Sunteți pe pagina 1din 342

I

JAROSLAV HASEK
V

Peripeţiile bravului soldat Svcjk


în războiul mondial

1904

» I D I. I O T lî C A P lî N T R U T O Ţ I

B U I X U R A P E N X R U I. I X lî R A X U R A
T r a d u c e r e d e Jean Grosn
P r e f a ţ ă şi T a b e l CJontiOfic d e Dumitru JVmcu

Jaiutl.iv llj.Zfk
( M > imhriho vojAka Svejk» i\ irha*t »ily
Umiirickş român
* •'• . k | r . n . u u . . . I . i mrtmt.
l»r.-.l..i
19 5 3
PREFAŢA

O r i c e l o c u i t o r al capitalei cehoslovace cunoaşte un lacaţ,


c a r e , deşi p r i n d e s t i n a ţ i a lui n u a r e o c o n t i g e n ţ i p r e a e v i ­
d e n t ă cu l i t e r a t u r a , a i n t r a t totuşi p e n t r u t o t d e a u n a în isto­
ria l i t e r a r ă . Lăcaşul reconstituie î n t o c m a i c i r c i u m a .,1 a P O l i i a l "
în c a r e î n c e p e a c ţ i u n e a c ă r ţ i i de l a ţ » , locul de u n d e b r a v u l
soldat Svcjk se a r t n t ă spre o celebritate pe deplin m e r i t a t ă >i
a r a r e o r i e g a l a t ă . C u o grijă care ţme scama d e cel m a i
s e m n a t a m ă n u n t , decorul localului respectă cu sfinţenie pe
acela carc-1 v o m lotitni descris Ia î n c e p u t u l peripeţiilor lui
Svcjk : tejgheaua î n d ă r ă t u l căreia oficia p r u d e n t u l P a l i v i c ;i
d e a s u p r a căreia t r o n e a z ă , p ă t a t d e muşte, p o r t r e t u l î m p ă r a ­
tului Franz Joscf, p r i c i n ă de atîtea î n c u r c ă t u r i , mesele la
c a r e t â i f ă s u i a u Svcjk şi a g e n t u l secret Bretsclmeider, în slirjit
o a m b i a n ţ ă ce a d u c e a m i n t e de îuccputul veacului.
E x i s t e n ţ a localului d e c a r e a m i n t e a m C M C , desigur, scninifi-
c a t i v i p r i n ca însăşi, d a r n u m a i p o m e n i r e a ei încă n u ne
ajută s ă n e d ă m seama de imensa p o p u l a r i t a t e d e CUM M
b u c u r ă în C e h o s l o v a c i a c a r t e a lui J a r o s l a v H a i e k şi eroul e i :
s o l d a t u l Svejk. D e la a p a r i ţ i a cărţii — a c u m m a i b i n e d e
p a t r u z e c i d e ani — şi în special în ultimele d o u ă decenii s-au
t i p ă r i t n e n u m ă r a t e ediţii >i f o a r t e r a r e sînt casele în c a r e să
nu existe u n e x e m p l a r d i n Pcuprfiilc bravului sold.it Svtjk ;
d a r cu t o a t e acestea fiecare n o u ă e d i ţ i e este l i t e r a l m e n t e smulsă

UI
din librării d c un p u b l i c p e n t r u c a r e Svcjk a î n c e t a t d c m u l t
să m a i fie un simplu p e r s o n a j al unei c ă r ţ i , p e n t r u a d e v e n i
un m a r e si n e î n v i n s simbol. E d e ajuns să pomeneşti Cuiva in
C e h o s l o v a c i a d e n u m e l e lui Svcjk p e n t r u ca i n t e r l o c u t o r u l să
î n c e a p ă î n d a t ă să z î m b e a s c ă ; p o ţ i să fii c o n v i n s că în faţa
o c h i l o r el şi v e d e figura b l a j i n ă , veşnic s u r î z ă t o a r c şi s t a t u r a
bondoacă a „bravului" soldat, îmbrăcat într-o pereche dc pan­
t a l o n i a t î t d c lungi încît îi ajung a p r o a p e p î n ă la gît, a t î t d e
largi încît m a i c loc p e n t r u î n c ă d o i ca el, cu o b l u z ă imensă,
p e t i c i t ă la c o a t e si soioasă, fîlfiind în b ă t a i a v î n t u l u i ca h a i ­
nele d e pc sperietorile d e ciori şi cu c a p e l a , uriaşă şi ca, c ă z u t ă
pînă după urechi. D a r , atenţie, această înfăţişare prea puţin
glorioasă c î n ş e l ă t o a r e ; sub u n i f o r m a p e t i c i t ă a m o n a r h i e i
a u s t r o - u n g a r c se a s c u n d e un suflet m a r c , d e n e î n v i n s , sufletul
p o p o r u l u i ceh, p c c a r e Svcjk 1-a î n t r u c h i p a t a t î t d c bine şi eu
a t î t a s t r ă l u c i r e încît c a r t e a lui J a r o s l a v 1 lasck este a s t ă / i c o n ­
s i d e r a t ă , pe d r e p t c u v î n t , ca o m a r e e p o p e e p o p u l a r ă cehă şi cu
o e g a l ă î n d r e p t ă ţ i r e figura e r o u l u i ei este p u s ă a l ă t u r i d c alţi
m a r i c r o i : S a n c h o P a n t a , M r . P i c k u i c k s a u Till Ulcnspiegcl.
D . u î n a i n t e d e a face c u n o ş t i n ţ ă m a i î n d e a p r o a p e cu b r a v u l
s o l d a t , c a i c v a d e v e n i — sînt sigur — b u n u l n o s t r u p r i e t e n
Svcjk, să-1 c u n o a ş t e m m a i intîi p c p ă r i n t e l e sau s p i r i t u a l , p e
J a r o s l a v I lasck.

D c Ia b u n î n c e p u t t r e b u i e să s p u n e m că nici în p a t r i a scrii­
t o r u l u i nu .se cunosc încă destul d c l ă m u r i t t o a t e împrejurările
î n c a r e a t r ă i t şi a scris HaSck. C r i t i c a literară burgheză nu
l-a considerat un scriitor în a d e v ă r a t a accepţie a cuvîntului
şi nu i-a c o n s a c r a t studii a m p l e . Iar d u p ă ce Peripeţiile bravu­
lui soldat Svejk s-au i m p u s d e la sine ca u n a d i n m a r i l e c ă r ţ i
ale l i t e r a t u r i i u n i v e r s a l e , au început să a p a r ă o puzderie de
a m i n t i r i ale celor c a r e l-au c u n o s c u t pe H a s e k , c u p r i n z â n d însă
date foarte contradictorii şi adesea inexacte. Un izvor demn

IV
<m î n c r e d e r e d i n c a r e se p o t e x t r a g e a m ă n u n t e veridice d e s p r e
« s ţ a st a c t i v i t a t e a l i t e r a r ă a lui J a r o s l a v H a s e k este l u c r a r e a
i a Z«iena An<!ik : Despre viaţa lui JaroJav Ha'sek, în c a r e
• n o r u l — î n a r m a t cu o m e t o d ă ştiinţifică d e c e r c e t a r e —
a c o m p a r a t t o a t e sursele c u n o s c u t e p î n ă la el, i z b u t i n d să s t a -
• U e a t c ă d e cele m a i m u l t e o r i a d e v ă r a t a înfăţişare a l u c r u -

T a t ă l v i i t o r u l u i scriitor, Joscf H a s e k , a fost m a i t o a t ă v i a ţ a


lai u n umil şi necăjit profesor la t o t solul d e şcoli p a r t i c u ­
l a r e — la şcolile d e stat n u p u t e a funcţiona p e n t r u că nu-şi
d ă d u s e t o a t e e x a m e n e l e la u n i v e r s i t a t e — i a r m a m a , l'.caterina
J a r e i , a fost fiica unui i n t e n d e n t al p r i n ţ u l u i S c l i w a r t / . e n b c r g .
Deşi s-au iubit d e c u m s-au c u n o s c u t , viitorii p ă r i n ţ i ai lui
H a s e k au t r e b u i t să a ş t e p t e — d i n c a u z a situaţiei m a t e r i a l e
nesigure a lui Joscf 1I isck — treisprezece a n i p î n ă să se p o a t ă
căsători. I n 1879, în sfirşit, î n d a t ă d u p ă n u n t ă , cei d o i tineri
s-au m u t a t la Prftga, iar la 30 aprilie 1883 s-a născut al doilea
copil al familiei — cel d i n t î i a m u r i t c u r î n d d u p ă n a ş t e r e —
Jaroslav.
In familia H a s e k bucuriile erau rare ; fiecare clipă e r a a p ă ­
sată de grija zilei d e m î i n e . C î ş t i g u r i l e t a t ă l u i e r a u a t î t d e mici
încît a b i a ajungeau pentru î n d e s t u l a r e a n e v o i l o r d e fiecare z i .
î n ă c r i t d e t i m p u r i u d e g r e u t ă ţ i l e vieţii, Josef H a î c k e r a a s p r u ,
n e î n d u r ă t o r şi înţelegea să-şi exercite a s u p r a familiei o a u ­
t o r i t a t e p e c a r e o voia n e c o n t e s t a t ă . J o c u r i l e c o p i i l o r e r a u
adesea î n t r e r u p t e d e n u i a u a t a t ă l u i . l ) c altfel, copiii nici n u
a v e a u voie să iasă în s t r a d ă ; t r e b u i a u să-şi p e t r e a c ă t o t t i m p u l
în casă, în locuinţele igrasioase şi întunecoase în c a r e se n u n a
p e rînd familia.
J a r o s l a v e r a un copil firav, p r e d i s p u s la b o a l ă , liniştit şi
timid. U n a d i n m a r i l e lui b u c u r i i e r a să-şi asculte m a m a p o ­
vestind despre ţ i n u t u r i l e d e basm unde-şi petrecuse c o p i l ă r i a
şi despre î n t î m p l ă r i u i m i t o a r e cu o a m e n i d i n p a r t e a l o c u l u i .
Se p a r c c ă p o v e s t e a a ş a d e f r u m o s , cu a t î t a p u t e r e d e e v o c a r e ,
încît n u m a i a m i n t i n d u - ş i povestirile ei, m u l ţ i a n i m a i t î r z i u ,
J a r o s l a v a scris u n v o l u m d e i s t o r i o a r e . T r e b u i e să a d ă u g ă m d e

V
altfel că si t a t ă l , deşi cu o fire încinsă ţi p o s a c ă , a c ă u t a t
mereu să î n t r e ţ i n ă în sufletul copiilor săi d r a g o s t e a faţă dc pă-
m i u t u ! n a t a l si respectul faţă dc o m u l s i m p l u şi m u n c i t o r . D a r
o influenţă l i o t ă r î t o a r e .> e \ c r c i t a t - o , în a c e a s t ă d i r e c ţ i e , a s u ­
p r a lui J a r o s l a v H a l c k îndeosebi scriitorul Aloi* J i r a s c k , pe
c a r e cl a a v u t n o r o c u l sa-l aibă profesor la g i m n a z i u . Pre­
legerile lui Jirasek despre gloria t r e c u t ă a p o p o r u l u i ceh, d e s p r e
m a r c a sa istoric a u trezit d e t i m p u r i u în sufletul lui J a r o s l a v
o ură m i s t u i t o u e împotriva împilatorului : monarhia austriacă
şi a t u t u r o r r o t i ţ e l o r ei, j u d e c ă t o r i i , poliţiştii, popii şi „ d o m n i i "
d c t o t felul, d m slujba „ m ă r i t u l u i " î m p ă r a t d e la V i c n a . _
La î n c e p u t , J a r o s l a v a fost u n elev b u n şi a s c u l t ă t o r . Ba, i n
p r i m e l e clase d e liceu a fost c h i a r m i n i s t r a n t î n t r - o biserică.
Aici, în a f a r ă d c b ă n u ţ i i p e care-i cîştiga şi c a r e nu e r a u de
loc d c d i s p r e ţ u i t în situaţia în care se afla familia, a d e p r i n s el
p r o f u n d a c u n o a ş t e r e a r i t u r i l o r bisericii catolice şi legendele
d e s p r e sfinţi şi mucenici, de c a r e a ştiut apoi să se folosească
cu a t i t a h a / in Peripeţiile br.i-ului <<>/«/.i.' s e/c şi î n t r - o seamă
d c p o v e s t i r i satirice. In a n u l 18*>5—1896 se p r o d u c e o s c h i m ­
b a r e i m p o r t a n t ă — şi n u în bine — în viaţa lui J a r o s l a v
H a l e k : t a t ă l se î m b o l n ă v e ş t e g r a v şi m o a r e . V i a ţ a lamiliei d e ­
vine ji m a i grea. I ' c a t e r i n a H a s c k e silită să-şi c a u t e o o c u ­
p a ţ i e r e m u n e r a t ă si d u p ă m u l t e c ă u t ă r i n u găseşte a l t a m a i
b u n a d e c î t să coase cămăşi p e n t r u u n m a g a z i n d c c o n f e c ţ i u n i .
S c ă p a t d c s u p r a v e g h e r e a a t e n t ă a t a t ă l u i şi p r o f i t î n d d e s l ă b i ­
ciunea m a m e i p e n t r u el, J a r o s l a v nu şi m a i vede d e î n v ă ţ ă t u r ă
şi in clasa a I V - a r ă m î n e r e p e t e n t . I a insistenţele, m a i b i n e
spus r u g ă m i n ţ i l e m a m e i , r e p e t ă in a n u l u r m ă t o r această clasă
d a r n u o t e r m i n ă , r u p î n d - o p e n t r u u n t i m p cu şcoala.
Asa se face c ă — d u p ă o î n c e r c a r e nereuşită d c a i n t r a
ucenic i n t r - o t i p o g r a f i c — îl găsim c u r î n d pe J a r o s l a v ca
s l n / . i t o r serviabil şi supus la d r o g h e r i a „l.a trei bile dc a u r " ,
d i n P r a g a . Aici, în m i r o s u l a m e ţ i t o r d c lacuri, vopsele şi t o t
felul d c C M i i ţ e , ti.iărul H a s e k — î n / e s t r a t cu o m e m o r i e cx-
copţionala — in c g i s t r c . u ă şi reţine m o r a v u r i l e , cesturile şi t i c u ­
rile v e r b a l e a l e clienţilor şi n e g u s t o r i l o r c a r e v i n î n p r ă v ă l i e .

VI
m a t e r i a l p e c a r e m a i t i r / i u îl va folosi in ejilt§CfCa vie schiţe
i n t i t u l a t a : Intr-o veche drogherie. Silit insă destul d e repede
să părăsească n o u a slujbă, d i n c a u / a unei n.îzbitii p e c a r e o
face, i n t r ă ca ucenic la o a l t ă d r o g h e r i e , d a r d e d a t a asia
el e a c e l a care-şi p r o p u n e să n u z ă b o v e a s c ă prea m u l t p r i n t r e
d r o g h i ş n , ci sa >i c o n t i n u e î n v ă ţ ă t u r a la o şcoală c o m e r c i a l ă .
J a r o s l a v era a c u m un t î n ă r m . u u r i / a t d e e x p e r i e n ţ a vieţii, d a r
nu a t î t d e v i a ţ a dusa în spatele tejghelelor, cit mai ales d e
c ă l ă t o r i i l e făcute prin M o r a v ia >i S l o v a c i a — p e c a r e le î n ­
cepuse imediat d u p ă m o a r t e a t a t ă l u i său şi în cursul c ă r o r a
îşi agonisise traiul in special d i n cerşit.
Se prea p o a t e ca t o c m a i aceste c ă l ă t o r i i să fi sădit în m i n ­
tea lui J a r o s l a v idee a de a deveni scriitor. Siinţindu-se a p r o ­
piat d e o a m e n i i simpli d e pe întinsul p a t r i e i sale şi î m p n e t e -
n m d u - s e r e p e d e cu ci, s-a î m b o g ă ţ i t in c i ţ i v a a n i cu u n b a g a j
a t î t d e i m p r e s i o n a n t de impresii şi c u n o ş t i n ţ e , incit t r e b u i e să
fi simţit ca un impuls n a t u r a l nevoia d c a Ic c o m u n i c a şi a l ­
t o r a . Acesta a fost p r o b a b i l şi m o t i v u l h o t a r i t o r c a r e 1-a d e ­
t e r m i n a t să-şi c o n t i n u e învăţătura.
D u p ă o scrie d e încercări făcute sub p s e u d o n i m , p r i m e l e
povestiri s e m n a t e ale lui J a r o s l a v I lasek a p a r în anul 19C0, în
Btffld N.trodni l iity. Pireşte, astăzi istoria l i t e r a r ă cehă se
o c u p ă în a m ă n u n t d e fiecare d i n t r e ele. P e n t r u noi este insă
d c ajuns să ştim că inc.» in aceste p r i m e povestiri ale lui H a s e k
a p a r e tipul o m u l u i d i n p o p o r c a r e iese mereu b i r u i t o r d i n
l u p t a cu a d v e r s i t ă ţ i l e existenţei, sfătos şi b u n d e g l u m e , care-i
sperie, s c a n d . i l i / e a / ă şi păcăleşte pe b o g ă t a ş i . Prin i n t e r m e d i u l
colegilor lui d e şcoală, J a r o s l a v H a s e k face c u n o ş t i n ţ ă cu
cercurile l i t e r a r e b u r g h e z e din P r a g a şi în special cu a ş a - n u -
m i t u l g r u p S ş r i n x , c a r e profesa cu o s t e n t a ţ i e o . i t a d e c a d e n t ă
dusă la e x t r e m . D a r cl nu se p o a t e î n c a d r a în această lume
artificioasă şi a r t i f i c i a l ă , se simte d e la b u n început s t r ă i n de
ea şi o p ă r ă s e ş t e c u r î n d .
A d e v ă r a t a şcoală a lui H a î c k a fost — cum s p u n e a Z d e n a
Ancik — n a t u r a şi p o p o r u l . D a r d a c i aceasta a fost şcoala lui,
m a r e l e sau î n v ă ţ ă t o r a fost M a x i m G o r k i , p e c a r e l-a citit cu

Vil
nesaţ d i n tinereţe ; d u p ă e x e m p l u l m a r e l u i clasic r u s , H a s c k
şi-a făcut o linie d e c o n d u i t ă m o r a l ă d i n c u n o a ş t e r e a c i t m a i
a u t e n t i c i şi m a i p r o f u n d ă a r e a l i t ă ţ i i î n c o n j u r ă t o a r e , pe c a r e
d o r e a s-o a ş e / c la temelia creaţiei lui l i t e r a r e . E d r e p t însă că,
în ceea ce p r i v e ş t e m o d a l i t ă ţ i l e d c c u n o a ş t e r e a v i e ţ i i , H a s c k
a v e a pe a t u n c i idei c a r e , cu u n eufemism î n g ă d u i t o r , a r p u t e a
fi n u m i t e o a r e c u m excentrice. C u m t e r m i n ă şcoala c o m e r c i a l ă ,
el i n t r ă , p e n t r u p u ţ i n t i m p , c a f u n c ţ i o n a r la b a n c a „ S l a v i a "
— la c a r e lucrase în u l t i m a p a r t e a vieţii şi t a t ă l lui şi pc c a r e
o v o m găsi pomenite* şi în Peripeţiile brasului soldat Svejk —
d a r cînd în primăvara a n u l u i 1.903 îi a p a r e p r i m a p l a c h e t ă d e
r e n u r i StfigJU de mai, scrisă î m p r e u n ă cu u n p r i e t e n , z v î r l e
cît c o l o prozaica slujbă d e la b a n c ă şi-şi reia p e r e g r i n ă r i l e prin
Slovacia. D a c ă p e n t r u J a r o s l a v p ă r ă s i r e a slujbei d c la b a n c ă
a a p ă r u t ca o e l i b e r a r e , p e n t r u maică-sa, care-şi pusese m u l t e
nădejdi in c a r i e r a de f u n c ţ i o n a r a fiului, ca a î n s e m n a t o l o v i ­
t u r ă d u r e r o a s ă . l i u l î n c e a r c ă să o c o n s o l e / e cu gîndul că va
fi scriitor şi v a cîştiga mulţi b a n i . D a r p r o m i s i u n i l e filiale a u
î n t î i v i a t să se realizeze, cel p u ţ i n în a d o u a p a r t e a lor. C r i ­
tica l i t e r a r ă cehă n-a izbutit să găsească în p u b l i c a ţ i i l e d i n
aceşti a n i prea m u l t e lucrări a l e lui H a s c k , aşa încît se p o a t e
p r e s u p u n e că c o n d i ţ i i l e p r e c a r e în c a r e îşi d u c e a v i a ţ a familia
d c f u n c ţ i o n a r i p r o l e t a r i / a ţ i s-au î n r ă u t ă ţ i t şi m a i m u l t . L u p t a
ftceaeta. n e c u r m a t ă cu g r e u t ă ţ i l e vieţii a j u c a t — n u se p u t e a
alelei — o influenţă decisivă a s u p r a întregii c o n f o r m a ţ i i spiri­
tuale- şi optici sociale a o m u l u i I lasck. E a e x p l i c ă pc d e o
p a r t e înţelegerea şi c a l d a lui c o m p a s i u n e p e n t r u toţi cei c a r e
sui creau şi p e de a l t ă p a r t e u r a lui, o u r ă teribila, n e î m p ă c a t a ,
n e c r u ţ ă t o a r e î m p o t r i v a t u t u r o r celor c a r e a s u p r e a u pe o m u l de
jos, i n d i f e r e n t d a c ă e r a u austrieci sau cehi. D a r î n loc sa se
î n d r e p t e spre mişcarea m u n c i t o r e a s c ă , împins dc firea lui c l o ­
c o t i t o a r e , d e u n spirit d e i n d e p e n d e n ţ ă e x a c e r b a t de u n î n t r e g
c o m p l e x d e î m p r e j u r ă r i familiale şi sociale, d c lipsa o r i c ă r e i
î n d r u m ă r i , H a s c k îşi găseşte u n refugiu v r e m e l n i c în cercurile
anarhiste, d e unde luptă împotriva stărilor d c lucruri exis­
t e n t e p r i n t r - o f r o n d a ieftina şi ineficace. Se povesteşte astfel

yiu
d ) în 1906, | fost a r e s t a t p e n t r u c i a refuzat să p l ă t e a s c ă
c o n s u m a ţ i a î n t r - u n local şi i-a insultat pc poliţiştii veniţi să-I
aresteze. P u ţ i n m a i t î r z i u , în acelaşi a n , c a m e n d a t p e n t r u
că, î n p l i n ă zi, a a p r i n s felinarele d i n faţa u n u i c o m i s a r i a t d e
poliţie, iar d u p ă alte d o u ă luni suferă o mică c o n d a m n a r e p e n ­
t r u u n s c a n d a l în p i a ţ a V a c l a v . A c t i v i t a t e a lui HaSck în r î n -
d u r i l e a n a r h i ş t i l o r cehi a t i n g e a p o g e u l în a n u l 1907, cînd ajunge
r e d a c t o r al oliciosului lor, z i a r u l Komnna. In acelaşi t i m p el
î n t r e p r i n d e t u r n e e d c p r o p a g a n d ă în b a z i n u l c a r b o n i f e r d i n
n o r d şi p r i n t r e tcxtiliştii d i n C c s k o m o r a v s k â Vysoc'ina ; la
1 mai 1907, cu prilejul unei manifestaţii a n a r h i s t e c a r e s t a t p e n ­
tru că a l o v i t un poliţist şi e c o n d a m n a t la o lună î n c h i s o a r e .
R ă g a z u l p c c a r e a c e a s t ă l u n ă d c c l a u s t r a r e f o r ţ a t ă 1-a î n ­
s e m n a t p e n t r u f u r t u n o a s a lui v i a ţ ă d i n v r e m e a aceea, a fost,
p o a t e , folosit d c H a s e k p e n t r u a se gîndi m a i serios la l e g ă t u r a
d c d r a g o s t e c a r e se înfiripase, î n t r e t i m p , î n t r e cl şi J a r m i l a
M a y c r . In familia J a r m i l c i — p c c a r e t a t ă l o oprise d c altfel
d e mai m u l t e ori să se î n t î l n e a s c ă cu J a r o s l a v — a r e s t a r e a lui
H a s c k era c o n s i d e r a t ă ca o ruşine n e m a i p o m e n i t ă . In î n c h i s o a r e
fiind, J a r o s l a v p r i m e ş t e d c aceea din p a r t e a J a r m i l c i o scri­
s o a r e în c a r e a c e a s t a il a v e r t i z a că d a c ă nu se v a d e s p ă r ţ i d e
prietenii lui a n a r h i ş t i , nu se v o r p u t e a , p r o b a b i l , c ă s ă t o r i nici­
o d a t ă . D r a g o s t e a p e n t r u J a r m i l a se d o v e d e ş t e m a i p u t e r n i c ă
decît l e g ă t u r i l e cu a n a r h i ş t i i , p c al c ă r o r şef îl b ă n u i a mai
d e m u l t că a r fi d c f a p t u n v u l g a r a g e n t p r o v o c a t o r al poliţiei
d i n P r a g a , şi d u p ă ieşirea d i n î n c h i s o a r e p ă r ă s e ş t e r e d a c ţ i a z i a ­
rului Kumuuj.
P e n t r u a-şi lua un a e r m a i p r e z e n t a b i l — familia M a y e r se
u i t a la el chiorîş cînd v e n e a î n v i z i t ă în h a i n e jerpelite şi
glietc scîlciate — H a s c k c o l a b o r e a z ă a c u m f o a r t e i n t e n s la
mai m u l t e z i a r e p r a g h e z e cu foiletoane satirice carc-i a d u c
n o t o r i e t a t e î n lumea l i t e r a r ă . In g e n e r a l , l e g ă t u r a cu J a r m i l a a
a v u t o i n f l u e n ţ ă b i n e f ă c ă t o a r e a s u p r ă - i . p u n i n d mai m u l t ă o r ­
d i n e în v i a ţ a lui şi î n m u n c a Iui. A r fi greşit totuşi să ne
imaginăm că t e m p e r a m e n t u l lui v u l c a n i c p u t e a fi s t ă p î n i t în î n ­
t r e g i m e , fie c h i a r şi d e J a r m i l a . D a r în tot cursul a n u l u i 1908

IX
'— spun biografii lui — H a s e k a fost a r e s t a t numai dc d o u ă
ori : o d a t ă p e n t r u că a smuls un steag î n t r - o p i a ţ ă publică şi
a d o u a o a r ă p e n t r u un s c a n d a l . Ii era peste p u t i n ţ ă să se d e z ­
b a r e în î n t r e g i m e d e n e v o i a lui de a i n v e n t a tor felul dc farse
cu c a r e să sperie pe burglie/i şi să-şi b a t ă joc de a u t o r i t ă ţ i .
C u t o a t e acestea, m u n c e ş t e intens şi î n sutele d e mici p o ­
vestiri şi foiletoane satirice, p ă s t r a t e din această epocă, el face
o a d e v ă r a t ă c r o n i c ă s a t i r i c ă a vremii. P o z i ţ i a lui socială p a r c
şi ca că se c o n s o l i d e a z ă : c c o l a b o r a t o r p e r m a n e n t al unuia d i n
cele m a i mari ziare cehe d c a t u n c i , Ceske Slovo, r e d a c t o r sa­
l a r i a t , cu o p t z e c i dc florini pe lună şi doi litri dc berc pe zi,
l a revista Svet Svifat (Lumea animalelor) şi, în plus, scrie r e g u ­
lat la m u l t e alte p u b l i c a ţ i i , în special î n reviste umoristice, i ie
că socotea î n t r - a d e v ă r că a v e a d r e p t u l să fie m u l ţ u m i t sau că
îsi d ă d e a scama că o p o z i ţ i a lui nu a v e a o r i c u m sorţi de IZ«
b î n d ă , o n o r a b i l u l d o m n M a y e r îşi dă în fine c o n s i m t . i m î n t u l
şi cei doi tineri — J a r o s l a v şi J . u m i l a — se căsătoresc în p r i ­
m ă v a r a a n u l u i 1910.
D e s p r e ce scrie H a s e k în aceasta v r e m e ? I r o n i a şi v e r v a lui
r ă s c o l i t o a r e nu c r u ţ ă nici unul din aspectele hilare pe c a r e le
î m b r a c ă v i a ţ a publică în m o n a r h i a a u s t r o - u n g a r ă , a l i a t ă în
p l i n ă d e s c o m p u n e r e : imbecilitatea pletorei d e a m p l o i a ţ i ai a d ­
ministraţiei h a b s b u r g i c c şi g ă u n o a s a frazeologie p a t r i o t a r d a a
politicienilor, mizeria spirituală a presei şi l i t e r a t u r a c a z o n ă ,
f i l a n t r o p i a ipocrită a d o a m n e l o r din lumea b u n ă şi falsa o n o r a ­
b i l i t a t e a celor ce voiau să treacă d r e p t „stflpa societăţii". I SW
t o c m a i epoca cînd H a s e k î n c e p e să m a n i f e s t e o predilecţie
deosebită p e n t r u s a t i r i z a r e a a r m a t e i a u s t r i e c e , cu g î n d u l d e a o
discredita d e f i n i t i v în ochii c o m p a t r i o ţ i l o r săi, c o n s i d e r i n d
— p e b u n ă d r e p t a t e — că acesta era umil din cei mai p u t e r ­
nici piloni d e susţinere ai construcţiei ş u b r e z i t e pe c a r e o re­
p r e z e n t a m o n a r h i a lui P r â n z Josef. T o a t e schiţele lui cu s u b n \ t e
l u a t e din v i a ţ a a r m a t e i se o r d o n e a z ă in jurul unui erou c o m u n :
b u n u l s o l d a t Svcjk... In a n u l IVI I, aceste schiţe a p a r a d u n a t e
î n t r - u n v o l u m , sub titlul : Bunul soldat Svejk fi alte istorioare
ciudate.

X
Tînăia familie Ha?ek M bucură a c u m ide o r e l a t i v ă bună­
stare. Dar neastîmpărul care clocoteşte în vinele lui Jaroslav
nu-1 l a \ ă să se î m p a c e cu v i a ţ a filistină şi a n o d i n ă în c a r e a r
d o r i s.'.-l v-wlâ p e n t r u t o t d e a u n a a n c o r a t familia M a y c r . Cînd,
la un m o m e n t d a t . se plictiseşte de a c t i v i t a t e a p e n t r u c a r e nu
a v e a nici o v o c a ţ i e şi — trebuie să a d ă u g ă m — nici o d e o s e ­
bită p r i c e p e r e , d c la revista lumea animalelor, H a s c k face e x a c t
ceea ce povesteşte tctcristul d i n Peripeţiile bravului soldat Svcjk
şi a n u m e : descrie î n t r - u n p s c u d o limbaj ştiinţific nişte a n i m a l e
i n v e n t a t e dc el şi... u r m a r e a , fireşte, nu se lasă a ş t e p t a t ă . D e s p e ­
rat d e p l t n g e r i k c i t i t o r i l o r , p r o p r i e t a r u l revistei îl d ă a f a r ă . Ba,
Î!i 1911, i se î n t i m p l ă ceva şi m a i c i u d a t . In t i m p ce se î n ­
torcea, într-o n o a p t e , acasă, travcrsînd podul K a r o l , îi trece
d e o d a t ă prin m i n t e o idee n ă s t r u ş n i c ă şi f ă r ă să stea p r e a m u l t
p c g î n d u r i o şi p u n e în a p l i c a r e . Se a p l e a c ă t a r e d c t o t peste
parapetul p o d u l u i , ca şi c u m a r fi v r u t să se a r u n c e în apă.
Un trecător alarmat anunţă poliţia. Şi, în loc să a j u n g ă la
domiciliul conjugal, H a s c k n i m e r e ş t e la ospiciul d e nebuni unde
c i n t e r n a t ea >ă i se v i n d e c e p r e s u p u s a depresiune m i n t a l a . N - a
stat prea m u l t acolo d a r a v ă z u t şi a aflat m u l t e lucruri ne­
obişnuite, dintr-o lume p c c a r e încă nu o cunoştea şi aceste
noi c u n o ş t i n ţ e nu s-au irosit z a d a r n i c . Paginile despre nebuni
şi cele d e s p r e a c t i v i t a t e a la revista Lumea animalelor sînt p r i n t r e
cele mai pline d e h a z d i n Peripeţiile bravului soldat Svcjk şi
la î n ă l ţ i m e a celor m a i m a r i u m o r i ş t i ai lumii.
D e s i g u r , aceste a c t e d c sfidare a u z a n ţ e l o r a d m i s e în lumea
bună, care li Eialek e x p r i m a u p a t i t u d i n e faţă d e v i a ţ ă şi d c
societate.i înconjurătoare, nu puteau fi pc placid liniştitei şi
ordonatei Jarmila. Şi neînţelegerile nu întirzic să sc ivească
în căminul abia încropit.
Iar d a c ă în \ iaţa p r i v a t ă orientarea antiburgheză a Iui Ja-
ro-lav Hasck lua astfel uneori un aspect dc farsă bufă, în
v i a ţ a p u b l i c ă a c e a s t ă o r i e n t a t e d e v i n e în m o d e v i d e n t tot mai
categorică şi m a i i r e d u c t i b i l ă . î n cursul alegerilor p e n t r u par­
l a m e n t u l i m p e r i a l d e la Vicna, c a r e au a v u t loc în a n u l 1912,
Ha^ck întemeiază „Partidul progresist moderat î n limita legi-

XI
l o r " şi-şi p u n e cl însuşi c a n d i d a t u r a . E uşor d c înţeles că cl
nu-şi făcea nici un fel d e iluzii î n şansele d e reuşită ale „ p a r t i ­
d u l u i " său, d a r î n t r u n i r i l e acestei g r u p ă r i a „ o a m e n i l o r c u m i n ţ i
carc-şi d a u seama că o r i c e r a d i c a l i s m este d ă u n ă t o r şi că un
p r o g r e s s ă n ă t o s n u se p o a t e d o b î n d i d e c î t î n c e t şi fără g r a b ă "
— c u m a n u m i t - o cu v e r v a - i î n d r ă c i t ă H a s e k — a u î n s e m n a t
o g r a n d i o a s ă b ă t a i e d c joc la adresa farsei e l e c t o r a l e a b u r ­
gheziei, a societăţii b u r g h e z e în a n s a m b l u l ci şi a u a v u t un
m a r e r ă s u n e t , d a t fiind că t o a t ă l u m e a îşi d ă d e a scama că
„şeful" noului p a r t i d nu făcea d e c î t să ridiculizeze r u g i n a , inca­
p a c i t a t e a şi respectarea filistină a legilor m o n a r h i e i austriece
d c c ă t r e p a r t i d e l e politice ale burgheziei cehe.
î n a n u l 1912, H a s e k ajunge la ciocniri d i n ce în ce m a i
s u p ă r ă t o a r e cu J a r m i l a , c a r e t o c m a i născuse un b ă i a t , p e c a r e
l-au b o t e z a t R i c h a r d . V ă z î n d ca nu p o a t e să-şi î n d u p l e c e soţul
să r e n u n ţ e la ceea ce ei i se p ă r e a u a p u c ă t u r i n e d e m n e , fire
m i n d r ă şi i n t r a n s i g e n t ă , J a r m i l a p l e a c ă de acasă şi se m u t ă la
o n o r a b i l u l d o m n M a y c r , fără să uite însă să ia cu d î n s a şi t o a t a
m o b i l a . C u m în acelaşi t i m p H a s e k c c o n c e d i a t şi d e la Calce
Slovo — d i n p r i c i n ă că la o a d u n a r e a l u c r ă t o r i l o r de la
t r a m v a i e l e d i n P r a g a a r ă t a s e că liderii sindicali s o c i a l i ş t i - n a ţ i o -
nall ( r e p r e z e n t a n ţ i ai p a r t i d u l u i b u r g h e z cu această d e n u m i r e )
v o r să t r ă d e z e g r e v a — cl se r e î n t o a r c e la vechiul său t r a i
boem şi asta cu a t î t a o s t e n t a ţ i e încît în tot cursul a n u l u i 1913
e c ă u t a t febril d e p o l i ţ i a din P r a g a , p e n t r u t o t soiul de delicte,
d a r t ă r ă succes. D i n e x i s t e n ţ a lui de o m „ a ş e z a t " , pe c a r e o
dusete CÎtva t i m p — e a d e v ă r a t , în limite destul de... m o d e r a t e
— n u - i mat r ă m i n c decît o a m i n t i r e : t e m a căsniciei b u r g h e z e ,
d e care el îsi b a t e a c u m joc în schiţele sale.
I a i z b u c n i r e a p r i m u l u i r ă z b o i m o n d i a l , H a s e k se află î n
g a z d ă la Joscf L a d a , c u n o s c u t u l c a r i c a t u r i s t ceh, b u n p r i e t e n
al a u t o r u l u i şi i l u s t r a t o r u l Peripeţiilor bravului soldat Svcjh.
D i n a m i n t i r i l e acestuia se ştie că în această p e r i o a d ă H a s e k d u ­
cea în casa p r i e t e n u l u i său un t r a i t i h n i t , r e n u n ţ a s e la h o i n ă r i t
şi m u n c e a cu spor, făcîndu-şi o d i s t r a c ţ i e în t i m p u l liber d i n a
p r e g ă t i a d e v ă r a t e s u r p r i z e c u l i n a r e , căci se p a r c că se p r i -

XII
ccpea f o a r t e bine la g ă t i t . D u p ă d e c l a r a r e a r ă z b o i u l u i n-a m a i
i z b u t i t să p u b l i c e d e c î t d o u ă schiţe satirice. D a r aşa cum a
făcut î n t o t d e a u n a , c î n d nu p u t e a să-şi m ă r t u r i s e a s c ă in scris
d i s p r e ţ u l şi a v e r s i u n e a lui p e n t r u a u t o r i t ă ţ i l e i m p e r i a l e , 1 l.i ck
n u se r e s e m n a , ci găsea repede a l t e mijloace.
A s t f e l , o m a r e v î l v ă a s t î r n i t î n t o a m n a a n u l u i 1914, la
P r a g a , festa pc c a r e H a s c k a j u c a t - o poliţiei austriece. In ziua
d c 14 n o i e m b r i e 1914, a d i c ă la a p r o a p e trei luni d c l a d e ­
c l a n ş a r e a r ă z b o i u l u i d i n t r e A u s t r o - U n g a r i a şi Rusia ţ a r i s t ă , H a -
i e k s-a p r e z e n t a t la h o t e l u l „ U V a l s u " , s-a t r e c u t sub u n n u m e
rusesc, a d e c l a r a t că locuieşte la M o s c o v a şi că v i n e direct d e
la Kiev. P o l i ţ i a a u s t r i a c ă , c a r e v e d e a la t o t pasul n u m a i spioni
ruşi, c u m a p r i m i t fişa d c la hotel a d a t i m e d i a t o r d i n ca
străinul suspect să fie a r e s t a t , c o n v i n s ă că făcuse o c a p t u r ă d e
p r e ţ . C u aceeaşi p r o m p t i t u d i n e au fost a n u n ţ a t e şi a u t o r i t ă ţ i l e
s u p e r i o a r e d e s p r e a r e s t a r e a s p i o n u l u i rus. C a r e nu a fost însă
u i m i r e a i n s p e c t o r u l u i î n s ă r c i n a t să cerceteze ca/.ul c î n d în b i r o u
i-a fost a d u s J a r o s l a v H a s c k — pe carc-1 c u n o ş t e a şi c a r e
a r b o r a cel m a i n e v i n o v a t a e r d i n l u m e . î n t r e b a t d e ce se î n ­
scrisese la hotel sub un n u m e fals, H a s c k a r ă s p u n s că voise
să se c o n v i n g ă d a c ă şi în t i m p d e r ă z b o i poliţia a u s t r i a c ă
f u n c ţ i o n e a z ă t o t a t î t d c b i n e . C u r i o z i t a t e p e n t r u c a r e a fost p e ­
n a l i z a t cu cinci zile d c î n c h i s o a r e .
In a n u l 1915, H a s c k e î n c o r p o r a t şi r e p a r t i z a t la r e g i m e n t u l
91 i n f a n t e r i e d i n C c s k e liudcjovicc. D e s p r e v i a ţ a lui d e c a ­
z a r m ă ne povesteşte în Peripeţiile bravului soldat Svejli t e t c -
ristul M a r e k , c a r e n u e a l t u l d e c î t însuşi a u t o r u l lui Svcjk.
C u a c e a s t a ia sfîrşit o î n t r e a g ă epocă d i n e x i s t e n ţ a lui H a î e k
şi î n c e p e o a l t a , c a r e se va deosebi r a d i c a l d c cea d i n ţ i i , d i n
c a r e a d e c u r s totuşi în m o d firesc. E c a z u l să facem d c aceea
m a i întîi un scurt bilanţ al a c t i v i t ă ţ i i scriitoriceşti a lui H a s c k
î n t r e anii 1900 şi 1915, î n a i n t e d c a trece să v e d e m cum a
e v o l u a t el de la această d a t ă şi îndeosebi d c la R e v o l u ţ i a S o ­
cialistă d i n O c t o m b r i e .
O p e r a l i t e r a r ă a lui J a r o s l a v H a s c k d i n p r i m i i cincisprezece
ani ai secolului nostru este c a r a c t e r i z a t ă p r i n t r - o c e r t ă e v o l u ţ i e

XIII
a s c e n d e n t a . H a s e k a scris în acest t i m p , sub p s e u d o n i m sau sub
s e m n ă t u r a p r o p r i e , m a i b i n e d c o mic d e schiţe, foiletoane si
a r t i c o l e . Cei c a r e l - a u ' c u n o s c u t mai î n d e a p r o a p e a r a t ă că a
scris si d o u ă r o m a n e , ale c ă r o r m a n u s c r i s e s-au p i e r d u t ; cel
dintîi se n u m e a liloria cheamă şi avea un net c a r a c t e r a n t i -
religios, cel dc-al doilea era un r o m a n p e n t r u copii şi p u r t a
titlul Tritmpfy. In 1911 a început să dictc/.c un r o m a n sa­
tiric : Dtn cronica partidului moderat progresist în limitele
legii — p e c a r e n a a p u c a t însă să-1 t e r m i n e . D c asemeni, a
scris c î t e v a comedii dc m o r a v u r i , d i n c a r e c î t e v a s-au p ă s t r a t .
V o l u m e l e p u b l i c a t e au fost a m i n t i t e , a p r o a p e t o a t e , mai î n a i n t e .
Realismul lui H a s e k şi-a găsit expresia î n t r - u n gen d e s a t i r ă ,
care-i este p r o p r i u , e x c l u / î n d alegoria şi simbolurile, p e n t r u a
se r e v e n d i c a în cel mai strict înţeles al c u v î n u i l u i d c la s i a ţ ă ,
p e care o u r m ă r e ş t e şi o t r a n s p u n e literar cu o t i d e l i t a t c
a p r o a p e reportericească. Din c o n t a c t u l strîns cu p o p o r u l H a s e k
a cîştigat o limbă clară şi d i r e c t ă , sobră şi în acelaşi t i m p p l i n ă
d c c u l o a r e , a b u n d i i u l în imagini d e o u i m i t o a r e sugestivitate şi
a n u m e creata p a n i p e n t r u a deveni un ecou al înţelepciunii
p o p u l a r e . In clipa cînd a i n t r a t , o d a t ă cu s o l d a t u l Svcjk, în
p r i m u l r ă / b o i m o n d i a l , H a s e k era astfel un scriitor satiric
destul d e cunoscut în patria sa d a r nu şi recunoscut d c c e r c u ­
rile l i t e r a r e b u r g h e / e , p e n t r u că — din m o t i v e lesne d e ghicit —
era mai m u l t t e m u t în aceste cercuri decit r e s p e c t a t .
î n luna a p r i l i e 1915 a ajuns, î m p r e u n ă cu b a t a l i o n u l său, pe
front, iar la p r i m u l prilej p o t r i v i t — c a r e i s a oferit în luna
n o i e m b r i e t aceluiaşi an — a t r e c u t în liniile ruse, p e n t r u a
l u p t a a c u m cu a r m a în m î n ă î m p o t r i v a a s u p r i t o r i l o r p o p o r u l u i
său. D i n aprilie şi p î n ă In n o i e m b r i e 1915, H a s e k a cunoscut
0 b u n ă p a r t e din eroii pe carc-i vom î n t î l n i în a c e a s t ă c a r t e
şi c a r e , d a t o r i t ă lui, sînt a s t ă / i vestiţi pc t o t c u p r i n s u l g l o b u ­
lui : l o c o t e n e n t u l I.uk.is, p l u t o n i e r u l V a n e k , m a i o r u l Wcn/.el şi
alţii. D a r mai ales şi mai presus d e t o a t e , aici I-a cunoscut
1 [alea pc soldatul I r.uitisck S t r a s l i p s k y — o r d o n a n ţ ă la l o c o ­
t e n e n t u l 1 uk.is" — c ă r ă m i d a r de telul lui, m u s t i n d de bun simţ
şi u m o r p o p u l a r , v o r b i n d n u m a i in pilde şi c a r e i-a servit

XIV
s c r i i t o r u l u i , în 1921, c i model p e n t r u b r a v u l Svcjk aşa c u m îl
CMMMŞMaa noi a s t ă z i . C î n d I t r e c u t în lunile ruse, H a s c k a
fost însoţit d e S t r a s l i p s k y .
In Rusia H a s c k a fost mai întîi i n t e r n a t î n t r - u n l a g ă r d e
p r i z o n i e r i , p î n ă c î n d , a f i n u l că se f o r m e a z ă u n i t ă ţ i d c v o l u n ­
t a r i cehi, s-a î n r o l a t şi el. U n t i m p a l u c r a t ca ziarist la p u b l i ­
caţia CchoAoiak, care a p ă r e a la K i e v , u n d e a scris o scrie d c
schiţe satirice la adresa Austriei h a b s b u r g i c c . S i m p a t i z a t d e
ostaşii, cu c a r e , o r i u n d e se a f l a , se î m p r i e t e n e a i m e d i a t , a fost
ales î n c o m i t e t u l r e g i m e n t u l u i 1 puşcaşi d i n care făcea p a r t e .
In a c e a s t ă c a l i t a t e a i n t r a t î n conflict cu c o n d u c ă t o r i i secţiei
d i n Rusia a C o n s i l i u l u i n a ţ i o n a l cehoslovac, d e sub p r e ş e d i n ţ i a
lui T . G . M a s a r y k , din c a u z a liniei a n t i p o p u l a r e a acestui o r g a ­
nism b u r g h e z şi a scris, bineînţeles, o schiţă satirică la a d r e s a
lor, i n t i t u l a t ă Clubul Pickxvickilor cehi, d r e p t care, ca s a n c ­
ţ i u n e , a fost trimis pe front.
I.a i z b u c n i r e a R e v o l u ţ i e i d i n O c t o m b r i e , I lasek era din n o u
la Kiev. P r i n t r e soldaţii cehi aflaţi în Rusia se ducea o intensă
p r o p a g a n d ă c o n t r a r e v o l u ţ i o n a r ă , i n s p i r a t ă de cercurile b u r g h e z e
«Im O c c i d e n t . C u l u c i d i t a t e a i c a r a c t e r i s t i c ă , HaSek — c a r e e r a
d e altfel dc m u l t ă v r e m e u n s i m p a t i z a n t al socialiştilor d c
stingă — n u se lasă nici o c l i p ă m o m i t d e a c e a s t ă p r o p a ­
g a n d ă î n ş e l ă t o a r e şi în 1918 il găsim făcînd p a r t e d i n A r m a t a
Roşie a m u n c i t o r i l o r şi ţ ă r a n i l o r . In acelaşi a n cl d e v i n e m e m ­
b r u a l P a r t i d u l u i C o m u n i s t şi se d ă r u i e ş t e R e v o l u ţ i e i fără
r e z e r v e , p î n ă la u i t a r e d c sine, cu t o a t ă î n f l ă c ă r a r e a m a r e l u i
său suflet î n s e t a t d c d r e p t a t e .
I n c h i n î n d u - ş i a c u m t o a t a p u t e r e a lui de n v i n c ă victoriei lui
O c t o m b r i e R o ş u , scrie a r t i c o l e d u p ă a r t i c o l e în z i a r u l social-
d e m o c r a ţ i l o r c o m u n i ş t i i n t e r n a ţ i o n a l i ş t i cehi, c o m p u n e m a n i f e s t e ,
apeluri c ă t r e v o l u n t a r i , face a g i t a ţ i e , ţine c o n f e r i n ţ e , î n f i e r e a z ă
acţiunile c o n t r a r e v o l u ţ i o n a r e ale Consiliului n a ţ i o n a l c e h o s l o v a c ,
c o n d u c e a p ă r a r e a o r a ş u l u i S a m a r a . Şi o d a t ă cu aceasta a c t i v i ­
t a t e febrilă c a r e nu-i lasă nici o clipă de r ă g a z — p c c a r e d e
altfel nici nu-1 c a u t ă — se p r o d u c e şi o s c h i m b a r e c a l i t a t i v ă în
c a r a c t e r u l lui : o disciplină severă ia locul instabilităţii lui dc
o d i n i o a r ă , o o r d i n e care m e r g e p î n ă la m e t i c u l o z i t a t e înlocu­
ieşte c o m p o r t a r e a a n a r h i c ă d e a l t ă d a t ă , i n d i v i d u a l i s m u l m i c -
burghez. e a l u n g a t de d o r i n ţ a fierbinte d c a fi d e folos c a u z e i
celor m u l ţ i şi a s u p r i ţ i . H a s e k d e v i n e un l u p t ă t o r r e v o l u ţ i o n a r
d i s c i p l i n a t , c a r e înţelege să î n d e p l i n e a s c ă cu e n t u z i a s m orice
sarcină, o r i c î t de grea şi p r i m e j d i o a s ă a r fi ca. A d e r a r e a lui la
p a r t i d u l p r o l e t a r i a t u l u i îi a d u c e s u p o r t u l m o r a l c a r e i-a lipsit
. u i t a v r e m e , îl a j u t ă sa-şi d e z v o l t e d i n plin m a r i l e lui c a l i t ă ţ i
d e ziarist şi... lucru cu d e s a v î r ş i r e n e a ş t e p t a t Ia el — d c o r ­
ganizator.
In scurt t i m p , p r i n i n t e r m e d i u l v o l u n t a r i l o r cehi c a r e se î n ­
t o r c în p a n ie, începe -a se vorbească si la P r a g a d e s p r e schim­
b a r e a p r o d u s a în felul d e a fi şi d e a t r ă i al lui HaSek. D a r
cei carc-1 vorbesc d e bine sînt cei mai p u ţ i n i . M a j o r i t a t e a z i a r e ­
lor b u r g h e z e îl c a l o m n i a / ă cu n e r u ş i n a r e şi-1 a c u z ă că „s-a
d a t cu bolşevicii". D c aceea, cînd U n i u n e a Sovietică c v i z i t a t a
d e o delegaţie d e c o m u n i ş t i cehoslovaci, p r i n t r e c a r e se află şi
scriitorul l v a n O l b r a c l i t , H a s e k din î n d e p ă r t a t u l I r k u t s k le t r i ­
m i t e o scrisoare în c a r e le vorbeşte d e s p r e a c t i v i t a t e a lui în
c a d r u l A r m a t e i Roşii şi-i r o a g ă să restabilească a d e v ă r u l cu
p r i v i r e la el.

„Scrisoarea voastră — îi î n c r e d i n ţ e a z ă H a s e k — m-a bucu­


rat mai ales în pasajul in care imi scrieţi că sînt înjurat pentru
că as fi un om fără căpătîi. Pot să vă spun că am pierdut
meteahna asta in cele treizeci de luni de muncă neîntreruptă
in cadrul Partidului Comunist fi pe front...
Dacă ar trebui să-fi scriu în amănunt despre toate misiunile
pe care le-am avut fi despre tot ce-am făcut, nu mi-ar ajunge
mica rezervă de hîrtie pe care o avem aici la Irkutsk. In mo­
mentul de fală, dc pilda, sînt fcful secţiei organizatorice fi de
informaţii a Armatei a cincea, pentru că toţi au fost chemaţi
la munci politice de răspundere la Omsk fi cu am rămas singur
aici în răsărit. In afară de asta sînt redactorul fi editorul a trei
ziare: al ziarului german S t u r m , la care scriu singur toate
articolele, al ziarului de limbă maghiară R o h a m , unde am cîţiva

XVI
colaboratori, fi al ziarului buriat-mongol M a c a r a , pc carc-l scrin
dc la un cap la altul, dar — nu tc teme — nu în mongola,
ci in rusă. Acum, sovietul militar revoluţionar insistă să scot
si un ziar cbino-coreean. 7.ău, nu (tiu ce sa fac. Pc chinezi i-atn
organizat, dar chinczcfte (tiu foarte puţin. Din cele 86.000 de
semne grafice ale limbii chineze, abia dacă cunosc 80. Pe lingă
asta, de aseară sînt responsabil politic în colegiul dc redacţie.
Mi se dă totdeauna mult de lucru fi cînd, în fine, îmi spun
că nimeni nu mai poate inventa ceva în plus, împrejurările îmi
arată că mă insei fi că trebuie să lucrez tot mai mult fi mai
mult. Dar nu protestez de loc, pentru că toate astea trebuie
făiutc în interesul Revoluţiei.

Daci am să mă întorc în Cehoslovacia n-am să vin să mi


conving dacă străzile din Praga sînt bine măturate sau nu fi
nici dacă ziarele scriu că •m-am dat* cu comuniftii.
Am să vin să torn peste spinarea slăvitului guvern ceh ener­
gia pe care am deprins-o in lupta glorioasei noastre Armate
a cineca cu rcacţiunea siberiana a -multrcgrctatului amiral»."

Şi î n t r - a d e v ă r , la sfîrşitul a n u l u i 1920 J a r o s l a v H a s c k sc î n ­
t o a r c e în C e h o s l o v a c i a . D a r în loc să p o a t ă juca în v i a ţ a p u ­
blică rolul p e n t r u care a c u m sc simţea p r e g ă t i t , c p r i m i t cu un
cor d e urlete d i n partea întregii prese b u r g h e / c si s o c i a l - d c -
m o c r a t c d e d r e a p t a , carc-l a c u / ă că şi-a „ t r ă d a t " p a t r i a , că e
„agentul M o s c o v e i " . II mereu în p r i m e j d i e de a i se înscena
un proces p e n t r u d e z e r t a r e si trecere la i n a m i c , c h ă i t u i t fără
î n c e t a r e de poliţie, c a l o m n i a t şi b a t j o c o r i t , p u s sub u n fel dc
interdicţie morală. In aceste împrejurări grele, el nu găseşte
nici sprijinul celor d c la c a r e a v e a t o t d r e p t u l să spere că-1
v a p r i m i . Mulţi d i n t r e s o c i a l - d e m o c r a ţ i i d c stînga sc fac ecoul
c a l o m n i i l o r b u r g h e z e sau îl privesc cu n e î n c r e d e r e d i n pricina
trecutului lui u ş u r a t i c . L a această campanie, evident regizată
p e n t r u a-1 î m p i e d i c a să sc desfăşoare a t î t p c plan p o l i t i c cît şi
l i t e r a r , lucru d e c a r e p c v r e m e a aceea mulţi sc t e m e a u î n p a -

2 XVII
t r i a l u i , cl î n c e a r c ă să rlipXindJI cu a r m a lui fără greş : satira.
C a un eîntec tic lebădă, foiletoanele lui satirice — în carc-şi
b i t e joc d e minciunile d e b i t a t e î m p o t r i v a U n i u n i i Sovietice, d c
liderii s o c i a l - d c m o c r a ţ i care au pactizat CU b u r g h e z i a , d c cei
c a r e în n o u a republică au p r e l u a t m o r a v u r i l e vechii m o n a r ­
hii — sînt însufleţite d e a t i t a v e r v ă , u m o r u l lui se împleteşte cu
un lacCaam attl de v i r u l e n t , încît rărnîn p r i n t r e cele m a i b u n e
lucruri scrise d e J a r o s l a v I lasck, g a z e t a r u l fără p e r e c h e . L a
c a m p a n i a d c I n t i m i d a r e şi asasinare m o r a l ă a celui c a r e , p c
m e r i t , este socotit astăzi unul d i n cei m a i mari scriitori pe c a r e
i-a d a t p o p o r u l ceh* se a d a u g ă a p o i şi g r e u t ă ţ i l e m a t e r i a l e , s ă r ă ­
cia c a r e se lipeşte iar de cl ca î n v r e m u r i l e d e o d i n i o a r ă . N - a r e
cu ce plăti chiria c a m e r e i în care stă şi p r o p r i e t ă r e a s a îl a l u n g ă .
U n t i m p rătăceşte d i n n o u ca în t i n e r e ţ e , p i n a c î n d găseşte
adăpost in casa ur.ui prieten.

O scrisoare c ă t r e Jarmila — cu c a r e r e î n n o a d ă pentru un


t i m p vechea l o r „ p o v e s t e f r u m o a s ă " , c u m se e x p r i m ă el — d o ­
vedeşte că în ciuda acestor g r e u t ă ţ i I lasck lucra totuşi neobosit
la Peripeţiile l>u:vulm folJ.it Svejk. La început e nevoit să-şi
t i p ă r e a s c ă c a r t e a pe c o n t p r o p r i u — c a j u t a t la a c e a s t a de u n
p r i e t e n — şi s-o publice in fascicole. D a r în faţa entuziasmului
cu c a r e cititorii salută această carte minunată în c a r e se r e ­
găseşte, p a r c ă , întreg sufletul poporului ceh, p u b l i c a r e a ei e
p r e l u a t a de u n m a r e e d i t o r , c a r e face cu această o c a / i e o a f a ­
cere s t r ă l u c i t a . I l a ' e k n u se alege, bineînţeles, decît cu f ă r î m i -
t u r i l c , d a r reuşeşte cu t o a t e acestea să-şi a d u n e banii cu c a r e
să-şi p o a t ă c u m p ă r a o căsuţă u n d e să lucreze. Deşi b o l n a v , d i c ­
t e a z ă cu î n v e r ş u n a r e p a g i n ă c u p a g i n ă , c a p i t o l cu capitol... f ă r ă
să izbutească Insa să şi t e r m i n e opera.
Răpus d c o viaţă aspră, dc privaţiuni şi a d v e r s i t ă ţ i , într-o
l u m e care-i e r a s t r ă i n ă şi-I d u ş m ă n e a , scriitorul m o a r e la 3 i a ­
n u a r i e 1923, în vîrstă d e 40 dc ar.i.

XVIII
Cîrtd Peripeţiile bravului soldat Svejk au văzut lumina tipa-
m l u i , f o a r t e p u t i n i au fost aceia c a r e şi-au d a t seama că l i t e r a ­
t u r a ceha se î m b o g ă ţ e a cu o o p e r ă p r o f u n d n a ţ i o n a l ă si p o p u ­
l a r ă , că un m a r e scriitor d ă r u i s e p o p o r u l u i său o c r e a ţ i e care I
situează alături dc Swift, Cervantcs sau Charles de Costcr.
E s t e d e aceea un r e m a r c a b i l merit al scriitorului I v a n O l b r . u î i r
laptul că el, cel dintîi, a ştiut să vadă în Hasek un mare
scinror, iar în Svcjk — eroul uncia din cele mai mari căiţi
scrise in limba cehă.
„Peripefule bravului soldat Sve'fk — a scris Olbracht în
toamna anului 1921 — sin' citite d e zeci d c mii dc oameni
( p r i m a ediţie în zece mii d c e x e m p l a r e a fost e p u i z a t ă ) . Zeci
d e mii de oameni rîd cu h o h o t e peste paginile acestei ..if,
d a r d i n t r e o a m e n i i noştri de litere nu s-a găsit încă nimeni c a r e
s - o l a u d e . Î n t r e b a ţ i pe un om din p o p o r ce c r e d e d e s p r e c a r t e a
asta si n u m a i la a u / u l numelui de Svcjk v a începe să rîdă.
P u n e ţ i însă aceeaşi î n t r e b a r e şi u n u i o m cu c u l t u r ă literai a M
veţi vedea că va zîmbi p a r c i m o n i o s >i va va r ă s p u n d e oarecum
stingherit : «li, bineînţeles !» N u va a v e a curajul să fie ne­
r e c u n o s c ă t o r p e n t r u clipele d c d e s f ă t a r e p e c a t e i le-a dăimt
c a r t e a şi să v o r b e a s c ă u r î t d e s p r e ca, d a r nici nu va uita ~t
pomenească despre stilul ci «neliterar», despre palmele nemi­
loase pc c a r e cartea le dă vechii şi noii estetici literare şi i tai
ales estetismului literar vechi şi n o u . Iar cî'id î>i sa a m i n t i de
stilul ci, cc r e p r o d u c e limba v;irbit.i in c a z ă r m i , pe s t r a d a sau
în c î r c i u m i , limbă c a r e dc obicei il f a r m e c ă , işi va s p u n e ca nu
se cuvine totuşi s o caracterizeze drept -un lucru minunat».
Librăriile au boicotat cartea, librarii au reluzat sa \ ir.dă
a c e a s t ă l u c r a r e scoasa în e d i t u r ă proprie. Domnul 1.. W C n -
f u r t e r , d e p i l d ă , s-a e x p r i m a t cam aşa : - \ ' u ne o c u p ă m cu o
literatură ordinara care, în loc să educe intelectul, formeazl
m i t o c a n i şi derbedei şi nu vrem sa c o m p r o m i t e m b u n u l renume
al firmei noastre. E o literatura pentru c o m u n i ş t i , nu pentru
cehi. C u respect...»"
In continuare, O l b r a c h t arăta r a ţ i u n i l e care-l făceau să so­
cotească Peripeţiile bravului soldat Sve/k o marc operă dc artă.

2* XIX
î n p r i m u l r î n J , spunea el, c a r t e a lui J a r o s l a v Hasck prezint!
p r i m u l r ă z b o i m o n d i a l d i n t r - u n u n g h i d e v e d e r e cu u n u l nou,
aşa cum nimeni a l t u l n - a m a i f a c u t - o p î n ă Ia ci. N u există a l t a
c a r t e in c i r c t i a g i s m u l , t i m p e n i a şi c r u z i m e a războiului impe­
rialist să fie d e m a s c a t e cu o astfel d e f o r ţ ă n i m i c i t o a r e . T o ţ i cei
c o e , p î n ă la H a s c k , au scris d e s p r e marele măcel au t r e b u i t să
facă un uriaş e f o r t d e v o i n ţ a p e n t r u a sc smulge d i n clisa m o ­
r a l ă în c a r e ii a r u n c a s e a c c . w ă c a t a s t r o f ă . J a r o s l a v H a s c k — si
acest lucru t r e b u i e subliniat cu t o a t ă t ă r i a — n - a a v u t nevoie
să î n v i n g ă mai întîi r ă z b o i u l în sufletul lui. Ml a fost c h i a r d c
la î n c e p u t d e a s u p r a lui. Şi-a b ă t u t joc d e el in t o t a l i t a t e a lui
şi in fiecare a m ă n u n t , ca si cum a r fi fost v o r b a „ d e o s i m p l a
î n c ă i e r a r e î n t r e beţivi la o c i r c i u m ă d m £izkov".
I n al doilea r î n d , s t ă r u i a O l b r a c h t , Svcjk marchează un tip
literar absolut nou în literatura universală : tipul unui erou
p o p u l a r considerat p r i n t r - o p r i s m ă cu t o t u l n e o b i ş n u i t ă , in c o n ­
trast i z b i t o r cu c a r a c t e r e l e Irămîntate de p r o b l e m e adesea in­
solubile p e n t r u v r e m e a sau lumea în c a r e trăiesc, nemulţumite
şi nefericite î n mediul a m b i a n t , c a r e nu li se p o t r i v e ş t e d c fel.
D i m p o t r i v ă , Svcjk e m u l ţ u m i t şi b u c u r o s în orice s i t u a ţ i e , nu-şi
p i e r d e n i c i o d a t ă c u m p ă t u l , b u n a dispoziţie şi î n c r e d e r e a în sine
şi a r e c o n v i n g e r e a n e s t r ă m u t a t a că d i n orice i m p r e j u r a r e , ori-
cît d e d e s p e r a t ă a r p ă r e a e a , există o ieşire.
D e u n d e vine a t u n c i f o r ţ a d i z o l v a n t a , forţa d e m a s c a t o a r e —
cum spunem noi a s t ă z i — a acestei c ă r ţ i unice în felul ci ?
D e acest lucru noi n e p u t e m d a , p r o b a b i l , m a i bine scama
decît Ivan Olbracht care, atunci cînd a scris a r t i c o l u l despre
c a r e a m a m i n t i t mai î n a i n t e , nu a v e a p e r s p e c t i v a mai l a r g ă pc
c a r e o d ă d i s t a n ţ a r e a î n t i m p şi cu s i g u r a n ţ ă nici r ă g a z u l nece­
sar p e n t r u a face un s t u d i u amănunţit, încolţit cum era el
îimişi dc şacalii criticii l i t e r a r e b u r g h e z e .
Pentru a înţelege m a i b i n e t o a t ă o r i g i n a l i t a t e a lui Svcjk, jî
implicit mesajul lui H a s c k , e nevoie să facem o s c u r t ă incursi­
u n e î n istoria creării r o m a n u l u i , d e la î n c e p u t u r i l e lui şi p î n ă
l a f o r m a în carc-l a v e m astăzi sub ochii n o ş t r i .

XX
D i n a m i n t i r i l e J a r m i l e i se ş t i t că p e n t r u p r i m a o a r ă Hasek
s-a g î n d i t la Svejk î n v a r a a n u l u i 1911. î n t r - o seara, scriitorul
s-a î n t o r s acasă î n t r - o dispoziţie s ă r b ă t o r e a s c ă , s-a aşezat la
m a s ă şi, î n f r i g u r a t , a n o t a t ceva pc o b u c a t ă d e h l r t i c . A scris
clar titlul şi a p o i a început să se g î n d c a s c ă la cele ce t r e b u i a u
să u r m e z e , d a r n - a m a i a p u c a t să schiţeze d e c î t c î t e v a c u v i n t e
indescifrabile şi a a d o r m i t . D i m i n e a ţ a , c î n d s-a t r e z i t , a fost
ioarte nenorocit aflînd că J a r m i l a a r u n c a s e h î r t i a şi i-a spus
că îşi însemnase a c o l o o idee g e n i a l ă , d c c a r e nu-şi m a i p o a t e
a m i n t i . A a l e r g a t la l a d a cu g u n o i şi d u p ă o clipă s-a întors
radios, fluturînd peticul d c hîrtie m o t o t o l i t . S-a u i t a t cîteva
m o m e n t e la cl şi a p o i 1-a a z v î r l i t d i n n o u . D a r d c d a t a asta
Jarmila 1-a p ă s t r a t cu grijă, aşa î n c î t se p o a t e stabili foarte
precis c u m a încolţit în m i n t e a lui H a s e k ideca lui Svcjk. T i t l u l
e r a Timpitul companiei, d u p ă c a r e u r m e a z ă o p r o p o z i ţ i u n c ce
începea aşa : „ S - a p r e z e n t a t singur la r e c r u t a r e , în d o r i n ţ a dc
a fi găsit a p t şi a i n t r a în a r m a t ă " — şi încă v r e o cîteva c u ­
v i n t e c a r e n u p o t fi însă d e s u l r a t e .
Aceasta este p r i m a î n s e m n a r e d e s p r e Svcjk. L a c î t e v a zile
d u p ă aceea in revista Karihatury, scoasă de d e s e n a t o r u l Joscl
L a d a , a a p ă r u t o schiţă a l c ă r u i e r o u este Svejk. In scurt t i m p
a u u r m a t a p o i a l t e c î t e v a . Aceste p o v e s t i r i il p r e z i n t ă p e b r a ­
vul s o l d a t Svcjk slujindu-şi î m p ă r a t u l p î n ă la u i t a r e d c sine şi
refuzînd să p ă r ă s e a s c ă a r m a t a c h i a r a t u n c i c î n d o comisie m e ­
d i c a l ă o p i n e a z ă p e n t r u l ă s a r e a lui l a v a t r ă . E lesne d c înţeles
că pc v r e m e a aceea H a s e k nu p u t e a fi p r e a explicit şi nici p r e a
categoric, d i n c a u z a vigilentei c e n z u r i austriece. D a r încă de
pc a t u n c i , cititorii săi a u înţeles ce voia cl să s p u n ă . I n t r - a d c -
v ă r , direcţia satirei lui H a s e k trebuie să fi fost destul dc lim­
p e d e d a c ă ne g î n d i m că în t i m p ce Svejk sc t o p e a d c d r a g o s t e
p e n t r u m ă r i t u l î m p ă r a t d c la Vicna şi ţ i n e a să-1 slujească cu
un d e v o t a m e n t î n d u i o ş ă t o r , cu î n d ă r ă t n i c i e c h i a r , t i n e r i i cehi
fugeau dc u m i l i n ţ a d c a sluji în a r m a t a asupritorilor, refu-
, iindu-M în m a s ă în E l v e ţ i a , A m e r i c a d e N o r d sau America
dc Sud.

*" J
XXI
Ia 1 9 1 6 , în t i m p ce l u c r a în r e d a c ţ i a p u b l i c a ţ i e i Ceboflovak,
c a r e a p ă r e a ia Kiev, l l a i e k a ir.ccput -.a v i . , Pt • ii-ciuiv braim-
Lui ioidal Svcţh in piizamitral. in aceasta cărţulie, dc circa
Ml pagini în l o r m . i t m c . m i sc v i i u - ş t c i is.i devii prea p u ţ i n
d e s p r e p r i z o n i e r a t u l iui Svcjk ; c ă r t i c i c a e d e fapt o r e l a t a r e a
i-iipUrtlor prin care trece bunul soldat Svcjk în timpul
r ă z b o i u l u i . M u l t e scene d.n această a d o u a versiune a lui Svcjk
s e r e p e t ă şi in c a d i n u r m ă , p e care o c i t i m noi a s t ă z i .
Ultima versiune se deosebeşte d e cele ce a« precedat-o mi
n u m a i p r i n a m p l o a r e a ci, cit m a i aies p r i n o r i e n t a r e a s c r i i t o r u ­
lui, i n p r i m e l e d o u a versiuni — cum am v a / u t — serva lui
I lasciv a ţ i n t i t în special armata au-.t. ..u... ci in-t r u m e n t dc
u m i l i r e si a s u p r i r e a p o p o r u l u i . In cea d i n u r m ă , satira lui ţ i n -
- mult mai d c p a i t e , c mai p r o f u n d a , multilaterală. Iste o
s a t i r ă a c e r b ă , cu .eînteicri dc geniu, la adresa m i l i t a r i s m u l u i în
general, a tuturor războaielor pustiitoare făcute dc pe poziţii
o.i;.'. poporului, a războaielor nedrepte.
Peripeţiile bravului soldat Svcjk este astfel o cronică fidelă
a p r i m u l u i r ă z b o i m o n d i a l pe carc-l p u t e m u r m ă r i în aproape
t ' ie t a / e l e i c i . De la cele dinţii clipe ale m ă c e l u l u i , intregui
a p a r a t d e s t a t b i r o c r a t i z a t şi c o r u p t al I l.il>sl>ui:;doi desiaţoară
o actisitatc i c-b: .l.i p e r . i r u i împiedica p o p o r u l să sc întrebe
a - u p r a seinului acestui i a / b o i , pe care el nu 1-a d o r i t şi n u - l
poate admite. Armata, justiţia, presa, societăţile filantropice,
pscudoftunţa — t o a t e sc c o a l i z e a z ă , spre a t e r o r i z a , orbi şi
iftfela o m u l s i m p l u . I n v ă l m ă ş a g u l acesta, în care cei m a i m u l ţ i
pierd c a p u l , îşi face deodată apar.ţii Svcjk, c a r e , cu u u
c a l m desăvârşit şi o lumă voinţă c e nu poate fi tulburată de
nimic, înfruntă n e c a z u r i l e ce sc abat asupră-i — ca asupra
t u t u r o r o a m e n i l o r simpli —- cu atît t s e n i n ă t a t e şi c u r a j , c u a t î t a
b u n - s i m ţ şi t e n a c i t a t e încît d e v i n e i n v u l n e r a b i l faţă d e călăii lui.
A r e s t a t p e n t r u că s-ar fi făcut vinovat de crimă de înaltă
trădare, cxprimîinlu-şi opinia că războiul trebuia neapărat să
i z b u c n e a s c ă , Svejk nu c nici un m o m e n t intimidat şi înfricoşat
d e s o a r t a l u i . D i m p o t r i v ă , el e tot t i m p u l d e a s u p r a inchizitori­
lor Iu:, c a r e n-au nici o p u t e r e asupră-i. Interogatoriile, m
care pumnii repeziţi in falei ţin adesea loc J e întrebări,, sînt
p e n t r u cl un m o f t . ,JPt vremuri — s p u n e v i t e a / u l Svejk — era
mat rău. Am citit undeva intr-o carte cum că aciuaţii erau
puţi să umble pe tablă imroţită ţi să bea plumb topit, ca să se
votlă daca etan sau nu vinovaţi... Al de stătea doar incbts IH
camera dc tortură se simţea ca un nou-născut. In ziua de aii,
arestul c o fIoane la ureche. Nict tu spinteca) e, nui in but un.
pat avem, masă avem, laviţe avem, nu ne înghesuim ca sarde­
lele, ciorki ui se J.i, pime ni <c dă, urciorul cu apa ni se aduce.
Li tuna o avem colea, sub nas. In toate se vede procesul.
A m e n i n ţ a t cu t r i m i t e r e a in faţa unei comisii m e d i c a l e pentru
a se vedea dacă nu e cumva nebun, lu-nui s s c j k nu \e neli­
nişteşte nici un moment.
„Aitc nu ini-e fiică de domnit ăţtia, s p u n e ei. C'ml eram
ostaţ, m-a examtn.it un medic ve*ermar fi am iejit bine la
examen.'
I a r cind c a c u z a t — pc- n e d r e p t — ca se p r e f a c e a li b o l n a v
spri- a nu ti trimis pe Irout şi e s u p u i unui t r a t a m e n t medicii
barbar în f a ţ a căruia nici u n u l d i n t r e a d e v ă r a ţ i i simulanţi nu
r e z i s t ă , Svcjk a r c ca î n t o t d e a u n a o atitu»l»ne bărbătească şi-;i
pune in v.ulit.i inferioritate cii.tul, arătindu-i ca e mult mai
puternic decît irice c a / n » şi baiîiulu-şi joc d e el sub D 1 0 K 1
icia 111aţ11 celei mai o r t o d o .
„Nu mă cruţa — işi î n d e a m n ă el călăul — gitidcstc-te la
'mtrămintnl tau. Chiar d.ica in loeu-mt ar fi tana-tu sau fra­
tele tău bun, tu trebuie să-i aplm clistirul ţară şovăială, (jin-
deţte-ie că de clistirele astea Jipmde soarta AmUtiei li ci
binda e a noastră .'"
Cine i-a insuflat lui Svcjk această forţă pe care întregul
ap.ir.it al ş u t u l u i a s u p r i t o r nu c in stare s o i i i t i i n g ă ? In pri­
mul r i n d c o n ş t i i n ţ a că in VK.C-I.H.-.I n m i | ! o c u l căreia t r ă i e ş t e e
••Ceva p u t r e d " , că ,.lucrurile nu mai pot s j d u r e / e m u l t " . C o n ­
voi,..rea .ista, pe care o simte u n p ă r t işit i de p o p o r u l sau, iioi
iccsia nu găseşte inca mijloacele sau n arc incă curajul s-o
exprime, II d i puterea să fie scnui şi o p t i m i s t , s.i uba o ne­
zdruncinata î n c r e d e r e în v i i t o r . In telul ace .ta c! cvxtn.-, de '»

XX iii
î n c e p u t , p u r t ă t o r u l dc c u v î n t al celor c a r e urase r ă z b o i u l şi
l u p t ă p r i n t o a t e mijloacele ca să n u fie nimiciţi.
I n i ţ i a l Svcjk are o a t i t u d i n e d e f e n s i v ă , d e a p ă r a r e a p r o p r i e i
sale p e r s o a n e î m p o t r i v a nebuniei d e z l ă n ţ u i t e î n jur. C î n d a u t o ­
r i t a t e a bagă d c scamă că în spatele frunţii senine a lui Svcjk a r
p u t e a să sc a s c u n d ă c u m v a g î n d u r i subversive şi îl î n t r e a b ă :
„As vrea să ştiu, porc de cline, ce gîndefti tu acuma f* b r a v u t
s o l d a t r ă s p u n d e , f ă r ă să clipească :
„Cu respect vă raportez că eu nu gîndesc, pentru că în ar­
mată soldatului îi este interzis sa gîndească. Cînd, cu ani în
urmă, eram în regimentul 91, domnul căpitan ne zicea întot­
deauna : 'Soldatul n-are voie să gîndească singur. Pentru cl
gîndesc superiorii. Cînd soldatul începe să gîndească, nu mai e
soldat, ci un nespălat de civil. Cindirea nu duce...»" Şi figura
lui blajină îi înşală p c toţi c ă p c ă u n i i cu c a r e a r e d c a face.
D a r d c la u n t i m p , î n t ă c e r e a d c m o a r t e p c c a r e clasa s t ă -
p î n i t o a r c o a ş t e r n u s e peste ţ a r ă î n c e p să sc a u d ă glasuri d e r e ­
v o l t ă c a r e vestesc că p o p o r u l sc t r e z e ş t e , că el î n c e p e să î n t r e ­
z ă r e a s c ă ieşirea d i n r ă z b o i p r i n t r - o r ă s t u r n a r e revoluţionară.
„Ar trebui să fii de fafă cînd se string vecinii jos, la SL'ocice,
spune un cioban. Ficftccare are pe cite unul în război fi să-i
au/i cum îţi vorbesc. După războiul ăsta, zice că va fi liber-
'•••'<•. :.t mai fie n'ui curţi boicrcfli, nici împăraţi, nici
baroni fi mofiile ci-că s-or lua."
D c a c e e a nici Svcjk nu sc m e n ţ i n e m u l t ă v r e m e î n p o s t u r a
exclusivă dc a p ă r a r e , ci trece Ia a t a c . Fireşte, Svcjk n u este u n
l u p t ă t o r î n a c c e p ţ i u n e a c u r e n t ă a acestui c u v î n t , d a r p r i n p a r o ­
d i e r e a supunerii şi p r i n glumele lui s t r ă v e z i i el s a p ă cu t e n a c i ­
t a t e la temelia o r d i n i i existente şi „ a j u t ă a c t i v — cum s p u n e a
J u l i u s Fucik — deşi nu t o t d e a u n a c o n ş t i e n t , la d ă r î m a r c a a
ceea ce a fost c l ă d i t pc î m p i l a r e şi s c l a v i e " .
Liniştit şi veşnic cu zâmbetul p c b u z e , cu o şiretenie ascunsa
sub masca fidelităţii şi d e v o t a m e n t u l u i n e ţ ă r m u r i t , cl e x e c u t ă
t o a t e o r d i n e l e pe dos şi p r o v o a c ă o r i u n d e sc află numai
î n c u r c ă t u r i şi c a t a s t r o f e . A r m a lui este a p a r e n t i n o f e n s i v ă , d a r
cl o m î n u i c ş t c cu a t î t a p r i c e p e r e încît î n v i n g e t o t d e a u n a i n f a -

XXIV
tr.iilc p e c a r e r ă z b o i u l n e d r e p t si cei c a r e l-au p r o v o c a t le r e -
T i n â a s u p r a i. Superiorii lui n u izbutesc n i c i o d a t ă să-i v i n ă d e
b a c , p e n t r u s i m p l u l m o t i v că Svejk nu se t e m e de ci ; sub u n i ­
formele lor cu fireturi l u c i t o a r e el ii vede aşa c u m sînt :
meschini, p r o ş t i , răi d a r şi fricoşi. L a d e v ă r a t , ci s î n t d c m u l t e
ori şi c r u z i şi r ă z b u n ă t o r i şi-1 pedepsesc f ă r ă c r u ţ a r e p c Svejk,
d a r nu-1 p o t d e t e r m i n a n i c i o d a t ă să-şi schimbe felul d e a fi.
P e n t r u că Svejk c p o p o r u l c a r e sc a p ă r ă d c c a l a m i t a t e a r ă z b o i u ­
lui şi d c poftele n e b u n e d c cuceriri ale stăpânirii, d c ncsfîrşi-
tcle suferinţi, d c foamea şi m i z e r i a a d u s e d c r ă z b o i .
I u I, d e p i l d ă , p c Svcjk d i s c u t i n d liniştit, la o h a l b ă dc
bere cu a g e n t u l secret B r c t s c h n c i d c r , a f l a t în exerciţiul func­
ţiunii lui, a d i c ă în p l i n ă v î n ă t o a r c d e o a m e n i p e n t r u t e m n i ţ e l e
v i i e / a r o - c r ă i c ş t i . B u n u l şi b r a v u l nostru Svejk a d m i t e d i n t o a t ă
mima şi cu t o a t ă s e n i n ă t a t e a că a s a s i n a r e a a r h i d u c e l u i F c r d i -
n a n d la S a r a j c v o e o p i e r d e r e grea p e n t r u p o p o a r e l e A u s t r i e i ,
d a r felul în c a r e cl işi e x p r i m ă r e g r e t u l p e n t r u m o a r t e a m o ş t e ­
nitorului t r o n u l u i îl c a r a c t e r i z e a z ă c h i a r d e la p r i m e l e p a g i n i :
„E o pierdere, nu se poate tăgădui, s p u n e Svcjk. Mare pier­
dere, l'erdinand nu poate fi înlocuit cu orice dobitoc"...
Sau p ă r î n d că-şi a d u c e a m i n t e cu m a r e p l ă c e r e d e „ v r e m u r i l e
bune d c a l t ă d a t ă " cînd fusese recrut în a r m a t a î m p ă r a t u l u i , cu
o t a ţ ă deschisă şi s u r i z ă t o a r e ca o l u n ă p l i n ă , Svcjk povesteşte
o întâmplare aparent măruntă dar care, pusă parcă deodată
sub o l u p ă m ă r i t o a r e , c a p ă t ă d i m e n s i u n i şi semnificaţii ce d e p ă -
PCM mult c a d r u l l i m i t a t al celor povestite, p e n t r u a î m b r ă c a o
s . d o a r e d e g e n e r a l i t a t e , d e v e n i n d tipică :
„In armată, fără disciplină se duce diacului totul, comen­
tează blajin e r o u l n o s t r u . Locotenentul nostru Makovec ne spu­
nea mereu : 'Dacă n-ar fi disciplina, m.i. timpiţilor, v-aţi ca(.ua
1.1 maimuţele în copaci - milităria vă face oameni, idioţilor,
neisprăviţilor». Şi n-avea dreptate? Incbipuiţi-vă un parc, să
•/icem la Karlak fi acolo în fiecare copac cîtc un soldat fără
disciplină. Vedeţi, de asta m-am temut cu totdeauna."
După un asemenea c o m e n t a r i u , făcut cu un glas egal şi cu
o figură c a r e r a d i a z ă m u l ţ u m i r e , ce m a i rămînc din trufia

XXV
imbecilă a ofiţerului regal şi i m p e r i a l , p l ă t i t să transforme
soldaţii iu r o b o ţ i nccuv î n t ă t o r i , b u n i p e n t r u a ii a r u n c a ţ i in
m o n s t r u o s u l a b a t o r al r ă z b o i u l u i ! !
C ă c i aceasta este t r ă s ă t u r a d c geniu al lui H a s c k : cu mijloa­
cele u n u i artist d c s ă v î r j i t el a c r e a t , p e n t r u p r i m a o a r ă in i s t o ­
ria literatul ii, tipul r ă z v r ă t i t u l u i , al e r o u l u i c a r e e x p r i m a minia
şi dispreţul maselor faţă de a s u p r i t o r i , sub î n f ă ţ i ş a r e a u n u i ins
c a r e p a r e c ă , d i m p o t i i v ă , î n t r u c h i p e a z ă t o c m a i respectul dus
p î n ă l a o r b i r e faţă d e a u t o r i t ă ţ i , a u n u i i n d i v i d c a r e p a r e că
nu a r e a l t ă r a ţ i u n e dc a li decît să p r i m e a s c ă şi să e x e c u t e f ă r ă
crîcnirc ordinele superiorilor.
Să nu u i t ă m însă, că Peripeţiile bravului soldat Svejk nu se
reaziniă n u m a i pe r e l a t a r e a isprăvilor b u n u l u i şi n e i n I l i c i t u l u i
n o s t r u p r i e t e n . Acesta e eroul ei p r i n c i p a l . D a r c a r t e a lui j a r o s ­
lav H a s c k este o m a r c frescă socială, o incisivă satiră a u n u i
î n t r e g regim i n t r a t in d e s c o m p u n e r e . O d a t ă cu H a s c k noi
d i s p r e ţ u i m şi ridem n u n u m a i de c e i care lovesc direct in Svcjk,
ci şi d e falşii lui p r o t e g u i t o r i : d o a m n e l e c a r i t a b i l e c a r e v o r
O soldaţii s a plece p e lumea c e a l a l t ă cu cugetul î m p ă c a t sau
slujitorul bisericii care n u crede in nimic ; rîdem de r e g u l a m e n ­
tele n e r o a d e r e d a c t a t e d e cretini c u m o r g ă şi d e stilul p o m p i e r
al presei oficiale ; r i d e m d c generalii şi d e agenţii secreţi ai sta­
tului a s u p r i t o r , ca şi d e j a n d a r m i i sau j u d e c ă t o r i i lui ; r i d e m de
î n t r e a g a lui o r g a n i z a r e ca şi de p r i n c i p i i l e pc c a r e se î n t e m e i a z ă
şi ne b u c u r a m că l u c r u r i l e stau aşa, că d u ş m a n i i o m u l u i simplu
sînt d e m n i nu n u m a i d e u r a , ci şi d e b a t j o c u r a n o a s t r ă .
Exprimarea In pilde a lui Svcjk, ca şi a m i n t i r e a cîte unei
întîmplări p o t r i v i t e c u fiecare nouă situaţie in faţa căreia c
pus a u o a u t e n t i c ă s a v o a r e p o p u l a r ă , d u p ă cum la fel d e p o p u ­
l a r a este şi limba în c a r e a scris H a J e k t o a t ă c a r t e a , spunînd
t o t d e a u n a l u c r u r i l o r p c n u m e , c.dsînd in picioare p r u d e r i a m i c -
b u r g h e z ă . D e altfel, H a s c k a ţ i n u t să-şi precizeze p u n c t u l său
d c v e d e r e în această direcţie, în p o s t f a ţ a la v o l u m u l întîi.

„Viaţa nu este o scoală de maniere elegante. In viaţă, fiecare


<e ixpiuna aa{ cum ne. f Maestrul de ceremonii, doctorul Cuth,

XXVI
vorbeşte altjcl decît cîrcinmarul Palivcc de la -Potirul», iar
acest roman nu este un manual dc maniere alese pentru salo­
narzi sau o carte educativă întru cunoaşterea expresiilor care
pot fi folosite in societate. E o frescă istorică a unei epoci.
Dacă o expresie mai tare, dar care circulă, se cere între­
buinţată, nu preget să o redau întocmai, aţa cum e. Consider
parafrazarea sau înlocuirea prin puncte cea mai stupidă falsi­
ficare. Astfel de cuvinte sînt folosite si în Parlament.
Dine s-a spus cindva că un om cu educaţie aleasă poate citi
orice. împotriva a ceea ce este firesc se ridică numai porcii şi
bădăranii ipocriţi, care in purismul lor abject nu se uită la
conţinut, ci se năpustesc asupra unor cuvinte izolate."

C ă t r e sfîrşitul vieţii J a r o s l a v 1 lasck ajunsese la o c o n c e p ţ i e


c l a r ă d e s p r e a r t a sa, ca o a r t ă m i l i t a n t ă , p u s ă î n slujba unor
i d e a l u r i nobile. „Sclavia fi prostia omenească stăpinesc lumea fi
fac ca viaţa să decadă pînă la treapta cea mai de jos, spunea
cl. Trebuie să luptăm împotriva acestor rele. Arta trebuie să
participe fi ca la această luptă." Şi, p e n t r u că p r i n t r e cei c a r e
stăpîncau lumea împotriva căreia el s-a ridicat erau mulţi
p r o ş t i , H a s e k şi-a făcut m u l ţ i d u ş m a n i . O p e r a lui a fost la î n ­
ceput d i s p r e ţ u i t ă şi a l u n g a t ă la periferia l i t e r a t u r i i . C e h o s l o v a c i a
b u r g h e z ă nu 1-a r e c u n o s c u t m u l t ă v r e m e p c acest fidel inter­
pret al spiritului p o p u l a r ceh. Fascismul 1-a pus la index.
G o e b b c l s i-a a r s c a r t e a p c rugul i n f a m d i n p i a ţ a Reichstagului.
C a r t e a lui H a s e k t r ă i e ş t e însă şi este i u b i t ă . U i t a ţ i sau d i s ­
p r e ţ u i ţ i sînt d u ş m a n i i lui d e ieri şi d e a s t ă z i , d a r scriitorul c
mereu a l ă t u r i d e n o i , p r i n t r e noi. I s t o r i a i-a a c o r d a t o repara­
ţie s t r ă l u c i t ă : cei î m p o t r i v a c ă r o r a cl a l u p t a t cu a t î t a curaj şi
c o n s e c v e n ţ ă , cu a t î t a a r t ă şi succes a u fost a l u n g a ţ i d e p o p o r u l
lui în a r h i v a istorici. D c aceea, n o i , cititorii lui d e a s t ă z i , p u t e m
î n c e r c a n u m a i un singur regret a t u n c i cînd lăsăm din mînă
a c e a s t ă c a r t e p c c a r e nu o v o m u i t a n i c i o d a t ă : acela că Ja­
roslav H a s e k n-a mai a p u c a t s-o t e r m i n e .

DUMITRU HINCtJ
TABEL CRONOLOGIC

1879 Josef Haide, un umil şi necăjit profesor, se că­


sătoreşte cu Ecaterina Jares, fiica unui inten­
dent al prinţului Schwarzenberg. Deşi sc iubesc
dc mult, au trebuit să aştepte treisprezece ani
— din cauza situaţiei materiale precare a lui
Josef HaSck — pînă să se poată căsători.

1883 La 30 aprilie sc naşte al doilea copil al fami­


liei (cel dinţii a murit curînd după naştere) —
Jaroslav.

1884—1894 Primii ani de gimnaziu ai lui Jaroslav


Hasck sînt puternic înrîuriţi dc personalitatea
lui Alois Jirasck, un scriitor care a pus multă
pasiune şi talent în evocarea gloriei străbune
a poporului ceh. Lecţiile lui Jirasek insuflă lui
Hasck o ură mistuitoare împotriva împilato­
rului dc veacuri — monarhia habsburgică şi a
prepuşilor ei : militarii, poliţiştii, popii şi „dom­
nii" dc tot felul. Elevul Hasck e silitor şi ascul­
tător, ba chiar ministrant într-o biserică.

XXIX
1895 Joscf Hasek sc îmbolnăveşte grav şi moare.
Traiul familiei devine astfel şi mai grea, şi mai
apăsător. Ecatcrina Hasek e nevoită să-şi caute
o munca remunerată şi nu găseşte alta mai bună
decît să coase cămăşi pentru un magazin de
confecţii.

1896 Scăpat de supravegherea tatălui şi profitînd de


slăbiciunea mamei pentru el, Jaroslav începe să
neglijeze învăţătura, fuge de acasă, hoinărind
prin Slovacia şi Moravia. Rămîne repetent în
clasa a IV-a gimnazială.

1897—1899 După o încercare nereuşită de a ini a


ucenic într-o tipografie, Jaroslav Hasek este
băiat dc prăvălie în cîteva drogherii — unde
adună bagajul de observaţii care-i va servi mai
tîr/iu pentru povestirile din volumul într-o
veche drogherie. îşi continuă în acelaşi timp în­
văţătura, într-o şcoală comerciala. E răstimpul
în care viitorul scriitor simte primele îndem­
nuri de a sc exprima în scris.

1900 In ziarul Narodny Listy apar primele povestiri


ale lui Jaroslav 1 lasck. Acesta începe să frec-
v c u u / c cercurile literare din Praga, în special
grupul Syrinx care profesa o artă decadentă
dusă la extrem.

1902 Pentru a-şi ajuta mama, Hasek — care între


timp a terminat şcoala comercială — intră
pentru o vreme funcţionar la o banca din
Praga. Suportă însi greu atmosfera stătută,
meschină şi intrigile mărunte ale colegilor în­
tru îndeletnicire.

XXX
1903 Apare o plachetă de versuri publicată de H a -
Sek, împreună CU un prieten şi intitulată Stri­
gat dc mai. Proaspătul poet rupe cu slujba dc
la bancă şi-şi reia peregrinările prin Slovacia.

1905—1906 Lupta necurmată cu greutăţile vieţii îi


insuflă lui Hasck înţelegere şi compasiune pen­
tru toţi cei care suferă şi o ură clocotitoare
împotriva tuturor celor ce asupresc pe omul
de jos, indiferent dacă acesta este ceh sau
austriac. Dar în loc să sc îndrepte spre miş­
carea muncitoreasca, firea-i ncastîmparată şi un
spirit dc independenţă prost înţeles îl împing
pentru o vreme pc Jaroslav Hasck în cercurile
anarhiste pragheze, de unde luptă împotriva
stărilor de lucruri existente printr-o fronda ief­
tină şi ineficientă. Are dese ciocniri cu poliţia
şi suferă chiar mici condamnări.

1907 Apogeul activităţii anarhiste a lui Hasck. D e ­


vine redactor al oficiosului anarhist Komitna.
Pace turnee dc propagandă în centrul carboni­
fer din nordul ţării şi printre textiliştii din Ces-
komoravska Vysocma. Cu prilejul manifesta­
ţiei de 1 Mai, cînd loveşte un poliţist, e din
nou arestat şi condamnat la o lună de închi­
soare. |

1908 între timp a cunoscut-o pe Jarmila Mayer.


Aceasta îi cere lui Jaroslav — in mod ultima­
tiv — să renunţe la viaţa-i dezordonată şi să
se consacre unei ocupaţii stabile. Şi, curios,
Hasck se supune. începe să colaboreze regulat
la mai multe ziare pragheze cu foiletoane sati­
rice care-i aduc repede notorietate. în tot cursul

XXXI
anului — notea7.lt biografii lui — e arestat
numai de două ori.

1909 Poziţia socială a lui Hasek se consolidează : e


colaborator permanent al unuia din cele mai
mari ziare praghe/e ale vremii — Ceske Slovo,
redactor salariat al revistei Svet Svirat (Lumea,
minimalelor) şi scrie regulat şi la alte publicaţii,
mai ales umoristice.

1910 Jaroslav Hasek sc căsătoreşte cu Jarmila Mayer.


Gîndirca lui politică s-a maturizat mult. Scrii­
torul îşi propune acum să dovedească în scrisul
lui că monarhia habsburgica e sortită unei pră­
buşiri iremediabile, să biciuiască neputinţa par­
tidelor burgheze, tarele capitalismului. Scrie
mult şi foiletoanele lui din acest răstimp sînt
o adevărată frescă a vremii.

1911 Hasek începe să manifeste o predilecţie marcată


pentru satirizarea armatei austriece, dorind s-o
discrediteze definitiv în ochii concetăţenilor săi
întrucît vedea în ea unul din cei mai puternici
stîlpi de susţinere ai monarhiei habsburgice. El
îşi adună schiţele cu subiecte din viaţa arma­
tei într-un volum ordonat în jtrrul unui erou
comun : bunul soldat Svejk — sub titlul Bunul
soldat Svejk şi alte istorioare ciudate.

1912 Tînara familie Hasek se bucură acum de o re­


lativă bunăstare. Neastâmpărul care fierbe în
sufletul Iui Jaroslav Hasek nu-1 lasă însă pc
acesta să sc cufunde în existenţa filistină şi
anodină în care ar dori să-1 vadă cantonat pă­
rinţii Jarmilei şi aceasta însăşi.

XXXII
Plictisit dc treaba pc care o face la revista
Lumea animalelor, Hasck începe sa descrie
animale inventate de el şi urmarea nu se lasă
mult aşteptată : proprietarul revistei îl con­
cediază, intr-o altă zi Hasck simulează o de­
presiune mintală şi sc lasă internat într-un os­
piciu dc nebuni. Această sfidare a uzanţelor o
mîhneşte cumplit pe Jarmila şi este izvorul
unor neînţelegeri familiale care se agravează
mereu.
Dar dacă în viaţa privată orientarea burgheză
a lui Hasck ia uneori un aspect de farsă, în
viaţa publică ca devine tot mai categorică şi
mai ireductibilă. Pentru a demasca comedia
electorală a burgheziei, Jaroslav Hasck înte­
meiază „Partidul progresist moderat în limita
legilor" şi-şi pune el însuşi candidatura în ale­
gerile din acest an, transformînd întrunirile
noului partid într-o grandioasă bătaie dc joc
la adresa societăţii burgheze în ansamblul ci.
Jarmila, care tocmai născuse un băiat — Ri-
chard — îl părăseşte pe I lasek şi sc înapoiază
la părinţii ei. Scriitorul e concediat dc la
Ceske Slovo.

191.1 După destrămarea căsniciei, Jaroslav Hasck se


întoarce cu ostentaţie la vechiul lui mod de
viaţă boem şi are tot felul de conflicte cu po­
liţia, carc-l caută fără succes în tot cursul anului.

1914 La 1 august izbucneşte primul război mondial.


Hasck se află în gazdă la cunoscutul caricatu­
rist ceh Josef Lada, bun prieten al lui şi viito­
rul ilustrator al Peripeţiilor bravului soldat
Svejk.

3 — Soldatul Svejk, voi. I XXXIII


1915 Jaroslav HaSck c încorporat şi repartizat în re­
gimentul 91 infanterie din Ceske Budejovice.
Mai tîrziu el va povesti avatarurile vieţii sale
de soldat prin gura teteri.tului Marck din Peri­
peţiile bravului soldat Svejk.
în aprilie ajunge, împreună cu batalionul său,
pe front iar în noiembrie acelaşi an trece în
liniile ruse, spre a lupta cu arma în mînă îm­
potriva asupritorilor poporului său. Din apri­
lie şi pînă în noiembrie Jaroslav HaSck arc pri­
lejul sa cunoască o bună parte din eroii pe
carc-i va face nemuritori dar, mai presus de
toţi, pe soldatul Frantisek Straslipsky, care va fi
modelul versiunii definitive a lui Svcjk.

1916 Internat într-un lagăr de prizonieri, Jaroslav


Hasck rămîne acolo pînă cînd se formează pri­
mele unităţi dc voluntari cehi, în care se înro­
lează. Lucrează un timp ca ziarist la publicaţia
Cehoslovak din Kiev, în care publică schiţe sa­
tirice la adresa armatei austro-ungare. Simpa­
tizat dc ostaşi, c ales în comitetul regimentului 1
puşcaşi din care face parte dar intră curînd în
conflict cu conducătorii secţiei din Rusia a Con­
siliului naţional cehoslovac, organism burghez,
antipopular.
Scrie şi publică Peripeţiile bravului soldat Svejk
in prizonierat.

1917 Izbucnirea revoluţiei din Octombrie îl află pe


Jaroslav Hasck la Kiev. Cercurile burgheze
cehe desfăşoară o intensă propagandă antire­
voluţionară printre soldaţii cehi din Rusia. Cu
luciditatea carc-l caracteriza, Hasck nu se lasă,
însă, nici o clipă momit de propaganda înşe­
lătoare.

XXXIV
1918 Jaroslav Hasek se înrolează î n Armata Roşie
a muncitorilor şi ţăranilor. î n acelaşi a n devine
membru al Partidului Comunist şi se dăruieşte
fără rezerve cauzei revoluţiei. Aderarea lui la
partidul proletariatului ii aduce suportul moral
care i-a lipsit atîta vreme, îl ajută să-şi dez­
volte din plin marile lui calităţi de ziarist şi
chiar de organizator.
El desfăşoară o susţinută activitate publicistică
în ziarul social-dcmoeraţilor internaţionalişti
cehi, cumpime manifeste, ţine conferinţe, în­
fierează acţiunile contrarevoluţionare ale Con­
siliului naţional cehoslovac.

1919 După proclamarea Republicii Cehoslovace —


la 25 octombrie 1918 — la Praga începe să se
vorbească cu tot mai multă insistenţă, datorită
voluntarilor cehi care se înapoiază în patrie,
despre schimbarea produsa în modul de a gîndi,
în felul de a fi al lui I lasck. Rcacţiunea ceho­
slovacă dezlănţuie o violentă campanie de presa
împotriva „bolşevicului" Hasek.

1920 Jaroslav Hasek se află la Irkutsk unde este


şeful secţiei organizatorice şi de informaţii a
Armatei a cincea. în acelaşi timp este redacto­
rul şi editorul a trei ziare : Sturm (în limba
germană), Robam (în limba maghiară) şi al
unui ziar pentru populaţia buriat-mongola pe
care-1 publică în limba rusă.
La sfîrşitul anului scriitorul se înapoiază în
Cehoslovacia. E primit cu ostilitate dc oficia­
lităţi şi de presa burgheză, care desfăşoară îm-
potriva-i o campanie menită a-1 împiedica să
sc afirme atît pe plan politic cît şi pe plan lite-

3* xxxy
rar. Sc încearcă o adevărată acţiune dc asasi­
nare morală a lui Hasek.
Acesta nu sc dă bătut. Foiletoanele lui satirice,
prin care-şi bate joc de cei care, în noua repu­
blică, ai? preluat moravurile vechii monarhii sc
înscriu printre cele mai bune lucruri scrise de
Haide.
Lovit, însă, în posibilitatea de a-şi agonisi exis­
tenţa, scriitorul cunoaşte din nou sărăcia ca în
anii tinereţii. Alungat dc proprietăreasâ, rătă­
ceşte pc străzi, fără adăpost, pînă cînd e primit
în casa unui prieten.

1921—1922 în ciuda acestor greutăţi, Jaroslav Ha­


sek lucrează cu înfrigurare la ultima versiune
din Peripeţiile bravului soldat Svejk. La început,
negăsind editor, îşi publică cartea pc cont pro­
priu, în fascicole. Entuziasmul cu care e pri­
mită, însă, de marele public face ca în curînd
publicarea ei să fie preluată dc un mare editor.
Succesul, consacrarea vin, din nefericire, prea
târziu. O tuberculoză contractată în timpul
războiului îl ţintuieşte pc Hasek la pat şi nu-i
lasă răgazul să-şi afirme talentul care acum for­
ţează o recunoaştere unanimă.
Bolnav, Jaroslav HaSck dictează cu înverşunare,
capitol cu capitol, fără să izbutească însă să-şi
ducă la bun sfîrşit opera care a făcut din el
una din cele mai populare figuri ale litera­
turii cehe.

1923 Jaroslav Hasek moare la 3 ianuarie, în vîrstă


dc numai 40 de ani.
Î N SPATELE
FRONTULUI
I
INTERVENŢIA BRAVULUI SOLDAT &VEJK
IN RĂZBOIUL M O N D I A L

— Care va să zică, ni l-au ucis pe Ferdinand


i se adresă menajera, domnului Svcjk care — după
ce părăsise cu ani în urmă serviciul militar, fiind de­
clarat tîmpit iremediabil de către comisia medicală
militară — trăia acum din negoţul de cîini, nişte
pocitanii de cotarle, vagabonde, cărora Ie ticluia
„pedigree" -'-uri false.
în afară de această ocupaţie, suferea de reumatism
şi tocmai îşi ungea genunchii cu opodeldoc.
— Pe care Ferdinand, doamna Mullerovâ ? întreba
Svejk continuînd să-şi maseze genunchiul. Eu cu­
nosc doi. Unul, servitor la droghistul Prusa, care a
băut odată, din greşeală, o sticla cu ulei de păr, ce­
lalalt, Ferdinand Kokoska, care adună căcăţei de
dine. Nu-i met o pagubă, nici de unul nici de altul.
1
Frunz Ferdinand (1863—1914), arhiduce austriac, nepotul
lui I ' r a n z Josef. U c i d e r e a lui Ia S a r a j c v o la 28 iunie 1914 a
provocat izbucnirea primului război mondial
* Pedigriu — d o c u m e n t c a r e a r a t ă o r i g i n e a unui a n i m a l d o ­
mestic de rasă.

3
— Dar, conaşulc, c vorba dc domnul I'crdiiuiul,
arhiducele de la Konopistc, grăsunul, cucernicul !
— Maica ta Cristoasc — strigă Svejk — asta-i
bună ! Şi unde i s-a întîmplat, mă rog, asta domnu­
lui arhiduce ?
— La Sarajevo, conaşulc, ştiţi, cu revolverul. Tre­
cea pe acolo cu arhiducesa lui, în automobil.
— Ia te uită doamnă Mullcrovâ, în automobil ! Pai
te cred, un domn ca el îşi poate îngădui asta şi nici
prin minte nu-i trece cît de păgubos se poate sfîrşi o
plimbare cu automobilul. Şi încă la Sarajevo; în
Bosnia, care va să zică, domnă Mullcrovâ. O fi is­
prava turcilor. Da, da, n-ar fi trebuit să le luăm
Bosnia şi 1 Ierţegovina. Să ştii că asta c, doamnă
Mullcrovâ... Care va să zică domnul arhiduce e acum
în împărăţia cerului. S-a chinuit mult ?
— Domnul arhiduce şi-a dat duhul numaidecît,
conaşulc. Cu revolverul nu-i glumă. N u demult, la
noi la Nusle, un domn s-a jucat cu revolverul ; şi-a
împuşcat toată familia şi pe deasupra şi portarul care
se dusese să vadă cine trage la etajul trei.
— Unele revolvere, doamnă Mullcrovâ, nu iau
foc, nici în ruptul capului. Sînt dc felurite feluri. Ei,
dar pentru domnul arhiduce şi-au cumpărat, desigur,
ceva mai bun şi m-aş prinde că omul care i-a făcut-o,
s-a îmbrăcat frumos pentru treaba asta. Gîndcştc-te
numai : să tragi în domnul arhiduce, e lucru marc.
N u nurge sâ-l împuşti ca braconierul pc pădurar.
Intîi şi-ntîi, cum tc înfăţişezi înainte-i ? pentru că
nu-i îngăduit să te'apropii dc un domn ca dînsul, în

1
zdrenţe. Trebuie să ai ţilindru, dacă vrei să nu-ţi puie
poliţistul mîna-n guler.
— Ci-că ar fi fost mai mulţi, conaşulc.
— Păi, cred şi eu, doamnă Mullerovâ, spuse
Svejk, isprăvind cu masajul ; dacă dumneata ai vrea
sâ-l împuşti pe arhiduce sau pe împărat, de bună
seamă că te-ai sfătui mai întîi cu cineva. Unde-s
mulţi, şi mintea-i mai multă : unul zice una, altul,
alta, şi aşa, sc face treaba, cum spune şi imnul nos­
tru. Principalul e să pîndeşti momentul cînd îţi trece
pc dinainte un asemenea domn. Aşa s-a întîmplat,
dacă îţi mai aminteşti, cu domnul cela, Luccheni,
care a înjunghiat-o pc răposata noastră Elisabeta cu
stiletul... în timp ce se plimbau împreună. Te mai
poţi încrede în cineva ? De-atunci nici o împără­
teasă nu mai iese la plimbare ! Ei, dar soarta asta îi
aşteaptă şi pe alţii. Şi-o să vezi, doamnă Mullerovâ,
or să ajungă şi la ţar, şi la ţarină, şi poate că, fe­
rească Dumnezeu, chiar la împărat, dacă de pc acu
au început-o cu unchi-su. Bătrînul arc mulţi duşmani.
Chiar mai mulţi decît Ferdinand. Cum spunea mai
deunăzi un domn, la cîrciumă : arc să vie vremea
cînd împăraţii or să pice unul după altul, şi nici
procurorul-gencral n-o să-i scape. Pc urmă, neavînd
cu cc plăti consumaţia, cîrciumarul s-a văzut silit să-1
dea pe mina poliţiei. Dar domnul i-a ars cîrciuma-
rului o palmă şi poliţaiului două. L-au ridicat cu
duba şi l-au dus să se trezească. Da, doamnă Mul­
lerovâ, multe sc mai întîmplâ în ziua de azi ! Asta-i
o pierdere grea pentru Austria. Cînd eram militar,

5
un infanterist 1-a împuşcat pc căpitan. Şi-a încărcat
flinta şi s-a dus la cancelarie. I s-a spus că n-are ce
căuta acolo, dar el îi dădea într-una că trebuie
să vorbească cu domnul căpitan. Căpitanul a ieşit
afară şi cît ai zice peşte i-a ars două perechi de
palme. El a pus mîna pe flinta şi 1-a găurit drept
în inima. Glonţul a ieşit prin spinarea domnului
căpitan şi-a mai făcut şi pagubă în cancelarie ; a
spart o sticlă cu cerneală şi s-au pătat actele oficiale.
— Şi cc s-a întîmplat cu soldatul ? întrebă după
un răstimp doamna Mullerovâ, în vreme ce Svejk se
îmbrăca.
— S-a spm/urat cu cozondracii, spuse Svejk,
periindu şi pălăria tare. Şi, cînd stai să te gîndeşti,
nici nu erau cozondracii lui. îi ceruse împrumut dc
la un gardian — cică-i cad pantalonii. Da* cc ? să
aştepte pînă l-or împuşca? Ştii, doamnă Miillerovâ,
în situaţii d-astea toţi îşi pierd capul. Pe gardian
l-au degradat şi i-au mai dat şi şase luni de închi­
soare. Dar nu le-a făcut pc toate. A şters-o în E l \ e -
ţia şi azi face pe preotul în nu ştiu cc biserică. Azi,
doamnă Mullerovâ, nu sînt mulţi oameni cinstiţi pc
lume. Eu cred că şi domnul arhiduce Ferdinand s-a
înşelat în privinţa omului care l-a împuşcat la Sara-
jevo. A văzut şi el un domn acolo şi şi-o fi zis ca e
un om owmecftdc dacă strigă ura. Şi cînd colo, dom­
nul acela l-a doborît. Cîte i-a tras, unul sau mai
multe ?
— Gazetele scriu, conaşule, că domnul arhiduce
era ciuruit. A descărcat în el toate gloanţele.
— Da, treaba asta sc face foarte repede, doamna
Mullcrovâ, grozav dc repede. Eu, pentru o treabă ca
asta, mi-aş cumpăra un browning. Parc o jucărie, dar
poţi împuşca cu cl, în douăzeci de minute, douăzeci
dc arhiduci, slabi sau graşi, la alegere. Cu toate că,
între noi fie vorba, doamnă Mullcrovâ, într-un arhi­
duce gras nimereşti mai uşor decît într-unui slab. îţi
aduci aminte cînd şi-au împuşcat regele în Portu­
galia ? Şi acela era un bondoc. Cred şi cu : unde s-a
mai văzut rege slab ?... Ei, acu cu mă duc la circiuma
„U Kalicha" („La Potirul") şi dacă o veni careva
după foxtcrierul pentru care am luat arvună, spunc-i
ca c la crescătoria mea de la ţară, că i-am tăiat de
curînd urechile şi că nu poate fi transportat pîn'ce nu
i s-or vindeca ; nu de alta, da să nu răcească. Cheia
las-o la portăreasă.
în cîrciuma „U Kalicha" nu era decît un singur
muşteriu : agentul secret Bretschneider, de la Sigu­
ranţă. Cîrciumarul Palivcc spăla paharele, în timp ce
Bretschneider încerca zadarnic să-1 tragă dc limbă.
Palivcc era cunoscut ca un om spurcat la gură ;
expresiile cur şi căcat îi reveneau pc limbă la fiecare
două vorbe. In acelaşi timp era însă şi un cărturar
şi nu pierdea prilejul să recomande tuturor pasajul
în care Victor I lugo pomeneşte de ultimul cuvînt
adresat englezilor dc comandantul vechii gărzi a lui
Napoleon, In bătălia de la Waterloo.
— Frumoasă vară, nu-i a ş a ? începu vorba Bict-

schneider.

7
— Cil un căcat, răspunse Palivec, aranjînd farfu­
rioarele în galantar.
— Mare bine ne-au făcut ăia, la Sarajevo, reluă
Bretschneider fără să pară convins.
— Care Sarajevo ? întrebă Palivec, vinăria din
Nusle ? Acolo, în fiecare zi c cîtc o încăierare ; aşa-i
la Nusle.
— La Sarajevo, în Bosnia, domnule cîrcium ir î
Acolo l-au împuşcat pc arhiducele Ferdinand. Ce ai
dc zis ?
— Eu unul nu mă bag în daravelile astea ; n-au
decît să mă pupe-n cur cu toţii, răspunse cuviincios
domnul Palivec aprinzîndu-şi luleaua. Intr-o treabă
bclalic ca asta, nu-i greu să-ţi frîngi gîtu. Eu sînt
negustor ; dacă vine cineva şi cerc bere, îi dau berc.
Sarajevo, politică, arhiduce răposat... nu-s de nasu!
nostru ; asta nu te poate duce decît la Pankrac
Bretschneider amuţi şi, dezamăgit, îşi roti privirile
prin circiumă.
— Aici atîma pe vremuri poitretul împăratului,
reîncepu cl după un răstimp. Chiar acolo unde c
oglinda.
— D a , aveţi dreptate — răspunse domnul Palivec
— atîma acolo, dar s-au căcat muştele pe el, aşa că
l-am suit în pod. Ştiţi cum sc-ntîmplă : se găseşte
un deştept să spuic o prostie şi cît ai bate din palme
încep să curgă neplăcerile gîrlă. Asta-mi lipseşte ?
— Trebuie să fi fost urît de tot la Sarajevo, cc
zici, domnule cîrciumar ?
1
N u m e l e unei închisori din Pr.iga.

La acostă întrebare directă şi vicleană, domnul
Palivcc răspunse cu multă prudenţa :
— Pe vremea asta, în Bosnia şi Hcrţcgovina e în­
grozitor de cald... Cînd făceam acolo armata, loco­
tenentul nostru îşi punea gheaţă la cap.
— La ce regiment aţi slujit, domnule cîrciumar ?
— N u ţin minte toate fleacurile; niciodată nu
m-am interesat de căcăţişuri de astea şi niciodată
n-am fost curios să lc ştiu, răspunse domnul Palivcc.
Prea multă curiozitate strică.
Agentul secret Bretschneider amuţi de-a binclca şi
faţa lui posomorită se mai învioră abia la sosirea lui
Svcjk care, intrînd în cîrciumă, comandă o berc
neagră, făcînd următoarea observaţie : „Şi la Vicna
e astăzi zi de doliu".
Ochii lui Bretschneider începură să lucească plini
de speranţă şi spuse scurt :
— La Konopiste sînt arborate zece drapele negre.
— Ar trebui să fie douăsprezece, fu de părere
Svejk, după ce trase o duşcă.
— Dc cc douăsprezece ? întrebă Bretschneider.
— Ca sa fie număr rotund ; cu duzina socoteala sc
face mai uşor şi apoi revine şi mai ieftin, răspunse
Svejk.
Se aşternu o tăcere pe care tot Svcjk o întrerupse
oftînd :
— Care va să zică acum e în împărăţia cerurilor,
deie-i Domnul veşnică slavă. Nici n-a apucat sărma­
nul s.i ajungă împărat. Pe vremea cînd făceam cu mi-
litărie, un general a căzut dc pc cal şi, foarte liniştit.

9
şi-a dat duhul. Cînd au vrut să-1 ajute- s.i se MUC iar
pc cal au băgat tic scama ch era mort dc-a binclca. Şi
cînd tc gîndeşti ca trebuia sa fie avansnt leldmareşal.
Asta s-a întîmplat la o parada militară. Parâzilc astea
sînt lucrul dracului. Ş i la Sarajevo, tot o parada tre­
buie sa ti fost. îmi aduc aminte că odată, la o astfel
de parada, îmi lipseau douăaeci de nasturi la mundir
şi pentru asta mi-au dat paisprezece zile de carceră,
din care două le-am făcut «ca Lacăr, legat dc mîini şi
dc picioare. Dar in armata, tara disciplina se duce
dracului totul. Locotenentul nostru Makovec ne spu­
nea mereu : „Daca n-ar fi disciplina, mă, tîmpiţilor,
v-ari ca ţara ca maimuţele în copaci ; militaria va tace
oameni, idioţilor, neisprăviţilor". Şi n-avea dreptate?
închipuiţi-\a un parc, să zicem la Karlak ', şi acolo
în fiecare copac u t c un soldat tară disciplină. Vedeţi,
de asta m-am temut cu întotdeauna.
— Sarajevo — reluă Bretschneider discuţia — e
isprava sîrbilor.
— Vă înşelaţi — răspunse Svejk — asta au tăcut-o
turcii din pricina Bosniei şi Hcrţegovinei. Şi Svcjk îşi
expuse opiniile sale in legătura cu politica externă a
Austriei în Balcani. Turcii au pierdut în 1912 răz­
boiul cu Serbia, Bulgaria şi Grecia. Ei ar fi vrut ca
Austria sa le sară în ajutor şi pentru ca n-a făcut-o,
l-au împuşcat pc Ferdinand.
— Ţi-s dragi turcii ? sc adresă Svejk cîrciumaru-
lui Palivec ; ţi-s dragi cîinii ăştia pagîni ? Nu ţi-s
dragi, nu-i aşa ?
1
Porc în Pra^a.
— Muşteriu-i muşteriu — zise Palivec — fie el şi
ture. Noi. negustorii, nu ţinem socoteală de politica.
Ptătcşte-ţi berea şi şezi în circiuma şi trăncăneşte ce
pofteşti. Âsta-i principiul meu. Mi-e totuna dacă cel
care i-a făcut seama lui Ierdinand al nostru e sîrb,
turc, catolic sau mahomedan, anarhist sau „mla-
doceh" '.
— Bine, domnule* cîrciumar — glasui Bretschnei­
der care începuse să tragă din nou nădejde ca din
cei doi, unul tot sc va prinde în horă — dar trebuie
să recunoaşteţi ca asta-i o pierdere marc pentru Aus­
tria.
în locul cîrciumarului răspunse Svejk :
— Pierdere este, nu sc poate tăgădui. îngrozitoare
pierdere. Ferdinand nu poate fi înlocuit cu orice
dobitoc. N-ar fi stricat însă să fie ceva mai gras.
— Ce vreţi să spuneţi ? se învioră Bretschneider.
— Ce vreau să spun ? răspunse liniştit bvejk —
uite, foarte simplu. Dacă ar fi fost mai gras, nu mai
încape îndoială că l-ar fi lovit damblaua, înainte dc
a fi hăituit la Konopistc babele care adunau vreascuri
şi ciuperci pe moşia Iui — şi n-ar mai fi pierit de o
moarte aşa dc ruşinoasă. Stau şi mă gîndesc : nepotul
împăratului... şi dumnealor... îl împuşcă. E o ruşine,
vuiosc gazetele. La noi, la Budejovice, cu ani în urmă,
într-o mică ceartă, în piaţă, a fost înjunghiat un ne­
gustor de vite, un oarecare Bretislav Ludvîk. Ncgus-

1
Maubru ..I p a r t i d u l u i n a ţ i o n a l liberal.

I'
torul avea un fiu, Bohuslav, care oriunde s-ar fi dus
sa vîndă porci, nimeni nu cumpăra nimic dc la el şi
fiecare zicea : „Asta e băiatul înjunghiatului, o fi şi
el un hoţoman ca tat-su . Pînă la urmă a fost silit
a

să se arunce în Vltava dc pc podul de la Krumlov ;


a trebuie să-1 pescuiască, să-1 învie, să pompeze apa
din cl, ca pînă la urmă dumnealui să-şi dea ultima
suflare în braţele medicului în timp cc-i făcea o in­
jecţie.
— Ciudate comparaţii mai aveţi dumneavoastră,
spuse Bretschneider cu tîlc. Începeţi cu Eerdinand şi
isprăviţi cu un negustor de vite.
— Da dc unde — se apără Svejk — Doamne fe­
reşte ! Eu să fac asemenea apropiere ? Domnul cîr-
ciumar mă cunoaşte. Spune şi dumneata : am făcut
cu vreodată comparaţii între oameni ? Dar, la drept
vorbind, cu n-aş vrea să fiu în pielea văduvei arhidu­
celui. Cc-o să facă acum ? Copiii au rămas orfani,
moşia de la Konopiste fără stăpîn. Să sc mărite din
nou cu un alt arhiduce ? La cc bun ? Pleacă din nou
la Sarajevo şi are să fie văduvă pentru a doua oară.
Tot aşa, cu ani în urmă, era la Zlive, lîngă Hluboka,
un pădurar; avea un nume tare urît. L-au îm­
puşcat braconierii ; după cl a rămas o văduvă cu
doi copii, care, după un an s-a măritat cu alt pă­
durar ; cu unul, Pepik al lui Savlovic din Mydlo-
vary. I l-au împuşcat şi pc ăsta. Pe urmă s-a măritat
pentru a treia oară, tot cu un pădurar, zicînd : „Să
fie cu noroc a treia oară. Dacă nici acum n-o ieşi

12
bine, apoi nu mai ştiu ce sa fac." Se înţelege că i l-au
împuşcat şi pc ăsta, şi a rămas sărmana, de pe urma
pădurarilor, cu şase copii grămadă. S-a dus pînă la
cancelaria ducelui, dc la 1 iluboka, şi s-a plîns ca
numai necazuri are cu pădurarii. Acolo au povăţuit-o
să-1 ia pc paznicul de iaz Jare.?, de la pichetul din
Razice. Cc să va mai spun : i l-au înecat în timp
ce prindea peşte pe iaz şi a rămas şi de la ăsta cu
doi copii. Pe urmă a luat un jugănar din Vodnany,
care i-a crăpat într-o noapte capul cu securea şi s-a
dus să se predea de bunăvoie. înainte de a-1 spînzura,
în faţa tribunalului regional din Pisek, a muşcat
preotul de nas spunînd că nu-i parc rău de nimic şi
adăugind ceva tare urît despre măria sa împăratul.
— Dar nu ştiţi ce-a z i s ? întrebă Bretschneider
trăgînd speranţe să mai afle ceva.
— N u v-aş putea spune, pentru că nimeni nu s-a
încumetat s-o repete. Se zice că a fost ceva atît de
înspăimîntător şi dc fioros încît un consilier de tri­
bunal, care sc afla dc faţă, a înnebunit, şi nici pînă
în ziua de azi nu i-au dat drumul de la popreală, ca
să nu dea lucrurile în vileag. N - a fost vorba numai
de-o insultă obişnuită la adresa împăratului, din ace­
lea eare se spun la beţie.
— Da cc fel dc insulte se aduc împăratului, la be­
ţie ? întrebă Bretschneider.
— Domnilor, cu v-aş ruga să întoarceţi foaia, in­
terveni cîrciumarul Palivec. Mie nu-mi plac socotelile

4
astea. V T r ă n c ă n i ş t v cc sc trăncăneşte şi pc urină dă
omul dc bucluc.
— Ce fel dc insulte se aduc împăratului la beţie ?
repetă Svcjk. Tot felul ! Imbătaţi-vă numai, puneţi
să vi sc cînte imnul austriac şi veţi vedea ce urmează.
Veţi auzi atîtea despre împărat, că numai pc
jumătate de-ar fi adevărate, ar fi destul să fie făcut
de rîs, pc toata viaţa. Dar el, b.urînul, zău ca n-t»
merită, săracul. Soţia, Elisabcta, i-a fost înjunghiată,
cu pumnalul, pe urmă i s-a prăpădit Jan Orth : fra­
te a, i' ! > >. t i Mexicului, a tost împuşcat într-o
fortăreaţă, la zid. Şi acum, la bătrâneţe, i-au mai îm­
puşcat şi unchiul. Ar trebui să aibă omul nervi dc
oţel. Pe lingă asta îl mai înjura şi beţivii. Dacă ar iz­
bucni astăzi ceva, cu unul m-aş duce voluntar să-1
apăr, chiar dacă m-ar face harcea parcea.
Svejk dădu peste cap o duşcă zdravănă, apoi
urmă :
— Şt dumneavoastră credeţi ca împăratul o să
lase treaba asta, cu una cu două ? Se vede ca nu-1
cunoaşteţi. Sa se Iaca război cu turcii ! Mi-aţi ucis
unchiul? Acum, p ă z e a ! Războiul e sigur. Serbii şi
Rusia ne ajută. O să se taie în carne vie.
în această clipa profetică, S\ ejk era măreţ. Pata
lui deschisă, surî/atoarc ca o lună plină, strălucea
de avînt. Pentru el totul era limpede.
— Se poate întâmpla — continua el sa prorocească
viitorul Austriei — ca în caz de război cu Turcia,

11
nemţii să ne atace, pentru că nemţii şi turcii ţin în­
tre- ci. Sînt nişte javre fără pereche. "Ne putem msă
alia cu I'ranţa care, încă din 71, arc o răfuială cu
Germania. Ăsta-i începutul. Are să fie un război pe
cinste, atîta pot să vă spun.
Bretschneider se ridica adrcsîndu-li-se solemn :
— Mai mult, nici nu e nevoie sd spuneţi, veniţi
cu mine pe coridor şi acolo am sa vă spun şi cu ceva.
Svejk ieşi pe coridor, după agentul secret ; acolo
îl aştepta o mică surpriză. Vecinul de masă îi arătă
vulturul şi-i declară că îl arestează şi că-1 va duce
imediat la direcţia poliţiei.
Svejk încercă să explice că trebuie să fie o gre­
şeală, ca el e absolut nevinovat, că nu rostise nici o
vorbă care ar fi putut jigni pe cineva.
Bretschneider îi comunică însă, că se făcuse vino­
vat de oarecare fapte penale, printre care un rol im­
portant îl avea crima de înalta trădare.
Apoi sc întoarseră în circiumă şi Svejk se adresă
domnului Palivcc :
— Eu am cinci halbe, o chiflă şi nişte crenvurşti.
Acum, mai daţi-mi o şliboviţă pentru ca sînt arestat,
şi trebuie să plec.
Bretschneider ii arăta şi domnului Palivcc vultu-
raşul ; se uită o clipa la el, apoi îl întrebă î
— Sînteţi însurat ?
— Sînt.
— Şi soţia dumneavoastră poate să conducă pră­
vălia, cînd lipsiţi ?

15
— Poate.
— Atunci totul e în ordine, domnule cîrciumar,
spuse vesel Bretschneider. Chemaţi-o pe soţia dum­
neavoastră şi predaţi-i prăvălia. Discară venim să
vă luăm.
— Nu-ţi face sînge rău — îl mîngîic Svcjk — cu
nu mă duc decît pentru înaltă trădare.
— Dar eu ? Pentru ce ? sc tîngui domnul Palivcc.
Eu care am fost atît de prevăzător !
Bretschneider zîmbi triumfător :
— Pentru ca aţi spus că s-au căcat muştele pe
împărat. Acolo o să vi-1 scoată pc nas pe împăratul
asta.
Şi Svejk părăsi circiuma „La Potirul" însoţit dc
agentul secret, pe care, privindu-1 drept în faţa cu
zîmbctul său blajin, îl întrebă la ieşirea în stradă :
— Trebuie să cobor de pe trotuar ?
— Cum adică ?
— Păi, socoteam că dacă sînt arestat n-am drep­
tul să merg pe trotuar.
Cînd intrară pc poarta Direcţiei poliţiei, Svcjk în­
trebă :
— Bine am petrecut ! Veniţi des pc la „Potirul" ?
Şi în 'timp cc Svejk era dus la biroul de primiri,
la „Potirul" domnul Palivcc preda circiuma soţiei
în lacrimi, mîngîind-o în felul lui :
— N u plîngc, nu zbiera, ce pot să-mi facă pentru
tabloul ăla căcat, al măriei sale împăratul ?

16
Aşa şi-a făcut intrarea bravul soldat Svejk în răz­
boiul mondial, după felul lui sucit dc a fi. Pentru
istorici e interesant prin aceea că a întrezărit viito­
rul. Dacă mai tîrziu situaţia s-a desfăşurat totuşi alt­
fel decît a expus-o el la „Potirul , trebuie să ţinem
-

seama dc faptul ca nu avea pregătirea diplomatică


necesară.
II
BRAVUL SOLDAT SVEJK I A DIRECŢIA POLIŢIEI

Atentatul de la Sarajevo umpluse de acuzaţi can­


celaria prefecturii dc poliţie. Oamenii erau aduşi pe
rî;u!, şi batrînul inspector le zicea cu blîndcţe :
— O să vă iasă Ferdinand pe nas !
în una din numeroasele celule de la etajul întîi,
în care a fost condus, Svejk găsi o societate dc şase
inşi. Cinci şedeau în jurul mesei, iar într-un un­
gher, pc pat, stătea retras un bărbat între două vîrstc,
vrînd parca să sc izoleze de ceilalţi.
Svcjk îi întrebă pe fiecare dc ce sînt arestaţi.
Cei cinci din jurul mesei i-au răspuns aproape la
fel : „Pentru Sarajevo" ; — „din pricina lui Ferdi­
nand" ; — „din cauza asasinării arhiducelui" ; —
„pentru Ferdinand" ; — „pentru ca l-au executat pe
arhiduce la Sarajevo".
Al şaselea, care se ţinea deoparte, răspunse că el
n-are nici în clin, nici în mînecă cu ceilalţi, şi nu
vrea să fie bănuit, el aflîndu-sc acolo numai pentru
tentativa de omor
1
şi jefuirea unui ţăran din I Iolicc.
•>vejk se aşeza la masă în grupul conspiratorilor,
care iji povesteau, pentru a zecea oara, cum au in­
trat iu dandana.
Năpasta îi lovise pe toţi, în alarâ de unul, lie la
circiumă, lie la vinărie, fie la cafenea. Excepţie tă­
cea numai un domn din cale-a fa ră de gras, cu oche-
Uri si cu ochii plînşi. Fusese arestat la el acasă, de­
oarece cu două zile înainte de atentatul din Sara-
fc\o plătise la restaurantul „U Brejsky" consumaţia
oi studenţi sîrbi, tehnicieni, ^i fusese văzut apoi,
de detectivul Brix, beat, în tovărăşia lor la „Mont-
• t i t r e " în strada Retez, unde dc asemeni plătise
pentru ci, după cum a confirmat sub proprie semnă­
tură, în procesul-verbal.
1 I toate întrebările puse la comisariatul de poli­
ţ i e cu prilejul anchetei preliminaie, el răspunsese văi-
tîndu-se stereotip :
— Eu ţin o papetăric !
I a care primea acelaşi stereotip răspuns :
— Asta nu vă dezvinovăţeşte.
Domnul cel scund, profesor de istorie, dăduse dc
belea într-o vinarie, în vreme ce expunea proprieta­
rului vinariei istoricul dileritelor atentate. Fusese
arestat tocmai în clipa cînd rezuma analiza psiholo­
gică a fiecărui atentat cu cuvintele :
— Idcea atentatului e simplă ca oul lui Columb.
— Tot atît dc simplă, precum ai să înfunzi dum­
neata Pankracul, îl completă comisarul, la interoga­
toriu.

i i -
Al treilea conspirator era preşedintele societăţii de
binefacere „ D o b r o m i l din Hodkovicky. în ziua în
-

care se săvîrşise atentatul, „Dobromii"-ul organizase


o serbare urmată de un concert, în grădina. în timpul
serbării s-au pomenit deodată cu vagmistrul jandar­
meriei, care îi somă pe participanţi să sc împrăştie,
amintindu-le că Austria c în doliu, la care preşedin­
tele „Dobromil"-ului îi răspunsese blajin :
— Aveţi numai o clipă răbdare, pînă sc termina
dc cîntat Hei, Slovanc. 1

Acum stătea cu capul în noimi şi sc tînguia :


— In august avem alegerea noului prezidiu. Dacă
nu sînt acasă pînă atunci, te pomeneşti ca nu n u
mai aleg. Am fost dc zece ori preşedinte. Aş muri
dac-aş păţi o ruşine ca asta.
Ciudată festă mai jucase răposatul Ferdinand ce­
lui de-al patrulea arestat, un om aşezat, de o leali­
tate ireproşabilă. Două zile încheiate evitase orice
discuţie în legătura cu Ferdinand, pînă cînd într-o
scară, la cafenea, la o partida dc cărţi, tăind riga de
ghindă cu atou-ul, un şapte de tobă, strigase :
— Şapte gloanţe, ca la Sarajevo.
Cel de-al cincilea, arestat — după propria-i măr­
turisire — tot din pricina asasinării domnului arhi­
duce la Sarajevo, avea şi acum părul şi barba zbîr-
lite de spaimă, ceea cc îl făcea să semene cu un
grifon.
1
Cîntcc al p a n s l . n istilor cehi.

20
In restaurantul unde fusese agăţat nu numai ca
nu scosese o vorba, dar nu citise nici măcar ziarele
care relatau despre asasinarea lui Ferdinand. Şedea
Ia masă singur-singurcl, cînd un domn oarecare sc
apropie, luă loc în faţa lui şi începu să-1 întrebe re­
pezit :
— Aţi citit ?
— N-am citit.
— Ştiţi ceva despre asta ?
— N u ştiu.
— Dar ştiţi despre cc e vorba ?
— N u ştiu, nu mă interesează.
— Totuşi ar trebui să vă intereseze.
— N u ştiu cc ar trebui să mă intereseze ! Eu îmi
fumez trabucul, beau cîteva halbe, mănînc şi nu ci­
tesc ziarele. Ziarele mint. La ce bun să-mi fac sînge
rău?
— Aşadar, nici asasinatul de la Sarajevo nu va
interesează ?
— Pe mine nu mă interesează nici un fel de asa­
sinat, fie el la Praga, la Viena, la Sarajevo sau la
Londra. Pentru asta există autorităţi, tribunale şi po­
liţie. Dacă se întâmplă cîtcodată, pc undeva, să fie
ucis careva, aşa-i trebuie ; de ce e atît de bleg şi im­
prudent să se lase omorît ?
Acestea au fost ultimele lui cuvinte, în menţionata
convorbire. D e atunci nu face decît să repete cu voce
tare, din cinci în cinci minute :
— Sînt nevinovat, sînt nevinovat.

21
Actttie vorbe Ic strigase şi în poarta preleeturii Jc
poliţie, le va repeta şi în drum spre tribunalul din
Praga, şi tot cu ele va intra şi în temniţa.
Dupa cc asculta toate aceste teribile povestiri dc
comploturi, Svejk socoti că n-ar strica să-i lămu­
rească pe toţi asupra situaţiei lor desperate.
— Da, c rău de noi — începu el cu vorbe blajine
— şi vă înşelaţi cînd spuneţi că vouă, nouă tuturor,
nu ni sc poate întîmpla nimic. Pentru ce, mă rog,
avem poliţie, dacă nu ca să ne pedepsească pentru
gurile noastre sparte ? Când trăim vremuri atît de
primejdioase, încît se împuşca arhiduci, apoi nimeni
nu trebuie să sc mai mire că e dus la poliţie. Toate
astea se fac de ochii lumii, ca să sc facă vîlvă în ju­
rul înmormîntării lui Ferdinand. Cu cit vom ti mai
mulţi, cu atît mai bine şi mai frumos. Cînd eram cu
ostaş, ne pomeneam uneori cu jumătate din compa­
nie la arest. Şi cîţi nevinovaţi n-au fost osîndiţi ; şi
nu numai în armată, ci şi Ia tribunalele civile. îmi
amintesc cum, odată, a fost osîndită o femeie, pen­
tru că îşi gîtuise gemenii abia născuţi. Cu toate că s-a
jurat ea că nu putea să sugrume gemeni, pe motiv
că nu născuse decît o fetiţă pe care a gîtuit-o fără să-i
pricinuiască nici o durere, tot pentru dublu asasinat
.1 fost osândită. Tot aşa, cu un ţigan din '/abehiice, şi
cl vinovat. Sc furişase în noaptea de Crăciun în
dugheana unui băcan. A jurat ca voia numai sa
sc-ncalzească ; dar nu i-a folosit Ia nimic. Odată în­
căput pe mîna tribunalului, s-a terminat, e rău. Dar
răul ăsta e necesar. S-ar putea să nu fie toţi oamenii

22
chiar atît do puşlamalc pc cît s-ar crede ; dar c u m
sa deosebeşti astă/i pe cel bun de haimana, mai ales
\ remurilc astea, cînd au făcut proaşcă din I'erdi-
nand ? Cînd eram cu ostaş, la noi la Budcjovicc a fost
împuşcat în pădure, în dosul cîmpului dc cxcrci;u.
clinele domnului căpitan. Cum a aliat căpitanul de
isprava asta, ne-a chemat pe toţi. ne-a aliniat şt a
ordonat să ne numărăm din zece în zece, iar al ze­
celea să iasă din front. Se-nţelege că şi cu eram prin­
tre cei năpăstuiţi, că eram al zecelea, da am stat
smirnă, fără să clipim măcar. Căpitanul a trecut dc
cffeva ori prin faţa noastră şi numai cc-1 auzim :
..Haimanalelor, potlogarilor, hiene tărcate cc sinteţi.
îmi vine să vă snopesc în bătăi, pentru cîincle ăsta,
să vă tai în bucăţele, să vă fac tăiţei, să vă împuşc
şi sa va fac saramură. Dar. pentru că sînt om bun,
N a dau la toţi v.ccc zile dc arest." Vedeţi? Şi-atunci
era vorba de un căţel, pe cînd acum e vorba de î n ­
suşi domnul arhiduce ! Uite pentru cc e necesară te­
roarea. Doliul ăsta îşi arc şi cl rostul lui.
— Fu sînt nevinovat, sînt nevinovat, îi da într-una
bărbatul cu părul vîlvoi.
— Şi Isus Cristos a fost nevinovat — zise Svcjk
— şi tot l-au răstignit. D c cînd c lumea lume, nu s-a
s BKnisit nimeni de-un om nevinovat. „Mani hui ten
iter diencn" 1
cum ni se spunea nouă la mili­
t a r e . Aşa c cel mai bine şi cel mai frumos.
Svejk .se întinse pe lax iţă şi adormi liniştit.

' T i n e \> K.»r.i >i fă ti slujita m a i J c p a r u - ( g e r m . ) .

23
între timp mai fură aduşi încă doi arestaţi. Unul
din ei era bosniac. Umbla agitat prin celulă, scrîşnea
din dinţi, şi la fiecare două vorbe zicea : „Jcbcnti
ditsu /" îl chinuia gîndul ca nu cumva la Direcţia
1

poliţiei să i se piardă coropca cu care făcea negoţ


ambulant.
Al doilea oaspe era cîrciumarul Palivcc, cari-, 11-
rindu-1 pe prietenul său Svejk, îl trezi din somn,
adresîndu-i-se cu un glas jalnic :
— Uitc-mă şi pc mine aici.
Svejk îi scutură mîna cu afecţiune, răspun/îndu-i :
— Asta într-adevăr mă bucură ! Ştiam eu că dom­
nul acela o sa se ţină de cuvînt, cînd a spus că arc
să vină să vă ridice. Punctualitatea c mare lucru.
Domnul Palivcc ţinu însă să precizeze că aseme­
nea punctualităţi nu fac nici cît un căcat, întrebîn-
du-1 apoi în şoaptă dacă ceilalţi domni arestaţi nu
sînt cumva pungaşi, ceea ce pe cl, ca negustor, l-ar
putea compromite. Svejk îl lămuri ca, în afară de
unul, care încercase să ucidă şi să jefuiască un bă*
trîn din Holice, restul oamenilor se afla acolo din
pricina arhiducelui.
Domnul Palivcc sc simţi jignit, susţinînd că el nu
e arestat din pricina unui fleac de arhiduce, ci pen­
tru însăşi maiestatea sa împăratul. Afirmaţia Itîrnind
interesul societăţii, Palivcc povesti cum l-au murdărit
muştele pe împărat.
— Mi l-au necinstit, bestiile — îşi încheie el po­
vestirea — şi la urmă m-au băgat şi pe mine în cri-
1
"Iuţi sullctul m ă - t i ! (Srb.)

21
minai ! Asta nu lc-o iert eu muştelor, încheie el ame­
ninţător.
Svejk se duse din nou să se culce dar n-apucă să
doarmă mult, pentru că veniră să-1 ia la interoga­
toriu.
Şi astfel, Svcjk, ureînd scara spre secţia a III-a, îşi
ducea crucea spre vîrful Golgotei, fără să-şi dea seama
de martiriul său.
Citind inscripţia care lămurea că scuipatul pc jos
c oprit, ceru voie gardianului sa-i permită să folo­
sească scuipătoarca şi bucuros în naivitatea lui, îşi
făcu intrarea în cancelarie, cu vorbele :
— Bună seara la toată lumea, domnilor !
în loc dc răspuns, cineva îi dădu un ghiont sub
coaste şi-1 împinse în faţa unei mese, la care şedea
un domn, o mutră nepăsătoarc de funcţionar cu tră­
i t u r i dc o cruzime atît de bestială, încît părea un
evadat din cartea lui Lombroso, Tipuri de criminali.
Sc uită la Svejk cu o ferocitate care trăda setea
dc .Ninge şi-i spuse :
— 'Nu face pc tîmpitul.
— N-am de cc să mă fac, răspunse Svcjk cu gra-
\u.itc. Eu am fost reformat din armată pentru tîmpe-
nie, şi declarat idiot în mod oficial dc o comisie spe­
cială. Sînt un idiot oficial.
Domnul cu mutra dc criminal scrîşni din dinţi.
— Crima de care eşti acuzat şi cele de care te-at
făcut vinovat dovedesc că eşti în toate minţile.
Şi-i înşiră un pomelnic lung, de diferite crime, în-
cepînd de la înalta trădare şi sfîrşind cu insultarea

25
Maiestăţii Sale şi a membrilor casei imperiale. In
centrul acestui noian dc învinuiri cel mai greu tră­
gea aprobarea asasinării arhiducelui Ferdinand, de
unde răsărea o altă ramură cu noi crime, printre care
strălucea aceea dc instigare la revoltă, întrucît toate
se întîmplaseră într-un local public.
— Ei, ce ai dc zis ? întreba triumfător domnul cu
înfăţişarea feroce.
— Slavă Domnului, l destul, răspunse Svejk cu
candoare. Cc e prea mult, strică.
— Ei, vezi ca recunoşti ?
— Eu recunosc tot. Disciplina-i disciplină ; fără
disciplina nu faci nici o ispravă. Cînd eram eu ostaş,
tot aşa...
— Vorba ! sc răsti la el inspectorul dc poliţie ; şi
sa nu deschizi gura decît atunci cînd te-oi întreba
eu ! inţcles ?
— Păi cum să nu înţeleg ? zise Svejk. Raportez su­
pus precum că înţeleg şi că, în tot ce veţi binevoi
să-mi spuneţi, ştiu să mă orientez.
— Cu cine ai legături ?
— Cu menajera mea, stimate doinn.
— Şi în cercurile politice locale, nu ai nici o cu­
noştinţă ?
— Am, onorate domn ; îmi cumpăr zilnic ediţia dc
după-masă a ziarului Nârodm polttiha, „Căţeluşa"
cum i sc spune.
— Ieşi afară ! răcni la el domnul cu mutra de fiara.
In timp cc era scos din birou, Svejk apucă să-i mai
.spună :

26
— Noapte bună, stimate domn !
înapoindu-se în celulă, Svejk aduse la cunoştinţa
arestaţilor că interogatoriul c un moft. „Se râţoieftf
puţin la tine şi te da afară."
— Pe vremuri — povesti Svejk — era mai rău.
Am citit odată într-o carte cum că acuzaţii erau puşi
v i umble pe tabla înroşită şi să bea plumb topit, ca
să vadă daca erau sau nu vinovaţi. Alteori le zdro­
beau picioarele în butuci, ori îi întindeau pe o scara,
dacă nu voiau să mărturisească, şi lc ardeau şoldu­
rile cu torţa de pompier, aşa cum i-au făcut sfîntului
Jan Ncpomuk. Se zice că zbiera sfîntul, dc parcă l-ar
fi tras în ţeapă şi n-a încetat să zbiere decît atunci
cînd l-au aruncat în- apă de pe podul Eliska, într-un
sac impermeabil. De multe ori omul era sfîrtecat în
patru, sau ţintuit ia stîlp în faţa muzeului. Ăl dc stă­
tea doar închis în camera dc tortură se simţea ca un
nou-născut.
— In ziua de azi — reluă Svejk cu satisfacţie —
arestul c floare la ureche. Nici tu spintecare, nic;
tu butuci, pat avem, masă avem, laviţe avem, nu ne
înghesuim ca sardelele, ciorbă ni se dă, pîinc ni se
dă, ulciorul cu apă ni sc aduce, latrina o avem colea,
sub nas. în toate sc vede progresul. E drept, că-i cam
departe pînă la interogator : treci prin trei coridoare
şi urci şi un etaj ; în schimb, pe culoare e curat şi
animaţie. Unul vine, altul pleacă, unu-i tînăr, altul
Iwtrîn, bărbaţi, femei de-a valma. îţi parc bine că
cel puţin nu eşti singur. Fiecare îşi vede mulţumit
de drumul lui şi nu are a sc teme că la birou o să i

2
se spună : „Aşadar, am chibzuit şi am hotarît ca
mîine să fii sfîşiat în patru sau ars pe rug, la ale­
gere". Era desigur neplăcut să alegi şi sînt încredin­
ţaţi domnilor, că mulţi dintre noi, într-un astfel dc
moment, am fi stat la cumpănă. Ei, dar astăzi, spre
binele nostru, lucrurile s-au schimbat.
Tocmai îşi sfîrşea pledoaria întru apărarea trata­
mentului modern aplicat cetăţeanului în închisori,
cînd paznicul deschise uşa, strigînd :
— Svejk, îmbraeă-te ; eşti chemat la interogator
— l)e-mbrăcat mă-mbrac eu — răspunse Svejk —
n-am nimic împotrivă ; dar cred că e o greşeală la
mijloc, pentru că eu am mai fost o dată pe la intero­
gator. Ş-apoi, teamă mi-e că ceilalţi domni, aci pre­
zenţi, se vor supăra pe mine văzînd că mă duc dc
douS ori la interogator, pe cită vreme dumnealor n-au
fost încă niciodată în seara asta. Ar avea motive să
fie geloşi pe mine.
— Haide, ieşi o dată şi nu mai trăncăni, răspunse
gardianul acestei întîmpinări de gentleman.
Şi astfel Svcjk se pomeni din nou în faţa domnului
cu mutră de criminal, care, luîndu-1 iute, îl întrebă
răstit şi categoric :
— Recunoşti totul ?
Svejk îşi aţinti ochii albaştri şi blajini pe chipul
necruţător al omului din faţă şi zise cu blîndeţe :
— Dacă doriţi să recunosc, recunosc, onorate
domn. Iar dacă mi-aţi spune : Svejk, să nu recunoşti
nimic, aş tăgădui pînă în pînzele albe, măcar să ştiu
că aş fi făcut bucăţele-bucăţele.

28
Asprul domn însemnă ceva în acte şi, întinzîndu-i
lui Svejk condeiul, îl pofti să semneze.
Şi Svejk iscăli denunţul lui Bretschneider, la care
erau adăugate următoarele :
„Toate învinuirile, mai sus-menţionate, împotriva
mea sînt întemeiate.
Josef Svejk"
După cc semnă, se adresă asprului funcţionar :
— Mai am ceva dc iscălit ? Ori să mai vin mîinc
dimineaţă ?
— Mîinc dimineaţă ai să fii dus la tribunal, fu
răspunsul.
— La ce oră, domnule ? N u de alta, dar nu care
cumva, Doamne fereşte, să adorm.
— Ieşi afară ! zbieră domnul pentru a doua oară în
acea zi la Svejk, de la celălalt capăt al mesei.
în timp ce sc întorcea la noul său cămin zăbrelit,
Ivejk îi zise gardianului eare-1 însoţea:
— Toate merg ca pe roate !
îndată ce uşa sc închise în urma lui, tovarăşii dc
*rcst îl năpădiră cu tot felul dc întrebări, la care
Svejk răspunse hotărît :
— Am mărturisit, după cît sc pare, că l-am ucis
pe arhiducele Ferdinand.
îngroziţi, cei şase bărbaţi se ghemuiră sub pătu-
: c păduchioase ; doar bosniacul exclamă :
— Dobro dosii. 1

* Binc-aţt venit (srb.).

$ - Soldatul S v c j k , voi. I 29
întinzîndu-se pc partea lui de prici, Svcjk mai
spuse : j
— Cc păcat că n-avem un ceas deşteptător.
A doua zi de dimineaţă fu însă trezit fără deştep­
tător şi, la orele şase fix, era dus cu duba spre tri­
bunalul teritorial.
— „Cine se scoală dc dimineaţă departe ajunge",
le zise Svcjk tovarăşilor lui de călătorie, în timp ce
duba ieşea pe poarta Direcţiei poliţiei.
III
SVEJK IN F A Ţ A M E D I C I L O R LEG IŞTI

Odăiţele confortabile şi curate ale tribunalului, pe­


reţii văruiţi, zăbrelele date cu lac negru, precum şi
rotofeiul domn Dcmartini, paznicul-şcf al arestului
preventiv, cu reveruri violete şi galon de aceeaşi cu­
loare la chipiu, îi făcură cea mai bună impresie lui
Svejk. Culoarea violetă nu e de rigoare numai aci, ci
şi la ceremoniile religioase, dc Miercurea morţilor şi
Vinerea marc.
Se repeta glorioasa istorie a stăpînirii Ierusalimu­
lui de către romani. Arestaţii erau scoşi şi înfăţişaţi
Pilaţilor anului 1914, jos, la parter. Judecătorii de
instrucţie, Pilaţi ai vremurilor moderne, în loc să-şi
spele mîinilc cu ostentaţie, trimit să li se aducă de la
restaurantul Tcissig papricaş şi bere dc Plzen înain-
tind procuraturii, unul după altul, actele dc acuzare.
Aici, în majoritatea cazurilor logica dispare : pa­
ragraful cutare achită, paragraful cutare te spînzură,
paragraful cutare spune tâmpenii, paragraful cutare
îşi rîde de tine, paragraful cutare ucide şi nu iartă.

31
Excepţie făceau cîţiva domni (întocmai ca la Di­
recţia poliţiei) care nu prea luau legile în serios, căci
pretutindeni se mai găseşte şi grîu printre neghină.
în faţa unuia din aceştia fu adus Svejk. Era un
domn mai în vîrstă, cu înfăţişare blîndă, care, intero-
gîndu-1 pc vremuri pe faimosul ucigaş Valc§, nu ui­
tase niciodată să-i spună : „Poftim, luaţi loc, dom­
nule Vales, uitaţi-vă un scaun liber".
Cînd Svcjk fu adus în faţa lui, îl pofti, cu înnăs­
cuta-'» amabilitate, să ia loc, adresîndu-i-se :
— Care va să zică, dumneavoastră sînteţi domnul
Svcjk ?
— Dacă socot bine sînt chiar cl — replică Svejk
— dat fiind că şi tata a fost Svejk, iar mama doamna
Svejkovâ. N u pot să-i fac de ruşine tăgăduindu-mi
numele.
Un zîmbet prietenos flutură pe buzele judecătoru­
lui dc instrucţie.
— Văd că dumneata ai făcut isprăvi, nu glumă !
Ai multe pe conştiinţă !
— Eu am întotdeauna multe pe conştiinţă — zise
Svcjk zîmbind şi mai amabil decît domnul consilier
dc tribunal — poate chiar mai multe decît dumnea­
voastră, domnule judecător.
— Asta sc vede din procesul-vcrbal pe care l-ai
iscălit, zise judecătorul dc instrucţie, cu un ton nu mai
puţin amabil ; nu s-a exercitat nici o presiune asupra
dumitalc la poliţie ?
— Da' de unde, onorate domn. Chiar eu i-am în­
trebat dacă trebuie să iscălesc şi, cînd mi-au spus să

32
•rllflff, am iscălit. Că doar nu ora să mă bat cu ci,
Sm pricina propriei mele iscălituri ! La cc mi-ar fi
:ok>>;t ? O rînduială trebuie să existe.
— Te simţi deplin sănătos, domnule Svejk ?
— Deplin, n-aş putea zice, domnule judecător. Am
reumatism şi mă ung cu opodcldoc.
Bătrînul funcţionar zîmbi iarăşi cu bunătate
— Ce-ai zice, dacă am pune să te examineze me­
dicii legişti ?
— De, cu zic că nu-s chiar aşa rău bolnav şi-i pă­
cat să-şi piardă domnii vremea cu mine fără rost.
M-a examinat şi doctorul de la Direcţia poliţiei, care
\oia să constate dacă nu cumva am blenoragie.
— Ştii cc, domnule Svejk ? Să încercăm totuşi şi
cu medicii legişti. O să întocmim o comisie : pe dum­
neata te trimitem, pînă una-alta, la arestul preventiv.
In vremea asta te mai odihneşti puţin. Deocamdată,
încă o întrebare : din procesul-verbal reiese că dum­
neata ai fi declarat, ba ai şi răspîndit zvonul că în
curînd o să izbucnească războiul.
— Războiul, domnule judecător, o să izbucnească
foarte curînd.
— N u te apucă aşa, din cînd în cînd, un fel de
crize ?...
— Asta, mă rog, nu : doar o dată era să mă apuce
roata unui automobil în Piaţa Carol, dar dc atunci au
trecut ani mulţi.
Cu aceasta interogatoriul luă sfîrşit. Svejk îi în­
tinse muta judecătorului dc instrucţie şi întoreîn-
du-sc în odăiţa lui se adresă vecinilor săi :

31
— Va să zică, din pricina asasinării arhiducelui
Ferdinand, voi fi examinat de medicii legişti.
— Şi eu am fost examinat o dată de medicii legişti,
zise un tînăr. Asta s-a întîmplat cînd am ajuns în
faţa curţii cu juri pentru nişte covoare. M-au decla­
rat slab dc minte. Acum am şterpelit o treierătoarc
cu aburi şi nu pot să-mi facă nimic. Avocatul meu
mi-a spus ieri că o dată declarat nebun, trebuie să
trag foloase toată viaţa.
— Eu unul n-am nici o încredere în medicii legişti,
interveni un bărbat cu înfăţişare inteligentă. Odată,
după ce falsiticasem nişte poliţe, am asistat, pentru
orice eventualitate, la prelegerile doctorului H e v c -
roch şi, după ce m-au prins, am făcut pe paraliticul,
aşa cum l-a descris el. Am muşcat de picior un medic
legist din comisie, am băut cerneală din călimară şi,
să mă iertaţi, mi-am făcut nevoile într-un colţ, în faţa
întregii comisii. Dar pentru că am muşcat pe unul
dc pulpă m-au declarat perfect sănătos şi asta m-a
pierdut.
— Mie nu mi-e frică dc domnii ăştia, zise Svejk.
Cînd eram ostaş, m-a examinat un medic veterinar
şi am ieşit bine la examen.
— Medicii legişti sînt nişte ticăloşi, glăsui un pi­
pernicit. Mai deunăzi am dezgropat din întîmplare
în livada mea un schelet şi medicii legişti au spus
că e vorba de un om asasinat cu patruzeci dc ani în
urmă, lovit în cap cu un obiect neascuţit. Eu n-am
decît treizeci şi opt de ani şi totuşi m-au închis, cu

34
i . - .a c-.uu arătat actul dc bote/, extrasul dc naş-
t s r fi actele de identitate în regula.
— Eu cred — interveni Svejk — că ar fi bine să
privim lucrurile cu mai multă îngăduinţă. Oricine
poate şt trebuie să greşească, în măsura în care se
podeşte mai mult la un lucru. Medicii legişti sînt şi
ci oameni şi oamenii au cusururile lor. Să vedeţi ce
»-a întîmplat odată la Nusle, lîngă podul de peste
Botici : într-o noapte, pe cînd mă întorceam acasă de
ia circiuma „U Banzctu", s-a apropiat dc mine un
domn şi m-a plesnit în cap cu o vînă dc bou ; cînd
m-a văzut lungit la pămînt, a îndreptat lanterna asu­
pra-mi şi a zis : „M-am înşelat, nu e ăsta". Şi s-a în­
furiat aşa dc rău că greşise, încît mi-a mai croit una
peste spinare. E în firea omului să greşească, pînă la
moarte. Aşa a fost şi cu domnul acela care, într-o
noapte, a dat peste un cîinc turbat, pe jumătate în­
gheţat şi 1-a luat acasă la el, vîrîndu-1 în patul nc-
vestii. Cum s-a încălzit şi şi-a venit în fire, clinele
a muşcat toată familia iar pe copilaşul din leagăn
1-a sfîşiat şi 1-a mîncat. Şi să vă mai spun şi o pă­
ţanie dc la noi, cu un strungar care a deschis cu o
cheie biserica de la Podoly ; crezînd că e la el
acasă, s-a descălţat în sacristie, încredinţat ca e bu­
cătăria lui, s-a culcat în altar, convins că e în patul
lui şi s-a învelit cu nişte odăjdii cu inscripţii sfinte,
punîndu-şi evanghelia şi alte cărţi sfinţite sub cap,
ca să i-1 ţină sus, în loc de pernă. Dimineaţa, a dat
peste el paracliserul. Cînd şi-a venit în fire, bietul
om s-a scuzat zîmbind că a nimerit greşit. „Fru-

35
moaşă greşeală, n-am ce zice, i-a răspuns paracli­
serul ; pentru o greşeală ca asta trebuie sa tîrnosim
din nou biserica." Strungarul a fost dus apoi în faţa
medicilor legişti care au dovedit că era perfect lucid
şi treaz, căci — după spusele lor — dacă ar fi fost
beat n-ar fi nimerit cu cheia în broasca bisericii. Ur­
marea a fost că strungarul a murit la Pankrac.
— Sa va mai spun una şi anume cum s-a înşelat
la Kladno un cîinc poliţist — cîine lup — al cunos­
cutului reitmaistru Rotter. Reitmaistrul Rottcr dresa
cîini din ăştia cu care făcea experienţă pc pielea va­
gabonzilor, pînă cînd toţi vagabonzii au început să
ocolească districtul Kladno. Vâzînd cum stau lucru­
rile, reitmaistrul a ordonat jandarmilor să-i aducă
cu orice preţ un om suspect. Şi aşa, i-au adus într-o
bună zi un om destul de bine înţolit, pe care l-au
găsit şczînd pc-o buturugă, în pădurea dc la Lany.
A pus numaidecît să i se taie o bucată din poala
hainei, pc care a dat-o dinilor poliţişti să o miroase.
După asta l-au dus pe omul cu pricina undeva afară
din oraş, într-o cărămidăric şi-au pus pc urmele lui
cîinii dresaţi, care l-au găsit şi l-au adus înapoi.
După asta omul nostru a trebuit să sc suie pe o scară
în pod, să sară peste un zid, să se arunce într-un
eleşteu, cu cîinii după el. în cele din urmă s-a dovedit
că omul era un deputat radical ceh, căruia, făcîn-
du-i-se lehamite de Parlament, plecase într-o excursie
în pădurile de lingă Lany. D e aceea spun cu că oa­
menii sînt supuşi greşelilor, fie ci învăţaţi sau tîmpiţi
şi fără carte. Chiar şi miniştrii greşesc.

36
Comisia dc medici legişti care avea să hotărască
dacă orizontul spiritual al Iui Svcjk este sau nu pc
măsura crimelor dc care era acuzat era alcătuită din
trei domni foarte serioşi. Părerile lor erau diametral
opuse.
Se înfruntau trei şcoli ştiinţifice şi trei concepţii
psihiatrice diferite.
Dacă în cazul lui Svejk s-a ajuns totuşi la o per­
fectă înţelegere între aceste tabere ştiinţifice opuse,
lucrul sc poate explica numai prin impresia de-a
dreptul uluitoare pc care Svejk a făcut-o asupra în­
tregii comisii cînd, intrînd în camera unde urma să i
sc examineze starea psihică şi zărind pc perete por­
tretul monarhului austriac, a strigat : „Domnilor,
trăiască împăratul Franz Joscf I ! a

Afacerea era limpede ca lumina zilei. Prin manifes­


tarea spontană a lui Svejk, cădeau o serie întreagă
de întrebări, rămînînd în picioare numai cîteva din
cele mai importante. Din răspunsuri urma să fie con­
firmată prima impresie despre Svejk, pc baza siste­
mului doctorului în psihiatrie Kellcrson, a doctorului
Heveroch şi a englezului Weiking.
— Radiul e mai greu ca plumbul ?
— Eu nu l-am cîntărit, mă rog, răspunse Svejk cu
zâmbetul lui binevoitor.
— Dumneata crezi în sfîrşitul lumii ?
— Mai întîi ar trebui să-I apuc, dar asta n-o cred.
— Ai putea socoti diametrul pămîntului ?

37
— N u , vă rog, n-aş fi în stare, răspunse Svcjk".
Dar v-aş spune şi eu, domnilor, o ghicitoare : Fie, o
casă cu trei caturi ; în casa aceasta la fiecare etaj
sint cîtc opt ferestre. Pc acoperiş sînt două creste şi
două coşuri. In fiecare cat sînt doi chiriaşi. Şi acum
spuncţi-mi, domnilor, în cc an a murit bunica por­
tarului ?
Medicii legişti sc priviră semnificativ. Cu toate
acestea, unul din ci mai puse o întrebare :
— N u cumva ştii care c adîncimea cea mai mare
în Oceanul Pacific ?
— N u , nu ştiu, n u rog, sună răspunsul ; dar socot
că trebuie să fie mai marc decît aceea dc sub stînca
Vysc-hrad, în Vltava.
Preşedintele comisiei întreba scurt: — Ajunge ?
dar unul din membri mai puse următoarea întrebare :
— Cît face 12.897 înmulţit cu 13.863 ?
— 729, răspunse Svcjk fără să clipească.
— Cred ca ajunge, zise preşedintele comisiei. Pu­
teţi duce acuzatul la locul lui.
— Vă mulţumesc, domnilor — zise Svejk respec­
tuos — şi mic mi-e de ajuns.
După plecarea lui, consiliul celor trei se opri la
concluzia că Svejk este un tîmpit şi un idiot înve­
derat, după toate legile naturii descoperite dc savan­
ţii psihiatri.
Referatul transmis judecătorului de instrucţie cu­
prindea printre altele ;
„Subsemnaţii medici legişti au ajuns la concluzia
ca individul Josef Svcjk, trimis spre cercetare în faţa
sus-numitei comisii, suferă de tîmpenie totala şi cre­
tinism congenital, cxprimîndu-se cu cuvinte ca : «Tră­
iască împăratul Franz Josef I», manifestare care
ajunge cu prisosinţă pentru a lămuri că Josef Svejk
este un idiot manifest. Dc aceea, subsemnata comi-
siune propune : j
/. Stingerea acţiunii împotriva lui Josef Svejk.
II. Transportarea si internarea lui Josef Svcjk, spre
supraveghere, într-o clinică de psihiatrie, pentru a se
constata în cc măsură starea lui mintală este pri­
mejdioasă pentru cei din jurul său."
In timp cc sc redacta acest referat, Svejk le po­
vestea colegilor săi dc arest :
— L-au dat uitării pe I'crdinand şi s-au distrat cu
mine, spunînd tîmpenii şi mai mari. in cele din urm.i
ne-am zis că ne ajunge cîtc ne-am povestit şi nc-am
despărţit.
— Eu nu mai am încredere în nimeni, zise piper­
nicitul, în a cărui livadă fusese dezgropat din întîin-
plarc un schelet. Toţi sînt pungaşi.
— Şi pungaşii ăştia îşi au rostul lor, observă
Svcjk, întinzîndu-se pe salteaua dc paie. Dacă toţi
oamenii ar voi numai binele celorlalţi, curînd ar
ajunge să se omoare între ci.
IV
SVEJK E D A T AFARA D I N BALAMUC

Mai tîr/.iu, Svejk nu găsea destule cuvinte de laudă,


vorbind dc viaţa din balamuc :
— Zău dacă înţeleg dc ce se supără nebunii, cînd
îi opreşte acolo. Acolo poate omul să se tăvălească
în pielea goală pc podea, sa urle ca un şacal, să se
înfurie şi să muşte. Dacă ar face una ca asta pe pro­
menadă, s-ar cruci lumea ; acolo, însă, c un lucru
foarte firesc ! E o libertate, cum n-au visat-o nicicînd
socialiştii. Omul se poate da drept Dumnezeu ori
Maica Domnului, drept regele Angliei, ori papa de la
Roma, sau drept împăratul Austriei, sau sfîntul Va-
clav, cu toate că ăsta a fost întotdeauna legat şi des­
puiat şi a zăcut într-o chilie uitată. Era acolo unul
care striga în gura mare că e arhiepiscop ; şi cc credeai
că făcea ? Se ghiftuia ! Şi mai ceva, ceva prea-prea,
nu-mi vine să spun, că-i de ruşine, dar nimeni nu sc
ruşina. Unul a mers pînă acolo că se dădea drept
sfinţii Ciril şi Metodiu, ca să i se dea porţie dubla.
iNu lipsea nici domnul însărcinat care ne poftea pe

-io
toţi la botez. Mai erau închişi acolo o droaie de şa­
hişti, politicieni, pescari şi cercetaşi, colecţionari dc
mărci, fotografi amatori. Era şi un colecţionar de
ţ&cale vechi pc care le numea scrumiere. Unul stătea
mereu în cămaşă de forţă, ca să nu poată socoti
cînd o să fie sfîrşitul lumii. M-am mai întâlnit acolo
cu nişte profesori. Unul din ei s-a ţinut tot timpul
după mine şi mi-a spus că leagănul ţiganilor a fost
în munţii Krkonose, iar altul m-a încredinţat că înă­
untrul globului pămîntesc mai este un glob mult mai
mare ca cel dc deasupra.
Fiecare spunea ce-i place şi tot cc îi venea la
gură, întocmai ca în Parlament. Uneori îşi spuneau
basme şi, dacă sc întîmpla ca prinţesa din poveste
să o sfîrşcască rău, sc încăierau. Cel mai furios era
un domn, care sc dădea drept al 16-lea volum al
dicţionarului ştiinţific al lui Otto şi ruga pe toţi sa-1
deschidă şi să găsească expresia „cusătoare de car­
tona je", pentru că altfel — zicea el — e pierdut. Se
liniştea abia după cc îl băgau în cămaşa de forţă.
Atunci se bucura că a intrat în presa legătorului dc
cărţi şi se ruga să-1 rotunjească modern. Ce să va
mai spun, trăiam ca-n sînul lui Avraam. Poţi să răc­
neşti, să urli, să cînţi, să plîngi, să behăi, să mun­
ceşti, să ţopăi, să te închini, să te dai dc-a berbe­
leacul, să-umbli în patru labe, să ţopăi într-un picior,
să alergi roată împrejur, să joci, să te zbengui, să
stai toată ziua pe vine, ori să te caţări pc pereţi.
Nimeni nu vine să-ţi spună : „N-aveţi voie să faceţi
una ca asta, nu-i frumos, domnule, ar trebui să vă

11
fie ruşine ; şi mai ziceţi că sînteţi om învăţat". E
adevărat că sînt şi nebuni liniştiţi de tot. Aşa era un
inventator, care sc scobea într-una în nas şi numai
o dată pe zi zicea : „Uite chiar acum am inventat
electricitatea !" Cum vă spun, era foarte frumos pe
acolo şi cele cîteva zile, pe care lc-am petrecut în
balamuc, sînt clipele cele mai fericite din viaţa mea.
Şi într-adevăr, chiar primirea ce i s-a făcut iui
Svcjk la balamuc, unde a fost dus dc la tribunalul
teritorial ca să fie pus sub observaţie, a întrecut toate
aşteptările lui. Mai întîi, l-au dezbrăcat în pielea
goală, i-au pus un fel de halat şi l-au condus la baie,
luîndu-il discret dc subsuori, în vreme ce unul dintre
îngrijitori îi ţinea de urît povestindu-i anecdote des­
pre evrei. La baie l-au băgat într-o cadă cu apă caldă,
apoi l-au scos şi l-au pus sub un duş rece. Aşa i-au
făcut de trei ori la rînd, întrcbîndu-1 dacă îi place.
Svejk răspunse că e mai bine decît în baia de lîngă
podul Carol şi că lui personal îi place grozav să facă
baie. „Dacă mi-aţi tăia şi unghiile şi m-aţi tunde,
atunci nu mi-ar mai lipsi nimic pentru a fi cu totul
fericit", adăugă cl zîmbind binevoitor.
Şi această dorinţă îi fu îndeplinită. După ce l-au
frecat bine cu buretele, l-au înfăşurat într-un cearşaf
şi l-au dus la secţia întîia, unde, după ce l-au întins
mai întîi în pat şi l-au acoperit cu plăpumi, l-au rugat
să doarmă.
Şi azi vorbeşte Svejk cu multă plăcere despre cli­
pele acelea. „închipuiţi-vă că m-au dus pe braţe. Pot
spune : eram pc deplin fericit."

42
Şi într-adevăr, adormi fericit. Apoi îl treziră ca
să-i dea o cană cu lapte şi o chiflă. Chifla era gata
tăiată în bucăţele mici şi în vreme cc unul din îngri­
jitori îl ţinea de amîndouă mîinile, celălalt muia
bucăţelele de chiflă în lapte şi-1 îndopa cu ele, cum
îndopi gîsea cu boţuri de mămăligă. După ce l-au
hrănit, l-au luat frumuşel de subsuori şi l-au dus
la closet, unde l-au rugat să-şi facă nevoile, atît cea
marc cît şi cea mică.
Şi despre această frumoasă clipă povesteşte Svejk
cu plăcere şi, desigur, nu e nevoie să reproduc pro­
priile lui cuvinte prin care mărturisea ce au făcut
pc urmă cu el. Ţin să amintesc doar una din mărtu­
risirile lui Svejk :
— în timpul ăsta, unul din ci mă ţinea în braţe.
După cc l-au adus înapoi, l-au culcat iar în pat
şi l-au rugat din nou să doarmă. După ce adormi, îl
treziră şi-1 duseră în camera dc consultaţii, unde
Svejk, stînd gol puşcă în faţa a doi medici, îşi aminti
de glorioasa vreme a recrutării sale. Fără voie, de pe
buze îi scăpă c u v î n t u l :
— Tauglicb l
.
— Cc ai zis ? întrebă unul din medici. Fă cinci
paşi înainte şi cinci înapoi.
Svcjek făcu zece.
— N u ţi-am spus să faci cinci ? zise medicul.
— La mine nu contează cîţiva paşi în plus, răs­
punse Svejk.
1
Apt (germ.).

43
După aceea medicii îl poftiră să sc aşeze pe scaun
şi unul îi ciocăni genunchii. Apoi adresîndu-sc către
celălalt spuse că reflexele sînt cu totul normale, la
care drept răspuns, celălalt medic clătină din cap şi
se apucă şi el să ciocănească genunchii lui Svejk, în
timp cc primul îi ridica pleoapele şi-i cerceta pupilele.
Apoi plecară la masă şi schimbară cîteva expresii
latineşti.
— Ascultă, ştii să cînţi ? îl întrebă unul din ei.
N-ai putea să nc cînţi ceva ?
— Cum să nu, domnilor, răspunse Svcjk. E drept
că nu prea am voce şi nici ureche muzicală, dar o sa
încerc să vă fac pe plac, dacă vreţi să vă distraţi.
Şi Svcjk sc porni :
„Vuind în jilţul monahal,
Călugăr mic, in seara calmă.
De ce iţi cade frtintea-n palmă
Şi-o lacrimă pe chipul pal ?*

— Mai departe nu mai ştiu — continuă Svcjk —


dar dacă doriţi vă c î n t :

„Mi-e tristă inima fi grea


Dar ghidul zboară-n depărtări,
Acolo, in albastre zări,
Acolo c nădejdea mea."

— Nici ăsta nu-1 ştiu tot, oftă Svejk. Mai ştiu


strofa întîia din Kde domov mu) ', apoi Generalul
Windiscbgratz * si ceilalţi comandanţi au început râz-

• Undc-i patria mea — imnul naţional ceh.


* G e n e r a l în a r m a t a a u s t r i a c ă , c a r e î n 1848 a înăbuşit
mi>c.irilc r e v o l u ţ i o n a r e d i n P r a g a >i V i c n a .

•11
boiul în zorii zilei şi vreo două eîntece naţionale ca
Ţine-ne Doamne şi Cînd mergeam spre Jaromcr, apoi
Te slăvim de mii de ori...
Medicii se uitară unul la altul şi unul din ei în­
trebă :
— A mai fost cercetată vreodată starea dumitale
mintală ?
— în armată, răspunse Svcjk solemn şi mîndru.
Am fost declarat în mod oficial tîmpit învederat de
către domnii medici militari.
— Mie mi sc parc că eşti un simulant, sc răsti la
el un al doilea medic.
— Eu, domnilor — sc apără Svejk — nu sînt de
loc simulant, eu sînt un idiot adevărat, puteţi să vă
informaţi la cancelaria Regimentului 91, din Ccske
Budejovicc, ori la comandamentul militar de la
Karlin.
Cel mai vîrstnic dintre medici făcu un semn de
deznădejde şi zise îngrijitorilor, arătînd spre Svcjk :
— Daţi-i hainele înapoi şi duccţi-1 la clasa a treia,
pe primul coridor ; pc urmă unul din voi să-i ducă
la cancelarie toate actele. Şi spuneţi-lc să sc grăbească,
bă nu-1 mai ţie mult pe capul nostru.
Medicii aruncară încă o privire zdrobitoare asupra
Iui Svejk, care, reverenţios, sc retrăgea dc-a-ndara-
tclca spre uşă, ploconindu-se ca un om bine crescut.
La întrebarea unuia dintre paznici, dc ce sc ţine de
prostii, cl răspunse :

4;
— Fiindcă nu sînt îmbrăcat, sînt gol şi nu vreau
sa lc arăt dosul domnilor ăstora, ca să nu creadă că
sînt prost crescut sau obraznic.
Din clipa în care primiseră ordinul să-i înapoieze
hainele, paznicii nu-i mai dădură nici o atenţie. îi
porunciră să se îmbrace şi unul din ci îl duse la clasa
a treia unde, în cele cîteva zile cît a stat pînă i s-au
făcut formele dc dare afară, a avut prilejul sa-şi ex­
prime frumoasele lui impresii. Medicii dezamăgiţi îl
proclamară „simulant cu mintea redusă" şi cum îi
dădură drumul înainte dc masă, Svcjk lc făcu o mică
scenă.
Lc spuse că dacă îl dau afară din balamuc, nu se
cade să-1 alunge fără să-i dea mai întîi dc mîncarc.
Conflictul fu curmat dc sergentul chemat de por­
tar, care îl conduse la comisariatul de poliţie din
strada Salmova.
V
SVEJK LA COMISARIATUL D I N STRADA SALMOVA

După frumoasele zile însorite, petrecute în ba­


lamuc, urmară pentru Svcjk ceasuri dc adevărată
persecuţie. Inspectorul dc poliţie Braun aranja scena
întîlnirii cu Svcjk cu o cruzime demnă de călăii ro­
mani de pc vremea drăgălaşului împărat Nero.
Aspru, ca pe atunci, cînd sc zicea : „Aruncaţi-1 pe
tâlharul ăsta de creştin în gura leilor", inspectorul
Braun ordonă : „Băgaţi-1 la zdup !"
Nici o vorbuliţă mai mult sau mai puţin. Numai
ochii domnului inspector Braun luceau în acest timp
cu o perversă voluptate.
Svejk făcu o temenea şi rosti mîndru :
— Sînt gata domnilor. Cred că „zdup" înseamnă
cabinet particular, ceea ce nu e tocmai aşa de rău.
— Aici să nu faci pe nebunul — îi răspunse p o ­
liţaiul — la care Svcjk replică :
— Eu n-am pretenţii şi vă sînt cît se poate de
recunoscător pentru tot ce faceţi pentru mine.

47
In cabinetul particular, pe laviţa, şedea un om
abătut. Părea nepăsător şi înfăţişarea lui trăda lim­
pede că scîrţîitul cheii în broască nu-i trezea spe­
ranţa că uşa i se va deschide spre libertate.
— Am onoarea, i sc adresă Svcjk aşczîndu-sc
lingă el, pe laviţă. Cît o fi ceasul ?
— De ceas îmi arde mie ? răspunse omul abătut.
— Nu-i chiar aşa dc rău aici, urmă Svcjk. Laviţa
c făcută din seînduri date la rindea.
Bărbatul cel serios nu-i dădu nici un răspuns ; sc
sculă şi începu să măsoare cu paşi repezi micul
spaţiu dintre uşă şi laviţă, de parcă s-ar fi grăbit să
salveze ceva.
între timp Svejk se uita cu interes la mîzgăliturile
dc pe pereţi. Văzu o inscripţie, în care un arestat
necunoscut jura poliţiei ură pe viaţă şi pe moarte.
Textul suna aşa : „Vă vin eu de hac I" Alt arestat
scrisese : „Pupaţi-mă în c..., curcanilor !" Altul făcea
pur şi simplu constatarea : „Am stat aici, dc la 5
iunie 1913 şi s-au purtat frumos cu mine. Josef Ma-
recek, negustor din Vrsovice." Mai era şi o inscrip­
ţie, care te înduioşa prin profunzimea ei : „îndurare,
dumnezeule marc..." şi sub ca : „Pupaţi-mă în c..."
Litera „c era însă tăiată şi pe margine era scris
M

cu litere mari : „pulpană". Alături, un suflet poetic


scrisese versurile :

„Soarele apune, iată,


Dar privirea-mi luneca
Spre colina luminată
Unde sade mândra mea*

18
Bărbatul care alerga între uşă şi laviţă, dc parca
ar fi vrut să cîştigc cursa maratonului sc opri
deodată obosit şi aşezîndu-se din nou la locul lui,
îşi sprijini capul în mîini şi izbucni :
— Daţi-mi drumul !
— N u , nu-mi dau drumul ! rosti, apoi, ca pentru
sine. Nu-mi dau drumul, nu şi nu. Sînt aici de la
şase dimineaţa.
îi venise chef de vorbă. Se îndreptă din şale şi îl
întreba pe Svejk :
— N-ai cumva o curca la dumneata, ca s-o ispră­
vesc o dată ?
— Ba vă pot servi, cu cea mai mare plăcere, răs­
punse Svejk, desfăcîndu-şi cureaua. Ea n-am văzut
niciodată cum sc spînzură oamenii cu cureaua în
camera de izolare. Partea proastă e — reluă Svejk
rotindu-şi ochii împrejur — că nu se vede nici un
cîrlig pe aci. Ivărul dc la fereastră n-arc să va ţie.
Doar să vă spînzuraţi în genunchi, de laviţă, cum a
făcut un călugăr de la mănăstirea Em.tusy ; s-a
spînzurat dc crucifix pentru o tînără evreică. Eu
unul mă prăpădesc după sinucigaşi, aşa că nu te
sfii, dă-i drumu.
Amărîtul bărbat, căruia Svcjk îi strecură în mînă
cureua, se uită Ia ca, o azvîrli într-un colţ şi se
porni apoi pe plîns, ştergîndu-şi lacrimile, cu mîi-
nile-i negre, în vreme ce se tînguia :
— Am copilaşi, m-au adus aici pentru beţie şi
viaţa imorală, oh, Dumnezeule, sărmana nevastă-
mea ! Ce o să se zică de mine la birou ? Am copi-

49
laşi, m-au arestat pentru beţie şi viaţă imorala — şi
tot aşa mereu.
In cele clin urmă se mai linişti puţin, sc duse spre
uşă şi începu să bată în ea cu picioarele şi cu
pumnii. Dc afară sc auziră paşi şi un glas tună :
„Ce vrei ?"
— Daţi-mi drumul ! spuse domnul cu un glas jal­
nic, de parcă ar fi dispărut şi ultima picătură de
viaţă din el.
— Unde vrei să mergi ? fu întrebat din partea
cealaltă.
— La slujbă ! răspunse nefericitul părinte, soţ,
slujbaş, beţiv şi dcsfrînat.
Un hohot dc rîs, de rîs diabolic, răsună în tăce­
rea coridorului şi paşii se depărtară iar.
— Pare-mi-se că domnul ăla vă urăşte, dacă rîdc
aşa de dumneavoastră, zise Svejk, în timp cc băr­
batul desperat îşi reluă locul lîngă el. Cînd un gar­
dian are necaz pe careva, e în stare dc orice. Şezi
mata liniştit, dacă tot nu vrei să te spînzuri, şi
aşteaptă să vezi cum sc vor desfăşura lucrurile. Dacă
eşti slujbaş, însurat şi cu copii, trebuie să ţi-o spun,
e rău de dumneata. Dacă nu mă înşel, te aştepţi să
te dea afară din slujbă.
— Asta n-aş putea spune — oftă omul — pen­
tru că nici eu nu-mi amintesc ce-am făcut ; ştiu
doar atît, că m-au dat afară de undeva, pe cînd
voiam să intru iar, ca să-mi aprind trabucul. Şi în­
cepusem aşa dc frumos ! Şeful biroului nostru îşi
sărbătorea onomastica şi ne-a poftit la un depozit

50
de vinuri ; de-acolo nc-am dus la altul, în al treilea,
în al patrulea, în al cincilea, în al şaptelea, în al
optclca, în al nouălea...
— Doriţi poate să vă ajut la numărat ? zise Svejk.
Eu mă pricep la treaba asta ; am fost într-o noapte
în douăzeci şi opt dc localuri. Dar, îţi spun pc cinste,
în nici unul n-am băut mai mult dc trei halbe.
— Ce să-ţi mai spun, continuă nefericitul subal­
tern al şefului care îşi serbase cu atîta tămbălău
onomastica. După ce am colindat cam o duzină dc
cîrciumi, am băgat de seamă că şeful se rătăcise
— măcar că-1 legasem cu o sfoară şi-1 duceam după
noi, ca pc un căţeluş. Şi aşa am pornit să-1 căutăm
peste tot, şi pînă la urmă nc-am pierdut unul dc
altul, pînă ce im-am pomenit singur, singurel, într-o
cafenea de noapte de la Vinohrady, un local foarte
serios, unde am băut lichior dc-a dreptul din sticlă.
Pe urmă, nu mai ţiu minte cc-am f ă c u t ; atîta ştiu,
că aci la comisariat, cînd m-au adus, cei doi domni
gardieni au dat declaraţii că m-am îmbătat şi că
m-am purtat necuviincios, că am bătut o damă, că
a m tăiat cu briceagul o pălărie 6trăină pe care o
luasem din cuier, că am gonit apoi capela de dame,
că am învinuit în faţa lumii pe oberkelner că mi-a
furat o hîrtic de douăzeci de coroane, că am spart
placa de marmură de la masa la care am stat şi
a m scuipat intenţionat în cafeaua neagră a unui domn
necunoscut dc la o masă alăturată. Mai mult n-am
făcut, cel puţin nu-mi pot aduce aminte să mai fi
săvîrşit şi altceva. Şi, crede-mă, sînt un om cumse-

51
cade, inteligent şi care nu sc gîndeşte decît la fami­
lia lui. Cc spui dc toate astea ? Eu nu-s cîrcotaş de­
fel ul meu.
— Te-ai căznit mult pînă ai spart placa de mar­
mură ? întrebă Svejk cu interes, în loc să-i răspundă.
Ori ai spart-o dintr-o lovitură ?
— Dintr-o lovitură, răspunse domnul inteligent.
— Atunci eşti pierdut, zise Svejk îngîndurat. Au
să-ţi dovedească că ai făcut exerciţii anume pentru
treaba asta. Dar cafeaua domnului necunoscut în
care ai scuipat era cu, sau fără rom ? Şi, fără să
aştepte răspunsul, se simţi dator să dea cîtcva expli­
caţii : Dacă era cu rom, are să fie mai rău, pentru
că c mai scumpă. La tribunal se adună toate ca să
iasă la socoteală cel puţin o crimă.
— La tribunal... murmură descurajat conştiincio­
sul tată de familie, şi, lăsîndu-şi capul să-i atîrne,
căzu în starea aceea neplăcută, în care te mănîncă
rem uscările. 1

— Şi ştiu cei dc-acasă — întrebă Svcjk — că eşti


închis, ori trebuie să aştepte pînă va scrie la
gazetă ?
— Crezi dumneata că va scrie la gazetă ? în­
trebă cu naivitate victima zilei onomastice a superio­
rului său.
— Mai mult ca sigur, veni răspunsul sincer, pen­
tru că nu era în obiceiul lui Svcjk să-şi ascundă gîn-
1
Unii scriitori î n t r e b u i n ţ e a z ă cxprcsi.i „îl rod r e m u ş c ă r i l c " .
N u mi se p a r c expresia cea m a i n i m e r i t a . Şi tigrul m ă n î n c ă
o a m e n i i si nu-i r o a d e (li. a.).

52
durilc în faţa aproapelui. Sa ştii câ păţania dumi-
tale arc să placă grozav cititorilor. Şi mic îmi place
să citesc rubrica despre beţivi şi isprăvile lor.
Deunăzi, la „Potirul" un muşteriu şi-a spart singur
capul cu o halbă. A aruncat-o în sus şi-a aşteptat
să-i cadă în cap. L-au scos din local şi a doua zi am
şi citit cazul în gazete. Tot aşa la Hendlovka, cînd
i-am cîrpit o palmă unuia dc la pompele lunebrc
şt el mi-a dat-o înapoi. Ca să ne împăcăm a trebuit
s i ne închidă pc amîndoi şi gata, a şi apărut în
gazetele de dupâ-amiază ! Şi pe domnul consilier
care a spart la cafeneaua „La cadavrul" două ceşti,
crezi că l-au iertat ? Chiar a doua zi a apărut la
gazeta. Dumneata cel mult poţi trimite din închi­
soare gazetelor o rectificare, cum că ştirea publicată
nu te priveşte şi că dumneata nu eşti nici rudă, nici
tovarăş cu purtătorul acestui nume, iar acasă poţi
cere printr-o scrisoare să taie rectificarea din gazeta
şi să o păstreze pentru a o putea citi şi dumneata,
după ce-ţi vei fi ispăşit osînda. N u ţi-e frig ? în­
trebă Svejk compătimitor, văzînd că domnului
inteligent îi clănţănesc dinţii. Anul asta avem un
sfîrşit de vară cam răcoros.
— Sînt nenorocit, sc tîngui colegul lui Svcjk ;
adio avansare !
— Asta aşa-i ! încuviinţă Svejk, binevoitor. Dacă,
după ce-ţi vei fi isprăvit osînda, nu te vor primi
înapoi la slujbă, nu ştiu zău dacă vei găsi la re­
pezeală un alt post, pentru că pînă şi la ecarisaj dacă
ai voi să slujeşti, tot îţi vor cere un certificat dc

53
bună purtare. De, clipa asta de plăcere pc care ţi-ai
îngăduit-o costă cam scump 1 Dar nevasta şi copiii
dumitale au cu ce trăi cît vei fi închis ? Ori o să fie
silită să cerşească şi să-şi împingă copiii la tot felul
de păcate ?
Sc auzi un hohot.
— Bieţii mei copii, biata mea nevastă !
Nesăbuitul păcătos se sculă şi începu să vorbească
de copiii lui. Avea cinci, din care cel mai mare, de
doisprezece ani, era cercetaş. N u bea decît apă şi
ar fi trebuit să fie o pildă pentru părintele lui care
pentru prima dată în viaţă căzuse în acest păcat.
— E cercetaş ? strigă Svejk. îmi place să aud vor-
bindu-se de cercetaşi. Odată la Midlovâry, lingă
Zlivc în districtul Hluboka, regiunea Budejovicc, pe
vremea cînd noi, cei din Regimentul 9 1 , făceam ma­
nevre, ţăranii au pornit la o vînătoare de cercetaşi
care se cam înmulţiseră în pădurea comunală. Au
pus mîna pe trei dintr-înşii. Cel mai mic, în timp
ce-1 legau fedeleş, atît s-a văicărit şi a plîns sărăcu­
ţul, încît noi, soldaţi încercaţi, n-am putut îndura
şi nc-am retras. In timp ce-i legau, cei trei cercetaşi
au muşcat opt ţărani. După aceea, la primărie, bătuţi
cu bastonul, au mărturisit că n-a fost pajişte prin
împrejurimi pe care să nu se fi tăvălit cînd se încăl­
zeau la soare şi că lanul dc secară, de lingă iazul dc
la Razice, a fost mistuit de foc în preajma secerişu­
lui din curată întîmplare, în vreme cc ci frigeau în
secară o căprioară, pe care o uciseseră cu cuţitul în
pădurea comunală. In bîrlogul lor din pădure s-a
găsit peste o jumătate chintal dc resturi dc oase de
vînat cu pene şi păr, o cantitate uriaşă de sîmburi
dc cireşe, o grămadă de cotoare dc mere verzi şi alte
bunătăţi.
Nefericitul tata dc cerectaş era însă de neconsolat.
— Ce-am făcut, cc-am f ă c u t ! sc văita el. Mi-am
distrus reputaţia.
— Asta aşa-i, întări Svejk cu sinceritatea lui
naivă. După cele întâmplate, ţi-ai făcut o reputaţie
proastă pentru toată viaţa, pentru că pe lînga ceca
ce o să se citească la gazetă, cunoscuţii dumitalc au
să mai adauge şi ei cîte ceva. Aşa se întîmplă întot­
deauna, dar să nu-ţi pese de asta. Oamenii cu repu­
taţie proastă sau ştirbită sînt cel puţin de zece ori
mai numeroşi decît acei cu reputaţie bună. Asta-i
o nimica toată.
Pe coridor se auziră paşi greoi ; cheia scîrţîi în
broască, uşa sc deschise şi un poliţist strigă numele
lui Svejk.
— Iertaţi-mă, vă rog — răspunse Svejk cavalere­
şte — eu n-am fost adus aici decît dc la prînz, pc
cînd domnul dc-alături aşteaptă de la şase dimineaţa.
Eu nu-s grăbit.
Drept răspuns, mîna vînjoasă a poliţistului îl
trase pc coridor şi îl duse în tăcere la etajul întîi.
La masa din a doua odaie şedea comisarul, un
domn gras, cu o figură binevoitoare, care îi zise :
— Care va să zică, dumneata eşti Svejk, ăla ? Şi
cum de-ai ajuns aici ?

56
— Foarte simplu — răspunse Svejk — am venit în­
soţit de un domn poliţist, fiindcă nu nm înţeles să fiu
dat afară din balamuc, înainte de a mi se fi servit
prinsul, ca şi cum aş fi fost o lepădătură dc fată din
alea, de pc stradă.
— Ştii ce, Svejk — zise cu blîndeţe domnul comisar
— la ce bun să ne mai amărîm cu dumneata în
strada Salmova ? N-ar fi mai nimerit să te trimitem
la Direcţia poliţiei ?
— Dumneavoastră sînteţi, ca să zic aşa, stăpîn pc
situaţie, zise Svejk, mulţumit. Drumul spre Direcţia
poliţiei, acum pe seară, c o mică plimbare foarte
plăcută.
— îmi pare bine că nc-am înţeles, zise comisarul
vesel. Nu-i aşa că e mai bine cînd ne înţelegem ? Ce
/ici, Svejk ?
— Şi cu mă străduiesc să mă înţeleg cu toată lu­
mea — răspunse Svejk — şi credeţi-mă, domnule co­
misar, n-am să uit niciodată bunătatea dumnea­
voastră !
înclinîndu-se respectuos, plecă cu poliţistul jos în
camera de gardă şi peste un sfert de ceas, Svejk
putea fi văzut pe strada Jec'na, colţ cu Piaţa Carol,
însoţit dc un poliţist, care avea la subsuoară un re­
gistru mare, cu titlul : „Arrestantcnbucb"
La colţul străzii Spalenă, Svejk şi însoţitorul său
dădură peste o mulţime de oameni care se îngrămă­
deau în jurul unui afiş.
1
Registru dc arestaţi (germ.).

56
— E manifestul maiestăţii sale împăratul, privi­
tor le declaraţia de război, zise poliţistul către Svcjk.
— I u am prezis-o — răspunse cl — dar la bala­
muc nu sc ştie încă nimic, deşi puteau să o afle dc
la prima mină.
— Cum aşa ? îl întrebă poliţistul.
— Pentru că acolo sînt închişi mulţi domni ofi­
ţeri, lămuri Svejk, şi apropiindu-sc de un alt grup,
care sc îmbulzea în faţa manifestului, strigă :
— Trăiască împăratul l'ranz Joscf ! Războiul ăsta
îl cîştigăm !
Cineva din mulţime îi tufli pălăria peste urechi şi
aşa, înghesuit de oameni, bunul soldat Svcjk păşi
din nou pe poarta Direcţiei poliţiei.
— Războiul ăsta îl cîştigăm cu siguranţă, v-o re­
pet, domnilor ! cu aceste cuvinte se despărţi Svejk
de mulţimea care îl însoţea.
Şi undeva, din zările îndepărtate ale istorici, sc
pogorî peste Europa adevărul, că ziua de mîinc va
răsturna socotelile de azi.
VI
S V E J K SE Î N T O A R C E ACASĂ

Peste Direcţia poliţiei pogorîse duhul autorităţii


străine, care urma să constate pînă unde merge en­
tuziasmul cu care populaţia întîmpinase vestea răz­
boiului, bineînţeles cu excepţia celor care nu tăgădu­
iau a fi copiii unei naţiuni obligate să sîngereze pen­
tru interese cu totul străine ci. Direcţia poliţiei re­
prezenta cel mai frumos grup de scorpii birocratice,
care nu cunoşteau în afară de temniţă şi spînzută-
toare nici un alt mijloc pentru apărarea existenţei
unor paragrafe întortocheate.
Cu toate acestea îşi tratau victimele cu o perfidă
indulgenţă, cumpănindu-şi dinainte fiecare vorbă.
— îmi pare foarte rău — făcu una din aceste
scorpii vărgate în negru şi galben, cînd i-1 aduseră
pc Svejk — că ai picat iar în mîinile noastre. N o i
credeam că ai să te faci o m cumsecade, dar nc-am
înşelat.
Svcjk dădu din cap tăcut şi făcu o figură atît de
nevinovată, încît fiara negru-galbcnă îl privi cu ne­
dumerire, rostind apoi apăsat:
— N u face pc tîmpitul!
Trecu însă numaidecît la tonul prietenos şi con­
tinuă :
— Pentru noi, e foarte neplăcut să te ţinem în­
chis şi, te pot asigura că, după părerea mea, vina
dumitale nu este aşa de mare, întrucît cu slaba du-
mitale inteligenţă nu încape nici o îndoială că ai
fost îndemnat de cineva. Spune-mi, domnule Svcjk,
cine te îndeamnă să faci astfel de prostii ?
După ce tuşi, Svejk răspunse:
— Eu, mă rog, n-am cunoştinţă dc nici un fel dc
prostii!
— N u ? Adică dumneata socoteşti că nu-i o
prostie, domnule Svejk — zise poliţistul cu un pre­
făcut ton părintesc — să faci agitaţie în faţa unui
manifest privitor la război, lipit la un colţ de stradă
şi să aţîţi poporul cu strigăte ca : „Trăiască împă­
ratul Franz Josef ! Războiul e cîştigat" ? Aşa reiese
din raportul poliţistului care tc-a adus aici.
— Nu puteam sta nepăsător — declară Svcjk,
aţintindu-şi ochii blajini în privirea inchizitorului.
Mi-am ieşit din fire cînd i-am văzut pe toţi cum
citesc manifestul fără nici un semn de bucurie. Nici
un strigăt dc slavă, nici un ura, absolut nimic dom­
nule consilier; s-ar fi zis că nu pc ci îi privea.
Atunci eu, vechi soldat din Regimentul 91, n-am
mai putut răbda şi am strigat vorbele cu pricina şi
socot că, în locul meu, dumneavoastră aţi fi făcut
la fel. Dacă e război, trebuie să-1 cîştigăm şi musai

59
să strigăm: slavă împăratului ! Asta nu poate sa
mi-o scoată nimeni din cap.
învinsă şi îmblînzita, scorpia negru-galbena nu
putu să îndure privirea mieluşelului Svcjk ; îşi plecă
ochii pe acte şi zise :
— M-aş asocia în totul avîntului dumitalc daca
cl s-ar fi manifestat în alte împrejurări. Ştii în..ă
foarte bine că crai însoţit de un poliţist, aşa că o
astfel de manifestare patriotică putea şi trebuie să fi
avut un efect mai mult comic decît serios, asupra
publicului.
— Cînd un om circulă însoţit de un poliţist —
răspunse Svejk — înseamnă că se află într-un mo­
ment greu din viaţă. Şi dacă nici într-un asemenea
moment nu uită ceea cc sc cuvine sa facă, cum c în
cazul ăsta, cu socot că nu e un o m de dispreţuit.
Scorpia tărcată negru şi galben îl mai privi o data
în ochi şi mîrîi.
Svcjk răspunse cu obişnuita, nevinovata, modesta
şi blajina căldură a privirii sale.
O clipă, cei doi se priviră fără să clipească.
— Lua-tc-ar dracu, Svcjk, zise în cele din urmă
conţopistul. Dacă te mai prind o dată pe aci, nu te
mâi întreb nimic, ci te expediez de-a dreptul la tri­
bunalul militar, la Hradcany. M-ai înţeles ?
Pînă să se dumirească, Svejk sc apropie dc ci, îi
sărută mîna şi spuse :
— Dumnezeu să vă răsplătească pentru toate. Da-
că-ţi avea vreodată nevoie de un căţeluş de rasă pură,
binevoiţi să poftiţi la mine. Eu fac negoţ de dini.

liO
$i astfel, Svcjk sc văzu iar liber şi în drum spre
casă. Stătea la cumpănă dacă să facă sau nu un po­
pas ta „Potirul". în cele din urmă se hotărî să des­
chidă uşa localului din care nu demult ieşise înto­
vărăşii de detectivul Bretschneider.
In circiumă domnea o linişte mormîntală. La mese
ş c i l c i i ! cîţiva muşterii, printre care şi paracliserul de

Ia biserica Slîntului Apolinar. Erau posomoriţi. La


tejghea, cîrciumăreasa Palivcovă sc uita pierdută la
halbele de bere.
— După cum vedeţi, m-am şi întors, zise Svejk
vesel. Daţi-mi o halbă de bere. Dar pe unde-î dom­
nul Palivcc, s-a întors şi el acasă ?
Drept răspuns, Palivcovă se porni pc plîns şi,
schimbînd tonul la fiecare cuvînt, izbucni printre
iispinc :
— I-au... dat... zece... ani... acum... o săptămînă...
— Ia te uită — zise Svejk — a şi făcut şapte zile.
— El, care era atît dc prevăzător — continuă să
bocească Palivcovă — cum spunea chiar dînsul !
Muşteriii tăceau cu cerbicie, de parcă duhul ră­
tăcitor al lui Palivcc i-ar fi îndemnat la şi mai
multă luare-aminte.
— Prevederea este mama înţelepciunii, zise Svejk
aşczîndu-sc la masă, cu halba de berc, al cărei guler
de spumă era ciuruit de lacrimile doamnei Palivcovă,
scurse în vreme ce i-o aducea la masă. Vremurile
de azi impun omului mare băgare de seamă.
— Ieri am avut două înmormîntări, zise paracli­
serul de la Sfîntul Apolinar, ca să schimbe vorba.

7 — Soldatul Svejk, voi. I 61


— O fi murit cineva, zise al doilea muşteriu, la
care al treilea adăugă :
— Au fost înmormîntări cu catafalc ?
— Tare aş vrea să ştiu — interveni Svejk — cum
or să fie înmormîntărilc militare acum, pe timp dc
război.
Auzindu-1, muşterii se sculară, plătiră şi plecară
tăcuţi. Svejk rămase singur cu doamna Palivcova.
— Asta n-aş fi crezut-o — zise el — să con­
damne la zece ani un o m nevinovat. Că au con­
damnat cîte un nevinovat la cinci ani, am mai auzit,
dar la zece ani, mi se pare cam m u l t !
— Dacă omul meu a mărturisit! se bocea Pa­
livcova. Tot ce a spus aici despre muştele acelea şi
despre portret a repetat şi la Direcţia poliţiei şi la
tribunal. Am fost la proces să depun mărturie, dar
cc puteam eu dovedi, cînd mi-au spus că legătura de
rudenie cu bărbatul mă opreşte să depun ca martoră.
M-am speriat aşa de tare dc legătura asta de rude­
nie, încît m-am lăsat păgubaşă dc mărturii, de frică
să nu iasă cumva alt bucluc ; el, sărmanul, s-a uitat
aşa, nu ştiu cum, la mine că n-am să uit cîtc zile oi
avea ochii lui. Şi apoi, după sentinţă, cînd l-au luat,
le-a strigat pc coridor : „Trăiască libertatea de gîn-
dire \" Aşa de rău sc prostise.
— D a ' domnul Bretschneider n-a mai dat pe aici ?
întrebă Svcjk.
— A fost în vreo două rînduri — răspunse cîrciu-
măreasa — a băut cîte o bere sau două, m-a între­
bat cine mai vine şi a stat să asculte muşteriii cum

62
vorbeau despre fotbal. Ori dc cîte ori îl zăresc încep
să vorbească de fotbal. Iar dumnealui nu-şi găsea lo­
cul dc parc-ar fi fost gata să turbeze, dintr-o clipă
într-alta. în toată vremea asta n-a reuşit să înhaţe
decît un tapiţer din strada Pricna.
— Asta atîrnă dc priceperea lui, remarcă Svejk.
Tapiţcrul acela e un om prost ?
— Cam ca bărbatul meu, răspunse ea plîngînd. L-a
întrebat dacă ar trage în sîrbi. El i-a răspuns că nu
ştie să tragă cu puşca, dar că a fost odată la tir şi a
„împuşcat" dc o coroană fără să nimerească. După
aceea l-am auzit cu toţii pe domnul Bretschneider zi-
cînd, în vreme cc-şi scotea carnetul : „Ia te uită, încă
o frumoasă crimă de înaltă trădare !" şi a plecat cu
tapiţcrul din strada Pricna, care de atunci nu s-a
mai întors.
— D c întors, mulţi n-au să se mai întoarcă, zise
Svcjk. Dă-mi un rom.
Tocmai cînd cerea Svcjk al doilea rom, intră în
circiumă agentul secret Bretschneider. După ce îşi
roti grăbit privirile prin localul gol, se aşeză lîngă
Svejk şi, comandînd o berc, aşteptă să-1 audă cc mai
spune.
Svejk luă o gazetă la întîmplare şi, privind anun­
ţurile din ultima pagină, izbucni :
— Ia te uită, Cimpera din Straskov 5, poşta Ra-
ftneves, vinde gospodăria cu 13 pogoane de pămînt,
şcoală şi gară în localitate !
Bretschneider bătea nervos toba pc masă cu dege­
tele şi întoreîndu-se către Svcjk zise :

B3
— Stau şi mă mir dc cc te interesează gospodăria
aceea, domnule Svejk.
— A, dumneata erai — făcu Svcjk, întinzîndu-i
mîna — nu te-am mai recunoscut, am o memorie
foarte slaba. Dacă nu mă înşel, ultima oară nc-am
văzut în biroul de primire al Direcţiei poliţiei. Ce
aţi mai făcut de atunci, veniţi des pe aici ?
— Azi am venit pentru dumneata, zise Bretschnei-
der. La Direcţia poliţiei mi s-a spus că vinzi cîini.
Aş avea nevoie de un şoricar frumos, ori dc un spitz,
sau ceva asemănător.
— Vă pot face rost de orice, răspunse Svejk. D o ­
riţi un animal de rasă, ori un vagabond ?
— Cred — răspunse Bretschneider — că am să
mă hotărăsc pentru unul dc rasă.
— Dar ce-aţi zice dc un cîine poliţist ? întrebă
Svcjk. Te duce după miros pe urma crimei. Ştiu un
măcelar din Vrsovice care are unul ; îi trage cărucio­
rul ; ăsta însă s-a, ca să zic aşa, îndepărtat de pro­
fesiunea lui.
— Eli aş dori un spitz, zise Bretschneider, cu pre­
făcută nepăsare. Un spitz care să nu muşte.
— Doriţi un spitz ştirb ? întrebă Svejk. Ştiu eu
unul, la un cîrciumar din Dcjvicc.
— Atunci mai bine un şoricar, îngăimă încurcat
Bretschneider, ale cărui cunoştinţe chiuologice erau
încă foarte elementare şi, dacă n-ar fi primit ordin
de la Direcţia poliţiei, ar fi fost desigur cu totul nule.
Ordinul suna însă precis, clar şi aspru. Să-1 cer­
ceteze cît mai dc aproape pc Svejk, în ceea cc pri-

64
veştc negoţul de dini, în care scop avea dreptul să-şi
aleagă ajutoare şi să dispună de sumele necesare pen­
tru cumpărarea dinilor.
— Şoricarii îs fie mai mari, fie mai mici, zise
Svejk. Eu am cunoştinţă de doi mai mici şi dc trei
mai mari. îi puteţi ţine în braţe pe toţi cinci. Vi-i
recomand cu toată căldura.
— Aşa ceva mi-ar conveni, declară Bretschneider.
Cam cît ar costa unul ?
— După mărime, răspunse Svcjk. Depinde dc mă­
rime. Şoricarul nu-i ca viţelul ; la şoricar c tocmai
dimpotrivă, cu cît e mai mic cu atît c mai scump.
— Eu mă gîndesc la cîţiva mai măricei, ca să stea
de pază, răspunse Bretschneider, care se temea să
nu încarce prea mult fondurile secrete ale poliţiei
statului.
— Bine — zise Svcjk — din cei mai măricei vă
pot da cu cincizeci de coroane, din cei şi mai mari
cu patruzeci şi cinci dc coroane ; dar am uitat un
lucru. Cum să fie ? Pui, mai bătrîni, dini sau că­
ţele ?
— Mi-c totuna, răspunse Bretschneider, căruia i sc
puneau probleme de care nu se mai lovise înainte.
Procură-mi-i şi mîinc scară, la ora şapte, viu la dum­
neata să-i iau. O să-i am ?
— Poftiţi, o s a - i aveţi — răspunse prompt Svejk
— dar în cazul ăsta sînt silit să vă cer o arvună dc
treizeci de coroane.
— Cum nu, zise Bretschneider, numărînd banii.
Şi acum să ne aducă cîte un sfert de vin, plătesc cu.

83
După cc băură, Svcjk mai dădu şi cl un sfert. Apoi
iarăşi Bretschneider, îndcmnîndu-1 pe Svejk să nu
se teamă de el, pentru că nu e dc serviciu şi deci pot
discuta politică.
Svcjk răspunse că cl nu vorbeşte niciodată politică
la circiumă şi că politica e pentru copiii mici.
Bretschneider, dimpotrivă, avea păreri mai revolu­
ţionare, susţinînd că statele slabe sînt sortite pieirii
şi ceru în această privinţă părerea lui Svejk.
Svejk declară că cl n-a avut niciodată de a face cu
statul, dar că a avut odată în îngrijire un pui slab,
de St. Bernard, pe care 1-a hrănit cu posmagi cazoni,
şi că pînă la urmă tot a pierit.
După cc băură fiecare al cincilea sfert, Bretschnei­
der se declară anarhist şi-1 întrebă pe Svejk în ce
organizaţie ar fi bine să sc înscrie.
Svejk îi răspunse că un anarhist cumpărase pe
vremuri dc la cl un cîinc Lconbcrg, cu o sută de co­
roane şi că i-a rămas dator pînă azi cu ultima rată.
La al şaselea sfert, Bretschneider vorbi despre re­
voluţie şi împotriva mobilizării. Svejk se plecă spre
el şi îi şopti la ureche :
— Chiar acum a venit în local un muşteriu, să
nu vă audă, aţi putea avea neplăceri. Vedeţi, cîrciu-
măreasa a şi început să bocească.
într-adevăr, doamna Palivcovă plîngca pc scaunul
ei dc după tejghea.
— Dc ce plîngi, cucoană cîrciumărcasă ? întrebă
Bretschneider. în trei luni cîştigăm războiul, vine
amnistia, bărbatul dumitale se înapoiază şi facem
aici un chef la toartă. Sau poate crezi că nu cîştigăm
războiul ? se adresă lui Svejk.
— Ce rost are să tot pălăvrăgim despre asta ?
zise Svejk. D e cîştigat trebuie să-1 cîştigăm şi basta.
Ei, dar acum trebuie să mă duc acasă.
Svejk plăti consumaţia şi se înapoie la bătrîna lui
menajeră, madam Mullerovâ, care se sperie straşnic
cînd văzu că bărbatul care învîrtc cheia în uşă e
Svejk.
— Eu, conaşule, socoteam că o să vă întoarceţi
abia peste vreo cîţiva ani, zise ea, cu obişnuita-i sin­
ceritate. D e aceea mi-am făcut pomană cu un biet
portar dc la o cafenea de noapte şi l-am luat în
gazdă. La noi a fost în trei rînduri percheziţie de
domiţiliu şi negăsind nimic au spus că sînteţi pierdut,
fiindcă sinteţi viclean.
Svcjk se convinse repede că necunoscutul se insta­
lase foarte comod. Dormea în patul lui, ba fusese
chiar aşa dc altruist încît se mulţumise numai cu
jumătate din pat, cealaltă jumătate cedînd-o unei
creaturi cu păr lung, care din recunoştinţă dormea
cu mîna după gîtul lui, în vreme ce în jurul patului
zăceau aruncate de-a valma tot felul de veşminte de
damă şi bărbăteşti. Din haosul acesta se vedea bine
că portarul de la cafeneaua de noapte se întorsese
foarte bine dispus, cu dama lui.
— Domnule — zise Svejk, scuturîndu-1 pc intrus
— vezi să nu scapi masa de prînz ! Mi-ar părea
grozav de rău să spui despre mine că tc-am dat afară
cînd nu mai puteai găsi nimic de mîncare.

07
Portarul dc la cafeneaua dc noapte era foarte
somnoros şi i-a trebuit multa vreme pînă să sc dez­
meticească şi să înţeleagă că stăpînul patului se îna­
poiate şi-şi reclama drepturile.
După obiceiul tuturor portarilor dc la cafenelele
de noapte, şi acest domn ameninţă că va snopi în
bătaie pe oricine ar îndrăzni să-1 trezească şi încerca
să-şi continue somnul.
Svcjk îi adună între timp calabalîcul, i-l aduse
Ungă pat şi, scuturîndu-1 puternic, îi zise :
— Dacă nu te îmbraci, tc arunc în stradă, aşa cum
eşti. E în interesul dumitale însă să zbori de-aci îm­
bucat.
— Voiam să dorm pînă la opt seara, zise portarul
ftfios, rrăgîndu-şi pantalonii. Eu plătesc acestei
doamne două coroane pe zi pentru pat şi am drep­
tul să-mi aduc fete de la cafenea. Mafcno, scoală !
După cc îşi puse gulerul şi-şi înnodă cravata, se
dezmetici într-atît încît îl putu asigura pe Svejk că
„Mimoza" c unul din cele mai cumsecade localuri de
noapte, unde au acces numai dame cu condicuţa în
perfectă regulă şi-1 invită călduros să bincvoiască a
o vizita.
Tovarăşa lui, dimpotrivă, nu părea de loc mulţu­
mită de Svejk şi-şi exprimă această nemulţumire prin
cîteva cuvinte bine simţite, dintre care cele mai cu­
viincioase erau : vită încălţată.
După plecarea nepoftiţilor, Svejk simţi nevoia să
se răfuiască cu madam Miillerovă, dar ia-o dc unde
nu-i. Cu caligrafia ei lăbărţată doamna Mullcrovâ

68
mîzgălisc cu creionul o explicaţie puerila cu privire
la închirierea patului lui Svejk, portarului dc la cafe-
nc.uia de noapte.

„Icrtati-mă, conafule, n-am să vă mai văd, mă


arunc pc fereastră."

„Minte", îşi zise Svejk şi aşteptă.


N u trecu o jumătate de ceas şi nefericita madam
Mullerovâ se furişa în bucătărie. După expresia ei
nenorocită, se vedea bine ca aştepta dc la Svejk cu-
\ uite dc mîngîierc.
— Dacă vrei neapărat să te-arunci pc fereastră —
îi zise Svcjk — du-tc în odaie ; fereastra e deschisă.
Nu te-aş sfătui să sari pc fereastra bucătăriei, pentru
că ai cădea peste trandafirii din grădină, i-ai strivi
şi ar trebui sa-i plăteşti. Pe fereastra odăii zbori
frumuşel pc trotuar şi dacă ai noroc, îţi frîngi gîtul.
Dar dacă ai ghinion, nu-ţi rupi decît ciolanele, mîinilc
şi picioarele aşa că o să mai ai dc plătit şi spi­
talul.
Madam Mullerovâ izbucni în plîns, intră tăcută în
odaie, închise fereastra şi, înapoindu-si-, zise ! „Trage
şi nu e bine pentru reumatismul conaşului !"
Sc duse apoi sa aranjeze patul, rîndui toate cu
multă grijă şi înapoindu-sc la Svcjk, în bucătărie, ii
zise cu ochii înlăcrimaţi :
— Cei doi căţeluşi, conaşulc, pe care-i aveam în
curte, au pierit şi Saint-Bcmard-u! a fugit, cînd au
venit să facă percheziţie.

69
— Maica ta, Cristoase ! strigă Svcjk. O să dau de
bucluc ; acuma cu siguranţă c-o să mă caute poliţia.
— Să vedeţi, a muşcat pc un domn comisar cînd
1-a scos dc sub pat, în timpul percheziţiei, continuă
madam Miillerovă. Unul din domnii aceia a zis că
e cineva sub pat, aşa că, în numele legii, au somat
St. Bernard-ul să iasă, şi, cum cl nu voia, l-au tras
cu dc-a sila. Cîinelc, să-i înghită, nu alta, apoi a zbu­
ghit-o pc uşă şi dus a fost. Pe mine m-au luat la
întrebări : cine vine pc la noi, dacă nu primim cumva
niscaiva bani din străinătate, şi pe urmă m-au făcut
proastă cînd lc-am spus că din străinătate vin bani
foarte rar, ultima dată dc la domnul director din
Brno, arvuna de şaizeci dc coroane, pentru pisica
de Angora, pe care aţi anunţat-o în Nârodni politika
şi în locul căreia i-aţi trimis puiul acela chior dc
foxterier, într-o ladă de curmale. Pe urmă au vorbit
cu mine foarte cuviincios şi mi-au recomandat pc
portarul de la cafeneaua de noapte, ca să nu-mi fie
frică singură în casă, chiar acela pc care l-aţi dat
afară.
— Marc ghinion am eu cu autorităţile, madam
Miillerovă ! Să vezi acuma, cîţi au să vie la mine, să
cumpere clini, oftă Svcjk.
N u ştiu dacă domnii care au cercetat arhiva după
terminarea războiului au descifrat registrul fondului
secret al poliţiei de stat, unde era scris : B... 40 K,
F... 50 K, L... 80 K ş.a.m.d., dar cu siguranţă că
s-au înşelat, închipuindu-şi că B.F.L. erau iniţialele

70
domnilor care pentru 40, 50, 80 etc. coroane, vindeau
naţiunea cehă vulturului negru-galbcn.
„B" însemnează St. Bemard, „F" foxtericr. „L"
însemnează lconberghez. Pe toţi cîinii ăştia i-a luat
Bretschneider de la Svcjk, dueîndu-i la Direcţia po­
liţiei. Erau nişte lighioane scîrboase, care n-aveau
nici în clin nici în mînecă cu vreuna din rasele pure,
aşa cum le dăduse Svcjk.
St. Bcrnard-ul era o amestecătură de pudel, corcit
cu cine ştie cc dulău dc stradă, foxterierul avea urechi
de dog, era dc mărimea unui cîine de măcelărie şi
cu picioarele scălîmbe, dc parcă ar fi fost rahitic.
Leonbcrghczul avea un cap care aducea cu botul pă­
ros al unui grifon, coada retezată, înălţimea unui
dog şi spatele gol, ca la faimoasele căţeluşe chelboase
americane.
Detectivul Kalous a venit şi el să cumpere un cîine,
dar s-a întors cu o javră holbată şi vărgată ca o
hiena, cu coamă de cîine ciobănesc scoţian ; şi ast­
fel, în registrul fondului secret a apărut un nou :
D... 90 K.
Această jigodie juca rolul dc dog.
Dar nici lui Kalous nu i-a fost dat să scoată ceva
de la Svejk. S-a nStîmplat cu el ca şi cu Bretschnei­
der. Svcjk întorcea pînă şi cele mai abile convorbiri
politice în aşa fel încît aducea vorba de lecuitul je­
gului la cîini şi căţei şi orice capcană, cît de iscusită,
pe care i-o întindea, se termina prin aceea că Bret­
schneider pleca de la Svejk cu o nouă corcitură de
javră.

71
Asta a fost şi sfîrşitul celebrului detectiv Bretsch­
neider. După cc a adunat vreo şapte dihănii din
astea s-a închis cu ele în odaia de dindos şi, nc-
dîndu-le dc mîncarc, într-o bună zi javrele l-au de­
vorat.
Probitatea lui a mers pînă acolo, încît a scutit
statul de cheltuielile de înmormîntarc.
în statul său de serviciu, la Direcţia poliţiei, la
rubrica : „comportare în serviciu" au fost trecute
următoarele cuvinte pline de dramatism : „Mîncat de
propriii lui cîini".
Aflînd mai tîrziu dc această tragică întîmplare,
S\ ejk exclamase :
— îmi frămînt mereu capul să ştiu : cum dracu au
să-1 reîntregească la judecata de apoi ?
VII
SVEJK PLEACĂ LA OASTE

în timp cc în Galiţia codrii riverani erau martori


ai fugii armatei austriece peste Rab, iar la sud, în
Serbia, diviziile ei îşi mîncau binemeritata papară,
cu gîndul la scoaterea monarhiei din impas, minis­
trul de război îşi amintea de Svejk.
Cînd i sc aduse ordinul dc chemare cu menţiunea
ca în termen dc o săptămînă să se prezinte la Stfe-
lecky Ostrov, pentru control medical, Svcjk zăcea în
pat, chinuit de reumatism.
Madam Mullerovâ îi făcea cafeaua la bucătărie.
— Madam Mullerovâ — se auzi, din odaie, glasul
slab al lui Svcjk — madam Miillcrovâ, poftim puţin
încoa...
Cînd menajera veni la patul lui, Svcjk i sc adresă
cu acelaşi glas stins :
— Şezi, madam Mullerovâ.
Glasul lui avea ceva tainic şi solemn.
După ce madam Mullerovâ sc aşeză, Svejk, ridi-
cîndu-sc în capul oaselor, o anunţă :
— Plec la oaste !

73
— Maică Precistă ! strigă madam Miillerovă, ce
să faceţi dumneavoastră acolo ?
— Să lupt, răspunse Svejk cu o voce ca din mor-
mint. Nu-i a bună cu Austria. Sus, duşmanii se nă­
pustesc asupra Cracoviei, iar aci jos, înaintează spre
Ungaria. N c bat de ne sting peste tot, şi de aceea
mă cheamă la armată. Am citit chiar ieri în gazetă
că nori grei ameninţă scumpa noastră patrie.
— D a ' dumneavoastră nici nu vă puteţi mişca !
— N-arc-a face ! madam Mullcrovâ. Am să mă
prezint în cărucior. 11 ştii pe cofetarul din colţ ? El
are unul. Cu ani în urmă îl scotea la aer pe afurisi­
tul cela de bunică-su, ologul. Ai să mă duci dum­
neata, cu căruciorul ăsta, la militărie, madam Miil­
lerovă.
Madam Miillerovă se porni pe plîns.
— N-ar fi bine, conaşule, să mă reped după doc­
tor ?
— N u te repezi nicăieri, madam Miillerovă, că eu,
lăsînd la o parte picoarele astea, sînt o carne de
tun clasa una, iar acum, cînd Austria stă aşa de
prost, orice infirm trebuie să fie la locul lui. Du-te
şi vezi-ţi liniştita dc cafea.
Şi în vreme ce madam Miillerovă, plînsă şi zgu­
duită de emoţie, strecura cafeaua, bravul soldat Svejk
cînta în p a t :
„Generalul Windischgrătz cu ai Ini comandanţi
In zorii zilei războiul au început.
Hop, hop, hop!

71
Războiul l-au început ji asa strigau:
• Ajută-ne, Cristoase fi Sjîntă Născătoare»,
Hop, hop, hop I"

înspăimântată, madam Miillerovă, sub impresia în­


fiorătorului cîntec războinic, uită de cafea şi, tremu-
rînd toată, asculta îngrozită cum bravul soldat Svcjk
cînta mai departe, în pat :

Cu Sfinta Născătoare fi cele patru poduri


ridică-ţi, Picmonte, avanposturi mai puternice
hop, hop, hop!
Ce mai bătălie a fost la Solferino,
a curs acolo singe pînă la genunchi,
hop, hop, hop I
Pînă la genunchi fi carne cu furgonul, —
se măcelărea doar Regimentul 18,
hop, hop, hop!
Regiment 18, nu-fi fie teamă de nevoi
că pentru tine te cară bani cu carul,
hop, hop, hop!

— Pentru Dumnezeu, conaşulc, sc auzi un glas


plîngarcţ din bucătărie, dar Svejk ţinu să sfîrşească
războinicul său cîntec :

Banii in fur goane fi hrana în căruţe,


care regiment mai e in stare s-o facă,
hop, hop, hop!

Madam Miillerovă o zbughi pc uşă şi alergă după


doctor. Se întoarse peste un ceas, în vreme ce Svejk
trăgea un pui de somn.
Fu trezit de un domn plinuţ, care, după ce-i ţinu
un timp mîna pe frunte, zise :
— Nu-ţi fie teamă, eu sînt doctorul Pavek, din
Vinohrady... dă mîna încoace... şi bagă-ţi termome­
trul la subsuoară... Aşa... scoate limba... mai mult...
ţine-o aşa... de ce boală au murit tatăl şi mama du-
mitale ?
Şi astfel, în timp cc la Viena sc aştepta ca toate
naţiunile Austro-Ungariei să dea cele mai frumoase
pilde de credinţă şi devotament, doctorul Pavek îi
prescrise lui Svejk, împotriva elanului său patriotic,
bromură, recomandîndu-i bravului şi neînfricatului
soldat să-şi ia gîndul dc la armată.
— Stai lungit şi nu tc agita ; mîinc vin iar.
A doua zi, cînd veni, o întrebă în bucătărie pe
madam Mullerovâ cum îi mai merge pacientului.
— 1-c mai rău, domnule doctor, răspunse ea, sin­
cer îngrijorată. Noaptea, cînd l-a apucat reumatis­
mul, a început să cînte imnul, scuzaţi, austriac.
La această nouă manifestare de lealitate a pacien­
tului, doctorul Pavek sc văzu silit să reacţioneze
cu o doză mai mare de bromură.
A treia zi, madam Mullerovâ' îi raportă că starea
lui Svcjk sc agravase şi mai mult.
— După-amiază, domnule doctor, m-a trimis să-i
aduc o hartă a cîmpului dc luptă şi noaptea l-au
apucat vedeniile ; zicea că Austria va învinge.
— Dar prafurile, le ia exact după prescripţie ?
— Nici n-a trimis încă după ele, domnule doctor.

78
Doctorul Pavek, după cc-i trase lui Svcjk un per­
daf, plecă declarînd ca în viaţa lui nu mai vine să
trateze un bolnav care nesocoteşte ajutorul lui me­
dical, refuzînd bromura.
Mai rămăseseră încă două zile pînă la data cînd
Svcjk trebuia să se prezinte în faţa comisiei de re­
crutare.
în vremea asta el îşi făcu o sumedenie de pregătiri
importante. înainte de toate, o trimise pc madam
Miillerovă să-i cumpere un chipiu militar ; după
aceea o trimise să împrumute de la cofetarul din
colţ căruciorul cu care pe vremuri dumnealui îşi
plimba la aer bunicul paralitic şi morocănos. Apoi
îşi aduse aminte că avea nevoie de cîrjc. Din feri­
cire, cofetarul păstrase ca o amintire de familie şi
cîrjele bunicului.
Nu-i mai lipsea decît floarea de recrut. Şi de
aceasta îi făcu rost madam Miillerovă, care în ulti­
mul timp slăbise vizibil şi pe unde umbla numai în­
tr-tui plîns o ţinea.
Şi astfel, în acea zi memorabilă, străzile oraşului
Praga putură vedea o pildă emoţionantă de lealitate.
O femeie bătrîna, împingînd un cărucior în care
şedea un bărbat cu chipiu ostăşesc şi cocardă lus­
truită, făcînd semne din cîrje. La butonieră îi strălu­
cea ţipător bucheţelul de recrut.
Şi omul acesta care agita într-una cîrjele, striga
pe străzile Pragăi:
— La Belgrad ! La Belgrad !...

77
în urma lui mergea un grup de oameni care se
adunase în faţa casei din care pornise Svejk la
război. Grupul dc oameni nu contenea să crească.
Svejk constată că poliţiştii postaţi la încrucişările
străzilor îl salutau.
In piaţa Vaclav cortegiul din jurul lui Svejk
spori cu cîteva sute de capete, iar la capătul străzii
Cracovia, un tînăr cu şapcă dc student avu nefe­
ricirea să fie snopit în bătaie pentru că strigase :
„Hcil ! Niedcr mit den Scrbcn I
La colţul străzii Vodicfkovâ, poliţia călare inter­
veni în această hărmălaie, împrăştiind mulţimea.
Cînd Svcjk îi arătă inspectorului de circumscripţie,
negru pe alb, că trebuie să se prezinte în faţa co­
misiei de recrutare, inspectorul fu oarecum dezamă­
git ; pentru a preîntîmpina noi incidente hotărî ca
doi poliţişti călări să însoţească căruciorul în care
se afla Svejk, pînă la Strelecky Ostrov.
Despre această întâmplare apăru următorul articol
în Prazske uredni noviny :

„Patriotismul unui infirm. Ieri după-amiază, tre­


cătorii de pe străzile principale ale oraşului Praga
au fost martorii unei scene care constituie o minu­
nată dovadă că în aceste vremuri mari ţi de grea
cumpănă, şi fiii naţiunii noastre pot da pilda cea
mai frumoasă de credinţă şi devotament faţă de
tronul venerabilului nostru monarh. S-ar păi ea ca
1
T r ă i a s c ă ! Jos cu sîrbii ! (Germ.)

711
retrăim glorioasele vremuri ale grecilor fi romanilor,
în care un Mucius Scaevola a poruncit să fie dus
la bătălie neţinînd scama de mîna lui arsă. Cele
mai sacre sentimente si interese au fost demonstrate
ieri, în chip strălucit, de un invalid în cîrje, pe care
o bătrînică îl împingea într-un cărucior pentru in­
firmi. Acest fiu al naţiunii cehe, fără să ţie seamă
de infirmitatea lui, a cerut să fie transportat spre
a-şi jertfi viaţa pentru împăratul său. Iar dacă stri­
gătul lui: «La Belgrad!» a găsit un răsunet atît dc
puternic pe străzile Pragăi, aceasta este o mărturie
că pragbc/ii dau o pildă înălţătoare de dragoste
pentru ţară fi dinastie."

în acelaşi sens s-a exprimat şi ziarul Prager Tag-


blatt, care în încheierea articolului amintea că in­
firmul voluntar era însoţit dc o ceată de nemţi, care
l-au apărat cu piepturile lor, ca să nu fie linşat de
agenţii cehi ai antantei celor patru mari puteri.
Publicînd această ştire, ziarul Bohemia propuse
răsplătirea patriotului infirm anunţînd că darurile
din partea cetăţenilor germani, pentru acest necu­
noscut, se primesc la administraţia ziarului.
Dar dacă după părerea acestor trei ziare, ţara
cehă n-a putut da un cetăţean mai nobil decît Svcjk,
domnii din comisia dc recrutare erau de altă părere.
îndeosebi medicul militar şef, Bautze, un bărbat
neînduplecat, care vedea în toate pur şi simplu o

R4 79
încercare de a chiuli de la armată, de a scapă de
front, de gloanţe şi de şrapnele.
Expresia lui : „Das game tschechisebe Volk ist
cine S'nnulantcnbandc" a rămas de pomină.
1

In cele zece săptămîni de activitate la comisie, el


a reperat din 11.000 de civili, 10.999 de simulanţi
şi l-ar fi scos la iveală şi pe cel de-al 11.000-lea,
dac"ă pe acest om norocos nu l-ar fi lovit damblaua,
chiar în clipa cînd zbierase Ia e l : „Kcbrt cucii!" 9

— Ridicaţi simulantul ! ceruse Bautzc, după cc


constatase că omul îşi dăduse sufletul.
.Şi în Faţa lui, în acea zi memorabilă, stătea Svejk
gol puşca, ca toţi ceilalţi, acoperindu-şi pudic goli­
ciunea cu cîrjele în care se sprijinea.
— Das ist ivirklicb ein besonderes Fcigvnblatt \
zise Bautzc. Asemenea frunze dc smochin n-au fost
nici în rai.
— Reformat pentru tîmpenie, citi scrgcntul-major,
uitîndu-se în dosar.
— Şi cc tc mai doare ? întrebă Bautzc.
— Raportez supus că sînt reumatic, dar că voi
sluji majestăţii sale împăratului pînă m-or face
harcea-parcea, zise Svcjk cu modestie. Mi-s genunchii
umflaţi.
Bautzc aruncă bravului soldat o privire înfioră­
toare şi zbieră :
1
î n t r e g u l p o p o r ceh este o b a n d ă d e s i m u l a n ţ i ( g e r m . ) .
* Stînga î m p r e j u r ! (Germ.)
8
l n t r - a d e v a r , o r i g i n a l ă f r u n z ă d e smochin ( g e r m . ) .

80
— Sie sind ein Simulant ! şi întorcîndu-se către
1

subofiţer, şopti foarte calm : Den Kerl sogleicb ein-


s per ren ! *
Doi soldaţi cu baioneta la armă îl duseră pe Svejk
la arestul comenduirii.
In timp ce mergea, sprijinit în cîrjc, Svejk băgă
de seama cu groaza ca reumatismul începe să-1 lase.
Madam Miillerovă, care îl aştepta cu căruciorul sus,
pe pod, văzîndu-1 între baionete, se porni pc plîns şi
părăsi căruciorul pentru totdeauna.
Iar bravul soldat Svejk păşea sfios, însoţit de apă­
rătorii înarmaţi ai statului.
Baionetele sclipeau în bătaia soarelui ; la Mala
Strana, în faţa monumentului lui Radecky \ Svejk :

sc întoarse spre mulţimea carc-1 urma :


— La Belgrad ! La Belgrad !
Şi mareşalul Radecky privi visător, din înălţimea
monumentului său, în urma bravului soldat Svejk,
care se depărta cu buchetul de recrut la butonieră,
şchiopătînd în cîrjele vechi, în vreme ce un domn
grav făcea cunoscut oamenilor de primprejur ca era
vorba de un „dizertor".

1
E>ti un s i m u l a n t ! ( G e r m . )
* L a arest cu ticălosul Asta, imediat ! ( G e r m . )
• Jozef Văduv Radecky ( 1 7 6 6 — 1 8 5 8 ) , feldmareşal a u s t r i a c
d e origine cehă, î n v i n g ă t o r u l Iui C a r o l A l b e r t în b ă t ă l i a d c la
Novară (1849).
VIII
SVEJK SIMULANT

In aceste zile înălţătoare, medicii militari îşi dă­


deau toată osteneala să alunge demonul înşelăciunii
din sufletul simulanţilor, pentru a-i readuce în sînul
oştirii.
Fură introduse cîteva noi mijloace de torturare a
simulanţilor şi a celor bănuiţi că simulează ca, de
pildă, ofticoşii, reumaticii, bolnavii dc hernie, rinichi,
tifos, diabet, congestie pulmonară şi de alte maladii.
Tortura la care erau supuşi simulanţii era siste­
matizată, iar gradele de torturare erau următoarele :
1. Dietă absolută : dimineaţa şi seara cîte o ceaşcă
dc ceai, timp de trei zile, administrîndu-li-se totodată,
tuturora, indiferent de boala de care se plîngcau, o
doză dc aspirină pentru sudaţic.
2. Pentru a nu-şi închipui că în armată sc linge
miere, li sc aplică aşa-numitul tratament: „Unsul
chininei" care consta dintr-o serioasă doză de chinină
în prafuri.

92
3. Spălaturi stomacale de două ori pc zi, cu un
litru de apă caldă.
4. Clistir cu apă săpunită şi glicerina.
5. împachetaj în cearşafuri muiate în apă rece.
S-au găsit oameni curajoşi, care au suportat cele
cinci grade de tortură, după care au fost transpor­
taţi într-un simplu coşciug, la cimitirul militar. Au
fost însă şi din cei slabi, care ajunşi la clistir decla­
rară că sc simt bine şi că nu doreau altceva decît să
plece în tranşee, cu cel dintîi batalion dc marş.
Pe Svejk îl vîrîră la restul diviziei, în baraca bol­
navilor, printre simulanţii slabi dc înger.
— N u mai pot răbda, îi spuse vecinul dc pat, pc
care îl aduseseră de la infirmerie, unde îi făcuseră a
doua spălătură stomacală.
Omul simula miopia.
— Mîine mă duc la regiment, hotărî al doilea ve­
cin, din stînga, căruia tocmai i sc făcuse clistirul.
Acesta simula că e surd ca un butuc.
In patul de lînga uşă, zăcea în agonic un ofticos,
înfăşurat într-un cearşaf muiat în apă rece.
— Asta e al treilea în săptămîna asta, îi atrase
atenţia vecinul din dreapta. Dar ţie ce-ţi lipseşte ?
— Eu am reumatism, răspunse Svejk, stîrnind un
sincer hohot de rîs în toată asistenţa. Rîdea pînă şi
muribundul, care simula tuberculoza.
— Cu reumatismul nu te băga între noi, îi atrase
cu seriozitate atenţia un bărbat gras. Reumatismul
nu-i socotit aici mai mult decît o bătătură ; eu sînt
anemic, îmi lipseşte jumătate de stomac şi cinci coaste
şi nimeni nu mă crede. A fost aici şi un surdo-mut ;
paisprezece zile în şir, la fiecare jumătate de ceas,
l-au împachetat într-un cearşaf muiat în apă rece şi
în fiecare zi i-au făcut clistir şi i-au pompat stoma­
cul. Sanitarii erau gata să creadă că a izbutit şi că
va pleca acasă, cînd uite că Joctorul îi prescrie un
vomitiv. Să-şi verse maţele pe gură, nu altăceva, şi
deodată şi-a pierdut tăria. „Nu mai pot s-o fac pe
surdo-mutul, nc zice cl, mi-a revenit graiul şi auzul".
Bolnavii l-au îmbărbătat cu toţii, încereînd să-1 con­
vingă să nu se prostească, dar el o ţinea morţiş că
aude şi vorbeşte la fel ca toată lumea. Şi aşa a şi de­
clarat a doua zi la vizită.
— S-a ţinut el bine, destul timp, îşi dădu părerea
un om, care susţinea că are un picior mai scurt cu
un decimetru întreg. N u ca ăla care s-a prefăcut că
l-a lovit damblaua şi după trei chinine, un clistir şi
o zi de post, s-a lăsat păgubaş. A mărturisit tot, şi
pînă să ajungă să-i pompeze stomacul, n-a mai ră­
mas nici pomeneală de dambla. Cel mai bine s-a ţi­
nut un muşcat de un cîine turbat. A muşcat şi el, a
lătrat şi, ce-i drept, se pricepea s-o facă de minune,
numai spume la gură nu putea face. L-am ajutat şi
noi, cît am putut. De cîte ori nu l-am gîdilat ceasuri
întregi înainte de vizită, de-1 apucau cîrccii şi sc fă­
cea vînăt, dar zadarnic, spuma la gură tot nu-i ve­
nea, lira îngrozitor. Ne-a părut rău, tare rău de el
cînd într-o bună zi, la vizită, s-a dat bătut. S-a scu­
lat deodată în faţa patului, drept ca o lumînarc, a
salutat şi a zis : „Raportez supus, domnule doctor-şet,

84
Oi probabil dinele care m-a muscat n-a fost turbat".
Medicul-şcf 1-a privit atît de ciudat, încît săracul a
început sa tremure din tot tot corpul şi a continuat :
„Raportez supus, domnule doctor-şef, că nu m-a
muşcat nici un cîinc, eu singur m-am muşcat de
mîna". După această mărturisire, l-au judecat pentru
automutilarc, fiindcă şi-a muşcat mîna ca să nu plece
pe front.
— Bolile astea la care e nevoie dc spumă la gura
— interveni simulantul gras — e greu să lc imiţi. Aşa,
de pildă, boala copiilor. A fost şi pc aici unul cu
boala copiilor, care ne spunea că la cl nu arc impor­
tanţă o criză în plus, aşa că făcea uneori şi cîte
zece pe zi. Se zvîrcolca în spasme, strîngea pumnii,
holba ochii dc-i ieşeau ca cepele, sc lovea, scotea
limba, ce să vă mai spun, epilepsie curată, calitatea
întîi ! Dar uite că într-o bună zi sc trezeşte cu nişte
buboaie, două pe gît şi două pe spate, şi s-a isprăvit
cu spasmele şi zvârcolirile pc duşumea, ca nu mai
putea să mişte capul, nici să şcază, nici să stea cul­
cat. A făcut febră >i la vizită, în delir, a dat totul
în vileag. Ce-am mai pătimit şi noi cu buboaiele lui,
fiindcă a trebuit din pricina lor să mai zacă aici trei
zile şi i-au dat dieta a doua ; dimineaţa cafea cu chi­
fle, la prînz supă şi găluşte cu sos, seara „purec"
sau supă, în timp ce noi eram siliţi să privim flă-
inînzi, cu stomacurile pompate şi cu dietă totală,
cum dumnealui înfuleca, plescăia şi rîgîia de sătul ce
era. Trei inşi s-au înmuiat din pricina lui şi s-au dat
de gol. Ăştia zăceau de o boală de inimă.

8.
— Cel mai uşor se poate simula nebunia, fu de
părere unul din simulanţi. în odaia de alături sînt
doi din corpul nostru didactic. Unul din ci ţipă într­
una, zi şi noapte : „Rugul lui Giordano Bruno fu­
megă încă, reluaţi procesul lui Galileu I" iar al doi­
lea latră, întîi de trei ori, rar : ham... ham... ham...
apoi repede dc cinci ori în şir, ham, ham, ham, ham,
ham, apoi iarăşi rar şi aşa o ţine mereu. Rezistă aşa,
de mai bine dc trei săptămîni. D e fapt şi cu am
vrut, la început, să fac pe nebunul, pe fanaticul re­
ligios şi să predic infailibilitatea papei, dar pînă la
urmă mi-am făcut rost dc un cancer la stomac de la
un frizer din Mala Strana, pentru cinsprezece co­
roane.
— Eu cunosc un coşar de la Brevnov — intră în
vorbă un alt pacient — care pentru zece coroane îţi
aranjează o temperatură dc-ţi vine să sari pc fe­
reastră.
— Asta nu-i nimic — spuse altul — la Vrsovice
e o moaşă care pentru douăzeci de coroane îţi scrîn-
teşte aşa de binişor piciorul, că rămîi schilod pc
toată viaţa.
— Eu am piciorul scrîntit numai pe cinci coroane,
se auzi un glas din rîndul de paturi de lîngă fereas­
tră. Pe cinci coroane şi trei halbe de bere.
— Pe mine, boala asta a mea ma costă pînă acum
peste doi iu tari, zise vecinul său, uscat ca un băţ.
Nu-i otravă pe lume pe care să n-o fi folosit. Sînt
un depozit ambulant de otrăvuri. Am băut sublimat,
am aspirat aburi de argint viu, arn mestecat arsenic,

M
am fumat opiu, ani băut tinctură dc opiu, mi-am
presărat morfină pe pîine, am înghiţit stricnina, am
băut soluţie de fosfor dizolvat în acid sulfuric şi
acid picric. Mi-am distrus ficatul, plămînii, rinichii,
fierea, creierii, inima, maţele. Şi nimeni nu ştie ce
boală am.
— Cel mai bine — susţinea unul de lîngă uşă —
c să-ţi faci injecţii subcutanate cu gaz. Vărul meu a
avut norocul să-i taie braţul pînă la cot şi azi nici
nu-i pasă de război.
— Toate astea — zise Svcjk — trebuie să le în­
durăm pentru împăratul nostru. Şi pompatul stoma­
cului şi clistirul. Cu ani în urmă, pe vremea cînd
slujeam la regimentul meu, era şi mai rău. Pc atunci
bolnavii erau legaţi cobză şi aruncaţi la zdup să se
tămăduiască. D c paturi, ca aici, ori de scuipători,
nici pomeneală. Bolnavii zăceau pc seînduri goale.
Odată, unul avea un tifos adevărat, iar altul, ală­
turi dc cl, vărsat negru. Amîndoi au fost legaţi
cobză, în timp ce medicul regimentului îi buşea cu
piciorul în burtă, zicînd că-s simulanţi. După cc au
murit amîndoi, chestia a ajuns în parlament şi a
apărut şi în gazete. Pe noi nc-au oprit să citim ga­
zetele şi ne-au făcut şi control prin lăzi, să vadă cine
arc. Şi cum sînt eu ghinionist, din tot regimentul, nu­
mai la mine s-au găsit ziare. M-au scos la raport şi
colonelul nostru, un bou, Dumnezeu să-1 ierte, a în­
ceput să zbiere la mine, să stau drept şi să spun cine
a scris povestea aia la gazetă, că dacă nu, îmi în­
tinde gura pînă la urechi şi mă ţine la închisoare,

87
pînă mi-or putrezi cioloncle. Pc urmă a venit medi­
cul regimentului, mi-a tot vînturat pumnul pe sub
nas, şi a răcnit : „Sie vcrflitcbter HunH, sie sciibi-
ges Wcsen, sic utiţliicklicbcs Mistvicb ', haimana so­
cialistă I* Eu mă uit ţintă în ochii lor, nu clipesc, şi
tac chitic cu mîna dreaptă la chipiu şi cu stînga pe
vipuşca pantalonilor. Dumnealor mi-au dat mereu
tîrcoalc, au tot hămăit la mine ca cîinii, dar cu... ni­
mic. Tac şi dau onorul, şi mîna stîngă pe vipuşca
pantalonilor. După ce au turbat aşa, cam vreo jumă­
tate de ceas, colonelul se repede la mine şi răcneşte :
„Eşti tîmpit, ori nu eşti ?" „Cu tot respectul, rapor­
tez supus, domnule colonel, că sînt tîmpit." „Două­
zeci şi una dc zile carceră pentru tîmpenie, două zile
di post pc săptăinînă, o lună închisoare, patruzeci şi
opt dc ore în fiare. Inchideţi-1, puneţi-1 la post ne­
gru şi legaţi-1, ca să se înveţe minte că statul n-arc
nevoie de tîmpiţi. Iţi scoatem noi din cap gazetele,
n.u.îrăulc !" Aşa a hotărît domnul colonel după atîta
zbucium, in timp cc zăceam la închisoare, la ca­
zarmă s-au întîmplat minuni. Colonelul nostru a in­
terzis cu dcsăvîrşire cititul. Pînă şi gazeta Praiskc
ufcdtii noviny era interzisă ; la cantină n-aveau voie
să împacheteze în ziare nici cîrnaţi, nici brînză. Dc
atunci soldaţii au început să citească, şi regimentul
nostru a devenit cel mai cărturar. Citeam toate ga­
zetele şi în fiecare companie sc scriau poezioare şi
cîntccele împotriva domnului colonel. Şi, cînd sc în-
tîmpla cîte ceva la regiment, sc găsea întotdeauna

' C î i n e blestemat, f ă p t u r ă scîrboasă, v i t ă nefericită (germ).

Ba
în trupa cîtc un binevoitor care să scrie la ga/ci.i,
sub titlul Teroare în armata. Dar nu sc mulţumeau
numai cu atît. Au scris deputaţilor la Viena să le ia
apărarea şi domnii s-au pus pe interpelări, una după
alta, spunînd că domnul colonel al nostru este o
bestie şi aşa mai departe. Nu ştiu care ministru a
trimis o comisie să facă cercetări, şi unu, Franţa
Henclu, din Hluboka, a căpătat doi ani de închi­
soare, fiindcă el a fost acela care trimisese jalbă de­
putaţilor la Viena, pentru palma care i-a ars-o dom­
nul colonel pe cîmpul de exerciţiu. După plecarea
comisiei, domnul colonel a ordonat să se alinieze tot
regimentul şi ne-a spus c i soldatul c soldat, ca tre­
buie să-şi ţie fleanca şi să-şi facă datoria şi că, dacă
nu-i place ceva, asta înseamnă nesupunere. „Care va
să zică, tîMurilor, aţi crezut că comisia o să vă
dea dreptate, hai ? zicea domnul colonel. V-a dat un
rahat. Şi acum, fiecare companie sa defileze în faţa
mea şi să repete tare cc am spus eu !" — Şi aşa am
defilat, companie după companie, „pentru onor la
dreapta", unde sta domnul colonel, cu mîna pe cu­
reaua flintei şi am răcnit la el : „Aşa nc-am închi­
puit noi tâlharii, că comisia o să nc dea dreptate, un
rahat ne-a dat !" Domnul colonel a rîs ţinîndu-se de
burtă, pînă cc a început să defileze compania a un­
sprezecea. Aceasta mărşăluieşte, bate talpa, şi cînd
ajunge în dreptul domnului colonel, nimic, tăcere,
nici pîs. Colonelul s-a făcut roşu ca un rac, a tri­
mis compania înapoi, să mai repete o dată. Şi iar de­
filează, şi iar tace şi fiecare şir se uită obraznic în
ochii domnului colonel. „Stai ! zice domnul colonel,
pe loc repaus !" Şi începe să se plimbe de colo pînă
colo, prin curtea regimentului, îşi plesneşte cizma cu
cravaşa, scuipă, apoi deodată se opreşte şi zbiară :
„Abtrcten /" *, îşi încalecă gloaba şi pe-aci ţi-c dru­
mul. Am aşteptat să vedem ce o să se întîmple cu
compania a unsprezecea, şi cînd colo, nimic. Aştep­
tăm o zi, aşteptăm două, o săptămînă încheiată, şi
tot nimic. Domnul colonel nici nu s-a mai arătat pc
la cazarmă ; trupa, gradaţii şi ofiţerii nu mai puteau
de bucurie. Pe urmă ne-a venit alt colonel, iar des­
pre cel vechi se spunea că era undeva într-un sana­
toriu, pentru că scrisese cu mîna lui împăratului că
compania a unsprezecea s-a răzvrătit.
Sc apropia vremea vizitei dc după-amiază. Me­
dicul militar, Griinstcin, trecea de la pat la p a t : în
urma lui un subofiţer sanitar, cu condica de procese-
vcrbale.
— Macuna ?
— Prezent !
— Clistir şi aspirină ! Pokorny ?
— Prezent !
— Spălătură stomacală şi chinină ! Kovari'k ?
— Prezent !
— Clistir şi aspirină ! Kotâtko !??
— Prezent !
— Spălătură stomacală şi chinină !
Şi aşa trecea, de la unul la altul, fără milă, ma­
şinal, tăios.
1
Rupcţi rîndurilc ! (Germ.)

90
— Svejk ?!
— Prezent !
Doctorul Grunstcin sc uita la noul pacicr\t.
— Ce te doare ?
— Am onoarea să vă raportez că am reumatism !
In cursul carierei sale de practician, doctorul Griin-
stein se obişnuise să vorbească cu o ironie fină, care
avea un efect cu mult mai mare decît zbieretele.
— Aha, reumatism, îi zise el lui Svejk. Grea boală,
foarte grea. Ce întîmplare, să te apuce reumatismul
tocmai în toiul războiului, cînd omul trebuie să
plece la luptă. N u mă îndoiesc că eşti foarte mîhnit
din pricina asta.
— Am onoarea să raportez că sînt foarte mîhnit.
— închipuiţi-vă, c mîhnit ! Trumos din parca du-
mitale că reumatismul te-a făcut să-ţi aminteşti de
noi. In timp de pace nevolnicii umblă lela în haima-
nalîc, dar cum izbucneşte războiul, îi şi apucă reu­
matismul, şi gata, nu-i mai ţin picioarele. N u te dor
cumva genunchii ?
— Mă dor, să trăiţi !
— Şi nopţi întregi nu poţi dormi, nu-i aşa ?
Reumatismul c o boală foarte primejdioasă, dure­
roasă şi grea. Avem noi leac pentru reumatism. Mai
întîi dietă absolută. Celelalte metode dc tratament
au dat rezultate excelente. Aici ai să te vindeci mai
repede decît la PicStany şi ai să mărşăluieşti spre
1

front, dc au să-ţi sfîrîie călcîile.


întoreîndu-se către subofiţerul sanitar, zise :
1
O r u j în C e h o s l o v a c i a , r e n u m i t ă s t a ţ i u n e balneo-climatcrică.

91
— Scrie : Svcjk, dictă absolută, de doua ori pc zi
spălaturi stomacale, odată pe zi clistir şi, pentru rest,
vom vedea. Duceţi-1 deocamdată la infirmerie, fa-
ceţi-i spălătură stomacală şi, pînă şi-o veni în fire,
trageţi-i şi o clismă, da una zdravănă, pînă ce o chemi
toţi sfinţii să-i sperie reumatismul şi s-o ia la sănă­
toasa.
Adresîndu-se apoi tuturor celor ce zăceau în pa­
turi, le ţinu un discurs plin de frumoase şi înţelepte
sentinţe :
— Să nu vă închipuiţi că aveţi în laţa voastră un
bou care sc lasă dus de nas. Pe mine, purtarea voa­
stră nu mă scoate de loc din sărite. Ştiu că sînteţi si­
mulanţi şi că vreţi să scăpaţi de armată. D e aceea
vă tratez ca atare. Ostaşi ca voi mi-au trecut pe
dinainte cu sutele. în paturile astea au zăcut mulţi,
mulţi oameni, cărora nu le lipsea nimic în afară dc
spiritul militar. Credeau dumnealor că în timp ce
camarazii lor luptă pe cîmpul de bătălie, ci au să
stea tolăniţi în paturi, au să capete mîncare ca bol­
navii şi c-o să le meargă aşa pînă la sfîrşitul răz­
boiului. S-au înşelat amarnic însă, aşa cum vă în­
şelaţi şi voi. Şi peste douăzeci de ani o să ţipaţi şi-n
somn, cînd veţi visa cum v-aţi lecuit aici.

— Am onoarea să raportez, domnule oberartzt —


86 au/i o voce slabă — de la patul de lîngă fereastra,
că m-am făcut bine. Am băgat de seamă în noaptea
asta că nu mă mai sufoc.
— Cum tc cheamă ?

92
— Kovan'k, să trăiţi ; spuneaţi adineauri să mi sc
facă clistir.
— Foarte bine, clistirul o să ţi—1 mai facă o data
de plecare — hotărî doctorul Griinstcin — ca să nu
te plîngi cumva că n-ai fost îngrijit cum trebuie.
Aşa ! Şi acum toţi bolnavii pe care i-am citit să sc
alinieze în urma subofiţerului, pentru ca fiecare să
primească ce i sc cuvine.
Şi fiecare îşi căpătă porţia cinstită, aşa cum îi fu­
sese prescris. Dar pc cînd unii se străduiau să influ­
enţeze executorii ordinelor medicale, fie prin rugă­
minţi, fie ameninţîndu-i că vor ajunge şi dînşii să
fie trecuţi la serviciul sanitar şi că s-ar putea sa le
pice şi ci o dată în mîna, Svejk avu o ţinută băr­
bătească.
— N u mă cruţa, îl îndemna cl pe călăul care îi
administra clistirul. Gîndeşte-te la jurămîntul tău.
Chiar dacă în locu-mi ar fi taică-tu sau fratele tău
bun, tu trebuie să-i aplici clistirul fără şovăială. Gîn­
deşte-te că dc clistirclc astea depinde soarta Austriei
şi că izbînda c a noastră !
A doua zi, la vizită, doctorul Griinstein îl întrebă
\ Svejk cum îi place la spitalul militar.
Svejk răspunse că este o instituţie dreaptă care
urmăreşte o ţintă înălţătoare. Drept răsplată primi
acelaşi tratament, completat cu o aspirină şi trei pra­
furi de chinină, pc care i le-au dizolvat într-un pahar
cu apă ca să le ia numaidecît.
Nici Socrate nu şi-a sorbit cupa cu otravă cu atîta
seninătate cum şi-a băut chinina bravul soldat Svejk,

f — Soldatul Svcjk, voi. I 03


asupra căruia doctorul Griinstcin încercase toate gra­
dele de tortură.
Cînd, în prezenţa doctorului, Svcjk fu împachetat
într-un cearşaf ud, la întrebarea cum i sc parc, cl
răspunse :
— Cai respect vă raportez supus, domnule obe-
rartzt, că mă simt ca într-un bazin dc înot ori ca la
băile de mare.
— Tot mai ai reumatism ?
— Cu respect vă raportez, domnule oberartzt, că
nu vrea de loc să mă lase !
Svcjk fu supus la o nouă tortură.
Pe vremea aceea, văduva unui general de infante­
rie, baroneasa dc Botzcnhcim, sc căznea să descopere
soldatul despre care ziarul Bohemia publicase nu de­
mult un articol descriind cum acest infirm în timp ce
era transportat într-un cărucior pentru bolnavi
striga : „La Belgrad manifestaţie patriotică în urma
căreia redacţia Bobcmiei a luat iniţiativa să adreseze
cititorilor săi un apel pentru o colectă întru ajutora­
rea lealului erou-invalid.
In sfîrşit, în urma investigaţiilor făcute la Direcţia
poliţiei, s-a putut afla că era vorba de Svejk ; restul
n-a mai fost greu de urmărit. Baroneasa dc Botzen-
heim, însoţită dc dama dc companie şi de cameristul
ei, cu un coş încărcat, o porni spre Hradcany.
Biata baroneasă habar n-avea cc înseamnă să zacă
cineva în spitalul militar din arestul garnizoanei.
Cartea de vizită îi deschise uşa închisorii, iar în can­
celarie toţi se purtară cu ca extrem de amabil şi în

94
cinci minute află că ,uicr brave Soldat Svejk", de
care sc interesa, zăcea în baraca a treia, patul nr. 17.
O însoţi doctorul Griinstcin, în persoană, năucit de
această întîmplarc.
Svejk şedea pe pat, după obişnuita cură zilnică,
prescrisă de doctorul Griinstcin, înconjurat de un
grup de simulanţi sfrijiţi şi hămesiţi, care nu sc dă­
duseră încă bătuţi şi se luptau dîrji cu doctorul
Griinstcin, pc frontul dietei absolute.
Oricine ar fi stat să-i asculte ar fi avut impresia
că a nimerit într-o societate gastronomică, într-o
şcoală superioară de bucătari sau la nişte cursuri de
menaj.
— Chiar şi jumările cele mai rele, făcute cu seu
de vacă, sc pot mînca — spunea unul care zăcea de
..istrită învechită" — numai calde să fie. După cc
se topeşte, seul sc scurge pînă sc usucă, se sărea/a,
sc pipărează, şi pe cinstea mea că nu lc dau nici pe
jumările de gîscă.
— Las-o mai uşor cu jumările de gîscă — făcu
cel cu „cancer la stomac" — peste jumările dc gîscă
nu există nimic mai bun. Ce sînt pe lîngă ele jumă­
rile de porc ? bineînţeles că trebuie să le prăjeşti
pînă se rumenesc, aşa cum fac evreii. Ei iau o gîscă
grasă, îi scot untura cu piele cu tot şi apoi o topesc.
— Ştii că te înşeli în privinţa jumărilor de porc ?
observă vecinul lui Svejk. Sc înţelege de la sine că
vorbesc dc jumările făcute din untură topită în casă,
după cum li se şi spune : jumări dc casă. Să nu fie
nici prea rumenite, dar nici galbene. Trebuie să fie

03
ceva între aceste doua nuanţe. Jumările astea nu tre­
buie să fie nici prea moi, nici prea tari. N u trebuie
să le ronţăi, pentru că atunci sînt arse. Trebuie să sc
topească în gură şi în acelaşi timp să nu-ţi curgă
untura pe bărbie.
— Care din voi a mîncat jumări din untură de
cal ? se auzi glasul cuiva. Nimeni nu răspunse, însă,
căci în clipa aceea intră ca o furtuna subofiţerul
sanitar.
— Toată lumea în pat, soseşte o arhiducesă ; nu
cumva să-şi scoată careva picioarele murdare de sub
pătură !
Nici o arhiducesă autentică n-ar fi putut intra
cu mai multă prestanţă şi seriozitate ca baroneasa von
liotzenheim. în urma ei sc îmbulzea o escortă în­
treagă, din care nu lipsea nici sergentul contabil al
spitalului, care în toată socoteala asta vedea mîna
tainică a inspecţiei cc avea să-1 ia de lîngă vaca grasa
din spatele frontului, ca să-1 azvîrlc în bătaia şrap-
nelelor, undeva pc sub sîrmelc ghimpate.

Era palid la faţă, dar şi mai palid era doctorul


Griinstcin. Cartea de vizită a bătrînei baronese, cu
titlul „văduvă dc general", îi juca pc dinaintea ochi­
lor, împreună cu tot cc putea fi în legătură cu micul
carton dreptunghiular, adică protecţie, plîngcrc, trans­
ferare pc front şi alte grozăvii de acest fel.
— Asta c, zise cl, cu un calm prefăcut, conducînd
pe baroneasă spre patul lui Svcjk. E un băiat cu
multă răbdare.
Baroneasa von Botzenhcim se aşeză pe scaunul
oferit lîngă patul lui Svejk şi începu :
— Cesky zoldat, pine zoldat, zoldat in falit, la
mine place cesky austriac.
îl mîgîic pc Svejk pe obrajii dolofani, apoi con­
tinuă :
— Eu tot citit la gazeta, cu aducem la tumneata
papic, fumat, bombon, cesky zoldat, pine zoldat.
Johann, kommcn Sic ber !
Valetul, care cu barba lui stufoasă aducea cu ban­
ditul Babinsky, trase un coşcogeamite coş lîngă patul
lui Svejk, în vreme ce dama de companie a bâtrînei
baronese, o femeie înaltă, cu faţa plînsă, sc aşeză pe
patul lui şi-i îndreptă la spate perna de paie, con­
vinsă fiind că aşa sc cuvine să sc poarte cu bolnavii
eroi.
între timp, baroneasa scotea darurile din coş. O
duzină de pui fripţi înfăşuraţi în foiţă dc mătase roz
şi legaţi cu panglică ncgru-galbenă, doua sticle cu
un fel de lichior dc război, cu eticheta : Gott strafe
England! Pe partea cealaltă a etichetei : Eranz
1

Josef ţinîndu-sc de mînă cu Wilhelm, de parcă ar fi


vrut să sc joace de-a „Icpuraşu-n groapa sa stă sin­
gurel. Sărmane iepuraş, cc te doare de nu poţi
zburda ?"
Mai scoase apoi trei sticle de vin pentru convales­
cenţi şi două cutii dc ţigări. Le înşiră toate cu ele­
ganţă pc patul gol de lîngă Svejk, adăugind şi o
carte frumos legată : lmîmplari din viaţa monarhului
1
D u m n e z e u să pedepsească A n g l i a ! ( G e r m . )

97
nostru, scrisa dc eminentul redactor-şef al actualului
organ oficial Ccskoslovcnska rcpublika care era un
mare admirator şi cunoscător al lui Franz. Apoi mai
apărură pc pat pachete cu ciocolată cu aceeaşi in­
scripţie : „Gott straje Lngland", şi cu chipurile îm­
păraţilor Austriei şi Germanici. Pc ciocolată însă îm­
păraţii nu sc mai ţineau de mînă ci fiecare îşi vedea
dc ale lui, întoreîndu-şi reciproc spatele. Nostimă era
peria de dinţi dublă, cu inscripţia : „Viribus unitis"
pentru ca cel cc-şi va curăţa măselele cu ea, să-şi
aducă aminte dc Austria. Un dar elegant şi foarte
potrivit pentru front şi tranşee era serviciul dc ma­
nichiură. Pc capacul cutiei era o poză care înfăţişa
un şrapnel făcînd explozie şi un soldat cu casca, care
înainta cu baioneta la armă. Sub poză sta stris : „Fur
Gott, Kaiscr und Vatcrland !" - Pachetul dc pesmeţi
n-avea nici o poză, avea în schimb o inscripţie în
versuri : ,

Ostcrrcicli, d u edlcs H a u s ,
Meck dcinc 1 aline aus,
fatM sic im W i n d e w c h n ,
O s t c r r c i c h muss c w i g stehn !

cu traducerea cehă de partea cealaltă :


Austrie, cămin drag,
înalţă sus al tău steag.
In v'int flamura să-ţi filfiic,
in veci vei trăi Austrie!

' C u forţele u n i t e (lat.).


e
Pentru Dumnezeu, împărat ji p a t r i e ! ( G e r m . )
Ultimul dar era un ghiveci cu o zambilă alba.
Cînd toate darurile despachetate fură înşirate pe pat,
baroneasa nu-şi putu stăpîni lacrimile de emoţie. Cî-
torva simulanţi hămesiţi Ic curgeau balele. Doamna
de companie a baronesci îl sprijinea pe Svejk care
şedea în capul oaselor, şi plîngea şi ca. în tăcerea
ca de biserică, Svejk, împrcunîndu-şi mîinile pentru
rugăciune, începu :
— Tatăl nostru carele eşti în ceruri, sfinţească-se
numele tău, vie împărăţia ta... pardon, eoniţă, nu
aşa, voiam să zic : Tatăl nostru, părinte ceresc, bla­
gosloveşte aceste daruri, de care, din mila ta, ne
urni bucura. Amin !
După ce rosti aceste cuvinte, luă un pui dc pe
pat şi începu să înfulece, urmărit de privirile îngro­
zite ale doctorului Griinstcin.
— Cu ce poftă mănîncă soldatul, îi şopti entu-
/iasmata bătrîna baroneasă doctorului Griinstcin.
Cu siguranţă că s-a făcut bine şi poate pleca pe front.
Sînt atît de mulţumită că darurile astea i-au venit la
timp.
Trecu apoi de la un pat la altul, împărţi ţigări şi
bomboane de ciocolată şi revenind iar la Svejk îi
mîngîie părul, adresîndu-i-se : „Bebiit eucb Gott!" 1

ţi ieşi pe uşă cu întreaga suită.


Pînă să sc înapoieze doctorul Griinstcin dc jos
unde o însoţise pe baroneasă, Svejk împărţise puii,
pe care bolnavii îi devoraseră cu atîta grabă încît

• Dumnezeu să-ţi ajute! (Germ.)

99
doctorul Griinstcin în loc dc pui nu găsi decît o gră­
madă dc oase atît dc curate, de parcă puişorii ar fi
căzut dc vii într-un cuib de vulturi, iar scheletele lor
ar fi stat luni în şir în bătaia soarelui. Se evaporase
şi sticla de lichior şi cele trei sticle de vin. Şi pache­
tele dc ciocolată şi pesmeţii dispăruseră în buiţilc
pacienţilor. Unul băuse pînă şi sticla cu lac dc unghii,
care sc afla în serviciul dc manichiură şi muşcase şi
din pasta dc dinţi anexată la perie.
La întoarcere, doctorul Griinstcin îşi reluă poza
belicoasă şi ţinu un lung discurs. Parcă i sc luase o
piatră de pc inimă după plecarea vizitatorilor. Mor­
manul de oase roase îi întări convingerea că toţi pa­
cienţii erau incorigibili.
— Soldaţi — începu cl — dacă aţi fi avut numai
un pic de minte, nu v-aţi fi atins de nimic şi v-aţi
fi zis că, dacă înghiţiţi tot, domnul oberartzt n-arc
să vă creadă că sînteţi bolnavi. Prin fapta voastră,
însă, aţi dovedit că nu ştiţi să preţuiţi bunătatea mea.
Eu vă pompez stomacul, vă fac clistire, mă căznesc
să vă ţin la dietă absolută şi voi vă umflaţi burţile.
Vreţi să vă alegeţi cu un ulcer la stomac ? Vă înşe­
laţi însă amarnic, pentru că înainte ca stomacul vos­
tru să le mistuie, am să vi-1 curăţ aşa de bine, încît
o să vă aduceţi aminte pînă la moarte şi o să poves­
tiţi şi copiilor voştri cum v-aţi ghiftuit odată cu pui
fripţi şi cu tot felul dc alte bunătăţi, care, cu toate
astea, n-au apucat să vă rămînă nici un sfert de ceas
în pîntec, pentru că v-au fost, calde încă, pompate
afară. Ei, şi acum, în rînd cîte unul după mine, ca să

100
vă amintiţi că nu sînt bou ca voi, ci niţcluş mai deş­
tept decît toţi la un loc. In afară dc asta, vă mai
aduc la cunoştinţă că mîinc trimit pc capul vostru o
comisie, că prea trîndăviţi aci de atîta vreme fără să
aveţi nici pc dracu, de vreme ce în cinci minute aţi
putut să vă umpleţi burţile, aşa cum aţi dovedit-o
adineauri. Şi-acum, înainte, marş !
Cînd îi veni rîndul lui Svcjk, doctorul Griinstcin
îl privi lung şi amintirea ciudatei vizite îl făcu să-1
întrebe : „Dumneata o cunoşti pc doamna baro­
neasă ?"
— Mi-c mamă vitregă, răspunse Svejk. Iu vîrstă
fragedă m-a lepădat şi acum m-a regăsit...
Doctorul Griinstein zise scurt :
— Dacă-i aşa, mai feecţi-i un clistir lui Svejk.
Seara, în saloane era jale marc. Cu cîtcva ceasuri
înainte avuseseră cu toţii tot felul dc bunătăţi în
burtă şi acum n-aveau decît ceaiul slab şi o felie de
pîinc. •
Numărul 21, de lingă fereastră, z i s e :
— Mă credeţi, camarazi ? Mic îmi place mai bine
puiul pane decît fript !
Cineva bombăni : „Aruncaţi-i pătura în cap", dar
toţi erau atît dc slăbiţi după acel ospăţ neizbutit,
i.icît nimeni nu sc mişcă.
Doctorul Griinstcin s-a ţinut de cuvînt. Dimineaţa
sosiră clţiva medici militari din faimoasa comisie.
Trecură gravi printre şirurile de paturi, oprindu-sc
la fiecare şi poruncind invariabil : „Arata limba !"

101
Svcjk scoase aşa dc tare limba, încît faţa i sc
schimonosi într-o strîmbatura tîmpită şi ochii i sc
închiseră.
— C'u respect vă raportez, domnule stubart/, că
limbă mai lungă nu am.
Urma apoi o convorbire interesantă între Svejk şi
comisie. Svcjk susţinea că raportase aceasta dc teama
ca nu cumva dumnealor să creadă că cl îşi ascunde
limba dc ei.
Din această pricină aprecierile membrilor comisiei
cu privire la Svejk erau foarte împărţite.
Jumătate susţinea că Svcjk este „lUn bloder Kerl" ',
în vreme ce cealaltă jumătate afirma că e un potlo­
gar care vrea să-şi bată joc de armată.
— Doar dracul să-şi bage coada — răcni la Svejk
preşedintele comisiei — ca să nu te dibuim noi !
Svcjk privi întreaga comisie cu candoarea divină
a unui copil nevinovat.
I Medicul militar şef sc apropie dc cl : *
i — Aş vrea să ştiu, porc de cîine, cc gîndeşti tu
acum ?
— Raportez supus că cu nu gîndesc dc fel.
— Himtm-ldoimerwelter! ' urlă unul din membrii
comisiei zornăind din sabie. Auziţi, dumnealui nu
gîndeşte dc fel. Dc cc, elefant siamez, dc cc nu
gîndeşti ?
— Cu respect raportez că cu nu gîndesc, pentru
că în armata soldatului îi este interzis să gîndcască.

• U n Maţ istm.).
* Iii, d r ă c i e ! (fig.) (Germ.)

102
Cînd, cu ani în urma eram la Regimentul 9 1 , domnul
căpitan ne zicea întotdeauna : „Soldatul n-are voie
SĂ gîndească singur. Pentru cl gîndesc superiorii.
Cum începe soldatul sa gîndească, nu mai e sold ît,
ci un nespălat de civil. Gîndirea nu duce la..."
— Vorba ! îl întrerupse mînios preşedintele comi­
siei, despre dumneata mai avem noi informaţii. Dcr
Kvrl mc'mt: mari wird glaubcn, er se: cin wrklicbvr
Idiot Dumneata nu eşti de loc idiot, Svcjk, eşti
deştept, eşti şmecher, un lump, eşti o haimana,
pricepi... ?
— Raportez supus că pricep.
— Ţi-am mai spus să-ţi ţii fleanca, n-ai auzit ?
— Raportez supus că am auzit să-mi ţiu fleanca.
— Himmelberrgott-, tacă-ţi gura ; cînd ţi-am po­
runcit sa taci, taci !
— Raportez supus că ştiu că trebuie să tac.
Domnii ofiţeri se uitară unii la alţii, apoi chemară
scrgcntul-major :
— Pc omul ăsta — zise medicul-şcf al comisiei,
arătînd spre Svcjk — duccţi-1 la cancelarie şi aşteptaţi
acolo raportul nostru. O să-1 lecuiască ea, garnizoana,
de pălăvrăgeala asta. E sănătos tun, sc preface mize­
rabilul şi pe deasupra mai şi trăncăneşte, bătîndu-şi
joc de superiorii săi. îşi închipuie că am venit aici
pentru distracţia lui şi că războiul e o glumă, o
1
Ncp.1l.mil î>i închipuie ci o să-1 luăm drept idiot sadea...
(Germ.)
* Cereicuk D o a m n e ! ( G e r m . )

103
aiureală. Ţine minte, Svejkule, că la garnizoană o
să-ţi arate ci că armata nu-i o jucărie cum crezi.
Svcjk plecă la cancelarie cu sergentul-major. Pc
drum, în curte, fredona :
„C-un ordin de chemare
Nu-fi pierde nimeni firea,
Cînd crede ci oştirea
E-o glumă oarecare."

'. Şi în timp ce în cancelarie ofiţerul de serviciu- zbiera


la Svcjk, căutînd să demonstreze că oamenii de teapa
lui trebuiesc împuşcaţi, sus, în sălile spitalului comisia
dădea iama prin simulanţi. Din şaptezeci de pacienţi
n-au scăpat decît doi. Unul cu un picior sfîrtecat dc
grenadă şi al doilea cu o carie a oaselor.
Au fost singurii care n-au auzit cuvîntul : tauglicb ;
toţi ceilalţi, inclusiv cei trei muribunzi tuberculoşi, au
fost declaraţi apţi pentru front, cu care ocazie me-
dictrl-şef nu lăsă să-i scape prilejul de a rosti o
cuvîntarc.
Cuvin tarea lui a fost pigmentată cu cele mai va­
riate înjurături şi foarte succintă în ceea cc priveşte
conţinutul : „Toţi sînt nişte vite şi lepădături şi nu­
mai dacă vor lupta vitejeşte pentru maiestatea sa
împăratul, vor putea reveni în rîndul oamenilor, iar
după război li sc va ierta păcatul că au voit să scape
de militărie prin simulare". După care, cl personal
îşi exprimă convingerea că acest lucru nu se va
întîmpla şi că pc toţi îi aşteaptă ştreangul.

104
Un tînăr medic militar, un suflet bun şi neprihănit
încă, îl rugă pc medicul-şef să-i îngăduie să vorbească
şi cl. Cuvîntarea lui, rostită în limba germană, sc deo­
sebi de aceea a superiorului său prin optimism şi
naivitate.
Vorbi multă vreme, arătând că fiecare din cei care
părăsesc spitalul, pentru a sc întoarce la regimentele
lor, pe front, trebu-ic să fie un cavaler şi un învingă*
tor. El era convins că vor mînui cu îndemînarc
armele, pc cîmpul de bătaie, şi că vor avea o com­
portare onorabilă în orice situaţie, fie militară, fie
particulară. Că vor fi războinici invincibili, care vor
aminti de gloria lui Radecky şi a prinţului Eugcniu
dc S a v o i a . Că vor face să rodească cu sîngcle lor
1

cîmpiilc întinse şi glorioase ale imperiului şi că sc


vor achita în mod victorios de menirea pc care le-a
hărăzit-o istoria. Neînfricoşaţi, dispreţuindu-şi viaţa,
să se avînte tot înainte sub steagurile ciuruite ale
regimentelor lor, spre noi lauri, spre noi izbînzi.
Mai târziu-, pc coridor, medicul militar şef îi spuse
naivului tînăr :
— Domnule coleg, crede-mă că toate astea sînt de
prisos. Din puşlamalelc astea, nici Radecky, nici prin­
ţul dumitale Eugcniu dc Savoia n-ar fi scos soldaţi
de ispravă. Poţi să le vorbeşti şi dumnezeieşte şi dră-
ceşte, că pentru ei totuna e. Asta-i o bandă de der­
bedei !

1
P r i n ţ , om d c stat şi j;encral a u s t r i a c ( 1 6 6 3 — 1 7 3 6 ) , poarta"
lupte î m p o t r i v a Turciei, F r a n ţ e i , i i a v a r i c i si O l a n d e i .
IX
SVEJK LA GARNIZOANA

Supremul refugiu al celor care nu voiau să meargă


la război era garnizoana. Am cunoscut un profesor
suplinitor dc matematici, care nu voia să facă ser­
viciul la artilerie. în acest scop, şi ca să ajungă în
arestul garnizoanei, a furat ceasornicul unui loco­
tenent. A comis fapta, după o matură chibzuinţă.
Războiul nu-i inspira respect şi nu-1 îneînta. I se
părea o dobitocie să tragă în inamic şi să ucidă dc
partea cealaltă, cu şrapnelc şi granatc, nişte bieţi
suplinitori, matematicieni ca şi el.
„ N u vreau să-mi atrag antipatii prin violenţa
mea", îşi zise, şi cu sînge rece fură ceasornicul. I-au
cercetat mai întîi starea psihică, iar după cc declară
că voise să se îmbogăţească, îl duseră în arestul garni­
zoanei. De altfel au fost mulţi cei arestaţi pentru
furturi şi înşelăciuni. Idealişti şi ncidealişti. Oamuii
care considerau războiul drept un izvor de venituri,
diverşi subofiţeri dc administraţie din spatele frontu­
lui, sau de pc front, care săvîrşisera tot felul dc
matrapazlicuri CU raţiile şi cu soldele, şi hoţi mărunţi,
de o mie de ori mai cinstiţi decît cei care îi trimi­
seseră acolo. în arestul garnizoanei mai erau închişi
soldaţi, pentru tot felul de alte infracţiuni cu caracter
pur militar, ca încălcarea disciplinei, tentativă dc
revoltă, dezertare. Un tip special de arestaţi îl alcă­
tuiau „politicii", din care optzeci la sută erau cu
totul nevinovaţi iar din aceştia nouăzeci şi nouă la
suta erau condamnaţi.
Aparatul anchetatorilor militari era grandios. U n
astfel dc aparat judecătoresc precede în orice stat
totala decădere politică, economică şi morală. Stră­
lucirea puterii şi a gloriei trecute conservă judecăto­
riile, poliţia, jandarmeria şi banda dc delatori venali.
In fiecare unitate militară Austria avea agenţi pro­
vocatori, care îşi denunţau camarazii cu care dor­
meau într-un pat şi îşi împărţeau pîinca în timpul
marşu iilor.
Se înţelege ca şi poliţia Siguranţei statului furniza
material arestului garnizoanei, prin domnii Klima,
Slavicek & Co. Cenzura militară trimitea aici pc
autorii corespondenţelor de pc front, căzuţi pradă
desperării. Tot aici îi adirceau jandarmii şi pc bătrînii
care trăiau de pe urma copiilor şi care trimiteau
scrisori pc front. Tribunalul militar lc dădea cîte
doisprezece ani pentru cuvintele lor de mîngîierc şi
pentru descrierea mizeriei dc acasă.
De la închisoarea garnizoanei, de pe llradcany.
era un drum care ducea prin Bfevnov, spre cîmpul
de exerciţii de la Motol. Pc acest drum sc putea vedea

10/
adeseori trecînd cîte un om cu cătuşe la mîini, însoţit
dc santinele, iar în urma lui căruţa care transporta
coşciugul. Pe dmplll dc exerciţii de la Motol sc auzea
ordinul scurt : „An Pater ! ' Şi apoi pc la toate
u

regimentele şi batalioanele sc mai citea un ordin de


zi despre împuşcarea unui răzvrătit, care se prezentase
Ja cazarmă şi domnul căpitan îi croise cu sabia
nevasta care nu se putea despărţi de el.
La închisoarea garnizoanei, triumviratul compus
din gardianul-şcf Slavik, căpitanul Linhart şi sergen­
tul ftepa, poreclit şi „gîdele", îşi îndeplinea cu zel
misiunea. Cîţi deţinuţi n-au fost ucişi în bătaie în
celule ! Nu-i exclus ca domnul căpitan Linhart să
fie şi astăzi căpitan sub regimul republican. Aş dori
să i se socotească şi anii dc serviciu la închisoarea
garnizoanei. în cc-i priveşte pe SlavicVk şi Klfma, lor
le sînt socotiţi aceşti ani de către poliţia statului,
ftepa a ieşit din aramată şi îşi vede dc meseria lui
de meşter zidar. Sc prea poate să fie membru în
vreo societate patriotică din republică.
Gardianul-şcf Slavi'k şi-a ales, sub republică, me­
seria de hoţ şi acuma stă la răcoare. Sărmanul, n-a
ştiut să sc strecoare în republică, aşa cum au ştiut
s-o facă alţi militari de teapa lui.

Sc înţelege că, luîndu-1 în primire pc Svejk, gar­


dianul-şcf Slavik îi aruncă o privire plină dc re­
proşuri :
1
La ochi ! Foc ! ( G e r m . )

103
— Aha, care va să zică şi tu ai O faimă proasta,
dacă ai ajuns pînă aici ? Las' pc noi, băiatule, că-ţi
îndulcim noi viaţa, ca la toţi cei care ne-au picat
în mînă, şi să ştii, flăcăule, că mîinile noastre nu-s
mînuşiţe de damă.
Apoi, ca să dea şi mai multă greutate privirii
sale, îşi vîrî pumnul vînjos sub nasul lui Svcjk şi
spuse :
— Ia miroase, tîlharule !
Svejk mirosi şi remarcă :
— N u prea am chef să-1 simt pe la nas, că mi­
roase a cimitir.
Vorba aceasta liniştită şi cumpănită avu darul
să placă gardianului-şef.
. — Ehei — zise el, aplicîndu-i lui Svejk un pumn
în burtă — stăi drept. Cc ai prin buzunare ? Dacă ai
ţigări, poţi să le păstrezi, banii însă dă-i încoace, ca
să nu ţi-i fure. Numai atîta ai ? Zău ? N u minţi,
minciuna se pedepseşte !
— Undc-1 băgăm ? întrebă sergentul Repa.
— Să-1 băgăm la număru şaişpe — hotărî gardia-
nul-şef — printre cei în izmene ; cc dracu, nu vedeţi
cc scrie domnul căpitan Linhart : „Strcug bvbiittcu,
bcobacbtcn /" 1

— Da, da, se adresă el solemn lui Svejk. Pe ne­


trebnici îi tratăm ca pe netrebnici. Dacă se revoltă
careva, îl ducem la secret, îi rupem toate coastele
1
Să fie p ă z i t ţi ţ i n u t sub o b s e r v a ţ i e cu străşnicie ! ( G e r m . )

10 109
şi-1 lisăm sa zacă pînă crapă. Avem dreptul s-o
facem. Cum am făcut cu măcelarul, nu-i aşa, Rcpa ?
— Da, nc-a dat dc furcă, domnule şef ! răspunse
visător sergentul Repa. Ala trup, nu glumă ! L-am
călcat mai bine de cinci minute pînă să-i pîrîie coas­
tele şi să-i dea sîngele pe bot. Şi a mai trăit încă
zece zile. Ca piatra, nu alta !
— Aşa că vezi, tîlharule, cum merge la noi, dacă
cineva se răscoală sau încearcă să evadeze, îşi încheie
pedagogica-i expunere gardianul-şcf Slavik. Asta în­
semnează dc fapt sinucidere, care la noi se şi pe­
depseşte ca atare. Sau, să te păzească Dumnezeu,
neisprăvitule, să te plîngi dc ceva, la vreo inspecţie.
Cînd o veni inspecţia şi tc-o întreba : „Ai vreo recla-
maţic ?" ţine minte, putoare, că trebuie să stai drepţi,
să saluţi şi să răspunzi : „Raportez supus, că n-am
nici o rcclamaţie, sînt foarte mulţumit". Ce ai să
spui, împuţitulc ? Ia repetă !
— Raportez supus că n-am nici o rcclamaţie, sînt
foarte mulţumit, repetă Svejk, cu o figură atît de
blajină, încît gardianul-şcf se înşelă, luînd-o drept o
dovadă dc cinste şi sinceritate.
— Ei, şi-acum dezbracă-tc pînă la izmene şi treci
la număru şaişpe, îi spuse binevoitor, fără să mai
adauge : neisprăvitule ori împuţitulc sau putoare, cum
îi era obiceiul.
La numărul şaisprezece, Svcjk se întîlni cu nouă­
sprezece oameni fără pantaloni. Erau cei pc actele
cărora fusese înscrisă observaţia : ,£trcng bcbiittcn,

ito
bcobacbten /" şi care erau supravegheaţi ca nu cumva
să fugă.
Dacă izmenele lor ar fi fost curate şi dacă n-ar
fi fost zăbrele la ferestre, ai fi putut crede, la prima
vedere, că te afli în vestiarul unei băi.
D e la sergentul Repa, Svejk fu luat în primire de
7.immcrkomamiant', un individ bărbos, cu cămaşa
desfăcută la piept. Acesta îi trecu numele pe o bucată
de hîrtic care atîma pe perete şi îi zise :
i — Mîinc avem teatru. Ne duce la capelă să ascul­
tăm predica. N o i , ăştia în izmene, stăm sub amvon.
Să vezi ce bazaconie arc să fie !
Ca la toate închisorile şi aresturile preventive, şi
la închisoarea garnizoanei capela sc bucura de o
marc popularitate. Sc înţelege de la sine că frecven­
tarea silită a capelei nu întărea întru credinţă vizi­
tatorii şi nici nu le sporea moralitatea. Nici nu putea
fi vorba dc aşa ceva.
Serviciul divin şi predicile erau însă o plăcută
evadare din plictiseala închisorii. Oamenii nu se
gîndeau de loc să sc apropie de Dumnezeu, dar
nădăjduiau că pe coridoare sau prin curte vor găsi
vreun muc de ţigară sau dc trabuc aruncat. Dumnezeu
era uitat cu dcsăvîrşire în faţa unui chiştoc care
zăcea stingher prin scuipătoare sau undeva pe pă-
mînt, în praf. Acest ciuruc puturos era mai presus
dc Dumnezeu şi de mîntuirea sufletului.
1
Şeful camerei (germ.).

10* 111
Ei, şi pc urmă predica, ce minunat prilej de petre­
cere, cc comedie ! Preotul dc campanie, Otto Katz,
era un om foarte simpatic. Predicile sale, atît de
atrăgătoare şi de distractive, aduceau o înviorare în
plictiseala garnizoanei. Se pricepea să pălăvrăgească
atît de frumos despre nemărginita bunătate a D o m ­
nului şi să ridice moralul arestaţilor rătăciţi ! Sc
pricepea atît de bine să înjure dc pe amvon şi de
la altar ! Şi ce minunat ştia să răcnească „ite, missa
est" ', să oficieze serviciul divin într-un fel atît de
original şi să încurce toată rînduiala sfintei slujbe, iar
cînd era bine cherclielit, să scornească rugăciuni noi
şi o nouă sfîntă slujbă, un rit al său, ceva nemaiauzit
pc aceste meleaguri !
Şi ce spectacol era cînd sc întîmpla cîteodată să
alunece şi să cadă cu potirul, cu sfintele taine, ori cu
evanghelia, învinuindu-1 cu glas tare pe ministrantul
de la compania arestaţilor că i-a pus piedică inten­
ţionat, şi luînd măsuri pe loc, în faţa sfintelor taine,
trimiţîndu-1 la carceră şi băgîndu-1 în fiare.
Năpăstuitul era bucuros, căci treaba asta făcea
parte din reprezentaţia din capela deţinuţilor. Juca
doar un rol mare în piesă şi era cinstit cum sc cuvine.
Preotul de campanie Otto Katz, cel mai desăvîrşit
preot militar, era evreu. Lucrul nu trebuie dc altfel
să ne surprindă. Arhiepiscopul Kohn a fost şi cl evreu
şi pe deasupra prietenul lui Machar.
1
l a t ! , slujba s-a t e r m i n a t ( l a t . ) , f o r m u l a d c încheiere a li­
turghiei c a t o l i c e .

112
I Preotul de campanie Katz avea un trecut şi mai
pitoresc decît vestitul arhiepiscop Kohn.
Absolvise Academia comercială şi făcuse armata cu
termen redus. Se pricepea atît de bine în codul co­
mercial şi la tranzacţiile de bursă, încît într-un singur
an a dus firma Katz & Co. la un faliment atît de
glorios şi de reuşit, încît bătrînul Katz a plecat în
America dc Nord, după ce a pus la cale un fel de
lichidare cu creditorii săi, fără ştirea acestora şi a
tovarăşului său care plecase în Argentina.
Aşadar, după cc a pricopsit, în mod dezinteresat,
America dc Nord şi de Sud cu firma Katz & Co.,
tînărul Otto Katz sc văzu în situaţia unui om fără
speranţă în vreo moştenire, fără adăpost, silit deci de
împrejurări să reintre în cadrele active ale armatei.
Dar mai înainte de a-şi realiza proiectul, volun­
tarul Otto Katz avu o idee genială. Se boteză. Se
converti întru Cristos, pentru ca acesta să-1 sprijine
în carieră. Sc converti cu credinţa fermă că fapta lui
nu-i decît o tranzacţie comercială între el şi fiul
Domnului.
Fu botezat cu mare solemnitate la mănăstirea
Emaus. însuşi părintele Alban îl cufundase în cris­
1

telniţă. A fost o privelişte minunată, la care au


ţinut să fie de faţă un maior credincios dc la
regimentul unde făcea armata Otto Katz, o dom
nişoară bătrînă, de la institutul de domnişoare nobile

1
Alban Scbacbleitner (1816—1937), atatelc călugărilor bene-
dictini d i n L maus ; î n a n u l 1920 a e m i g r a t în G e r m a n i a d e ­
:

v e n i n d a d e p t u l lui H i t l c r .

113
do la Hradcany şi un reprezentant al consistoriului,
cu faţa turtită, care îi fu naş.
Termină cu bine examenul de ofiţer, şi noul creştin,
Otto Katz, rămase în armată. La început i se păru
că toate merg bine, ba avusese chiar dc gînd să
urmeze cursurile pentru ofiţerii de stat-major.
într-o bună zi însă se chcrchcli şi sc duse la
mănăstire, îşi descinse sabia şi îmbrăcă rasa. Fusese
pc la arhiepiscopul de la Hradcany de unde ajunse
la seminarul teologic. înainte de hirotonisire, se îm­
bată criţă într-un local faimos, unde serveau femei,
pe o stradă dincolo de Vejvodovice, şi astfel, din
braţele voluptăţii şi ale petrecerii trecu de-a dreptul
la hirotonie. După hirotonie sc duse la regimentul
Iui, căutîndu-şi un protector şi, după ce fu numit
preot militar, îşi cumpără cai, se plimbă prin Praga
şi luă parte la toate chiolhanele ofiţerilor din regimen­
tul său.
Pc coridorul locuinţei sale răsunau adesea înjură­
turile creditorilor nemulţumiţi. Aducea în casă şi fete
de stradă, sau trimitea ordonanţa să i le aducă. îi
plăcea grozav să joace ferbel şi existau anumite
bănuieli că trişa, dar nimeni nu l-a prins ţinînd asul
ascuns în mîneca largă a sutanei. In cercurile ofiţe­
reşti i se spunea „părinte".
Nu-şi pregătea niciodată predica, deosebindu-se
astfel de predecesorul său, care vizitase şi el arestul
garnizoanei. Acesta suferise dc ideca fixă că ostaşii
aflaţi în arestul garnizoanei puteau fi aduşi pc calea
cea bună de pe amvon. In momentele lui de exaltare

114
religioasă venerabilul prelat dădea ochii peste cap,
căutînd să convingă deţinuţii că sc impune o reformă
a prostituţiei, o reforma a protecţiei mamelor nemă­
ritate, vorbindu-le totodată şi despre educarea copiilor
din flori. Predicile sale cu caracter abstract erau
inactuale şi plicticoase.
Dimpotrivă, preotul de campanie Otto Katz ţinea
predici pe care toţi le aşteptau cu bucurie.
Erau clipe de adevărata sărbătoare cînd erau duşi
la capelă cei dc la „numărul şaisprezece", în izmene,
îmbrăcaţi, ar fi putut evada mai uşor.
Cei douăzeci de deţinuţi, în izmene albe, ca toţi
atîţia îngeri nevinovaţi, erau postaţi sub amvon.
Unii din ci, cărora Ie zîmbise norocul, ascundeau
în gură cîte un muc dc ţigară, găsit pe drum, pentru
că — fireşte — neavînd buzunare, n-aveau alt loc
unde să-1 ascundă.
în jurul lor stăteau ceilalţi deţinuţi ai închisorii,
care făceau haz de cele douăzeci de perechi de izmene
de sub amvonul pe care urca pastorul, zornăind din
pinteni.
. — Habhact ! striga slujitorul Domnului. Pentru
rugăciune, toţi după mine ! Şi tu de colo din fund,
tîlharule, nu-ţi sufla nasul cu degetele, că eşti în
lăcaşul Domnului, şi-acu tc bag la răcoare ! Ia să
vedem, păcătoşilor, dacă n-aţi uitat Tatăl nostru ?
Haide, să încercăm !... Poftim. Ştiam cu că n-o să
meargă ! De Tatăl nostru vă arde vouă ? Vă umflaţi
1
D r e p ţ i ! (Germ.)

115
cu cîte două porţii dc carne cu salată de fasole
şi vă tolăniţi cu burta în jos pe laviţă, da' la D u m ­
nezeu nu vă mai gîndiţi... Am, sau n-am dreptate ?
Se uita de pc amvon în jos, spre cei douăzeci de
heruvimi în izmene albe, care se veseleau de minune,
ca toţi ceilalţi. î n vremea asta, în fund sc juca
„maso" '.
— E grozav aici, îi şopti Svejk vecinului său,
bănuit că ar fi retezat unui camarad, în schimbul
sumei dc trei coroane, toate degetele dc la mînă,
ca să scape de armată.
— Stai că mai este, sosi imediat răspunsul celui­
lalt. Azi c iarăşi bine făcut şi arc să pălăvrăgească
despre căile pierzaniei.
Şi într-adevăr, preotul dc campanie era într-o dis­
poziţie dc zile mari. Nici el nu ştia dc cc, dar se
apleca mereu peste amvon, încît la un moment dat
era cît pc cc să-şi piardă echilibrul şi să sc dea
dc-a berbeleacul.
— Ia cîntaţi ceva, băieţi — strigă cl de sus —
ori vreţi să vă învăţ eu un cîntcccl nou ? Ei, atunci
cîntaţi după mine :
„Dintre toate cea mai dragă
Mi-c iubita mea,
Singur nu mă duc la ea.
Sc mai duc ţi alfii,
Sc mai duc cu miile

1
J o c cu briceagul, obişnuit în î n c h i s o r i .

116
Dc-i pupă călciilc.
Cine-i cea mai dragă oarei...
, E prcasfinta uăscăloare... a

— Voi n-o să-1 învăţaţi niciodată, trîntorilor, con­


tinuă preotul dc campanie. După mine ar trebui sa
vă împuşte pc toţi, pricepeţi ? Da, da, v-o spun asta
din înălţimea acestui loc sfînt, netrebnicilor, pentru
că Dumnezeu este ceva care nu se teme de voi şi
care o să vă întoarcă pc dos pînă v-o năuci dc cap,
căci voi şovăiţi să vă apropiaţi dc Cristos şi mergeţi
mai bucuros pe calea spinoasă a păcatului.
— Asta voiam, îi şopti vecinul lui Svejk cu satis­
facţie. E beat turtă.
— Calea spinoasă a păcatului, tîmpiţilor, c calea
luptei CU metehnele. Sînteţi fiii rătăciţi, care prefe­
raţi să trîndăviţi în celula decît să vă întoarceţi faţa
către tatăl nostru din ceruri. Ridicaţi-vă ochii sus,
în slăvi ; vă veţi mîntui, şi liniştea va pogorî în su­
fletele voastre, derbedeilor. Aş dori să încetaţi cu
nechezatul acolo în fund, că doar nu sînteţi armă­
sari şi nu vă treziţi în grajd, ci în lăcaşul Domnului.
Ţineţi minte asta, dragii mei. Aşadar... unde m-am
oprit ? Ah, ja, iiber den Scelenfricdcn, schr gitt- '
(iîndiţi-vă, vitelor, că nu sînteţi decît oameni, că
trebuie să priviţi şi prin întunecimea norilor cît
mai departe, la orizont, şi să ştiţi că aici, pc lumea
asta, toate trecătoare sînt şi că veşnic e numai

1
A h , d a , la liniştea sufletească, f o a r t e bine ( g e r m . ) .

117
Dumnezeu. Scbr gut, nicht wabr, meine Hcrren ?'
Ar trebui să mă rog ziua şi noaptea pentru voi, pentru
ca bunul Dumnezeu, tîmpiţilor, să-şi pogoare duhul
în inimile voastre de gheaţă, să vă spele păcatele cu
simţul său har, ca să fiţi pc veci ai lui, lichelelor, şi
în vecii vecilor să vă iubească. Dar vă-nşclaţi. Eu
unul nu vă bag în rai. — Preotul de campanie
sughiţă. — N u şi nu — repetă el cu înverşunare —
nu fac nimic pentru voi, nici prin gînd nu-mi trece,
pentru că sînteţi nişte netrebnici, fără putinţă de-n-
dreptare. Pc căile pe care le bateţi, milosîrdia cerească
nu vă ajunge ; nici suflarea dragostei divine nu vă
binecuvîntă, căci bunul Dumnezeu nici prin gînd nu
gîndeşte să sc ostenească cu nişte tîlhari ca voi.
— Hei, ăia de jos, în izmene, mă auziţi ?
Cele douăzeci dc izmene se uitară în sus şi răs­
punseră într-un glas :
— Cu respect vă raportăm că auzim !
— Nu-i destul să auziţi, urmă preotul de campanie.
Trebuie să simţiţi norul întunecat al vieţii în care
zîmbetul lui Dumnezeu nu vă izbăveşte de durere,
tîmpiţilor, căci şi bunătatea Domnului arc margini ;
iar tu, catîrulc de colo din fund, mr te rînji, că te bag
la zdup, pînă tc-o lua dracu. Şi voi, de colo dc jos,
să nu vă închipuiţi că sînteţi la cîrciumă. Dumnezeu
c cel mai milostiv, dar numai cu oamenii cumsecade,
nu şi cu drojdia societăţii omeneşti, care nu respecta
legile şi nici măcar „dicnstreglatna" . Asta am vrut s

1
F o a r t e bine, nu-i a ţ a d o m n i i mei ? ( G e r m . )
" R e g u l a m e n t u l interior (în limba g e r m a n a , stîlcit).

118
să vă spun. D c rugat nu ştiţi să vă rugaţi si vă în­
chipuiţi că la biserică sc vine dc florile mărului, că
aici c teatru sau cinematograf. Vă scot eu trăsnăile
astea din cap, ca să nu credeţi cumva că am venit
aici să vă distrez şi să vă fac viaţa plăcută. O sa
vă bag pc toţi la carceră, asta am să fac, derbedeilor,
îmi pierd vremea cu voi şi văd că tot ce fac c de
pomană. Nici fcldmarcşalul ori arhiepiscopul n-ar
fi în stare să vă îndrepte şi să vă aducă pc calea
cea bună. Şi totuşi o să vă amintiţi o dată de mine,
că v-am vrut binele.
Printre cele douăzeci dc izmene se auzi un hohot.
Svejk izbucnise în plîns.
Preotul sc uită în jos. Svejk îşi ştergea ochii cu
palmele. Feţele vesele ale celor dimprejur exprimau
aprobarea.
Preotul dc campanie continuă, arătînd spre Svcjk.
— Luaţi cu toţii pildă dc la omul ăsta. Ce face ?
Plînge. Sa nu plîngi, îţi spun, să nu plîngi ! Vrei să te
îndrepţi ? Asta, flăcăule, nu-i aşa uşor, cum crezi.
Acuma plîngi dar înainte chiar de a te înapoia la
locul tău, ai să fii iar derbedeul de mai înainte. Ehei,
trebuie să mai cugeti mult asupra milei şi bunătăţii
nemărginite a lui Dumnezeu, să te frămînţi mult, ca
sufletul tău sa poată găsi drumul drept pe care
trebuie să păşească. Vedem cu toţii cum a bocit un
om care vrea să sc întoarcă pc calea cea bună, dar
voi, ceilalţi, cc faceţi ? Nimic ! Absolut nimic ! Ala

119
dc colo mozoleşte ceva în gură, dc parcă s-ar trage
din rumegători, iar ceilalţi, dincolo, îşi caută păduchii
pe cămaşă, în lăcaşul Domnului. Ce dracu ! N u
puteţi să vă scărpinaţi acasă, trebuie să aşteptaţi
pentru asta slujba bisericeasca ? Şi dumneata, dom­
nule gardian-şef, nu- observi nimic ? Sînteţi doar cu
toţii soldaţi, şi nu civili tîmpiţi. S-ar cuveni deci să
vă purtaţi soldăţtşte, măcar cît vă aflaţi în biserică.
Porniţi o dată, crucea numii voastre, în căutarea
Domnului, iar păduchii să vi-i căutaţi acasă. Şi cu
asta am isprăvit, golanilor, şi vă cer ca la slujbă
să vă purtaţi cuviincios, să nu sc mai întîmple ca
ultima oară cînd cei din fund au vîndut rufaria
statu-îui pe pîine şi au crăpat-o în timpul înălţării.
Preotul coborî din amvon şi intră în sacristie,
urmat de gardianul-şef. Peste puţin, acesta sc în­
toarse şi se duse întins la Svejk, îl scoase din grupul
celor douăzeci de izmenari şi-1 duse în sacristie.
Preotul stătea loarte comod pe masă şi îşi răsucea
o ţigară.
Cînd intră Svejk, îi spuse :
— Care va să zică eşti aici. M-am gîndit la toate
şi cred că te-am dibuit cum se cuvine, mă-nţelcgi,
drăguţule ? E prima oară cînd îmi boceşte cineva în
capelă.
Sări dc pc masă şi zgîlţîindu-1 pc Svejk de umeri,
strigă sub chipul melancolic al sfîntului Francisc din
Sales' :

I Francois de Sale< ( 1 5 6 7 — 1 6 2 2 ) , e p i s c o p d c G e n e v a , pre­


d i c a t o r si scriitor religios.

120
— Recunoaşte, derbcdculc, că ai plîns numai aşa,
dc florile mărului.
Din icoana lui, sfîntul Francisc din Salcs sc uită,
nedumerit, la Svejk. Din altă icoană, de pe peretele
opus, sc uita la cl, cu ochi miraţi, un martir în al
cărui şezut erau înfipţi dinţii unui ferăstrău, cu care
îl tăiaseră nişte mercenari romani. Faţa martirului
nu arăta nici suferinţă, nici bucurie, nici iluminarea
mucenicului. Chipul lui nedumerit voia să spună
parcă : „Ce o mai fi şi asta, ce v-aţi apucat să faceţi
cu mine, domnilor ?"
— Cu respect vă raportez, domnule jcldkurat —
răspunse Svcjk, cu seriozitate, mizînd totul pe o
singură carte — că mărturisesc atotputernicului Dum­
nezeu şi domniei voastre, preacinstite părinte, care
sînteţi locţiitorul lui, că într-adevăr am plîns numai
aşa de florile mărului. Am văzut că la predica dum­
neavoastră lipsea un păcătos pocăit, pc care în zadar
l-aţi fi căutat în timpul predicii. Aşa că am vrut în-
tr-adins să vă fac o bucurie, ca să nu credeţi că nu
se mai găsesc şi oameni cinstiţi şi am vrut să mă mai
înveselesc şi eu, ca să-mi mai uşurez inima.

Preotul de campanie privi cu atenţie faţa sinceră


a lui Svejk. O rază dc soare juca pe icoana întune­
cată a sfîntului Francisc, luminînd chipul martirului
cu ochi miraţi de pe peretele opus.
— Dumneata începi să-mi placi, făcu preotul de
campanie, aşezîndu-sc din nou pe masă. Din ce re­
giment faci parte ? Şi începu să sughiţă.

121
— Cu respect vă raportez, domnirîe fcldhitrat, că
fac şi nu fac parte din Regimentul 91, că la drept
vorbind nici nu ştiu bine care c situaţia mea militară.
— Şi de ce eşti închis aici ? întrebă preotul, con-
tinuînd să sughiţă.
Din capelă răsunau sunetele armonium-ului care
ţinea loc dc orgă. Muzicantul, un învăţător închis
pentru dezertare, scotea din armonium cele mai jalnice
melodii bisericeşti. Sunetele acestea se îmbinau cu
sughiţul preotului într-o nouă gamă dorică.
— Cu respect vă raportez, domnule jcldktirat, că
nu ştiu de ce stau închis aici şi că nu mă plîng că sî.u
închis. Am avut ghinion şi atîta tot. Eu vreau în­
totdeauna numai binele şi cînd colo toate îmi ies
anapoda, întocmai ca mucenicului din icoana dc
colo.
Preotul dc campanie se uită la icoană, îl pul ni
rîsul şi spuse :
— Ştii că-mi placi cu adevărat ? Trebuie sa \:;.\
interesez de dumneata la domnul judecător dar acum
nu mai avem vreme. Să isprăvesc o dată cu sfînta
slujbă. Kebrt eucb ! Abtretcn !'
Cînd se întoarse la grupul izmenelor, sub amvon,
şi ceilalţi îl întrebară cc voise preotul de la el în
sacristie, Svejk răspunse scurt şi răspicat :
. — E beat.
Noua performanţă a preotului de campanie, sfînta
liturghie. Iu urmărită de toţi cu marc atenţie şi cu
simpatie făţişa. Unul din cei aflaţi sub amvon lacu
1
Stingă împrejur ! Marş ! (Germ.)

122
chiar prinsoare ca preotului o să-i scape chivotul clin
mîuă. Puse rămăşag pc toată raţia lui de pîine, contra
două palme şi cîştigă.
Dar ceea ce umplea inimile tuturor de bucurie, în
timp ce oficia preotul dc campanie, nu era dc loc
misticismul credincioşilor sau evlavia adevăraţilor ca­
tolici. Deţinuţii încercau acelaşi sentiment ca la
teatru, atunci cînd nu cunoşti subiectul piesei. Ac­
ţiunea se încurcă şi aştepţi cu nerăbdare să vezi cum
se va desfăşura mai departe. Arestaţii sc cufundau în
spectacolul pe care li-1 oferea, cu mare sacrificiu,
preotul dc campanie de lîngă altar.
Se lăsară pradă desfătării estetice pc care le-o pri-
lejuiau odăjdiile îmbrăcate de-a-ndoaselea, şi cu o
caldă înţelegere şi afecţiune înflăcărată urmăreau tot
cc se petrecea în altar. Ministrantul cu p i r roşm.

un dezertor al bisericii, specializat în mici |*mţftţti


la Regimentul 28, se străduia să încropească pe de
rost tot ritualul : tehnica şi textul sfintei liturghii.
Era în acelaşi timp şi ministrant şi suflerul ofician­
tului, care cu o totală indiferenţă încurca fraze întregi
şi în locul slujbei obişnuite ajungea pînă la rugăciunile
din postul Crăciunului pc care începea să le cînte.
spre satisfacţia generală a publicului.

N-avea nici glas, nici ureche muzicală şi sub bolta


capelei răsuna un fel dc guiţat şi de grohăială, ca
într-o cocină.
— Astăzi e beat tun, nu glumă, spuneau cu bucurie
şi deplină mulţumire cei din faţa altarului. E criţă !

123
Iar a făcut-o lată. Dc bună seamă că s-a îmbătat
la niscaiva muicii. t

Şi pentru a treia oară poate, se au/i dinspre altar


cîntarea feldknratului: „Itc, missa est l" care răsuna
ca un strigăt de război al picilor roşii, de se cutre­
murau ferestrele.
Părintele se mai uită o dată în potir să vadă dacă
nu cumva mai rămăsese vreo picătură de vin, făcu un
gest plictisit şi se adresă auditoriului :
— Şi acum puteţi p l e d acasă, derbedeilor, slujba
s-a isprăvit. Am băgat dc scamă că nu arătaţi ade­
vărată smerenie, cum s-ar cuveni, cînd vă aflaţi în
biserică, în faţa sfintelor taine, golani cc sînteţi. In
faţa Domnului Dumnezeul vostru, nu vă sfiiţi să
rtdeţi In gura mare, să tuşiţi şi să vă hliziţi, să tîr-
şîiţi din picioare, chiar în faţa mea, care ţin aci locul
Fecioarei Măria, a lui Isus Cristos, şi a lui Dumnezeu
tatăl, tîmpiţilor. Dacă pe viitor se mai întîmplă una
ca asta, apoi întorc foaia, aşa cum meritaţi, ca să
ştiţi că nu există numai un singur iad, acela despre
care v-am vorbit nu de mult, ci încă unul, pe pămînt,
şi chiar dacă v-aţi putea izbăvi de cel dintîi, dc cel
din urmă nu scăpaţi. Abtrcten t
Preotul de campanie, care în exerciţiul funcţiunii
ştia să-şi îndeplinească atît de frumos această veche
îndatorire faţă de arestaţi, se du.se în sacristie, îşi
schimbă hainele, îşi turnă în cupă vin sfinţit din
damigeana şi-1 dete pc gît, apoi, cu ajutorul mlnis-
trantului roşcovan, încalecă calul priponit în curte.

124
Dar, aducfndu-fi aminte de Svejk, dctoMlccfl şi o
porni spre biroul judecătorului militar Bernis.
Judecătorul Bernis era un om de lume, dansator
de prima mîna, cu moralitate dubioasă, care se plic­
tisea grozav şi scria versuri în limba germană pen­
tru albume de amintiri, ca să aibă întotdeauna o re­
zervă la îndemînă. LI era elementul cel mai impor­
tant al întregului corp judecătoresc, căci poseda o
cantitate atît de mare de restante şi de acte încurcate,
încît impunea respect întregului Consiliu de război
de la Hradcany. Obişnuia să piardă actele de acu­
zare şi trebuia să născocească altele noi. încurca
numele, pierdea firele acuzării şi ticluia altele, cum
îi trăsnea prin cap. Condamna dezertorii pentru
hoţie şi hoţii pentru dezertare. încurca pînă şi pro­
cesele politice, pe care le născocea. Făcea cele mai
variate scamatorii juridice, spre a-i convinge pe in­
culpaţi ca au săvîrşit crime pe care nici nu le-au
visat vreodată. Inventa acte de lese-majestate şi
atribuia expresiile incriminate născocite celor ale
căror acte dc acuzare sau de denunţ se pierduseră
în haosul de acte oficiale şi dosare.
— Servus, i se adresă preotul de campanie in-
tinzîndu-i mîna. Cum merge ?
— Potrivit, răspunse judecătorul Bernis. Iar
mi-au încurcat materialul, de nu-I mai descurcă nici
dracul, leii am trimis sus dosarul, gata lucrat, în
legătură cu un vlăjgan acuzat dc răzvrătit^ şi mi
l-au înapoiat cu menţiunea că, în cazul de fa-ţă, nu e
vorba de r.i/vratire, ci de un furt de conserve. Şi pe

II - Sold.nu! S v c j k . voi. I 125


deasupra mai pusesem şi un număr aiurea ; cum de
i-au dat curs, Dumnezeu ştie.
Judecătorul de instrucţie scuipa scîrbit.
— Mai joci cărţi ? îl întrebă preotul.
— Am pierdut t o t ; ultima dată am jucat maca
cu colonelul ala chel şi m-a curăţat. Cunosc fin
schimb o fetişcană nostimă. Dar tu ce mai faci prea-
sfinte ?
— Am nevoie de o ordonanţă, zise preotul. în
ultima vreme am avut un contabil bătrîn, fără
studii academice, dar o vită clasa una. Toată ziua
bocea şi se ruga să-I aibă Dumnezeu în pază, aşa că
l-am trimis cu batalionul de marş .pe front. Se spune
că batalionul a fost făcut harcea-parcea. Pe urmă
mi-au trimis un flăcău care toată ziua-mi şedea prin
cîrciumi şi bea pe socoteala mea. Asta era mai su­
portabil, dar îi transpirau picioarele. Aşa că l-am
i-\pediat şi pe el cu batalionul de marş. Azi, la pre­
dică, am găsit un pezevenghi care, aşa, de florile
mărului, a început să plîngă. Aşa unul mi-ar trebui
mie. 11 cheamă Svcjk, şi e închis la numărul şaişpe.
Aş vrea să ştiu de ce l-au arestat şi dacă nu s-ar
putea aranja cumva ca să-1 iau de aci ?
Judecătorul de instrucţie scotoci prin dosare, căir-
tînd actele în legătură cu Svejk, dar, ca de obicei, nu
găsi nimic.
— Trebuie să fie la căpitanul Linhart, conchise el
după o îndelunga căutare. Dracu ştie unde mi se
pierd toate actele ! Se vede că le-am trimis, lui
Linhart. Stai ca-1 chem chiar acum... Alo ! Aci loco-

126
talentul judecător Bernis, ilomnulo căpitan. V-aş ruga
să-mi spuneţi dacă n-aveţi cumva p c acolo actele
referitoare la unul Svejk... Cum ? Svcjk trebuie sa tie
].i mine ? Mă mir... Cum ? Le-am luat în primire de
la dumneavoastră ? Mă mir... E la numărul şaişpe...
.Da, ştiu, domnule căpitan, că numărul şaişpe depinde
dc mine. Credeam însă că actele lui Svejk zac pe un­
deva pc-acolo, pe la dumneavoastră... Cum aţi spus ?
Nu-mi permiteţi să vorbesc aşa cof dumneavoastră ?...
I.a dumneavoastră nu /ace nimic ?... Alo, alo !...
Judecătorul Bernis se propti de masă şi începu să
condamne furios dezordinea care domnea în condu­
cerea anchetelor. Intre el şi căpitanul Linhart exista
de mult o duşmănie, în care amîndoi erau foarte
consecvenţi. Daca se întîmpla ca vreun act de al lui
Linhart să cadă în mîinile lui Bernis, acesta îl dosea,
aşa că nimeni nu-i mai dădea de urma. Linhart făcea
SCetlşi lucru cu actele ce-i aparţineai.- lui Bernis. îşi
pierdeau reciproc anexele actelor '.
(Actele referitoare la Svejk au fost j»ăsite abia după
război, în arhiva tribunalului militar, cu următorul
referat : „Intenţiona să arunce masca prefăcătoriei si
.icţioncze public împotriva persoanei împăratului
ti a statului nostru". Actele Iui erau rătăcite printre
hîrtiile privitoare la un oarecare loscf Ko.udela. Pe
coperta dosarului era o cruce şi dedesubt scria : „Re­
zolvat" şi data.)

* I r c i / i u l.i sut.i J i u o t m e n i i bwhtsi fn arestul larniaoaad


au r ă m a s a c o l o tot t i m p u l războiului i a r ă si ti foit mftcftl o
Jati iattfQgaţi (n. a.).
— Uite cum l-am pierdut pc Svcjk, zise judecă­
torul Bernis. Am să pun să-1 cheme aici şi dacă nu
mărturiseşte nimic, îi dau drumul şi-1 trimit la tine ;
restul îl aranjezi tu la regiment.
După plecarea fcldkm\it-u\u\, judecătorul Bernis
trimise după Svejk, dar îl lăsă să aştepte la uşă, de­
oarece tocmai primise o telefonogramă de la Di­
recţia poliţiei, cum că la biroul nr. 1 s-a primit ma­
terialul cerut pentru actul dc acuzare nr. 7267 cu
privire la infanteristul Maixner, cu semnătura căpi­
tanului Linhart.
In acest timp, Svcjk cercetă biroul judecătorului
dc instrucţie.
N u s-ar putea spune că încăperea şi mai ales foto­
grafiile de pe pereţi îi făcură o impresie prea bună.
Erau fotografii de la diferite execuţii, făcute de ar­
mată în Galiţia şi în Serbia. Fotografii artistice cu
bordeie incendiate şi pomi, ale căror crăci sc aple­
cau sub povara celor spînzuraţi. Foarte reuşită era
fotografia unei familii spînzurate din Serbia : un bă-
ieţandru, tatăl şi mama. Doi soldaţi cu baioneta la
armă păzeau pomul dc care atîrnau cei executaţi ; un
ofiţer stătea victorios pc primul plan, fumînd o ţi­
gară. De partea cealaltă, în fund, sc vedea bucătăria
de campanie, în plină activitate.
— Aşadar cum c cu dumneata, Svejkule ? întrebă
judecătorul Bernis, după ce clasă telefonograma la
dosar. Cc-ai comis ? Vrei să mărturiseşti, ori vrei să
aştepţi pînă va fi întocmit actul de acuzare împo­
triva dumitale ? Aşa nu mai poate să meargă. Să nu

128
crezi că te afli în faţa unei judecătorii civile, unde
te anchetează nişte civili tîmpiţi. La noi c tribunal
militar, K.it.K. MilitărgericbtSingura dumitale scă­
pare dc la o pedeapsă severă şi dreaptă este să măr­
turiseşti.
Judecătorul dc instrucţie Bernis avea 0 metodă
aparte, cînd pierdea materialul împotriva acuzatului.
După cum vedeţi, însă, nu era nimic deosebit şi nici
nu trebuie să vă prindă mirarea că rezultatele unei
.uttel de anchete şi a unui astfel de interogatoriu
erau, în toate cazurile, egale cu zero.
In schimb, judecătorul de instrucţie Bernis se cre­
dea grozav dc perspicace, pentru faptul că chiar fără
material împotriva acuzatului, fără să ştie cc vini
arc, de cc c la închisoarea garnizoanei, reuşea numai
prin cercetarea comportării şi a fizionomiei celui adus
la interogator să inventeze motivele pentru care fu­
sese arestat.
Perspicacitatea şi capacitatea lui dc a cunoaşte
oamenii erau atît de mari, încît odată a învinovăţit
de crimă politică pc un ţigan, trimis de regimentul
său la comenduire, pentru că furase cîteva duzini
de rufărie — (fusese ajutor dc magaziner !) — sus-
ţinînd că ar fi vorbit undeva, într-o cîrciuma oare­
care, faţă dc nişte soldaţi, despre înfiinţarea unui
stat naţional independent compus din ţările Coroa­
nei, Boemia şi Slovacia, în frunte cu un rege slav.
„Avem dovezi — îi spusese nenorocitului de ţig.ui

• Konigliib mul Kaiserlicb Militargericbt — Tribunalul mili-


Ur c h c z a r o - c r a i e s c (germ.).

129
— aşa că nu-ţi ramînc decît să mărturiseşti în care
circiumă ai spus asta, din cc regiment erau soldaţii
care te ascultau şi cînd s-a întîmplat faptul." Nefe­
ricitul ţigan a născocit şi data şi circiuma şi regi­
mentul dc unde erau ascultătorii lui imaginari şi ie­
şind de la interogator, evada pentru totdeauna de
la comenduire.
— Văd că dumneata nu vrei să mărturiseşti ni­
mic, zise judecătorul dc instrucţie Bernis, constatînd
că Svejk tăcea chitic. Va să zică nu vrei să spui de
cc eşti aici, de ce te-au închis ? Mie însă ai putea
să-mi spui, înainte de a-ţi spune cu. îţi atrag atenţia
încă o data să mărturiseşti. Va fi mai bine pentru
dumneata, pentru că mărturia înlesneşte ancheta şi
uşurează pedeapsa, ca la judecăţile civile.
— Cu onoare vă raportez supus — se auzi glasul
blajin al lui Svejk — că eu mă aflu aci, la comen­
duire, ca un prunc găsit.
— Ce vrei să zici cu asta ?
— Cu onoare vă raportez supus că vă pot lămuri,
foarte simplu. Pe strada noastră era un cărbunar
care avea un băieţaş dc doi ani, absolut nevinovat.
Băieţaşul a ajuns odată pe jos, de la Vinohrady
pînă la Libert, unde un poliţist l-a găsit şezînd pe
trotuar. L-a dus la comisariat şi l-a închis. Precum
vedeţi băieţaşul nu avea absolut nici o vină şi cu
boatc tStt I a fost arestat. Chiar dacă ar fi ştiut să
vorbească şi daca l-ar fi întrebat cineva dc cc a
fost închis, tot n-ar fi ştiut. Cam la fel e şi cu nun*.
Şi eu sînt un copil găsit.
Privirea scrutătoare a judecătorului de instrucţie
îl măsură dc jos pînă sus. Surprinzînd pe chipul lui
Svejk atîta nepăsare şi nevinovăţie, iradiind din în*
treaga lui fiinţă, Bernis începu să se plimbe nervos
prin cancelarie şi dacă nu i l-ar fi făgăduit preotului
dc campanie, dracu ştie ce s-ar fi ales dc cl.
In cele din urmă, însă, sc opri din nou la masa
lui de lucru.
— Ascultă — sc adresă el lui Svejk, care privea
drept înainte, indiferent — dacă te mai întîlnesc o
dată, ai să mă pomeneşti ! Luaţi-1 de aci !
După ce Svejk fu condus înapoi la numărul şai­
sprezece, judecătorul dc instrucţie Bernis trimise să-1
cheme pe gardianul-şef Slavîk.
— Pînă la noi ordine — se răsti el scurt — Svejk
va fi pus la dispoziţia părintelui Katz. Să sc întoc­
mească hîrtiilc de punere în libertate. Doi oameni
va-l ducă la domnul preot.
— Să-1 punem în fiare, domnule locotenent ?
Judecătorul bătu cu pumnul în masă :
— Eşti un bou ! Ţi-am spus doar desluşit : să se
întocmească hîrtiilc dc punere în libertate !
!>i tot ce se adunase în cursul zilei în sul lotul ju­
decătorului dc instrucţie — căpitanul Linhart şi
Svejk — se revărsă acum asupra gardianului-şef ca
un torent, terminîndu-sc cu vorbele :
— Ei, acum înţelegi că eşti un bou încoronat ?
E drept că aşa ceva s-ar cuveni să se spună nu­
mai regilor şi împăiaţilor, dar nici gardianul-şef,
om simplu, cap neîncoronat, nu sc declară mulţumit

131
cu asta. Plecînd de la judecătorul dc instrucţie,
Slavik îl lovi cu piciorul pc arestatul dc corvoadă
care făcea curăţenie pe coridor.
în cc-1 priveşte pe Svejk, gardianul-şcf fu de pă­
rere că trebuia să mai doarmă o noapte la comen-
dune, aşa ca supliment.

Nopţile petrecute în arestul comenduirii se nu­


mără, pe drept cuvînt, printre amintirile cele mai
plăcute.
l.îngă „numărul şaisprezece" era carcera, o hrubă
întunecoasă de unde şi în noaptea aceea sc auzeau
gemetele unui soldat arestat, căruia scrgentul-major
Repa, din ordinul gardianului-şef Slavik, ii rupsese
coastele pentru un act de indisciplină.
După cc se potoliră gemetele, la numărul şaispre­
zece sc auzea cum pocneau păduchii între unghiile
arestaţilor.
Deasupra uşii, într-o spărtură în zid, se zărea o
lampă cu petrol, prevăzută cu o sită protectoare,
care arunca o lumină slabă şi pîlpîitoarc. Mirosul
dc petrol se amesteca cu emanaţiunile fireşti ale
trupurilor omeneşti nespălate şi cu duhoarea hîrdău-
lui, al cărui conţinut se tulbura de cîte ori era fo­
losit, trimiţînd un nou val dc putoare la „numărul
şaisprezece".

132
Mîncarea proasta îngreuna tuturor digestia şi cea
mai mare parte dintre ei sufereau dc gaze, cărora lc
dădeau drumul în tăcerea nopţii. Cu astfel de semnale
îşi răspundeau unii altora, la tot soiul de glume.
Pe coridoare răsunau paşii măsuraţi ai santinelei.
Din cînd în cînd se deschidea ferestruica de la uşa
prin care sc uita gardianul.
Dinspre patul din mijloc se auzea un glas poves­
tind în şoaptă :
— Înainte dc a fi încercat să spăl putina şi pînă
să mă bage printre voi eram la număru doişpc. Acolo,
cum s-ar zice, sînt cei cu pricini mai uşoare. într-o
zi, au adus un om de la ţară. Vai dc capul lui ! I-au
dat paişpe zile, pentru că ţinuse nişte soldaţi să
doarmă la cl. La început s-a crezut că era vorba dc
un complot, mai tîrziu s-a lămurit însă că o făcuse
pentru bani. S-ar fi cuvenit să-1 închidă printre cei
cu vinile cele mai uşoare ; acolo fiind însă plin,
a ajuns la noi. Cîtc nu şi-a adus de acasă cu el şi
ce i-au mai trimis pe urmă, pentru că îi dăduseră voie
să-şi aducă singur hrana ca să-şi mai îndulcească tra­
iul. Şi de fumat avea voie. Avea două şunci, două
pîini cît toate zilele, ouă, unt, ţigări, tutun, ce să vă
mai spun ? Avea în două tăgîrţe tot ce-i trebuie. Şi
dumnealui socotea că toate îi erau sortite numai lui.
Am încercat noi să batem şaua, dar am văzut că iapa
nu pricepe că trebuie să împartă cu noi, aşa cum fă­
ceau şi alţii, cînd căpătau cîte ceva. Zgîrie-brînză
ăsta îi dădea într-una că va sta închis paişpe zile şi
că şi-ar strica stomacul cu varza şi cu cartofii muce-

133
găiţi care ni se dădeau. Zicea ca ne cedează toata ra­
ţia lui de mîncarc şi porţia de pîinc, că tot nu-s de el
şi că noi putem să le împărţim sau să le luăm pe rînd,
de fiecare dată altul. Trebuie să vă mai spun că dum­
nealui era o persoană atît de distinsă încît nici pc
hîrdău nu-i dădea mîna să sc aşeze şi aştepta pînă a
doua zi, la plimbare, să-şi facă nevoile la latrina din
curte. Era atît dc răsfăţat că-şi adusese pînă şi bîrtie
igienică. Noi i-am răspuns că nu ne interesează porţia
lui şi am răbdat aşa o zi, două, trei. Păcătosul înfu­
leca şunca, îşi ungea pîinea cu unt, îşi cojea ouăle, cc
mai tura-vura, trăia ca în rai.
Fuma ţigară după ţigară şi nu dădea nimănui un
fum, de leac. Spunea că noi n-avem voie să fumăm şi
că dacă l-ar vedea gardianul că ne dă un fum, l-ar
închide. Şi cum vă spun, am răbdat noi preţ de trei
zile. Dar în noaptea celei de-a patra, i-am făcut-o !
Se scoală dumnealui de dimineaţă — am uitat să vă
spun că, totdeauna, dimineaţa, la prînz şi seara, îna­
inte de a începe să se îndoape, dumnealui se închina,
se închina mult. Şi înainte de a sc închina, îşi căuta
i Igîrţele sub laviţă. Tăgîrţclc erau la locul lor, dar în­
chircite şi creţe, ca nişte prune uscate. începu să ţipe
că a fost jefuit şi că nu i-au lăsat decît hîrtia de clo­
set. Pc urmă a rămas vreo cinci minute pc gînduri,
zicîntlu-şi că ne ţineam de glume şi că i-am ascuns
bunătăţile pe undeva. Apoi ne-a spus vesel : „Vă cu­
nosc eu, hoţomanilor, ştiu că o să-mi daţi totul îna­
poi, dar ce-i drept, gluma v-a reuşit". Era între noi
unul de la Libert, care i-a zis : „Ştiţi ce, acoperiţi-vă
cu pătura şi număraţi pînă la zece. După asta uita-
i i - \ â iar în tăgîrţclc dumneavoastră". S-a acoperit
omul ca un copil cuminte şi a prins a număra : un,
doi, trei... Dar cel de la Libert îi spune din nou : „Nu
aşa repede, trebuie sa număraţi foarte încet". Şi dum­
nealui sub pătură a-nceput a număra rar, în răstim­
puri : un, doi, trei... Cum a zis zece, a sărit repede
de pc laviţă, şi s-a uitat în tăgîrţe. „Maica ta Cris-
toase — s-a apucat să ţipe — tot goale sînt !" Va-
zîndu-i mutra tîmpită nc-am tăvălit de rîs. Şi numai
ce-I auzim pc cel de la Libon spunînd : „Mai încer­
caţi o dată !" Şi, credeţi-mă că, dc prost ce era, a
încercat şi a doua oară şi cînd a văzut iar că în tă­
gîrţe nu era nimic, afară de hîrtia de closet, a înce­
put să lovească cu pumnii în uşă şi să ţipe : „M-au
furat, m a u furat, ajutor, deschideţi, pentru Dumne­
zeu, deschideţi !" Gardienii au dat numaidecît năvală,
chemînd pe şeful lor, Slavi'k, şi pe caporalul Rcpa.
Noi, toţi ca unul, ziceam că a înnebunit, că înainte
cu o zi se ghiftuise pînă noaptea tîr/iu şi că intule-
case tot. Dumnealui bocea şi spunea într-una : „Tre­
buie să se mai găsească pc undeva, măcar fărîmituri".
Puteau să le caute mult şi bine, că atît dc deştepţi
am fost şi noi. Cc n-am putut hali, am expediat cu o
sfoară, la etajul doi. N u ne-au putut dovedi cu ni­
mic, măcar că netotul o ţinea într-una cu „trebuie
să mai fie pe undeva nişte fărîmituri !" In ziua aceea
n-a pus nimic în gură, pîndind dacă nu cumva vreu­
nul dintre noi mănîncă ceva sau fumează. Nici a
doua zi la prînz nu s-a atins de mîncarea de la ca-

135
znii ; seara însă, cartofii mucegăiţi şi varza stricată
au început să-i priască, numai că acum nu s-a mai
închinat ca atunci cînd sc desfăta cu şuncă şi ouă.
Pe urmă unul dintre noi a căpătat de afară ceva ţi­
gări şi atunci dumnealui a început iar să ne vor­
bească, rugîiv.lu-ne să-i dăm şi lui un fum. Dar nu
i-am dat nimic.
— Mie îmi era teamă să nu-i fi dat careva să
tragă şi el un fum, observă Svcjk. N u dc alta, dar
ar fi stricat toată povestea. Asemenea mărinimie nu
se găseşte decît în romane, dar la comenduire şi în
astfel de împrejurări, ar fi o tîmpenie.
— Dar pătura i-aţi pus-o în cap, sau nu ? sc auzi
un glas.
— Asta am uitat s-o facem.
Urmă o discuţie în şoaptă, dacă ar fi trebuit ori
nu să-i tragă o chelfăncală cu pătura în cap. Ma­
joritatea era pentru. Discuţia amuţi pc ncsimţiie.
Scărpinîndu-sc la subsuori, pc piept şi pe burtă, unde
sc strîng mai mult păduchii în rufărie şi trăgîndu-şi
peste cap păturile pline şi ele de păduchi, ca să nu-i
supere lumina lămpii cu petrol, adormiră...
Dimineaţa, la orele opt, Svejk fu poftit la cance­
larie.
— In partea stîngă, lingă uşa cancelariei, c o scui­
pătoare în care sc aruncă mucuri de ţigări, îl informă
pe Svejk unul dintre arestaţi. La etajul întîi, mai treci
pe lîngă una. Coridoarele se mătură abia pc la nouă,
aşa că mai poţi găsi ceva.

136
Svcjk însă îi dezamăgi. N u sc mai înapoie la nu­
mărul şaisprezece. Cele nouăsprezece izmene făcură
tot felul de presupuneri, gîndindu-se la ce i s-ar fi
putut întîmpla.
Un soldat pistruiat de la apărarea teritorială, în­
zestrat cu multă fantezie, lansă zvonul că Svejk îşi
împuşcase căpitanul şi că l-au dus să-1 execute pc
cîmpul de exerciţii de la Motol.
X
SVEJK O R D O N A N Ţ A IA PREOTUL DE CAMPANIE

Odiseea lui Svejk îşi reluă tirul, sub privegherea a


doi soldaţi cu baioneta la armă, însărcinaţi să-1 în­
soţească pînă la preotul dc campanie.
însoţitorii lui erau doi bărbaţi, care sc întregeau
bine. Unul era lung şi deşirat, celălalt scund şi gras.
Lunganul şchiopăta de piciorul drept, scundul, de pi­
ciorul stîng. Amîndoi slujeau în spatele frontului pe
temeiul că, înainte de război, fuseseră reformaţi.
Mergeau grav pc lîngă trotuar, trăgînd din cînd
în cînd, cu coada ochiului, la Svejk, care păşea în
mijloc şi saluta în dreapta şi în stînga pe cine îi
ieşea în calc. Hainele lui civile sc pierduseră în maga­
zia comenduirii, o dată cu capela militară, cu care
plecase la încorporare. La ieşirea din arest, îi dădură
o tunică cazonă veche, care aparţinuse unui burtos,
cu un cap mai înalt decît el.
in pantalonii pe care îi purta, ar fi încăput încă
trei ca Svejk. Faldurile nesfîrşite, de la călcîie la
piept, pînă unde îi ajungeau pantalonii, stîrneau in-

138
voluntar ilaritatea şi mirarea trecătorilor. Blu/.i
imensă, peticită în coate, murdară şi soioasă, fîlfîia
pe el, ca haina dc pe sperietorile de păsări. Pantalonii
îi atîmau ca la clovnii dc circ. Capela militară, pe
care dc asemenea i-o schimbaseră la comenduire, îi
cădea peste urechi.
La zîmbctele trecătorilor, Svcjk răspundea cu blaji-
nu-i surîs prietenesc şi cu blîndcţea privirii sale naive.
Şi aşa se îndreptau spre cartierul Karlin, unde era
locuinţa preotului dc campanie.
Cel dintîi care i se adresă lui Svejk fu însoţitorul
cel scund şi gras. Treceau tocmai pc sub arcadele de
jos, din Mala Strana.
— Dc unde eşti de fel ? întrebă grăsunul.
— Din Praga.
— Şi n-ai să dai bir cu fugiţii ?
Lunganul se amestecă şi cl în vorbă. E un feno­
men ciudat : oamenii mărunţi şi graşi sînt de obicei
optimişti, pe cînd cei lungi şi uscaţi sînt, dimpotri\.i,
sceptici.
Dc aceea lunganul îi spuse mărunţelului :
— Cc-ar mai lua-o el la sănătoasa dac-ar putea !
— Dar dc ce s-o ia, grăi burtosul. Acum c ca şi
liber, a scăpat de comenduire. Uite, în plicul ăsta
scrie tot.
— Şi cc zice, mă rog, în plicul pc care-1 duci pă­
rintelui ? întrebă lunganul.
— Asta n-o ştiu.
— Pai vezi, nu ştii nimic, da dc trăncănit trăncă­
neşti.
Trecură podul Carol într-o tăcere desăvîrşită. In
strada Carol, grăsunul se adresă iar lui Svcjk.
— N u ştii cumva de ce te ducem la părinte ?
— La spovedanie, răspunse Svejk într-o doară.
Mîinc au să mă spînzure. Aşa se face întotdeauna şi
asta se numeşte mîngîierea duhovnicească.
— Şi, mă rog, de cc vor să te... cum zici... întreba
cu prudenţă lunganul, în vreme cc grăsunul se uita
cu compătimire la Svejk. {

Amîndoi erau de la ţară, şi capi de familie.


— N u ştiu, răspunse Svejk, zîmbind blajin. N u
ştiu nimic. Se vede că aşa mi-a fost scris.
— Pesemne că te-ai născut într-o zodie nenorocită,
observă mărunţelul, compătimindu-1 cu un aer de
cunoscători l a noi, la Jasenna, lîngă Josefov, tot aşa
l-au spfnzurat pe unul pc vremea războiului CU Pru­
sia. L-au îmbăiat mai întîi şi pe urmă fără multă
vorbă l-au spînzurat.
— Eu socot — observă sceptic lunganul — că nu
se spmzură omul numai aşa, de florile mărului ; tre­
buie să fie totdeauna ceva la mijloc, ca să sc poată
întemeia pedeapsa*
— Pedepsele nu se motivează decît în timp de
pace ; în război nu sc mai ţine seama de viaţa omului.
Cc mi-e dacă moare pe front, ori îl spînzură acasă ?
Ori pe jos, ori în urma căruţei, tot aia-i...
— Ia ascultă, nu cumva eşti din ăia politici ? în­
trebă lunganul. După tonul întrebării sale sc vedea
ca începuse să-1 îndrăgească pe Svejk.
— Politic ? Sînt, şi încă ce politic ! rîsc Svcjk.

140
— N u cumva eşti socialist-naţional ?
Burtosul începuse la rîndu-i să tic prudent. Se
amestecă în vorbă :
— Cc ne pasă nouă dc asta ! zise el. Uite, ne vede
lumea. Cel puţin dac-am putea intra în vreun gang,
să scoatem baionetele, să nu mai bată la ochi. Nu-i
aşa că n-ai să-ţi ici cîmpii ? Am avea necazuri din
pricina asta. Nu-i aşa, Tonik ? se întoarse cl către
lunganul, care zise încet :
— Baionetele le-am putea scoate. E doar de-ai
noştri.
încetă să mai fie sceptic şi sufletul i se umplu de
milă pentru Svejk. Căutară aşadar un gang potrivit,
unde-şi scoaseră baionetele şi grăsunul îi îngădui lui
Svejk să meargă alături de cl.
— Ai fuma o ţigară, nu ? întrebă el, numai dacă
ţi-ar... Ar fi vrut să zică : „Numai dacă ţi-ar da să
fumezi înainte de a te spînzura'' — nu isprăvi însă
fraza reproşîndu-şi că lucrul ar însemna o lipsă de
delicateţa.
lâimau cîtcşitrci şi însoţitorii lui Svejk începură
să-i vorbească dc familiile lor, dc la Hradec Kralovc,
dc neveste, ele copii, de peticul de pamînt, de singura
vaca.
— Mi-c sete, făcu deodată Svejk.
Lunganul şi scundul se uitară unul la altul.
— Şi noi am merge la o bere — răspunse mărun­
ţelul, simţind încuviinţarea lunganului — dar undeva
unde să nu bată la ochi.

12
Ml
— Să mergem la „Kuklik", propuse Svejk. Armele
puteţi să le lăsaţi la bucătărie ; cîrciumarul Serabona
e sokol, nu trebuie să vă temeţi de el.
— Acolo se cîntă din vioară şi din armonică —
continuă Svejk — şi apoi vin şi fete dc stradă şi fel
de fel dc oameni din lumea bună care nu au voie să
pună piciorul prin localurile dc lux.
Lunganul şi mărunţelul schimbară o privire, apoi
lunganul zise :
— Atunci, să mergem acolo ; pînă la Karlin e cale
lungă.
IV drum, Svejk le povesti tot felul de snoave, ast­
fel ca intrară bine dispuşi la „Kuklik" şi făcură aşa
cum îi sfătuise Svcjk. Carabinele le ascunseră în bu­
cătărie şi intrară în local, unde vioara şi armonica
umpleau încăperea, cu sunetele cîntecului la modă :
„La Pankrac, sus pc deal, sînt aici frumoase..."
O fată, care şedea în braţele unui tînăr blazat, cu
părul lins pieptănat cu cărare, cînta cu glas răguşit :
„Vorbeam şi cu cu o fetiţă şi altul merge-acum cu ea''.
La o masă dormea, beat, un negustor de sardele.
Din cînd în cînd sc trezea, lovea cu pumnul în masă
şi bolborosea : „ N u sc poate" şi iar adormea. în do­
sul biliardului, sub oglindă, şedeau alte trei fete, care
strigau unui conductor dc la calea ferată : „Tinere,
fă-ne şi nouă cinste cu un vermut". Lîngă muzică doi
inşi nu cădeau de acord dacă o oarecare Mafka a fost
sau nu ridicată dc patrulă. Unul susţinea că o văzuse
cu ochii lui, iar celălalt pretindea că s-a dus să sc
culce cu un soldat, la hotelul „ValcS".

142
Lingă uşă un soldat povestea unor civili cum a fost
rănit în Serbia. Avea mîna bandajată şi buzunarele
pline cu ţigări, pc care le căpătase de la dînşii. Zicea
Cl nu mai poate să bea, iar unul dintre ei, un bătrînel
chelbos, îl îmbia mereu : „Bea, bea, ostaşulc, cine ştie
dacă ne-om mai întîlni vreodată. Să poruncesc să-ţi
cînte ceva ? îţi place Orfanul f
Era etntecul preferat al bătrînelului cu chelie şi în­
tr-adevăr, după scurt timp, vioara şi armonica în­
cepură să sune în vreme ce batrînelul cu lacrimi în
ochi cînta cu glas tremurat : „Cînd prinse a îngăima,
pe mama o chema, pe mama o chema"...
De la masa vecină sc auzi : „la mai slăbeşte-nc cu
ta ! Du-tc şi te culcă. Spînzură-te de cuiul cîc colo.
Cară-te cu orfanul dumitale !"
Şi ca o ultimă lovitură, cei dc la masa vrăjmaşă
începură să cînte : „Despărţirea, vai, despărţirea,
inima mi-O frîngc, inima mi-o frînge..."
— Franto ! îl strigară pc ostaşul rănit, după ce
reuşiră să facă Orfanul să tacă. Lasă-i în plata Dom­
nului, şi vino să stai cu noi. Dă-i dracului şi trimite
încoa ţigările. Altă treabă n-ai, decît să-i distrezi pe
bobocii ăia ?
Svcjk şi însoţitorii săi priveau cu interes tot ce se
pi trecea în jurul lor.
Pe Svejk îl năpădiră amintirile, din vremea cînd
adeseori, înainte de război, venea şi el pe acolo. îşi
aminti cum trecea în inspecţie comisarul dc poliţie
Drasncr, şi cum prostituatele, care sc temeau de el, îi

12* 143
făcuseră un cîntec, cu textul schimbat ; cum într-un
rînd, cîntau cu toate în cor :
„Cu Drasner fu să fie.
Ce n-a fost niciodată :
Ciupindu-sc, o fată
li tot scuipa-n chelie."

In clipa aceea, ca la comandă, intrase Drasner cu


suita lui, vînăt dc mînie şi fioros. Parcă ar fi tras ci­
neva într-un stol de potîrnichi. Agenţii secreţi îi strîn-
scră pe toţi grămadă. Şi el, Svejk, era în gloata aceea,
dar ghinionist, cum e, îndrăznise să-i spună comisa­
rului, pe cînd acesta îl soma să se legitimeze : „Aveţi
autorizaţia Direcţiei poliţiei ?" Svejk îşi mai aduse
aminte de un poet care şedea întotdeauna acolo,
sub oglindă şi în hărmălaia aceea generala dc la
„Kuklik", în sunetele de armonică, scria versuri şi
le citea prostituatelor.
însoţitorii lui Svejk n-aveau astfel de amintiri. Pen­
tru ei totul era nou. Le plăcea şi începură să se simtă
bine. Cel clintii care îşi găsi mulţumirea deplină fu
grăsunul, pentru că oamenii ca cl, în afara optimis­
mului, mai au şi o mare înclinaţie spre epicurcism.
Lunganul luptă un răstimp cu sine însuşi. Dar o dată
cu scepticismul, îşi pierdu încetul cu încetul şi cum­
pătarea, precum şi restul de judecată ce-i mai ră­
măsese.
— Eu mă duc să dansez, zise el, după a cineca
berc, cînd vă/u perechile dansînd „Slapak"
1
Dans popular ceh.

144
Grăsunul sc lăsă cu totul pradă plăcerilor. U n g ă cl
o femeie căreia îi jucau ochii în cap spunea anecdote
pornografice.
Svejk bea. Lunganul dansă, apoi se înapoie cu dan­
satoarea la masă. După care cîntară, dansară şi băură
fără încetare, giugiulindu-şi tovarăşele dc petrecere.
Şi în această atmosferă dc dragoste venală, dc nico­
tină şi alcool părea că pluteşte vechea zicală : „După
noi, potopul !"
După-amiază luă loc la masa lor un soldat care se
oferi, pentru o băncuţă, să le facă rost de un flegmon
şi o infecţie a sîngclui. Zicea că arc seringa la el şi
că le injectează în picior sau în mîna o doză de pe­
trol lampant. 1
Asta i-ar face să zacă cel puţin două
luni la spital, iar dacă ar alimenta bine rana cu scui­
pat, poate chiar şi jumătate dc an, aşa că cei în
drept vor fi siliţi să-i scutească cu totul de milităric.
Lunganul, care îşi pierduse cu desăvîrşire echilibrul
sufletesc, se duse cu soldatul la latrină, unde lasă să-i
administreze în picior, sub piele, o injecţie cu petrol.
în amurg, Svcjk propuse să-şi urmeze drumul spre
locuinţa preotului de campanie. Mărunţelul durduliu,
căruia i se împleticea limba în gură, îl ademenea să
mai stea... Lunganul fu şi el de aceeaşi părere zicînd

* Acesta este un mijloc datul d c verificat d e a ajunge la


spital. M i r o s u l d e p e t r o l , care r . u i î n c însă in u m f l ă t u r ă , t r ă ­
d e a z ă . B e n z i n a c mai b u n ă , p e n t r u că sc v o l a t i l i z e a z ă m a i
repede. M a i t î r z i u , a m a t o r i i îsi injectau eter cu b e n z i n a , i a r
în u l t i m a v r e m e au d e s c o p e r i t a l t e mijloace mai p e r f e c ţ i o ­
n a t e ( n . a.).

14 >
că părintele putea să mai aştepte. Lui Svejk însă nu-i
mai plăcea !a Kuklik" şi dc aceea îi ameninţă că
pleacă singur.
Numai aşa pornirii la drum, dar Svcjk fu silit să
le lăgăduiască că vor mai face un popas undeva.
Se opriră dincolo de strada Florenţa, într-o mica
cafenea, unde grăsunul îşi vîndu ceasornicul de ar­
gint, ca să se poată veseli în continuare.
D e acolo, Svejk trebui să-i ducă de subsuori. Noua
misiune îi dădu serios de furcă. Li sc muiau mereu ge­
nunchii şi mereu voiau să mai intre undeva, într-un
local. Grăsunul era cît pe ce să piardă plicul destinat
preotului de campanie, aşa că Svcjk fu silit sa-1
ducă el.
Svejk trebuia să le atragă mereu atenţia cînd prin
preajma lor trecea vreun ofiţer ori vreun gradat.
Dupa ei orturi şi strădanii supraomeneşti, reuşi să-i
tîrască pînă la casa din strada Kralovskâ, unde locuia
preotul dc campanie.
Lc puse baionetele la carabină, şi-i sili, dîndu-lc
cîteva ghionturi în coaste, să-1 escorteze ei pe el şi nu
invers. La etajul întîi, la uşa apartamentului pe tare
se afla o carte de vizită : Otto Katz, Feldkurat, veni
să lc deschidă un soldat. D i n odaie sc auzeau glasuri
şi clinchete de pahare şi sticle.
— Wir... tnclden... geborsam... Hcrr... Fcldkurat...
abia reuşi să îngaime lunganul salutînd pe soldat
ein... Paket... und cin Mann gebracbt! 1

1
C u respect f l r a p o r t ă m , d o m n u l e feldkurat, a m adus un
p a c h e t si u n ostaş ! ( G e r m . )

146
— Intraţi, îi pofti soldatul. Unde v-aţi aranjat
.va de bine ? Şi domnul fcldkitrat e... Scuipă cu
scîrbă.
Soldatul dispăru cu pachetul. Aşteptară mult pe co­
ridor, pînă se deschise uşa, pe unde apăru, nu păşind
ci zburînd, preotul de campanie. F.ra numai în vestă
şi cu-n trabuc în mîna.
— Va să zică ai şi sosit ? sc adresă el lui Svejk.
Aha, ai venit însoţit ? îi... n-ai un chibrit ?
— Cu respect vă raportez, domnule fcldkttrat, ca
nu am.
— îi... şi de ce n-ai chibrituri ? Orice soldat tre­
buie să aibă chibrituri, ca să poati să-şi aprindă ţi­
gara. Soldatul care n-are chibrituri este... Cc este ?
— Este, raportez cu respect, fără chibrituri, răs­
punse Svejk.
— Foarte bine, este fără chibrituri şi nu poate da
nimănui un foc. Aşadar, asta ar fi una la mîna, şi
acum s-o vedem şi pc cealaltă. Nu-ţi put cumva pi­
cioarele, Svejkule ?
— Cu respect vă raportez că nu-mi put.
— Asta ar fi deci a doua chestiune. Şi acum a
treia. Bei rachiu ?
— Cu respect vă raportez supus că rachiu nu beau,
numai rom.
— Bine ! Uită-tc la soldatul ăsta. Pe ăsta l-am îm­
prumutat pentru o zi de la locotenentul Feldhuber ;
e ordonanţa lui. Da nu bea nimic, c ab... ab... ah...

147
stincnt şi dc aceea are să plece cu batalionul de marş
pe front. Pen... pentru că eu n-am ce face cu un ast­
fel dc om. Asta nu c ordonanţă, e o vacă. Şi vaca
bea numai apă şi rage ca un bou.
Eşti abstinent, sc adresă el soldatului. Mă... mă...
mmm-mir că n-nu... ţi-e ruşine, netotule. Meriţi o pe­
reche de palme.
Preotul de campanie îşi îndreptă apoi atenţia asu­
pra celor care îl aduseseră pe Svejk şi care tot căz-
nindu-se să stea drepţi, se clătinau, sprijinindu-se za­
darnic în carabinele lor.
— Voi v-aţi îm... îmbătat, zise părintele. V-aţi îm­
bătat, în exerciţiul funcţiunii şi de aceea am să pu...
pun să vă în... închidă. Svejkulc, ia-le puştile şi du-i
în bucătărie, şi păzeşte-i, pînă vine patrula, ca să-i
ducă. Am să tele... telefonez îndată la ca... ca... ca­
zarmă.
Şi astfel, cuvintele lui Napoleon : „în război situa­
ţia sc schimbă în fiecare clipă", îşi găsiră şi aci cea
mai deplină confirmare.
D e dimineaţă, cei doi îl escortaseră cu baioneta la
armă temîndu-se să nu le scape, pentru ca pc urmă cl
să fie acela carc-i condusese, trebuind pe deasupra
să-i şi păzească.
La început, nu-şi dădură prea bine seama de aceasta
schimbare, dar după ce statură la bucătărie şi-1 v ă ­
zură pc Svejk la uşă, cu baioneta la armă, se du­
meriră.

148
— Aş bea ceva, ofta micuţul optimist, în vreme
ce lunganul fu din nou cuprins de o criză de scepti­
cism şi spuse ca totul c o trădare mizerabila. Apoi
începu să-1 acuze în gura mare pc Svcjk că i-a băgat
în încurcătura asta şi-i reproşa că le făgăduise, chipu­
rile, că mîinc va fi spînzurat, şi că acum se vede că
totul n-a fost decît bătaie de joc, şi cu spoveditul, şi
cu spînzurătoarea.
Svejk tăcea şi se plimba pe dinaintea uşii.
— C l boi am fost ! strigă lunganul.
în cele din urmă, după ce ascultă toate învinuirile,
Svejk declară :
— Acum vedeţi şi voi că milităria nu c jucărie.
Eu îmi fac datoria. Şi cu am intrat în beleaua asta ca
şi voi, dar vorba ăluia, mie mi-a surîs norocul.
— Aş bea ceva, repeta desperat optimistul.
Lunganul sc sculă şi porni spre uşă, împleticindu-se.
— 1 lai, lasă-nc să plecăm acasă, prietene, se rugă
cl de Svejk. N u fă pe nebunul cu noi !
— Pleacă dc lîngă mine, răspunse Svcjk. Trebuie
să vă păzesc. Acuma nu ne cunoaştem.
în uşă sc ivi chipul preotului de campanie :
— N u ştiu cum sc face, dar nu pot prinde legătura
cu cazarma aşa că duceţi-vă acasă şi ţi... ţineţi minte,
că în timpul serviciului nu c voie să be... beţi. Marş !
Spre cinstea preotului de campanie, trebuie să spu­
nem că nici nu telefonase la cazarmă, ncavînd tele­
fon în casă, şi că vorbise într-un picior de lampă.

14D
2

Dc trei zile Svejk era ordonanţă la preotul de cam­


panie Otto Katz şi în acest răstimp nu-1 văzuse decît
o singură dată. A treia zi, veni ordonanţa locotenen­
tului Helmich, să-i comunice lui Svejk că trebuie să
vie să-1 ia pe părinte acasă.
Pc drum îi povesti că preotul de campanie sc cer­
tase cu locotenentul, că spărsese pianina, că e bcat-
criţă şi nu vrea să plece. Că locotenentul c şi el beat
şi l-a zvîrlit pc popă pc coridor, că zace lîngă uşă pe
podea şi moţăic.
Sosind la faţa locului, Svejk îl zgîlţîi pc preot, iar
cînd acesta începu să bolborosească şi deschise ochii,
Svejk salută şi zise :
— Cu respect vă raportez supus, domnule fcliiku-
rat, că sînt aici.
— Şi cc... ca... cauţi aci ?
— Cu respect vă raportez supus că am venit să vă
iau, domnule jcldkurat.
— Dumneata ai venit sa mă iei... şi unde mergem ?
— Acasă la dumneavoastră, domnule fcUihurat.
— Şi dc cc să mă duc acasă la mine ? Ce, aici nu
sînt la mine acasă ?
— Cu respect vă raportez supus, donmule feltlku-
rat, că va aflaţi pe coridor, într-o casă străina.
— Şi cum... cum... am... ajuns aci ?
— Cu respect vă raportez că aţi fost în vizită.

150
— în... în... vizită n-am... fost. Du... dumneata
te... în... şeii...
Svejk îl ridica în picioare şi-1 propti de perete.
Preotul de campanie se bălăbănea cînd într-o parte,
cînd într-alta, cînd venea peste cl, şi în acest timp
bolborosea : „Eu... cad".
— Cad, repetă el încă o dată, rî/.înd prosteşte. în
stirşit, Svejk reuşi să-1 lipească dc perete, poziţie în
care începu iar să moţăie.
Svejk îl trezi.
— Ce doriţi ? zise părintele, înecreînd zadarnic să
lunece pc perete în jos, ca să sc aşeze pe duşumea.
Cine sînteţi, la urma urmei ?
— Cu respect vă raportez — răspunse Svejk, prop-
tindu-1 din nou de perete — că sînt ordonanţa dum­
neavoastră, domnule feldkurat.
— N - a m nici o ordonanţă, spuse cu greu preotul
de campanie, facînd o nouă încercare de a se agăţa
tic Svejk. Eu nu sînt feldkurat. Sînt un porc, adăugă
cl, cu sinceritatea beţivului. Dă-mi drumul, domnule,
nu tc cunosc.
Mica bătălie sc sfîrşi cu victoria absolută a lui
Svcjk, care folosi biruinţa spre a-şi tîtrî stăpînul pe­
scări pînă în gang, unde preotul opusese rezistenţă spre
a nu fi scos în stradă.
— N u te cunosc, domnule, îi spunea într-una lui
Svcjk privindu-1 drept în ochi, în timpul luptei. îl cu­
noşti pe Otto Katz ? Eu sînt. Eu am fost la episcop,

151
zbieră el, agăţîndu-se de poarta gangului. Vaticanul
se interesează dc mine, pricepi ?
Svejk lăsă la o parte convenţionalul „cu respect vă
raportez" şi vorbi cu preotul de campanie pc un ton
mai familiar :
— Dă drumul la uşă că de nu, te ating peste bot.
Mergem acasă şi basta ! Gura !
Preotul îşi descleştă mîinile dc pe uşă şi se prăbuşi
în braţele lui Svejk.
— Bine, să mergem undeva, dar la „Suhu" nu
merg, acolo sînt dator.
Svejk îl îmbrînci şi-1 scoase din gang tîrîndu-1 apoi
cu el pe trotuar, spre casă.
— Cine-i domnul ăsta ? întrebă unul din trecători.
— Fraie-mcu, răspunse Svejk. A căpătat concediu
şi a venit să mă vadă şi de bucurie s-a îmbătat : cre­
dea ca am murit.
Preoţiţi, care în acest timp mormăia o arie dintr-o
operetă pe care nimeni n-ar H recunoscut-o, auzind
ultimele cuvinte rostite de Svejk, sc îndreptă din şale
adresîndu-se trecătorilor :
— Care din voi e mort, să sc prezinte în termen
de trei zile la comandamentul corpului, pentru ca
trupul lui să poată fi prohodit.
Apoi amuţi de-a binelea, dînd mereu să cadă cu
nasul în trotuar, în vreme ce Svejk, ţinîndu-1 dc sub­
suori, îl trăgea spre casă.
Cu capul înainte şi picioarele înapoi, îneureîndu-se
în ele ca o pisică deşelată, preotul mormăia în sur-

152
dină : „Dominus vobiscum... ct cum spiritu tuo. Do-
minus vobiscum" . i

La staţia de trăsuri, Svejk propti părintele într-un


perete şi se duse să tocmească o birjă.
Unul din birjari spuse că-1 cunoaşte foarte bine pc
domnul acesta, că l-a dus o dată şi-i ajunge.
— Mi-a borît în trăsură — spuse el, fără ocol
— şi nici cursa nu mi-a plătit-o. L-am plimbat mai
bine de două ceasuri, pînă să-şi găsească locuinţa.
Abia peste o săptămînă, după ce am fost pe la cl dc
vreo trei ori, mi-a dat pentru tot pocinogul pe care
mi l-a făcut cinci coroane.
După lungi tratative unul din birjari se hotărî să-i
ducă acasă.
Svejk sc înapoie la preotul dc campanie care dor­
mea. Pălăria neagră, tare (pentru că dc obicei umbla
în civil) i-o luase cineva din cap, şi plecase cu ca.
Svejk îl trezi, şi cu ajutorul birjarului îl urcă în
trăsură, unde părintele căzu într-o stare de apatic to­
tală, îl confundă pe Svcjk cu colonelul Just, de la
Regimentul 75 infanterie şi repetă dc cîteva ori la
rînd : „Nu te supăra, camarade, că te tutuiesc. Sînt
un porc."
La un moment dat părea că hurducăturile birjei îl
vor face să-şi vină în fire. Se îndreptă din şale şi în­
cepu să cînte un crîmpei dintr-un cîntec necunoscut.
S-ar putea să fi fost numai fantezia lui.

1
„ D o m n u l fie cu voi... şi cu d u h u l t ă u " ( l a t . ) .

153
„V-j(i dus, frumoase vremi ferice!
Eram de soarta răsfăţat.
Iubit si domiciliat
la .\feikltri Ungă Domazlice."

Curînci însă căzu din nou într-o stare dc apatic to­


tală, şi întorcîndu-se către Svejk îi zise, făcîndu-i cu
ochiul:
— Hi, cum o mai duceţi astă/i, stimată doamnă ?
Plecaţi undeva în vilegiatură ? întrebă din nou, după
o scurtă pauză ; şi, văzînd toate dublu, întrebă : Aveţi
un băiat aşa de mare ? şi-1 arată cu degetul pe Svcjk.
— Stai jos ! se răsti la el Svejk, cînd părintele voi
să sc caţere pe capră. Te-nvăţ eu să fii om de treabă !
Preotul amuţi, privind în juru-i cu ochişori dc go­
dac, fără să-şi dea seama ce-i cu el.
De alttel, nu-şi mai dădea seama de nimic şi, adre-
nndu-se lui Svcjk, îi spuse neliniştit :
— Doamnă, daţi-mi vă rog clasa Junia. Apoi în­
cercă să-şi lase pantalonii în jos.
— Inchcie-te imediat, porcule ! zbieră la el Svejk.
Toţi birjarii te cunosc ! Nu-i destul c-ai borît o dată,
ce mai vrei să faci ? Crezi ca iar ai să rămîi dator ca
data trecută ?
Preotul îşi sprijini melancolic capul în palme şi în­
cepu să cînte : „ N u mă mai iubeşte nimeni..." Lăsă
baltă însă cîntecul şi începu : „V.ntichiildigcn Sic, l'u-
ber Kmnerad, Sie sind cin Trottel, icb kann singen,
•was icb uritt* '.
1
S c u z ă - m i , s c u m p e c a m a r a d , eşti un t î m p i r , şi pot vi cint
cum m ă taie c a p u l ( g e r m . ) .

154
Voia dc b a n i seama să fredoneze ceva, dar, în loc
de fluierat, clin guriţa lui izbucni un prrr atît dc pu­
ternic, că opri trăsura în loc.
Cînd, la îndemnul lui Svcjk, porniră din nou la
drum, preotul încercă să-şi aprindă ţigareta.
— N u arde, constata el desperat — după cc stri­
case o cutie dc chibrituri — dumneata îmi sui li în
chibrit.
îşi pierdu însă pc moment firul gîndurilor şi începu
să rîdă cu hohote :
— Asta-i bună, sîntem singuri în tramvai, nu-i aşa,
domnule coleg ? şi începu să se scotocească prin
buzunare.
Mi-am pierdut biletul, ţipă cl. Opriţi, trebuie găsit
biletul.
Resemnat, făcu un semn cu mîna :
— N-au decît, să meargă mai departe...
După asta bolborosi : „în cazurile cele mai frec-
wnte... Da, e în ordine... în toate cazurile... Dum­
neata te înşeli... Etajul al doilea ?... Asta-i o scuză...
Nu e vorba de mine, ci de dumneavoastră stimată
doamnă... Socoteala... Am de plată o cafea neagră..."
începu ca prin vis să sc certe cu un duşman ima­
ginar, care îi contestă dreptul de a sta în restaurant
lîngă fereastră. Apoi confundă birja cu trenul şi plc-
cîndu-se în afară strigă în stradă, în germană şi în
cehă : „Nimburg, schimbaţi trenul !"
Svcjk îl trase spre cl şi părintele uită dc tren şi
începu să imite tot felul de glasuri de animale. Sc

Ij-î
opri mai mult la cocoş şi cucurigul lui răsună din
birjă ca un semnal al victoriei.
O bună parte din timp fu foarte activ, agitat, şi
încercă sa sară din trăsură, adresîndu-se oamenilor
care treceau prin preajmă cu epitetul „haimana".
Apoi aruncă batista în stradă şi ţipă la birjar să
oprească trăsura, că şi-a pierdut bagajele. După aceea
începu să istorisească : „La Budejovicc a fost odată
un toboşar... S-a însurat... Peste un an a murit... Sc
pomi pe rîs ! I rumoasă anecdotă, nu-i aşa ?"
;

în tot timpul ăsta, Svejk avu o atitudine foarte se­


veră faţă de el.
La nenumăratele încercări ale părintelui de a face
cîte o boroboaţă ca, dc pildă, să se arunce din tră­
sură, ori să rupă scaunul, Svcjk îi îndesa cîţiva ghionti
sub coaste, pc care părintele îi încasa cu mult calm.
O singura data încercă să sc răzvrătească şi să sară
din trăsură, zicînd că nu vrea să meargă mai departe,
că ştie el că în loc de Budejovicc, călătoresc spre
Podmokly. Dar într-o clipă Svejk potoli această re­
voltă şi-1 sili pc preot să revină în poziţia iniţială,
pe scaun, avînd totodată grija ca nu cumva să
adoarmă. Dintre expresiile pe care le folosea, cea
mai aleasă era : „ N u dormi, seîmăvie I"
Apoi preotul fu cuprins subit de o criză de melan­
colie, îl podidiră lacrimile şi-1 întrebă pe Svejk dacă
avea mamă :
— Eu, oameni buni, sînt singur pc lumea asta,
ţipă cl din trăsură. Fie-vă milă dc mine !

156
— N u mă face de ruşine, îi atrase atenţia Svcjk.
Potoleştc-te; o să spună toată lumea că tc-ai
cherchclit.
— Eu n-am băut nimic, camarade, răspunse pă­
rintele. Nu-s beat, sînt treaz...
Deodată însă se ridică în picioare şi salută : leh
melde geborsam, Herr Oberst, icb bin bcsoffcn'.
— Sînt un porc, repetă cl de zece ori în şir, cu
sinceră deznădejde.
Şi adresîndu-sc lui Svcjk, sc rugă şi sc milogi cu
.' ..ip.înnare :
— Aruncă-mă din automobil. D e ce mă duci cu
dumneata ?
Sc aşeză din nou şi mormăi :
— în jurul lumii sc formează cercuri... Dumneata,
domnule căpitan, crezi în nemurirea sufletului ? Un
cal poate ajunge în cer ?
Izbucni apoi într-un rîs zgomotos, dar peste puţin
timp sc întrista şi privindu-1 pc Svcjk zise apatic :
— N u vă supăraţi domnule, parcă v-am mai vă­
zut eu pe undeva ! N-aţi fost cumva la Vicna ?
Mi-aduc aminte dc dumneavoastră, de la seminar.
Un timp sc amuză declamînd versuri latineşti :
„Aurea prima sata est, actas, quae vindice nullo"... 1

— Mai departe nu ştiu, zise el. Aruncaţi-mă, vă


rog ! Dc cc nu vreţi să mă aruncaţi ? N u mi sc în-
1
C u respect r a p o r t e z , d o m n u l e colonel, că sînt beat (germ.).
* Mai intîi a fost epoca ile aur, care, neavînd nevoie de jude­
cător..." ( P r i m u l vers d i n Metamorfozele lui O v i d i u ) .

13 - Soldatul S v e j k . voi. I
tîmpla nimic. Vreau să cad în nas, declară cl cu
hotărîre.
Domnule — continuă cl cu glas rugător — scumpe
prietene, trage-mi o palmă.
— Una sau mai multe ? întrebă Svejk.
— Două.
— Poftim...
Preotul de campanie numără cu glas tare palmele
pe care lc căpătă, facînd în acelaşi timp o mutră
fericită.
— Asta face foarte bine la stomac, zise cl. Ajută
digestia. Mai trage-mi una şi peste bot.
Mulţumesc din inimă — strigă el, după cc Svcjk'
îi satisfăcuse foarte prompt dorinţa — sînt mulţumit.
Rupeţi-mi, vă rog, vesta.
Manifesta dorinţele cele mai diferite. îl rugă pe
Svcjk să-i răsucească un picior, să-1 sugrume o clipă,
să-i taie unghiile, să-i scoată dinţii din faţă.
Avea dorinţe de martir, cerînd lui Svcjk să-i taie
capul, să-l bage într-un sac şi să-1 arunce în Vltava.
— Mic mi-ar sta dc minune steluţele în jurul capu­
lui, spuse cl cu entuziasm. Mi-ar trebui vreo zece.
începu apoi să vorbească despre concursurile hi­
pice, dc la care trecu repede la balet, fără să insiste
însă prea mult.
— Dansezi ceardaş ? îl întrebă pe Svcjk. Cunoşti
dansul ursului ? Uite aşa...
Vru să sară în sus şi căzu peste Svcjk, care începu
să-1 boxeze, aşezîndu-1 înapoi pe canapea.

158
— Vreau ceva — strigă preotul de campanie —
dar nici eu nu ştiu ce. Dumneata nu ştii ce vreau ?
şi lăsă capul în jos, într-o resemnare totală.
— Ce-mi pasă mic, ce vreau, zise grav. Şi nici du-
niitale, domnule, n-arc ce să-ţi pese. N u te cunosc.
Cum îndrăzneşti să mă fixezi ? Ştii să lupţi cu spada ?
O clipă se arătă mai hotărît şi încercă să-1 do­
boare pc Svejk dc pc scaun.
Apoi, după cc Svcjk îl linişti, făcîndu-1, fără sfială,
$i-i cunoască superioritatea fizică, preotul întrebă :
— în ce zi sîntem astăzi, luni sau vineri ?
Era curios să mai afle dacă erau în decembrie sau
în iunie şi vădi un deosebit talent de a pune întrebă­
rile cele mai variate :
— Sînteţi căsătorit ? Vă place să mîncaţi gorgon-
zola ? Aţi avut ploşniţe acasă ? O duceţi bine ? Cîinele
dumitale a avut rapăn ?
Mai tîrziu deveni şi mai comunicativ, mărturisind
efl a rămas dator pentru cizmele de călărie, cravaşa
şi şa, că în urmă cu trei ani a avut blenoragie şi s-a
tratat cu hipermanganat.
— Pentru altceva nu era vreme, nici vorbă, zise cl
rfgîind. S-ar putea să vi se pară destul dc amar. Dar
«pune şi dumneata, cc să fac, îi ? Trebuie să mă
ierţi şi dumneata.
Autotcrmc — continuă cl, uitînd despre cc vorbise
cu o clipă înainte — sc numesc vasele care menţin
băuturile şi mîneările la temperatura iniţială. Ce pă­
rere ai, domnule coleg, care joc e mai cinstit : ferbel
sau douăzeci şi unu ?

13* !«
Zău, te-am mai văzut eu undeva, strigă, încereînd
să-1 îmbrăţişeze pe Svcjk şi să-1 sărute cu buzele pline
de bale. Am învăţat la aceeaşi şcoală !
Bunul meu prieten — rosti duios, mîngîindu-şi pi­
ciorul — ce mare te-ai făcut de cînd nu tc-am văzut !
Bucuria că te văd răscumpără orice suferinţă.
Deveni poetic şi începu să vorbească despre re­
întoarcerea la lumina soarelui, a feţelor fericite şi
a inimilor fierbinţi.
Apoi îngenunchie, începu să cînte : Ave Măria iar
după aceea să rîdă în gura mare.
Cînd ajunseră în faţa locuinţei lui, nu izbutiră să-1
dea jos din trăsură.
— N-am ajuns încă la destinaţie ! striga cl. Ajutor !
Vor să mă răpească ! Eu vreau să călătoresc mai de­
parte !
Fu smuls din trăsură, în adevăratul înţeles al cu-
vîntului, ca o midie fiartă din scoica ei. In primul
moment părea că-1 vor rupe în două, aşa îşi agăţase
picioarele dc dosul scaunului.
Rîsc însă cu hohote declarînd că i-a păcălit :
— Mă rupeţi, domnilor !
Fu tîrît apoi prin gang, pe scară, în sus, spre lo­
cuinţa lui şi acolo azvîrlit pe canapea, ca un balot.
Declară că el nu plăteşte cursa dc automobil pc care
nu o comandase şi trecu mai bine dc un sfert dc ceas
pînă să sc lămurească că era vorba de o birjă.
Dar de acord nu sc declară în nici un chip, pre-
tinzînd că cl nu călătoreşte decît cu cupeul.

160
— Vreţi să mă înşelaţi, continuă să se apere
preotul, făcînd cu înţeles din ochi lui Svejk şi birja­
rului. N o i am venit pe jos.
Şi deodată, într-un acces de mărinimie, arunca
birjarului punga :
— Ia tot. leb kdtm bczablen. 1
La mine nu con­
tează creiţarii.
Mai corect ar fi fost însă să spună că la cl nu con­
tează treizeci şi şase de creiţari, adică exact cîţi avea
în pungă. Noroc că birjarul îl supuse unei precheziţii
amănunţite, amintindu-i în acelaşi timp de cîteva pe­
rechi de palme.
— N-ai decît să mi lc tragi, răspunse părintele.
Cc, crezi că nu lc-aş suporta ? Suport şi cinci de la
unu' ca tine !
In vesta preotului birjarul găsi o piesă de cinci co­
roane. Plecă, blestemîndu-şi soarta şi pe preot că l-a
făcut să-şi piardă o groază de timp şi i-a stricat so­
cotelile.
Otto Katz. adormi greu, frămîntat de tot soiul de
planuri. Voia să întreprindă cîtc şi mai cîte, să cînte
la pian, să ia lecţii de dans şi să-şi prăjească peşte.
După asta i-o făgădui lui Svcjk pc soră-sa, pe care
n-o avea. îşi exprimă de asemenea dorinţa de a fi
transportat în pat şi în cele din urmă aţipi dcla-
rînd că nu-i decît un porc.

1
Lu pot să plătesc (germ.).

161
3

A doua zi dimineaţa, cînd Svejk intră în odaia


preotului, îl găsi lungit pe divan, frămîntîndu-şi
creierul să desluşească cine şi cum l-a udat î n ase­
menea hal, încît să i se lipească pantalonii de cana­
peaua d e piele.
— Cu respect raportez, domnule jeldkurat —
zise Svcjk — că azi noapte v-aţi...
î n cîteva cuvinte îl lamuri că sc înşală dacă îşi
închipuie că a fost udat. Preotul îşi simţea capul
greu, ca de p l u m b , şi era prost dispus.
— Nu-mi amintesc — zise cl — cum de am
ajuns din p a t p c c a n a p e a ?
— Nici n-aţi fost în p a t ; cum am sosit v-am
aşezat p c c a n a p e a ; de acolo nu v-am mai putut
clinti.
— Şi ce b o r o b o a ţ e am făcut, dac-ain făcut ? N u
care cumva m-am î m b ă t a t ?
— Qriţă, Tăspunse Svcjk. Boat turtă, domnule
jeldkurat, aiuraţi. Socot că v-ar face bine dacă v-aţi
primeni şi v-aţi spăla.
— Mă simt ca după o chclfăncala zdravănă —
se vaită preotul — şi mi-e sete. N u cumva m-am
bătut ieri ?
— N-aţi ajuns pînă acolo, domnule jeldkurat.
Setea dc azi urmează pc cea de ieri. D c asta nu scapă
omul aşa de uşor. Eu am cunoscut un tîmplar care
s-a îmbătat pentru întîia oară în 1910, în scara

162
de Anul N o u , şi a doua zi, la întîi ianuarie, i-a fost
aşa de sete şi atît de rău, încît şi-a cumpărat o
scrumbie şi s-a pus din nou pc băut şi aşa o ţine
într-una, de patru ani, în fiecare zi, fără ca nimeni
să-1 poată ajuta, căci de cu sîmbată îşi cumpără
o scrumbie pentru toată săptămîna. Asta-i aşa, ca
un fel de morişcă, cum zicea un bătrîn sergent-
major din regimentul 9 1 .
Preotul era mahmur şi deprimat. Dacă cineva ar
fi stat să-1 asculte ar fi putut fără doar şi poate să
creadă că sc află la conferinţele doctorului Alcxandr
Batek : „Să declarăm război, pe viaţă şi pe moarte,
demonului alcoolului, care ne ucide cei mai buni
bărbaţi" şi că este un cititor al lucrării O sută de
seîntei etice.
E drept, că le mai modifica el pc ici pe colo.
— Dacă omul ar bea cel puţin nişte băuturi mai
acătării — zicea el — cum sînt : aracul, maraschino,
coniacul ; da cu am băut „borovicka" Mă mir
câ pot bea aşa ceva. Are un gust scîrbos. Dacă ar
fi fost cel puţin „griotka" . Oamenii născocesc fel
2

dc fel de porcării şi lc beau cu apă. Borovicka asta


nu c nici măcar gustoasă, n-arc nici culoare şi te
arde pc gît. Şi dacă ar fi măcar veritabilă, ienupăr
distilat, cum am băut cu odată în Moravia. Dar po-
şîrca de aseară era făcută dintr-un fel de spirt dc
surcele şi ulei. Uite cum am răguşit. Ce mai tura-
vura, rachiul e otravă, hotărî el. Altccva-i o bă-

1
Rachiu dc ienupăr.
1
Vişinată.

163
utură naturală Nu-i făcută la fabrică, negustoreşte,
de ovrei. Aşa-i şi cu romul. Rar găseşti rom bun.
— Dacă aş avea acum un rachiu dc nuci veritabil
— oftă el după o scurtă pauză — mi-ar drege sto­
macul. Cum are căpitanul Snabl, la Bruska.
începu să scotocească prin buzunare şi să caute
prin pungă.
— Toată averea mea e dc treizeci şi şase dc crei-
ţari. Ce ar f i dacă aş vinde canapeaua — hai, cc
zici ? Crezi c-ar cumpăra-o cineva ? Proprietarului
îi spun că ani împrumutat-o, sau că ne-a furat-o
cineva. N u , canapeaua o păstrez. Te trimit mai
bine la domnul căpitan Snabl, să-ţi împrumute o
iută de coroane. A cîştigat alaltăieri la cărţi. Dacă
nu faci nimic acolo, te duci la Vrsovice, la cazarmă,
şi încerci cu locotenentul Mahlcr. Dacă nu izbuteşti
nici acolo, te duci la Hradcany, la căpitanul Fiscr.
Ăstuia îi spui că am băut banii cu care trebuia să
plătesc nutreţul calului. Şi dacă nici acolo n-o ni­
mereşti, amanetăm pianul, fie cc-o fi. Am să-ţi scriu
pentru fiecare cîieva rînduri. Să nu te dai bătut.
Spune-Ie că am nevoie, că sînt pc drojdie. Scorneşte
cc te taie capul, dar să nu te întorci cu mîinile
goale, că te trimit pe front. întrcabă-1 pc căpitanul
Snabl dc unde ia rachiul acela dc nuci şi cumpără-mi
două sticle.
Svejk îşi îndeplini de minune misiunea. Sinceri­
tatea naivă şi figura lui cinstită avură darul să in­
spire încredere, lăsând impresia că ceea cc spune

164
cl c numai adevărul adevărat, aşa că toţi îl crezură
pe cuvînt.
Svcjk găsi că e mai nimerit să nu vorbească nici
căpitanului Snabl, nici căpitanului Fiser şi nici loco­
tenentului Mahlcr despre plata nutreţului pentru cal,
ci să-şi întemeieze rugămintea, dcclarînd că preotul
de campanie era obligat să plătească o pensie aii-»
mentară. Şi aşa căpătă bani peste tot.
Se întoarse din expediţie, acoperit dc glorie şi
fluturînd cele trei sute de coroane primite. Preotul
dc campanie, care între timp se spălase şi se schim­
base, rămase uimit foarte.
— I-am luat o dată — lămuri Svcjk — ca să nu
fim siliţi, mîinc, poimîinc, să alergăm iar după
bani. A mers destul de uşor, numai în faţa căpita­
nului Snabl a trebuit să cad în genunchi. Ăsta-i
marc javră. Cum i-am spus că avem de plătit pensie
alimentară...
— Pensie alimentară ? repetă părintele îngrozit.
— Da, pensie alimentară, domnule fcldhmut,
despăgubire fetelor. Mi-aţi spus să scornesc cc m-o
tăia capul şi altceva nu mi-a trecut prin scăfîrlie.
La noi acasă, un cizmar a plătit pensie alimentară
la cinci fete o dată şi era desperat săracii' ; s-a îm­
prumutat cu bani pentru asta şi toată lumea l-a
crezut. Era într-o situaţie îngrozitoare. M-au în­
trebat dc cc fel de fată e vorba, şi eu le-am spus
că e foarte frumoasă, că n-are nici cincisprezece ani.
Mi AU cerut şi adresa ei. ,
— Tii, ce pocinog mi-ai făcut, Svejkule! oftă
preotul, învîrtindu-sc nervos prin odaie. Altă boro­
boaţă ! urmă e! apueîndu-se cu mîinile dc cap. Ah,
şi cum mă doare capul !
— Lc-am dat adresa unei babe surde de pc strada
noastră, îl lămuri Svejk. Voiam să execut întocmai
ordinul, pentru că ordinul e ordin. N u m-am dat
bătut... trebuia să scornesc ceva. Şi voiam să v ă
mai spun că pc coridor aşteaptă oamenii pentru
pian. I-am chemat să-1 ducă la casa dc amanet, dom­
nule jeldkurat. N u - i nici o pagubă dacă scoatem
pianul din casă. O să fie mai mult loc şi o să avem
mai mulţi bani puşi deoparte. O s-avem linişte
cîteva zile. Şi dacă o întreba domnul proprietar ce
vrem să facem cu pianul, îi spun cu că s-au rupt
sîrmelc şi l-am trimis la fabrică, să-1 dreagă. Por­
tăresei i-am şi spus-o, ca să nu se mire cînd l-om
încărca. Am găsit şi un cumpărător pentru canapea.
E un cunoscut de-al meu, negustor de mobilă veche.
Mi-a spus că vine după prînz. Astăzi canapelele de
piele se plătesc bine.
— Altă boroboaţă n-ai mai făcut, Svejk ? întrebă
preotul, ţinînclu-sc mereu cu mîinile dc cap şi luînd
o înfăţişare de om ajuns la desperare.
— Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat, că
am adus în loc de două sticle cu rachiu dc nuci, din
cel care cumpără domnul căpitan Snabl, cinci sticle,
ca să fie niţică provizie şi să avem ce bea. Pot să
mă duc cu pianul ăsta înainte de a închide casa de
amanet ?
Preotul făcu un gest desperat cu mina, şi peste
puţin, pianul fu urcat în camion.
Cînd sc întoarse de la casa dc amanet, Svcjk îl
găsi pe preot aşezat în faţa unei sticle desfundate
de rachiu de nuci şi blestcmînd că la prînz i sc ser­
vise un şniţel care nu era destul dc bine prăjit.
Părintele sc îmbătase iar. îi declară lui Svcjk ca
de a doua zi va începe o viaţă nouă.
— Băutorul de alcool — zicea el — e un mate­
rialist vulgar, dar omul trebuie să ducă mai ales
o viaţa spirituală.
Filozofă cam vreo jumătate de ceas. Cînd des­
fundă a treia sticlă, veni negustorul dc mobila
veche şi preotul îi vîndu canapeaua pc o nimica
toată, poftindu-1 să ia loc să mai schimbe o vorbă.
Sc făcu foc cînd negustorul se scuză că se duce să
mai cumpere şi o măsuţă de noapte.
— Păcat că n-am eu una — se tîngui preotul —
dar de, omul nu sc gîndeşte la toate.
După plecarea negustorului dc mobilă veche, preo­
tul sc aşeză cu Svcjk, cu care mai goli o sticlă. O
bună parte a convorbirii lor fu consacrată părerilor
personale ale părintelui despre femei şi jocul de
cărţi.
Statură dc vorbă multa vreme. Amurgul îl sur­
prinse în aceeaşi conversaţie amicală.
Noaptea, însă, lucrurile luară altă întorsătură.
Preotul reveni la starea în care sc aflase în ajun,
i. confunda pe Svejk cu altcineva şi-i zicea : „Te

167
rog, nu se poate, nu pleca, îţi mai aduci aminte de
cadetul ăla cu părul roşu ?"
Această idilă dură pînă în momentul în care Svejk
îl luă scurt :
— Gata, m-am săturat. Acu, bagă-te în pat şi
dormi ! Ai înţeles ?
— Mă bag, drăguţule, mă bag... se poate ?... cum
să nu mă bag ! bâigui preotul, iţi aminteşti cînd mer­
geam împreună, în clasa a cincea, şi-ţi făceam temele
la limba greacă ? Aveţi o vilă la Zbraslav. Şi puteţi
să călătoriţi cu vaporul pe VItava. Ştiţi cc e aia,
Vltava ?
Svejk îl sili să-şi scoată cizmele şi să sc dezbrace.
Preotul se supuse, protestând, în faţa unor persoane
imaginare.
— Vedeţi, domnilor — se adresa cl dulapului şi
ficusului — cum se poartă cu mine rudele melc ?
N u vreau să ştiu de rude, hotărî el deodată, întinzîn-
du-se în pat. N u vreau să ştiu de ele chiar dacă s-ar
uni cerul şi pămîntul împotriva mea !
, în curînd odaia răsună de sforăitul sfinţiei sale.

între timp Svcjk făcu o vizită la el acasă, la


bătrîna lui îngrijitoare, madam Miillenova. Din
păcate nu o găsi acasă decît pe vara doamnei Mtil-

1G8
Icrova, care îl înştiinţa plîngjînd ca madam Miillerovă
fusese arestată chiar în scara în care plecase cl la
milităric. Bătrîna fusese judecată de tribunalele mili­
tare şi, ncputîndu-se dovedi nimic împotriva ei, fusese
internată în lagărul de concentrare dc la Steinhof,
de unde trimisese chiar o carte poştală.
Svcjk luă această relicvă dc familie şi citi :
„Dragă Aninka ! O ducem foarte bine aci, sin tem
cu toţii sănătoşi. Vecina mea dc pat flHH
• H B 9 are. încolo toate bune. Mincare avem des­
tulă, fi stringem cartofi pentru supă. Am auzit că
domnul Svcjk a murit, cată dar dc află unde zace,
ca după război să-i putem împrejmui mormîntul.
Am uitat să-ţi spun că, în pod, în colţul întunecos,
intr-o lădiţă, era un căţeluţ mic, un pui de foricar.
Au trecut însă atîtea săptămîni dc cînd nu i s-a dat
nimic dc mîncare, dc atunci dc cînd au venit să mă
ridice pentru f Ş M H • Cred că acum e prea ti v/iu
fi că bietul căţeluş o fi fi cl în I f l p Domnului:'

Şi peste întreaga scrisoare stampila trandafirie:


„Zcnsuriert K.u.K. Konzentrationslagcr Steinhof"
— într-adevăr, căţeluşul era mort, glasui printre
sughiţuri verişoara doamnei Miillerovă. Şi casa du-
mitalc c dc nerecunoscut. Am chiriaşe nişte croito-
resc. Şi-au făcut salon de croitorie în odaia dumi-
tale. Unde te-ntorci, numai jurnale dc modă pe pereţi
şi flori la ferestre. . ,

1
Cenzurat Lagărul dc concentrare chczaro-crăicsc Steinhof
fjwm.J.

1C9
Vcrişoara doamnei Mullerovâ era neliniştită.
Printre sughiţuri şi văicăreli îşi mărturisi în cele
din unmă teama că Svejk fugise din armată şi vrea
s-o amărască, nenorocind-o şi pe ca. Pînă la urmă
ajunse să-i vorbească ca unui aventurier.
— Bună glumă, n-am ce zice, făcu Svejk. Ei bine,
află, madam Kejrovâ, că ai toată dreptatea, am de­
zertat. Ca să scap a trebuit să ucid cincisprezece
vagmiştri şi plutonieri majori. Dar nu cumva să spu­
neţi cuiva...
Şi Svejk îşi părăsi inospitalicra-i locuinţă, adău­
gind :
— Madam Kejrovâ, am cîteva gulere şi plastroane
la spălătorie, scoatc-mi-lc ca să am cu cc mă îm­
brăca civil cînd m-oi întoarce din armată. Mai aveţi
grijă să nu-mi mănîncc moliile hainele din dulap.
Iar domnişoarelor care dorm în patul meu, prezintă-Ie
complimente din parte-mi.
După asta, Svcjk se duse la „Potirul". Cînd îl
văzu, doamna Palivcovâ declară că nu-i dă dc băut,
încredinţată fiind că fugise din armată.
— Bărbatul meu — începu ea vechea poveste —
1

era atît de prevăzător şi cu toate astea l-au arestat


şi stă închis, fără nici o vină. Şi oameni ca ăştia,
umblă slobozi prin lume, fug din armată... N o i sîn-
tem mai cu băgare de seamă decît dumneata — îşi
încheie ea disertaţia — şi cu toate astea suferim. N u
oricine are norocul dumitale.

170
La această convorbire asistă şi un om mai în
vîrstă, un lăcătuş de la Smichov, care se apropie de
Svejk spunîndu-i :
— Domnule, fii te rog bun şi aşteaptă-mă afară ;
trebuie să vorbesc cu dumneata.
în stradă sc înţelese cu Svcjk, pc care şi el, după
cîte auzise dc la dreiumăreasa Palivcovâ, îl credea
dezertor.
îi destăinui că arc un fecior, care a fugit din
armată şi sc află la bunică-sa, la Jascnna, lîngă
Josefov.
Fără să ţină seama de faptul că Svcjk îl asigura
că nu c dezertor, îi strecură în mînă o monedă dc
zocc coroane.
— Ăsta-i un prim-ajutor, zise ed, trăgîndu-1 la
vinăria de după colţ. Eu te înţeleg, de mine nu tre­
buie să-ţi fie teamă.
Svejk reveni noaptea tîrziu la preotul dc campa­
nie, care nu sc întorsese încă acasă.
Sfinţia sa sosi abia 9prc ziuă, îl trezi pc Svcjk şi-i
spuse :
— Mîinc mergom să ţinom sfînta slujbă la garni­
zoană. Fă cafea cu rom. Sau mai bine, fierbe un
grog.
XI
SVEJK SE DUCE CU FEI.DKURATUL OTTO KATZ
SA OFICIEZE SLUJBA RELIGIOASA DE CAMPANIE

Pregătirile dc masacrare a oamenilor s-au făcut


totdeauna în numele lui Dumnezeu, sau al unei fiinţe
presirpuse superioare, pc care a scornit-o omenirea
în fantezia ci creatoare.
Vechii fenicieni oficiau un serviciu divin înainte
de a tăia gîtul unui prizonier, cu aceeaşi solemni­
tate cu care generaţiile mai noi, cu cîtcva mii de ani
mai tîrziu, aveau să-1 oficieze înainte de a porni la
război, pentru a-şi trece duşmanul prin foc şi sabie.
Canibalii din Guineea şi Polinczia, înainte de a-şi
mînca într-un cadru solemn prizonierii, sau oamenii
nefolositori, cum sînt misionarii, călătorii, agenţii
diferitelor firme comerciale, sau simplii curioşi, aduc
mai întîi jertfă zeilor lor, oficiind cele mai variate
ritualuri religioase. D a t fiind însă că la ci n-a pătruns
încă portul odăjdiilor, îşi împodobesc şoldurile cu
cununi confecţionate din penele pestriţe ale păsărilor
pădurii.

172
Sfînta inchiziţie, înainte de a-şi arde victimele,
oficia cea mai solemnă 9lujbă religioasă, sfînta litur­
ghie, cu cîntări.
La execuţiile răufăcătorilor nu lipsesc niciodată
preoţii, stingherind delicvenţii cu prezenţa lor.
în Prusia, sărmanul condamnat era condus la secure
de pastor, în Austria preotul catolic îl însoţea la
ştreang, în Franţa la ghilotină, în America tot preotul
îl aşază pe scaunul electric, în Spania pe fotoliul pe
care era sugrumat cu un aparat ingenios, iar în Rusia,
revoluţionarii erau duşi la moarte de un popă bărbos
ş.a.m.d.
Şi peste tot aveau faţă dc cel năpăstuit o atitudine
de care parcă ar fi voit să spună : „Ţie îţi taie capul
numai, tc spînzură, te sugrumă, ori bagă în tine
15 000 volţi, dar cît am cu dc suferit !"
Marele măcel al războiului mondial nu putea nici
el să înceapă fără o binecuvîntarc bisericească. Preo­
ţii militari, din toate armatele, se rugau şi oficiau
slujbe pentru victoria părţii a cărei'pîine o mîncau.
La execuţiile soldaţilor răzvrătiţi preotul era tot­
deauna prezent. La execuţiile legionarilor c e h i , de l

asemeni preotul n-a lipsit niciodată.


Nimic nu s-a schimbat din vremea cînd tîlharul
Vojtech -', poreclit „sfîntul", a pornit, cu paloşul în­
tr-o mînă şi cu crucea în cealaltă, să nimicească pe
slavii din Baltica.

' M e m b r i ai legiunilor cehe c a r e au l u p t a t î m p o t r i v a a u s t r i e ­


cilor.
• B a n d i t celebru. i

14 173
î n întreaga Europă oamenii mergeau ca vitele la
abator, spre care, în afara măcelarilor-împăraţi, regi,
preşedinţi şi alţi potentaţi şi voievozi, erau conduşi
şi de preoţii de toate credinţele care le dădeau bine-
cuvîntarca şi îi puneau să jure fals ca vor lupta pe
uscat, în aer şi pc mare etc.
Slujbele religioase din armată sc oficiau dc două
ori : prima dată înaintea plecării detaşamentelor
spre a-şi ocupa poziţiile pc front şi a doua oară în
imediata apropiere a frontului, în preajma dezlăn­
ţuirii măcelurilor.
îmi amintesc cum odată, în timpul unei astfel de
slujbe, un aeroplan inamic a aruncat asupra noastră o
bombă, care a căzut chiar pc altarul de campanie,
ncmailăsînd din preotul militar decît nişte zdrenţe
sîngcrîndc.
După această întîmplare, ziarele au scris despre
d ca despre un martir, în vreme cc avioanele noas­
tre Si făcură o manifestaţie asemănătoare preotului
din tabăra adversă.
N o i am făcut marc haz pc chestia asta şi pc crucea
provizorie, sub care erau îngropate rămăşiţele preo­
tului de campanie, apăru peste noapte următoarea
inscripţie funerară :

„Ce m-aftepta pe mine,


Te-ajunse si pe tine.
Cerul, cc l-ai făgăduit meren.
Căzu acum pe capul tău.
Si undc-ai etntat osanale,
Zac ciolanele tale."

171
2

Svcjk prepară un grog teribil, care întrecea chiar


şi grogurile vechilor mateloţi. Pînă şi piraţii din seco­
lul al optsprezecelea ar fi fost mulţumiţi bînd din
acest grog.
Preotul de campanie Otto Katz era entuziasmat.
— Unde ai învăţat să faci minunăţia asta ? în­
trebă el.
— Cu ani în urmă pe cînd hoinăream prin lume —
răspunse Svcjk — la Bremen, de la un marinar de­
pravat, care spunea că grogul trebuie să fie aşa de
tare, încît cel cc l-a băut, de cade cumva în mare, să
poată trece înot Canalul Mînccii. După un grog slab
tc-neci ca un căţeluş.
— După grogul ăsta, Svejkule, o să meargă slujba
strună — fu de părere preotul — şi mă gîndesc să
rostesc şi cîteva cuvinte de rămas bun. Slujba, în faţa
întregii trupe, nu e glumă ca slujba de la arestul
comenduirii sau ca predica pentru derbedeii dc acolo.
Aici trebuie să fii într-adevăr cu mintea trează. Al­
tar dc campanie avem. E demontabil, ediţie de bu­
zunar.
Maica ta Cristoase, Svejkule ! strigă el deodată,
apueîndu-sc de cap. Cc dobitoci sîntem ! Ştii unde
am ascuns altarul demontabil ? în canapeaua pe care
am vîndut-o.
— Nenorocire, domnule feldkurat, zise Svejk. 11
cunosc eu pe negustorul dc mobilă veche, ce-i drept,

14* 175
dar alaltăieri m-am întîlnit cu nevasta lui : c arestat
din pricina unui dulap dc furat, iar canapeaua noas­
tră c la un învăţător de la Vrsovice. Marc dandana
cu altarul ăsta ! Cel mai bine ar fi să bem grogul
şi să pornim în căutarea lui, pentru că, dacă nu mă
înşel, fără altar dc campanie nu sc poate ţine slujba.
— Adevărat, numai altarul ne mai lipseşte — zise
preotul îngîndurat — încolo totul c pregătit pe
cîmpul dc exerciţii. Tîmplarii au şi construit po-
dium-ul. Chivotul ni-1 împrumută dc la Bfcvnov. P o ­
tirul... ar trebui să-1 am pc al meu, dar unde o fi...
Căzu pc gînduri : „Să zicem că l-am pierdut...
I u.un cupa locotenentului Wittingcr, dc la regimentul
75. Cîndva, cu ani în urmă, a alergat la un concurs şi
a cîştigat-o pentru clubul «Sport-Favorit» ! E un bun
alergător. A făcut patruzeci kilometri, Viena-
Modling, într-o oră şi patruzeci şi opt dc minute, cel
puţin aşa sc laudă mereu. M-am înţeles încă de ieri
cu cl. Ce dobitoc sînt că las toate pînă în ultimul
moment! Dc cc, blegul dc mine, nu m-am uitat în
canapea ?"
Sub influenţa grogului, preparat după reţeta mari­
narului depravat din Bremen, începu să sc ocărască
singur, aplicîndu-şi cele mai variate nume de ani­
male.
— E timpul să mergem să căutăm altarul dc cam­
panie — îl îndemnă Svejk — că s-a luminat dc ziuă.
Să-mi pun numai uniforma şi să mai beau un grog.
In sfîrşit, porniră. în drum spre nevasta negusto­
rului de mobila vehe, preotul de campanie îi spuse

176
lui Svejk că în ajun cîştigasc mulţi bani la „binccu-
vîntarea Domnului" şi ca dacă va ieşi bine şi cu slujba
din ziua aceea, va putea să răscumpere pianul de la
casa de amanet.
Era ceva asemănător cu făgăduielile dc jertfă ale
paginilor.
D c la nevasta negustorului, trezită din somn, aflară
adresa învăţătorului de la Vrsovice, noul proprietar
al canapelei. Preotul de campanie fu foarte galant. O
ciupi de obraji şi o gîdilă sub bărbie.
O porniră spre Vrsovice pc jos, sfinţia sa simţind
nevoia să sc plimbe la aer curat, ca să-şi mai prime­
nească gîndurilc.
La VrSovice, în casa învăţătorului — un domn în
vîrstă şi evlavios — îi aşteptă o surpriză neplăcută.
Găsind altarul de campanie în canapea, bătrînul, în­
credinţat că întîmplarea era un semn dumnezeiesc, îl
dărui bisericii din Vrsovice, pentru sacristie, luîndu-şi
libertatea dc a scrie pc dosul altarului, următoarele :
„Dăruit intru cinstirea si lauda Domnului, de dom­
nul Kaialile, învăţător pensionar, în anul Domnu­
lui 1914". Surprins în izmene, învăţătorul se simţea
foarte stingherit.
Din convorbirea avută cu ol, reieşea că atribuise
descoperirii sale însemnătatea unei minuni şi porunci
dumnezeieşti. Cînd cumpărase canapeaua, un glas
lăuntric i-ar fi spus : „Uită-tc şi vezi cc e în cutia
acestui divan". Mai văzuse, zicea, în \is un înger,

177
care i-a poruncit ritos: „Deschide cutia canapelei I"
Şi el a ascultat porunca.
Cînd a văzut înăuntru altarul-miniatură, demonta-
bil-pliant, cu un loc anume pentru tabernacol, a în­
genuncheat în faţa canapelei şi s-a rugat fierbinte,
aducînd laudă Domnului, a socotit apoi drept o po­
runcă cerească să împodobească cu el biserica de la
Vrsovice.
— Păi nu prea aţi făcut bine, zise preotul de cam­
panie. D e vreme ce obiectul nu vă aparţinea, trebuia
să-1 predaţi poliţiei, nu unei afurisite de sacristii.
— Minunea asta vă .poate crea neplăceri, interveni
şi Svcjk. Dumneata ai cumpărat o canapea şi nu un
altar, care e trecut în inventarul armatei. Porunca
asta cerească poate să vă coste scump. N u trebuia să
daţi nimic îngerilor. U n ţăran de Ja Zhora a dezgro­
pat şi el cu plugul pe ogorul Iui un potir, provenit
din jefuirea unei sfinte biserici şi ascuns acolo, pen­
tru vremuri mai bune, cînd furtul va fi dat uitării. Şi
el a crezut că c vorba de o poruncă cerească, şi în
loc să topească potirul s-a dus cu cl la preot, zicînd
că vrea să-1 dăruiască bisericii. Domnul părinte şi-a
zis că ţăranul avea mustrări de cuget şi trimise după
primar. Primarul a chemat jandarmii, iar ţăranul ne­
vinovat a fost osîndit pentru furt de obiecte sfinte,
deoarece îndruga mereu ceva despre o minune. Incer-
cînd să sc apere a început să vorbească de un înger,
ba a mai amestecat-o în daravera asta şi pe Maica
Domnului, şi pînă la urmă s-a ales cu zece ani dc

178
pescărie. Cel mai bine aţ! face să mergeţi cu noi la
preot, ca să ne dea înapoi bunul armatei. Altarul de
campanie nu-i o pisica, sau o pereche dc ciorapi, pc
care lc puteţi dărui cui poftiţi.
Batrînul tremura din tot trupul şi în timp ce sc îm­
brăca îi clănţăneau dinţii :
— Credeţi-mă că cu n-am avut şi n-am urmărit
•ici un gînd rău. Am socotit că în urma acestei po­
runci cereşti, pot să împodobesc bisericuţa noastră
săracă de la Vrsovice.
— Pc socoteala armatei, sc înţelege, zise Svejk',
aspru şi apăsat. Mulţumesc lui Dumnezeu de aşa po­
runcă. Tot aşa s-a întîmplat şi cu unul Pivonka, din
ChotSbor, care, cînd i s-a încurcat mîna pc funia
•nci vaci străine, tot poruncă dumnezeiască credea
că e.
Aşa de mult sc zăpăcise bietul bătrîn de toata
vorbăria asta, încît nici nu mai încercă să sc dez­
vinovăţească. Sc căznea să se îmbrace cît mai re­
pede şi să descurce încurcătura.
Preotul de la Vrsovice dormea încă. Trezit de
larma de afară, începu să bombăne, crezînd, în
mahmureala lui, că era chemat la vreo împăr­
tăşanie.
— Să mă mai slăbească cu ultima împărtăşa­
nie, mormăi cl furios, în timp ce se îmbrăca fără
nici un chef. Ce oameni ! îşi amintesc de moarte
tocmai cînd ţi-e somnul mai dulce, ca pînă la
urmă să te mai ciorovăieşti cu ei pentru bani !

179
Sc întîlniră în tinda, cl, reprezentantul lui Dum­
nezeu printre catolicii civili dc la Vrsovice, şi cela­
lalt, reprezentantul pe pămînt al lui Dumnezeu, ata­
şat pc lîngă armată.
La urma-urmei era vorba dc o contestaţie între un
civil şi un militar.
Dacă preotul din Vrsovice susţinea că altarul dc
campanie n-avea ce căuta în canapea, preotul mi­
litar fu de părere că, în nici un caz, nu îşi avea
locul în sacristia unei biserici unde vin numai civili.
Svcjk interveni în discuţie arătînd că e uşor să îm­
bogăţeşti o biserică săracă, pc spinarea armatei. Cu-
vîntul „săracă" îl rosti între ghilimele.
în cele din urmă, intrară în sacristia bisericii şi
preotul le eliberă altarul de campanie, în schimbul
următoarei adeverinţe :

„Am primit altarul dc campanie, care printr-o în-


tîmplarc a ajuns în biserica din Vrsovice.
Preot militar: Otto Katz."

Faimosul altar era produsul unei firme evreieşti,


„Moritz Mahlcr", din Viena, care fabrica tot felul
dc obiecte şi odoare bisericeşti, ca mătănii, icoane ctc.
Altarul se compunea din trei părţi, cu o poleială
dc aur, vizibil falsă, ca şi gloria sfintei biserici.
Fără puţină fantezie ar fi fost greu să desluşeşti
ce anume voiau să reprezinte icoanele zugrăvite în
cele trei părţi. Un lucru însă c sigur, că era un altar

1R0
pc care la fel de bine l-ar fi putut folosi paginii dc
pc Zambczi, sau ş a m a n i i buriaţilor şi ai mongolilor.
1

Zugrăvit în culori ţipătoare, arăta dc departe c a


o tăblie multicoloră, din acelea pentru examinarea
daltoniştilor de la calea ferată.
0 singură figură atrăgea luarea-aminte : un fel
dc om despuiat, purtînd aureolă dc sfînt, cu trupul
verzui ca tîrtiţa unei gîşte care pute, în prima fază
de descompunere.
Nimeni nu-i făcea nici un rău acestui sfînt. D i m ­
potrivă, era străjuit de ambele păiţi de două făp­
turi înaripate, care trebuiau să închipuie îngerii. Spec­
tatorul avea însă impresia că sfîntul acela despuiat
urla, îngrozit de societatea în mijlocul căreia se află.
Îngerii păreau nişte dihănii din basme, ceva între o
pisică sălbatică, cu aripi, şi un monstru apocaliptic.
în faţa iui era o icoană, care voia să Înfăţişeze
sfînta treime. în ceea ce priveşte porumbiţa, luată în
linii mari, pictorul nu prea a avut cc să-i strice. Pic­
tase o pasăre oarecare, cc putea fi la fel dc bine şi
porumbiţă şi găinuşă dc rasă albă.
în schimb, Dumnezeu tatăl arăta ca un bandit
din vestul sălbatic, aşa cum c înfăţişat publicului în
pasionantele filme dc aventuri.
Fiul Domnului, dimpotrivă, era un bărbat tînăr,
vesel, cu o burtă respectabilă, acoperită cu ceva c c
semăna a chiloţi dc baie. Luat în întregime, făcea
1
Şaman — slujitor al ş a m a n i s m u l u i , cult al spiritelor, r ă s p î n -
d i t o d i n i o a r ă l i u n e l e t r i b u r i d i n Asia de n o r d şi c e n t r a l ă şi
c a r e sc n a i î n t i l n e ş t c la unele t r i b u r i din I n d o n c / i a , O c e a n i a ,
A m e r i c a şi A f r i c a .

t8l
impresia unui sportsman. Crucea, pe carc-o avea în
mîna, o ţinea cu eleganţa cu care sc ţine o rachetă
de tenis.
De departe, totul sc confunda într-o pată, care
făcea impresia unui tren ce intră în gară. în ceea ce
priveşte a treia icoană, era greu dc ghicit cc anume
voia să reprezinte.
Soldaţii sc certau întotdeauna, încereînd să dez­
lege şarada. Unul din ei recunoscu în ea un peisaj
din regiunea Sazava.
Sub icoană sc afla însă următoarea inscripţie :
„Ueilige Măria, Mutter Gottcs, erbarme unser" . l

în sfîrşit, Svejk reuşi să încarce cu bine altarul în


trăsură, apoi se urcă pe capra, lîngă birjar ; în spa­
tele lui, preotul îşi întinse comod picioarele peste
sfînta treime.
Svejk tăifăsuia cu birjarul despre militari.
Birjarul era răzvrătit. Făcea tot felul de reflecţii
cu privire la victoriile armatelor austriece, ca dc
pildă : „Aţi turtit fesul în Serbia" şi altele asemănă­
toare. Cînd ajunseră la rohatca tîrgului, vameşul îi
întrebă cc anume transportă.
Svcjk răspunse :
— Sfînta treime, Sfînta fecioară şi jcldkuratul.
In acest timp, pe cîmpul de exerciţii, companiile,
gata de marş, aşteptau cu nerăbdare. Mai avură
însă dc aşteptat, pentru că Svejk şi jcldkuratul tre­
bui ră să treacă şi pc la locotenentul Wittinger, după

1
S f i n ţ i fecioară M ă r i a , M a i c a D o m n u l u i , îndură-tc dc n o i
fjeaD.).
UJ2
cupa sportivă, apoi la mănăstirea Brcvnov, după
chivot, artofor şi altele trebuincioase sfintei slujbe,
inclusiv o sticlă dc vin. Se vede cît de colo că nu c
aşa de simplu să oficiezi slujba religioasă în armată.
— Toate le facem dc mîntuială, zise Svcjk birja­
rului.
Şi avea dreptate, căci ajungînd pe cîmpul de exer­
ciţii, lîngă podium-ul cu pereţii laterali dc seîndură
şi cu o masă, pe care trebuia instalat altarul de cam­
panie, preotul îşi aminti că uitase dc ministrant.
Oficiul de ministrant i-1 făcea întotdeauna un in­
fanterist, care preferase însă să fie mutat la telefon
şi acum era plecat pe front.
— N u face nimic, domnule Jeldkurat — zise Svejk
— pot şi eu să-i ţiu locul.
— Dar tc pricepi r
— N - a m făcut-o niciodată — recunoscu Svcjk —
dar de ce n-aş încerca ? Acum e război şi în război
oamenii fac treburi la care nici n-ar fi visat altădată.
Un fleac de „ct cum spiritu tuo" la „dominus vobis-
cum* al dumneavoastră, oi fi eu în stare să-i trag.
Şi apoi socot că nu c aşa dc mare scofală să mă în-
vîrtesc în jurul dumneavoastră cum sc învîrte pisica
în jurul mămăligii fierbinţi. Şi să vă spăl mîinile şi
să vă torn vinişor din cănite...
— Bine — încuviinţă jcldkuratul — dar mie să
nu-mi torni apă. Mai bine toarnă de pc acum vin şi
în celelalte căni. D e altfel, o să-ţi dau eu de veste la
timp, cînd să treci la stînga, cînd la dreapta. Dacă
fluier încet, o data, înseamnă la dreapta, dc două ori,

IR
l.i stînga. Şi nici cu cartea de rugăciuni nu-i nevoie
să te oboseşti prea mult. Restu-i o jucărie. N u cumva
ai trac ?
— Mie nu mi-e frică dc nimic, domnule fcldkur.it,
nici să fac pc ministrantul.
Şi într-adevăr, preotul a avut dreptate cînd a spus
că „restu-i o jucărie".
Lucrurile au mers strună.
Cuvintarea fcldkuratttlui a fost scurtă :
— Soldaţi ! Ne-am adunat aci, ca înainte de a
pomi pe cîmpul dc luptă să ne înălţăm inimile către
Dumnezeu, ca să nc dăruiască izbînda şi să ne ţie
sănătoşi. N u vreau să vă ţin mult cu vorba. Vă do­
resc numai bine.
— Rubt ! strigă bătrînul colonel, din aripa stîngă
1

a coloanei.
Slujbei religioase de campanie i se zice „dc cam­
panie" pentru că c supusă aceloraşi legi, ca şi tac­
tica pe cîmpul dc bătălie. î n timpul manevrelor în­
delungate dc pc vremea războiului de treizeci dc ani,
slujbele religioase de campanie erau şi ele nespus de
lungi.
In acord cu tactica modernă, cînd mişcările dc
trupe se fac cu repeziciune şi operativitate, slujba
religioasă de campanie trebuie să sc supună aceluiaşi
ritm.
Slujba din acea zi a ţinut exact zece minute şi cei
care au stat în preajma preotului s-au mirat grozav
auzindu-1 fluierînd în timpul slujbei.
' Pc loc r e p a u s ! ( G e r m . )

184
Svcjk răspundea cu precizie la semnale. Trecea
cînd în dreapta altarului, cînd în stînga şi nu spunea
altceva decît : „Et cum spiritu tuo".
Toată ceremonia evoca un dans indian în jurul
pietrei dc sacrificiu, i v i n d darul binefăcător dc a
risipi monotonia cîmpului dc exerciţiu, searbăd şi
prăfuit, cu aleea de pruni la orizont şi cu latrinele
al căror miros înlocuia miroazna mistică a cădelni­
ţelor din bisericile gotice.
Petreceau cu toţii dc minune. Ofiţerii, în jurul co­
lonelului, îşi povesteau anecdote şi astfel totul se
desfăşură în cea mai perfectă ordine. Ici-colo sc au­
zea printre soldaţi : „Dă-mi şi mic un fum".
Şi norişorii albaştri ai fumului dc tutun se înăl­
ţau încetişor spre cer ca fumul jertfei. Fumau cu
toţii dc la mic la marc, văzînd că şi domnul colonel
îşi aprinsese ţigara.
în sfîrşit se auzi comanda : Zum Gcbct!' Cît ai
bate din palme sc stîrni un vîrtcj de pulbere şi caerul
dc uniforme cenuşii îngenunchic în faţa cupei locote­
nentului Wittinger, cucerită pentru apărarea culorilor
clubului „Favorit Sport", în cursa Viena-Modling.
Cupa era plină şi aprecierea unanimă a celor pre­
zenţi la manipulaţiilc preotului de campanie, care
începuse să circule printre şirurile de ostaşi, fu expri­
mată prin cuvintele : „Da bine mai ştie să sugă !"
Această operaţie fu repetată dc două ori. Apoi sc
auzi toc-O dată : „Pentru rugăciune". Fanfara intona
1
Pentru rugăciune ! (Germ.)

185
grav : „Ţine-ne Doamne" *, după care urmă încolo-
narca şi plecarea.
— Strînge catrafusele astea — îi porunci preotul
de campanie lui Svejk, arătînd spre altarul de cam­
panie — să le putem duce înapoi, de unde le-am
luat !
Porniră din nou cu birjarul lor şi restituiră toate,
cinstit, afară de sticla cu vin sfinţit.
Ajungînd în sfîrşit acasă, după cc-1 trimiseră pe
nenorocitul de birjar la comandament, ca să-şi înca­
seze drepturile ce i se cuveneau pentru diversele
curse, Svejk se adresă preotului de campanie :
— Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat ; nu
vă supăraţi că vă întreb : ministrantul trebuie să fie
numaidecît de aceeaşi religie cu cel care oficiază ?
— Fireşte — răspunse preotul — altminteri slujba
nu c valabilă.
— Atunci să ştiţi, domnule jeldkurat, că s-a făcut
o marc greşeală, zise Svejk. Eu n-am religie. Mare
ghinionist mai sînt !
Feldkuralul se uită la Svejk, tăcu un timp, îl bătu
apoi pc umăr şi zise :
— Bea vinul sfinţit, care a mai rămas în sticlă şi
închipuieşte-ţi că tc-ai întors în sînul bisericii.

Imnul austriac.
xir
CONTROVERSA RELIGIOASA

Sc întîmpla ca Svcjk să nu-1 vadă zile întregi pe


duhovnicul sufletelor militare. Preotul dc campanie
îşi împărţea timpul între datorie şi desfrîu şi pc acasă
dădea foarte rar, murdar, nespălat, ca un cotoi în căl­
duri, carc-şi face explorările amoroase pc acoperişuri.
Cînd venea pe acasă şi avea chef de vorbă, obiş­
nuia, înainte de a adormi, să stea la taifas cu Svcjk
despre tot soiul de idealuri înălţătoare, despre avînt,
despre plăcerile spirituale.
Uneori încerca să sc exprime în versuri, citind din
Hei ne.
Svcjk avu cinstea să mai oficieze o dată cu preotul
dc campanie slujba religioasă la un detaşament dc
pionieri săpători, unde din greşeală mai fusese invi­
tat un preot militar, un fost catihet, om cu mare
frică dc Dumnezeu, care a rămas perplex cînd cole­
gul său îi oferi o dusei dc coniac, din bidonul lui
Svcjk, pc care acesta obişnuia să-1 poarte totdeauna
cu cl la astfel dc solemnităţi.

187
— E o marca bună, îl îndemnă fcldkuratul Otto
Katz. Bea o leacă şi du-tc acasă. De rest am cu grijă,
simt nevoia să stau sub cerul liber, mă cam doare
capul azi.
Preacuviosul preot militar plecă, clătinînd din cap,
iar Katz se achită, ca totdeauna, în mod strălucit, de
misiunea lui.
D e data aceasta sîngclc Domnului sc transformă în
şpriţ şi predica fu mai lungă, dat fiind că din trei în
trei cuvinte adăuga cîte un : „şi aşa mai departe"
sau „de bună seamă".
— Ostaşi, astăzi veţi pleca pc front, şi aşa mai
departe, I.ndrcptaţi-vă acum gîndurilc spre Dumne­
zeu, şi aşa mai departe, de bună seamă. N u puteţi
şti, dc bună seamă, ce se va întîmpla cu voi şi aşa
mai departe...
Şi tot aşa, tuna într-una de la altar : „Şi aşa mai
departe" şi „de bună seamă", altcmînd cu Dumne­
zeu şi cu toţi sfinţii.
în înflăcărarea şi avîntul său oratoric, fcldkunitul
îl evocă şi pe prinţul Eugen de Savoia ca pe un sfînt
carc-i va ocroti în vreme ce ei vor construi poduri
peste rîuri.
Slujba religioasă sc sfîrşi, fără nici un incident,
plăcută şi distractivă. Săpătorii se desfătascră de mi­
nune.
La înapoiere, conductorul nu voi să-i lase în tram­
vai cu altarul demontabil.
— Cînd ţi-oi trage una în cap cu sfîntul ăsta !
îl ameninţă Svejk pc conductor.

188
Ajungînd în sfîrşit cu bine acasă, constatară că
pierduseră undeva, pe drum, tabernacolul.
— N u face nimic, observă Svejk. Primii creştini
au slujit sfînta liturghie şi fără tabernacol. Dacii
am da şfară în ţară, cinstitul aducător ar cere de
bună seamă răsplată. Să fi fost bani, poate că nu
s-ar fi găsit nici un aducător cinstit, cu toate că oa­
meni din ăştia mai sînt. La noi, la Budejovice a fost
la regiment un soldat, un dobitoc cumsecade, care
într-o zi a găsit pe stradă şase sute dc coroane pc
care le-a predat la poliţie. în gazete s-a scris despre
el că e om cinstit. Şi aşa a ajuns de batjocura lumii.
Nimeni nu mai sta de vorbă cu cl, toţi îi ziceau :
„Tîmpitule, cum ai putut să faci o prostie ca asta ?
Dacă mai ai un pic de onoare în tine, ar trebui să
te usture pînă la moarte !" Era în vorbă cu o fată
şi ea n-a mai vrut să ştie de cl. Cînd a venit acasă,
în concediu, şi s-a dus să asculte muzică, prietenii
l-au dat afară din cîrciumă. Sărmanul de el, a pus-o
la inimă, s-a îmbolnăvit de inimă rea şi pînă la urmă
s-a aruncat înaintea trenului. Altă dată, tot aşa, un
croitor de pe strada noastră a găsit un inel dc aur.
Oamenii l-au sfătuit de bine, să nu-1 ducă la poliţie,
cl însă, încăpăţînat, nu i-a ascultat. L-au primit cu­
viincios, aşa cum nu se obişnuieşte la poliţie, mai
ales că, ziceau, fusese anunţată pierderea unui inel
de aur cu briliant ; pe urmă, însă, uitîndu-se la pia­
tră, i-au spus : „D-apoi bine, omule, asta-i sticlă,
nu briliant. Cît ţi s-a dat pentru briliant ? Am mai
văzut noi cinstiţi dc ăştia, de felul dumitale." Pînă

15 — Soldatul Svcjk, voi. I 189


la urmă s-au lămurit că mai pierduse unul un inel
dc aur, cu un briliant fals, o amintire dc familie, zi­
cea, dar croitorul a stat închis trei zile, pentru că,
în enervarea lui, şi-a permis să insulte gardianul. A
căpătat răsplata legală dc zece la sută, o coroană şi
douăzeci helcri, ciurucul găsit valorînd douăsprezece
coroane. A aruncat recompensa legală în faţa păgu­
başului care l-a dat în judecată pentru atentat la
onoare şi croitorul s-a mai ales şi cu zece coroane
amendă. După asta, spunea cui voia s-asculte că omul
cinstit nu merită decît douăzeci şi cinci la spate, că
trebuie bătut la sînge şi tăiat în bucăţele în piaţa
publică, ca să fie pildă şi să nu mai facă şi alţii ca
cl. Eu cred că tabernacolul nostru nu ni-1 mai aduce
nimeni înapoi, măcar ca arc pe dos stampila regi­
mentului, pentru că nimeni nu vrea să aibă de-a
face cu efecte militare. Decît să intre cumva în bu­
cluc, mai bine îl aruncă-n gîrlâ. Ieri, la circiuma ,,La
cununa dc aur", am stat de vorbă cu unul de la
ţară, un om de cincizeci şi şase de ani, care se du­
cea la prefectură, la N o v ă Paka, să întrebe de ce
i-au rechiziţionat căruţa. La întoarcere, după cc l-au
luat la goană, s-a oprit să caşte gura la un convoi
militar, care staţiona în piaţă. Un tînăr l-a rugat
să vadă niţel dc cai că vine numaidecît. Zicea că
duce provizii de conserve pentru armată. Şi dus a
fost. Cînd s-a urnit convoiul, l-au silit să meargă
cu ei şi a ajuns tocmai în Ungaria, unde a rugat şi
el pe cineva să-i vadă dc căruţă şi numai aşa a scă­
pat, altfel îl tîrau pînă în Serbia. S-a întors hutu-

190
tui dc tot şi zicea că nu mai vrea să aibă de-a face
cu cele militare cîte zilişoarc mai are.
Seara, primiră vizita preacuviosului preot de cam­
panie, care dimineaţa voise să oficieze împreună cu
ei slujba religioasă pentru detaşamentul de pionicri-
săpatori. Era un fanatic, care îşi băgase-n cap să-i
aducă pc toţi pc căile Domnului. Pe vremea cînd fu­
sese catihet, insufla copiilor sentimentul religios fo­
losind ca argument suprem bătaia, şi dînd astfel pri­
lej diferitelor gazete să publice din cînd în cînd des­
pre el scurte note intitulate : Catihetul bruta, Un
catihet bătăuş ctc. Era încredinţat că pentru copii,
nuiaua e scula cea mai de preţ întru învăţul cate­
hismului.
Era schilod de un picior, în urma unei vizite făcute
dc tatăl unui elev, pc care prcacuviosul îl cîrpise
zdravăn pentru că îşi manifestase anumite îndoieli
în ceea cc priveşte sfînta treime. Ii trăsese trei palme :
în numele tatălui, prima, a fiului, a doua, şi a sfîntu-
lui duh, a treia.
Acum venea să-1 readucă pc calea cea dreaptă pc
colegul său Katz, să-i deschidă sufletul. începu fă-
cînd următoarea observaţie :
— Sînt mirat că la dumneata nu văd nici un cru­
cifix. Mă întreb undc-ţi citeşti breviarul ? Nici o
icoană de sfinţi nu împodobeşte pereţii odăii dumi-
talc. Cc ai acolo, deasupra patului ?
Katz zîmbi :
— Asta-i Suzana în baie, iar femeia goală, de
sub ca, o veche cunoştinţă a mea. în dreapta, e o

15* 191
stampă japoneză, reprezentînd împreunarea dintre o
geishă şi un bătrîn samurai. U n lucru foarte origi­
nal, nu ? Breviarul îl ţin în bucătărie. Svcjkule —
aclu-1 încoace şi dcschidc-1 Ia pagina a treia.
Svejk ieşi ; din bucătărie sc auziră una după alta
trei pocnituri.
Prcacuviosul părinte rămase încremenit : pe masă
îşi făcură apariţia trei sticle dc vin destupate.
— E un vin uşor, de liturghie, domnule coleg —
zise Katz — de calitate foarte bună, riesling. Aduce
la gust cu vinul de Mosellc.
1

— Nu beau, răspunse cu dîrzcnie prcacuviosul,


cu am venit la dumneata să-ţi vorbesc din inimă,
sa-ţi deschid sufletul.
— Tocmai dc aceea o să ţi sc usuce gîtlejul, dom­
nule coleg, zise Katz. Bea, că cu te ascult. Sînt un
om foarte răbdător şi ştiu să ascult părerile altora.
Evlaviosul preot bău puţin şi holbă ochii.
— Bun vin, al dracului, nu-i aşa, domnule coleg ?
Fanaticul răspunse aspru :
— Bag dc scamă că dumneata drăcuieşti.
— Obişnuinţa, răspunse Katz. Uneori mi sc în-
tîmplă să blestem. Svcjk — mai toarnă-i un pahar
domnului părinte. Te pot asigura că înjur şi de dum­
nezei, dc văzduh şi de grijanie. Sînt convins că după
ce vei fi slujit cît mine în armată, ai să începi şi
dumneata să sudui. Nu e chiar atît dc greu, şi BOţlă,
duhovnicilor, ne sînt foarte, foarte familiare cuvin­
tele : cer, Dumnezeu, cruce şi preasfinţi. Sună aşa

192
de* frumos, şi cine altul lc rosteşte mai bine ca
noi, specialiştii ? Hai, bea, colega !...
Maşinal fostul catihet mai trase o înghiţitură. Sc
vedea că vrea să spună ceva, dar nu izbutea. îşi
adună gîndurile.
— Capul sus, domnule coleg — continuă Katz —
nu sta aşa de plouat, de parc-ar fi să te spînzurc
peste cinci minute. Am auzit despre dumneata că
odată, într-o vineri, ai mîncat din greşeală, la restau­
rant, cotlet dc porc, crczînd că era joi, şi că la clo­
set ţi-ai băgat degetul în gît ca să-1 dai afară, încre­
dinţat fiind că Dumnezeu te va pedepsi. Eu mănînc
tara frică în timpul postului şi iadul nu mă-nspăi-
mîntă. Pardon, beţi, vă rog. Aşa-i că acum te simţi
mai bine ? Sau poate că dumneata ai o concepţie
înaintată despre iad şi mergi cu spiritul vremii şi
cu reformiştii ? Adică în locul cazanelor obişnuite cu
pucioasă pentru bieţii păcătoşi, vezi vase papiniane,
cazane cu marc presiune ? Păcătoşii sînt prăjiţi în
margarina, fripţi pe grătare cu curent electric, mi­
lioane dc ani în şir trec peste ci maşini de bătătorit
şoselele, iar de scîrţîitul dinţilor se îngrijesc dentiştii
cu instrumente speciale ; gemetele sînt înregistrate
pe plăci dc gramafon, iar discurile sc trimit apoi în
rai spre a-i înveseli pe cei drepţi. în rai funcţionează
pulverizatoare cu apă de Colonia iar filarmonica
execută numai B r a h m s de ţi sc urăşte, aşa că pînă
1

1
Johanncs Brabms ( 1 8 3 3 — 1 8 9 7 ) , c o m p o z i t o r , pianist ţi d i r i ­
jor g e r m a n stabilit la Viena, u n d e şi-a d e s f ă ş u r a t a c t i v i t a t e a
m u z i c a l ă . U n u l d i n t r e cei m a i d e s e a m ă simfonisti după
Beethoven.

193
la urma ajungi să preferi iadul sau purgatoriul. î n ­
gerii au în bucile şezutului elice dc aeroplan, ca să
nu-şi obosească prea mult aripioarele. Hai, bea, dom­
nule coleg ; Svcjkule, toarnă-i coniac, am impresia
că domnul părinte nu se simte bine.
După cc-şi veni în fire, cuviosul prelat murmură :
— Religia e o chestiune de raţionament. Cine nu
crede în existenţa sfintei treimi...
— Svcjkule — îl întrerupse Katz — mai toarnă
un coniac domnului jeldkurat, ca să-şi vie în fire.
Şi spune-i şi dumneata ceva, Svcjk...
— Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat —
începu Svejk — că nu demult, la Vlasim, a fost un
paroh care, după cc i-a fugit bătrîna menajeră, luîn-
du-i averea şi băiatul, avea o servitoare cu ziua. Pa­
rohul ăsta s-a apucat la bătrîncţe să-1 studieze pe
sfîntul Augustin, despre care se zice că stă printre
sfinţii părinţi, şi acolo a citit că cel ce crede în an­
tipozi va fi blestemat. Şi-a chemat slujnica şi i-a
s p u s : „Ascultă, dumneata mi-ai spus odată că ai un
fecior lăcătuş, şi că-i plecat în Australia. Asta î n ­
seamnă că se află la antipozi, şi sfîntul Augustin
porunceşte ca toţi acei care cred în antipozi să fie
blestemaţi". „Sfinţia ta — sc tîngui femeia — fe­
ciorul meu îmi trimite din Australia scrisori şi bani".
„Astca-s năluciri diavoleşti, îi răspunse domnul paroh;
după sfîntul Augustin, nu există nici o Australie, as-
ta-i ispita anticristului." în duminica următoare o
afurisi în biserică şi strigă în gura marc că nu există
nici o Australie. Din biserică l-au dus de-a dreptul

1 9 4
la balamuc. Sînt ci mai mulţi care şi-ar avea locul
acolo. La mănăstirea Ursulinelor se află o sticluţă cu
lapte din care sfînta fecioară l-a alăptat pc Isus, iar
la orfelinatul dc la Benesov, cînd li s-a dat să bea apă
dc la Lourdcs \ bieţii orfani s-au ales cu o cufurcalâ
cum nu s-a mai pomenit.
Preacrcdinciosului preot de campanie i sc făcu ne­
gru înaintea ochilor şi nu-şi veni în fire decît după
cc mai trase o duşcă dc coniac, care i sc sui la cap.
Clipind din ochi îl întrebă pe Katz :
— Dumneata nu crezi în cinstea fără dc prihană
a preasfintei născătoare Măria ? N u crezi că degetul
sfîntului Ioan Botezătorul, care se păstrează la călu­
gării piarişti, c autentic ? Şi în general, dumneata nu
crezi în Dumnezeu ? Dacă nu crezi, de cc eşti preot
militar ?
— Domnule coleg — răspunse Katz, bătîndu-1 fa­
miliar pe spate — atîta vreme cît statul va găsi dc
cuviinţă că soldaţii care pleacă să moară pc cîmpul
de bătălie au nevoie dc binecuvîntarca lui Dumnezeu,
profesia dc preot militar este o profesie onorabilă şi
care nu cere multă osteneală. în ceea cc mă priveşte,
am preferat-o alergării pc cîmpul de instrucţie şi
manevrelor. Pe vremea aceea primeam ordine de la
superior, pc cînd azi fac ce vreau. Reprezint pe ci­
neva, care nu există, şi eu însumi joc rolul lui Dum­
nezeu. Dacă nu vreau să-i iert cuiva păcatele, nu i le

_ Localitate în F r a n ţ a , vestită prin existenţa unui izvor


1
aşa-
zis f ă c ă t o r d e m i n u n i , c u n o s c u t d i n 1858.

195
iert, chiar daca mă roagă în genunchi. D c altfel,
tîmpiţi de ăştia nici nu sc prea găsesc.
— Eu îl iubesc pc Dumnezeu — interveni prea-
crcdinciosul preot de campanie, care începuse să su­
ghiţă — grozav de mult îl iubesc. Daţi-mi puţin vin.
Eu îl preţuiesc pc Dumnezeu, continuă el apoi. îl pre­
ţuiesc şi-1 cinstesc. Pc nimeni nu preţuiesc mai presus
de dînsul.
L o \ i cu pumnul în masă dc săriră sticlele în s u s :
— Dumnezeu este o fiinţă înălţătoare, ceva supra-
pămîntcsc. EI este cinstit în lucrările sale. E o apa­
riţie strălucitoare, ca lumina soarelui, nu, nu, asta nu
mi-o poate scoate nimeni din cap. Şi pc sfîntul Iosif
îl preţuiesc, pc toţi sfinţii îi preţuiesc în afară de
sfîntul Scrapion. Urît nume arc I
— Ar trebui sa ceară schimbarea numelui, observă
Svejk.
— Mi-e dragă sfînta Ludmila ; şi sfîntul Bernard
— continuă fostul catihet — care a mîntuit mulţi pe­
lerini la St. Gotthard. Poartă atînvua de gît o sticlă
de coniac şi-i caută pe cei înzăpeziţi.
Discuţia luă apoi altă întorsătură. Prcacuviosul
preot de campanie începu să vorbească aiurea :
— Eu îi cinstesc pc Inocenţi. Sărbătoarea lor este
la 28 decembrie ; pc Irod îl urăsc... Cînd găina
doarme, nu poţi avea oua proaspete...
Sc porni pe rîs cu hohote şi începu să eînte :
„Sfinte dumnezeule, sfinte tare..."
Sc întrerupse repede, însă, şi adresîndu-sc lui Katz
îl întrebă tăios :

IOC
— N u ştii că la 15 august este înălţarea Maicii
Domnului ?
Petrecerea era în toi. Se iviră şi alte sticle şi din
cînd în cînd sc auzea glasul lui Katz :
— Spunc-mi că nu crezi în Dumnezeu, dacă nu,
nu-ţi mai torn.
S-ar fi putut crede că se reîntorseseră vremurile
dc persecuţie ale primilor creştini. Fostul catihet cînta
un eîntec pc care odinioară îl cîntau martirii din are­
nele romane, şi urla :
— Cred în Dumnezeu, nu mă lepăd de cl. Ţ i -
nc-ţi vinul tău ! Pot şi cu trimite să-mi aducă.
în cele din urmă îl culcară în pat. înainte de a
adormi, mai declară ridicînd dreapta în semn dc
jurămînt :
— Cred în Dumnezeu tatăl, în fiul şi în sfîn­
tul duh. Aduceţi-mi breviarul.
Svejk îi puse în mînă o carte aflată pc masa dc
noapte, şi aşa se făcu că prcacuviosul preot dc cam­
panie adormi cu Decameronul lui Iloccaccio în mînă.
XIII

SVEJK SE D U C E SA ÎMPĂRTĂŞEASCĂ

Preotul de campanie Otto Katz şedea dus pc gîn-


duri, aplecat asupra circularei cu care se întorsese
de la cazarmă. Era o decizie a Ministerului de
Război :
„Ministerul de Război suspenda pe tot timpul răz­
boiului dispoziţiile în vigoare cu privire la admi­
nistrarea ultimei împărtăşanii a ostaşilor şi stabileşte
următoarele reguli pentru duhovnicii militari:
1. Pe front, ultima împărtăşanie se suspendă.
2. Se interzice bolnavilor în stare grava şi răni­
ţilor să plece în spatele frontului, pentru ultima
împărtăşanie. Preoţii militari au datoria să predea
imediat astfel de oameni tribunalelor militare res­
pective pentru a fi urmăriţi mai departe.
3. în spitalele utilitare din interior, ultima îm­
părtăşanie poate fi oficiată în masă, pe baza avizu­
lui medicilor militari, în măsura în care aceasta nu
va stingheri buna funcţionare a instituţiei militare
respective.

103
4. In cazuri excepţionale, comandamentul spita­
lelor militare din interior poate autoriza anumite
persoane să primească individual ultima ungere cu
sfîntul mir.
J. Preoţii militari sînt datori, la invitaţia coman­
damentului spitalelor militare, să acorde ultima îm­
părtăşanie celor propuşi de comandament."

Fcldkuratul mai citi încă o dată ordinul prin care


i sc făcea cunoscut că, a doua zi, trebuia să sc ducă
la spitalul militar din Piaţa Carol spre a administra
celor grav răniţi sfintele taine.
— Ascultă, Svejk — striga fcldkuratul — asta-i
curată porcărie, ce zici ? Parcă eu aş fi singurul preot
militar din toată P r a g a ! D e ce hu-1 trimit acolo
pc părintele ăla credincios care a dormit deunăzi
la noi ? Cică să mergem să administrăm sfintele taine
în Piaţa Carol. Am şi uitat cum sc face.
— Foarte simplu, domnule feldkurat. Sa cumpă­
răm un catehism ; trebuie să scrie acolo, zise Svcjk.
Ştiţi, ăsta c pentru pastorii duhovniceşti ca şi o că­
lăuză pentru străini. La mănăstirea din Emausy era
un ajutor de grădinar care vrînd să intre în cinul
monahicesc şi rîvnind sutana pentru a-şi mai cruţa
veşmintele, a trebuit să-şi cumpere un catehism dc
unde aflat-a el c u m se f a c e s f î n t a cruce, cine a fost
singur-feritul de păcatul strămoşesc, ce va să zică
să ai cugetul curat şi alte alea. După care, vînzînd
el pe furiş, din grădina mănăstirii, jumătate din re­
colta de castraveţi, a fost silit să părăsească sfîntul

199
lăcaş, ruşinat foarte. Cînd l-am întîlnit mi-a spus :
„Castraveţi mă tăia capul să vînd şi fără catehism".
Cînd Svcjk aduse catehismul, preotul dc campa­
nie exclamă :
— Ia te uită, împărtăşania cea mai de pc urmă
poate fi administrată numai dc preot şi numai cu
untdelemn sfinţit dc un spiscop. Aşa că să ştii Svcj­
kule, dumneata nu poţi da ultima împărtăşanie. Ia
citeşte-mi cum sc dă !
Svejk se apucă să citească :
— Preotul unge cu ulei sfinţit bolnavul şi diferi­
tele organe ale simţurilor, rostind în acelaşi timp
următoarea rugăciune : „Fie ca prin această sfîntă
împărtăşanie şi prin îndurarea lui, să-ţi ierte D u m ­
nezeu tot cc ai păcătuit cu văzul, cu auzul, cu mi­
rosul, cu gustul, cu graiul, cu pipăitul şi cu umble­
tul".
— Mult aş da să ştiu, Svcjkule — îl întrerupse
părintele — cum poate păcătui bietul om cu pipăitul,
că nu pricep ; poţi să mă lămureşti ?
— Păi, se poate, domnule jeldkurat! De pildă,
cînd pipăie prin buzunarul altuia, sau la bal, cînd
dansează... ştiţi bine şi dumneavoastră cum e pe
acolo !
— Dar cu umbletul, Svcjk ?
— Cînd face pe şchiopul anume, ca să li sc facă
oamenilor milă dc cl.
— Dar cu mirosul ?
— Cînd nu-i place vreun miros urît.
— Dar cu gustul, Svejk ?

2 0 0
— Cînd arc poftă dc... cineva.
— Dar cu graiul ?
— Graiul merge mînă în mîna cu auzul, domnule
fcldkurat. Cînd unul bate cîmpii prea mult şi altul
îl ascultă.
După aceste consideraţiuni filozofice, preotul dc
campanie încetă cu întrebările şi zise :
— N e trebuie, deci, untdelemn sfinţit de episcop.
Ţine zece coroane şi du-te dc cumpăra o sticla. La
intendenţa militară cu siguranţă că nu se află aşa
ceva.
Aşadar, Svcjk porni la drum în căutarea uleiului
sfinţit dc episcop şi se încredinţa că c o treabă mai
anevoioasă chiar decît ar fi fost să caute apa vie
din basmele Bozenei Nemcovâ.
Intrase în cîteva drogherii, dar nu apuca să spună :
„Daţi-mi, vă rog, o sticluţă cu ulei sfinţit de epis­
cop", că cei de faţă ori izbucneau în hohote de rîs,
ori sc ascundeau înspăimîntaţi sub tejghea, în vreme
cc Svcjk îşi lua o înfăţişare cît sc poate de gravii.
Se gîndi, în cele din urmă, să-şi încerce norocul
la farmacii. La prima farmacie au pus laborantul sa-I
dea afară. La a doua au vrut să telefoneze la pos­
tul dc prim-ajutor, iar la a treia dirigintele îi spuse
că firma Polak, din strada Lunga, o prăvălie cu
lacuri şi uleiuri, arc, fără îndoială, în depozit, ule­
iul cerut.
Firma Polak, din strada Lungă, era într-adevăr
o firmă dibace. N u lăsa nici un muşteriu să plece
ncservit conştiincios. Dacă cerea balsam dc Copaiva,

201
îi umplea sticla cu terebentină si omul pleca mul­
ţumit.
Cînd intră Svejk să ceară de zece coroane ulei
sfinţit de episcop, stapînul sc adresă vînzătorului :
— Fii bun, domnule Tauchcn şi toarnă un litru
dc ulei de eînepă, numărul 3.
Şi vînzătorul, înfăşurînd sticla în hîrtie, îi zise lui
Svejk pc un ton strict profesional :
— E de prima calitate ; dacă aveţi nevoie dc pen­
sule, lac, vopsele, poftiţi la noi. O să fiţi bine ser­
vit.
In acest timp, preotul de campanie repeta din ca­
tehism ceea ce nu băgase în cap, pc vremuri, la se­
minar, îi plăceau grozav anumite fraze întru totul
desfătătoare, la citirea cărora rîdea cu poftă : „ N u ­
mele de «ultimă numire» vine dc acolo că aceasta
este de obicei cea din urmă din toate sfintele ungeri
pe care biserica le dă omului".
Sau : „Ultima împărtăşanie o poate primi orice
creştin catolic, care s-a îmbolnăvit grav dar şi-a re­
venit în fire".
„Bolnavul trebuie să fie mirult, dacă sc poate, îna­
inte de a-şi pierde cunoştinţa."
Apoi sosi o ordonanţă care aduse o scrisoare prin
care i se făcea cunoscut fcldknratului că a doua zi,
la oficierea împărtăşaniei la spital, vor asista şi cî-
teva reprezentante ale „Uniunii doamnelor din nobi­
lime pentru educaţia religioasă a soldaţilor".
Această „Uniune" era alcătuită din babe isterice,
care împărţeau soldaţilor, prin spitale, icoane sfin-
ţitc şi poveşti despre soldatul catolic carc-şi da viaţa
pentru maiestatea sa împăratul. Poveştile acestea
erau ilustrate cu o fotografie în culori, înfâţişînd
cîmpul de bătălie. Peste tot zac cadavre şi hoituri
dc cai, care de muniţii răsturnate şi tunuri cu afetul
în sus. La orizont arde un sat, explodează şrapnele
şi In primul plan se vede un soldat murind, cu un
picior retezat. Un înger se apleacă asupra-i şi îi î n ­
tinde o cunună, cu următoarea inscripţie pc panglică :
„Chiar astăzi te voi duce în rai". Şi muribundul zîm-
beşte fericit, dc parcă i-ar fi adus îngheţată.
După ce citi cuprinsul scrisorii, O t t o Katz scuipă
scîrbit şi îşi zise în sinea lui : „Mîinc iar mă aş­
teaptă o zi grea !"
Cunoştea cl bine clica asta — cum îi zicea el —
de la biserica Sf. Ignat, unde cu ani în urmă ţinuse
predici pentru ostaşi. Pe vremea aceea îşi dădea încă
multă osteneală cu predicile sale, iar reprezentantele
„Uniunii" şedeau de obicei în spatele colonelului.
Erau două femei înalte şi uscăţive, îmbrăcate în negru,
cu mătănii la gît. într-o zi, după predica, s-au agă­
ţat dc cl şi vreme de două ceasuri i-au vorbit despre
educaţia religioasă a soldaţilor şi nu l-au slăbit pînă
cînd, scos din fire, nu lc-a s p u s : „Scuzaţi v ă , rog,
doamnelor, dar mă aşteaptă domnul căpitan la o par­
tidă dc fcrbcl".
— Care va să zică, ulei avem, spuse Svcjk, so­
lemn, cînd se întoarse de la firma Polak. Ulei de cî-
nepă numărul 3, calitatea întîia ; putem să ungem
cu cl un batalion întreg. E o firmă solidă. Vinde şi

203
vopsele, lacuri şi pensule. Nc-ar mai trebui un clo­
poţel.
— De ce ai nevoie de clopoţel, Svcjk ?
— Trebuie să sunăm tot drumul, domnule jeld­
kurat, ca oamenii să-şi scoată pălăriile cînd trecem
cu sfîntul duh, adică cu uleiul ăsta numărul 3. Aşa
se obişnuieşte, şi cu ştiu mulţi care au intrat la puş­
cărie pentru că nu s-au descoperit. La 2izkov, odată
un preot a snopit în bătăi pe un orb care la un ase­
menea prilej nu şi-a scos pălăria, şi pc deasupra l-a
şi închis, pentru că la judecătorie i s-a dovedit că
nu era surdo-mut, ci numai orb şi că a auzit sunetul
clopoţelului, şi a mai tulburat şi liniştea publică în
toiul nopţii. Asta c ca Ia Joia Verde. Altădată oa­
menii nici nu ne-ar fi luat în scamă, iar acum au
să-şi scoată pălăriile în faţa noastră. Aşadar, dacă
nu aveţi nimic împotrivă, domnule jeldkurat, îl aduc
numaidecît.
Primind încuviinţarea, după o jumătate de ceas,
Svcjk se întoarse cu clopoţelul.
— E dc la poarta cîrciumii din gang, „La cruciu­
liţa", spuse cl. M-a costat cinci minute de frică, dar
a trebuit să aştept cam multişor, pentru că oamenii
forfoteau tot timpul.
— Eu mă duc la cafenea, Svcjkule. Dacă vine ci­
neva, să aştepte.
După vreun ceas, sosi un domn mai în vîrstă, că­
runt, ţanţoş şi cu privirea încruntată.
Din toată înfăţişarea lui se vedea bine că era tare
furios. După privire părea că ursita l-a trimis anume

204
ca să distrugă mizerabila noastră planetă şi să-i
piardă urmele în haos. Vorba-i era aspră, scurtă şi
tăioasă. „Acasă ? S-a dus la cafenea ? Să aştept ?
Bine, aştept pînă dimineaţa. Pentru cafenea are,
dar să-şi plătească datoriile, nu ! Popă, ptiu !a

Scuipă în bucătărie.
— N u scuipaţi aci, domnule, îi spuse Svejk uitîn-
du-se cu interes la domnul străin.
— Ba, am să scuip încă o dată, uite, na ! replica
domnul, cu încăpăţînarc, scuipînd pentru a doua oară
pc podea. Să-i fie ruşine. Preot militar, ruşine !
— Dacă sînteţi om cu carte — îi atrase atenţia
Svcjk — atunci lăsaţi-vă de obiceiul de a scuipa în
casă străină. Sau credeţi că dacă e război mondial
• vă puteţi permite orice ? Trebuie să vă purtaţi cu­
viincios, domnule, şi nu ca un derbedeu. Să vă pur­
taţi ca un om bine crescut, să vorbiţi frumos, nu ca
un nccioplit, civil tîinpit cc sînteţi !
înţepatul domn sări dc pe scaun, începu să tremure
dc mînic şi răcni :
— Cum îndrăzneşti... cu nu sînt om cumsecade ?
Ce sînt atunci, hai spune ?...
— Un prost crescut ! răspunse Svcjk, privindu-1
ţintă în ochi. Scuipaţi pe jos, parcă aţi fi în tram­
vai, în tren sau undeva într-un local public. Mă mi­
ram eu mereu de cc sc atîmă afişe că nu-i voie dc
scuipat pe jos ; acum îmi dau scama : din pricina
dumitale erau. Trebuie să vă cunoască bine lumea,
peste tot. (

16
Domnul înţepat începu să facă feţe-feţe şi se silea
să răspundă printr-o avalanşă de înjurături la adresa
lui Svejk şi a preotului de campanie.
— Aţi isprăvit cu pălăvrăgeala ? îl întrebă Svcjk'
liniştit, după ce auzi ultima ocară („Sînteţi amîndoi
nişte derbedei ; cum îi turcu şi pistolu"). Ori doriţi
să mai adăugaţi ceva înainte de a zbura pe scară ?
întrucît domnul înţepat obosise aşa de rău, încît
nu mai găsea nici o înjurătură inedită şi amuţise,
Svejk socoti că în zadar ar mai aştepta urmarea.
Deschise deci uşa, îl răsuci pe domnul înţepat cu
faţa spre coridor şi îi trase un şut dc care nu s-ar
fi ruşinat nici cel mai bun jucător internaţional de
fotbal.
în urma severului domn, sc auzi, pe scară, glasul
lui Svcjk :
— Altă dată, cînd vă veţi duce undeva în vizită,
printre oameni cumsecade, aveţi grijă să vă purtaţi
cuviincios.
înţepatul domn sc plimbă multă vreme prin faţa
casei, în aşteptarea preotului de campanie.
Svcjk deschisese fereastra şi-l urmărea.
în cele din urmă sosi şi părintele, care-şi conduse
musafirul în odaie şi-1 pofti să şadă pe un scaun, în
faţa lui.
Fără să scoată o vorbă, Svcjk aduse o scuipătoare
şi o puse înaintea musafirului.
— Cc mai c şi asta, Svejk ?

206
— Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat, că
am avut adineauri cu dumnealui o mică neplăcere
din pricina scuipatului pe jos.
— Lasă-nc, Svcjk, avem dc lămurit o chestiune.
Svejk salută :
— Cu respect vă raportez, domnule jeldkurat, că
vă las.
Sc duse în bucătărie şi în. acest timp în odaie sc
încinse o conversaţie foarte animată.
— Dumneata ai venit să-ţi încasezi banii pentru
poliţa aia, dacă nu mă-nşel ? sc adresă duhovnicul
militar musafirului.
— Da, şi sper că...
Preotul oftă :
— Omul ajunge uneori în asemenea hal că nu-i
mai rămîne decît speranţa. Ce frumos suna voibu-
liţa „a spera" din acea trinitate care înalţă omul
deasupra haosului vieţii : „credinţă, speranţă, dra­
goste".
— Sper, domnule jeldkurat, că suma...
— Desigur, stimate domn — îl întrerupse preotul
de campanie — pot să-ţi repet, încă o dată, că cu-
vîntul „a spera" întăreşte omul în lupta cu viaţa.
Nu-ţi pierde speranţa. Cc frumos e să ai un ideal,
să fii o fiinţă curată, neprihănită, care împrumută
bani pe poliţă şi speră că va fi achitată la timp.
Speră, speră mereu, că îţi voi achita o mic dc co­
roane, cînd eu n-am nici o sută în buzunar.
— Va să zică, dumneata... bîlbîi musafirul.

207
— Da, va să zică cu... răspunse preotul de cam­
panie.
Chipul musafirului luă din nou o expresie aspră.
— Asta-i escrocherie, domnule ! izbucni cl ridi-
cîndu-sc.
— Liniştcştc-te, stimate domn...
— Escrocherie curată ! repetă musafirul cu înver­
şunare. Ai abuzat de încrederea mea !
— Domnule, replică preotul dc campanie. Sînt
convins că schimbarea acrului v-ar face bine. Aci c
zăduf prea mare. Svejk — strigă el spre bucătărie —
domnul vrea să iasă la aer curat.
— Cu respect vă raportez, domnule feldkurat —
sc auzi din bucătărie — că pe domnul ăsta l-am
mai dat o dată afară.
— Sc repetă ! sună ordinul, care fu executat
prompt şi cu hotărî re.
— Bine că am isprăvit cu el, domnule fcldLnr.it,
înainte de a începe să facă scandal aci, zise Svejk
înapoindu-se din coridor. Era la Malcsicc un cîr-
ciumar, ahtiat după Biblic, care pentru orice avea
cîte un citat din Sfînta scriptură, şi cînd altoia pc
cîtc unul, cu vîna de bou, nu uita să zică : „Cel
care cruţă nuiaua, îşi urăşte feciorul ; iar cel care
îl iubeşte, la timp îl pedepseşte ; îţi arăt cu ţie, să
te baţi la mine în circiumă*.
— Vezi, Svejkule, cc păţeşte omul care nu respectă
preoţimea ? sc veseli preotul. Bine zicea sfîntul Ion
Gură dc Aur : „Cine pe preot îl cinsteşte, pre Cris-
tos cinsteşte, cine îl umileşte, pre Cristos umileşte, şi
preotul c al său vicar". Pentru mîinc trebuie să ne
pregătim, după cuviinţă. Fă nişte jumări de ou cu
şuncă, pregăteşte şi un punci Bordeaux şi pc urmă
să ne reculegem, pentru că aşa spune în rugăciunea
dc seară : „Fereşte, Doamne, cu mila ta, această
casă, de gîndurilc rele ale duşmanului I"
Există pe lumea asta oameni dc o rezistenţă cum­
plită ; printre aceştia se număra şi bărbatul dat dc
două ori afară din casa preotului. Tocmai în mo­
mentul cînd cina era gata, sună cineva. Svejk sc duse
să deschidă, dar după o clipă se înapoie şi raportă :
— Iar a venit, domnule feldkurat. L-am închis
deocamdată în baie, ca să putem lua masa în linişte.
— N u faci bine ce faci, Svejk, îl mustră părin­
tele. N u ştii că „o dată cu oaspetele iţi intră şi Dum­
nezeu în casă ?" In timpurile mai vechi, la ospeţe,
mesenii erau înveseliţi dc bufoni. Adu-1 încoace, să
ne ţie de urît.
Svejk sc înapoie repede, cu îndărătnicul musafir,
care se uita încruntat drept înainte.
— Luaţi loc, îl pofti binevoitor duhovnicul mili­
tar. Tocmai terminam cina. Am avut homari şi
somn şi acum mai avem jumări cu şuncă. Da, nu
trăieşti rău cînd oamenii îţi împrumută bani.
— Sper că n-am venit la dumneata ca să-ţi baţi
joc de mine, zise omul cu faţa întunecată. Mă aflu
astăzi aici pentru a treia oară. Sper că acum o să
sc lămurească totul...
— Raportez supus, domnule feldkurat — observă
Svcjk — că dumnealui e tare de cap. Asta îmi amin-

209
tcştc dc unul Bousek, din Libcn ; dc optsprezece ori
l-au dat afară într-o scară, de la „Exner" şi de fie­
care data s-a întors în local, pc motivul că şi-ar fi
uitat luleaua. Intra pc fereastră, pc uşă, prin bucătă­
rie, prin zid, prin pivniţă şi cu siguranţă că şi-ar fi
dat drumul şi pe horn, dacă nu l-ar fi dat jos pom­
pierii dc pc acoperiş. Era aşa dc încăpăţînat, că ar fi
putut ajunge ministru sau deputat. Au făcut pentru
cl ce au putut.
Rezistentul domn, ca şi cînd n-ar fi ascultat ce se
vorbea, repetă cu încăpăţînare : „Eu ţin să fiu lămu­
rit, vreau să fiu ascultat !"
— Asta sc aprobă, răspunse preotul. Vorbeşte, sti­
mate domn. Vorbeşte cît pofteşti, iar noi, între timp,
vom continua ospăţul. Sper că nu te stinghereşte.
Svejk, adă la masă !
— După cum ştiţi — zise încăpăţînatul — războ­
iul e în toi. Suma am împrumutat-o înainte de răz­
boi, şi dacă n-ar fi război n-aş insista atît să-mi
plătiţi. Am însă o tristă experienţă.
Scoase din buzunar un carneţel şi urmă :
— Totul c însemnat. Locotenentul-major Janata
îmi datora 700 de coroane şi a avut îndrăzneala sa
cadă pe Drina. Locotenentul Prasck a căzut prizonier
pe frontul rus şi îmi datorează vreo 2000 de co­
roane. Căpitanul Wichterle, care-mi datorează aceeaşi
sumă s-a lăsat ucis la Ruskă Rava de propriii lui
soldaţi. Locotenentul-major Machek, prizonier în Ser­
bia, mi-e dator 1500 coroane. Am mulţi din ăştia în
catastif. Unul cade în Carpaţi, cu poliţa mea neplă-

910
tită, altul moare în Ungaria, într-un spital. înţelegi
acum îngrijorarea mea ! Războiul ăsta are să mă rui­
neze, dacă n-am să fiu energic şi neînduplecat. D a n
neata poţi să-mi răspunzi, că pc dumneata nu te
ameninţă nici o primejdie. Priveşte însă aici... Şi-i
puse preotului carneţelul sub nas : Vedeţi ? Preotul
militar Matyâs, din Brno, a murit acum o săptămînă
la spital. îmi vine să-mi smulg părul. Nu mi-a plătit
datoria dc 1800 dc coroane şi dumnealui intră în ba­
raca holcricilor, ca să împărtăşească pe un oarecine,
cu care nu avea nici în clin nici în mînecă.
— lira dc datoria lui s-o facă, dragă domnule, in­
terveni duhovnicul. Şi cu mă duc mîinc să împărtă­
şesc.
— Şi tot în baraca holcricilor, observă Svcjk.
Puteţi să veniţi cu noi ca să vedeţi cc va să zică
să te jertfeşti.
— Domnule preot — continuă îndărătnicul băr­
bat — crede-nu, sînt într-o situaţie desperată. Răz­
boiul ăsta sc duce ca să-i radă dc pe suprafaţa
pămîmului pe toţi datornicii mei ?
— Pînă te-or încorpora şi pc dumneata şi te-or
trimite pc front, observă Svejk. Şi atunci eu cu
domnul feldkurat o să facem o sfîntă slujbă, poate
dă Dumnezeu din cer ca prima grenadă să tc sfîrtccc.
— Domnule, asta-i o chestiune serioasă, sc adresă
încăpăţînatul domn prelatului. Vă cer ca ordonanţa
dumneavoastră să nu sc amestece în treburile noas­
tre, ca să putem ajunge o dată la o înţelegere.

211
— îmi daţi voie, domnule feldkurat, interveni
Svejk. Binevoiţi a-mi porunci cu adevărat sa nu mă
amestec în afacerile dumneavoastră, pentru că altfel
vă voi apăra mai departe interesele aşa cum şade
bine şi după cum se cuvine din partea unui ostaş
adevărat. Domnul are toată dreptatea, dumnealui
v rea să plece singur dc aci. Şi nici mie nu-mi place
sa tnă dau în spectacol, eu sînt un om dc societate.
— Ştii, Svejkule, toată povestea asta a început
să mă plictisească, zise preotul, ca şi cum nici n-ar
fi ţinut seama dc prezenţa musafirului. Credeam că
omul ăsta arc să ne distreze, că o să ne spună nis­
caiva anecdote şi cînd colo, dumnealui îmi cere să-ţi
ordon să nu te amesteci în vorbă, cu toate că pînă
acum ai avut dc două ori dc furcă cu el. In ajunul
zilei în care mă aflu în faţa unui act religios atît de
important, cînd trebuie să-mi îndrept toate gîndurile
spre Dumnezeu, dumnealui mă pisează cu o poveste
tîmpită, pentru nişte nenorocite dc o mie două sute
de coroane ; nu mă lasă să mă reculeg, mă îndepăr­
tează dc Dumnezeu, şi vrea să-i mai spun încă o
dată că acum nu-i dau nici un ban. N u vreau sa
mai stau dc vorbă cu el, ca să nu-mi stric această
seară sfînta. Spunc-i tu, Svejk : „Domnul feldkurat
nu-ţi dă nimic !"
Svcjk execută ordinul, zbierîndu-i musafirului la
ureche.
încăpăţînatul musafir continua însă să şadă în
fotoliu.

212
— Svcjk — îl îndemnă preotul dc campanie —
întrcabă-1 cît mai arc dc gînd să caşte gura la noi ?
— N u mă mişc dc aci, pînă ce nu primesc banii,
insistă cu străşnicie încăpăţînatul.
Duhovnicul militar sc sculă, sc îndreptă spre fe­
reastră şi zise :
— In acest caz ţi-1 dau pc scama dumitale, Svejk.
Fă cu el cc vrei...
— Poftiţi vă rog, domnule — zise Svcjk — apu-
cînd antipaticul musafir dc umăr. Un lucru bun tre­
buie încercat de trei ori.
Şi pentru a treia oară îşi repetă rolul său, repede
şi elegant, în vreme ce preotul de campanie bătea
cu degetele în geam ritmul unui marş funebru.
Scara aceea, închinată reculegerii, avu mai multe
faze. Feldkuratttl sc apropie de Dumnezeu cu atîta
ardoare şi CUYioţie, încît pc la miezul nopţii mai
răsuna încă din apartamentul său cîntccul :
„Pe cînd noi ntărţăluiatn,
Toute jc'.clc plingcat;..." ,

iar bravul soldat Svcjk îi ţinea isonul.

- . * %

La spitalul militar erau doi oameni care doreau să


fie miruiţi : un maior bătrîn şi un funcţionar de
bancă, ofiţer dc rezervă. Amîndoi sc aleseseră în C a r -
păţi cu cîte un glonţ în burtă şi zăceau unul lingă
altul. Ofiţerul de rezervă socoti dc datoria lui să
ceară să fie miruit, pentru a-şi imita superiorul, con-

213
siderînd că dacă n-ar proceda la fel, ar fi dat dovadă
de nesupunere. Evlaviosul maior o făcea din supersti­
ţie, sperînd că rugăciunea preotului îi va reda sănă­
tatea. Dar în aceeaşi noapte, înainte de ultima
miruire, amîndoi îşi dădură sufletul şi a doua zi dc
dimineaţă, cînd duhovnicul militar şi Svejk sosiră la
spital, cei doi zăceau cu feţele pămîntii, ca toţi cei ce
mor sufocaţi.
— Cc mai paradă am făcut, domnule feldkurat,
şi cînd colo, uite cum ne stricară totul, se supără
Svejk, aflînd la cancelarie că cei doi bolnavi nu mai
au nevoie de nimic.
Şi cc-i drept, paradă au făcut, nu glumă. Au venit
cu trăsura, Svcjk suna din clopoţel, iar preotul ţinea
în mînă, înfăşurată într-un şervet, sticluţa cu ulei,
cu care, solemn şi grav, binecuvînta pe trecătorii care
îşi scoteau pălăria.
E drept că prea mulţi n-au fost, cu toate că Svejk
sc silea să facă larmă mare, cu clopoţelul lui.
în urma trăsurii alergau cîţiva copii nevinovaţi ;
unul din ci se cocoţă în spate, pe arcuri, în vreme
ce tovarăşii lui strigau cît puteau : „Atingc-1, că s-a
agăţat dc trăsură l"
Svcjk suna din clopoţel, birjarul lovea cu biciul
înapoi, iar în strada Vodi^kovă, o portăreasă, mem­
bră în congregaţia sfintei Măria, alergînd într-un
suflet după trăsura care gonea şi ajungînd-o, primi
binecuvîntarca din mers, după care îşi făcu cruce,
scuipă şi z i s e : „Aleargă cu sfîntul duh, ca toţi
dracii".

214
Sunetul clopoţelului o irita însă cel mai mult pc
iapa birjarului. Sc vede că îi stîrnca vechi amintiri,
pentru că mereu se uita înapoi şi din cînd în cînd
încerca să danseze pc asfalt.
Asta a fost marca paradă de care vorbea Svejk.
Preotul dc campanie se dusese între timp la cance­
larie, să aranjeze partea financiară a ultimei miruiri.
Din socoteala înfăţişată sergentului contabil, reieşea
că vistieria oştirii îi datora o sută cincizeci de c o ­
roane, pentru untdelemnul sfiniţit şi cheltuielile de
drum.
Urmă apoi între comandantul spitalului şi omul
bisericii o ceartă, în timpul căreia fcldkuratul izbi de
cîteva ori cu pumnul în masă, zbierînd :
— Să nu vă închipuiţi, domnule căpitan, că ultima
miruire c gratuită. Cînd un ofiţer de cavalerie este
transferat la herghelie, i se plăteşte indemnizaţie,
îmi parc nespus de rău că cei doi n-au apucat să
primească ultima miruire. Ar fi costat cu cincizeci dc
coroane mai mult.
Svcjk aştepta în acest timp jos, în camera de
gardă, cu sticluţa dc untdelemn sfinţit, care stîrni
un mare interes în rîndurilc soldaţilor.
Unul era de părere că untdelemnul acela ar fi
foarte bun pentru curăţat puşca şi baioneta.
U n soldat mai tinerel, din Ceskomoravska vyso-
Cana, care mai credea încă în Dumnezeu, îşi imploră
camarazii să nu mai vorbească despre astfel dc
lucruri şi să nu sc lege de sfintele taine. „Ca buni
creştini ce sîntem, trebuie să nădăjduim".

215
U n batrîn rczcrvist îi aruncă „bobocului" o privire
dispreţuitoare şi spuse :
— Frumoasă speranţă, ca un proiectil să-ţi reteze
scafîrlia. Ne-au împuiat capul cu minciuni. Odată, în
sat la noi, a venit un deputat din partidul catolic
şi ne-a vorbit despre o cerească pace care pogoară
deasupra pămîntului. S-a apucat să ne spună că
Dumnezeu nu vrea război, că doreşte ca toţi
oamenii să trăiască în pace şi să sc aibă ca fraţii.
Bună glumă ! Dobitocul ! D c cînd a izbucnit răz­
boiul, în toate bisericile sc fac rugăciuni pentru
„succesul armelor", iar despre Dumnezeu ni sc vor­
beşte ca despre un comandant de stat-major, care
conduce operaţiile militare. Cîtc înmormîntări n-am
văzut eu din spitalul ăsta, şi cîte picioare şi miini
retezate nu-s scoase de aici, cu carul !
— Şi pc soldaţi îi îngroapă goi — zise un altul
— iar uniformele lor sînt date altora, vii, şi tot aşa
mai departe.
— Pînă vom cîştiga războiul, sc amestecă Svejk.
— Hodorogulc ! Uite cine vrea să cîştige războiul,
interveni dintr-un colţ un caporal. Pe front cu voi,
în tranşee ! Cc v-aş mai goni eu spre baionetele ina­
micului, înainte, prin sîrmc ghimpate, peste mine,
în bătaia mitralierelor. Să chiulească în spatele fron­
tului, asta poate oricine ; cine e bucuros să cadă pc
front ?
— Eu unul socotesc că e foarte frumos să te laşi
înjunghiat cu baioneta — zise Svejk — şi nici un
glonţ în burtă nu c rău, dar şi mai frumos c cînd te

216
sfîrtccă grenada. Tc uiţi cum îţi zboară picioarele,
cu burtă cu tot şi ţi sc pare atît dc ciudat că mori
din aşa ceva, înainte ca vreunu să te lămurească cum
devine cazul.
% Tînărul soldat oftă din inimă. îşi căina viaţa tâ­
nără şi-i părea rău că sc născuse într-un veac atît dc
păcătos, ca să fie dus la tăiere, ca vitele la zalhana.
Pentru ce toate acestea ?
Un soldat, învăţător dc profesie, care parcă i-ar
fi citit gîndurile, spuse :
— Unii învăţaţi explică războaiele ca o urmare
a apariţiei petelor pe soare. Cum se iveşte o aseme­
nea pată, spun ci, sc întâmplă întotdeauna o gro­
zăvie. Cucerirea Cartaginei...
— Ia mai slăbeşte-nc cu învăţătura, îl întrerupse
caporalul, şi du-tc mai bine dc mătură odaia, că azi
c rîndul dumitalc. Cc ne pasă nouă de nişte sărăcii
de pete pc soare ? Din partea mea, pot să fie şi două­
zeci, ca nu-mi ţin nici dc cald nici de rece.
— Petele alea din soare au cu adevărat o mare
însemnătate, se amestecă în vorbă Svejk. Odată s-a
ivit o pată din astea şi cu chiar în ziua aceea am
fost bătut măr în cârciuma „La Banzetu" de la Nusle.
De atunci, dc cîte ori mă duceam undeva, mă uitam
totdeauna în gazetă, să văd dacă nu cumva s-a mai
ivit vreo pată. Şi cum sc arăta, adio mamă, nu mă
mai duceam nicăieri, şi numai aşa am scăpat tcatar.
Ba, cînd vulcanul cela, Mont-Pelee, a distrus toată
insula Martinica, un profesor a scris în Narodni poli-
tika, că cl dc mult atrăsese atenţia cititorilor asupra

217
unei nuri pete pe soare. Şi a dracului Nârodni poli-
tika, nesosind la timp în Martinica, toţi de pe insulă
s-au ars.
In acest timp, duhovnicul militar sc întâlni sus, în
cancelarie, cu o doamnă de la „Uniunea doamnelor
din nobilime pentru educarea religioasă a ostaşilor",
o matahală bătrînă şi hidoasă, care o pornise de di­
mineaţă prin spital, împărţind în dreapta şi-n stînga
iconiţe sfinţite, pc care soldaţii răniţi sau bolnavi le
aruncau în scuipătoare.
îi scotea pe toţi din sărite cu palavrele ei neioade ;
îndemna ostaşii să se căiască pentru păcatele săvîr-
şite, şi să se îndrepte cu adevărat, pentru ca Dum­
nezeu, după moartea lor, să lc acorde veşnica mis­
tuire.
îngălbenise de mînie, în timp ce vorbea cu duhov­
nicul militar. Susţinea că războiul, în loc să-i înno­
bileze pe ostaşi, îi transformă în fiare. Jos, în sa­
loane, bolnavii scoaseră limba la ea, faeînd-o hîrcă şi
talpa iadului. „Das ist wirklicb scbrecklicb, flerr
Feldkurat, das X'olk ist verdorben''
Şi-i explică apoi cum îşi închipuie ea educaţia re­
ligioasă a soldatului. Numai cînd soldatul crede în
Dumnezeu şi este pătruns de credinţă, numai atunci
luptă el vitejeşte pentru împăratul său, şi nu se teme
de moarte, pentru că ştie că-1 aşteaptă raiul.
Mai trăncăni cîteva nerozii asemănătoare din care
se vedea bine că era ferm hotărîtă să n u l scape din
1
E într-adevăr îngrozitor, domnule feldkurat, poporul e
d e s t r ă b ă l a t (germ.).

218
mînă pc duhovnic, care sc despărţi însă de ca într-un
chip foarte puţin galant.
— Să mergem acasă, Svcjk, strigă el în camera
de gardă.
La întoarcere, nu mai făcură nici o paradă.
— Pc viitor, ducă-se cinc-o vrea, să împărtăşească,
zise cuvioşia sa. Asta-i bună ! Să mă ciorovăiesc cu
ci la plată pentru fiecare suflet pe care vor să-1 mîn-
tuiască ! Nu-ntîlncşti decît contabili şi lichele !
Zărind în mînile lui Svcjk sticluţa cu „untdelemn
sfinţit", sc întunecă la faţă : . •
— Ascultă, Svcjk, cel mai bine ar fi să nc ungem
cu el cizmele.
— O să încerc să ung broasca — adăugă Svejk —
că scîrţîie grozav cînd veniţi noaptea acasă.
Aşa luă sfîrşit ultima împărtăşanie care nu a
;

avut loc.
XIV
SVEJK ORDONANŢA LA LOCOTENENTUL-MAJOR
LUKAS

Norocul lui Svcjk nu ţinu mult. Soarta nemiloasă


curmă legăturile prieteneşti dintre el şi preotul mili­
tar. Dacă pînă la întîmplarea de mai jos, feldkurutul
fusese o figură simpatică, isprava săvîrşită acum a
avut însă darul să-1 demaşte.
O t t o Katz îl vîndu pe Svejk locotencntului-major
LukaS, mai bine zis îl pierdu la cărţi. Aşa sc vindeau
pc vremuri, în Rusia, robii. Accidentul s-a întîmplat
aşa, pc neaşteptate. La locotcncntul-major Lukăs, î n ­
tr-o societate aleasă, se juca „douăzeci şi unu". •
Feldkurutul pierduse tot şi, în cele din urmă, în­
trebă :
— Cît îmi împrumutaţi pc ordonanţa mea ? Un
tembel foarte simpatic, un tip interesant, ceva non
plus ultra Ordonanţă ca el, n-aţi avut nici unul de
cînd sînteţi.
1
Mai presus de orice (lat.).

220
— Iţi împrumut o suta dc coroane, sc oferi loco­
tenentul-major I.ukăs. Daca pînă poimîine nu mi-i
restitui, îmi trimiţi aici această pasăre rară. Al meu
e un păcătos. Oftează într-una, scrie scrisori acasă
şi fură ; fură de stinge, tot cc-i cade sub mînă. Ii
mai trag eu cîte o cheliăneală, dar degeaba. I-am scos
şi cîţiva dinţi din faţă, dar ticălosul tot nu s-a în­
dreptat.
— Atunci ne-am înţeles, sc învoi cu uşurinţă preo­
tul. Pe poimîine : ori suta de coroane, ori Svejk.
Pierdu şi această suta de coroane şi plecă acasă
întristat. Ştia bine, fără umbră dc îndoială, că nu va
face rost de o sută de coroane şi că dc fapt îl vîn-
duse pc Svcjk, pc o nimica toată, ca un mizerabil.
„Puteam să cer şi două sute dc coroane", îşi zise
el cu ciudă şi ureînd în tramvaiul care avea să-1 ducă
acas.i, fu cuprins de remuşcări şi duioşie.
„Nu-i frumos din partea mea, îşi spuse, sunînd la
uşa locuinţei sale. Cum o să mă mai uit eu acum în
ochii lui tembeli şi inocenţi ?"
— Svejk dragă — zise cl, după cc intră în casă —
astăzi s-a întîmplat ceva nemaipomenit. Am avut un
ghinion grozav la cărţi. Am mizat totul şi aveam în
mînă un as, pc urmă mi-a picat un zece. Bancherul,
cu un valet la mînă a tras şi a făcut şi el douăzeci
şi unul. Şi aşa am tras de cîteva ori cînd la as, cînd
la decar, şi dc fiecare dată am avut aceeaşi carte cu
bancherul. Am pierdut toţi banii.
Tăcu.

17 — Soldatul S v e j k . voi. I 221


— Pînă la urmă, tc-am pierdut şi pc dumneata.
Am împrumutat pc dumneata o suta de coroane şi
dacă pînă poimîine nu lc înapoiez, nu mai eşti al
meu, ci al locotencntului-major Lukâs. Mie îmi pare
foarte rău, zău...
— O sută de coroane mai am cu, zise Svcjk. Pot
să vă împrumut.
— Dă-lc încoace, se învioră fcldkitratul. Ii duc nu-
maidecît lui Lukăs\ Zău, mi-ar părea nespus dc rău
să mă despart de dumneata.
LukaJ fu foarte surprins, pomenindu-se din nou
cu Katz.
— Vin să-ţi restitui datoria, zise preotul, privind
triumfător în jurul său. Daţi-mi şi mie o carte.
— Banco, se auzi glasul părintelui, cînd îi veni
rîndul. Cu un ochişor numai — strigă el — am tras
mai mult.
— Banco să fie — spuse el la al doilea tur —
banco blind...
— Douăzeci şi unu, anunţă bancherul.
— Eu am numai nouăsprezece, zise preotul cu ju­
mătate dc gură, mizînd ultimele patruzeci dc coroane,
din cele o sută împrumutate de Svejk, ca să se răs­
cumpere din noua robie.
în drum spre casă, feldkuratul ajunse la convin­
gerea că totul s-a sfîrşit, că nimic nu-1 mai putea
scăpa pe Svcjk, că aşa i-a fost scris : să-1 slujească
pe locotcncntul-major Lukâs.

222
Cînd Svcjk îi deschise uşa, spuse :
— Totul e în zadar, Svejk. împotriva fatalităţii ni­
meni nu poate lupta. Te-am pierdut şi pe dumneata
şi cele o suta de coroane ale dumitalc. Am făcut t o t
CC mi-a stat în putinţa, dar destinul c mai tare decît
mine. Te-a aruncat în ghearele locotenentului-major
I.ukăs şi se apropie vremea cînd va trebui să ne des­
părţim.
— Şi era mult în bancă ? întrebă Svejk liniştit.
Dumnevoastra v-a venit rar carte ? Cînd nu pică
carte e foarte rău, dar uneori şi cînd cade prea bine
c nenorocire. La Zderaz trăia un tinichigiu. Ii zicea
Vejvoda ; juca întotdeauna „maiias" într-o cîrciumă
1

din dosul „Cafenelei secolului". Intr-o zi, îl pune


dracu să zică : „Ce-ar fi dacă am juca douăzeci şi
unu, la cinci bănuţi ?" Am jucat douăzeci şi unu pe
cinci bănuţi şi el ţinea banca. La primul tur au pasat
toţi şi aşa a crescut miza la zece bănuţi. Bananul
Vejvoda le dorea tuturor să cîştige şi zicea într-una:
„Cine o trage pc aia mică a cîştigat !" N u vă puteţi
închipui ce ghinion a avut. Cartea mică nu voia să
pice nici în ruptul capului şi banca crescu, se aduna­
seră o sută de coroane. Dintre jucători nici unul nu
avea atîţia bani ca să acopere banca. Pe Vejvoda
îl treceau năduşelilc. N u sc mai auzea nimic decît :
„Aia mică". Pontau cu toţii numai cîte un cinci şi de
fiecare dată sc curăţau. Un meşter homar s-a înfu-

1
N u m e l e u n u i joc d e c ă r ţ i .

17* 223
riat. Pc masă se adunaseră vreo doua sute. S-a dus
acasă după bani şi a făcut „banco". Vejvoda voia să
sc descotorosească dc bancă, şi după cum a povestit
mai tîrziu, ar fi vrut să tragă pînă la treizeci, numai
să nu cîştige, şi cînd colo, i-au picat doi aşi. S-a
prefăcut că nu arc nimic şi a strigat dinadins „Şai­
sprezece cîştigă". Dar meşterul homar avea numai
cincisprezece. Nu-i ăsta ghinion ? Bătrînul Vejvoda
se făcuse galben ca ceara şi era grozav de nenorocit ;
în jurul lui lumea începuse să înjure şi să mormăie
că umblă cu fofirliga, că mai mîncase cl odată bă­
taie pentru că ar fi măsluit cărţile deşi era jucătorul
cel mai cinstit. Dar nu s-au lăsat şi au continuat s.<
ponteze coroană după coroană. Se strînscscră cinci
sute dc coroane. Pe cîrciumar nu l-a răbdat inima.
Tocmai adunase banii de bere să-i ducă la fabrică.
I-a scos, s-a aşezat la masă şi a pontat mai întîi
cîte două sute : pc urmă a închis ochii, a întors scau­
nul ca să-i aducă noroc, şi a zis că ţine tot ce e în
bancă. „Să jucam, a zis el, cu cărţile pe faţă". Bă­
trînul Vejvoda ar fi dat nu ştiu ce numai să piardă.
S-au mirat cu toţii cînd a întors cărţile şi s-a văzut
un şapte pe care l-a păstrat. Cîrciumarul rîdea pe sub
mustaţă fiindcă avea douăzeci şi unu. Bătrînului Vej­
voda i-a mai picat un şapte şi l-a păstrat şi pc ăsta.
„Acum vine un as sau un decar, a cobit cîrciumarul
cu răutate. îmi pun gîtul, domnule Vejvoda, că v-aţi
curăţat." S-a aşternut apoi o tăcere mormîntală. Vej­
voda trage, întoarce cartea şi iese un al treilea şapte.

224
Cîreiumarul s-a făcut alb ca varul; erau ultimii lui
bani. S-a dus în bucătărie şi peste puţin timp sc
pomenesc cu băiatul dc prăvălie ţipînd să vină să-1
scape, căci sc spînzurase dc cerceveaua ferestrei. I-au
tăiat frînghia, l-au readus în simţiri, şi s-a jucat mai
departe. Nimeni nu mai avea o leţcaic în buzunar,
toţi banii erau în bancă, în faţa lui Vejvoda care
zicea într-una : „Aia mică, a luat-o" şi ar fi vrut cu
orice preţ să se cureţe ; dar fiindcă era silit să dea
cartea pe faţă şi să o pună pe masă, nu putea sa
facă nici o şmecherie şi să tragă dinadins mai mult.
Cei dc faţă erau uluiţi de bafta lui şi s-au înţeles
să ponteze pe datorie, cu bonuri iscălite, că bani nu
mai aveau. Meşterul homar ajunsese să fie dator
peste un milion şi jumătate, cărbunarul de la Zderaz
aproape un milion, portarul de la „Cafeneaua seco­
lului opt sute de mii de coroane, un student în medi­
-

cina peste două milioane. Numai caniotă erau peste


trei sute de mii dc coroane, în bonuri, se înţelege.
B&trtnul Vejvoda încerca în fel şi chip să scape de
bancă. Se ducea mereu la closet şi dădea altuia să-i
ttnă locul, dar cînd se înapoia, il anunţau că tot cl
a cîştigat şi că i-ar fi picat douăzeci şi unu. Au tri­
mis să cumpere alte cărţi, dar cc folos ? Sc oprea
Vejvoda la cincisprezece, celălalt avea paisprezece.
Toţi sc uitau furioşi !a el şi mai abitir decît ceilalţi
trăncănea un pa va tor, care investise cu totul, mari
şi late, opt coroane. Striga în gura mare ca un om
ca Vejvoda n-are cc căuta pe lumea asta, că ar trebui

225
ciomăgit şi înecat ca un pui de căţea. N u vă puteţi
închipui deznădejdea kurinului Vejvoda. Piua la
urmă, să vedeţi ce-i trăsneşte prin minte : „Eu mă
duc la closet, îi zise el homarului. Joaca d u i n n . u a
în locul meu, meştere." Şi aşa cum era, fără pălărie,
a ieşit în strada şi-a fugit într-un suflet pînă în
strada MysKkovâ să cheme poliţia. A dat de o patrulă
şi a denunţat că în cutare circiumă se joaca jocuri
dc noroc. Poliţiştii l-au poftit să se ducă înainte, că
ei vin numaidecît după cl. S-a înapoiat care va să
zică, la cîrciumă, unde i-au spus că între timp stu­
dentul medicinist pierduse peste două milioane, iar
portarul, peste trei milioane şi că în caniotă au pus
cinci bonuri de cîte o sută de mii dc coroane. N-a
BfOCtft mult şi-au dat năvală poliţiştii în circiumă.
Pa va torul, cînd i-a văzut, s-a apucat să strige : „Sal-
\ati-vă, care cum puteţi", dar era prea tîrziu. Au
sechestrat banca şi i-au dus pe toţi la poliţie. Căr­
bunarul de la Zdcraz s-a împotrivit, aşa că l-au dus
cu duba. In bancă era peste o jumătate dc miliard
în bonuri şi o mie cinci sute bani gheaţă. Inspectorul
de poliţie, cînd i-au arătat ditai mormanul dc bănet,
a rămas trăsnit şi-a exclamat : „N-am mai pomenit
una ca asta ! Mai rău ca la Monte Carlo !"
Au rămas cu toţi-i acolo, în afară de bătrînul Vej­
voda, pînă dimineaţa. Lui Vejvoda, ca denunţător,
i-au dat drumul şi i-au făgăduit că va căpăta drept
răsplată treimea legală din banca sechestrată, vreo
şaizeci dc milioane, dar pînă dimineaţa a înnebunit
şi umbl.i prin Praga comandîndu-şi cu du/inele caso
de bani încăpătoare. Asta zic şi cu noroc la cărţi.
Terminindu-şi povestea, Svejk se duse sa prepare
grog şi-şi văzură de „lucru". Noaptea tîrziu, dupa ce
Svejk izbutise cu chiu, cu vai să 1 aşeze în pat, preo­
tul lăcrima, spunînd printre sughiţuri :
— Te-am vîndut, camarade, tc-am vîndut ruşinos.
Afuriseştc-mă, bate-mă cît vrei. Te-am aruncat în
voia soartei. N u pot să mă uit în ochii tăi. Zgîrie-mă,
muşcă-mă, ucide-mă. N u merit altceva. Ştii ce sînt
eu ? Şi, cufundîndu-şi faţa în pernă, preotul gemu
încet, cu glas blajin : Sînt un ticălos, lipsit de carac­
ter, asta sînt, şi adormi buştean.
A doua zi, ocolind privirile lui Svejk, plecă de­
vreme dc tot de acasă şi nu se înapoic decît noaptea,
aducînd cu sine un infanterist voinic şi gras.
— Arată-i — zise cl, ferindu-sc iar dc privirile lui
Svejk — cum merg lucrurile pe aici, ca să fie orien­
tat şi învaţă-l cum sc face grog. Mîine dimineaţă te
prezinţi la locotenentul-major LukăX
Svejk şi succesorul sau petrecură o noapte plăcuta
cu prepararea grogului. Spre ziuă, infanteristul abia
se mai ţinea pe picioare şi mormăia un potpuriu ciu­
dat din diicrite eîntece populare, pe care le amesteca
între ele : „Pe lingă Hodov curge un pîrîu, draga mea
îţi toarnă berc roşie. Munte, munte, înalt mai eşti,
trei fetiţe trec pe şosea, pe Muntele Alb ară un ţăran.'*
— N u mi-e ruşine cu tine, frăţioare, ziw Svejk.
Cu însuşirile tale faci casa bună cu jcldkuratul.

217
Şi aşa sc face că în dimineaţa aceea locotcnentul-
major Lukâs văzu pentru prima oară faţa cinstită şi
jovială a bravului soldat Svcjk, care îi raportă :
— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant,
că eu sînt Svejk, ăla pierdut de domnul jeldkurat la
cărţi.

Instituţia ordonanţelor ofiţereşti datează din vre­


muri străvechi. Sc pare că Alexandru Maeedon a avut
şi cl ţucălarul lui. Un lucru e cert, că pe vremea feu­
dalismului acest rol îl jucau mercenarii cavalerilor. Ce
era Sancho Panta al lui Don Quijotc ? Mă mir că
pînă acum n-a fost scrisă încă istoria ordonanţelor
ofiţereşti. Am aflat din ea că în timpul asediului ce­
tăţii Tolcdo, ducele de Almaviva şi-a mîncat ordo­
nanţa fără sare, fapt pe care ni-l povesteşte ducele
însuşi, în memoriile sale, arătînd că ordonanţa lui
.nea carnea frageda şi moale, ascmănîndu-se la gust
cu ceva între carnea dc găină şi cea de măgar.
Intr-o veche carte bavareză despre arta militară,
găsim şi instrucţiuni cu privire la ordonanţele mili­
tare. După această carte, cel care era sortit acestei
cariere, trebuia să fie : evlavios, plin de v imiţi, să
nu mintă, să fie modest, curajos, cinstit şi harnic,
într-un cuvînt, ordonanţa trebuia să fie un model.

228
Timpurile noi au modificat modelul. De obicei „ţu-
călarul" modern nu-i nici evlavios, nici virtuos, nici
cinstit. Minte, îşi înşală stăpînul şi adeseori îi trans­
formă viaţa într-un adevărat infern. E un sclav şiret,
care scorneşte tot felul de tertipuri, ca să amărască
viaţa stăpînukii. în aceasta nouă generaţie de ţucă-
lari, nu găseşti fiinţe care să meargă cu devotamentul
pînă a se lăsa să fie consumate fără sare de stăpinii
lor, ca mărinimosul Fcrnando, al ducelui de Alma-
\ i \ a . Pe de altă parte, vedem că stăpînii care luptă
pc viaţă şi pe moarte cu ordonanţele lor moderne
folosesc, spre a-şi menţine autoritatea, cele mai va­
riate metode, caracteristice unui regim de teroare. în
anul 1912, la Graz, în Ştiria, s-a judecat un proces
în care rolul principal îl juca un căpitan care-şi uci­
sese ordonanţa, călcînd-o în picioare. A fost achitat,
pe temeiul că era numai la al doilea caz. în concep­
ţia domnilor judecători, viaţa „ţucălarului" n-are nici
o valoare. El nu este decît un obiect şi în multe ca­
zuri un manechin pentru antrenamentele stăpînilor,
un rob, o fată la toate.
Dc aceea nu trebuie să ne prindă mirarea că o
astfel dc situaţie impune sclavului să fie şiret şi pot­
logar. Poziţia lui pe planeta noastră nu poate fi com­
parată decît cu suferinţele picolilor din vremurile
străvechi, educaţi în credinţa că trăiesc pentru a fi
pălmuiţi şi torturaţi.
Există însă şi cazuri în care ţucălarul ajunge favo­
ritul stăpînului, şi atunci devine spaima companiei,

229
a batalionului. Toate gradele caută să-1 corupă. El
hotărăşte concediile, el e în măsură să pună o vorbă
bună, ca treburile să iasă bine la raport.
în timp dc război, aceşti favoriţi erau răsplătiţi cu
medalii dc argint, mici şi mari, pentru „bărbăţie şi
credinţă".
L a regimentul 91 am cunoscut cîteva cazuri. Un
ţucalar a căpătat marea medalie de argint pentru că
se pricepea de m i n u n e să frigă gîştelc pe care le fura.
Altul s-a ales cu medalia mică dc argint, pentru că
primea de acasă pachete cu tot felul de bunătăţi, aşa
încît chiar pe vremea lipsurilor celor mai cumplite
stăpînul său se ghiltui.i pînă nu mai putea să se
mişte.
Propunerea de decorare a fost redactată de stă­
pînul său astfel :
„Pentru meritul de a fi dat dovadă de bărbăţie şi
vitejie deosebită in lupta, dn>prcţuindu-)i propria lui
viaţă şi nepărăsind nici o clipă pe ofiţerul său, sub
focul puternic al duşmanului care iruini.t.''

In vremea asta, pe undeva, în spatele frontului,


el ciordea găinile din curţile oamenilor. Ra/boiul a
schimbat poziţia ordonanţei faţă de stăpînul său şi
a făcut din el fiinţa cea mai hulită de trupă. Ordo­
nanţa primeşte totdeauna o cutie întreagă dc con­
serve, în timp cc restul trupei numai o cutie la cinci
Mmeni. Bidonul ei e veşnic plin cu rom sau coniac.
Toată ziua ronţăie ciocolată şi mestecă pesmeţi dulci,
ofiţereşti, fumează ţigările stăpînului, stă acasă, sc
găteşte ceasuri întregi şi poartă veston dc mare ţinută.
Ordonanţa e întotdeauna în relaţiile cele mai bune
cu furierul, pe care îl aprovizionează din belşug cu
resturile care pică dc la masa lui. Sus-numiţii, îm­
preună cu sergcntul-contabil, alcătuiesc un adevărat
triumvirat, care, trăind în imediata apropiere a ofiţe­
rului, cunoaşte toate operaţiunile şi planurile de
râ/.boi.
Grupa cea mai bine informată e întotdeauna aceea
al cărei caporal sc are bine cu ordonanţa ofiţerului.
Cînd acesta zice : „La două şi treizeci şi cinci dc
minute spălăm putina", la două şi treizeci şi cinci de
minute, fix, soldaţii austrieci încep „să se detaşeze"
de inamic.
Ordonanţa c în relaţiile cele mai strînse cu bucătă­
ria dc campanie, îi place să dea tîrcoale cazanului şi
porunceşte de parcă s-ar trezi la restaurant cu l i t a
de bucate în faţă.
— Vreau o costiţă, zice el bucătarului. Ieri mi-ai
trimis o bucată dc coadă. Să-mi pui şi o bucată de
ficat în supă ; ştii bine că splină nu mănînc.
Marca măiestrie a ţucalarului se vădeşte atunci
cînd seamănă panică. Cînd poziţia în care se al!ă
începe să fie bombardată, inima îi cade în pantaloni,
în acest timp el sc află în adăpostul cel mai sigur,
cu bagajele sale şi ale stăpînului, îşi bagă capul sub
pătură, ca să nu-1 nimerească vreo grenadă, şi nu
are altă dorinţă decît să-şi vadă stăpînul rănit, ca

231
astfel să ajungă cu cl cît mai departe de front, în
interiorul ţării.
Panica, ştie să o întreţină sistematic, învăluind totul
în mister : „Mi se pare că ridică telefoanele", comu­
nică cl confidenţial trupei. Şi e fericit cînd poate să
spună : „Le-au şi strîns".
Nimeni nu porneşte în retragere atît de bucuros
ca el. în clipa aceea nu mai ţine seama ca deasupra
capului îi şuieră grenadele şi şrapnelcle, îşi croieşte
neobosit drum cu bagajele spre statul-major, unde
staţionează trenul. Ii place trenul armatei austriece
şi are o predilecţie pentru plimbările în vehicul. La
nevoie, în cazurile cele mai grave, sc urcă şi în carul
sanitar, cu două roate. Cînd nu arc încotro şi e silit
să meargă pc jos, are înfăţişarea unui om lovit de
cea mai marc nenorocire. în asemenea cazuri lasă
bagajele stăpînului în tranşee şi nu cară decît pro­
priile lui bunuri.
Dacă se întâmplă ca ofiţerul să scape de captivi­
tate prin fugă, iar el sa cadă prizonier, nu uită nici­
odată să ia cu sine în captivitate bagajele stăpînului.
Ele trec atunci în proprietatea lui şi le păzeşte ca
ochii din cap.
Am văzut un asemenea prizonier în Rusia. A mers
pe jos cu ceilalţi de la Dubno pînă la Darnin, dincolo
de Kiev. Ducea cu el în afară de raniţa proprie şi a
ofiţerului său, care avusese norocul să fugă, încă
cinci valize de mînă, de diferite mărimi, două pături,
0 pernă şi o legătură pe care o purta pe cap. Sc plîn-
gea că două cufere îi furaseră cazacii.
N-am să-1 uit niciodată pc omul acela, care s-a
chinuit aşa, cu povara, prin toată Ucraina. Era o
maşină de transport vie, şi nu pot să înţeleg cum do
a putut parcurge ou tot calabalîcul ăsta atîtca sute
dc kilometri pc jos, ca să plece apoi cu trenul pînă la
Taşkent, să-şi păzească averea şi pînă la urmă să
moară întins pe geamantanul lui, răpus dc tifo^ exan-
tematic, în lagărul dc prizonieri.
Astăzi, aceste ordonanţe sînt împrăştiate prin în­
treaga noastră republică şi pălăvrăgesc despre actele
lor dc vitejie. Ei au luat cu asalt oraşele Sokal, Dubno,
Nis, Piave. Fiecare din ei este un Napoleon : „l-am
spus colonelului nostru să telefoneze la statul-major,
că sc poate porni la asalt".
Cei mai mulţi dintre ei erau reacţionari şi trupa îi
ura. Unii din ei erau şi denunţători şi nu mai puteau
de bucurie cînd vedeau pc careva legat.
Cu timpul au devenit o adevărată castă. Egoismul
lor nu cunoştea margini.

Locotenentul-major Lukâs era prototipul ofiţerului


activ din putreda monarhie austriacă. Şcoala de că­
deţi făcuse din cl o fiinţă cu două feţe, un fel de
amfibie. în societate vorbea nemţeşte, scria nem­
ţeşte, dar citea cărţi cehe, iar pe vremea cînd func­
ţiona ca profesor la şcoala de teterişti, în exclusivi-

233
tatl cehi, le şoptea confidenţial *. „Să fim cehi, dar să
n-o ştie nimeni. Şi eu sînt ceh."
Privea „cehismul" ca un fel dc organizaţie se­
cretă, de care era mai bine să te fereşti, de la
distanţă.
Altfel, era om cumsecade, nu se temea de supe­
riori, la manevre avea grijă de compania lui, aşa
cum se cuvine şi este drept să fie. Ştia întotdeauna
să-i rostuiască o cartiruire bună, prin şuri şi ade­
seori îşi cinstea ostaşii, din modesta lui soldă, cu cîte
un butoi de bere.
li plăcea să-i audă pe soldaţi cîntînd în marş.
Trebuiau să cînte şi cînd se duceau şi cînd se întor­
ceau de la exerciţii. Şi mergînd alături de ostaşi,
cînta cu ei :
„Cînd se apropie miezul nopţii,
ovăzul din saci îl iau boţii,
' turn ta rara bum !'

Era foarte iubit de soldaţi, pentru că era drept şi


nu teroriza pc nimeni.
Gradaţii tremurau în faţa lui, şi într-o lună dc
zile făcea din cea mai mare brută de sergent-major,
un adevărat mieluşel.
Ştia, cc-i drept, să zbiere, dar de înjurat nu în­
jura niciodată. Folosea cuvinte şi fraze alese : „Uite
ce este măi băiete — zicea el — mie nu-mi face plă­
cere să te pedepsesc ; dar n-am ce face, pentru că
în disciplină stă valoarea şi vitejia armatei şi fără
disciplină armata este ca trestia legănată în bătaia
vîntului. Dacă dumneata nu-ţi ţii uniforma în regulă
şi nasturii sînt rău cusuţi sau lipsesc, c o dovadă
că uiţi dc îndatoririle pc care le ai faţă de oştire.
Poate să ţi sc pară dc neînţeles că pentru un lucru
de nimic, căruia ca civil nu i-ai da nici o importanţa,
cum ar fi de pildă, un nasture dc la bluză ^ăsit lipsă
la inspecţie, să te trezeşti la arest. Dar vezi ca în ar­
mată o astfel dc neglijenţă a exteriorului dumitale
trebuie să fie pedepsită exemplar. D e cc ? N u pentru
faptul că dumitale îţi lipseşte un nasture eşti pe­
depsit, ci ca să tc deprinzi cu ordinea. Azi nu-ţi coşi
nasturele şi începi să te laşi pe tînjală. Mîinc are
sa-ţi pară greu să-ţi desfaci arma şi s-o cureţi, poi-
mîinc o să-ţi uiţi baioneta în cine ştie cc cîrciumă şi,
pînă la urmă, ai să adormi în post, pentru că ai în­
ceput, cu nenorocitul ăsta de nasture, să duci o viaţă
dezordonată. Asta-i băiete, şi dacă tc pedepsesc acum,
e ca să te feresc dc o pedeapsă şi mai grea, pentru
eventualele abateri pe care le-ai putea săvârşi, uitând
încetul cu încetul dc îndatoririle dumitale. îţi dau
cinci zile de arest şi aş dori ca atunci cînd vei primi
pîine şi apă să tc gîndeşti că pedeapsa nu e răz­
bunare, ci un mijloc de educaţie, urmărind îndrep­
tarea ostaşului pedepsit."
Ar fi trebuit de mult să fie căpitan, dar prudenţa
Iui în chestiunea naţionalităţii nu i-a folosit la ni­
mic, deoarece faţă de superiori avea o atitudine în­
tr-adevăr sinceră în relaţiile de serviciu, linguşirile
fiindu-i cu totul străine.

235
Păstrase această trăsătură proprie caracterului ţă­
ranului din Cehia de sud, unde sc născuse, într-un
sat împrejmuit de codri deşi şi cleştec.
Cu toate că faţa de soldaţi era drept şi nu-i chi­
nuia, avea totuşi o latură ciudată. îşi ura ordonan­
ţele, căci totdeauna sc brodise să i sc trimeată ţucă-
larii cei mai neghiobi şi mai nesuferiţi din tot regi­
mentul.
îi lovea peste gură, îi pălmuia, se străduia sa le
facă educaţia prin vorbă şi faptă, uitînd că-s soldaţi.
Ani de zile la rînd zadarnic s-a luptat cu ci. ii
schimba mereu ca pînă la urmă să ofteze : „Iar m-am
ales cu o vită încălţată !" îşi considera ordonanţele
ca animale de cea mai inferioară specie.
îi plăceau foarte mult animalele. Avea un canar
de H a r / , o pisică de Angora şi un grifon. Nici una
clin ordonanţele pc care le-a schimbat nu s-a purtat
însă mai prost cu aceste dobitoace decît locotenen­
tul-major Lukăs cu ordonanţele, cînd îi făceau vreo
boroboaţă.
Pe canar îl chinuiau cu foamea ; una din ordo­
nanţe i-a scos un ochi pisicii de Angora ; grifonul
era lovit ori dc cîtc ori lc ieşea în calc şi în sfîrşit,
unul din predecesorii lui Svejk l-a înşfăcat şi l-a
dus la hingherul de la Pankrac ca să-1 ucidă, fără
să-i para rău de cele zece coroane plătite din buzu­
narul lui. Raportă apoi locotcncntului-major foarte
simplu că fugise în vreme cc-1 plimba. A doua zi
ordonanţa mărşăluia cu compania pc cîmpul de
instrucţie.

236
Cînd Svcjk veni să-i raporteze lui Lukâ«> că în­
tră în serviciul lui, acesta îl duse în odaie şi îi zise :
— Pe dumneata mi te-a recomandat preotul Katz
şi nădăjduiesc că n-ai să-1 faci de ruşine. Am avut
pînă acum o duzină de ordonanţe, dar nici una din
ele n-a făcut purici la mine. îţi atrag atenţia că sînt
foarte sever şi pedepsesc aspru orice josnicie şi
orice minciună. Doresc să-mi spui întotdeauna ade­
vărul şi să execuţi fără să crîcneşti toate ordinele
mele. Dacă zic : „Sari în foc", trebuie să sari în
foc, chiar dacă nu-ţi convine. Unde te tot uiţi ?
Svejk se uita cu interes într-o parte, pe peretele
unde atîma colivia canarului, dar îndreptîndu-şi ochii
blajini spre locotencntul-major răspunse cu glas blînd :
— Cu respect vă raportez, domnule locotcnent-
major, că aveţi acolo un canar dc Harz.
Şi curmînd astfel locotenentului-major şirul vorbi­
rii, Svcjk sta pc loc, smirna, fără să clipească, pri­
vind ţintă în ochii superiorului său.
Locotenentul-major ar fi vrut să-1 mustre, dar re-
mareînd expresia nevinovată a feţei lui Svejk, spuse
numai :
— Domnul jeldkurat mi te-a recomandat drept un
mare tîmpit şi mi se pare că nu s-a înşelat.
— Cu respect vă raportez domnule locotenent-ma-
jor că, într-adevăr, domnul jeldkurat nu s-a înşelat
dc fel. Cînd eram militar activ am fost reformat
pentru tîmpenie, şi pe deasupra, vădită. Din pricina
asta am fost daţi afară din regimentul d o i : eu şi încă
unul, un domn căpitan din Kaunitz. Acela, domnule

18 " 237
locotencnt-major, să-mi fie cu iertare, cînd mergea
pe stradă, se scobea în acelaşi timp cu un deget de
la mîna stîngă în nara stîngă, şi cu cealaltă mînă
în nara dreaptă şi cînd mergea cu noi la instrucţie,
ne înşira întotdeauna ca pentru defilare şi zicea :
„Soldaţi, î, ţineţi minte, î, că azi c miercuri, î, fiindcă
mîine va fi joi, î"...
Locotenentul-major dădu din umeri, ca un om care
nu-şi găseşte cuvintele pentru a spune cc vrea.
Trecu prin faţa lui Svcjk, plimbîndu-se nervos î n ­
tre uşă şi ferestre, în vreme ce Svcjk, cu mutra cea
mai nevinovată, făcea „capul la dreapta", ori „capul
la stîngă", după locul unde se afla locotenentul-ma­
jor, pînă cînd acesta plecă ochii, şi privind covorul,
mormăi ceva, care n-avea nici o legătură cu obser­
vaţiile lui Svejk, despre căpitanul tîmpit :
— Mda, care va să zică ţin la ordine, la curăţe­
nie, şi nu uita că la mine nu sc minte. Iubesc cin­
stea. Urăsc minciuna şi o pedepsesc fără milă, ma
i•iţelegi ?
— Cu respect vă raportez, domnule locotencnt-
major, că înţeleg. E tare rău cînd omul minte. Cum
începe să se încurce, s-a curăţat. Intr-un sat, din­
colo dc Pelhrimov, era un învăţător, îi zicea Ma-
rek ; umbla după fata pădurarului Spara, care i-a
trimis vorbă că dacă se mai întîlncştc cu fata lui
în pădure, cînd i-o ieşi în cale îl împuşcă în şezut
cu două cartuşe umplute cu sare. învăţătorul i-a răs­
puns că nu e adevărat, că cl nu umblă după fată,
dar într-o zi, cînd trebuiau iar să sc întîlncască, pă-
du rarul l-a dibuit şi era gara, gata s ă i facă opera­
ţia făgăduita, dar învăţătorul se dezvinovăţi, zicînd
că venise să culeagă flori ; altă dată iar, cică voia
să prindă cărăbuşi, şi aşa s-a încurcat din ce în ce,
pînă cînd într-o zi, cuprins de spaimă cum era, a
început să jure că venise sa pună nişte capcane pen­
tru iepuri. Atunci pădurarul l-a legat fedeleş şi l-a
dus la postul de jandarmi. De acolo a ajuns la ju­
decătorie şi domnul învăţător era gata-gata să intre
la răcoare. Dacă ar fi spus adevărul adevărat s-ar
fi ales numai cu alicele cu sare. Eu unul mi-am zis
întotdeauna că cel mai bine este să mărturiseşti fă­
ţiş şi dacă fac vreo boroboaţă să vin şi să spun :
„Cu respect \ ă raportez că am făcut cutare şi c u t a r e .
-

Cat despre cinste, ăsta-i un lucru tare frumos, căci


cu ea omul ajunge întotdeauna cel mai departe.
Asta-i ca la întrecerile de marş. Cum începe unul să
umble cu fofîrliga şi să fugă, gata, e descalificat.
Aşa a păţit-o un văr al meu. Omul cinstit e stimat
şi preţuit de toată lumea, c mulţumit dc sine însuşi
şi se simte ca un nou-născut cînd se duce la culcare
şi poate să-şi zică : „Şi azi am fost cinstit . -

înainte ca Svejk să-şi termine expunerea, locote-


nentul-major Lukâs se aşezase pc scaun şi privind
cizmele ordonanţei făcu următoarea reflecţie :
„Doamne, cînd mă gîndesc că şi eu îndrug adesea
prăpăstii de astea şi că singura deosebire e forma
în «.are le spun".
Cu toate acestea, ncvrînd să-şi piardă autoritatea
aşteptă ca Svejk să isprăvească şi zise :
— La mine trebuie să-ţi lustruieşti cizmele, să ai
uniforma curată, nasturii bine cusuţi, să faci impre­
sia unui soldat, şi nu a unui derbedeau dc civil. Ciu­
dat că, nici unul din voi nu arc ţinută militarcască.
Numai una din toate ordonanţele pe care le-am avut
avea o ţinută marţială. Dar pînă la urmă mi-a furat
uniforma dc paradă şi-a vîndut-o în cartierul evreiesc.
Tăcu o clipă, apoi continuă înşirîndu-i lui Svcjk
toate îndatoririle, fără să uite bineînţeles să accen­
tueze în mod special că trebuie să fie credincios,
discret, sa nu vorbească nicăieri dc ceea ce se în-
tîmplă acasă.
— La mine vin în vizită cucoane — ţinu să subli­
nieze — şi uneori, cîte una rămîne şi peste noapte,
cînd nu sînt dc serviciu a doua zi de dimineaţă. In
asemenea cazuri ne aduci cafeaua la pat, cînd sun,
înţelegi ?
— Cu respect vă raportez, domnule locotencnt-
major, că înţeleg ; dacă aş da aşa, buzna la pat, pe
neaşteptate, s-ar putea ca doamnei să nu-i placă.
Eu mi-am adus odată acasă o domnişoară şi toc­
mai cînd nc simţeam mai bine servitoarea a venit
cu cafeaua la pat. Toanta s-a speriat şi mi-a vărsat
cafeaua în spinare şi a mai zis şi „Bună dimineaţa,
conaşulc ! M
Eu ştiu cc se cade şi cc trebuie făcut,
cînd doarme o cucoană.
— Bine Svejk, cu cucoanele trebuie să ne purtăm
întotdeauna cu băgare de seamă, zise locotenentul-
major, care începuse sa sc mai lumineze discutând
despre subiectul care îi umplea timpul liber, între ca­
zarmă, cîmpul de instrucţie şi cărţile de joc.
Femeile erau sufletul casei sale. Ele îi aranjau
căminul. Avea vreo cîtcva duzini şi multe din ele
sc străduiau, în timpul cît şedeau la el, să-i împo­
dobească locuinţa cu tot felul dc zorzoane.
Una din ele, nevasta unui proprietar de cafenea
care rămăsese la cl două săptămîni încheiate, pînă
cînd venise bărbatul să o ia acasă, i-a brodat o faţă
de masă frumoasă, i-a făcut monograme la toată
rufăria de corp şi ar fi terminat poate şi covorul dc
perete, dacă bărbatul ci nu ar fi pus capăt
acestei idile.
O domnişoară, pc care după trei săptămîni au ve­
nit să o ia părinţii, voia să-i transforme dormitorul
în budoar,-şi-i înşirase peste tot fel de fel de mara­
feturi, vaze, iar deasupra patului îi atîrnase icoana
îngerului păzitor.
în toate colţurile dormitorului şi ale sufrageriei
se simţea mîna femeii, care pătrunsese pînă şi în
bucătărie, unde se puteau vedea cele mai diferite
vase şi obiecte de gătit, primite în dar din partea
unei generoase soţii de fabricant, amorezată, care
pe lingă dragoste îi adusese şi un aparat special de
tăiat varză şi tot felul dc zarzavaturi, o maşină dc
tăiat pesmeţi, una de tocat carne, castroane, erănţi,
tigăi, oale şi Dumnezeu mai ştie cc.
Plecă însă după o săptămînă, neputîndu-se împăca
cu gîn Iul că pc lîngă ea, locotcncntul-major mai
avea încă vreo douăzeci de iubite, fapt care înrîurca

241
în mod nefast randamentul nobilului mascul în
uniforma.
Locotenentul-major Lukâ? întreţinea de asemenea
o vastă corespondenţă, avea un album cu fotografiile
amantelor şi O colecţie de diferite relicve, manites-
tînd în ultimii doi ani o înclinare spre fetişism. Avea
în colecţie tot soiul dc jartiere de damă, patru pe­
rechi de chiloţi apelpisiţi, cu dantcluţă, trei combine­
zoane fine, străvezii, băsmăluţc de linon, ba chiar şi
un corset şi cîteva perechi de ciorapi.
— Azi sînt de serviciu, zise el. Mi întorc abia la
noapte, ai grijă de toate şi deretică prin casă. U l ­
timă mea ordonanţă a plecat azi, pc front, cu bata­
lionul de marş, pentru puturoşenia lui.
După ce mai dădu cîteva ordine, cu privire la ca­
nar şi la pisica de Angora, plecă, neuitînd să mai
arunce, din pragul uşii, cîteva adagii despre cinste
şi ordine.
După plecarea lui Lukăs, Svejk deretică cu grijă
întreaga gospodărie, aşa că noaptea tîrziu cînd lo­
cotenentul-major se întoarse acasă, îi putu raporta :
— Cu respect vă raportez, domnule locotencnt-ma­
jor, că totul e în regulă, numai pisica n-a avut d<»
lucni şi a mîncat canarul.
— Cum ? tună locotenentul-major.
— Cu respect vă raportez, domnule locotencnt-ma­
jor, cum s-a întâmplat : ştiam că pisicile nu iubesc
canarii şi că nu Ic vor binele. Aşa că mi-am zis să
Ie fac cunoştinţă, să-i împrietenesc, şi dacă bestia
s-ar încumeta cumva să-i facă vreun rău, aveam de

i e
gînd să-i scutur blana să ţină minte, cîte zile o avea.
cum trebuie să s e poarte cu un canar, pentru că mie
larc mi-s dragi animalele. La noi, în casa în care
stau, locuieşte un pălărier care şi-a dresat aşa de
bine pisica, că de unde mai înainte i-a mîncat trei
canari, acum nu mai maninca nici unul, iar canarul
poate să se aşeze pe spinarea ei. Am vrut şi eu să
încerc şi am scos canarul din colivie şi i l-am dat
bestiei să-1 miroase. Pînă să mă dezmeticesc, mai­
muţa i-a înhăţat capul. Nu m-as ti aşteptat, zău, din
partea ei la atîta neobrăzare. Dacă ar li fost, dom­
nule oboUitriMit, o vrabie, n-aş ti avut nimic de z i s ,
dar un canar aşa de trunios, de H a r z î Şi cu cîta
poftă l-a înghiţit cu pene cu tot şi cum mîrîia de
plăcere ! Pisicile nu au cultură muzicala şi nu pot
suferi să audă canarul cîntind, pentru că bestiile nu
pricep ce e aia. Am ocărit eu pisica, dar altceva nu
i-am făcut. Doamne păzeşte ! Am aşteptat să ho-
tărîţi dumneavoastră cum s-o pedepsim pentru is­
prava ei.
In vreme ce povestea întîmplarea, Svejk se uita în
ochii locotcncntulni-major cu atîta sinceritate, încît
acesta, deşi se îndreptase spre el cu intenţii agre­
sive, sc retrase, se aşeză pe sc.iwn şi-1 întreba :
— Ascultă Svejk, să fi oare, într-adevar, atît de
dobitoc ?
— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-ma­
jor — răspunse Svejk solemn — sînt ! incă din co­
pilărie mă paşte ghinionul. întotdeauna vreau să
îndrept cîte ceva, sa fac bine, şi cînd ookf, menu
sc iveşte cîte o neplăcere pentru mine şi cei din ju­
rul meu. Eu n-am vrut decît să-i apropii, ca să sc
împrietenească şi să sc înţeleagă şi zău că n-am
nici o vină că l-a înghiţit. Cu ani în urmă, într-o
casă, la Stupart, o pisică a mîncat chiar un papagal,
pentru că şi-a bătut joc dc ea, imitîndu-i mieunatul.
Pisicile au însă şapte vieţi în ele. Dacă porunciţi,
domnule locotenent-major, s-o execut, va trebui s-o
strivesc cu uşa, altfel nu crapă.
Cu mutra cea mai nevinovată şi cu zîmbctul său
blajin, Svejk îi expuse locotenentului-major cum se
execută pisicile. Dacă cei de la societatea pentru pro­
tecţia animalelor i-ar fi auzit solilocul, l-ar fi tri­
mis, fără doar şi poate, la balamuc.
Cu prilejul acesta dovedi atîta pricepere în acest
domeniu încît locotenentul-major, uitînd de supărare,
îl întrebă :
— Dumneata te pricepi la animale ? Ţi-s dragi
dobitoacele ?
— Da. Cel mai mult îmi plac dinii — mărturisi
Svejk — pentru că sînt o afacere rentabilă pentru
cine ştie să-i vîndă. Mie nu mi-a mers, pentru că
am fost totdeauna cinstit ; cu toate astea, tot s-au
găsit unii, care să vină şi să mă ia la rost zicînd
că le-am vîndut o lepădătură în locul unui cîinc de
rasă, sănătos, ca şi cum toţi cîinii ar trebui să fie
dc rasă şi sănătoşi. Şi fiecare voia să-i dau pc loc
arborele genealogic, aşa că am fost silit să dau la
tipărit fel dc fel de certificate şi să fac dintr-un du­
lău oarecare născut într-o cărămidăric, un cîinc no-

244
bil, dc rasa cea mai pura, provenit din crescătoria
de dini Arnini von Barhcim, din Bavaria. Şi zău că
oamenii erau bucuroşi că au dat lovitura, că au
pus mîna pe un animal de rasă pură, iar cu puteam
sa le ofer de pildă un spitz de la Vrsovice, drept un
dax ; şi dumnealor se mirau numai de cc un cîine
aşa de rar, adus tocmai din Germania, era atît de
păros şi n-avea picioarele strîmbe. Aşa sc face la
toate crescătoriile, şi aţi rămîne uluit domnule loco­
tencnt-major, dacă au' şti potlogăriile care sc fac
CU certificatele la marile crescătorii dc dini. Clini,
care să zică singuri despre ei : „lui sînt rasă pura"
nu prea există. Ori mă-sa, ori bunică-sa a greşit cu
vreo javră, ori a avut mai mulţi taţi moştenind de
la fiecare cîte ceva. De la unul urechile, de la altul
coada, de la celălalt părul de pe bot, de al treilea
nasul, de la al patrulea picioarele crăcănate, de la
al cincilea mărimea, şi dacă o fi avut doisprezece
taţi din ăştia, va puteţi da scama domnule locote­
ncnt-major, cam cum poate să arate un asemenea
cîine. Eu am cumpărat un cîine din ăştia ; îi zicea
Balaban ; de la toţi taţii cîţi îi va fi avut moştenise
atîta urîţenie că toţi cîinii îl ocoleau ; l-am cumpă­
rat de milă. Era atît dc părăsit! Acasă stătea tot
timpul într-un colţ şi era aşa de trist, că m-am vă­
zut nevoit să-l vînd drept un grifon. Cea mai marc
bătaie de cap am avut-o cu vopsitul. Trebuia să aibă
culoarea piperului şi a sării. Şi aşa a ajuns cu stă­
pînul său pînă în Moravia şi de atunci nu l-am
mai văzut.

*l I C
Expunerea aceasta chinologică avu clarul să-l in­
tereseze foarte mult pe locotenentul-major, aşa ca
Svejk putu continua în tihnă :
— Cîinii nu-şi pot vopsi singuri parul, cum fac
cucoanele; de asta trebuie să aibă grijă cel o r e
vrea sa-i vîndă. Daca aveţi un cîine bătrîn, albit de-a
binelea, şi vreţi să vindeţi ramolitul drept un căţe­
luş de un an, sau chiar drept un pui de noua luni,
atunci cumpăraţi pulbere de argint, topiţi-o în apa,
vopsiţi-l negru şi vedeţi cum arată. Ca să prindă
putere, îl îndopaţi cu arsenic, ca pe cai, iar dinţii îi
frecaţi cu şmirghel, din a u l a cu care sc curăţă cu­
ţitele ruginite. înainte dc a-1 duce la vînzare, îi tur­
naţi pe gît şliboviţă să se îmbete niţel şi pe loc se
înviorează, e vesel, latră dc bucurie şi se împriete­
neşte cu oricine, ca un consilier beat. Dar principa­
lul, domnule locotencnt-major, este să le vorbeşti
oamenilor, să-i toci la cap pînă sc nauceşte muşteriul.
Dacă cineva vrea să cumpere de la dumnea­
voastră un şoricar şi n-aveţi în casă decît un ciinc
de vînătoare, atunci trebuie să vă pricepeţi să-1 con­
vingeţi ca în loc de şoricar să plece dc la dumnea­
voastră cu cîinclc de vînătoare, iar dacă se nime­
reşte să n-aveţi acasă decît un şoricar şi careva do­
reşte să cumpere un dog nemţesc din aceia răi, pă­
zitori, puteţi să-1 prostiţi pînă într-atîta că pînă la
urmă în loc dc dog, să plece cu şoricarul în buzu­
nar. Pe vremuri, cînd făceam negoţ de animale, mă
pomenesc odată că-mi vine o cucoană, care-mi zice
că i-a zburat papagalul în grădină, şi că nişte băieţi
care se jucau în faţa viiei de-a pieile roşii i-au prins
papagalul, i-au smuls toate penele din coada şi s-au
împopoţonat eu ele, ca poliţiştii. Şi dc ruşine ca a
t a m a s fără coadă, papagalul s-a îmbolnăvit şi vete­
rinarul l-a dat gata cu nişte prafuri, aşa că d o -
reşte să cumpere alt papagal, da unul bine crescut,
nu din ăia obraznici care nu ştiu decît să înjure. Şi
cc era să fac eu, daca n-aveam acasă nici un papagal
şi nici nu ştiam de vreunul ? N u aveam decît un
buldog, rău al dracului şi chior dc-a binelea. Cc să
vă mai spun, domnule locotencnt-major, că de la
patru după-amia/ă şi pînă la şapte seara a trebuit
să-mi umble gura, pînă oe am făcu t-o să cumpere în
loc de papagal, buldogul acela chior. A fost mai
greu decît într-o încurcătură diplomatică şi la ple­
care i-am zis : Sa mai poftească acum băieţii să-i
smulgă şi ăstuia coada ; mai mult n-am mai apucat
. i spun acelei doamne, care a trebuit să se mute
dm Praga după ce buldogul îi muşcase pe toţi ai
casei. Credeţi-mă, domnule locotencnt-major, ca e
hurte greu să pui mîna pe un animal ca lumea.

— Mie mi-s tare dragi cîinii, spuse locotenentul-


major. Cîţiva dintre camarazii mei, care sînt acuma
pc iront, au cîinii cu dînşii şi mi-au scris că în t o ­
vărăşia unui animal atît dc credincios şi dc devo­
tat, războiul li sc pare mai uşor. Aşadar, dumneata
cunoşti bine toate rasele de cîini şi nădăjduiesc că
daca aş avea un cîinc, l-ai îngriji cum trebuie. Care
rasă e cea mai bună după părerea dumitale ? Mă

247
gîndcsc l.i un cîine de campanie. Am avut odată un
grifon dar nu ştiu...
— După părerea mea, domnule obcrlaitnant, gri­
fonul e un căţel foarte drăguţ. E drept că nu oricui
îi place, fiindcă arc părul ţepos şi barbă aspră pc
bot, ca un puşcăriaş pus în libertate. Mie îmi pare
frumos tocmai pentru că-i urît, ş-apoi c şi deştept.
Nici nu se compară cu un tîmpit de St. Bemard. E
mai deştept chiar decît foxtericrul. Am cunoscut
eu unul...
Locotenentul-major Lukâs sc uită la ceas şi între­
rupse expunerea lui Svejk :
— E tîr/iu, trebuie să mă culc. Mîine sînt iar de
serviciu, aşa că ai toată ziua la dispoziţie să găseşti
un grifon.
Sc duse la culcare, iar Svejk se întinse pc cana­
pea în bucătărie şi începu să citească gazetele pe care
le adusese locotenentul-major dc la cazarmă.
„Ia tc uită — făcu Svejk pentru el, urmărind cu
interes ultimele inlormaţii — sultanul l-a decorat pc
împăratul Wilhelm cu medalia dc război şi eu nici
măcar cu cea mică, de argint, nu m-am pricop­
sit încă."
Căzu pe gînduri, apoi deodată sări în sus, excla-
mînd : „Era cît pe ce să uit..."
Sc duse în odaia locotenentului-major care dor­
mea buştean şi-1 trezi :
— Cu respect vă raportez, domnule obcrlaitnant,
că n-am primit nici un ordin în ce priveşte pisica.

MU
I.ocotcncntul-major, buimăcit dc somn, sc întoarse
pe partea cealaltă şi mormăi : „Trei zile dc carceră"
şi adormi din nou.
Svcjk ieşi tiptil din odaie, scoase nenorocita dc
pisică de sub canapea şi-i spuse :
— Ai trei zile dc carceră ! abtreten ! marş !
Şi pisica de Angora sc furişă iar sub canapea.

Svejk se pregătea să plece în căutarea unui gri­


fon cînd se pomeni cu o tînără doamnă care dorea
sa vorbească cu locotenentul-major I.ukăs. Văzu
lîngă ea două valize grele, dc voiaj, şi pe scară şapca
hamalului, care cobora.
— Nu-i acasă, spuse Svcjk răstit, dar tînăra
doamna sc şi furişase în vestibul, poruncindu-i
aspru :
— Du cuferele în odaie.
— Iară încuviinţarea domnului locotencnt-major
nu sc poate, răspunse Svejk. Domnul locotencnt-ma­
jor mi-a ordonat să nu fac niciodată nimic fără or­
dinul dumnealui.
— Dumneata eşti nebun ? striga tînăra doamnă.
A m venit în vizită la domnul locotencnt-major.
— Eu nu ştiu nimic, răspunse Svejk neînduplecat.
Domnul locotencnt-major e dc serviciu, sc întoarce

240
abia la noapte, şi mi-a dat ordin să fac rost de un
grifon. N u ştiu nimic, de nici un iei de cuiere şi de
nici o cucoană. Acum trebuie să încui casa, aşa că
v-aş fuga frumos să fiţi bună şi să plecaţi. N-am pri­
mit nici un ordin, şi nu pot lăsa în casă o persoană
pe care n-o cunosc. S-a mai întîmplat o dată pe
strada noastră, la cofetarul Bclcicky, care a lăsat pe
unu' să- intre în casă şi dumnealui, nepoftitu' i-a
deschis dulapul cu haine şi pe-aci i-a fost drumul.
N u vreau să zic, cu ăsta, nimic rău despre dumnea­
voastră, urmă Svejk, vă/.înd că tînăra doamnă face o
mutră desperată şi că o podidiseră lacrimile ; dar,
hotărît, aici nu puteţi rămînc ; de asta trebuie sa
vă daţi şi dumneavoastră seama, pentru ca toată
casa mi-a fost încredinţată mie şi sînt răspunzător
de cel mai mic luciu. De aceea vă rog înc-o dată,
foarte frumos, să nu vă mai obosiţi degeaba. Pînă
nu primesc ordin de la domnul locotenent-major,
nu-1 cunosc nici pc fratc-meu. îmi pare rău, zău, că
trebuie să vă vorbesc aşa, dar la milităric trebuie sa
fie ordine.

între timp, tînăra doamnă îşi mai venise în fire.


Scoase din poşetă o carte de vizită, scrise pe ca cî-
tev.i î-înduri cu creionul, o băgă într-un plicuşor şi
zise cu obidă :
— Du scrisoarea asta domnului locotenent-major ;
eu aştept aici răspunsul. N a , ţine şi cinci coroane
pentru drum.
— Căi mine, nu merge-aşa, cucoană, răspunse
Svejk, jignit de îndărătnicia nepoftitului oaspe. Păs-

1!50
traţi-vă coroanele, le las aici pc scaun şi dacă vreţi,
pofiiţi cu mine la cazarmă, şi aşteptaţi acolo ; eu
am să predau scrisorica dumneavoastră domnului lo-
cotenent-major şi vă aduc şi răspuns. Dar ca să
rămîncţi aici, dc asta, hotărît, nici nu încape vorbă...
După această lămurire, Svejk, scoase valizele în
vestibul şi fâcînd să zornăie legătura dc chei, ca un
paznic dc castel, zise cu hotărîre, din uşă :
— închidem !
Tînăra doamnă ieşi descurajată pe coridor. Svcjk
încuie uşa şi o luă înainte. Vizitatoarea, tiptil-tiptil,
ca un căţeluş, sc luă după dînsul, şi nu reuşi să-1
ajungă decît la tutungerie, unde Svcjk intrase să-şi
cumpere tutun.
Acum mergea alături dc cl, străduindu-se să lege o
conversaţie :
— I-o dai negreşit ?
— Dacă am spus c-o dau, o dau.
— Şi o să-1 găseşti pc domnul locotcnent-major ?
— Asta n-o mai ştiu.
Merseră apoi tăcuţi, unul lîngă altul, şi abia după
un răstimp mai îndelungat, tovarăşa dc drum în­
cepu din nou :
— Va să zică, crezi că ai să-1 găseşti pe domnul
locotcnent-major ?
— Eu nu cred nimic.
— Da unde socoti dumneata c-ar putea să fie ?
— N u ştiu.
Cu aceasta, conversaţia fu întrerupta pentru mai
mult timp, pînă ce tînăra doamnă, o reluă între-
bînd :
— N-ai pierdut scrisoarea ?
— Pîn-acum, n-am pierdut-o.
— Atunci, o dai sigur domnului locotcnent-
major ?
— Da.
— Şi ai să-1 găseşti ?
— V-am mai spus o dată că nu ştiu, replică Svejk.
Stau şi mă mir : cum pot fi pe lume oameni atît de
ciudaţi, să te întrebe mereu acelaşi lucru. Asra-i ca
şi cum aş opri pe fiecare trecător, şi l-aş întreba
bodoronc-tronc, în cîte sîntem azi.
Răspunsul acesta puse capăt oricărei încercări t*e
a întreţine o conversaţie cu Svejk, aşa că restu! dru­
mului, pînă la cazarmă, se scurse într-o tăcere dc-
s.ivîişită. De abia în faţa porţii, Svejk o poiti pe tî­
năra doamnă să aştepte şi sc aşternu pe taifas cu
soldaţii dc la poartă, voibindu-le despre război, cei a
ce trebuie să 0 fi bucurat nespus pc tînăra doamnă,
care se plimba nervoasă pe trotuar, luînd 0 înlări-
şare foarte nenorocită la vederea lui .Svejk care îşi
continua expozeul, cu o mutră atît de tembelă, încî;
amintea pe aceea reprodusa recent în (.Ironica războiu­
lui mondial: „Primul moştenitor al tronului, î>ttrc(i-
nindu-se cu doi aviatori care au doborît un aeroplan
rusesc".

Svejk se aşezase pc banca din faţa porţii şi înce­


puse să explice soldaţilor că pe frontul de luptă din

252
Carpaţi, .itacurilc oştilor austriece au eşuat, în
schimb de partea cealaltă, comandantul oraşului
Przemysl, generalul Kusmanek, a ajuns la Kiev şi că,
în urma noastră, în Serbia, au rămas unsprezece
puncte de sprijin şi că sîrbii n-or să mai reziste
multă vreme, alergînd după trupele noastre.
Acestea zise începu să critice diferitele bătălii cu­
noscute şi cu acest prilej descoperi un nou ou al lui
Columb şi anume că un batalion împresurat din
toate părţile trebuie să se predea.
După ce se satură de vorbă, găsi de cuviinţă să
i.is.i în drum şi să spună desperatei doamne să nu
plece nicăieri, pentru că el se întoarce numaidecît ;
sc duse apoi sus în cancelarie, unde-1 găsi pc loco­
tenentul-major Lukâs, care tocmai explica unui loco­
tenent o schemă de tranşee, reproşîndu-i că nu ştie
să deseneze şi că habar n-arc de geometric.
— Vedeţi, aşa se desenează asta ! Dacă ai de tra­
sat pe o linie orizontală, dată, o linie verticală, tre­
buie s-o desenezi în aşa fel, ca să formeze cu ea un
unghi drept. Ai înţeles ? Procedînd astfel, vei exe­
cuta tranşeele cum trebuie şi nu le vei îndrepta spre
duşman. Vei rămînc la şase sute de metri distanţă de
cl. Dar aşa cum ai desenat dumneata, împingi pozi­
ţia noastră în linia inamicului şi stai cu tranşeele
dumitale perpendicular pc inamic, în timp cc dum­
neata ai nevoie dc un unghi obtuz. E doar atît de
simplu, nu ?
Locotenentul rezervist, casier dc bancă în civili-
tatc, care sta deznădăjduit în faţa acestor planuri,

19 S.»1d,.iu| S v c j k , v o i . I 253
fără să priceapă o boabă, răsuflă uşurat cînd Svejk
se apropie de locotenent :
— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-
major, că o cucoană vă trimite scrisoarea asta şi aş­
teaptă răspuns. Şi în acest timp îi făcu din ochi, cu
înţeles şi confidenţial.
locotenentul-major nu părea bine impresionat dc
cele ce citea :
,,/itber lleinrieh ! Mein Marin verfolgt micb. Icb
muss unbcdingt bei Dir cin paar Tage gastieren. Dcr
Burscb ist cin grosses Mistviccb. Icb bin ungliicklicb.
Denie Kuty." 1

Locotenentul-major Lukâs oftă ; îl conduse pe


Svejk în cancelaria de alături, care era goală, încuie
uşa şi începu să se plimbe nervos printre birouri.
Oprindu-se în cele din urmă în faţa lui, zise :
— Doamna asta îmi scrie că eşti un dobitoc. Cc
i-ai făcut ?
— Em nu i-am făcut nimic ! Cu respect v i rapor­
tez, domnule oberluttnant, că m-am purtat foarte
cuviincios, dar dumneaei a vrut numaidecît s.i sc in­
staleze în casă. Şi fiindcă nu aveam nici un ordin
de la dumneavoastră, n-am lăsat-o. Pc deasupra a
mai venit şi cu două cufere, ca şi cum ar fi fost la
dumneaei acasă.

' Dr.-.',-.» Ilemiuli!


Iii lutul meu in.) urmArcste. Trebuie
neapărat t i r&min etuva
zile la tine. Ordonanţa u c un m.wc
dobitoc. Sînt nenorociri. A ta, Kati (germ.).
Locotenentul-major mai oftă o data adine >i Svcjk
îl imită.
— C u m ? striga locotenentul-major ameninţător.
— Cu respect vă raportez, domnule locotcnent-
major, că ăsta-i un caz grav. Acum doi ani, un ta-
piter din strada VojteSska s-a pomenit cu o domni­
şoară pe care n-a mai putut-o urni din casă. Nemai-
avînd încotro, a trebuit să se otrăvească şi a otră­
vit-o şi pe ea, cu gaz aerian, şi numai aşa s-a is­
prăvit pătărania. Cu femeile nu-i de glumit ! Eu
unul le cunosc !...
— Caz grav, repetă locotenentul-major, după
Svejk şi niciodată nu spusese un adevăr mai adevă­
rat. Scumpul Heinrich sc afla, fără îndoială, într-o
situaţie tare încurcată. O soţie urmărită dc soţ vine
m viziri la el pentru cîteva zile, tocmai cînd ur­
mează să sosească doamna Mickovâ, din Trcbon,
pentru ca după trei zile să repete ceea cc-i oferă cu
regularitate, de patru ori pe an, cînd vine la Praga,
pentru cumpărături. In afară de asta peste două zile
urma să vie la el o domnişoară care i-a tăgăduit să-i
cedeze, după cc se codise o săptămînă încheiată,
urmînd ca peste o lună să se mărite cu un inginer.
Locotenentul-major se rezemă de un birou, cu
capul plecat. Tăcea şi sc frămînta cum s-o descurce.
Pentru moment însă nu găsi altă soluţie decît să se
aşc/e, să ia un plic şi o hîrtie, şi să scrie :
„Dragă Katy ! Sînt de serviciu piua la nouă seara.
Vin la zece. Te rog sa te simţi la mine ca la tine

255
acasă. In ceea cc îl priveşte pe Svejk, ordonanţa mea,
i-am şi dat ordin să-ţi satisfacă toate dorin{clc.
Al tău, Ifeinricb."

— Scrisoarea asta s-o dai cuconiţei, zise locote­


nentul-major. îţi poruncesc să te porţi faţă dc ea
respectuos şi cu tact şi să-i împlineşti toate dorin­
ţele, care pentru dumneata trebuie să fie ordine.
Trebuie să te porţi cu ea galant şi s-o serveşti
conştiincios. Ţine 0 sută de coroane, de care ai
să-mi dai socoteală, pentru cazul că te va trimite
să-i cumperi ceva. Te duci să-i comanzi cina şi aşa
mai departe. Apoi, să cumperi trei sticle de vin şi o
cutie de ţigări Mcmphis. Aşa. Asta-i tot deocamdată.
Poţi pleca, şi-ţi repet încă o dată, să-ţi intre-n cap :
trebuie să-i îndeplineşti orice dorinţa pe care i-ai
citit-o în ochi.
Tînăra doamnă pierduse orice speranţa de a-1 mai
revedea pe Svejk ; de aceea fu foarte surprinsă cînd
îl zări ieşind din cazarmă şi îndreptîndu-se spre ea,
cu o scrisoare în mînă.
Salutînd militar este, îi întinse scrisoarea şi ra
portă :
— Conform ordinului domnului oberl:ut>i.w.t, tre­
buie să mă port faţă de dumneavoastră, stimată
doamnă, respectuos şi cu tact, să vă servesc conştiin­
cios şi să vă împlinesc toate dorinţele pe care o să
vi le citesc în ochi. Am ordin să vă hrănesc şi să
vă cumpăr tot ce veţi dori. Am căpătat pentru ast.i

2.>6
r
de la domnul oberhiitnant o sută dc coroane, dar
din astea trebuie să cumpăr şi trei sticle de vin şi-o
cutie de ţigări Memphis.
După ce citi scrisoarea tînăra doamnă îşi recapătă
încrederea în sine, pe care şi-o manifestă poruncin-
du-i lui Svejk să-i aducă o birjă ; iar cînd dorinţa
îi fu împlinită, îi porunci să sc urce pe capră, lîngă
birjar.
Porniră spre casă. Ajungînd la domiciliu, tînăra
doamnă jucă dc minune rolul dc stăpînă a casei.
Svcjk trebui să care valizele în dormitor şi să bata
covoarele în curte în timp ce doamna sc făcuse foc
şi pară dînd dc-o pîn/ă de păianjen după oglindă.
Această activitate febrilă îi trăda intenţia de a sc
întări pentru mai multa vreme pe această poziţie,
cucerită cu atîta trudă.
Pc Svcjk îl treceau toate năduşelile. După cc bătu
covoarele, cucoana îşi aduse aminte că trebuiau date
jos şi scuturate şi perdelele. Apoi primi ordin să
spele geamurile şi la bucătărie. După asta sc apucă
să mute mobila dîndu-şi cu acest prilej frîu liber
nervilor şi pe cînd Svejk sc spetea cărînd mobila
dintr-un colţ într-altul, coniţa, ncplăcîndu-i aran­
jamentul, făcea mereu altă combinaţie, născocind
altă rînduială.
După cc a întors toată casa cu mtul în jos, înce­
tul cu încetul elanul ei întru aranjarea cuibului în­
cepu să scadă şi în cele din urmă se potoli.

257
Mai scoase aşternut curat din dulapul de rufe, în-
f a u singură puişorii şi pernele, şi se vedea bine că
operaţia aceasta o făcea din dragoste şi veneraţie
pentru pat, obiect care îi stîrnca în trup o puteriiică
vibraţie senzuala.
îl trimise apoi pe Svejk după mîncare şi după
viu. Pînă să se întoarcă, se schimbă într-o străvezie
haină de interior, care o prindea tulbura tor de bine.
In timpul mesei bău o sticlă dc vin, fuma o mul­
ţime dc ţigări, apoi se întinse în pat, în timp ce
Svejk se ospăta la bucătărie, cu pîinea dc la manu­
tanţă pc care o muia într-un pahar cu un lei de rachiu
dulce.
— Svejk ! se auzi deodată din dormitor. Svcjk !
Svejk deschise uşa şi o zări pe tînăra coniţă în­
tinsa peste perne, într-o poziţie foarte ademenitoare.
— Vino mai aproape !
Svejk se apropie de pat, în timp cc cuconiţa, cu
un zîmbet ciudat, îi măsură umerii laţi şi pulpele
groase.
Dînd la o parte ţesătura subţire care-i acoperea
fi ascundea totul rosti poruncitor :
— Scoate-ţi cizmele şi pantalonii — ia sa vedem...
Şi aşa se întîmplă că, la înapoierea locotcnentu-
lui-major de la cazarmă, bravul soldat Svcjk putu
să-i raporteze :
— Cu respect raportez, domnule obcrlaittuint, că
am împlinit toate dorinţele cucoanei şi că am servit-o
conştiincios, aşa cum mi-aţi ordonat.

2St»
— l\i mulţumesc, Svcjk, zise locotenentul-major, a
avut multe dorinţe ?
— Circa şase, răspunse Svejk. Acum doarme dusă
şi ostenită de atîta călătorie. Eu i-am tăcut tot ce i-am
citit în ochi.

