cuvinte. Invata sa citeasca si sa scrie. Diferentiaza

stanga de dreapta, dimineata, dupa-amiaza, seara. Limbajul devine mai agresiv,
argumentativ, uneori cu alura de sef.
Dezvoltarea socio-umana
Devine expansiv, “stie tot!”. Parintii ar trebui sa se retraga din lupta pentru afirmare. La 7
ani devine ganditor, reflecteaza. Este foarte sensibil. Foloseste telefonul. Vrea sa “faca”
incepe multe, dar finalizeaza putine. I se pot incredinta treburi in gospodarie.

 Nutrtia

Persista inapetenta selectiva din perioada de prescolar. Prin consumul redus de carne
apare riscul anemiei, refuzul laptelui poate duce la incetinirea cresterii si la hipocalcemie,
lipsa de vegetale duce la unele avitaminoze si la constipatie. Apa este permisa cat vrea si
cand vrea.

Jocurile

Agreeaza inca papusile, masinutele, camioanele. Se joaca inca singur, dar incepe sa
prefere grupul, deocamdata de ambele sexe. Dupa 7 ani incepe sa prefere grupul de
acelasi sex. Ii plac jocurile active.
Siguranta
Necesita inca supravegherea adultilor la joaca. Instruiti-l sa evite strainii si oferta
darurilor de la necunoscuti. Avertizati-l de pericolul noxelor, fumatul, alcoolul, drogurile.
Jocul in aer liber in timpul iernii va fi fixat in functie de comportamentul copilului la frig.

 Intre 8-10 ani

Se misca si se joaca mult, uneori pana la epuizare fizica. Motricitatea fina este deplina,
scrisul nu-l mai oboseste, devine ordonat, estetic, cu greseli mai rare. De altfel toate
miscarile devin coordonate. La multe fete apar primele semne secundare sexuale. Poate
aparea miopia.

Dezvoltarea psihica

Pe langa faptul ca scrie si se pronunta fara greseli de gramatica isi exprima verbal
sentimentele. Desenele devin tot mai detaliate. Limbajul devine tot mai fluent si mai
“colorat”. Ii plac ghicitorile, bancurile, cantecele, prefera si unele melodii, jocurile de
cuvinte. Incepe sa fie interesat cum se desfasoara lumea oamenilor, dar si viata
animalelor, transformarile in natura, anotimpurile, vremea.
Dezvoltarea socio-emotionala
Prefera copiii de acelasi sex. Antagonizeaza cu sexul opus. In familie este din ce in ce
mai sigur pe el. Incepe sa se indoiasca de valuarea parintilor. Simtul umorului este
dezvoltat. Ii place societatea, organizarile in grup. Devine constient de diferentele de sex.

 Nutritia

Sunt necesare circa 2 100 calorii pe zi. Nu “are timp” sa manance. Parintii trebuie sa
insiste pentru un meniu zilnic echilibrat cu proteine, vegetale si hidrocarbonate. Din
cauza capriciilor de apetit survin tendinte de deficit de calciu, fier, tiamina.
La sedentari si/sau la gurmanzi sau cu preferinte exagerate pentru dulciuri apare
problema obezitatii. Este apt si trebuie indemnat sa participe la prepararea mesei,
indiferent de sex trebuie sa se desprinda sa-si pregateasca singur sendvisul pentru scoala.
Jocuriile. Agreaza sportul, excursiile, lucrul manual, gatitul. Este mare amator de muzica,
radio, discuri.
Siguranta. Atentie la armele de foc. Parintii sunt datori sa cunoasca prietenii copilului si
sa faca o selectie discreta. Atentie la pericolul apei.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate