Drept Comunitar - Id

IOAN HUMĂ
DREPT
COMUNITAR
PARTEA GENERALĂ
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti

2007
3
© Toate drepturile pentru această lucrare sunt
rezervate autorului. Reproducerea ei integrală sau
fragmentară este interzisă.
Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

HUMĂ, IOAN
Drept comunitar : partea generală / Ioan Humă –

Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2007
Bibliogr.
ISBN 978-973-30-1680-9
341.217(4) UE
CIP nr. 647/10.01.2007
Tipografia Zigotto GalaŃi

Tel.: 0236.477171
4
Cuvânt înainte
“O stafie bântuie Europa” - scriau în Manifestul lor
comunist, pe la mijlocul secolului al XIX-lea, autorii unei
doctrine. Prin conŃinutul ei insurgent, deşi generos pe
alocuri, ea avea să aducă, însă, atunci când a fost să fie
aplicată cu violenŃă, mari suferinŃe continentului nostru, ca
şi lumii întregi.
Am putea spune că, în ceasul istoriei prezente, “o
altă stafie bântuie lumea”, lumea europeană şi pe noi toŃi;
începutul de secol şi de mileniu stă sub semnul Ideii
europene revenite la sine, trezite din somnul dogmatic ce a
născut monştrii războaielor nimicitoare şi hotărâte să
zidească o lume nouă: aceea a concordiei statelor şi
naŃiunilor, aşezate pe fundamentul instituŃional al Uniunii
Europene.
Procesul este în plin avânt şi a cuprins şi o bună
parte din est, inclusiv România, de curând aderată, dar care
are de parcurs abia de acum înainte drumul spinos al
sincronizării cu ritmul istoric alert al civilizaŃiei materiale
continentale. Cât priveşte moştenirea ei spirituală, România
este eminamente europeană. Integrarea oferă naŃiunii
noastre şansa întâlnirii cu propriile-i valori, zămislite în
lunga-i istorie, după o dureroasă captivitate politică şi
ideologică în universul concentraŃionar al ocupaŃiei
staliniste şi dictaturii.
Dar revenirea românilor în matca fiinŃei şi
conştiinŃei de apartenenŃă se împlineşte anevoie. Procesul
este tulburat, când nu deturnat, de manipulatorii direcŃiei
internaŃionaliste. Deşi ea are astăzi alte forme, urmăreşte
însă acelaşi scop: estomparea identităŃii şi suveranităŃii
5
naŃionale şi etatice, profitorie unora, dar nu poporului
nostru.
Integrarea României în UE poate fi şansa afirmării
noastre creative în concertul culturii şi civilizaŃiei europene,
dar depinde şi de consecvenŃa Europei cu propria-i istorie
în urcuşul promis spre împlinirile aşteptate. ConstrucŃia
instituŃională a integrării urmează un sens care nu este dat,
ci se reconfigurează din mers. El va fi rezultatul
confruntării de proiecte, politici şi ideologii diferite, când
nu opuse. Or nu toate dintre acestea sunt emanaŃia de gând
şi voinŃă autentică a popoarelor.
Unul dintre sensurile inautentice propulsate în
retortele internaŃionaliştilor se regăseşte în strategia
Europei federaliste, construită după model nord-american,
dar străină cu totul particularităŃilor continentului nostru.
Odată aplicată, ea ar îndepărta Uniunea de şansa afirmării
depline şi de punerea în valoare a diversităŃii culturale,
izvor de forŃă reală a personalităŃii sale. Diversitatea este
aceea care uneşte cu adevărat popoarele continentului,
creând o complementaritate armonică a surselor
civilizaŃiei europene.
În ordinea sa, Dreptul comunitar, disciplină de
studiu academic şi, deopotrivă, preocupare ştiinŃifică, nu
poate ignora premisele de la care pleacă. Şi aici operează -
hamletian - întrebarea: construim o ordine politică şi
instituŃional-juridică tentată să se suprapună aceleia a
statelor naŃionale, membre ale ComunităŃii, sau
încredinŃăm instituŃiilor comunitare o autoritate delegată,
chemată să gestioneze sinergic efortul naŃiunilor, astfel
încât acestea să-şi menŃină diferenŃa specifică, singura sursă
de creativitate autentică?
Din păcate, în literatura românească a problemei,
dar nu numai aici, subzistă multe simplificări, în genere o
6
atitudine necritică sub aspect ştiinŃific, constând cel mai
adesea în preluarea mecanică a unor slogane, false concepte
şi reprezentări asupra fenomenului integrării, naturii şi
finalităŃilor sale.
Lucrarea noastră încearcă să exprime un punct de
vedere critic, lucid despre ce este şi mai ales despre ce
trebuie să fie integrarea europeană. Efortul de înŃelegere a
lucrurilor nu este însă unul de senină contemplare şi de
confortabilă delimitare teoretică. El presupune angajare, un
anume militantism, o implicare atitudinală fără de care
abordarea lucrurilor e constrânsă să ascundă o laşitate
comodă, cu iz veleitar, întâlnit în atâtea cărŃi “preŃioase”. Să
nu ne ascundem însă în spatele informaŃiilor neutrale, a
căror livrare cantitativă sporeşte artificial greutatea (fizică)
a cărŃilor noastre! Să căutăm suportul ideatic, ideile
călăuzitoare şi convingerile care animă! Or, judecăŃile
descriptive nu obligă la nimic, nu slujesc ŞtiinŃa - socială - a
dreptului, implicit a Dreptului comunitar.
Cartea de faŃă este destinată studenŃilor şi

masteranzilor care, indiferent de facultatea sau specialitatea
urmată, au prevăzut Dreptul comunitar (într-o formulare
sau alta) în planul de învăŃământ.
Ianuarie 2007 Autorul
7
8
Capitolul I
Consiliul Uniunii Europene
Prin Tratatul de fuziune din 1965 se instituia, odată

cu o Comisie unică, un Consiliu al ComunităŃilor Europene,
numit Consiliu. El lua locul Consiliului special de miniştri
al CECO, Consiliului CEE şi Consiliului CEEA. Consiliul
era chemat să exercite competenŃele atribuite prin fiecare
dintre cele trei tratate institutive. De unde rezultă că
fuziunea viza aspectul instituŃional, nu şi funcŃional;
ComunităŃile rămâneau distincte, fiecare Tratat fixând în
domeniul propriu competenŃele ce reveneau Consiliului, ca
şi Comisiei, de altfel 1 . Tratatul de la Maastricht,
consemnând evoluŃia comunitară produsă între timp, a
consacrat pentru Consiliu denumirea de Consiliul Uniunii
Europene, extinzându-i totodată competenŃele în afara
domeniului comunitar, pentru pilonii doi şi trei.
Împreună cu Parlamentul şi Comisia, Consiliul
alcătuieşte „triunghiul instituŃional al Uniunii Europene”.
Această structură tripartită reprezintă centrul deciziilor
majore în domeniul raporturilor omunitare şi al
1 Roxana Munteanu, lucr. cit., p. 76.

9
raporturilor UE cu statele membre 2 . În ordinea rolului
jucat şi a naturii sale, Consiliul este purtătorul direct al
intereselor naŃionale ale statelor membre în ComunităŃi şi
Uniune.
1. ComponenŃă şi constituire
Tratatele instituind ComunităŃile au atribuit

Consiliului importante competenŃe, îndeplinite în
conformitate cu proceduri riguroase, care să asigure
definirea şi fundamentarea optimă a acŃiunilor comunitare.
Consiliul cuprinde câte un reprezentant la nivel
ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze
guvernul acelui stat în decizii luate în plan politic şi juridic.
Întrucât este purtător al interesului naŃional, într-un
domeniu dat, reprezentantul statului în Consiliu nu
acŃionează cu titlu independent, precum membrii Comisiei.
Guvernele pot însă împuternici şi alŃi demnitari de rang
superior în reprezentarea intereselor sau chiar şi exponenŃi,
dacă sunt competenŃi în domeniu, ai unor entităŃi regionale3.
Fiecare stat membru asigură pe rând preşedinŃia
Consiliului pentru şase luni, după o ordine stabilită prin
Tratatul de la Maastricht şi, pentru cicluri ulterioare, prin
decizii ale Consiliului. La cererea unui stat membru,
Consiliul poate accepta să acorde preşedinŃia pentru un alt
interval decât acela fixat iniŃial.
O dată pe lună, de regulă, Consiliul se întruneşte
prin convocarea preşedintelui ori din iniŃiativa unui
membru sau a Comisiei. Este necesară prezenŃa majorităŃii
2 Dumitru Mazilu, Integrare europeană. Drept comunitar şi InstituŃii
europene, în loc. cit., p. 111.

3 Octavian Manolache, luc. cit., p. 111.
10
membrilor cu drept de vot, în scopul asigurării procedurii
de vot. În exerciŃiul procedurii, un membru al Consiliului
poate vota prin procură doar pentru un alt membru al
consiliului. Delegarea de vot nu poate opera, în consecinŃă,
decât între membrii Consiliului4.
În raport cu subiectele abordate, Consiliul se
întruneşte fie într-o configuraŃie pentru probleme generale
şi relaŃii externe (cu miniştrii de externe ai statelor membre),
fie în opt configuraŃii profilate pentru aspecte economico-
financiare, justiŃie şi afaceri interne, folosirea forŃei de
muncă, politică socială şi sănătate, transport,
telecomunicaŃii şi energie, educaŃie, tineret şi cultură etc.5.
Dar Consiliul poate întruni şi şefii de stat şi guvern în
probleme privind uniunea economică şi monetară.
Când se întruneşte pentru probleme generale şi
relaŃii externe, Consiliul acoperă două domenii prioritare
de activitate, cu agende separate pentru fiecare dintre ele.
Mai întâi, el asigură coordonarea acŃiunilor pregătitoare ale
întrunirilor Consiliului European, precum şi coordonarea
generală a politicilor, a dosarelor transmise de Consiliul
European în materia uniunii economice şi monetare. În al
doilea rând, Consiliul UE are în vedere PESC-ul (politica
europeană de securitate şi apărare), comerŃul exterior,
cooperarea pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar 6 .
Miniştrii de resort, membri în Consiliul UE, îşi desfăşoară
activitatea în bună măsură în Ńara fiecăruia. Neactivând
permanent, Consiliul, în scopul asigurării continuităŃii
efortului de integrare, mizează pe sprijinul Comitetului
ReprezentanŃilor PermanenŃi (COREPER), organ auxiliar
4 Ibidem, p. 112.
5 Ibidem.
6 Ibidem, p. 113.
11
permanent. El urmăreşte pregătirea sesiunilor Consiliului
UE şi asigurarea activităŃii între sesiunile sale. De asemenea,
pentru a nu se reduce rolul Consiliului la o întâlnire
periodică interguvernamentală, COREPER imprimă
permanenŃa de facto a Consiliului7. Fiind acelaşi la nivelul
ComunităŃilor, acest organ cuprinde funcŃionari sau
tehnicieni ai statelor membre. Deşi sunt numiŃi şi
remuneraŃi de ele, membrii COREPER alcătuiesc totuşi un
organ comunitar, cu funcŃii specifice, normate de dreptul
comunitar. Fiecare stat dispune de un Reprezentant
permanent şi de unul adjunct în faŃa ComunităŃilor.
Consiliul cooperează cu Comisia în COREPER; normarea
acestei relaŃii s-a făcut încă în Tratatul de Fuziune.
Preşedintele COREPER elaborează ordinea de zi a
sesiunilor Consiliului. Dacă o propunere a organului
auxiliar al Consliului UE nu e votată sau nu ajunge să fie
votată în Consiliu, este remisă COREPER pentru
reanalizare. Prin rolul încredinŃat, COREPER a devenit
garantul continuităŃii şi al permanenŃei Consiliului8.
Consiliul UE dispune, potrivit TUE, de un
secretariat general, condus de un secretar general, ca înalt
reprezentant pentru politica externă şi de securitate
comună. El este asistat de un secretar general adjunct,
responsabil cu administrarea secretariatului general. Cei
doi sunt numiŃi de Consiliu, chemat să decidă cu majoritate
calificată.
Pe lângă Consiliul UE funcŃionează şi grupurile de
experŃi, desemnaŃi unii de Comisie, alŃii - de statele
membre. Ei au rolul de a fundamenta tehnic actele
7 Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană: de la economic la

politic, Bucureşti, Tritonic, 2005, p. 150.
8 Ibidem, p. 152.
12
normative. În acelaşi scop tehnico-legislativ funcŃionează şi
Comitetul pentru agricultură. Pentru coordonarea politicii
monetare, TUE a înfiinŃat Comitetul monetar. TM a creat
Comitetul politic, angajat în definirea politicilor pilonului
doi - PESC-ul; la cerere sau din oficiu el înaintează avize
Consiliului. Există însă şi alte organe auxiliare pe lângă
Consiliu, cum ar fi Comitetul permanent pentru forŃa de
muncă, Comitetul pentru cercetare ştiinŃifică şi tehnică,
Comitetul pentru educaŃie etc.
2. CompetenŃa decizională a Consiliului
Raportat la celelalte instituŃii, Consiliul Uniunii

(CU), ca organ de natură interguvernamentală, este centrul
de greutate decizional al ComunităŃilor, adevărata instituŃie
cu forŃă deliberativă 9 , ale cărei acte adoptate, angajând
reprezentanŃii statelor, rămân aplicabile fără condiŃia
ratificării ulterioare.
Trebuie totuşi să distingem între ceea ce înseamnă
Consiliul ca voce a statelor membre şi ceea ce constituie, în
Consiliu, corpul operaŃional al reprezentanŃilor guvernelor
reuniŃi în cadrul acestei instituŃii. ReprezentanŃii
desemnaŃi de guvernele statelor membre acŃionează doar ca
o conferinŃă ministerială, materializându-şi însă hotărârile,
specifice dreptului internaional public, în convenŃii
internaŃionale10.
Caracterul fundamental al atribuŃiilor CU 11 se
regăseşte în competenŃele sale.
9 Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, lucr. cit., p. 100.

10 Gyula Fábián, lucr. cit., pp. 161-162.
11 Stelian Scăunaş, Uniunea Europeană: construcŃie, instituŃii, drept,
Bucureşti, Ed. All Beck, 2005, p.95.

13
În primul rând, CU adoptă legislaŃia UE. El
colegiferează, în diferite domenii, cu Parlamentul European.
Comisia înaintează propunerile normative, după cum tot ea
este chemată să le aplice, odată adoptate. În legătură cu
actele pe care le adoptă, CU are dreptul de a atribui
Comisiei competenŃe de execuŃie. Delegarea de competenŃe
- numită comitologie deoarece Comisia consultă comitetele
pentru obŃinerea avizelor necesare, comitete ale Comisiei la
care participă funcŃionari naŃionali în vederea materializării
anumitor politici comunitare 12 - reprezintă o practică
instituŃională proprie dreptului comunitar, menită a regla
relaŃiile dintre Consiliu şi Comisie, astfel încât aceasta din
urmă să nu-şi depăşească atribuŃiile încredinŃate de
Consiliu. Altfel, CU îşi pate rezerva sieşi competenŃe de
execuŃie în situaŃii date.
De asemenea, CU coordonează direcŃiile majore ale
politicilor economice ale statelor membre prin Consiliul
afacerilor economice şi financiare. Politica economică
globală asigurată la nivel comunitar este de fapt politica
economică comună statelor membre; cea dintâi rezultă din
aceea din urmă, este firul imanent care leagă politicile
naŃionale în acest plan, exprimându-le convergenŃa. Pentru
că nu se manifestă ca o reducŃie a lor, ea nu operează
spontan, necesitând, o obiectivare constructivă, asigurată,
sub semnul autorităŃii CU, de către amintitul Consiliu al
afacerilor. Trebuie precizat că sporirea atribuŃiilor
Consiliului în coordonarea politicilor economice nu
afectează, ci tocmai exprimă faptul că decizia în elaborarea
şi aplicarea politicilor respective Ńine de competenŃa statelor
membre, ai căror reprezentanŃi alcătuiesc Consiliul.

14
Revine Consiliului importanta atribuŃie a numirii
membrilor Comisiei, ai Comitetului Economic şi Social, ai
CurŃii de Conturi şi ai Comitetului Regiunilor, fapt care
evidenŃiază, la rându-i, adevăratul sens de ordonare a
relaŃiilor de autoritate între aceste instituŃii: aşezarea lor
sub semnul interguvernamental şi legitimarea lor prin
vocea statelor membre în Consiliu. În acelaşi timp,
Consiliul, potrivit competenŃelor în domeniul personalului,
adoptă Statutul FuncŃionarilor Comunitari şi fixează
remuneraŃiile membrilor Comisiei şi CJCE.
Totodată, CU este împuternicit să încheie acorduri
internaŃionale între UE şi organizaŃii internaŃionale ori terŃe
state pe probleme ale cooperării şi dezvoltării, ale
comerŃului etc. Dar CU încheie înŃelegeri şi între statele CE
în materii precum fiscalitatea, dreptul societăŃilor
comerciale, protecŃia consulară ori justiŃia şi afacerile
interne13.
De competenŃa Consiliului Ńine şi aprobarea,
împreună cu Parlamentul European, a abugetului UE. Dacă
aceste instituŃii nu convin asupra aceleiaşi soluŃii, CU este
în măsură să hotărască, în final, asupra cheltuielilor
obligatorii, îndeosebi în domeniul agricol sau al acelora
legate de acordurile cu state din afara UE. La rându-i,
Parlamentul, ca reprezentant al voinŃei electoratului UE,
dispune asupra cheltuielilor neobligatorii, dar şi asupra
aprobării finale a ansamblului bugetului.
Nu în ultimul rând, CU configurează politica
externă şi de securitate comună. După cum se ştie, din
motive obiective, derivând din voinŃa statelor membre de a
decide suveran în domeniul PESC, acesta nu revine, spre
13 Stelian Scăunaş, lucr. cit., p. 95.

15
gestionare, metodei comunitare 14 . Pentru a realiza
cooperarea în domeniu, statele membre se folosesc de
Consiliu (în sensul tare al cuvântului, motiv pentru care nu
avem de ce să-l punem între ghilimele, care aici marchează,
din partea acelora care le întrebuinŃează, nu doar un semn
grafic, ci şi o mentalitate federalistă, tinzând să plaseze
instituŃiile comunitare deasupra statelor naŃionale). Între
altele, CU poate interveni în gestionarea crizelor
internaŃionale, scop în care, în 1999 la Helsinki, s-a decis
crearea unei forŃe de reacŃie rapidă, alcătuită - semnificativ -
din forŃe armate naŃionale, supuse ordinelor naŃionale, nu
dintr-un corp al unei „armate europene”, deci
supranaŃionale. CU de la Nisa (decembrie 2000) s-a
pronunŃat pentru înfiinŃarea unor structuri politico-militare
cu regim permanent, aflate sub răspunderea sa, între care
Comitetul politic şi de securitate, Comitetul militar al UE.
14În legătură cu acest aspect, autorul citat în nota anterioară afirmă (la p.
96) că PESC nu revine „deocamdată” metodei pe care, şi el, ca atâŃia alŃi
autori, o numeşte „supranaŃională”, când ea nu este de fapt decât
comunitară, ceea ce e altceva. Dar de ce „deocamdată”? Ar rezulta că
procesul comunitar ar trebui să înghită, fatal, toate componentele
Uniunii şi să se suprapună parazitar însuşi procesului mai larg al
integrării. Am desprins, însă, în alt context, că Uniunea Europeană nu se
reduce la comunitarizare. Scopul comunitarizării şi al metodei pe care ea
o propune este Uniunea însăşi, nu aceasta are ca scop comunitarizarea,
care rămâne mijlocul, instrumentul construcŃiei europene, nu edificiul
UE! Adevăratul edificiu al UE sunt naŃiunile şi statele europene, unite
acum - acelea care au reuşit să o facă - în idealuri şi acŃiuni comune, a
căror împlinire o realizează, instrumental şi funcŃional, instituŃiile
comunitare, dar nu numai ele.ViaŃa Uniunii palpită în profunzimile ei
naŃional-etatice, stă, adică, în fondul instituŃiilor ComunităŃii, fără de
care ele rămân formă goală, agitaŃie sterilă ori creaŃie aventuristă ce
deturnează sensuri şi valori clădite anevoie în meandrele istoriei
europene.
16
Consiliul are în vedere şi asigurarea cooperării
între instanŃele de judecată şi forŃele de poliŃie naŃionale în
materie penală, reclamată de implicaŃiile transfrontaliere
ale criminalităŃii. Pe de altă parte, cooperarea
interguvernamentală în cadrul Consiliului urmăreşte
accesul egal la justiŃia civilă a cetăŃenilor din UE în orice
stat membru.
3. Procedura adoptării deciziilor
La şedinŃele Consiliului participă reprezentanŃii

Parlamentului European şi ai Băncii Centrale Europene,
unde pot lua cuvântul, dar nu au drept de vot, iar
reprezentanŃii Consiliului pot fi prezenŃi la întrunrile
Parlamentului şi ale comisiei de resort, luând cuvântul şi
răspunzând la întrebările adresate.
Consiliul UE ia decizii prin vot. Deciziile de
procedură şi regulamentul de ordine interioară se adoptă,
conform TCE, cu majoritate simplă (50% + 1), deci cu
majoritatea statelor membre, întrucât aici fiecărui stat îi
revine un vot. Sunt însă domenii unde, potrivit TA, se
aplică votul cu unanimitate. Dar Consiliul votează şi prin
vot majoritar calificat, unde nu mai operează regula clasică
„un om, un vot”, ci aceea a votului ponderat 15 , potrivit
distribuŃiei pe state membre. Numărul voturilor
reprezentanŃilor statelor membre în CU este în raport
proporŃional cu populaŃia fiecărui stat. Dar proporŃio-
nalitatea nu este strict matematică; ea operează ca tendinŃă,
întrucât se are în vedere o reponderare16, aptă să prevină
15 Gyula Fábián, lucr. cit., pp. 165-166.

17
„minorizarea statelor mici” 17 şi să permită exprimarea
voinŃei lor decizionale. Uniunea celor 27 (incluzând şi
România şi Bulgaria) dispune de 345 de voturi în Consiliu.
În timp ce FranŃa, Germania, Italia şi Marea Britanie au câte
29 voturi, la cealaltă „extremă” sunt Cipru, Estonia, Letonia,
Luxemburg, Slovenia - câte 4 voturi şi Malta - cu 3;
România are 14 voturi, iar Bulgaria 10.
În situaŃia votului bazat pe unanimitate, abŃinerea
unora dintre membrii prezenŃi nu blochează adoptarea
actului normativ 18 . De unde rezultă că, în realitate, e
necesară doar o majoritate de fapt care să asigure aplicarea
dispoziŃiilor19. Unanimitatea se impune în situaŃii absolut
delimitate, privind mai ales hotărâri capitale pe probleme
de uniune economică şi monetară, industrie şi cultură
(conform TCE), de fiscalitate, libera circulaŃie a persoanelor,
drepturile angajaŃilor resortisanŃi (Actul unic european), de
constatare a încălcării de către un stat membru a
principiilor TUE şi suspendarea dreptului de vot, de
politică externă şi de securitate comună20.
Pe lângă majoritatea calificată, rezultând din votul
ponderat, există, cum s-a spus, şi majoritatea dublu
calificată, pentru care voturile de la majoritatea calificată se
obŃin de la cel puŃin două treimi dintre statele membre21.
Majoritatea calificată, considerată în genere, referă
la luarea deciziilor în domeniile precizate expres de
tratatele comunitare. În acest sens, AUE cere majoritate
calificată pentru reglementări asupra tarifelor vamale
comune, libera prestare a serviciilor, libera circulaŃie a
17 Iordan Gheorghe Bărbulescu, lucr. cit., p. 155.

18 Gyula Fábián, lucr. cit., p. 166.
19 Octavian Manolache, lucr. cit., p. 117.
18
capitalului, piaŃa internă (cu unele excepŃii) etc. La rândul
său, TUE avea în vedere politica vizelor, educaŃia, sănătatea
publică, cooperarea în domeniul dezvoltării, sancŃiuni
economice etc. Iar TA trimitea, între altele, la autorizarea
cooperării consolidate, cooperarea vamală, refugiaŃi, lupta
antifraudă, regiunile ultraperiferice22. Finalitatea votului cu
majoritate calificată este de a aşeza capacitatea decizională
pe criterii economico-demografice şi de a extinde aria
aplicării sale. Astfel, Tratatul de la Nisa stipulează că
pentru încheierea unui acord trebuie ca cel puŃin 14 dintre
cele 27 state să-l accepte şi să reprezinte, totodată, 62% din
totalul populaŃiei UE 23 . Este vorba aici de o majoritate
triplu calificată, cum s-a admis24, numită şi demografică,
deoarece adaugă această condiŃie procentuală la cele două
condiŃii ale majorităŃii dublu calificate. În cazul adoptării
unei decizii care reclamă majoritate calificată, un membru
al Consiliului poate solicita verificarea reprezentării
procentuale statutare.
Credem că problema esenŃială a votului în
Consiliu, exprimată formal în condiŃia ei tehnică, este de
fapt aceea a felului în care se asigură prin modalitatea
votului realizarea funcŃiei instituŃionale specifice
Consiliului, de instituŃie interguvernamentală, în sistemul
comunitar. Răspunsul la această problemă, dincolo de
dimensiunea tehnică a abordării ei, nu poate să nu fie în
ultimă analiză unul de factură ideologică. Cei mai mulŃi
teoreticieni şi analişti, exponenŃi ai opŃiunii supraetatiste,
îndeosebi federaliste în construcŃia europeană, prezintă
22 Stelian Scăunaş, lucr. cit., pp. 98-99.

23 Ibidem, p. 99.
19
votul bazat pe principiul unanimităŃii25 ca o modalitate tot
mai depăşită de obiectivare a voinŃei reprezentanŃilor
statelor membre, ca voinŃă a statelor în Consiliu. Mai mult,
unii îşi exprimă aproape frustrarea că se menŃine acest tip
de vot, când nu predicŃionează cu satisfacŃie nereŃinută
asupra restrângerii sale accentuate în perspectivă sau chiar
a renunŃării cu totul la folosirea lui. Or, Ńine de viziunea
cardinală şi de spiritul tratatelor institutive şi al celor ce le-
au urmat de a respecta voinŃa statelor, prin votul
reprezentanŃilor lor ministeriali în Consiliu, în luarea
deciziilor majore privind viaŃa comunitară şi evoluŃia ei. În
acest sens, unanimitatea se exprimă ea însăşi ca un
principiu constitutiv al ComunităŃilor şi o garanŃie a
păstrării sensului unitar al construcŃiei europene, în care
sistemul instituŃional - nefiind un scop în sine, un sistem de
autoritate originară şi, prin aceasta, supraetatică - este
chemat să slujească instrumental, aşa cum am afirmat şi în
altă ordine, cooperarea în sistem integrativ a statelor
Uniunii.
Din această perspectivă, ni se pare că, atât teoretic,
cât şi practic-politic, contrapunerea principiului unani-
mităŃii aceluia al majorităŃii calificate, cu formele sale, în
exprimarea votului în Consiliu, nu este de natură a explica
25 Însuşi faptul că unanimitatea, pentru a fi o procedură, este mai întâi un

principiu - întrucât o procedură se practică în numele unei opŃiuni
valorice,are un fundament principiar - angajează, în examinarea rostului
ei, judecăŃi de valoare şi opŃiuni care, pe acest teren, sunt inerent
ideologice. Răspunsul asupra oportunităŃii sau „caducităŃii” unanimităŃii
în practica votului Consiliului, oricât s-ar drapa cu „nevinovata” formulă
tehnică, este unul inevitabil ideologic; el tranşează, declarat sau nu, între
opŃiunea naŃională ca principiu al integrării europene („unitatea în
diversitate”) şi aceea internaŃionalistă (a „suprastatalităŃii” instituŃiilor
comunitare), inclusiv sub forma soluŃiei federaliste.
20
lucrurile şi, în consecinŃă, de a asigura evoluŃia funcŃională
a ComunităŃilor şi Uniunii 26 . Nu dorim să forŃăm logica
fenomenului discutat, dar susŃinem că între tipurile de vot
există acele diferenŃe şi opoziŃii care exprimă de fapt
corelarea lor necesară într-un mecanism sistemic, având
drept principiu director vocea statelor în Consiliu. Încât,
votul majoritar şi acela majoritar calificat sunt
complementare, nu mecanic şi absolut opozabile, celui
bazat pe unanimitate. Mai mult, cele dintâi sunt chemate să
asigure funcŃionalitatea celui din urmă în împrejurări şi în
probleme unde aplicarea lui liniară nu este posibilă sau
adecvată, dar rămâne valabilă; chiar şi acolo unde votul
majoritar sau majoritar calificat sunt statuate ca modalităŃi
funcŃionale potrivite armonizării voinŃei statelor membre
reprezentate prin trimişii lor direcŃi în Consiliu, ele
urmăresc acelaşi scop: să exprime cât mai adecvat, în raport
cu problemele dezbătute, voinŃa stelor, exprimată
instituŃionalizat prin forma votului în Consiliu. Votul
majoritar, oricare ar fi el, are aceeaşi finalitate ca şi votul
unanim: să exprime voinŃa delegată etatic reprezentanŃilor.
Numai că o face în ultimă instanŃă şi într-o formă
opozabilă, care numai aşa dă curs tendinŃei, direcŃiei
vectoriale şi întâlnirii statistice a voinŃelor etatice. Acestea
rămân ca atare în individualitatea lor autojustificativă şi
26 Iată, în continuare, spre ilustrare, un fragment de text, ales la

întâmplare dintre numeroase altele, ale diferiŃilor autori, care exprimă
simptomatic punctul de vedere în raport cu care ne detaşăm critic:
„Problema «majoritate calificată» versus «unanimitate», reclamă o
rezolvare imediată cu atât mai mult acum când UE s-a extins din nou,
UEM se află în cea de-a treia fază, iar Uniunea Politică se găseşte în
«plină ascensiune». În acest context, menŃinerea posibilităŃii votului prin
unanimitate, în afara cazurilor stabilite expres de tratate, apare
anacronică” Iordan Gheorghe Bărbulescu, lucr. cit., p. 157).
21
purtătoare de interese, dar se conjugă, prin votul majoritar,
într-o rezultantă care, astfel, le exprimă nu printr-o lege
dinamică, capabilă să menŃină neatins elementul individual
- voinŃa unui anume stat, ci printr-una statistică, zicând aşa,
capabilă să exprime fiecare voinŃă tendenŃial, la nivelul
ansamblului în care se regăseşte prin idealurile şi interesele
colective la care subscrie. Fie direct, în liniile strategice ale
deciziilor unanime, fie indirect, în liniile conjuncturale ale
deciziilor luate cu vot majoritar. Acesta din urmă este un alt
mod de a vehicula în Consiliu aceeaşi voinŃă etatică
delegată reprezentanŃilor. Votul majoritar este până la
urmă forma elastică, adaptativă şi negociantă a
principiului unanimităŃii, este „negaŃia lui dialectică”,
adică un alt mod de a-l regăsi în împrejurări diferite
(situaŃii şi domenii de reglementare determinate).
Din acest unghi, credem că problema reală cu care
ne întâlnim nu stă în contrapunerea tipurilor de vot şi în
opŃiunile politizate pentru unul dintre ele. Consiliul, fiind
autoritate interguvernamentală, are a beneficia de sporirea
funcŃionalităŃii sistemului de vot în acord cu trendul
integrării şi achiziŃiile de solidaritate comunitară
înregistrate, ele însele urmând însă principiul-forŃă al
voinŃei institutive a statelor membre, întemeietoare şi
păstrătoare a raŃiunii de a fi a ComunităŃilor şi Uniunii
Europene.
Statele şi popoarele nu intră în ComunităŃi şi în
Uniune ca să renunŃe la ele însele, la identitatea lor; prin
integrare, ele caută să-şi sporească modul lor propriu.
VoinŃa lor armonizată prin instituŃionalizare comunitară nu
poate face obiectul contestării ori al unui troc politic. Votul
majoritar, eliminând dreptul de veto din motive funcŃionale,
nu anulează însă fundamentul poziŃiei proprii: interesul
naŃional. Cum însă interesul naŃional poate fi deosebit de la
22
o naŃiune la alta şi de la un stat la altul, pentru că de aceea e
interes naŃional, rămân idealurile şi valorile comune, în
numele cărora, abia, un interes particular poate fi trecut în
plan secund prin votul majoritar, pentru a se regăsi,
complinitoriu, în strategii combinatorii ulterioare. Trecut în
surdină, el nu poate fi anulat juridic de voinŃe extranee, fie
şi unite instituŃionalizat în Consiliu, dacă nu contrazice
principiile unanim admise. Motiv pentru care filosofia
tratatelor a lăsat deschisă calea unor soluŃii practice, a unor
compromisuri revelatorii în ce priveşte sistemul de votare.
Iată, în urma Compromisului de la Luxemburg, din 1966,
după ce FranŃa părăsise pentru mai multe luni Consiliul,
dar fără a ieşi din ComunităŃile Europene (criza „fotoliului
gol”), s-a admis că, într-o problemă unde un stat membru
arată că prin votul majoritar simplu sau calificat i se ating
interesele vitale, negocierile vor continua până când statul
respectiv va vota împreună cu celelalte actul normativ.
Totodată, Comisiei i se cerea să nu mai trimită spre
aprobare Consiliului proiecte de acte normative care să
afecteze interesele vitale ale statelor membre, Consiliul
urmând să nu aprobe astfel de proiecte prin vot cu
majoritate calificată, în situaŃiile în care, totuşi, tratatele ar fi
permis-o. S-a afirmat că această regulă există mai mult „în
fapt” decât „în drept”27. Dar, cu aceasta, ea nu e mai puŃin
regulă, din moment ce viaŃa o impune şi practica relaŃiilor
intracomunitare şi interguvernamentale o acceptă. Cu atât
mai mult cu cât ea este în spiritul tratatelor institutive,
întemeiate pe principiul voinŃei constitutive a statelor
membre. Realitatea, implicit aceea a relaŃiilor comunitare şi
de integrare, se lasă modelată de normele de drept, de
dreptul comunitar în speŃă, numai dacă dreptul în cauză se

23
revendică imperativelor reale ale integrării şi nu este un
prefabricat aventurist, de sorginte federalistă, în orice caz
supranaŃională. Acest adevăr elementar, confirmat şi
reconfirmat de viaŃă, infirmă pretinsa veracitate a supoziŃiei
după care regula amintită a practicii comunitare ar genera
arbitrariul, pe motiv că orice stat ar putea oricând invoca
interesul vital (expresie pusă de obicei, în literatura
problemei, între ghilimele, pentru a se obŃine efectul ironic,
dacă nu acela de falsă ilegitimitate) în scopul egoist al
blocării votului majoritar. Dar practica relaŃiilor şi a
instituŃiilor comunitare nu a evidenŃiat până acum că
arbitrariul ar veni din această direcŃie. Aici, singurul
arbitrariu tangibil poate veni din ignorarea voinŃei etatice
delegate reprezentantului său în Consiliu prin folosirea
mecanică, dacă nu şi abuzivă a votului majoritar. Dealtfel,
în contrasens cu prezicerile despre inerenta restrângere a
materiilor supuse votului prin unanimitate, s-a dovedit că,
pe alocuri, au fost introduse noi cazuri de vot cu
unanimitate, deşi altele au fost reduse. De pildă, Tratatul de
la Amsterdam a extins unanimitatea la constatarea
încălcării de către un stat a principiilor din art. 6, TUE, la
deciziile luate în cadrul noului Titlu IV CE (cu unele
excepŃii aici), la aplicarea acordurilor încheiate la nivel
comunitar de parteneri sociali, la suspendarea dreptului de
vot, în Trattul CE, pentru un stat care a încălcat principiile
din art. 6, TUE şi la adaptarea de către Consiliu a acŃiunilor
şi poziŃiilor comune în cadrul PESC28. Deşi Tratatul de la
Nisa a extins votul cu majoritate calificată la noi domenii,
lucrul nu dovedeşte pretinsa tendinŃă de fond a
evanescenŃei votului bazat pe unanimitate. Mişcarea
pulsatorie înregistrată de cele două tipuri de vot, nu
28 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, în loc. cit., pp. 80-81.

24
neapărat invers proporŃională în dinamica noilor domenii
supuse unui tip de vot sau altul nu validează o
reconsiderare valorică a interesului vital şi a voinŃei
etatice care îl susŃine instituŃional, ci o permamentă
peocupare pentru afirmarea acestuia în regim funcŃional,
nu blocant, în relaŃiile cu instituŃiile comunitare şi, până la
urmă, cu interesele celorlalte state membre.
Compromisul de la Luxemburg şi-a dovedit
utilitatea constructivă şi în alte situaŃii decât aceea, ades
invocată, a FranŃei, a cărei delegaŃie în Consiliu ceruse
continuarea discuŃiilor când în joc erau interese foarte
importante (legate, în speŃă, de dosarul agricol), până la
stabilirea unui acord reciproc acceptabil. Atât Marea Bitanie,
cât şi Germania s-au prevalat ulterior de această practică,
ceea ce a dovedit oportunitatea ei politică, deşi
compromisul nu avea valoare juridică.
Compromisul de la Ioanina a avut acelaşi scop.
S-a admis că atunci când se înregistrează 23 până la 25 de
voturi contra, se poate constitui o minoritate calificată sau
„minoritate de veto”29, ceea ce impune continuarea nego-
cierilor până la obŃinerea consensului. (Desigur, după
aderările ulterioare, estimarea „minorităŃii de veto” are o
altă cuantificare.)
CompetenŃele majore care revin Consiliului UE în

cadrul celor cinci instituŃii comunitare se explică tocmai
prin calitatea cu care este investit, de a fi locul unde răsună,
prin reprezentanŃii trimişi, vocea statelor naŃionale. Această
calitate defineşte şi relaŃia sa cu celelalte instituŃii
comunitare. De aceea, nu înŃelegem de ce o bună parte a
comentatorilor şi chiar a doctrinarilor deplâng poziŃia

25
instituŃională centrală a Consiliului. Mai mult, lamentarea
merge până acolo încât locul important deŃinut de Consiliu
este pus pe seama „slăbiciunii şi imaturităŃii procesului de
integrare”30. Se deplânge, de asemenea, faptul că „cele mai
mari competenŃe le are Consiliul şi nu Comisia sau
Parlamentul European, singurele despre care putem afirma,
fără teama de a greşi, că sunt tipic comunitare şi în afara
influenŃelor naŃionale”. Comentând nu atât litera, cât
orizontul de gândire al acestei afirmaŃii (era să spunem
„spiritul” ei, dar ...), vom constata prezenŃa de subtext,
ieşită aici la suprafaŃă, a unei mentalităŃi reductive pornită
să contrapună autoritatea (totuşi, am văzut, delegată!) a
instituŃiilor comunitare la autoritatea originară a statelor
membre, creatoare a ComunităŃilor. Oare maturarea
procesului de integrare are ca sens de evoluŃie şi criteriu de
evaluare diminuarea rolului Consiliului sau, dimpotrivă,
funcŃionalizarea relaŃiilor instituŃionale, astfel încât ele să-
şi îndeplinească şi mai bine rolul instrumental în evoluŃia
ascendentă a integrării în folosul statelor membre şi al
popoarelor lor? E adevărat, rolul Parlamentului European
tinde să sporească, exprimând necesara democratizare
instituŃională a comunitarizării, dar de ce ar trebui ca să
revină unui organ executiv - Comisia - cele mai importante
atribuŃii în sistemul instituŃional? Aceasta să fie proba
democratizării? Şi apoi, în legătură cu problema cea mai
importantă, poate, în context: oare caracterul tipic al unei
instituŃii comunitare stă în faptul că ea este dincolo de
influenŃele naŃionale? Da, poate şi trebuie să fie dincolo de
presiunile inacceptabile ale unui stat membru sau altul,
afectând atât Comunitatea cât şi celelalte state, dar nu poate
30 Aşa cum afirmă, între alŃii, Iordan Gheorghe Bărbulescu, în lucr. cit., p.
159.
26
să fie în afara ideii de influenŃă naŃională, ceea ce ar fi,
logic, absurd şi inacceptabil politic. E nevoie oare să mai
afirmăm încă o dată motivaŃia creării instituŃiilor şi
desfăşurării acŃiunilor comunitare? Or, admiŃând că acestea
s-ar situa „în afara influenŃelor naŃionale” din principiu,
înseamnă a contesta însuşi principiul naŃional, al voinŃelor
naŃionale corelate şi armonizate prin tratate, care
legitimează instituŃiile comunitare. Aici, a fi în afara
influenŃelor naŃionale ca voinŃă naŃională întemeietoare,
înseamnă a fi deasupra statelor, într-o supranaŃionalitate ce
deturnează ilicit o autoritate de natură eminamente
delegată într-una pretins autarhică. Iată „curatul”
internaŃionalism care bântuie în subteranele construcŃiei
europene şi din când în când iese „nevinovat” la suprafaŃă!
Or, cu internaŃiolismul, oricare ar fi varianta lui, nu se poate
construi nimic. Acolo unde s-a ivit, el nu a adus decât
aventurism şi distrugeri: de destine colective şi de ritm
istoric. Şi pentru că prezenŃa lui imersivă şi corodantă nu
este conştientizată pe măsura răului indus, ne impune un
patetism al demitizării şi refuzului său, ton altfel
inconfortabil într-un demers ştiinŃific.
Autoritatea încredinŃată instituŃiilor de către
statele membre, deşi este una delegată, conferă însă
acestora, inclusiv Consiliului UE, care este şi instituŃie
comunitară, atribuŃii cu adevărat complexe, în măsură să le
permită asumarea răspunderii în construcŃia comunitară şi
în mersul integrării. Fapt ce permite ComunităŃilor şi
Uniunii Europene să fie mult mai mult decât o organizaŃie
internaŃională clasică.
27
Capitolul II
Comisia Europeană
1. Natura Comisiei
Alături de Consiliu şi Parlamentul European,

Comisia face parte din amintitul „triunghi instituŃional”,
acŃionând ca instituŃie executivă în realizarea deciziilor
comunitare. Constituită în baza tratatelor institutive, ea se
regăsea originar cu fiecare dintre cele trei ComunităŃi:
Înalta Autoritate în CECO şi Comisie în CEE şi CEEA.
Fuziunea executivelor prin Tratatul din aprilie 1965 a
condus, aşadar, la formarea unei Comisii unice: Comisia
ComuntăŃilor Europene, dar cu competenŃe specifice
fiecăreia dintre ele. Comisia, rezultat al fuzionării
executivelor, materializa, în ordinea sa, atât exigenŃa
unificării instituŃionale a ComunităŃilor, cât şi aceea, strâns
legată de prima, a unicităŃii instituŃiilor comunitare31. AUE
şi TM au reconfirmat statutul Comisiei în sistemul
instituŃional comunitar, acordându-i puteri sporite,
îndeosebi în aplicarea deciziilor. Ca urmare a creării UE,
instituŃia executivă comunitară a primit denumirea de
Comisie Europeană, fiind consacrată ca instituŃie a UE. TA
a venit, între altele, cu precizări necesare pentru
desemnarea comisarilor şi asigurarea independenŃei lor.
31 Dumitru Mazilu, Integrare europeană..., în loc. cit., p. 119.

28
AtribuŃiile şi responsabilităŃile Comisiei, ca organ
executiv al ComunităŃilor şi UE, o fac să fie privită, potrivit
reglementărilor TCE, drept motorul ce susŃine activităŃile
comunitare. Dar creşterea atribuŃiilor executivului
antrenează, într-un spaŃiu democratic, preocupări şi rezerve.
Şi aceasta, nu doar într-un sistem politic etatic şi în dreptul
său intern, ci şi în planul relaŃiilor comunitare de autoritate.
E adevărat că - dincolo de expresia uzitată prin care
Comisiei i se spune „guvern comunitar”, expresie
inadecvată dacă este luată ad litteram - natura ei de
instituŃie executivă a provocat, în istoria evoluŃiei sale,
diverse puneri în gardă, menite a preveni tentaŃiile
supraetatiste potenŃiale ale activităŃii sale. În acest sens,
pentru Charles de Gaulle şi, apoi, pentru Margaret Thatcher
Comisia nu era decât „Secretariatul în Europa Patriilor”, iar
pentru Jean Monnet - „un organ de tehnocraŃi” într-o
Europă a statelor dezvoltate. Dar, de pe poziŃii opuse, un
Walter Hallstein sau un Jacques Delors o priveau ca „un
guvern federal într-un stat federal european”32.
Prin competenŃe, structură şi funcŃii, Comisia nu
este însă nici una, nici alta. Chemată să îndeplinească
obiectivele comunitare, Comisia, în primul rând, aduce cu
sine acea diferenŃă specifică a ComunităŃilor faŃă de o
organizaŃie internaŃională clasică. Dacă dreptul
internaŃional consemnează şi organizaŃii dispunând de
ConferinŃe ale statelor membre, aşa cum ar fi Consiliul UE
privit din perspectivă internaŃională, totuşi nicio
organizaŃie internaŃională nu dispune de o instituŃie cu
rolul particular al Comisiei Europene 33 . Raportată la
Consiliul UE, ea nu poate fi redusă la un „Secretariat” sau
32 Cf. Gyula Fábián, lucr. cit., p. 167.

29
la o „Comisie Permanentă” a acestuia; Comisia este o
instituŃie comunitară şi a UE, cu funcŃii şi statut propriu,
nu organul excutiv al Consiliului. Nu Comisia UE, ci
Secretariatul General al Consiliului şi COREPER-ul
reprezintă Consiliul când acesta nu e întrunit. Totodată,
Comisia are capacitate normativă, actele sale normative
creând drepturi şi obligaŃii directe pentru statele membre şi
cetăŃenii lor34.
Înainte însă de a prezenta rolul efectiv al Comisiei,
se impun alte câteva precizări.
Numeroşi autori, nu numai din literatura
românească a problemei, apreciază Comisia ca fiind o
instituŃie „supranaŃională”. Ar fi redundant să dăm
exemple, numărul lor fiind copleşitor şi vădind o
mentalitate deformatoare. Dar de ce să confundăm, şi în
acest caz, atributele de comunitar şi supranaŃional? Am
desprins cu alt prilej că Uniunea şi ComunităŃile nu sunt o
construcŃie etatică în sine şi, prin aceasta, deasupra statelor
componente; ele sunt structuri instituŃionale cu regim
interetatic, dar şi cu acŃiune intraetatică, la baza lor stând
tehnicile de drept intern. În acelaşi timp, legitimitatea lor
Ńine de autoritatea delegată pe care o exercită prin voinŃa
institutivă a statelor constituante de viaŃă comunitară.
Originalitatea ComunităŃilor şi a UE nu stă - o afirmăm
iarăşi şi iarăşi - într-o ontologie necondiŃionată politic şi
juridic, capabilă să confere acestora calitatea de entităŃi
supraetatice, supranaŃionale şi izvoare de putere originară
şi autoritate supremă. Ontologia lor este de autoritate
derivată şi de natură funcŃională. În ordinea ei, Comisia
Europeană este şi ea, ca şi celelalte instituŃii, expresia
instituŃionalizată a funcŃiei de armonizare a politicilor
34 Ibidem.
30
etatic-naŃionale, cu care este înzestrată de statele înseşi. De
aceea, ne întrebăm şi aici: de ce a fi comunitar ar însemna
neapărat a fi supranaŃional? Confundarea lor este o eroare
teoretică, când nu o strategie federalistă ce deturnează
esenŃa Ideii europene. Aceasta din urmă nu face din întreg
ceva deasupra şi opus părŃilor prin supraordonare ierarhică;
întregul (aici ComunităŃile) este imanent părŃilor
institutive (aici statele membre), rezultă din ele şi le
serveşte.
Se susŃine, de asemenea, aproape la unison, că
fiecare instituŃie comunitară ar personaliza, potrivit
principiului reprezentării intereselor, un anume interes.
Care anume ar fi acesta, am arătat în altă ordine, când am
precizat, că nu acreditarea şi reprezentarea intereselor
diferite este menirea autentică a instituŃiilor comunitare,
cât conjuncŃia funcŃiilor diferite personificate de instituŃii în
scopul armonizării voinŃelor etatic-naŃionale, în beneficiul
reciproc al statelor şi naŃiunilor lor. Or, punctul de vedere
de largă circulaŃie, de care suntem obligaŃi să ne detaşăm
critic prin logica lucrurilor, se regăseşte într-un enunŃ care îl
acoperă tipic în următoarea formulare: „Comisia este o
instituŃie foarte importantă a sistemului instituŃional
comunitar, din moment ce reprezintă interesul comunitar
comparat cu interesul naŃional al fiecărui stat membru. Ea
este răspunzătoare de modul în care interesul comunitar
prevalează atunci când un stat membru sau Consiliul UE
ia(u) o decizie referitoare la realizarea obiectivelor
comunitare” 35 . Dacă cercetăm nu atât textul citat, cât
punctul de vedere ce-l dezvăluie şi care se regăseşte,
spuneam, în multe alte lucrări, observăm mai întâi că
35 Cornelia Lefter, Fundamente ale dreptului comunitar instituŃional, în
lucr. cit., p. 164.

31
importanŃa Comisiei este dedusă din opoziŃia interesului
comunitar faŃă de acela naŃional. Nu mai facem aici
fenomenologia interesului comunitar şi a celui naŃional; am
admis altundeva că cel dintâi are o valoare instrumentală în
raport cu al doilea, pe care în fond trebuie să-l susŃină şi să-l
consolideze prin acŃiunile sale ca interes general al statelor
membre, interes modelat şi promovat practic şi prin
eforturile Comisiei. În calitatea ei de instituŃie executivă,
Comisia ridică, pe cât este posibil la un moment dat,
interesul general de la starea de aspiraŃie colectivă la aceea
de realitate practică generalizată comunitar. Sub acest
aspect aşadar, legitimitatea interesului comunitar nu se
întemeiază în opoziŃia sa la acela naŃional, iar Comisia nu-l
confiscă pe cel dintâi ca să fie doar ea purtătoarea lui. În al
doilea rând, de ce scopul Comisiei ar fi să asigure
prevalarea, cum rezultă - a propri, a interesului comunitar în
realizarea obiectivelor ComunităŃilor? Nu ar trebui să se
preocupe în aceeaşi măsură de menŃinerea atribuŃiilor ei în
limitele de autoritate încredinŃată? Iată de ce, în raport cu
datele reale ale problemei, următorul enunŃ, din acelaşi tip
de enunŃuri precum acela comentat deja, ni se pare cel
puŃin superficial, dacă nu eronat: „Comisia are drept scop
principal pe acela de a asigura fiecărei ComunităŃi - parte a
Uniunii Europene - identitatea sa proprie, punând în
valoare interesele comunitare, mai presus de interesele
statelor membre (s.n. - I.H.), exprimând, astfel, interesele
fiecărei ComunităŃi în parte”36.
Pretinsa supranaŃionalitate a Comisiei nu-şi poate
găsi susŃinerea nici în afirmaŃia, cu rol de argument, după
care cea mai mare parte a personalului comunitar este
afectată instituŃiei executive pentru a-şi îndeplini
36Augustin Fuerea, InstituŃiile Uniunii Europene, în loc. cit., p. 69.

32
importantele-i atribuŃiuni37. E adevărat, există în prezent 27
comisari, iar în serviciul Comisiei lucrează multe mii de
angajaŃi, organizaŃi într-un aparat costisitor, cu 24 de
Directorate Generale, structurate piramidal, cu un număr
de servicii echivalente. Dar toate acestea pot evidenŃia
complexitatea gestiuni executive, implicit pericolul
birocraŃiei, tinzând să se autogenereze Kafkian, dar nu fac
proba autonomizării politice a aparatului tehnic, nici a
transformării tehnocraŃiei în supraetatism, într-o autoritate
supranaŃională care nu poate fi la rigoare decât o altă
structură etatică, indiferent de forma ei. Iar criteriile ferme
în desemnarea membrilor Comisiei, în primul rând
competenŃa lor recunoscută şi garanŃiile de independenŃă
faŃă de guvernele naŃionale, sunt criterii de profesionalism
şi obiectivitate politică şi administrativă, nu de amplasare
în şi apartenenŃă la o autoritate supranaŃională; ele vizează
capacitatea tehnică a aparatului comunitar al Comisiei, nu
natura ei pretins supranaŃională.
În concluzie, rolul executiv al Comisiei în cadrul
acŃiunilor comunitare presupune, de bună seamă,
autonomia ei în raport cu statele membre, autonomie
înŃeleasă însă de autori ca „independentă”. Aşa-zisa
independenŃă - car, în sens strict, este un atribut al
suveranităŃii - este, am văzut, o autonomie generatoare de
autoritate încredinŃată de tratatele institutive prin voinŃa
statelor; ea nu conduce, deci, la supranaŃionalitatea şi
suprastatalitatea prezumate de cei mai mulŃi doctrinari,
comentatori şi oameni politici.
37 Aşa cum susŃin, între alŃii, Octavian Manolache, în lucr. cit., pp. 119-
120, Marin Voicu, în lucr. cit., p. 31.

33
2. ComponenŃă, statut, proceduri decizionale
Membrii Comisiei sunt resortisanŃi ai statelor

Uniunii, aleşi după criterii de competenŃă şi garanŃii de
independenŃă. Deşi sunt naŃionali ai statelor componente,
comisarii38, adică membrii Comisiei, nu sunt reprezentanŃi
ai acestora în executivul comunitar. Ei nu solicită şi nici nu
acceptă - acesta este principiul - instrucŃiuni ale guvernului
naŃional ori ale oricărui alt guvern sau organism,
abŃinându-se totodată de la acele acŃiuni incompatibile cu
natura funcŃiilor ce le îndeplinesc. În acelaşi timp, statele
membre sunt Ńinute să asigure bunul şi nepărtinitorul
exerciŃiu al funcŃiilor executivului comunitar39.
Afirmând acestea, căutăm echilibrul înŃelegerii
lucrurilor. Promovarea interesului comunitar, adică, în
ultimă instanŃă, al interesului general al statelor şi
popoarelor constituante ale ComunităŃilor, nu trebuie să se
susŃină pe un mit: acela al neutralismului total, al
obiectivismului desnudat de orice suport opŃional şi
sentiment al apartenenŃei, la care, în fapt, cineva nu poate
renunŃa decât formal şi declarativ. În locul acestei
reprezentări necritice, idiliste asupra obiectivităŃii pretinse
membrilor Comisiei, verificabilă în forma, nu în fondul ei,
pledăm pentru acea obiectivitate reală şi realistă, nutrită nu
în neutralismul ipotetic al membrilor Comisiei (care poate fi
unul de faŃadă, propice duplicităŃilor suverane), ci în
implicarea lor deschisă pentru viabilizarea conŃinuturilor
de universalitate ale tuturor aspiraŃiilor şi intereselor,
38 Cuvântul comisar are pentru români, ca şi pentru popoarele ocupate

de Armata Roşie, o încărcătură absolut negativă, amintind de abuzurile
şi teroarea practicate de cei care purtau acet nume în cadrul trupelor
sovietice, ele însele terorizate de comisarii roşii.
39 Octavian Manolache, lucr. cit., pp. 119-120.
34
inclusiv acelea ale naŃiunii sau ale altei forme etnice de
apartenenŃă. Subiectivismul şi părtinirea se ascund acolo
unde de obicei nu se autodeclară; or implicarea militantă
rupe duplicitatea şi oferă criteriile prompte şi generoase de
evaluare a intenŃiilor şi faptelor care, astfel, se cern direct şi
vorbesc direct. Desigur, aceasta nu este în sine o soluŃie, ci
un mod de a vedea lucrurile şi de a renunŃa la falsa
problemă a obiectivităŃii declarate.
În mod justificat însă, membrii comisiei nu au
dreptul să desfăşoare, pe timpul mandatului, nicio altă
activitate profesională, lucrativă sau nu. Ei sunt obligaŃi, şi
după încetarea acestei calităŃi, să nu primească funcŃii şi
avantaje care le-ar pune în discuŃie, prin specularea poziŃiei
avute, corectitudinea şi loialitatea deontologică. În caz
contrar, Consiliul poate sesiza Curtea. Aceasta se pronunŃă,
în funcŃie de prima ori a doua situaŃie, pentru demisia din
oficiu şi, respectiv, pentru decăderea din dreptul la pensie
sau anularea altor beneficii.
Durata mandatului este de cinci ani, putând fi
reînnoit. Consiliul, reunit cu participarea şefilor de stat sau
de guvern, votează cu majoritate calificată persoana
desemnată ca preşedinte al Comisiei, urmând ca
Parlamentul să aprobe. Tot cu majoritate calificată este
adoptată lista viitorilor membri ai Comisiei, dar prin
acordul candidatului la preşedinŃia instituŃiei executive şi
în baza propunerilor făcute de fiecare dintre statele
membre40. Preşedintele şi membrii desemnaŃi sunt propuşi,
colectiv, aprobării Parlamentului. Acesta poate bloca lista
ca întreg, dar nu şi desemnarea unui membru al Comisiei,
fapt care evidenŃiază greutatea propunerilor făcute de
statele membre pentru lista de comisari. Odată acceptată
40 Ibidem, p. 120.
35
lista de către Parlament, Consiliul numeşte efectiv pe
preşedintele şi membrii Comisiei prin majoritate calificată.
Alinierea duratei mandatului Comisiei la durata
legislaturii Parlamentului European, făcută prin TM, a
întărit legătura politică directă cu Parlamentul ales
democratic; statutul Comisiei a fost revalorizat prin
sporirea legitimităŃii ei democratice 41 , odată ce la
legitimitatea rezultată din voinŃa statelor se adaugă şi aceea
a voinŃei popoarelor reprezentate de PE.
Protoculul privind extinderea UE, anexat TUE şi
TCE, prevedea că atunci când Uniunea va număra 27 state
membre, numărul comisarilor va deveni inferior numărului
statelor membre, ei fiind aleşi printr-un sistem de rotaŃie
fondat pe principiul egalităŃii, cu reglementări fixate de
Consiliu prin votul cu unanimitate. Totuşi, s-a admis că,
atunci când un stat aderă la Uniune, din acel moment un
cetăŃean al său să devină membru al Comisiei.
Membrii Comisiei sunt selecŃionaŃi din rândul
înalŃilor funcŃionari, al altor tehnicini, dintre reputaŃi
cercetători şi experŃi, precum şi, tot mai mult, dintre
oamenii politici. Dar creşterea, pe această cale, a
profesionalismului Comisiei nu conduce, cum totuşi se
susŃine 42 , la întărirea autorităŃii ei faŃă de Parlament şi
Consiliu. În acest plan de raporturi, autoritatea este de
ordin politic, nu tehnic-profesional, nu se reduce la
competenŃă, altfel atât de preŃioasă. Cu atât mai puŃin
creşterea profesionalismului membrilor Comisiei ar putea
slăbi autonomia lor („independenŃa”) faŃă de guvernul Ńării
native. Între cei doi factori nu este vreo legătură cauzală;
poate că lucrul s-a întâmpla când, dmpotrivă, un stat

36
desemnează un slab profesionist, rămas îndatorat politic
pentru propunerea care îl propulsează nemeritat.
Calitatea de membru al Comisiei încetează fie când
se încheie mandatul, fie când are lor demisia voluntară sau
aceea din oficiu ori, bineînŃeles, prin deces. Încetarea
mandatului se produce nu numai prin expirarea sa; reuşita
unei moŃiuni de cenzură duce la demisia în bloc a Comisiei,
explicată prin responsabilitatea ei politică43. Un membru al
Comisiei poate fi pus în situaŃia de demisionar şi de către
Curtea de JustiŃie, cum am văzut, la cererea Consiliului sau
a Comisiei, dacă a comis o faptă care pune sever în discuŃie
statutul său. Tratatul de la Nisa a specificat şi o altă
modalitate a demisiei: atunci când preşedintele o solicită, cu
condiŃia însă a aprobării colectivului colegial al Comisiei.
După aprobarea Comisiei de către Parlament,
preşedintele ei numeşte vicepreşedinŃii din rândul
membrilor (în număr de doi, acum).
InstituŃia executivă dispune de o competenŃă de
autoorganizare, fixându-şi regulamentul interior de
funcŃionare proprie, precum şi al aparatului său
administrativ (cu direcŃii generale, secretariat general,
diferite servicii comune pentru ComunităŃi şi chiar structuri
specifice constituite ad hoc pe anumite probleme. Toate
funcŃionează prin coordonare şi conlucrare pentru aplicarea
deciziilor Comisiei).
Comisia are un caracter colegial, apreciat drept
garanŃie a eficienŃei sale. Toate actele încredinŃate Comisiei
prin tratate - regulamente, decizii, propuneri - angajează
prin deliberare în comun răspunderea colegială:
răspunderea colectivă de ordin politic a membrilor ei. În
practică însă, din motive de eficienŃă, fiecărui membru îi
43 Octavian Manolache, lucr. cit., pp.125-126.

37
revine o responsabilitate determinată asupra cel puŃin
unuia dintre principalele sectoare de activitate ale
executivului comunitar. Cu toate acestea, colegialitatea
rămâne efectivă, oricare dintre comisari putându-se implica
şi în alte probleme decât acelea ce-i revin nemijlocit.
Colegialitatea impune luarea deciziilor în şedinŃă,
unde întrunirea este valabilă în raport cu numărul
membrilor prezenŃi, cerut de Regulamentul interior. Acesta
prevede şi procedura adoptării deciziilor. Luarea deciziilor
comportă patru modalităŃi 44 . Prima dintre ele constă în
luarea deciziilor în sedinŃe, convocate de preşedinte
săptămânal. Deciziile, dezbătute în baza propunerilor
unuia sau mai multor membri sunt adoptate cu majoritate,
oricare ar fi natura lor. Un membru al Comisiei poate fi
înlocuit de şeful cabinetului său, prezentându-i, la iniŃiativa
preşedintelui, opiniile. ŞedinŃele nu au caracter public.
DiscuŃiile fiind confidenŃiale, secretarul general participă la
şedinŃe numai dacă Comisia nu decide contrariul. A doua
modalitate dcizională - procedura scrisă, permite acordul
Comisiei asupra unei propuneri a unui membru sau mai
multor membri, dacă este susŃinută de Directoratul general
pe domeniu şi dacă primeşte aviz favorabil din partea
serviciului ei juridic. Membrii Comisiei primesc textul
propunerii, urmând ca într-un răstimp precizat să-şi
formuleze eventualele rezerve şi să propună amendamente.
Dacă o propunere nu întâmpină nicio rezervă în termenul
dat, se consideră adaptată. A treia modalitate de luare a
deciziilor este abilitarea, prin care Comisia împuterniceşte
pe unul ori mai mulŃi membri ai săi să întreprindă, în
limitele încredinŃate, acŃiuni administrative, înclusiv măsuri
44Prezentarea pe larg a problemei, în Octavian Manolache, lucr. cit.,

p.123 şi urm.
38
pregătitoare pentru o decizie ulterioară a Comisiei. De
asemenea, unul sau unii membri ai Comisiei pot primi
misiunea să formuleze textul definitiv al unui document
convenit în dezbateri, pentru a fi înaintat celorlalte instituŃii
comunitare. Cât priveşte a patra modalitate, delegarea, ea
permite Comisiei să încredinŃeze, cu respectarea exigenŃei
răspunderii colective, unele măsuri de management ori de
ordin administrativ directorilor generali ori şefilor de
serviciu, în condiŃii şi limite precizate. Abilitarea şi
delegarea nu afectează autoritatea şi puterea Comisiei,
chemată să răspundă pentru ele. La rândul ei, aplicarea
deciziilor Comisiei este şi ea normată în regulile de
procedură.
3. AtribuŃiile Comisiei
Tratatul CE enumeră în art. 155 atribuŃiile Comisiei,

reluate în TM şi în TA. Acel articol avea în vedere misiunile
Comisiei pentru asigurarea funcŃionării şi dezvoltării pieŃei
comune. Acestora li se adaugă însă şi alte dispoziŃii din
tratat. Abia ansamblul documentului este în măsură să
ofere o imagine sintetică asupra competenŃelor Comisiei şi
regrupării lor, evidenŃiind multifuncŃionalitatea
executivului comunitar şi, prin aceasta, originalitatea sa în
comparaŃie cu structuri quasiasemănătoare ale dreptului
intern sau internaŃional45.
Înainte de a trece în revistă funcŃiile Comisiei
(prezentate cu munuŃie în literatura problemei), se impune,
credem, o remarcă de principiu. Potrivit amintitului articol
al TCE, Comisia veghează la respectarea întocmai a
tratatelor. De aici, formularea uzitată după care Comisia

39
este, „gardianul tratatelor”. Autoritatea cu care este
împuternicită în acest sens instituŃia în cauză a fost şi este
nu o dată interpretată ca având o sursă şi fiind de natură
supraetatică. Dar lucrurile au, şi aici, o rigoare elementară,
aptă a fi exprimată şi logistic: dacă încheierea Tratatelor
este opera voinŃei Înaltelor PărŃi Contractante şi dacă
formarea instituŃiilor comunitare implicit a Comisiei, este
rezultatul lor, atunci Comisia apără Tratatele prin
împuternicirea statelor naŃionale şi se justifică funcŃional şi
instrumental prin acordul de voinŃă al statelor naŃionale.
Atunci de unde pretinsa fundamentare supraetatică, de
extracŃie federalistă şi natură supranaŃională a Comisiei?
Fiind organismul „cel mai comunitar”, deşi are prin TM şi
atribuŃii ce angajează nu numai primul pilon, Comisia nu
poate fi, nici ea, contrapusă statelor membre. Chiar şi în
situaŃia în care propune sau ia măsuri sancŃionatorii la
adresa statelor şi particularilor, o face prin acordul de
împuternicire institutivă dat de către state însele prin
tratate. Legat de aceasta, admitem că, repetând insistent un
enunŃ, îl transformăm într-un truism. Dar aici poate obosi
enunŃul care comunică un adevăr, nu adevărul însuşi,
susŃinut de conŃinutul lucrurilor.
Cu deschiderea propusă, să amintim funcŃiile
Comisiei, devenite, din motivele de mai sus, misiunile ei.
Comisiei îi revine în primul rând o misiune
generală de iniŃiativă. Ea are astfel şi monopolul iniŃiativei
legislative în UE46. Acesta nu este însă absolut; TM a statuat
că în materia politicii monetare, Consiliul nu se pronunŃă
asupra propunerilor făcute de Comisie decât după ce
Parlamentul şi Banca Centrală Europeană şi-au dat avizul.
Se constată, în cadrul procedurii legislative, tendinŃa
46 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, lucr. cit., p. 145.

40
dialogului direct între Parlament şi Consiliu 47 . Cu toate
acestea, de cele mai multe ori, Comisia e chemată să facă
propunerile în baza cărora Consiliul deliberează. Iar dacă
acesta nu statuează, Comisia îşi poate retrage propunerea,
susceptibilă de modificare pe întreg traseul procedurii de
adoptare a unui act comunitar. Retragerea trebuie însă
motivată, iar Parlamentul informat când operează
procedura consultării sale. În urma TCE, Comisia face
propuneri Consiliului, în vederea elaborării unui act
comunitar, nu numai la solicitarea statelor membre, ca până
atunci, ci şi a Parlamentului, cu majoritatea membrilor săi.
În acest fel, sporirea rolului Comisiei nu este rezultatul
concentrării „puterilor” ei; dimpotrivă, ea exprimă
interrelaŃionarea funcŃională a instituŃiilor pe fondul
democratizării lor.Propunerile sunt fundamentate în cadrul
departamentelor Comisiei, unde se apelează şi la experŃi
independenŃi. Sunt consultaŃi şi reprezentanŃi ai mediilor
socio-profesionale din arealul comunitar. S-a afirmat că
aplicarea principiului subsidiarităŃii limitează libertatea de
acŃiune a Comisiei, aceasta fiind obligată să argumenteze
temeinicia propunerilor făcute48. Credem că nu aceasta e
problema reală; justificarea raŃională a propunerilor e
necesară în toate cazurile. Dar de ce Comisia să dispună a
priori de o „libertate de acŃiune”? Desigur, formal ea trebuie
atribuită; dar exerciŃiul ei efectiv are a fi de fiecare dată
condiŃionat. Altfel, autoritatea ei decizională, sustrăgându-
se determinărilor, se poate justifica în sine şi pentru sine.
Subsidiaritatea în ordinea ei, pe fondul relaŃiilor Comisiei
cu statele membre, provoacă şi angajează multiplu
activitatea şi răspunderile instituŃiei executive. În acest
47 Ibidem, p. 146.
48 Ibidem.
41
sens, al aplicării condiŃionate în gestiunea execuŃională a
sistemului comunitar şi al UE, autoritatea, de înfăptuire
pragmatică, a Comisiei are a spori în beneficiul tuturor
factorilor sistemului. E o autoritate care sporeşte prin rolul
implicat, e indusă, nu revendicată şi confiscată a priori din
premise de sorginte federalistă. Autoritatea de statut se
redefineşte continuu prin autoritatea de rol; altfel se
abstrage condiŃiei sale reale, căreia îi poate contrapune una
juridic-formală, cu tentaŃii insular autarhice.
Comisia Europeană are şi o funcŃie49 de executare
şi respectare a ansamblului legislaŃiei comunitare. Până la
Actul Unic European, ea lua măsuri de executare a
normelor numai ca urmare a împuternicirii primite de la
Consiliu, deŃinător atât al puterii legislative cât şi executive.
Comisia a rămas executiv comunitar,în afara cazurilor în
care Consiliul îşi rezervă expres acest drept. ActivităŃile
executive ale Comisiei sunt şi diferite, şi numeroase; însăşi
calitatea de organ executiv operează, în cazul Comisiei, în
sens larg 50 . Dar Consiliul supraveghează demersurile
executorii ale Comisiei prin comitete de reprezentanŃi ai
guvernelor statelor membre. Ceea ce evidenŃiază şi în acest
cadru puternica împlinire voliŃională a statelor în
funcŃionarea instituŃiei comunitare în cauză şi în definirea
(conform supra) a tipului de autoritate de care dispune
Comisia, inaptă să genereze, în condiŃiile convenite, o
putere supranaŃională, de natură federală sau de orice altă
natură teoretic admisă. ReprezentanŃii guvernelor
alcătuiesc Comitetele consultative, Comitetele de gestiune
49 În sens strict, termenii funcŃie, atribuŃie, misiune, competenŃă au
accepŃii semantice diferite. În contextul în care îi folosim, ei sunt însă

luaŃi în nota lor comună, ceea ce îi face, aici, interşanjabili.
50 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, lucr. cit., p. 147.
42
şi Comitetele de reglementare. Comisia solicită şi
examinează avizul Comitetului consultativ cât priveşte
deciziile asupra pieŃei interne. Dacă se produce un eventual
dezacord, în scopul evitării blocajelor rămâne valabilă
opŃiunea Comisiei, asupra căreia are a se pronunŃa şi
Consiliul. Comitetele de gestiune pot interveni în
administrarea organizaŃiilor pieŃei comune în cadrul
Politicii agricole comune. Aici, un aviz negativ din partea
Comitetului atrage sesizarea Consiliului care, cu majoritate
calificată, poate hotărî soluŃii de execuŃie diferite în raport
cu cele ale Comisiei 51 . Comitetele de reglementare sunt
preocupate îndeosebi de reglementările în domeniul
produselor alimentare. Dacă avizul unuia sau altuia dintre
ele este negativ, trebuie sesizat Consiliul. Acesta, fie că
adoptă propunerea Comisiei (cu vot majoritar calificat), fie
că o modifică (prin vot bazat pe unanimitate). Dacă nu se
obŃine în Consiliu majoritatea statuată pentru una dintre
cele două situaŃii, atunci, în scopul prevenirii vidului
normativ, se aplică propunerea Comisiei. Sunt însă cazuri
în care Consiliul poate bloca o măsură propusă de Comisiei
doar prin votul cu majoritate simplă.
Comisiei îi revine şi funcŃia de asigurare a
repectării tratatelor de către statele membre şi agenŃii
economici, fie persoane fizice sau juridice. Ea
supraveghează totodată şi respectarea de către celelalte
instituŃii comunitare a dreptului comunitar originar şi a
celui derivat. În acest scop, ea poate, la limită, să declanşeze
şi o acŃiune în justiŃie împotriva acelui stat care nu ar aplica
tratatale. Comisia are o putere autonomă extinsă în ce
priveşte regulile de concurenŃă şi a ajutoarelor acordate de
stat. FuncŃia de control a Comisiei, menŃinută în TM şi în
51 Ibidem, p. 149.
43
TA, o îndreptăŃeşte la măsuri eficiente de informare şi
prevenire, dispunând de o largă capacitate de recomandare
şi avizare.
Comisia Europeană dispune şi de funcŃia de
decizie. Ea elaborează regulamente, emite directive şi
adoptă decizii atât prin efectul direct al Tratatelor, cât şi
prin delegare de competenŃă din partea Consiliului.
Comisia beneficiază şi în acest cadru de o largă autonomie,
îndeosebi în cadrul politicii concurenŃiale şi al controlului
modului de realizare a politicilor comune (precum în
transporturi, agricultură). De asemenea, ea are atribuŃii în
ce priveşte administrarea fondurilor Uniunii, a colectării
fondurilor proprii şi gestionării politicii protecŃioniste.
Sistemul resurselor proprii a înlocuit contribuŃiile statelor
membre şi are ca resurse taxe vamale, impozite agricole şi o
cotă-parte din produsul naŃional brut al statelor membre52.
În fine, Comisia are şi funcŃia de reprezentare a
ComunităŃii în unele negocieri externe. Încă Tratatul de la
Roma investea Comisia cu atribuŃii speciale în tratativele cu
terŃe state ori cu organizaŃii internaŃionale, purtate în
numele ComunităŃii. TM a circumscris limitele generale ale
competenŃei de reprezentare. Statele membre sunt
interesate direct de o calificată reprezentare, capabilă astfel
să le promoveze mai bine interesele în comparaŃie cu
negocierile purtate izolat.
Diversitatea atribuŃiilor Comisiei Europene

exprimă în fond complementaritatea misiunilor ei, întâlnită
în punctul de convergenŃă a ceea ce a fost numit interesul
comunitar. S-a spus, plecând de aici, că această instituŃie de
52 Mai pe larg, în Viorel Marcu şi Nicoleta Diaconu, lucr. cit., p. 151 şi
urm.
44
natură comunitară, dar şi cu rol pentru pilonii doi şi trei, ar
promova în gradul cel mai înalt spiritul comunitar53. Dar,
afară de faptul că interesul comunitar nu este, am văzut,
scop în sine, fiind şi trebuind să fie forma comunitar-
instituŃionalizată a interesului general al statelor şi
popoarelor Uniunii; mai exact, aşa cum am încercat să
acredităm, a idealurilor şi tablei de valori europene, spiritul
comunitar se justifică, şi el, numai ca spirit obiectivat al
tuturor factorilor angajaŃi în construcŃia civilizaŃiei Europei
unite.
53 Vezi, de exemplu, Roxana Munteanu, lucr. cit., p.221.

45
Capitolul III
Parlamentul European
1. Formarea Parlamentului European
Europa integrată nu putea fi o Europă democratică

în afara reprezentării parlamentare care avea să dea o
Europă parlamentară la nivelul Uniunii. Aceasta a fost
cauza partidelor politice democratice, a mişcărilor
prounioniste şi a sindicatelor necomuniste, angajate,
deopotrivă cu statele lor, în dialogul postbelic al
construcŃiei europene.
În fond, dincolo de proiectele politice şi
demersurile etatice care le anticipau şi, respectiv, le
pregăteau, structurile instituŃionale europene urmau să se
legitimeze în ultimă instanŃă în voinŃa europeneilor înşişi,
exprimată democratic prin vot universal. Dezideratul avea
să se împlinească în timp, nu însă fără dificultăŃi. Ele se
originau şi în rezistenŃa (vezi îndeosebi cazul Marii Britanii,
dar nu numai) la ideea unei Adunări parlamentare
puternice, asociată ideii de supranaŃionalitate. Avea să
treacă mai mult timp pentru a se înŃelege că sporirea rolului
instituŃiei parlamentare dă măsura implicării democratice a
voinŃei populare în politica ComunităŃilor şi a UE, fără să
46
alimenteze, prin aceasta, pretinsa supranaŃionalitate a
Parlamentului54.
ComunităŃile au dispus fiecare, de la crearea lor,
de câte o Adunare. ConvenŃia referitoare la unele instituŃii
comune ale ComunităŃilor Europene, din martie 1957,
Roma, stabilea, în locul celor trei Adunări, una comună,
numită, prin RezoluŃia din martie 1958, Adunare
Parlamentară Europeană. În 1962 ea se încununa cu titlul de
Parlament European, reluat în AUE, care îl consacră oficial.
Deşi TCE mai foloseşte şi denumirea de Adunare, TUE
generalizează formula de Parlament European.
Până în 1979, PE era desemnat de parlamentele
statelor membre. Din iunie 1979, acest rol a fost încredinŃat
votului universal. Faptul producea o noutate cu totul
deosebită: o adunare parlamentară cu caracter
internaŃional (aspect el însuşi novator) era aleasă prin vot
universal55. Până la această dată, delegaŃii Adunării erau
desemnaŃi după procedurile specifice fiecărui stat membru.
Astfel, în raport cu modul de desemnare, Germania, Belgia
şi łările de Jos fixau delegaŃii proporŃional cu mărimea
grupurilor parlamentare, în timp ce FranŃa, Italia şi
Luxemburgul aplicau regula majorităŃii absolute, cu
consecinŃe asupra reprezentativităŃii. În preajma alegerilor
54 Cu toate acestea, nu numai oameni politici ai începutului anilor ’50, ori

de mai încoace, cât şi comentatori de azi ai fenomenului condiŃionează
necesara afirmare instituŃională a Parlamentului European, a creşterii
rolului său de relaŃia direct proporŃională cu sporirea pretinsei sale
supranaŃionalităŃi, cum susŃine între alŃii şi Jean-Louis Burban (în
Parlamentul European, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1999, p. 6-7). Dar
implicarea electoratui prin reprezentare, departe de a fi, ea, sursă a
supranaŃionalităŃii şi a supraetatismului, este, dimpotrivă, factorul
prevenirii lor pentru că este puterea celor mulŃi exercitată reprezentativ
din interiorul structurii comunitare.
55 Jean-Louis Burban, Parlamentul European, în loc. cit., p. 9.
47
directe, Parlamentul devenise deja o adunare a tuturor
familiilor politice europene. Alegerea directă nu avea să
modifice prea mult structura sa politică, dacă trecem peste
excepŃia laburiştilor şi liberalilor, „beneficiari” ai sistemului
electoral britanic favorabil conservatorilor56.
Chemarea la urne, pentru alegerea PE, a
popoarelor Europei comunitare stârnea rezerve ori temeri
din partea unor orientări diferite. Federaliştii vedeau în
implicarea electoratului naşterea unei instanŃe de voinŃă
populară autorizată, susceptibilă să blocheze manevrele
federaliste pe linia creşterii puterilor şi autorităŃii Comisiei
în cadrul ComunităŃilor. La rândul lor, apărătorii valorilor
etatice naŃionale se temeau, înaintea alegerilor din 1979, că
Parlamentul ales şi-ar putea asuma un rol constituant,
arogându-şi competenŃe supraetatice, opuse statului-
naŃiune şi care să conducă spre un fel de State Unite ale
Europei. Deşi asemenea intenŃii nu au lipsit, totuşi
problema constituantei europene era o falsă problemă 57
măcar pentru că Adunarea era chemată să servească
ComunităŃile, a căror scopuri erau declarat economice, nu
politice, proprii prin definiŃie unei Constituante. Apoi,
Constituanta instituie, prin definiŃie, o putere originară,
ceea ce nu se regăsea în alegerile pentru PE, unde nu se
contesta legitimitatea autorităŃilor, a „puterilor” naŃionale.
Pe de altă parte, alegerile din iunie 1979 nu reuşiseră să fie
alegeri europene autentice, prezentându-se în realitate ca
secvenŃe însumate ale alegerilor naŃionale pentru
desemnarea delegaŃiilor naŃionale ce urmau să alcătuiască
PE. Cum s-a observat 58 , ele nu au dispus de un sistem
56 Ibidem, p. 12.
57 Ibidem, p. 48.
58 Ibidem, p. 49.
48
electoral comun, după cum nu au autorizat candidaturile
cetăŃenilor unui stat membru în celelalte ori accederea la
vot şi la eligibilitate pentru lucrătorii migranŃi. Cu toate
acestea, alegerile din 1979 au marcat definitiva reconciliere
europeană, concretizată spectaculos în desemnarea, prin
vot universal, a Parlamentului comun pentru popoarele
ComunităŃilor.
Istoria evoluŃiei Parlamentului European este
istoria afirmării rolului său în cadrul instituŃional
comunitar. De la un simplu organ consultativ, PE şi-a
marcat treptat statutul în raporturile interinstituŃionale prin
revizuirile succesive ale tratatelor institutive. Creşterea
însemnătăŃii sale ca for de reprezentare populară a redus
deficitul de democraŃie al sistemului comunitar. Între altele,
a sporit competenŃa bugetară a Parlamentului care,
împreună cu Consiliul, exercită autoritatea bugetară. În
1975 a fost convenită o procedură de conciliere între cele
două instituŃii în scopul adoptării legislaŃiei bugetare.
PE a beneficiat apoi, în urma Tratatului de la
Maastricht, de crearea procedurii de codecizie; dacă
organul legiuitor tradiŃional al ComunităŃilor era Consiliul,
acum PE dobândea funcŃia de colegislator. Totodată, s-a
extins procedura de cooperare şi aria de manifestare a
avizului conform. În acelaşi timp, sporea funcŃia de control
asupra Comisiei şi Băncii Centrale Europene. Tratatul de la
Amsterdam a simplificat procedura codeciziei şi a extins-o
la noi domenii, conferind astfel Parlamentului European un
statut major în sistemul instituŃional comunitar59.
Cât priveşte consemnarea şi interpretarea
fenomenului în cauză, literatura problemei înregistrează şi
59Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, Parlamente

europene, Editura FundaŃiei „România de mâine”, Bucureşti, 2003, p. 83.
49
punctul de vedere potrivit căruia, prin faptul că PE a
dobândit o putere reală de decizie, sistemul UE ar fi devenit
asemănător aceluia bicameral clasic, în care Consiliul
European ar reprezenta statele membre, iar Parlamentul
European - cetăŃenii60. Avem însă rezerve faŃă de această
interpretare, motivate în primul rând de faptul, amintit şi în
altă ordine, că paralela instituŃiilor comunitare cu cele
naŃionale nu poate fi decât parcimonioasă, altfel devine
reductivă întrucât compară realităŃi instituŃionale cu esenŃă
diferită de autoritate. Totodată, sistemul UE nu se reduce la
componenta lui legislativă ca să poată astfel fi comparat,
prin suprapunere, cu acela „bicameral clasic”, deci cu unul
dintre tipurile de structurare a legislativului naŃional. Afară
de aceasta, Consiliul are şi alte funcŃii decât aceea
legislativă. Şi peste toate acestea: unde, dacă nu într-un stat
federativ, statele sunt reprezentate într-una dintre camerele
parlamentului federal, în timp ce cetăŃenii, în alta? Or,
creşterea competenŃelor PE nu confirmă şi nu mobilizează
cu nimic în spiritul ideii federaliste ca bază a Uniunii
Europene. Să mai adăugăm şi faptul că cetăŃenia UE nu e de
extracŃie federalistă, precum e în cazul în SUA; ea nu apare,
cum am văzut, ca o valoare politică deasupra ori alături de
cetăŃeniile federate care, acolo, nu se disting între ele după
criteriul naŃionalităŃii. CetăŃenia UE s-a născut juridic şi
urmează să se consolideze politic şi psihologic prin
diferenŃele care unesc, care se păstrează ca diferenŃe
întemeietoare de convergenŃe. ConvergenŃa reală este
numai acolo unde diferenŃele naŃionale există şi au temei
real; dincolo de ele nu rămâne decât uniformitatea
entropică a vidului universalist. Avem aici câteva motive
care ne interzic să primim necritic comparaŃii şi paralele de
60 Ibidem.
50
felul celei acum discutate, făcută şi ea, poate, din intenŃii
analitic-gnoseologice, nu neapărat ideologice, dar care
induce concluzii inacceptabile.
Pe de altă parte, dacă Parlamentul European a
dobândit o legitimitate directă prin evoluŃia naturii
reprezentativităŃii sale de la desemnare la alegerea directă
a parlamentarilor, legitimitatea sa nu este în nici un caz una
de ordinul puterii revendicată supranaŃional şi transetatic,
eventual federalist. VoinŃa politică a cetăŃenilor UE nu
poate fi ruptă de voinŃa politică a cetăŃenilor, aceiaşi, ai
patriilor UE, care patrii stau sub autoritatea publică,
deopotrivă politică şi juridică, a fiecărui stat membru. Este
evident că legitimitatea directă a PE nu-l autonomizează
absolut, ca putere primară autoinstituită în acest caz
supranaŃional, eventual federal. Cu toate acestea, membrii
PE nu pot fi mandataŃi de guvernele statelor cu îndeplinirea
anumitor instrucŃiuni; ei reprezintă popoarele lor şi, pe
măsura formării grupurilor de partide politice la nivelul UE,
tind să reprezinte opŃiuni politice concentrice la nivelul
popoarelor ComunităŃii.
2. ComponenŃă, organizare şi funcŃionare
PE dispune de trei sedii de lucru, rezultat al

evoluŃiei ComunităŃilor, dar şi al compromisului statelor
membre. La Strasbourg se desfăşoară cele 12 perioade ale
sesiunii anuale, inclusiv aceea pentru votarea bugetului
comunitar. Bruxelles este locul sesiunilor plenare adiŃionale
iar la Luxemburg funcŃionează Secretariatul general al PE şi
serviciile adiacente.Durata legislaturii PE este de 5 ani,
aceeaşi cu a mandatului parlamentarilor. Dintre instituŃiile
comunitare, PE este aceea în care deliberarea este publică.
51
Până la aplicarea Tratatului de la Nisa, numărul
total al parlamentarilor a fost fixat la 626. Tratatul de la
Amsterdam hotărâse ca numărul lor maxim să nu fie mai
mare de şapte sute, din raŃiuni de eficienŃă. Viitoarele
extinderi nu aveau să sporească numărul
europarlamentarilor, ci să ducă la redistribuirea lor în
limitele fixate. TN a fixat totuşi ultima cifră la 732, în raport
cu presiunile extinderii UE. Tabelul pentru o Uniune de 27
state membre se prezintă astfel: Germania - 99; Marea
Britanie, FranŃa şi Italia - fiecare câte 72; Spania şi Polonia -
câte 50; România - 30; Olanda - 25; Grecia, Belgia şi
Portugalia - câte 22; Cehia şi Ungaria - câte 20, Suedia - 18;
Bulgaria şi Austria - câte 17; Slovenia, Danemarca şi
Finlanda - câte 13; Irlanda şi Lituania - câte 12; Letonia - 8;
Slovenia -7; Estonia, Cipru şi Luxemburg - câte 6; Malta - 5.
Consiliul a recomandat în 2002 statelor membre ca
alegerea parlamentarilor să se facă conform principiului
reprezentării proporŃionale, cu sistemul de liste sau votul
unic transferabil.
Calitatea de parlamentar european este
incompatibilă cu aceea de membru al oricărei alte instituŃii
comunitare ori de funcŃionar în instituŃii şi în organele lor.
Odată cu alegerile pentru PE din 2004, a intervenit şi
incompatibilitatea calităŃii de europarlamentar cu aceea de
parlamentar naŃional (cu derogări temporare pentru Marea
Britanie şi Irlanda).
Membrul PE nu e legat de un mandat imperativ; el
acŃionează independent, în interesul binelui public. Se
poate însă încadra în grupurile parlamentare ale PE; ele
concentrează opŃiuni politice la nivel comunitar. Neavând
caracter imperativ, mandatul parlamentarului nu poate fi
52
revocat. Irevocabilitatea este garanŃia independenŃei 61 .
Totodată, mandatul, fiind personal şi netransmisibil, nu
poate fi cedat, înlocuit sau substituit, nici exercitat prin
corespondenŃă.
În baza imunităŃilor care incumbă calităŃii lor de
parlamentari, aceştia se bucură de libera circulaŃie, de
imunitatea personală pe timpul mandatului, şi de imunitate
de jurisdicŃie penală; membrii PE nu pot fi cercetaŃi, reŃinuŃi
ori urmăriŃi pentru opiniile şi votul exprimat în exerciŃiul
reprezentări parlamentare. Dar imunitatea nu este operantă
în situaŃii de flagrant delict, după cum nu poate bloca
ridicarea ei de către PE, conform procedurii adoptate.
Referitor la situaŃia financiară personală, deputaŃii
PE rămân supuşi obligaŃiilor statului membru de care
aparŃin. Diversitatea culturilor parlamentare de la Ńară la
Ńară a făcut dificilă elaborarea, altfel necesară, al unui statut
al parlamentarului european 62 . Cu toate acestea,
Parlamentul a adoptat un astfel de statut în septembrie 2005.
El inseră, pe lângă exigenŃele amintite ale calităŃii de
parlamentar european (natura mandatului, incompa-
tibilităŃi, imunităŃi şi facilităŃi) şi o altă prevedere de mare
importanŃă: acordul asupra demisiei din mandat înainte de
expirarea sa ori la sfârşitul unei legislaturi este nul şi
neavenit63.
PE se organizează în conformitate cu
Regulamentul interior.Autoorganizarea sa a fost consfinŃită
încă prin Tratatul de la Roma instituind CEE. Regulamentul
se adoptă cu majoritatea membrilor constituienŃi. În timp, el
61 Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, lucr. cit., p.
90.
62 Jean-Louis Burban, lucr. cit., p. 110.
53
a cunoscut modificări în acord cu evoluŃia instituŃiei
parlamentare europene.
Parlamentul are ca organe de conducere Biroul
Permanent, ConferinŃa preşedinŃilor, ConferinŃa preşe-
dinŃilor comisiilor şi ConferinŃa şefilor tuturor delegaŃiilor
interparlamentare.
Compus din preşedinte, 14 vicereşedinŃi şi 5
chestori, Biroul răspunde de anteproiectul bugetului
Parlamentului, precum şi de problemele privind
desfăşurarea lucrărilor, de ordin administrativ, de
organizare şi personal. Aici există o similitudine cu
atribuŃiile birourilor permanente ale parlamentelor
naŃionale64. Preşedintele şi vicepreşedinŃii sunt aleşi pentru
doi ani şi jumătate. Chestorii au rol consultativ.
Preşedintele este reprezentantul PE atât în situaŃii oficiale,
cât şi în relaŃiile internaŃionale, conduce şedinŃele Biroului
şi ConferinŃa preşedinŃilor. Preşedintele, pe timpul
exerciŃiului funcŃiei sale, nu participă la dezbateri; în
situaŃia când intervine totuşi, îi ia locul un vicepreşedinte.
Hotărârile comune ale Parlamentului cu Consiliul, adoptate
în cadrul procedurii de codecizie, sunt semnate de
Preşedintele PE şi de acela al Consiliului UE. Preşedintele şi
preşedinŃii grupurilor politice alcătuiesc ConferinŃa
preşedinŃilor, angajată în organizarea activităŃii PE, în
planificarea legislativă şi în relaŃiile interinstituŃionale
comunitare sau cu organisme din afara ComunităŃii. La
rândul ei, ConferinŃa preşedinŃilor comisiilor reuneşte
preşedinŃii comisiilor permanente şi ai acelora temporare.
Cele 20 de comisii permanente dau continuitate vieŃii
parlamentare între sesiuni. Comisiile temporare şi de
64 Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, lucr. cit., p.
93.
54
anchetă se instituie, potrivit TUE, la cererea unei pătrimi
dintre membrii PE. Lucrările comisiilor nu sunt de regulă
publice, însă nevoia transparenŃei lor le pot face publice
prin hotărârea membrilor acestora.
Grupurile politice desemnează delegaŃiile
interparlamentare. Un astfel de grup poate lua naştere dacă
numără membri aleşi din cel puŃin jumătate dintre statele
membre. Un deputat nu poate face parte în acelaşi timp din
diferite grupuri politice. În urma alegerilor parlamentare
din 2004 pentru PE s-au configurat şapte grupuri politice,
plus nealiniaŃii: Partidul Popular European (democrat-
creştin) şi DemocraŃii Europeni (PPE-DE); grupul Socialist
la Parlamentul European (PSE); AlianŃa DemocraŃilor şi
Liberalilor pentru Europa (ALDE); grupul Verzilor/AlianŃa
Liberă Europeană (Verts/ALE); grupul Confederativ al
Statelor Unite Europene/ Stânga Verde Nordică
(GUE/NGL); grupul IndependenŃei şi DemocraŃiei
(IND/DEM); grupul Uniunii pentru Europa NaŃiunilor
(UEN)65.
Grupurile politice sunt multinaŃionale. Ele reunesc
aleşi din peste o sută de partide politice. După cum s-a
constatat, la nivelul PE are loc un fel de resorbŃie a
disputelor naŃionale în favoarea regrupării ideologice 66 .
Totuşi, grupurile politice nu sunt monolitice în exprimarea
votului; cu prilejul dezbaterii unor probleme vitale (buget,
preŃuri agricole etc.), reapar uneori clivaje naŃionale sau
voturi ”naŃionale”; parlamentari din aceeaşi Ńară, deşi fac
parte din grupuri diferite în PE, votează împreună
împotriva altora din altă Ńară, coagulaŃi şi ei după
apartenenŃa naŃională. Faptul acesta este apreciat drept o
65 Octavian Manolache, lucr. cit., pp.101-102.

55
curiozitate, ceva bizar. Credem însă că el are o logică
imanentă, de ordinul opŃiunilor naŃionale care, în situaŃii
anume, devansează opŃiunile partinice şi combinaŃiile
ideologice.
3. AtribuŃiile Parlamentului European
AtribuŃiile PE, aşa cum se configurează în prezent,

sunt rezultatul evoluŃiei sale în cadrul relaŃiilor
interinstituŃionale comunitare. Creşterea rolului PE nu a
fost un rezultat de la sine produs; ea exprima voinŃa
politică a tuturor factorilor interesaŃi de mersul integrării
auropene. AtribuŃiile PE sunt manifestarea funcŃională a
rolului său efectiv. Ele alcătuiesc un sistem de competenŃe,
reciproc condiŃionate, dar şi intercondiŃionate în relaŃiile de
autoritate, de „putere” ale PE cu celelalte instituŃii.
Tabloul atribuŃiilor PE cuprinde participarea la
adoptarea de acte comunitare după proceduri stabilite,
elaborarea avizelor conforme şi acordarea de avize
consultative.De asemenea, în baza unei prevederi a TM, PE
poate cere Comisiei, la solicitatea majorităŃii deputaŃilor, să-
i prezinte propuneri asupra problemelor care ar impune
normarea comunitară în scopul aplicării Tratatului.
Totodată, PE dezbate în şedinŃă deschisă reportul general
anual înaintat de Comisie, putând introduce o moŃiune de
cenzură împotriva instituŃiei executive. Alături de aceste
competenŃe expres stabilite, PE este în măsură să adopte
rezoluŃii pe orice aspecte ale vieŃii comunitare sau să facă
recomandări de acŃiune guvernelor naŃionale.
56
3.1. AtribuŃiile normative ale PE
Deşi sunt în creştere, atribuŃiile normative ale PE

sunt totuşi mai restrânse decât acelea ale unui parlament
naŃional. IniŃial, PE aviza propunerile înaintate de Comisie
către Consiliu. Avizele nu erau însă angajante. Dar, atunci
când Curtea de JustiŃie a procedat la sancŃionarea
Consiliului pe motivul nesolicitării Avizelor PE ori când
actul normativ pentru care se obŃinuse Avizul suporta
modificări de fond pentru care PE nu mai era solicitat să
reavizeze, s-a putut observa creşterea rolului PE. Ca urmare,
încă din anii ’70 s-a instituit ca regulă practică însoŃirea
oricărei propuneri a Comisiei de solicitarea Avizului PE67.
Actul Unic European a contribuit la concertarea
efectivă a Consiliului Comisiei şi PE în această privinŃă.
Deşi Consiliului îi revenea ultimul cuvânt în adoptarea
actelor normative cu caracter general, totuşi AUE prevedea
condiŃia cooperării cu PE, cu atât mai semnificativă cu cât
ea privea acele acte normative menite să reglementeze piaŃa
internă, deci „nucleul dur al integrării”68.
TCE, în noua redactare (1992), vorbeşte despre
adoptarea „împreună”, de către Consiliu şi PE, a unor
categorii de acte normative, pe baza propunerii Comisiei, în
urma căreia, prin majoritate calificată şi cu Avizul PE,
Consiliul o adoptă ca „PoziŃie Comună”. PE, hotărând cu
majoritate absolută, poate să-şi exprime dezacordul cu
PoziŃia Comună şi să facă amendamente după o procedură
menită să deblocheze activitatea normativă.
Tratatul de la Amsterdam menŃine cooperarea şi
adoptarea în comun - PE şi Consiliu - a diferitelor acte

68 Ibidem, p. 137.
57
normative, lărgind sfera problemelor de competenŃă
normativă comună.
Analiştii au remarcat faptul că, dincolo de ceea ce
pare a fi doar un rol contributiv, participativ, nu unul
efectiv decizional al PE la activitatea normativă comunitară,
se manifestă propriu-zis un drept de codecizie al
Consiliului şi PE, statuat prin modificările făcute de TM, la
care s-a adăugat accelerarea procedurii în cauză odată cu
TA 69 . Cu toate acestea, PE nu are monopolul activităŃii
legislative comunitare. Faptul în sine e deplâns de unii
autori şi politicieni, fiind privit ca un deficit democratic al
ComunităŃii şi al UE. Dar odată ce structurile de autoritate
delegată instituŃiilor comunitare nu le conferă acestora
autoritate etatică, competenŃele lor sunt instituite prin
tratatele convenite de state, nu prin autoasumare. Aceasta
din urmă operează doar în redistribuirea lor
interinstituŃională şi are şi ea un spaŃiu de joc pendinte de
tratate. DemocraŃia nu are sens, acolo unde este, decât în
raport cu organizarea etatică, în cadrul căreia, numai,
poporul îşi exprimă voinŃa. ComunităŃile şi UE nu sunt,
repetăm un lucru simplissim, state sau formaŃiuni de state,
ci structuri interetatice pe de o parte (pilonii doi şi trei) şi
intraetatice (pilonul unu, comunitar). Originalitatea lor nu
este creatoare de un nou stat în raport cu statele membre
ale ComunităŃii şi UE. În aceste condiŃii, relatul organic al
democraŃiei PE rămân tot statele naŃionale; numai în raport
cu structura generativă a democraŃiei lor interne ca regim
politic se poate construi şi defini până la urmă democraŃia
PE. Aşa-numitul deficit democratic, existent, e drept, în alte
componente ale vieŃii comunitare, ascunde, aşadar, un alt
fenomen. Dar şi o altă problemă: vestejirea cu atâta energie

58
a „deficitului democratic” parlamentar în Comunitate nu
este de fapt decât nostalgia nedeclarată, poate şi
neconştientizată în unele cazuri, după o supraconstrucŃie
etatică, eventual federativă, peste fiinŃa statelor membre.
Dar oare grupul Confederativ al Statelor Unite Europene,
prezenŃă politică activă în PE, este numai o nostalgie? El
este efectiv o mişcare politică, cu obiective care nu au
crescut, orice s-ar spune, din consultarea democratică a
voinŃei popoarelor UE. Cât de puŃină democraŃie poate fi
acolo unde se clamează democraŃia!
3.2. CompetenŃe bugetare ale PE
ComunităŃile Europene au la dispoziŃie surse

bugetare proprii, precum suprataxele agrare, taxele vamale,
un procent din taxa pe valoare adăugată obŃinută la nivelul
statelor membre, o parte stabilită de contribuŃie de la fiecare
stat în raport cu produsul intern brut. Există însă şi surse
constând în impozitul pe salariul funcŃionarilor comunitari,
încasările din amenzi şi taxe70.
Anul bugetar se suprapune anului calendaristic.
Din 1999, bugetul comunitar este cuantificat în euro.
Bugetul se adoptă prin procedura de codecizie
Consiliu-Parlament. Comisia centralizează proiectele de
buget elaborate până la 1 iulie de instituŃiile comunitare,
alcătuieşte un proiect preliminar de buget, înaintându-l
până la 1 septembrie Consiliului şi Parlamentului. La
rândul său, Consiliul configurează un proiect de buget,

59
înaintat, până pe 5 octombrie, PE, care în termen de 45 de
zile trebuie să-şi exprime punctul de vedere71.
În funcŃie de caracterul obligatoriu ori
neobligatoriu al cheltuielilor bugetare 72 , PE îşi exercită
diferenŃiat atribuŃiile bugetare.łin de cheltuielile obligatorii
(care au ponderea de 66% din buget), Fondul Agricol
European de GaranŃii, Fondul European de Dezvoltare şi
angajamentele externe ale Uniunii. Cele neobligatorii
vizează cheltuielile cu personalul şi chiriile, dar şi Fondul
Regional de Dezvoltare, Fondul Social European, mediu,
transport, cercetare ş.a.
Cu majoritatea membrilor săi, PE are dreptul să
facă amendamente la capitolele din buget privitoare la
cheltuielile neobligatorii. Pentru modificări aduse acelora
obligatorii, PE are nevoie de majoritate absolută la vot.
Consiliul, primind proiectul de la PE, îl analizează cu
Comisia, putând modifica un amendament al
Parlamentului numai cu majoritate calificată. În situaŃia în
care Consiliul nu acceptă modificările cerute de PE ori
modifică vreun amendament al acestuia, proiectul de buget
se întoarce la Parlament. Acesta poate schimba ori respinge
modificările făcute de Consiliu amendamentelor sale,
adoptând bugetul cu o majoritate calificată de 3/5 din
voturile exprimate. Procedura cuprinde în detaliu şi alte
aspecte tehnice, comentate în amănunt în literatura
problemei. E necesar însă să reŃinem ca semnificaŃie a
minuŃiei procedurale că ea constituie suportul tehnic al
asigurării unui echilibru în difuziunea, completarea şi
71 Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, lucr. cit.,
pp. 108-110.
72 Sunt obligatorii cheltuielile statuate în tratate sau în actele normative
elaborate în baza tratatelor; celelalte cheltuieli sunt neobligatorii.

60
condiŃionarea reciprocă a competenŃelor, astfel încât să se
asigure buna funcŃionare a instituŃiilor comunitare, în acord
cu voinŃa statelor, ca voinŃă originară a tratatelor institutive.
Executarea bugetului cade în sarcina Comisiei,
obligată totodată să facă o dare de seamă anuală pentru
celelalte două instituŃii asupra costurilor execuŃiei bugetare
pe anul anterior.
Rolul nemijlocit al PE în adoptarea bugetului
exprimă dreptul său decizional individual în această
materie73. Cu toate acestea, PE nu poate aproba norme care
să reglementeze resursele comunitare; Consiliul este acela
care aprobă resursele proprii ComunităŃilor. Aşa cum s-a
observat, Parlamentul European controlează efectuarea
cheltuielilor ComunităŃilor, dar nu-şi exercită competenŃa
asupra resurselor acoperitoare74.
3.3. AtribuŃii de anchetă şi de mediere
Dacă PE ia cunoştinŃă despre afirmaŃii şi informaŃii

privitoare la producerea unor fapte grave, inclusiv
infracŃiuni, în aplicarea dreptului comunitar şi dacă acestea
nu fac obiectul preocupărilor unei autorităŃi jurisdicŃionale,
atunci se constituie, la solicitarea unui sfert dintre
parlamentarii care s-au arătat convinşi de oportunitatea
demersului, o Comisie temporară de anchetă, chemată să
analizeze faptele prezumate şi să comunice PE concluziile
printr-un raport. PE urmează să-l dezbată şi să se pronunŃe.
Sesizarea faptelor infracŃionale ori de rea administrare se
poate face, după cum permite interpretarea textului în
cauză din TCE, în orice modalitate şi de către orice

61
persoană - fie fizică, juridică -, precum şi de către instituŃii
şi organisme comunitare şi, nu în ultimul rând, de către
statele membre. Parlamentul, Consiliul şi Comisia stabilesc,
prin acord comun, modul de realizare a anchetei (conform
unei Decizii comune din martie 1995). Această exigenŃă
procedurală, oricât de colaterală ar părea, este menită, şi ea,
să asigure echilibrul funcŃiilor în relaŃiile de autoritate şi de
realizare a competenŃelor, pentru a evita ceea ce am putea
numi depolarizarea relaŃiilor de autoritate („de putere”), cu
efecte perturbatoare asupra echilibrului inter-instituŃional.
TCE asigură, în conformitate cu art. 194 şi art. 195,
şi dreptul de petiŃionare, revenind oricărui cetăŃean al
Uniunii sau oricărei persoane (fizice/juridice) rezidente sau
cu sediul statutar într-unul dintre statele membre. Dreptul
de petiŃionare a fost apreciat ca o noutate absolută în
dreptul comunitar, în urma modificărilor produse prin IM75.
PetiŃiile, înaintate Parlamentului în mod individual sau în
asociere, trebuie să vizeze un aspect semnificativ din viaŃa
ComunităŃii, care, totodată, afectează nemijlocit autorul
(autorii) petiŃiei.
Un rol important în această materie joacă
mediatorul (ombudsman), împuternicit să primească şi să
examineze plângerile din partea persoanelor susmenŃionate.
Mediatorul este desemnat după fiecare alegere a PE, pe
intervalul legislaturii, cu mandat reînnoibil. El îşi
desfăşoară activitatea în deplină independenŃă faŃă de
instituŃiile comunitare sau naŃionale. Misiunea sa este
incompatibilă cu orice activitate profesională. În iulie 1995,
prin Decizie a PE, a fost desemnat primul mediator. PE
fixează statutul şi condiŃiile activităŃii mediatorului, luând

62
avizul Comisiei şi aprobarea Consiliului76. Acest triunghi al
intercondiŃionării decizionale probează aceeaşi necesară
preocupare, deja amintită, de a preveni depolarizarea
relaŃiilor de autoritate dintre instituŃiile comunitare în
favoarea uneia dintre ele.
3.4. CompetenŃe de supraveghere şi control
Controlul exercitat de Parlamentul European

asupra altor instituŃii comunitare este de natură politică. El
angajează aşadar voinŃa politică. Aceasta este până la urmă
voinŃa alegătorilor unionali, reprezentată, prin medieri
partinice, în PE. Ceea ce face ca autoritatea Parlamentului
să fie nemijlocit una de reprezentare politică, conferindu-i
de jure atribuŃii de control.
Controlul priveşte mai ales Comisia Eureană. La
cererea lor, membrii ei pot fi audiaŃi, în numele Comisiei,
după procedura orală. EurodeputaŃii sau PE ca instituŃie
adresează întrebări Comisiei ori membrilor săi. Totodată,
PE pune în dezbatere publică Raportul general anual al
Comisiei, supunând aprecierilor şi observaŃiilor critice ale
deputaŃilor eventualele neajunsuri ale activităŃii ei. O altă
modalitate de supraveghere şi control o constituie
„moŃiunea de cenzură”. Dacă trece, prin votul a 2/3 dintre
membrii PE, Comisia este revocată77. Revocarea Comisiei,
dincolo de ceea ce la prima vedere pare a fi un seism pentru
ComunităŃi, nu are, s-a constatat 78 , un efect pe măsură;
Comisia nu este executivul în sens plin, ci mai degrabă
Consiliul, pe care însă PE nu-l poate demite. Demisia
76 Ibidem, p. 107.
63
Comisiei nu echivalează cu demisia unui guvern naŃional;
ea este de fapt un „executiv derivat”, „tehnic”79. Iar noua
Comisie nu este numită de PE, ci de guvernele statelor
membre.
Controlul politic al PE se exercită şi asupra
Consiliului, chemat şi el să prezinte raport de activitate.
În legătură cu funcŃia de control a Parlamentului,
orientată îndeosebi asupra Comisiei, s-a exprimat punctul
de vedere că relaŃia de confruntare a priori Parlament -
Comisie ar fi anormală, chiar hilară, întrucât ambele ar
reprezenta aceleaşi interese ale comunităŃii, opozantul lor
trebuind să fie Consiliul, purtător al intereselor naŃionale80.
Iată şi aici concluzii discutabile sau chiar false probleme, la
care se ajunge tot datorită amintitei contrapuneri a
intereselor comunitare celor naŃionale. Dacă s-ar accepta că
cele dintâi sunt forma comunitar vehiculată şi recunoscută
a înseşi intereselor naŃionale, atunci nu s-ar mai contesta
opoziŃia dintre PE şi Comisie, reală, dar raŃională în esenŃa
sa, pentru funcŃionarea instituŃiilor comunitare. Această
opoziŃie rezidă în distribuirea competenŃelor lor, astfel încât
să se asigure un echilibru al condiŃionărilor şi limitărilor
reciproce, menite să evite polarizarea „puterilor” spre una
dintre ele. Orice echilibru este un echilibru de forŃe, deci
al tensiunilor dintre ele. El se susŃine prin aceste tensiuni şi
totodată le domină întrucât se originează în voinŃa statelor
membre, în măsură să aşeze „puterile” delegate instituŃiilor.
Aici, ar fi „hilar”, dimpotrivă, să acceptăm clivajul dintre
Consiliu, ca reprezentant al statelor, pe de o parte, şi
Comisie şi Parlament, pe de altă parte. Falsa problemă este
Ibidem.
79
Opinie exprimată mai tranşant, în raport cu alŃi autori, de către Iordan

80
Gheorghe Bărbulescu, în lucr. cit., p. 141.

64
de a vedea în Consiliu opozantul celor două pe motiv că
interesele comunitare ar trebui să fie în opoziŃie cu cele
naŃionale, apărate de Consiliu. Dacă PE şi Comisia ar
contraveni prin tentaŃie federalistă şi abuz federalizator
misiunilor încredinŃate de tratate, abia atunci - lucru de
neadmis în raport cu interesele naŃionale, tutelare - am avea
de-a face cu o problemă adevărată. Pe de altă parte, nu
putem plasa PE, datorită naturii sale de instituŃie aleasă, de
reprezentare a voinŃei electoratului, în sfera intereselor
„pur” comunitare, dacă acestea ar exista ca atare;
Parlamentul aduce cu sine în dialogul instituŃiilor
comunitare încărcătura definitorie a intereselor alegătorilor,
interese de sorginte inerent naŃională, fie că reunoaşterea
acestui elementar adevăr place sau nu place unora sau
altora.
3.5. AtribuŃiile consultative ale PE
Tratatul de la Maastricht prevede în diferite

articole situaŃiile în care Consiliul European este obligat la
consultarea Parlamentului. În funcŃie de materia
reglementării, PE dă un aviz conform ori numai un aviz
consultativ. Avizul conform este dat mai rar. În cazul că nu
consultă PE, Consiliul adoptă o decizie care este lovită de
nulitate. Cum rezultă, consultarea PE nu e o formalitate.
Deoarece oferă, în ordinea ei, garanŃiile necesare
echilibrului funcŃional în procesul de decizie comunitară,
consultarea a devenit o exigenŃă de jure81.

65
3.6. AtribuŃii jurisdicŃionale
PE poate să-şi asume şi poziŃia de parte într-un

litigiu, ca reclamant (îndeosebi dacă reclamă încălcarea unei
competenŃe atribuite, precum într-o acŃiune de anulare a
unui act comunitar emis fără consultarea sa) sau ca pârât.
Practica CurŃii de JustiŃie a admis şi posibilitatea să invite
PE pentru a furniza informaŃii.
Statutul jurisdicŃional al PE prezintă importanŃă,
între altele, pentru afirmarea drepturilor cetăŃeanului
european; legiuitorul este chemat să răspundă pentru
caracterul neconstituŃional al unei reglementări sau pentru
omisiunea de reglementare82.
3.7. Câteva concluzii
AtribuŃiile în extindere ale PE dovedesc rolul

crescând al acestei instituŃii alese de electoratul statelor UE
în viaŃa comunitară şi a Uniunii. În fond, vocea popoarelor
trebuie nu numai să fie auzită; ea are a se exprima
instituŃional prin PE în construcŃia comunitară şi în
procesul integrativ unional, mai larg. Asocierea crescândă a
PE la ritmurile sporite ale cooperării şi-a găsit susŃinerea
necesară şi în voinŃa guvernelor naŃionale. Să ne amintim că
încă în 1974 Consiliul European împuternicea Parlamentul
la interpelarea Consiliului UE pe domenii ale cooperării
politice. Pe de altă parte, lărgirea ComunităŃii prin aderarea
unor noi state, având să zdruncine mitul că ar deveni, prin
ea însăşi, un factor blocant al aprofundării sale, a oferit
Parlamentului oportunitatea să-şi asume problemele
82 Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, lucr. cit.,
pp., 111-112.
66
apărării83. Iar intrarea a noi popoare în Uniune aduce cu
sine, noi preocupări pentru PE privind circulaŃia
persoanelor şi piaŃa forŃei de muncă, protecŃia mediului,
securitatea muncii şi aceea socială, lărgirea problematicii
protecŃiei drepturilor omului, antiterorismul şi multe altele.
Creşterea puterilor PE şi alegerea sa directă la un moment
dat au fost posibile nu atât printr-o dinamică imanentă şi
spontană, marcând exclusiv din sine afirmarea statutului
PE, cât mai ales prin conjugarea voinŃei popoarelor reunite
în Comunitate; ea a impus şi statelor, bazate pe democraŃia
parlamentară să rezoneze cu trendul voinŃei colective.
Aceasta din urmă, deşi nu o dată confuză şi ezitantă pe
ritmuri particulare şi domenii segmenŃiale şi neocolind
contracurente la sensul dominant, a fost o constantă de
fond şi, până la urmă, factorul de coagulare a diversităŃii
energiilor creative. EvoluŃia Parlamentului este rezultatul şi
măsura evoluŃiei ComunităŃii Europene şi a UE, ele însele
aflate în faza în care construcŃia europeană - realizată
economic, cristalizată juridic şi configurată politic - tinde să
ia forma rotunjită a un câmp de valori răsărite într-o
socialitate comună statelor şi naŃiunilor, actori ai integrării.
PE poate fi privit şi ca o sinteză vie a experienŃei
parlamentare acumulate la nivelul statelor membre şi
exprimate acolo în forme tipice. PE combină tehnici
parlamentare anglo-saxone cu acelea continental-europene,
precum şi temperamente parlamentare germano-britanice
cu cele latine, fapt care permite, la nivel comunitar,
corijarea lor reciprocă84.
Ne însuşim opinia după care ascendenŃa politică a
PE în sistemul instituŃional comunitar şi al UE nu