în vreme ce mase de ostaşi înfundate în pădurile


de pe Dunajec şi de pe Raab stăteau sub ploaia de
grenade şi tunurile d c calibru greu nimiceau com­
panii întregi fngropfndu-le în masivul Carpaţilor, iar
orizonturile tuturor cîmpurilor dc luptă erau roşii de
vîlvâtaia oraşelor şi satelor incendiate, locotenentul-
major Lukâs' şi Svcjk trăiau neplăcuta idilă cu
doamna care fugise de la bărbatul ei şi făcea acum pc
stăpîna casei.
Locotenentul-major Lukâs proiită de plecarea cu­
coanei la plimbare, pentru a ţine cu Svejk un consiliu
dc război, botărînd cum să se descotorosească de ea.
— Cel mai bun lucru ar ti, domnule oberluitnant
— zise Svcjk — dacă bărbatul ei, de la care a fugit şi
care o caută, după cum spuneaţi că zice în scrisoa­
rea pe care v-am adus-o, ar şti unde se află dum­
neaei, ca să vie după dînsa. Să-i trimitem telegramă,
că sc află la dumneavoastră şi că poate veni să şi-o
ridice. In Vscnory, anul trecut, s-a întîmplat un caz,

Z 3 9
la fel, într-o vilă. Dar atunci telegrama a trimis-o
chiar femeia şi bărbat-su a venit după ea şi i-a cîrpit
pc amfndoi. Şi unul şi altul erau civili, tn cazul
nostru, lată de un ofiţer, n-o să îndrăznească... La
urma-urmei dumneavoastră n-aveţi nici o vină că
doar n-aţi poftit pc nimenea şi dacă dumneaei a fugit,
a făcut-o de capul ci ! O sa vedeţi dumneavoastră că
o telegramă ca asta c de mare folos. Chiar dacă or
ieşi şi citeva perechi de palme...
— Dumnealui c un om foarte inteligent, îl între­
rupse locotenentul-major. II cunosc, face comerţ de
hamei, en gros. Hotărît, trebuie să-i vorbesc. Tele­
grama sc trimite.
Telegrama pe care o expedie era foarte scurtă şi
concisă, în spirit comercial : „Adresa actuală a soţiei
domneavoastră este..." şi urma adresa locotcnentului-
major Lukâs.
Şi aşa se face că tînăra doamnă Katy fu foarte
neplăcut surprinsă cînd se pomeni cu negustorul de
hamei, dînd buzna pe uşă. Părea tare cumsecade şi
grijuliu. Doamna Katy, fără să-şi piardă o clipă cum­
pătul, făcu prezentările de rigoare : „Bărbatul meu —
domnul locotenent-major Lukâs". Altceva nu-i mai
veni în minte.
— Luaţi loc vă rog, domnule Wendler, îl pofti po­
liticos locotenentul-major Lukâs scoţînd tabachera din
buzunar, ruinaţi ?
Inteligentul negustor luă cuviincios o ţigară şi slo­
bozind fumul din gură, zise cu mult calm :

2f.O
— Plecaţi în curînd pe front, domnule locotcnent-
major ?
— Am cerut mutarea la regimentul nouăzeci şi
unu din Budejovicc unde voi pleca probabil, imediat
ce termin cu şcoala de tineri cu termen redus. Avem
nevoie de o sumedenie de ofiţeri şi e trist că tinerii,
care au drepul la termenul redus, nu sc prezintă.
Preferă să rămînă infanterişti dc rînd decît să se stră­
duiască sa devină cădeţi.
— Războiul a dăunat serios negoţului cu lumei,
dar cred că nu poate să mai dureze mult, afirmă
negustorul, uitîndu-sc cînd la ncvastă-sa, cînd la lo­
cotenentul-major.
— Situaţia noastră e excelentă, replică locotenen­
tul-major l.uisâs. Astăzi, nimeni nu se mai îndoieşte
ca războiul se va sfîrşi cu izbînda puterilor centrale.
Franţa, Anglia şi Rusia sînt prea slabe pentru a se
putea împotrivi granitului austro-turco-german. E
drept că pe unele fronturi am suferit mici înfrîngcri ;
cum spargem însă frontul rusesc, între masivul Car-
paţilor şi Dunajecul mijlociu, nu mai încape nici cea
mai mică îndoială că vine sfîrşitul războiului. Fran­
cezii sînt şi ci ameninţaţi cu pierderea întregii Franţe
răsăritene în cel mai scurt timp şi cu intrarea arma­
telor germane în Paris, lucru absolut sigur. în afară
de asta, manevrele noastre în Siberia progresează dc
asemeni cu succes ; retragerea trupelor noastre, care
de fapt nu înseamnă decît o mişcare strategică, e
interpretată dc mulţi în mod cu totul greşit, în con­
tradicţie cu prezenţa dc spirit şi sîngclc rece absolut

7f>[
necesare în timp dc război. Vom vedea foarte curînd
că manevrele noastre, pe cîmpul dc operaţii de la
miazăzi, bine calculate, îşi vor da roadele. Priviţi,
vă rog...
L.ocotcnentul-major l u k â s îl apucă uşor dc umăr
pe negustorul de hamei şi-1 conduse spre harta cîmpu
lui de lupta care atîrna pe perete şi arătîndu-i dife­
rite puncte, îi dădea lămuriri :
— Beskyzii orientali, ca şi sectoarele de pe fron­
tul Carpaţilor, constituie pentru noi un excelent punct
dc sprijin. C) lovitura puternica pe ace.v-.ta linie şi nu
ne oprim decît la Moscova. Războiul va lua sfirşit
mai curînd decît bănuim.
— Dar Turcia ? întrebă negustorul de hamei, chib­
zuind în sinea lui cum să procedeze, spre a ajunge
la miezul chestiunii pentru care venise.
— Turcii se ţin bine, răspunse locotenentul-major.
conducîndu-1 din nou la masă : Hali Bcy, preşedintele
parlamentului turc, şi Aii Bey, au sosit la Viena. f'eld-
mareşalu! Liman de Sanders a fost numit comandant
suprem al armatelor turceşti din Dardancle. Goltz
Paşa a venit dc la Ţarigrad la Berlin, iar Enver Paşa,
viceamiralul Usedon Paşa şi generalul Djevad Paşa
au fost decoraţi de împăratul nostru. în definitiv, cam
multe decoraţii într-un interval atît de scurt.
Statură apoi un timp faţă în faţă fără să-şi spună
nimic, pînă cc locotenentul-major găsi cu cale să
puna capăt penibilei situaţii cu următoarea între-
barc :

2U2
— Cînd aţi sosit, domnule Wendler ?
— Azi dimineaţă.
— îmi parc foarte bine ca m-aţi găsit acasă, pen­
tru ca'după-amiaza mă duc întotdeauna la cazarmă
şi fac serviciu de noapte. întrucît locuinţa este liberă
toată ziua, am putut oferi ospitalitate coniţei. Aici
n-o deranjează nimeni în timpul şederii la Praga. Ca
veche cunoştinţă...
Negustorul de hamei tuşi :
— Katy este fără îndoială o femeie ciudată, dom­
nule locotencnt-major ; vă rog să primiţi mulţumirile
melc cele mai călduroase pentru tot cc aţi făcut pentru
ea. I sc năzare aşa din senin să plece la Praga, chi­
purile ca să-şi trateze nervii ; cu eram plecat în călă­
torie de afaceri şi cînd mă înapoiez, casa vraişte, şi
Katy ia-o de unde nu-i.
Străduindu-sc să facă o mină cît mai sinceră, o
ameninţa cu degetul şi schiţînd un zîmbet forţat o
întrebă :
— Credeai, sc vede, că dacă cu sînt plecat poţi
pleca şi tu ? Bineînţeles că nu te-ai gîndit, însă...
Va/înd ca discuţia era pc calc să ia o întorsătură
neplăcută, locotenentul-major Lukă? îl conduse din
nou pc inteligentul negustor de hamei în faţa hărţii
strategice şi, arătîndu-i localităţile subliniate, zise :
— Uitasem să vă atrag atenţia asupra unei împre­
jurări interesante. E vorba dc acest arc marc, î n ­
dreptat spre sud-vest, unde masivul muntos formează
un marc cap dc pod. în această direcţie este îndrep­
tată ofensiva aliaţilor. închizînd această cale, care

263
leagă capul dc pod dc cea mai importanta linie de
apărare a inamicului, se taie comunicaţiile între aripa
dreaptă şi armata dc nord, de pe Vistula. Acum c
clar ?
Negustorul de hamei răspunse morocănos că totul
c foarte limpede, dar tcmîndu-se, în delicateţea lui, ca
această replică să nu fie interpretată drept o aluzie,
făcu următoarea remarcă, înapoindu-sc la locul lui :
— Din cauza războiului, hameiul nostru şi-a pier­
dut debuşeul în străinătate. Astăzi, sînt pierdute pen­
tru export Franţa, Anglia, Rusia şi ţările balcanice.
Doar în Italia mai trimitem hamei, dar mi-e teamă
că şi Italia se va amesteca în această conflagraţie.
Pe urmă însă, după ce vom cîştiga războiul, o să dic­
tăm noi preţurile mărfurilor.
— Italia rămînc în strictă neutralitate, încercă să-l
mîngîie locotenentul-major. Asta-i...
— D e cc nu recunoaşte că e legată prin tratatul
tripartit cu Austro-Urgaria şi Germania ? răbufni ne­
gustorul dc hamei căruia i se îngrămădiseră toate în
cap, deodată : hameiul, nevasta şi războiul. Mă aş­
teptam ca Italia să pornească împotriva Franţei şi a
Serbiei. In telul ăsta războiul de mult s-ar fi sfîrşit.
Mie-mi putrezeşte hameiul în magazii, tranzacţiile în
ţară sînt slabe, exportul este egal cu zero, şi Italia
îşi păstrează neutralitatea. De ce a mai reînnoit
atunci, în 1912, tripla alianţă cu noi ? Unde-i minis­
trul dc externe italian, marchizul di San Giuliano ?
Cc face dumnealui ? Doarme, sau cc ? Ştii dumneata
cc dever am avut eu pînă la război şi ce am azi ?
Să nu credeţi că nu urmăresc evenimentele, urmă
el, uitîndu-se furios la locotenentul-major. Acc-ta
trăgea liniştit din ţigară, scoţînd rotocoale dc fum,
care sc urmau unul după altul şi sc spărgeau, ope­
raţie urmărită cu mult interes dc doamna Katy.
De cc s-au retras nemţii înapoi la graniţă, dacă erau
aproape de Paris ? De ce sc dau lupte îndîrjite de
artilerie între Mcusc şi Mosclle ? Ştiţi că la Com-
bres şi Woewrc pe Marche, au ars trei fabrici de
berc, unde trimiteam anual peste 500 de baloturi de
hamei ? Că a ars şi fabrica de bere Hartmanswciler
din munţii Vosgi, că la •Niederaspach, lîngă Mulhousc,
fabrica de berc a fost făcută una cu pămîntul ? Asta
înseamnă o pierdere de 1200 baloturi de hamei pe
an, pentru firma mea. De şase ori s-au bătut nemţii
cu belgienii, pentru fabrica de bere Klosterhocck —
aMa-i iar o pierdere de 350 dc baloturi dc hamei
anual.
Dc atîta enervare nu mai putu continua, se ridică,
s e apropie dc ncvastă-sa şi-i spuse cu ton poruncitor :
— Katy, pleci imediat cu mine acasă. Imbracă-te !
1 \ enimcntelc astea mă enervează teribii, sc scuză
apoi. înainte vreme eram foarte calm.
Şi-n timp ce ncvastă-sa sc duse să se îmbrace, i sc
adresă în şoaptă locotenentului-major :
— Asta nu mi-o face pentru întîia oară. Anul trecut
a fugit cu un supleant şi am găsit-o tocmai la Za­
greb. Am încheiat atunci cu fabrica dc bere de acolo
o tranzacţie pentru 600 dc baloturi de hamei, Ehei,
sudul era într-adevăr o mină de aur ! 1 lameiul nostru
IHCiy* piuă la Ţarigrad. Astăzi sîntem pe jumătate
ruinaţi. Dacă guvernul limitează şi la noi în ţară
producţia de berc, ne dă lovitura de graţie.
Şi aprinzîndu-şi ţigara, oferită dc gazdă, izbucni
desperat :
— Varşovia singură cumpăra înainte de război
2370 dc baloturi de hamei. Fabrica Augustin este cea
mai marc fabrică dc berc din Varşovia. Reprezen­
tantul ci venea să mă viziteze în fiecare an. îţi spun
drept, am ajuns la desperare ! Noroc că n-am copii.
Aceasta încheiere logica, trasa drept concluzie a
vizitei anuale făcute de reprezentantul fabricii dc bere
Augustin, din Varşovia, stîrni pe buzele locotenentu-
lui-major an zîmbet discret, surprins de negustorul
dc hamei, care îşi continuă expunerea :
— Fabricile ungureşti din Şopron şi Nagykanizsa
cumpărau anual de la mine circa o mie de baloturi
dc hamei, pentru berea de export pc care o trimiteau
pînă la Alexandria. Astăzi refuză orice comandă din
cauza blocadei. Le ofer hameiul cu 30 la suta mai
ieftin şi nu comandă nici un balot ! Peste tot stag­
nare, ruină, mizerie, şi colac peste pupăză, griji con­
jugale.

Negustorul de hamei amuţi, iar tăcerea fu între­


ruptă de doamna Katy, pregătită dc plecare :
— Cum facem cu valizele melc ?
— O să vină un hamal să le ia, Katy, zise negus­
torul de hamei mulţumit, bucurindu-se că pînă la
urma totul sc sfîrşise fără ieşiri violente si scene pe-

206
nibilc. Dacă mai ai dc făcut cumpărături e cazul să
mergem. Trenul pleacă la două şi douăzeci.
Amîndoi îşi luară prieteneşte rămas bun dc la lo-
cotcncntul-majoi- şi negustorul de hamei fu atît de
bucuros că scăpase de buclucul ăsta încît la despăr­
ţire, in antreu, îi zise locotcncntului-major :
— Dacă, ferească Dumnezeu, vei fi rănit în război,
vino să-ţi faci convalescenţa la noi. O să te îngrijim
cum nu se poate mai bine.
Intorcîndu-sc în dormitor, unde doamna Katy se
îmbrăcase de voiaj, locotenentul-major găsi pc lavoar
patru sute coroane şi un bileţel cu următorul con­
ţinut :
„Domnule locotencnt-major ! Nu mi-aţi luat apăra­
rea în ţaţa maimuţoiului dc bărbatu-meu, un idiot fără
percebe. l-aţi pe> mis să mă ridice, ca pe un obiect oa­
recare pe care l-a uitat în casă. In acelaşi timp v-aţi
permis cbiar să amintiţi că mi-aţi oferit ospitalitate.
Sper că nu v-am pricinuit cbeltuieli mai mari decît
alăturata sumă dc patru sute de coroane, pe care vă
rog să binevoiţi a lc împărţi cu ordonanţa dumnea­
voastră."

Locotenentul-major Lukăs rămase o clipă tăcut, cu


biletul în mînă, apoi îl rupse încetişor. Sc uită zîm-
bind la banii dc pc lavoar şi observînd pieptenele pe
care, în tulburarea ci, cucoana Katy îl uitase pe toa­
letă în timp ce îşi aranja coafura în faţa oglinzii, îl
luă şi-1 depuse în colecţia dc fetişuri.
Svcjk sc înapoic după prînz. Fusese plecat în cău­
tarea grifonului.
— Svejk — zise locotenentul-major — ai noroc.
Cucoana, care a locuit la mine, a plecat. A venit soţul
ei si a luat-o. Şi pentru toate serviciile pc care i le ai
adus, ţi-a lăsat patru sute de coroane, pe lavoar. Tre­
buie să-i mulţumeşti frumos, respectiv soţului ci, pen­
tru că de fapt sînt banii lui, pe care dumneaei şi-i
luase la drum. Să-ţi dictez scrisoarea.
Şi-i dictă următoarele :
„Mult stimate domn, vă rog sa binevoiţi a transmite
doamnei mulţumirile mele cordiale, pentru cele patru
sute de coroane pc cate mi le-a dăruit pentru serviciile
ce i le-am adus, cu prilejul vizitei dumisalc la Praga.
Tot ce am făcut pentru domnia sa am făcut cu plăcere
si de aceea nu pot primi această sumă si v-o trimit..."

— Ei, cc s-a întîmplat Svcjk, hai, scrie mai de­


parte, ce te tot suceşti ? Unde am rămas ?
— Şi v-o trimit... zise Svejk cu glas tremurînd, piin
de tragism.
— Aşa, bine :
„...si v-o trimit înapoi, cu asigurarea p) oj mulului
meu ropect. Sărutări de mîini, icspectuoase, coniţei.
Joscf Svejk, ordonanţă la domnul locotencnt-major
Lnkas."

— Gata ?
— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant,
că mai lipseşte data.
— 20 decembrie 1914. Aşa. Şi acum scrie adresa
pc plic. la cele patru sute coroane, du-le la poştă şi
trimitc-le la aceeafi adresă.
Şi locotenentul-major Lukâs" începu să fluiere vesel
o arie din opereta Divorţul.
— Voiam să te mai întreb ceva, Svejk, strigă loco­
tenentul-major după Svejk care se pregătea să plece
la poştă ; cc se aude cu cîincle pe care te-ai dus să-1
cauţi ?
— Am pus ochii pe unul, domnule obcrlaitnant, un
animal clasa întîi. Dar o să fie greu să punem mîna
pe cl. Miinc, nădăjduiesc totuşi să-1 aduc. Muşcă.

Ultimele cuvinte, locotenentul-major Lukâi» nu le


mai auzise, deşi erau foarte importante. „Muşcă al
dracului, javra" ar fi vrut să mai adauge Svejk, dar
pînă la urmă se răzgîndi : „La adică ce-i pasa loco-
tenentuîui-major ? Vrea cîine, cîine va avea !"
D e bună seamă că-i foarte uşor să spui : „Adu-mi
un cîine!" Proprietarii de clini au mare grijă de
cîinii lor, chiar cînd nu sînt dc rasă pură. Pînă şi
javra care nu-i bună decît să încălzească picioarele
vreunei babe c îndrăgită de stăpînu-său, care nu în­
găduie să i se facă vreun rău.
în afară de asta, chiar cîincle simte instinctiv, mai
cu seamă dacă-i un animal dc rasă, că într-o bună

269
zi va fi înstrăinat. Trăieşte în permanenţa cu teama
că va fi furat, că trebuie să fie furat, în mod inevi­
tabil. Cînd iese, dc pildă, la plimbare, şi se îndepăr­
tează dc stăpînul lui, la început c vesel, zburdalnic.
Se joacă cu ceilalţi cîini, se urcă pe ei, necuviincios,
miroase pietrele, ridică picioruţul Ia fiecare colţ, chiar
şi peste coşul cu cartofi al zarzavagiului, într-un cu-
vînt se bucură atît dc mult de viaţă că lumea t se
pare, cu siguranţă, tot atît de frumoasă ca unui tînăr
care şi-a trecut cu bine bacalaureatul.
Deodată, însă, veţi observa că veselia fui începe să
dispară, să pălească. 11 cuprinde neliniştea. Aleargă
speriat pc stradă, adulmecă nervos, scheaună, şi în
culmea desperării îşi bagă coada între picioare, ure­
chile i sc pleoştesc şi o ia razna prin mijlocul străzii,
fără nici o ţintă.
Dacă ar putea să vorbeascăi fără îndoială că ar
striga : Dumnezeule, Doamne, simt că mă fură
cineva !
Aţi vizitat vreodată o crescătorie de cîini ? Aţi
vă/ut spaima animalelor ? F.i bine, toţi cîinii dc-acolo
sînt dc furat. Metropola a educat un anumit soi de
pungaşi care trăiesc exclusiv din furtul dc cîini.
Există o rasă dc căţei mici dc salon, şoricari pitici,
micuţi, ca o mănuşă, care încap în buzunarul parde-
siului sau în manşonul coniţei care-i duce Ia plim­
bare. Pînă şi dc-acolo sc pricep pungaşii să-1 sus­
tragă. Dogul nemţesc, tărcar, renumit pentru răutatea
Iui, care veghează furios vila stăpînului dc la margi­
nea oraşului, ţi-1 fura noaptea. Cîinc'e poliţist îi
fură xiua-n amiaza marc dc sub nasul detedivu-
lui. Puteţi merge cu cîincle legat de curca. V-o tak'
şi dispare cu el, ^ i t ai zice peşte, iar dumneata ram îi
pe loc şi tc uiţi prosteşte la cureaua care rj-a rămas
în mînă. Cincizeci la suta din cîinai pe carr-i întîlniţi
pe stradă şi-au hcLLmbat dc câteva ori stăpîoii, şi
adeseori ie îirumplă să cumpăraţi, după ani de zile,
propriul dumneavoastră cîine, care v-a fost furat,
cînd era pui, în timp cc mergeaţi cu el la plimbare.
Primejdia cea mai marc ca un cîine să fie furat c
atunci cînd este scos să-şi facă treaba mică saa mare.
Mai cu seamă în timpul ultimului act sc pierd cei
mai mulţi. De aceea, în aceasta împrejurare orice
cîine se uită cu băgare de scamă în jurul lui.
Există mai multe sisteme de furat oîini. Fie direct,
după metoda tunului de buzunar, tic prin ademe­
nirea nenorocitului animal. Cîincle e o iiinţă credin­
cioasă, dar numai în cartea de citire sau de ştiinţe
naturale. Daţi-i celui mai credincios cîine să miroase
salam Iript, de cal, şi e pierdut.
Uită de stăpînul alături de care merge, face cale
întoarsă şi sc ia după dumneavoastră ; în acest timp
îi curg bale din gură şi presimţind marea bucurie pe
care i-o va prilejui salamul, dă prieteneşte din coadă
şi nările îi vibrează, ca celui mai sălbatic armăsar,
cînd este dus la prăsilă.

La Mala Strana, lîngă treptele care duc la castel,


se află o cîrciumioară. Intr-o zi, şedeau acolo la o

20* 271
masa, într-un colţ mai întunecat, doi bărbaţi, un mi­
litar şi un civil. Aplecaţi unul spre celălalt îşi şop­
teau, în taină. Arătau ca nişte conspiratori dc pc
vremea republicii veneţienc.
— în fiece zi, la ora opt — îi şopti civilul osta­
şului — trece cu el servitoarea prin colţul pieţei H a -
vlicek, spre parc. Dar bestia muşcă al ciracului. N u
se lasă mîngîiat.
Şi aplccîndu-se şi mai mult spre ostaş, îi şopti la
urcebe : „-Nici crenvurşti nu mănîncă".
— Nici fierţi ? întrebă soldatul.
— Nici fierţi.
Scuipară amîndoi.
— Dar cc crapă javra asta a dracului ?
— Dumnezeu ştie. Sînt unii cîini răsfăţaţi şi răz-
gîiaţi ca un arhiepiscop.
Soldatul şi civilul ciocniră, apoi civilul continuă
să şoptească :
— Odată, tot aşa, un spitz negru, dc care aveam
nevoie pentru crescătoria de la Klamovka, nu voia
să mănînce crenvurşti de la mine. Trei zile m-am
ţinut scai de el, pînă ce n-am mai putut rabdă şi
am întrebat-o de-a dreptul pe cucoana carc-1 ducea
la plimbare cu ce anume hrăneşte dinele, că-i aşa de
frumos ? Cucoana s-a simţit foarte măgulită şi mi-a
spus numaidecît că cel mai mult îi plac cotletele. Eu
i-am cumpărat un şniţel. Ziceam că-i mai bun. Şi ce
să vezi, jigodia nici nu l-a mirosit, că era dc viţel

272
şi dumnealui era învăţat cu carne de porc. A trebuit
să-i cumpăr un cotlet. 1-1 dau să-1 miroase şi o iau
la fugă ; cîincle după mine. Cucoana ţipa cît o ţinea
gura : „Puntik ! Puntik !" Dar ţi-ai găsit : drăguţul
de Puntik nici n-o auzea. A fugit după mine, pînă
după colţ, unde i-am pus frumuşel lănţişorul de gît
şi a doua zi era în crescătoria de la Klamovka. Sub
gît avea un smoc de fire albe dar le-au vopsit frumos
în negru, aşa dc bine să nu l-a mai recunoscut nici
dracu. Ceilalţi cîini, însă, pe care i-am aranjat, şi
slavă Domnului c-au fost destui, s-au prins toţi la
salamul dc cal prăjit. Eu cred că şi tu ai face cel mai
bine dacă ai întreba ce-i place mai mult cîinclui ;
tu, vorba aceea, soldat eşti, chipeş eşti, ţie o să ţi-o
spuie mai degrabă. Eu am mai întrebat-o, dar s-a uitat
la mine cu nişte ochi, să mă împungă nu alta, şi mi-a
spus : „Cc te priveşte pc dumneata ?" Prea frumoasă
nu-i dumneaei, e o maimuţă, dar cu un soldat o să
stea de vorbă.
— Dar spune drept, e grifon veritabil ? Dc altceva
nici nu vrea să audă oberLxitnantul meu.
— O frumuseţe dc grifon ! Pe cinstea mea : Piper
şi sare, rasă pură, aşa cum tu tc numeşti Svejk şi cu
Blahnfk. Pe mine mă interesează numai să ştiu cc
mănîncă şi ţi-1 aduc.
( e i doi prieteni ciocniră din nou. încă de pc vre­
mea cînd Svcjk trăia din negoţul dc cîini, înainte
de război, Blalmik era furnizorul lui. Era om cu ex­
perienţă şi sc spunea despre el că obişnuia să cum­
pere dc la hingherie, pe sub mînă, cîini suspecţi,

273
h i n u i ţ i dc turbare, pc care îi revindea. Odaia a fost
chiar muşcat dc un cîinc* turbat, şi la institutul Pas-
tcur din Viena, era ca la cl acasă. Acum socotea dc
datoria lui să dea soldatului Svcjk o mîna de ajutor,
î i mod de/interesat. Ştia toţi cîinii din Praga si din
împrejurimi şi dc aceea vorbea în şoapta, ca să nu
se dea de gol faţă de cîrciumar, căci îi ciordise în
urma cu şase luni din prăvălie un pui de basset că­
ruia îi dăduse sa sugă lapte dintr-un biberon în aşa
fel încît prostuţul, închipuindu-şi pesemne că suge ia
mamă-sa, nici n-a mişcat sub manta.
Din principiu, fura numai cîini dc rasa pura şi ar
fi putut ocupa cu cinste funcţia de expert juridic, în
materie. Era lurni/orul tuturor crescătoriilor, dar
lista şi persoanelor particulare. Cînd trecea pe strada,
cîinii, pe care îi furase cîndva, mîriiau la el, iar cind
sc oprea in faţa unei vitrine, adeseori cîic un cîine
răzbunător ridica piciorul la spatele lui şi-i stropea
pantalonii.

A doua zi, la orele opt dimineaţa, bravul soldat


Svcjk putea fi vâ/ut p!imbîndu-se între piaţa Havlicek
şi parc. Aştepta servitoarea cu grifonul. în sfîrşit,
aşteptarea sc dovedi rodnică şi în preajma lui apăru
alctgînd un cîine bărbos, ciufulit, cu păr aspru şi ochi
negri, inteligenţi. Era vesel, ca toţi cîinii după ce şi-au
făcut nevoile, şi se repezea la vrăbiile care sc ospătau
pe uliţă cu băligar dc cal.

274
Apoi trecu pe lingă Svejk şi însoţitoarei ciinelui.
Era o fată cam trecută, cu cosiţele impletite cununa
în jurul capului. Fluieră după cîine, răsucind lănţi­
şorul şi cravaşa elegantă.
Svcjk o acostă :
— Nu va suparăţi, domnişoara, pe unde se poate
ajunge ia £izkov ?
ServitOArca se opri şi-1 privi CU bănuiala, vrînd să
se încredinţeze că vorbeşte serios ; chipul blajin al
lui Svejk o încredinţa că soldatul avea într-adevăr
de gînd sa meargă la ' / r / k m . Expresia feţei i se în­
dulci şi-i explică cu bunăvoinţă pe unde s-o ia pen­
tru a ajunge ia y'.izkov.
— Nu-s de mult în Praga, zise Svejk. Eu nu-s dc
aici, îs de la ţară. Nici dumneata nu eşti din Praga ?
— Eu îs din Vodnany.
— Ia te uită ! înseamnă că nu sîntem departe unul
de altul, replică Svejk. Eu îs din Protivin.
Cunoştinţele geografice despre sudul Cehiei, însu­
şite pe vremuri de Svcjk cu prilejul manevrelor în
această regiune, avură darul să umple inima fetei de
nostalgia locurilor natale.
— Atunc: trebuie să-1 cunoşti în Protivin pe mă­
celarul Pejhar care are prăvălie M piaţă !
— Cum să nu-l cunosc ! sări Svejk. E chiar fratc-
meu. Toţi oamenii de la noi il iubesc. E tare cumse­
cade, serveşte frumos, are carne bună şi nu înşală
la ciutar.
— N u cumva dumneata eşti al lui Jares ? întrebă
fata, începînd să-i placă soldatul necunoscut.

275
— Ba da.
— A lui care Jares, cel din Krcc-, lîngă Protivin,
sau cel din Ra/ic ?
— A celui din Ra/ic.
— Mai cară şi acum berc ?
— Mereu. N u se lasă.
— Dar trebuie să fi trecut mult de şaizeci de ani !
— Şaizeci şi opt a împlinit în primăvară, răspunse
calm Svejk. Acum şi-a făcut rost de un cîine şi
treaba merge strună. Cîinele şade în căruţă. Taman
aşa unul, ca cel de colo, care fugăreşte vrăbiile. Fru­
mos cîine, tare frumos.
— Asta e al nostru, îl lămuri noua cunoştinţă. Fu
slujesc la domnu' colonel. Matale-1 ştii pe domnul
colonel al nostru ?
— Cum să nu-1 ştiu, răspunse Svejk. E un om
cumsecade şi deştept : şi la noi la Budejovicc a fo^t
un colonel aşa.
— Stăpînul nostru e rău ; mai deunăzi, cînd se'
vorbea că în Serbia am mîncat bătaie, a venit acasă
supărat foc şi toate farfuriile din bucătărie lc-a dat
de pămînt, iar pe mine a vrut să mă dea afară.
— Va sa zică, căţeluşul e al dumneavoastră ? o
întrerupse Svejk. Ce păcat că obcrlaittianlul meu nu
poate să sufere nici' un cîine, că mic tare mi-s dragi.
Tăcu o clipă, apoi izbucni deodată : Partea proastă-i
că nu fiecare cîine mănîneă ce-i dai !
— Lux al nostru c foarte mofturos ; a fost o vreme
cînd nu voia dc loc să mănîncc carne, dar acu iar a
început.

270
— Şi cc-i place mal mult ?
— Ficat, ficat fiert.
— Dc viţel sau de porc ?
— Totuna, rîse „conjudeţeanca" lui Svcjk, luînd
ultima întrebare drept o glumă nereuşită. .
Se mai plimbară puţin, apoi li se alătură şi gri­
fonul care mergea legat în lanţ. Se arăta foarte prie­
tenos faţă dc Svcjk : încerca să-i apuce prin botniţă
pantalonii, sărea pc cl, şi deodată, ca şi cînd i-ar fi
presimţit gîndurile, încetă să zburde şi o porni înainte,
trist şi abătut, uitîndu-sc înapoi cbiorîş dc parcă ar
fi vrut să spună : va să zică, mi-a sunat şi mic ceasul.
Servitoarea îl mai informă pc Svejk că în fiecare
scară, la orele şase, iese la plimbare cu cîincle, că
ca nu arc încredere în nicî un bărbat din Praga, ca
odată dăduse im anunţ la gazetă şi i s-a prezentat un
lăcătuş, s-o ia de nevastă, dar după ce a stors de la
ca opt sute de coroane, chipurile pentru o invenţie,
s-a făcut nevăzut. I Iotărît, la ţară oamenii îs mai cin­
stiţi. Dacă ar fi să se mărite, numai unul de la ţară
ar lua, dar asta după război. Căsătoriile în timp dc
război, după ca, sînt o prostie, pentru că dc obicei
femeia rămînc văduvă.
Svcjk îi dădu multe speranţe că va mai veni la
ora şase şi plecă să-i comunice prietenului său Blahnik
că Lux mănîncă orice fel de ficat.
— Am să-1 cinstesc cu ficat de vacă, hotărî Blah­
nik. Tot cu ficat de vacă l-am umflat şi pc St. Bcr-
nard-ul fabricantului Vydra, un cîine foarte credin­
cios. Mîinc îţi aduc cîincle fără greş.

?77
Blahnik ţinu de cuvînt. A doua zi, abia isprăvise
Svcjk de dereticat prin casă, cînd auzi ia uşă un lătrat
dc cîine, după care Blahnik intră iute în vestibul,
tîrînd dupa el încăpăţînatul grifon, mai zbîrlit decît
îi fusese dat să lie. Rotea ochii sălbatic iar privirea-i
fioroasa amintea pe aceea a unui tigru flămînd închis
în cuşcă la grădina zoologică. Clămpănea din dinţi
şi mîrîia, vrînd să spuie parcă „Va sfîşii, vă-nghit l
Legară cîincle în bucătărie, de piciorul mesei, apoi
Blahnik ii povesti lui Svejk cum au decurs peripeţiile
răpirii.
— Am trecut înadins pe lingă el cu ficatul fiert
împachetat în hîrtic. A început să adulmece şi să sară
la mine. N u i-am dat nimic, văzîndu-mi dc drum.
Clinele după mine. in dreptul parcului, am cotit-o pe
uliţa Bredovskâ unde i-am dat prima bucăţică. A în-
ghiţit-o din mers şi nu ma slăbea din ochi. Am luat-o
apoi pc strada Jindîiska, unde i-am dat înc-o porţie.
Pe urmă, după cc s-a ghiftuit, i-am pus lănţişorul şi
l-am tîrît prin Piaţa Vaclav spre Vinohrady, pînă la
Vrsovice. Nu mă întreba ce mi-a făcut pe drum : cînd
treceam linia dc tramvai, dumnealui s-a lungit pe şine
şi nu era chip să-1 urnesc din loc. Voia poate să-1
calce tramvaiul. Am adus cu mine şi un certificat ;
l-am cumpărat dc la papetarul Fuchs. ÎI completezi
tu, Svcjkule, că la asta, slavă Domnului, te pricepi tu !
— Trebuie să fie scris de mîna ta. Scrie că provine
de la crescătoria Biilow, din Lipsea. Tatăl, Arlnim
von Kahlsbcrg, mama, Lmma von Trautcnsdorf, fiica
lui .Sicgtrid von Busentlial. Tatăl a luat premiul întîi

r/8
la expoziţia de grifoni din 1912, la Berlin. Mania, de­
corata cu medalia de aur a „Asociaţiei pentru creş­
terea clinilor dc rasă" din NUrcnberg. Ce vîrstă zici
că are ?
— După dinţi, doi ani.
— Scrie ca arc un an şi jumătate. *
— N-a fost bine retezat, Svejkule ; ia te uită la
urechile lui.
— Se poate aranja. I le retezăm dac-o fi nevoie,
după ce s-o obişnui cu noi. Acuma s-ar înrăi şi mai
mult.
Cîinelc mîrîia furios, se agita gîfîind, dar în cele
din urmă se culcă cu limba scoasă, ostenit, aştcptîn-
du-şi soarta.
încetul cu încetul se mai potoli. Doar din cînd în
cînd mai scheuna a jale.
Svcjk îi întinse restul dc ficat pc care i-1 lăsase
Blahnik. Dar grifonul nici nu-1 băga în scamă. î i
aruncă o privire dispreţuitoare şi sc uită la cei doi
prieteni dc parcă ar fi vrut să spună : „M-am păcă­
lit eu o dată, acum mîncaţi-1 voi."
Zăcea resemnat pe podea prcfăcîndu-sc că doarme.
Dar, deodată, în urma nu sc ştie cărui gînd, sc scula
şi începu să facă frumos. Sc predase.
Această scenă duioasă nu avu darul să-1 impresio­
neze pe Svejk.
— Cuş ! strigă el nenorocitului, care sc culcă din
nou, scheunînd.

279
— Cc nume să-i trec în pedigree ? întrebă Blahnîk.
II chema Lux, să găsim ceva asemănător, ca să-1 pri­
ceapă repede.
— Hai să-1 botezăm, să zicem, Max ; ia te uită
Blahnfk cum ciuleşte urechile. Scoală, Max !
Sărmanul grifon, înstrăinat dc cămin şi dc nume
se ridică în patru labe, aşteptînd alte porunci.
— Fu zic să-1 dezlegăm — hotărî Svejk — să ve­
dem cc face.
Cum îl sloboziră însă, dinele sc repezi la uşă,
unde latră scurt, dc trei ori, la clanţă, nădăjduind
probabil în generozitatea acestor oameni haini. Dar
văzând că cei doi nu manifestă nici o înţelegere pen­
tru dorinţa sa arzătoare de a ieşi afară, lăcu o băl­
toacă la uşă, încredinţat că acum vor da cu el de-a
berbeleacul, aşa cum i se întâmplase cîndva, cînd era
mic, şi colonelul îl educa cu asprime, ca la militărie,
să fie „zimmerrein".
în loc de asta, Svejk se mulţumi să constate : Marc
pişicher e dumnealui, apoi îl croi cu cureaua şi-i băgă
botul în băltoacă, încît nu mai prididea bietul animal
să se lingă.
Umilit, Max începu să schelălăiască şi să alerge
prin bucătărie, mirosind cu desperare propriile urme ;
pe urmă nctam-nesam se apropie de masă, mîncă tot
restul de ficat rămas pc jos, sc ghemui lîngă sobă
şi adormi, obosit de această aventură.
— Cît îţi datorez ? îl întrebă Svcjk pe Blahnîk la
despărţire.

280
— Las-o încurcata, Svejkule, făcu Blahnîk duios.
Ce nu fac eu pentru un vechi prieten, mai cu scama
cînd e si ostaş. Cu bine, băiete, şi ai grijă, nu care
cumva să-1 plimbi vreodată prin Piaţa Havlicek ; să
nu se întîmple vreo nenorocire. Dacă mai ai nevoie
de un cîine, ştii unde stau.
Svcjk îl lăsă pe Max să doarmă şi între timp cum­
pără de la măcelărie un sfert de kilogram de ficat, îl
puse la fiert şi dacă vă/u că javra nu se tre/eşte îi
vîrî sub nas o bucată, caldă.
Max începu să se lingă în somn, apoi se întinse le­
neş, mirosi ficatul şi-1 înfulecă. După care se duse !a
uşă şi repetă încercarea cu clanţa.
— Max ! îl strigă Svejk. Vino aici !
Clinele se apropie neîncrezător, Svejk îl luă în
braţe, îl mîngîie, şi pentru prima dată, Max dădu
prietenos din coada-i bearcă, prinse uşor între dinţi
mîna lui Svejk şi se uită la el cu ochi-i inteligenţi
ca şi cum ar fi vrut să spună : „Văd că n-am încotro,
ştiu c-am pierdut partida !"
Svejk continuă să-1 mîngîie şi începu să-i poves­
tească cu glas blajin :
— A fost odată un colonel, care avea un căţeluş,
pe carc-1 chema Lux. Servitoarea il ducea la plim­
bare, şi a venit un domn şi l-a furat pe Lux. Lux a
ajuns apoi în armată, la un locotenent şi acolo l-au
botezat Max. Max, dă lăbuţa ! Ei vezi, javră, că o să
fim prieteni buni, dacă o să fii cuminte şi ascultător ?
Că de nu, coboară milităria din pod !
Mâl sări din braţele lui Svejk >i începu să se gu­
dure vesel în juru-i. Seara, cînd se întoarse locotenen­
tul-major de la cazarmă, Svejk şi Max erau prieteni
la cataramă.
Uitîndu-se la Max, Svejk făcu următoarea reflecţie
filozofică : „La drept vorbind, soldatul e şi el un om
furat dc la căminul lui".
Locotenentul-major Lukâs fu foarte plăcut ^impre­
sionat cînd îl văzu pe Max, care manifestă şi el o
bucurie deosebită că vede din nou un bărbat cu sa­
bie la cingătoare.
Uttrebat de unde e cîinele şi cît costă, Svejk răs­
punse cu un calm dcsăvîrşit că i l-a dăruit un vechi
camarad, care pleca la oaste.
— Bine, Svcjk, observă locotenentul-major, jucîn-
du-se CU Max. La zi întîi capeţi de la mine cincizeci
de coroane pentru cîincle ăsta.
— N u pot să primesc, domnule obcrlaitnant...
— Svejk — i-6 tăie scurt locotenentul-major —
cînd ai intrat Ia mine în serviciu, ţi-am atras atenţia
că trebuie să asculţi fără să crîcncşti. Dacă îţi spun
că ai să capeţi cincizeci de coroane, trebuie sa le ici
şi să le bei. Ce ai să faci cu cele cincizeci de coroane,
Svejk ?
— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-ma­
jor, că am să le beau, aşa cum mi-aţi ordonat.
— Şi dacă s-ar întîmpla să uit, Svejk, îţi ordon
să-mi aminteşti că am să-ţi dau cincizeci de coroane,
pentru cîine. Ai înţeles ? N-are purici ? Mai bine fa-i

282
o baie şi piaptăna-l. Mîine sînt dc serviciu, dar poi­
mîine mă duc cu cl la plimbare.
In timp cc Svejk îl scălda pc Max, colonelul, fos­
tul lui stăpîn, zbiera la cl acasă şi ameninţa că dacă
pune mîna pc cel care i-a furat clinele, îl trimite în
faţa curţii marţiale, îl împuşcă, îl spînzură, îl închide
pe douăzeci dc ani şi-1 taie în bucăţele.
„Dor Teufcl soli den Kerl buserieren — răsuna prin
casa colonelului, dc se cutremurau ferestrele — mit
solchen Meuchclmordern werde i'ch halci fertig" '.
Peste capul lui Svejk şi a locotenentului-major Lu-
k.is, plutea o primejdie catastrofală.

1
!;ii;hii,i-l-.u dracii. Cu criminalii ăştia, o termin cu re­
pede (germ.).
XV
CATASTROFA

Colonelul Fredcrik Kr.uis, supranumit şi von Zil-


Icrgut, după un sat oarecare de lîngă Salzburg, pe
care strămoşii săi îl păpaseră încă în secolul al
optsprezecelea, era un idiot solemn. Cînd deschidea
gura nu articula decît truisme, întrebînd în acelaşi
timp (3.\CA toată lumea înţelegea expresiile cele mai
obişnuite : „Aşadar fereastra, domnilor, da. Ştiţi
dumneavoastră ce e o fereastră ?*
Sau : „Drumul la marginile căruia sc află de o
parte şi de alta şanţuri sc numeşte şosea. D a , dom­
nilor. Ştiţi dumneavoastră ce-i un şanţ ? Un şanţ c
o deschizătură în pămînt, la care lucrează mai mulţi
oameni. Este o adîncitură. Da. Se lucrează cu caz­
malele. Ştiţi cc-i o cazma ?"
Suferea de mania explicatului şi o făcea cu pa­
siunea inventatorului care vorbeşte dc invenţiile lui.
„Cartea, domnilor, este un mănunchi de mai multe
coli de hîrtie, tăiate în diferite formate, care sînt ti­
părite ;i adunate la un loc, legate şi încleiate. Da.
Ştiţi dumneavoastră, domnilor, cc este cleiul ? Cleiul
este lipici."
Era atît de tîmpit, încît ofiţerii îl ocoleau de la dis-
i'.iţă, ca sa nu fie obligaţi să audă explicaţii c a :
„trotuarul nu ţine dc partea carosabilă a străzii ; el
este o fîşie mai ridicată, asfaltată, de-a lungul case­
lor ; faţada este acea parte a clădirii pc care o ve­
dem din stradă, sau de pe trotuar ; spatele casei nu-1
putem vedea dc pe trotuar, lucru de care nc putem
convinge uşor, mergînd prin mijlocul străzii."
Oricînd era dispus să demonstreze această intere­
santă descoperire. Din fericire, însă, într-o bună zi,
fu călcat de o maşină. D c atunci sc tîmpi şi mai rău.
Oprea ofiţerii şi-i otrăvea cu teorii ncsfîşite despre
omletă, soare, termometre, iepe, ferestre şi mărci
poştale.
Te prindea într-adevăr mirarea că acest sinistru
dobitoc reuşise într-un timp relativ destul de scurt
să avanseze şi să fie susţinut de oameni cu marc in­
fluenţă ca de pildă un general comandant dc armată,
carc-1 proteja, cu toată incontestabila sa incapacitate
militară.
La manevre făcea adevărate minuni cu regimentul
său. Niciodată nu sosea la timp unde trebuia, ducea
imentul încolonat împotriva puştilor automate, iar
odată, cu ani în urmă, la manevrele imperiale din
Cehia de sud, i s-a întîmplat să dispară de-a binclca
cu regiment cu tot, şi să ajungă cu cl tocmai în Mo-
ravia, unde se mai învîrti cîteva zile, după ce mane-
vrele se terminaseră şi soldaţii se aflau prin cazărmi.
Cei mari, însă, au închis ochii şi la această ispravă.
Rotaţiile sale de prietenie cu generalul comandant
i cu alţi cîţiva înalţi demnitari ai vechii Austrii, tot
;

atît dc tîmpiţi ca şi el, i-au adus diferite decoraţii şi


ordine cu care se mîndrea grozav, considcrîndu-si
cel mai bun soldat sub soare şi cel mai marc specia­
list în ale strategiei şi în celelalte discipline militare.
In cursul inspecţiilor la regiment, obişnuia să in­
tre în vorba cu soldaţii, întrebîndu-i mereu acelaşi
lucru :
— Dc cc puştile introduse în armată se numesc
Manlicher ?
La regiment era poreclit „Manlichertrottcl". Era te­
ribil dc răzbunător şi capabil să nenorocească pe ofi­
ţerii în subordine dacă nu-i erau pe plac ; cînd v o ­
iau să se însoare, anexa la cererile lor, adresate orga­
nelor superioare, referate foarte proaste.
îi lipsea jumătate din urechea stîngă, pe care i-o
retezase în tinereţe un adversar la un duel cauzat
dc simpla constatare că Fredcrik Kraus von Zillcr-
gut c un tîmpit fără pereche.
Dacă am face aşadar o analiză a facultăţilor lui
mintale, am ajunge la convingerea că nu erau cu ni­
mic prejos celor care îi aduseseră caraghiosului Habs-
burg, Franz Josef, faima de idiot notoriu.
Acelaşi debit verbal, acelaşi bagaj de enorme nai­
vităţi. Odată, la un banchet oferit la cazinoul ofi­
ţerilor, cînd venise vorba de Schiller, colonelul Kraus
von Zillcrgut se amestecă nctam-nesam în vorbă :
„Am v^ZUt ieri, domnilor, un plug cu aburi tras dc
O locomotiva. închipuiţi-vă, domnilor, dc o locomo­
tivă ; dar nu numai dc una, dc două locomotive ! Ză­
resc fum, ma duc mai aproape şi ce să vezi : o lo­
comotivă, iar de partea cealaltă a doua. Spuneţi şi
dumneavoastră, domnilor, dacă nu c caraghios ? Două
locomotive, ca şi cum una n-ar ajunge."
Tăcu, şi după o clipă dc gîndire, urmă : „Dacă se
isprăveşte benzina, automobilul trebuie să se oprească.
Şi asta am văzut-o ieri. Şi sc pălăvrăgeşte despre vir­
tutea inerţiei, domnilor. N u merge, stă locului, nu sc
mişcă, h-are benzină. N u vi se pare ridicol ?"
în tîmpenia lui, era şi foarte evlavios. Avea în
apartament un mic altar de casă. Se ducea foarte des
să sc spovedească şi să se împărtăşească, la biserica
Sfîntului Ignat iu, iar dc la izbucnirea războiului, sc
ruga pentru i/bînda oştilor austriece şi nemţeşti.
Amesteca creştinismul cu visurile sale despre hege­
monia germană. După credinţa lui, Dumnezeu tre­
buia să ajute imperiului să prade bogăţiile şi să cotro­
pească teritoriile celor învinşi.
Se înfuria cumplit cînd citea în gazete că un nou
transport dc prizonieri a fost adus în ţară.
— Ce rost arc să transporţi prizonierii ? obişnuia
el să spună în asemenea prilejuri. Trebuiesc împuş­
caţi toţi fără milă. Să jucăm pe cadavre. Toţi civilii
din Serbia să fie arşi pînă la unul. Copiii să fie spin­
tecaţi cu baionetele !
Era aşadar, la fel de fioros ca „poetul" ger­
man Vierordt, care în timpul războiului a publicat

2i* 9P7
versuri în care propovăduia ideea ca Germania să
urască şi să ucidă cu inimă de fier milioanele de dia­
voli francezi :

„Spre înaltul cerului,


peste culmile munţilor
să se înalţe mormane de oase omeneşti
si carne fumegîndâ.''

Terminînd cursurile cu teteriştii, locotenentul-ma­


jor LukâS ieşi la plimbare cu Max.
— îmi permit să vă atrag atenţia, domnule ober-
laitnant — zise Svcjk, grijuliu — că trebuie să fiţi
foarte atent cu cîincle ăsta, să nu fugă. S-ar putea să
i sc facă dor dc fostul lui cămin şi s-o ia razna dacă
i-aţi da drumul din curea. Şi v-aş mai sfătui să nu
treceţi cu el prin piaţa Havlicek, pentru că pe acolo
hoinăreşte dulăul măcelarului de la „Mariansky
obraz", care e foarte rău şi muşcă al dracului. Cum
zăreşte cîine străin prin raionul Iui, sc burzuluicşte,
bănuindu-1 că vrea să-i fure mîncarea. E ca cerşeto­
rul de la biserica Sfîntul ui Hastal.
Max zburda vesel prin casă, se încurca printre pi­
cioarele locotenentului-major, răsucea cureluşa în ju­
rul săbiei şi arăta grozav de bucuros, presimţind
plimbarea.
Ieşind în stradă, locotenentul-major. Lukâs sc în­
dreptă cu cîincle spre Pfikopy. în colţul străzii Pan-
sk.i trebuia să se întâlnească cu o doamnă. în acelaşi
timp însă se gîndea şi la ale lui. Despre ce să vor­
bească el a doua zi elevilor ? Cum determinăm înăl­
ţimea unei coline ? Dc cc indicăm întotdeauna
înălţimea pornind de la nivelul mării ? Cum se calcu­
lează înălţimea simplă a unei coline a cărei înălţime
a fost stabilită în raport cu nivelul mării ? Ei, dră­
cia dracului, cc i-a venit Ministerului dc Război să
introducă asemenea lucruri în programul şcolii ?
Astca-s pentru artilerie. Şi pe urmă, nu sînt hărţile
statului-major ? Cînd duşmanul e la cota 312, cc rost
mai arc să stai să te gîndeşti de ce înălţimea acestui
deal a fost stabilită dc la nivelul mării, sau să calcu­
lezi ce înălţime are dealul respectiv ? Te uiţi pc
hartă şi basta !
Firul acestor gînduri îi fu curmat de un „halt"
autoritar, tocmai cînd se apropia dc strada Fanskă.
La auzul acestui strigăt, cîinelc încercă să se
smulgă cu lanţ cu tot, şi lătrînd de bucurie se năpusti
asupra celui care rostise autoritarul „halt".
In faţa locotcnentului-major sc afla colonelul Kraus
von Zillergut. Locotenentul-major Lukă? salută şi
luă poziţia de drepţi în faţa superiorului, cerîndu-şi
scuze că nu-1 văzuse.
Colonelul Krrus era vestit printre ofiţeri pentru
mania lui dc a opri lumea pc stradă. El considera sa­
lutul drept un clement dc care depindea izbînda în
război şi pe care sc întemeiază toată forţa armatei.
— în salut, soldatul trebuie să pună tot sufletul,
declara cl cu o convingere oarbă, dc caporal.
Avea grija ca cel care dă onorul să execute salutul
conform regulamentului pînă în cele mai mici amă­
nunte, corect şi cu demnitate.
Ii pîndca pe toţi cei care treceau prin faţa lui, dc
la soldat pînă la locotcnent-coloncl. Soldaţii care sa­
lutau într-o doară, atingînd doar cozorocul capelei,
ca şi cum ar fi vrut să spună „noroc bun" erau duşi
chiar de el de-a dreptul la cazarmă, pentru a fi pe­
depsiţi.
Scuza : „N-am văzut", nu era valabilă.
— Soldatul — obişnuia cl să spună — trebuie
să-şi caute superiorul prin mulţime şi să nu se gîn-
dească decît la îndeplinirea îndatoririlor sale, pre­
scrise în regulamentul serviciului interior. Cînd cade
pe cîmpul dc luptă, înainte de-şi dă sufletul, c dator
sa salute. Cel care nu ştie să salute, sau se face că
nu vede, sau salută de mîntuială, în ochii mei nu
mai e om, e o bestie.

— Domnule locotencnt-major — începu colonelul


Kraus pe un ton aspru — gradele inferioare sînt da­
toare să dea onorul gradelor superioare. Obiceiul asta
n-a fost încă desfinţat. Asta ar fi una. Şi-n al doilea
rînd : dc cînd au luat obiceiul domnii ofiţeri să iasă
pc promenadă cu cîini furaţi ? D a , cu cîini furaţi. Un
cîinc care aparţine altuia, c un cîinc furat.
— Clinele ăsta, domnule colonel... replică locote­
nentul-major Lukăs.
— E al meu, domnule locotencnt-major, îl între­
rupse răstit superiorul. E Lux al meu.

onr>
Şi Lux, alias Max, îşi aminti dc fostul stăpîn, şter-
gînd cu totul din inima pe noul său protector : se
smunci cu lanţ cu tot şi se năpusti asupra colonelului,
manifestând bucuria pe care o simte liceanul de clasa
a şasea în clipa cînd se vede înţeles de fiinţa iubită.
— Plimbatul cu cîini furaţi, domnule locotenent-
major, nu cadrează cu demnitatea dc ofiţer. N-aţi
ştiut ? Un ofiţer nu poate cumpăra un cîine înainte
dc a fi încredinţat că-1 poate cumpăra fără urmări
nefaste, tună mai departe colonelul Kraus, mîngîin-
du-1 pc Lux-Max care, din ticăloşie, începu să mi'rîie
la locotenentul-major, arătîndu-şi colţii, dc parcă l-ar
fi asmuţit colonelul : „şo, pe el !"
— Domnule locotenent-major — urmă colonelul
— dumneata socoti că e drept să călăreşti pe un cal
furat ? N-ai citit anunţul din Bohcmia şi din Tage-
blatt, că mi s-a pierdut grifonul ? N-ai citit anunţul
pc care l-a dat la gazetă superiorul dumitale ?
Colonelul îşi frîngea mîinile.
— într-adevăr, frumos, ofiţeri tineri ! Unde-i dis­
ciplina ? Colonelul publică anunţuri şi locotenentul-
major nu le citeşte.
„Ah, dacă ţi-aş putea cîrpi cîtcva perechi de palme,
boşorogulc", îşi spunea în acelaşi timp locotenentul-
major LukâS, uitîndu-se la favoriţii colonelului, care-i
aminteau de părul urangutanului.
— Vino cu mine o clipă, îl rugă colonelul. Şi mer-
scră împreună, întrcţinîndu-sc foarte plăcut :
— Pc front, domnule locotenent-major, nu ţi se
mai poate întîmpla una ca asta. D c bună scamă că
c foarte neplăcut să te plimbi în spatele frontului cu
cîini furaţi. Da ! Să te plimbi cu dinele superiorului,
într-o vreme în care pierdem zilnic sute de ofiţeri
pe cîmpul dc bătălie, şi anunţurile nu se citesc. Aş
putea publica o sută de ani că mi s-a pierdut cîinele.
Două sute de ani, trei sute de ani !
Colonelul îşi suflă nasul zgomotos, semn că-i să­
rise zdravăn ţandăra :
— Iţi poţi continua plimbarea, se întoarse deodată
brusc şi-şi văzu dc drum, plesnindu-şi furios cu cra­
vaşa pulpanele mantalei.
Locotenentul-major LukâS trecu pe celălalt tro­
tuar, de unde auzi din nou : „Halt !" Colonelul oprise
un nenorocit de rezervist care se gîndea probabil
acasă, poate la mama lui, şi nu-1 băgase în scamă.
Colonelul îl tîrî personal, la cazarmă, pentru a-i
administra pedeapsa cuvenită, tratîndu-1 pe drum cu
tot felul de insulte.
„Cc să fac eu cu Svejk ? se gîndi locotenentul-ma­
jor. îi mut fălcile ; nu, atîta nu-i ajunge. Chiar dacă
l-aş jupui de viu, ţot e prea puţin pentru un nătărău
ca el ! Şi, fără să mai ţină seama că trebuia să sc
M

întîlnească cu o cucoană, o luă spre casă cu-o falcă-n


cer şi una-n pămînt.
„II ucid, ticălosul !" îşi zise, ureîndu-se în tramvai.

în acest timp, bravul soldat Svejk încinsese o dis­


cuţie cu ordonanţa de la cazarmă. Soldatul adusese
nişte liîrtii locotenentului, s ă le iscălească, şi îl aş­
tept a.
Svejk îl cinsti cu o cafea. Stînd la taifas îşi împăr­
tăşiră unul altuia părerea că Austria va pierde răz­
boiul.
Vorbeau de-pre asta cu atîta siguranţă, ca şi cînd
lucrul ar ii fost dc Ia sine înţeles. în nesfirşita lor
convorbire, fiecare cuvînt ar fi fost consider.it, fără
îndoială, la tribunal, drept o crimă de înaltă tră­
dare şi amindoi ar fi ajuns la spîn/.urătoarc.
— Împăratul trebuie să se fi tîmpit de-a binclea
din toată afacerea asta, declară Svejk. Las'că prea
deftept n-a fott el niciodată, dar războiul ăsta, cu si­
guranţă că-i pune capac.
— E tîinpit, întări sentenţios soldatul. F. tîmpit de
dă în gropi. Poate că el, săracul, nici nu ştie că-i
ră/boi. Lc-o fi fost, poate, ruşine să i-o spună. Cc,
crezi că s-a iscălit chiar cl pe manifestul ăla către
popoarele lui ? Aş ! Asta-i curată şarlatanic ! L-au
tipărit fără ştirea lui, că cl nu mai e în stare să
judece.
— S-a sfîrşit cu cl, adăugă Svejk cu siguranţa cu­
noscătorului. Sc scapă-n pantaloni şi trebuie să-1 hră­
nească ca pc un copilaş. Deunăzi ne-a povestit un
domn la cîreiumă, că are două doici şi că împăratul
suge ţîţă de trei ori pe zi.
— Dc s-ar sfîrşi o dată — oftă soldatul de la ca­
zarmă — să mîncf.m o bătaie zdravănă şi sa fie ia­
răşi linişte în Austria.

22 — soldatul Sk-rjk. vot. r. 293


Şi discuţia continuă pc această pantă, pînă cînd
Svejk dădu Austriei sentinţa definitivă : O monarhie
aşa de tâmpită nici n-are cc căuta pe lumea asta, la
care celălalt, pentru a da oarecum o confirmare prac­
tică acestei aprecieri, adăugă : Cum ajung pe front,
spăl putina !
Apoi, după cc amîndoi exprimară părerea poporu­
lui ceh cu privire la război, soldatul de la cazarmă
repetă ceea ce auzise în ziua aceea prin Praga : că
la Nachod sc aud bubuituri de tun şi că ţarul Rusiei
va sosi foarte curînd în Cracovia.
După care îşi manifestaseră indignarea că grîul din
Cehia este cărat în Germania şi că soldaţii nemţi ca­
pătă ţigări şi ciocolată.
îşi amintiră apoi dc războaiele din trecut şi Svcjk
argumentă cu seriozitate că nici pe vremea cînd în
cetăţile asediate se aruncau bombe puturoase nu era
o fericire să lupţi. Citise el că undeva o cetate fusese
încercuită trei ani de zile şi duşmanul nu făcea
altceva decît să se distreze în felul ăsta cu cei în­
cercuiţi.
Fără îndoială c-ar mai fi avut de spus multe lu­
cruri interesante şi instructive, dacă convorbirea nu
le-ar fi fost întreruptă de întoarcerea locotenentului-
major LukÂs.
Locotenentul-major semnă hîrtiilc, oprindu-şi din
cînd în cînd privirile nimicitoare asupra lui Svejk.
După plecarea soldatului îi porunci sa-l urmeze în
odaie.
Ochii locotcncntului-major aruncau fulgere înspăi­
mântătoare. Sc aşeză pc scaun şi, uitîndu-se la Svejk,
chibzuia cum să înceapă masacrul.
„Mai întâi îi ard cîteva peste bot — îşi zise loco­
tenentul-major — apoi îi zbrobesc nasul şi-i rup ure­
chile, pe urmă văd eu ce-i mai fac."
Svejk se opri în faţa lui şi, privindu-1 cu ochii lui
blajini şi nevinovaţi, se încumetă să tulbure tăcerea
premergătoare furtunii, cu următoarele cuvinte :
— Cu respect vă raportez, domnule locotcnent-
major, că vi s-a prăpădit pisica. A înghiţit crema dc
ghete şi-a binevoit să crape. Am aruncat-o în piv­
niţă, dar în a vecinului. O pisică dc Angora, aşa de
cuminte şi dc frumoasă, nu mai găsiţi...
„Dumnezeule, cc mă fac cu cl ? îi săgeta prin
minte locotencntului-major. Are o mutră aşa de tim­
pi tă !*
Ochii blajini şi nevinovaţi străluceau cu aceeaşi
netulburată blîndeţe şi bunătate, îmbinate cu un de-
săvîrşit echilibru sufletesc, care vădea că totul c în
perfectă ordine, că nu s-a întâmplat nimic, şi chiar
dacă se va fi îniîmplat ceva, tot e bine, din moment
ce sc întîmplă ceva. Locotenentul-major Lukiţ sări în
sus, dar nu-l lovi pc Svcjk, aşa cum îşi pusese în gînd
să facă dc la bun început, li vîrî doar pumnul sub
nas şi zbieră :
— Svejkule, ai furat dinele î
— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant,
că nu ştiu să se fi întâmplat un asemenea caz în ul­
tima vreme şi îmi îngădui să vă mai amintesc, dom-

295
nule obcrluitnunt, că pc Max l-aţi luat după-masa
la plimbare, aşa că eu nu l-am putut fura. Mi-am
211 cu, dc cum v-am văzut, că veniţi fără cîine, că
ceva trebuie să sc fi întîmplat. Asta îmi aminteşte o
îiuîmplare : Pe strada Spălenâ este un curelar, pe
nume Kuncs. Curelarul, nu era chip să iasă cu cli­
nele : ori îl lăsa pe undeva, prin vreo circiumă, ori
i-1 fura, ori i-l lua careva cu împrumut şi uita să i-l
mai aducă înapoi...
— Svcjk, dobitocule, J/tmmcllattdon, tacă-ţi gura î
Dumneata ori eşti un ticălos rafinat, ori eşti o vită
şi un tîmpit fără pereche. Tot timpul mă omori cu
exemplele, dar ţine minte, cu mine nu te joci ! De
unde ai adus câinele ? Cum ai ajuns la el ? Ştiai că
e al colonelului nostru care şi l-a luat înapoi cînd
ne-am întilnit din întîmplare ? Ştii că asta-i o ruşine
nemaipomenită ? Haide, spune adevărul, l-ai furat
ori nu l-ai furat ?
— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-
major, că nu l-am furat.
— Ştiai că e un cîine furat ?
— Cu respect vă raportez, domnule obcrluitnant,
ştiam că c un cîine de furat.
— Svejk, pentru numele lui Dumnezeu, te împuşc,
vită CC eşti, dobitocule, boule, măgarule, scîrnăvic.
Eşti chiar atît dc tîmpit ?
— Chiar aşa, cu respect vă raportez, domnule
obcrluitnunt.
— De cc mt-ai adus un cîine furat, de cc mi-.ii
băgat în casă bestia aia ? De ce ?

296
— Ca să vă fac o bucurie, domnule obcrlaitnant!
Şi ochii lui Svejk priveau cu seninătate şi blîndeţe
chipul locotcncntului-major, care se aşeză pc scaun
suspinînd :
— Dc cc mă pedepseşte Dumnezeu cu vita asta ?
Şedea pc scaun, într-o resemnare tăcută ; sc sim­
ţea neputincios nu numai să-i cîrpcască lui Svejk o
pereche dc palme, dar măcar să-şi răsucească o ţi­
gară ; nici nu-şi dădu scama de cc-1 trimisese pe
Svcjk să cumpere Bobemia şi TagcbLttt şi de cc-1 pu­
sese să citească şi cl anunţul domnului colonel, cu
privire la dinele furat.
Svejk sc înapoie cu ziarele deschise la mica publi­
citate. Era radios şi raportă vesel :
— Este ! domnule oberlaitnant. Şi cc frumos de­
scrie domnul uberst grifonul furat ! Ţi-e mai mţfrţ
dragul, şi-i mai dă şi o sută de coroane răsplată ce­
lui care i-1 aduce înapoi. Asta-i recompensă, cla-
sa-ntîi ! De obicei nu se dă decît cincizeci de coroane.
Era la Kosife unul, Bozetech, care numai din asta
trăia. Fura cîtc un cîine, apoi căuta în ziare la mica
publicitate şi cum dădea de anunţ, se şi înfiinţa.
Odată a furat un spitz negru, de toata frumuseţea şi
fiindcă stăpînul nu dădea nici o veste a dat cl singur
anunţ la gazetă. L-a costat cinci coroane, atîtea anun­
ţuri a dat, pînă ce s-a prezentat un domn, care pre­
tindea că el pierduse dinele dar că-şi zisese că ar ti
zadarnic să-1 mai caute, fiindcă nu mai credea în
cinstea oamenilor. Acum — zicea el — vede că tot
se mai găsesc oameni cinstiţi pc lume şi asta îl bucură.

297
Zicea că în principiu nu e pentru răsplătirea cinstei,
dar că-i dăruieşte ca amintire o carte a lui, despre
creşterea florilor în casă şi-n grădină. Drăguţul de
Bozet£ch a înşfăcat spitz.ul negru de labele dinapoi şi
dă-i cu cl în capul stăpînului şi de atunci s-a jurat
că nu mai dă anunţuri la ziare. Zicea că mai bine
vinde cîincle la crescătorie, dacă nu dă nimeni anunţ.
— Du-te de te culcă, Svejk, îi porunci locotenen­
tul-major. Ai fi în stare să-mi îndrugi la prăpăstii
pînă dimineaţă.
Apoi se duse şi el la culcare şi toată noaptea îl
visă numai pe Svcjk : că furase şi calul prinţului
moştenitor, pc care i-l adusese lui şi că prinţul moş­
tenitor l-a recunoscut în timpul parăzii, pe cînd el,
nenorocosul locotenent-major LukâS, trecea călare în
fruntea companiei.
Dimineaţa, locotenentul-major se simţea ca după
o noapte dc chef, urmată de o bătaie zdravănă. O
mare greutate îi apăsa sufletul. Spre dimineaţă, is­
tovit de visul îngrozitor, adormi din nou şi nu se
trezi decît cînd auzi nişte bătăi în uşă. Prin crăpă­
tura ei sc ivi chipul plin dc bunătate al lui Svejk,
care întrebă cînd să-1 trezească pe domnul locote­
nent-major.

Locotenentul-major gemu în pat :


— Afară, dobitocule. Of, c îngrozitor !
In timp cc Svejk îi aducea gustarea de dimineaţă,
locotenentul-major se pomeni surprins dc o nouă in-
tiebare :

2«J8
— Cu respect vă raportez, domnule locotenent-
major : n-aţi dori să vă fac rost de un căţeluş ?
— Cum te-aş mai trimite, Svcjkule, în faţa tri­
bunalului militar ! oftă adînc locotenentul-major.
Dar ştiu că asta n-ar schimba nimic. Domniile lor
te-ar achita, fără-ndoială, fiindcă asemenea tîmpit
n-au mai văzut de cînd s-au născut. Priveşte-tc în
oglindă ! Cînd îţi zăreşti mutra asta dc dobitoc, nu-ţi
vine rău ? Eşti cea mai proastă glumă a naturii.
Hai, spune drept, Svejk, dumitale îţi placi ?
— Cu respect vă raportez, domnule locotenent­
ul wor, ca nu-mi plac ; nu ştiu cum, dar în oglinda
asta arăt cam spanchiu sau cam aşa ceva. Asta-i
oglindă neşlefuită. Băcanul Stan£k, ăl de vinde ceai
chinezesc, a avut odată în faţa prăvăliei o oglindă
bulbucată, şi oricine se privea în ea, îi venea să
borască. Iţi făcea gura mare, capul cît o baniţă, burta
ca de popă bine băut ; cc mai tura-vura, erai altul.
Odată a trecut pe acolo domnul prefect, s-a privit
şi cl şi pe loc a poruncit să se scoată oglinda.
Locotenentul-major îi întoarse spatele, suspină
adînc şi găsi cu cale că ar fi mai nimerit să se ocupe
de cafeaua cu lapte decît de Svejk.
Svejk se şi apucase să deretice prin bucătărie.
Locotenentul-major Lukâs îl auzi cîntînd :

„Grenevil mărşăluieşte pe sub poarta Prahiâ.


Sabia îi străluceşte si-i plinge frumoasa".

299
După un răstimp, din bucătărie se au/i din nou :
„Noi ostjfii, sîntem domni.
Ne iubesc fetele toate.
Bani avem ţi pate tot noi o ducem bine'.

„Cred şi eu că ţie îţi merge bine, nătărăule", îşi


spuse locotcntntul-major scuipînd scîrbit.
In uşă sc ivi capul lui Svejk :
— Cu respect va raportez, domnule locotencnt-
major, că a venit după dumneavoastră dc la ca­
zarmă ; trebuie să vă duceţi numaidecît la domnu
colonel ; ordonanţa e aici.
Şi pe un ton confidenţial adaugă :
— O fi poate din pricina căţelului...
— Am auzit, se adresă locotenentul-major, în ves­
tibul, ordonanţei care tocmai se pregătea să-i rapor­
teze.
Rostise aceasta cu un glas sugrumat şi plecă arun-
efndu-i lui Svejk o privire nimicitoare.
Nici vorbă de raport ; pe locotenentul-mafbr îl
aştepta ceva mai rău. Cînd intră în cancelarie, colo­
nelul şedea în fotoliu şi era foarte întunecat :
— Acum doi ani, domnule locotcnent-major —
începu colonelul — v-aţi manifestat dorinţa dc a
fi transferat la regimentul 91 din Budejovicc. Dum­
neavoastră ştiţi unde se află Budejovicc ? Pe Vita va,
da, pe Vltava ; acolo se varsă în ea Egerul, sau cam
aşa ceva. Oraşul e mare, aş zice, plăcut chiar, şi
dacă nu mă înşel are şi cheiuri. Ştiţi ce este un chei ?
E un zid, ridicat deasupra apei. Da... De altfel, asta

300
n-arc nici o legătură cu chestiunea. Am făcut pe-acolo
nişte manevre.
Colonelul t u n şi uitîndu-sc stăruitor în călimară
trecu repede la altă temă :
— Ştiţi, cîincle meu s-a stricat la dumneavoastră.
N u vrea să mai mănînee nimic, la te uită, în călimară
e 0 muscă ! Ce ciudat să cadă iarna muşte în cali­
ni.na ! Ce dezordine!
„Hai, dă drumul o dată la ce ai dc spus, hodo-
rogule", îşi zise locotenentul-major.
Colonelul se ridică şi începu să sc plimbe prin
cancelarie.
— Am stat şi-am chibzuit mult, domnule loco­
tenent-major, cum să fac ca să nu se mai repete
ceea ce s-a întîmplat, şi mi-am adus aminte că aţi
dorit să fiţi transferat la regimentul 91. Comandantul
suprem ne-a comunicat nu demult că la regimentul 91
din Budcjovice se simte o marc lipsă de ofiţeri,
pentru că sîrbii i-au ucis pc toţi. Vă asigur, pc
cuvînt dc onoare, că pînă în trei zile veţi fi la
regimentul 91, la Budcjovice, unde se formează cîteva
batalioane dc marţ. N u trebuie să-mi mulţumiţi.
Armata are nevoie de ofiţeri care...

Şi neştiind ce să mai zică, sc uită la ceas şi spuse :


— E zece şi jumătate ! E timpul să plec la rapor­
tul pe regiment.
Cu asta, plăcuta convorbire luă sfîrşit. Ix>cotc-
nentul-major sc simţi foarte uşurat cînd ieşi din
cancelarie. Se duse la şcoala de teterişti unde anunţă

301
că în zilele ce urmează pleacă pc front, şi că orga­
nizează cu acest prilej o petrecere dc adio la Neka-
zankă.
Cînd sosi acasă, îl întrebă pe Svejk, cu tîlc :
— Ascultă Svcjk, dumneata ştii ce este un „marsch-
batalion ?"
— Cu respect vă raportez, domnule oberlaitnant,
că „marş-batalionul" este un „marşbatiac" şi că
,,marşca" este o „marşcompanic". Aşa le prescurtăm
noi.
— Ei află atunci, Svejkule — urmă locotenentul-
major cu glas ceremonios — că pleci cu mine, cu
„marşbatiacul", dacă îţi place aşa de mult prescurta­
rea. Dar să nu-ţi închipui că pe front o să te poţi
ţine de parascovenii ca aici. Ei, ce zici, te bucuri ?
— Cu respect raportez, domnule oberlaitnant, că
mă bucur mult, răspunse bravul soldat Svejk. Ce bine
are să fie cînd vom cădea împreună pentru maies­
tatea sa împăratul şi pentru familia lui !
POSTFAŢA LA VO'UMUl. iXTlf :

IN SPATELE FRONTULUI

Terminînd volumul 1 al romanului Peripeţiile bra­


vului soldat Svejk (în spatele frontului), anunţ că
urmează să apară, în curînd unul după altul, două
volume: Pe front şi în captivitate. Şi în aceste
volume, soldaţii şi poporul vor acţiona întocmai ca
în viaţa dc toate zilele.
Viaţa nu este o scoală dc maniere elegante. în
viaţă, fiecare sc exprimă aşa cum ştie. Maestrul de
ceremonii, doctor Guth, vorbeşte altfel decît cîr­
ciumarul Palivec de la „Potirul", iar acest roman *
nu este un manual de maniere alese, pentru salonarzi,
sau o carte educativă întru cunoaşterea expresiilor
care pot fi folosite în societate. E o frescă istorică
a unei anumite epoci.
Dacă o expresie mai tare, dar care e în circulaţie,
se cere întrebuinţată, nu preget să o redau întocmai,
aşa cum e. Perifrazarea sau înlocuirea prin puncte
Ic consider drept cea mai stupidă falsificare. Astfel
de cuvinte sînt folosite şi în Parlament.
Bine s-a spus cîndva, că un om bine educat poate
citi orice. împotriva a ceea ce este firesc se ridică
nit»!ai porcii şi bădăranii ipocriţi, care în purismul

22* 303
lor abject, nu se uită la conţinut si se năpustesc
mintoşi asupra cuvintelor izolate.
Cu ani în urmă, am citit critica unei nuvele, in
care criticul era furios din pricină că autorul scri­
sese : „$i-a suflat şi şi-a şters nasul". Expresia pare
a fi împotriva a ceea ce este estetic şi înălţător, în
literatura care trebuie pusă la dispoziţia poporului.
ŞA asta nu-i decît o mică mostră de ce fel dc dobi­
toace sc nasc sub soare.
Oamenii care sc indignează dc o expresie mai tare
sint nişte laşi, căci realitatea vieţii îi va surprinde ne­
pregătiţi şi tocmai aceşti oameni slabi sint cei mai
mari duşmani ai culturii şi ai formării caracterelor.
Dumnealor ar educa poporul ca o ceată de omuleţi
hipersensibili, dc mastttrbanţi ai falsei culturi, de tipul
Sfintului Alois, despre care sc povesteşte, în cartea
călugărului Eustaţiu, că auzind pc unul slobozin-
du-şi viriturile, s-a pornit pc plîns şi numai în rugă­
ciune şi-a putut regăsi liniştea.
Acest soi de oameni care îşi arată indignarea în
văzul lumii caută in schimb, cu nespusă plăcere, clo­
setele publice, pentru a citi acolo inscripţiile neruşinate
de pe pereţi.
folosind in cartea mea cîteva expresii tari, am
putut constata în treacăt, cum se vorbeşte in realitate.
Nu-i putem cere cîrcimarului Palivcc să vorbească
ales ca doamna Laudov.i, doctorul Guth, doamna
Olga Fastrovâ şi mulţi alţii care ar dori să facă din
Republica Cehoslovacă un marc salon cu parchete, în
care să se umble în frac, cu mănuşi, să sc vorbească

304
numai cu cuvinte alese şi să se cultive manierele ele­
gante dc salon, sub al căror văl, tocmai filfi/o>iii sa­
lonarzi sc aruncă în braţele celor mai feroce destră­
bălări şi excese.

Cu acest prilej, ţin să amintesc că Palivec, cîrciu­


marul, trăieşte. A supravieţuit războiului, pe care l-a
petrecut în temniţă, şi a rămas mereu acelaşi, aşa cum
l-am cunoscut atunci cînd a dat peste cl pacostea cu
tabloul Împăratului l'ranz Josef.
A venit să mă viziteze, după cc s-a văzut pomenit
în carte şi a cumpărat mai bine de douăzeci dc fasci­
cole din primul număr, pe care le-a împărţit cunoscu­
ţilor, contribuind astfel la difuzarea cărţii.
S-a bucurat sincer că am scris despre dinsul şi câ
l-am descris ca pe un vestit „gură spurcată".
— Pe mine nu mă mai poate schimba nimeni, mi-a
spus el. Toală viaţa mea am fost „spurcat la gura" ;
am vorbit pe şleau, aşa cum am gindit şi tot aşa voi
vorbi şi dc aiii înainte, A-o să-mi pun cu lacăt la
gur$ din pricina vreunei vaci încălţate. Astăzi sînt
celebru.
Şi într-adevăr, era tot mai conştient de propria-i
valoare. Faima lui este întemeiată pe citeva expresii
tari. Şi asta îi ajunge pentru mulţurtiirea lui sufle­
tească ; dacă i-aş fi atras atenţia, în timp ce repro­
duceam fidel graiul său, aşa cum l-am descris — ca
>m-i frumos să vorbească aşa — teta ce bineînţeles nu
era dc loc in intenţia mea — fără îndoiala că l-aş
fi jignit pe acest om cuusccade.

305
Prin expresii necăutate, simplu şi cinstit, omul ăsta
a exprimat, fără să fi urmărit aceasta, antipatia popo­
rului ceh împotriva bizantinismului. Dispreţul faţă de
împărat şi faţă de expresiile alese, îl avea în linge.

Otto Katz, trăieşte şi el. Este o figură reală de


preot militar. După instaurarea republicii, şi-a atîrnat
sabia în cui, a părăsit biserica, şi astăzi este procurist
al unei fabrici de bronz şi vopsele din Cehia dc nord.
Mi-a scris o scrisoarea lungă, în care mă ameninţa că
se va răfui cu mine. O gazetă nemţească a reprodus
în traducere un capitol în care este înfăţişat aşa cum
arăta în realitate. L-am vizitat deci şi toate s-au
sfirşit cu bine. Pe la orele două noaptea, nu se mai
putea ţine pe picioare. In schimb predica şi zicea :
— Eu sînt Otto Katz, preot militar, căpăţînoşilor!

Oameni de teapa răposatului Bretschneider, detectiv


din vechea Austrie, mişună şi astăzi, destui dc mulţi,
prin republică şi trag cu urechea la cc vorbeşte lumea.

Nu ştiu dacă în această carte voi izbuti să redau


ceea ce am vrut. Faptul că am auzit pe unii oameni
tratindu-sc reciproc cu : „Eşti prost ca Svejk", măr­
turiseşte oarecum contrariul. Dar chiar dacă cuvîntul
Svejk va deveni o nouă înjurătură în cununa înflorită
a ocarci, trebuie să mă mulţumesc şi cu această con­
tribuţie la îmbogăţirea limbii cehe.
JAROSLAV HASEK
C U P R I N S

Vrejatâ IU
Tabel cronologic . , • XXIX

ÎN SPATELE FRONTULUI

I Intervenţia bravului soldat Svcjk' în ră/boiul


mondial • • 8
II B r a v u l sold.ir Svejk la D i r e c ţ i a politici . . 18
III Svcjk în faţa m e d i c i l o r legişti . . . . 81
IV Svcjk c d a t a f a r ă din balamuc . . . . 4()
V Svejk la c o m i s a r i a t u l d i n s t r a d a S a l m o v a . . 47
VI Svcjk se î n t o a r c e acasă . . . . . . 68
VII Svejk pleacă la o a s t e 73
VIII Svcjk simulant 82
IX Svejk ta g a r n i z o a n ă 106
X Svcjk o r d o n a n ţ ă la p r e o t u l de c a m p a n i e . . J88
XI Svejk se d u c e cu jeldkuratul O t t o K a t z să o f i ­
cieze slujba religioasă d e c a m p a n i e . . . 172
XII Controversă religioasă 187
XIII Svejk sc d u c e să î m p ă r t ă ş e a s c ă . . . . 108
XIV Svejk ordonanţă la locotenentul-major Lukâ? 2-0
XV Catastrofa 284
P o s t f a ţ ă la v o l u m u l întîi : In spatele frontului 3<>3