84 Ibidem, p. 116.
67
antrenează, aşa cum s-a evidenŃiat argumentat 85 , riscul
transformării sale într-un regim de adunare europeană.
Regimul de adunare este acel tip de regim democratic în
care, pe ruinele unui executiv compromis, Parlamentul face
din Guvern o simplă prelungire executivă a voinŃei sale
puternice. Ceea ce nu se poate întâmpla la nivelul UE, unde
nu există obiectul temerei: un guvern european propriu-zis.
Tot argumentat s-a apreciat ca improbabilă transformarea
PE într-o Constituantă86; aceasta nu este orice Parlament, ci
organul de putere primară care, ca atare, îşi asumă cu de la
sine voinŃă suprema capacitate de decizie în stat,
schimbând ordinea de drept pe fondul schimbărilor
revoluŃionare care o legitimează social. Or, PE nu răstoarnă
puterea etatică şi ordinea de drept a statelor membre, ci
funcŃionează în numele lor la nivel comunitar. Apoi, votul
electoratului Uniunii nu mai este revoluŃionar ca în cazul
sufragiului francez din 1789, când înlocuia principiul
eredităŃii seniorale sau regale. El este astăzi elementul
democrtic aşezat al asigurării reprezentativităŃii
parlamentare, exprimate de PE. RevoluŃionară este astăzi
construcŃia europeană care zideşte Unitatea Europeană 87 .
Acceptând până în acest punct argumentarea opiniei
comentate, ne despărŃim însă de continuările ei, care induc
opoziŃia dintre unitatea naŃională şi aceea europeană. Dacă
idealul unităŃii naŃionale acapara revoluŃia de la 1848,
unitatea naŃională realizată peste timp de popoare este o
valoare câştigată. Ea nu mai este o stare revoluŃionară, ci
una istoriceşte consolidată. În autenticitatea mişcării istorice
reale care a creat naŃiunile şi le-a îndreptăŃit sub soarele
85 Ibidem.
86 Ibidem.
87 Ibidem.
68
umanităŃii stă, peste timp, şi legitimitatea UnităŃii europene
exprimată de ComunităŃi şi UE. Unitatea naŃională a unui
popor ajuns în această fază a evoluŃiei sale reprezintă o
valoare şi un imperativ actual şi pentru că asigură
posibilitatea UnităŃii Europene. Şi dacă popoarele statelor-
naŃiuni „vor fi tot atât de sătule de frontiere, de obstacole la
schimbările de tot felul etc”88, asta ar însemna că vor fi „la
fel de sătule” şi de calitatea lor de naŃiuni ca mod de a fi în
istorie? Nu putem crede că mergând „împreună cu
federaliştii europeni”89 vom găsi calea Europei de mâine,
după cum nu putem fi convinşi, dacă urmăm exigenŃele
elementare ale filosofiei culturii, şi nu numai, că o conştiinŃă
europeană („conştiinŃa comună în faŃa pericolelor comune”)
se poate naşte renunŃând la amintirile [...] care sunt [...]
liantul oricărei naŃiuni”90 (citeşte: memoria, sentimentul şi
spiritul existenŃei naŃionale). În felul lui, federalismul este
un nihilism. O Europă unită este unită prin ceva: prin ceva
câştigat istoriceşte, consolidat şi valorizat. Altfel nu ar avea
obiect, ar fi o Europă topită, dizolvată federalist. Este atât
de evident că ea îşi susŃine unitatea în ce o uneşte, nu în
ceea ce o dizolvă. Numai diferenŃele ei întemeietoare îi
asigură unitatea pentru viitor.
88 Ibidem.
89 Ibidem.
90 Ibidem, pp. 116-117.
69
Capitolul IV
JurisdicŃia comunitară
1. Precizări preliminare
Statele membre, factori de voinŃă institutivă a

ComunităŃilor şi Uniunii Europene, au creat şi instituŃiile
comunitare, instrumente de realizare a misiunilor celor
dintâi, vizând promovarea şi apărarea intereselor statelor şi
cetăŃenilor lor, în conformitate cu conŃinutul şi spiritul
tratatelor, inclusiv cu limitele de competenŃe atribuite.
Revine - dar nu cu totul - organelor de jurisdicŃie,
înzestrate cu o competenŃă specială comunitară, să
cerceteze, din perspectiva menŃionată, acŃiunile instituŃiilor,
ale statelor Uniunii, ca şi ale resortisanŃilor. Asigurarea
respectării dreptului, prin interpretarea şi aplicarea
tratatelor, este prima îndatorire a CurŃii de JustiŃie şi a
CurŃii de Primă InstanŃă. Dar, deşi sistemul de drept
comunitar are, în comparaŃie cu dreptul internaŃional
convenŃional, mai multe şi mai eficiente pârghii de aplicare,
cu toate acestea rămâne de depăşit problema reală a
lacunelor implementării sale91.

70
2. Curtea de JustiŃie
2.1. Compunerea, structura şi organizarea CurŃii
În preajma aderării României şi Bulgariei la UE,

Curtea avea 25 judecători, faŃă de cei şase de la început. Dar
nu numai creşterea numărului de state membre, ci şi a
numărului de cauze explică lărgirea treptată a componenŃei
CurŃii. Tratatul instituind CEE stipula alegerea
judecătorilor dintre persoanele cu o competenŃă
recunoscută, în baza căreia pot ocupa în Ńările lor cele mai
înalte funcŃii juridice. Nu se cere însă ca persoana
desemnată să fi îndeplinit neapărat o funcŃie judecătorească
în cadrul instanŃelor naŃionale. Alegerea se poate opri şi
asupra procurorilor, avocaŃilor, cercetătorilor ştiinŃifici pe
domeniul juridic, asupra arbitrilor aparŃinând unor
structuri organizate etc., deoarece legea nu distinge 92 .
Totodată, sub aspect deontologic, ele trebuie să-şi fi dovedit
integritatea şi să fi rămas absolut independente faŃă de orice
influenŃă exterioară în activitatea de realizare a dreptului.
Statutul CurŃii de JustiŃie le interzice judecătorilor să deŃină
vreo funcŃie politică ori administrativă sau să exercite o
profesie, fie remunerată, fie neremunerată. Ei sunt chemaŃi
să se concentreze cu eficienŃă şi dezinteresat exclusiv
asupra problemelor care îi solicită profesional. Totuşi, cu
dispensă excepŃională pot desfăşura activităŃi didactice şi
de cercetare ştiinŃifică în plan juridic, drept de care ei
beneficiază şi în sistemele juridice naŃionale. ExcepŃia are
raŃiunea ei, întrucât le permite perfecŃionarea profesională.
92 Ibidem, p.p. 129-130.

71
Judecătorii CurŃii de JustiŃie sunt numiŃi prin
acordul guvernelor, ceea ce are, şi aici, o deosebită
semnificaŃie pentru înŃelegerea şi acceptarea rolului
determinant al voinŃei etatice în atribuirea competenŃelor
instituŃiilor comunitare, a căror autoritate nu este, am văzut,
de ordin primar. Cu prilejul propunerii unui candidat de
către guvernul unui stat al cărui cetăŃean este candidatul, se
poate ivi situaŃia în care alte guverne să-i solicite o altă
propunere în locul celei anunŃate, fapt soluŃionabil prin
consultări neoficiale. Pe de altă parte, guvernul are dreptul,
când face propunerea, să nu consulte instituŃii naŃionale de
resort, pentru a nu obliga judecătorul numit la posibile
influenŃe partizane asupra mandatului său93. În acelaşi scop,
dezirabil şi în planul relaŃiilor instituŃionale comunitare,
unde judecătorii trebuie să analizeze activitatea instituŃiilor,
nu se practică, la numirea lor, vreo procedură comunitară
anume pentru confirmare sau ratificare.
Durata mandatului este de şase ani, la fiecare trei
ani producându-se o înlocuire parŃială a judecătorilor.
Pensionarea sau decesul judecătorului pe timpul
mandatului său duce la numirea unui înlocuitor doar
pentru perioada rămasă vacantă. Expirarea mandatului
unui judecător nu împiedică numirea lui pentru un alt
mandat. Deşi judecăorii sunt propuşi de statele membre,
acestea nu îi mai pot revoca.
ProvenienŃa după state a judecătorilor CurŃii de
JustiŃie face din această instituŃie locul de întâlnire a unor
viziuni de gândire şi a unor şcoli juridice diferite, fapt care
permite valorificarea diversităŃii practicii juridice şi
îmbogăŃirea, prin dialog, a activităŃilor aplicate ale CurŃii94.
93 Dumitru Mazilu, Integrare europeană ..., în loc. cit., p. 127.

72
NaŃionalitatea unui judecător nu poate constitui
un motiv de schimbare, la cererea unei părŃi, a compunerii
instanŃei într-o cauză aflată pe rol; nefiind o instanŃă
naŃională, Curtea trebuie să rămână indiferentă la
naŃionalitatea judecătorilor ei şi a justiŃiabililor.
Statutul CurŃii de JustiŃie fixează aceeaşi procedură
aplicabilă judecătorilor şi pentru desemnarea avocaŃilor
generali, opt la număr, care asistă Curtea. Ei sunt
consultanŃi independenŃi, prezentând în şedinŃă publică
concluzii motivate în cauzele în care este cerută prestaŃia lor.
Opiniile lor nu sunt obligatorii, dar pot contribui la
dezvoltarea dreptului comunitar. Unul dintre ei este numit
de către Curte ca prim avocat general, pe durata unui an.
Atât judecătorii, cât şi avocaŃii generali depun,
înaintea începerii activităŃii, un jurământ care să oblige la
asumarea deontologică a atribuŃiilor.
În scopul garantării independenŃei judecătorilor şi
avocaŃilor generali, Statutul le asigură privilegii şi
imunităŃi. Imunitatea se prelungeşte şi după încetarea
activităŃii, cât priveşte actele realizate în exerciŃiul funcŃiei.
Plenul CurŃii poate însă proceda la ridicarea imunităŃii pe
motive statutare.
Curtea beneficiază de serviciile grefei (angajată în
operaŃii de administrare), ale secretariatului juridic
(compus din jurişti care asistă judecătorii şi avocaŃii
generali la pregătirea cauzelor) şi ale departamentului de
cercetare şi documentare (cuprinzând cel puŃin un
specialist pentru fiecare dintre sistemele naŃionale de drept
ale statelor Uniunii, dar şi specialişti în alte sisteme de
drept, preocupaŃi de a obŃine informaŃii şi studii
comparative în drept)95.
95 Ibidem, p. 134.
73
În ce priveşte funcŃionarea CurŃii, deşi ea lucrează
de regulă în şedinŃe plenare, totuşi, datorită numărului
mare de cauze, au fost create Camerele, cuprinzând de la
trei la cinci judecători. În cadrul CurŃii, deliberarea este
valabilă cu condiŃia numărului impar de judecători. Pentru
a elimina paritatea, decătorul cu vechimea cea mai mică se
retrage de la deliberări. Deliberarea, şi la Curte, şi la
Camere, are loc sub forma Camerei de Consiliu; ea reclamă
prezenŃa exclusivă a judecătorilor participanŃi şi la faza
procedurii orale. Nu participă nici avocatul general care a
pus concluziile în cauză, nici grefierul. În şedinŃa plenară
sunt obligatoriu prezenŃi cel puŃin şapte judecători, iar în
Camere - 3. Votul preşedintelui nu are forŃă dominantă.
Sistemul jurisdicŃional comunitar nu copie instituŃia
„judecătoruui naŃional”96. Dacă în cursul deliberării nu se
obŃine consensul, deciziile se iau prin vot majoritar, primul
invitat să ia decizia fiind judecătorul cel mai tânăr (se
presupune că decizia sa ar influenŃa cel mai puŃin deciziile
celorlalŃi). Deliberarea are caracter strict secret. Procedeul
„opiniei separate” nu se admite; deciziile CurŃii sunt
colective, angajând-o in corpore. Atunci când obiectul
deliberării priveşte aspecte administrative şi de funcŃionare
a CurŃii, au dreptul să participe, cu vot deliberativ, şi
avocaŃii generali; în această situaŃie, asistă şi grefierul.
VacanŃele judiciare, stabilite de Curte, îi întrerup activitatea,
dar nu-i blochează termenele procedurale 97 . Potrivit
Regulamentului de procedură, preşedintele CurŃii este în
măsură să convoace şedinŃe, în situaŃii deosebite, şi pe
timpul vacanŃei judiciare. Limba franceză este limba de
96 Augustin Fuerea, InstituŃiile Uniunii Europene, în loc. cit., pp. 119-
120.
97 Ibidem, p. 120
74
desfăşurare a lucrărilor CurŃii, fără a se interzice însă
folosirea celorlalte limbi vorbite în ComunităŃi. În mod
formal, într-o cauză dată, se alege limba nativă pârâtului.
2.2. CompetenŃa CurŃii de JustiŃie
CJE, deşi este instituŃia jurisdicŃională unică pentru

ComunităŃi, îi revin totuşi atribuŃii specifice fiecăreia dintre
ele, în conformitate cu prevederile tratatelor institutive
(prevederi apropiate, când nu identice în acest doemniu).
CompetenŃa CurŃii nu este de drept comun, ci este
una de atribuŃie98, aşa cum rezultă şi din art. 183, CEE. Fapt
care înseamnă - pe lângă semnificaŃia acestui termen,
comentată supra în altă ordine, dar având şi aici aceeaşi
acuitate - că litigiile în care ComunităŃile sunt parte nu sunt
excluse din competenŃa instanŃelor naŃionale. CJE nu-şi
poate depăşi competenŃele atribuite prin tratatele institutive,
ele însele fiind în conformitate cu voinŃa statelor membre.
Curtea de pronunŃă în privinŃa legalităŃii actelor
emise împreună de Parlamentul European şi Consiliu, a
legalităŃii actelor Consiliului, dar şi ale Comisiei şi Băncii
Centrale Europene. Ea se pronunŃă şi asupra situaŃiilor de
inacŃiune din partea PE, a Consiliului, a Comisiei ori BCE
în cazul nerespectării Tratatului CE. Tratatul CE este definit
de însăşi CJE ca o „Cartă constituŃională” a ComunităŃilor.
De aici şi caracterul de Curte constituŃională a CJE în
situaŃia în care verifică legalitatea actelor instituŃiilor
comunitare.
La solicitarea Consiliului, a Comisiei ori a unui stat
membru, CJE se pronunŃă asupra compatibilităŃii cu
tratatele unui acord încheiat de ComunităŃi cu un stat
98 Dumitru Mazilu, lucr. cit., p. 130

75
membru sau cu o organizaŃie internaŃională. Cu această
ocazie, ele dau un aviz. Dacă acesta este negativ, blochează
valabilitatea acordului. Întrucât avizele CurŃii au şi ele o
natură constituŃională, ea acŃionează şi în această situaŃie ca
o instanŃă constituŃională. Dar ea este şi instanŃă de recurs
pentru că se pronunŃă asupra recursurilor la hotărârile
Tribunalului de Primă InstanŃă99.
3. Curtea (Tribunalul) de Primă InstanŃă (CPI)
CPI numără 25 de judecători, câte unui din fiecare

stat al UE. Mandatul este de şase ani şi poate fi reînnoit.
Preşedintele CPI este ales de judecători. Mandatul lui e de
trei ani şi poate fi reînnoit. CPI nu are avocaŃi generali.
Cauzele judecate la nivelul CPI pot fi supuse recursului la
Curtea de JustiŃie. CPI este şi el structurat în Camere, cu
cinci sau trei judecători; în cauze anume decide judecătorul
unic. În pricini importante se întruneşte Marea Cameră a
CPI. Tribunalul dispune de grefă proprie; grefierul, cu
mandat de şase ani, e numit de judecători. Serviciile CurŃii
de JustiŃie acoperă şi activităŃile administrative ale CPI.
Tribunalul are şi el ca misiune să asigure
respectarea drepului comunitar, a tratatelor şi izvoarelor
juridice derivate. În baza competenŃei încredinŃate, el
decide în recursul direct al persoanelor fizice sau juridice
contra instituŃiilor, în cele mai diferite materii (îndeosebi:
agricultură, ajutoare de stat, concurenŃă, politică comercială,
regională ori socială, drept instituŃional, transporturi,
statutul funcŃionarilor)100. Recursul este: în anulare (când
vizează actele instituŃiilor comunitare); recurs în carenŃă (în
99 Ibidem, p. 131.
76
cazul inacŃiunii instituŃiilor comunitare); recurs în
indemnizaŃie (pentru repararea prejudiciilor cauzate de
instituŃiile comunitare); recursul în materie de
responsabilitate contractuală (pentru litigii la contractele
de drept public sau privat încheiate de ComunităŃi);
recursul în materie de funcŃie publică (pentru litigii între
ComunităŃi şi funcŃionarii ori agenŃii lor)101.
CPI are regulament procedural propriu. Datorită
numărului în creştere al cauzelor, s-a prevăzut crearea, în
baza Tratatului de la Nisa, a Camerelor jurisdicŃionale. Ele
reprezintă tribunale specializate pe materii distincte.
Deciziile lor sunt susceptibile de recurs la CPI.
Urmare a TN, Consiliul UE are a trasfera către CPI
competenŃa de judecarea recursurilor statelor membre
împotriva instituŃiilor comunitare.
4. O posibilă concluzie
Prin competenŃele sale, Curtea de JustiŃie şi CPI nu

au natura unei jurisdicŃii internaŃionale. Ele sunt privite ca
jurisdicŃie internă a ComunităŃilor, configurate după
modelul jurisdicŃiei statale 102 . Dar a urma modelul
jurisdicŃiei statale nu înseamnă şi a fi - nici nu-şi asumă, de
altfel, această calitate - o jurisdicŃie de tip etatic propriu-zis
şi, cu atât mai puŃin, una de tip supraetatic. Deoarece, cum
am văzut, competenŃa lor nu e de drept comun, ci de
„atribuŃie”, Curtea însăşi şi CPI sunt o construcŃie de
autoritate jurisdicŃională încredinŃată de statele membre.
ForŃa lor de decizie grevează, în situaŃii date, şi asupra
statelor membre, dar - spunem un lucru de acum banal prin
101 Ibidem, pp.116-117.

77
repetare! - pentru că voinŃa comună a statelor au hotărât-o
prin tratatele institutive pe care le-au semnat, unele, ca
Înalte PărŃi Contractante sau la care au aderat, altele,
ulterior. Dar, dacă ontologia autorităŃii jurisdicŃionale
comunitare este de sursă interetatică, funcŃionalitatea ei
cere, pentru eficienŃa scontată de statele membre, modelul
jurisdicŃiei statale. Aici, atributul de intern conferit
jurisdicŃiei comunitare nu poartă cu sine sensul unei puteri
judecătoreşti etatice, care, astfel, să se justifice prin sine
direct, ca parte componentă a puterii publice.
„Internalitatea” jurisdicŃiei comunitare se defineşte ca atare
prin opoziŃie cu o jurisdicŃie de drept internaŃional
consacrat, rămasă, instituŃional, exterioară în raport cu
statele-subiecte ale acestui tip clasic de drept. O astfel de
„internalitate” nu se poate însă asocia cu nici o pretinsă
„federalitate”, o federalizare jurisdicŃională, revendicată
unei puteri transcendente aceleia a suveranităŃilor
concordante ale statelor membre, obiectivată în structurile
comunitare, inclusiv în acelea jurisdicŃionale. Oricum,
ontologia juridică a CJE şi a CPI are a se defini mai bine în
funcŃie de evoluŃia procesului comunitar şi a componentei
sale de factură normativ juridică: dreptul comunitar.
78
Capitolul V
Curtea de Conturi
1. Natura CurŃii de Conturi
Până la TUE, Curtea de Conturi era un organ

auxiliar al ComunităŃilor. Ea fusese creată prin Tratatul de
modificare a unor dispoziŃii financiare a Tratatelor ce
instituie ComunităŃile Europene şi a Tratatului care a
instituit un Consiliu unic şi o Comisie unică a
ComunităŃilor Europene (iulie 1975). Scopul ei viza
controlul extern asupra veniturilor şi cheltuielilor
ComunităŃilor, precum şi asupra organismelor create de
acestea. Curtea lua locul Comisarului de Conturi activând
în cadrul CECO, unde verifica legalitatea operaŃiunilor
financiare şi de gestiune contabilă. După crearea ei şi până
la TUE, Curtea nu figura între instituŃiile comunitare, adică
între acele organe investite să realizeze obiectivele
principale ale ComunităŃilor103. Natura sa de organ auxiliar
era evidenŃiată şi prin faptul că nu guvernele statelor
membre îi desemnau componenŃii, ci Consiliul. Acest
aspect, coroborat cu exigenŃa asigurării echilibrului
instituŃional, după care membrii unei instituŃii comunitare
nu pot fi aleşi de către membrii altei instituŃii comunitare,
vădea şi el natura CurŃii de Conturi ca organ auxiliar104.
Însă TUE a statuat calitatea CurŃii de instituŃie comunitară,

104 Ibidem.
79
cu atribuŃii adecvate funcŃiilor fiecărei ComunităŃi. Totuşi
membrii ei erau numiŃi în continuare de Consiliu; poate că
aceasta se explică prin inerŃia unei reglementări anterioare
care îşi dovedise funcŃionalitatea, asociată cu atribuŃiile cu
totul specializate ale CurŃii în raport cu acelea ale celorlalte
instituŃii, intercondiŃionate în exerciŃiul relaŃiilor lor de
autoritate. Pe de altă parte, Curtea nu face parte din
triunghiul instituŃional. Nu trebuie neglijat nici argumentul
privind însăşi condiŃia juridică a Consiliului şi relaŃia lui cu
guvernele statelor membre, ai căror miniştri de resort îi
reprezintă. Dar, dacă sub aspect formal Curtea nu are o
independenŃă deplină, în practică însă, sub aspectul
competenŃelor de ordin tehnic, ea acŃionează cu deplină
autonomie105.
2. ComponenŃa CurŃii de Conturi
Curtea cuprinde câte un reprezentatnt al fiecărui

stat membru, cetăŃean al său, ales dintre personalităŃile
participante în Ńările lor la instituŃiile de control extern şi
care să ofere garanŃiile independenŃei. Numirea membrilor
CurŃii se face pentru şase ani. Consiliul, după consultarea
Parlamentului European, adoptă cu majoritate calificată
lista membrilor propuşi de guvernele statelor. Mandatul
este reînnoibil. Preşedintele CurŃii este ales de către
membrii ei pentru trei ani; poate fi însă reales.
105Ceea ce nu e totuşi acelaşi lucru cu „independenŃa deplină”, atribuită

de unii autori CurŃii de Conturi. Fiind numită de Consiliu, măcar de
aceea nu poate fi „deplin independentă”. Însăşi independenŃa atribuită
instituŃiilor triunghiului instituŃional comunitar poartă cu sine, am văzut
cu alt prilej, determinări care o relativizează prin lipsa suportului
intrinsec de putere, care nu poate fi decât de substrat etatic pentru a o
legitima efectiv.
80
Membrii CurŃii de Conturi funcŃionează în
interesul general al ComunităŃilor; ei nu au dreptul să
solicite şi nici să accepte instrucŃiuni de la nici un guvern
sau organism, abŃinându-se totodată de la orice manifestare
incompatibilă cu statutul lor. InterdicŃiile privind
exercitarea altor activităŃi profesionale, obligaŃia la un
comportament prob, privilegiile şi imunităŃile, precum şi
toate celelalte cerinŃe conexe sunt în principiu similare
acelora prevăzute în cazul judecătorilor din spaŃiul justiŃiei
comunitare.
3. AtribuŃiile CurŃii de Conturi
Curtea are competenŃa de a verifica conturile

ansamblului veniturilor şi cheltuielilor ComunităŃilor şi a
organismelor înfiinŃate de ele, dacă actul constitutiv nu
blochează verificarea. Parlamentul şi Consiliul primesc din
partea CurŃii o declaraŃie de asigurare a fiabilităŃii
conturilor , dar şi a legalităŃii şi regularităŃii operaŃiunilor
auxiliare. Fiecare domeniu mai semnificativ al activităŃii
comunitare poate fi supus evaluării specifice, adăugată
declaraŃiei CurŃii de Conturi106.
Controlul realizat de Curte este un control asupra
realizării veniturilor şi cheltuielilor. Însă Curtea poate
exercita controlul nu numai după încheierea exerciŃiului
financiar, ci şi pe timpul desfăşurării sale 107 . În statele
membre controlul se face în colaborare cu instituŃiile
naŃionale de control, menŃinându-şi independenŃa.
Curtea îşi prezintă rezultatele într-un raport anual,
după încheierea exerciŃului financiar, transmis celorlalte

81
instituŃii comunitare. Acestea răspund la observaŃiile din
raport.
Curtea de Conturi are şi competenŃe consultative.
Astfel, la solicitarea unei instituŃii comunitare, ea prezintă
rapoarte şi emite avize, adoptate cu majoritatea membrilor
componenŃi. De asemenea, Curtea poate asista Parlamentul
şi Consiliul în activitatea de control al execuŃiei bugetare.
82
Repere bibliografice
Anghel, Ion M., Personalitatea juridică şi
competenŃele ComunităŃilor Europene/Uniunii Europene,
Lumina Lex, Bucureşti, 2006.
Bărbulescu, Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană:
de la economic la politic, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2005.
Bibere, Octav, Uniunea Europeană: între real şi
virtual, Ed. All EducaŃional, Bucureşti, 1999.
Blumann, Claude, Dubois, Louis, Droit
institutionnel de l’Union européenne, 2e éd., Litec, Paris,
2005.
Burban, Jean-Louis, Parlamentul European, Ed.
Meridiane, Bucureşti, 1999.
Chevontian, Richard, Droit communautaire, 2e éd.,
Dalloz, Paris, 2004.
Constantinescu, Mihai Nicolae, Şerban, Amzulescu,
Marius, Parlamente europene, România de Mâine,
Bucureşti, 2003.
Dobre, Ana Maria, Coman, Ramona, România şi
integrarea europeană, Institutul European, Iaşi, 2005.
Duculescu, Victor, Duculescu, Georgeta, JustiŃia
europeană. Mecanisme, deziderate şi perspective, Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
Dutheil de la Rochère, Jacqueline, Droit matériel
de l’Union européenne, 2e éd. Hachette, Paris, 2004.
Ecobescu, Nicolae, NiŃelea, Mariana, Manualul
Consiliului Europei, Biroul de informare al CE la Bucureşti,
2006.
Fábián, Gyula, Curtea de JustiŃie Europeană -
instanŃă de judecată supranaŃională, Ed. Rosetti, Bucureşti,
2002.
83
Fábián, Gyula, Drept instituŃional comunitar,
Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2004.
Favret, Jean-Marc, L’essentiel de l’Union
Européenne et du Droit communautaire, 6e éd., Gualino
éditeur, LGDJ - Montchrestien, Paris, 2005.
Fuerea, Augustin, InstituŃiile Uniunii Europene,
Universul Juridic, Bucureşti, 2002.
Fuerea Augustin, Manualul Uniunii Europene, ed.
a II-a, Universul Juridic, Bucureşti, 2004.
Gautron, Jean-Claude, Droit européen, 11e éd,
Dalloz, Paris, 2004.
Gârz, Florian, Renaşterea Europei, Casa Editorială
Odeon, Bucureşti, 1999.
Gheorghiu, LuminiŃa, EvoluŃia sistemelor juridice
contemporane: privire specială asupra tipologiei
dreptului comunitar, Universul juridic, Bucureşti, 2004.
Girault, René (coordonator), Identitate şi
conştiinŃă europeană în secolul al XX-lea, trad. Dan Burcea,
Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2004.
Hoffmann, Stanley, Sisiful european. Studii
despre Europa (1964-1994), trad. Elena Neculcea, Curtea
Veche, Bucureşti, 2003.
Husar, Al., Ideea europeană sau Noi şi Europa
(istorie, cultură, civilizaŃie), Institutul European Iaşi,
Hyperion Chişinău, 1993.
Isaac, Guy, Blanquet, Marc, Droit général de
l’Union européenne, 9e éd. Sirey, Dalloz, Paris, 2006.
Jacqué, Jean Paul, Droit institutionnel de l’Union
Européenne, 3e éd., Dalloz, Paris, 2004.
Jinga, Ion, Uniunea Europeană. RealităŃi şi
perspective, Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
Leicu, Corina, Drept comunitar, Lumina Lex,
Bucureşti, 1998.
84
Lefter, Cornelia, Fundamente ale dreptului
comunitar instituŃional, Editura Economică, Bucureşti,
2003.
Magnette, Paul, Europa politică: cetăŃenie,
constituŃie, democraŃie, trad. Ramona Coman şi Ana Maria
Dobre, Institutul European, Iaşi, 2003.
Manin, Philippe, L’Union Européenne.
Institutions - Ordre juridique - Contentieux, Ed. A.
Pedone, Paris, 2005.
Manolache, Octavian, Puncte de vedere privind
limitările (restrângerile) de suveranitate în procesul de
integrare europeană, în vol. colectiv „Dreptul românesc şi
ConstituŃia Europeană”, Institutul de Cercetări Juridice,
Academia Română, Ed. Tempus, Bucureşti, 2005.
Manolache, Octavian, Tratat de drept comunitar,
ed. a II-a, C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
Marcu, Viorel, Diaconu, Nicoleta, Drept comunitar
general. Tratat, Lumina Lex, Bucureşti, 2002.
Marcu, Viorel, Purdă, Nicolae, Diaconu, Nicoleta,
Drăghiciu, Cătălina, Instrumente juridice fundamentale
ale Uniunii Europene, Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
Mazilu, Dumitru, Integrare europeană. Drept
comunitar şi InstituŃii europene, ed. a III-a, Lumina Lex,
Bucureşti, 2005.
Mazilu, Dumitru, SemnificaŃia Tratatului de
aderare a României la Uniunea Europeană, în vol. colectiv
„Integrarea europeană şi dreptul românesc”, Institutul de
Cercetări Juridice, Academia Română, Ed. Tempus,
Bucureşti, 2006.
Militaru, Ion, MeditaŃii despre Occident, Ed.
Academiei Române, Bucureşti, 2005.
85
Moroianu Zlătescu, Irina, Demetrescu, C. Radu,
Prolegomene la un drept instituŃional comunitar, Editura
Economică, Bucureşti, 2003.
Munteanu, Roxana, Drept european. EvoluŃie -
InstituŃii - Ordine juridică, Oscar Print, Bucureşti, 1996.
Munteanu, Roxana, ConstituŃia europeană în
perioada de reflecŃie după eşecul ratificării, în vol. colectiv
„Integrarea europeană şi dreptul românesc”, Institutul de
Bucureşti, 2006.
Neumann, Victor, TentaŃia lui homo-europaeus.
Geneza spiritului modern în Europa centrală şi de sud-est,
Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991.
Popescu, Corneliu-Liviu, Autonomia locală şi
integrarea europeană, All, Beck, Bucureşti, 1999.
Popescu, Dumitra, Raportul dintre dreptul
internaŃional şi dreptul comunitar, în vol. colectiv
„Dreptul românesc şi ConstituŃia Europeană”, Institutul de
Bucureşti, 2005.
Popescu, Sofia, Statul de drept şi integrarea
europeană, din perspectiva dreptului comunitar, în vol.
colectiv „Dreptul românesc şi ConstituŃia Europeană”,
Institutul de Cercetări Juridice, Academia Română, Ed.
Tempus, Bucureşti, 2005.
Rifkin, Jeremy, Visul european: despre cum, pe
tăcute, Europa va pune în umbră „visul european”, Ed.
Polirom, Iaşi, 2006.
Sauron, Jean-Luc, Cours d’Institutions
européennes. Le puzzle européen, Gualino éditeur, LGDJ -
Montchrestien, Paris, 2004.
Scăunaş, Stelian, Uniunea Europeană: construcŃie,
instituŃii, drept, All Beck, Bucureşti, 2005.
86
Ştefan, Tudorel, Introducere în dreptul comunitar,
Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
Theodorescu, Răzvan, Cultură şi civilizaŃie
europeană, ed. a II-a, România de Mâine, Bucureşti, 2005.
Todd, Emmanuel, Inventarea Europei, Ed.
Amarcord, Timişoara, 2002.
łinca, Ovidiu, Drept comunitar material, Lumina
Lex, Bucureşti, 2003.
Voican, Mădălina, Burdescu, Ruxandra, MocuŃa,
Gheorghe, CurŃi internaŃionale de justiŃie, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2000.
Voicu, Marian, Drept comunitar. Teorie şi
jurisprudenŃă, Ex Ponto, ConstanŃa, 2000.
Voiculescu, Nicolae, Drept şi instituŃii sociale
internaŃionale, Ed. Pan-Publishing House, Bucureşti, 1997.
Vrabie, Genoveva, Etudes de droit constitutionnel,
Institutul European, Iaşi, 2003.
Colectiv: Un Concept românesc privind viitorul
Uniunii Europene, Polirom, Iaşi, 2001.
87
88
Cuprins
Cuvânt înainte ............................................................................ 3
Cap.I – Consiliul Uniunii Europene...................................... 7

1. ComponenŃă şi constituire.................................................... 7
2. CompetenŃa decizională a Consiliului .............................. 11
3. Procedura adoptării deciziilor............................................ 15
Cap.II – Comisia Europeană.................................................. 26

1. Natura Comisiei ................................................................... 26
2. ComponenŃă, statut, proceduri decizionale ..................... 32
3. AtribuŃiile Comisiei ............................................................. 37
Cap.III – Parlamentul European........................................... 44

1. Formarea Parlamentului European ................................... 44
2. ComponenŃă, organizare şi funcŃionare ........................... 49
3. AtribuŃiile Parlamentului European ................................. 54
3.1. AtribuŃiile normative ale PE........................................ 55
3.2. CompetenŃe bugetare ale PE ....................................... 57
3.3. AtribuŃiile de anchetă şi de mediere .......................... 57
3.4. CompetenŃe de supraveghere şi control .................... 61
3.5. AtribuŃiile consultative ale PE..................................... 63
3.6. AtribuŃiile jurisdicŃionale............................................. 64
3.7. Câteva concluzii ............................................................ 64
Cap.IV – JurisdicŃia comunitară............................................ 68

1. Precizări preliminare ........................................................... 68
2. Curtea de JustiŃie.................................................................. 69
2.1. Compunerea, structura şi organizarea CurŃii ........... 69
2.2. CompetenŃa CurŃii de JustiŃue..................................... 73
3. Curtea (Tribunalul) de primă instanŃă (CPI).................... 74
89
4. O posibilă concluzie............................................................. 75
Cap.V – Curtea de Conturi..................................................... 77

1. Natura CurŃii de Conturi .................................................... 77
2. ComponenŃa CurŃii de Conturi .......................................... 78
3. AtribuŃiile CurŃii de Conturi .............................................. 79
Repere bibliografice ................................................................. 81
90

Drept Comunitar - Id

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Comunitar - Id

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

IOAN HUMĂ

Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

Drept comunitar : partea generală / Ioan Humă –

Tipografia Zigotto GalaŃi

Cartea de faŃă este destinată studenŃilor şi

Ianuarie 2007 Autorul

Consiliul Uniunii Europene

Prin Tratatul de fuziune din 1965 se instituia, odată

1 Roxana Munteanu, lucr. cit., p. 76.

Tratatele instituind ComunităŃile au atribuit

2 Dumitru Mazilu, Integrare europeană. Drept comunitar şi InstituŃii

europene, în loc. cit., p. 111.

7 Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană: de la economic la

2. CompetenŃa decizională a Consiliului

Raportat la celelalte instituŃii, Consiliul Uniunii

9 Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, lucr. cit., p. 100.

Bucureşti, Ed. All Beck, 2005, p.95.

12 Irina Moroianu Zlătescu, Radu C. Demetrescu, lucr. cit., p. 102.

13 Stelian Scăunaş, lucr. cit., p. 95.

3. Procedura adoptării deciziilor

La şedinŃele Consiliului participă reprezentanŃii

15 Gyula Fábián, lucr. cit., pp. 165-166.

17 Iordan Gheorghe Bărbulescu, lucr. cit., p. 155.

22 Stelian Scăunaş, lucr. cit., pp. 98-99.

25 Însuşi faptul că unanimitatea, pentru a fi o procedură, este mai întâi un

26 Iată, în continuare, spre ilustrare, un fragment de text, ales la

27 Iordan Gheorghe Bărbulescu, lucr. cit., p. 156.

28 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, în loc. cit., pp. 80-81.

CompetenŃele majore care revin Consiliului UE în

29 Gyula Fábián, lucr. cit., p. 167.

Alături de Consiliu şi Parlamentul European,

31 Dumitru Mazilu, Integrare europeană..., în loc. cit., p. 119.

32 Cf. Gyula Fábián, lucr. cit., p. 167.

35 Cornelia Lefter, Fundamente ale dreptului comunitar instituŃional, în

lucr. cit., p. 164.

36Augustin Fuerea, InstituŃiile Uniunii Europene, în loc. cit., p. 69.

120, Marin Voicu, în lucr. cit., p. 31.

Membrii Comisiei sunt resortisanŃi ai statelor

38 Cuvântul comisar are pentru români, ca şi pentru popoarele ocupate

41 Roxana Munteanu, lucr. cit., p. 214.

43 Octavian Manolache, lucr. cit., pp.125-126.

44Prezentarea pe larg a problemei, în Octavian Manolache, lucr. cit.,

Tratatul CE enumeră în art. 155 atribuŃiile Comisiei,

45 Roxana Munteanu, lucr. cit., p. 219.

46 Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, lucr. cit., p. 145.

49 În sens strict, termenii funcŃie, atribuŃie, misiune, competenŃă au

accepŃii semantice diferite. În contextul în care îi folosim, ei sunt însă

Diversitatea atribuŃiilor Comisiei Europene

52 Mai pe larg, în Viorel Marcu şi Nicoleta Diaconu, lucr. cit., p. 151 şi

53 Vezi, de exemplu, Roxana Munteanu, lucr. cit., p.221.

1. Formarea Parlamentului European

Europa integrată nu putea fi o Europă democratică

54 Cu toate acestea, nu numai oameni politici ai începutului anilor ’50, ori

59Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, Parlamente

2. ComponenŃă, organizare şi funcŃionare

PE dispune de trei sedii de lucru, rezultat al

61 Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, lucr. cit., p.

64 Mihai Constantinescu, Şerban Nicolae, Marius Amzulescu, lucr. cit., p.

65 Octavian Manolache, lucr. cit., pp.101-102.

3. AtribuŃiile Parlamentului European

AtribuŃiile PE, aşa cum se configurează în prezent,

Deşi sunt în creştere, atribuŃiile normative ale PE

67 Iordan Gheorghe Bărbulescu, lucr. cit., p. 136.