Petraru Razvan Vasile

MADD, Anul II

Monitorizarea mediului in Israel

Calitatea apei

Conservarea surselor de apă poate fi cea mai mare provocare cu care se

confruntă Israel, provocare cu care au intrat în secolul 21. Epuizarea resurselor
principale de apă este exacerbată, de deteriorarea calităţii resurselor de apă din cauza
presiunilor demografice, industriale şi agricole şi datorita exploatarii excesive a
rezervoarelor de apă a ţării dincolo de rata de completare naturala.
Atât dezvoltarea resurselor de apă cat şi consumul, au crescut rapid de la
înfiinţarea statului Israel în 1948. Astăzi, toate resursele sunt exploatate, inclusiv
lacurile, rezervoare subterane, straturile acvifere şi sistemul raului Iordan. În acelaşi
timp, ca rezultat al activitatii populaţiei, s-au accelerat atat creşterea industriala cat şi
agricola, acviferul de coastă fiind din ce în ce mai ameninţat de contaminarea de
substanţe poluante microbiene, salinizare, nitraţi, metale grele, combustibili şi compuşi
organici toxici.
De-a lungul anilor, concentraţiile medii de clorură în acviferul de coastă au
crescut la 194 mg / litru, cu o rată medie de creştere de 2,4 mg / litru pe an.
Concentraţiile de nitraţi au crescut concomitent datorită utilizării intensive a
îngrăşămintelor în agricultură şi ca urmare a utilizării de efluenţi tratate pentru irigaţii.
Combinaţia dintre lipsa de apă severă, contaminarea resurselor de apă, zonele urbane
dens populate şi agricultura intensiv irigata, a făcut posibila creşterea dezvoltarii de ape
uzate tratate.
Prin urmare, Israelul a apărut ca un lider mondial in reciclarea apelor reziduale,
cu peste 65% din apele uzate tratate şi reutilizate în scopuri agricole, în conformitate cu
permisele stricte emise de către Ministerul Sănătăţii. Politica naţională solicită înlocuirea
treptată a alocaţiilor de apă dulce la agricultură de către efluenţi regenerati. Se
estimează că efluenţii vor constitui 40% din apa furnizată la agricultură în 2005 şi 50%
în 2020.
Eforturi majore sunt în prezent concentrate pe modernizarea standardelor
efluenţilor de calitate pentru scopuri diferite. Obiectivul este de a trata 100% apele
uzate la un nivel care să permită irigare fără restricţii, în conformitate cu sensibilitatea
solului şi fără risc la sursele de sol şi apă.
În ultimii ani, eforturile s-au concentrat pe restabilirea râurilor suferinde, care fie
au secat, fie au devenit conducte de canalizare, ca urmare a descărcarii de gestiune
industriala, a apelor reziduale urbane. Drumul spre restaurare a fost deschis cu
inaugurarea unui râu de catre Administraţia Naţionala în 1993 pentru a supraveghea
restaurarea râurilor din ţară. Doisprezece râuri litorale şi două râuri din bazinul de est
sunt în curs de restaurare în conformitate cu planurile aprobate, care includ curatarea,
conservarea solului şi a peisajului şi dezvoltare parcurilor. Rezultatele sunt evidente în
râurile din întreaga ţară - exemplu: in raul Alexander zonele pelerin au fost retrase din
circuitul agricol pentru ţestoasele gigant.
Petraru Razvan Vasile
MADD, Anul II

După mai mulţi ani consecutivi de secetă şi de deficit de apă în creştere,

guvernul a început să pună în aplicare un plan complex de gospodărire a apelor, bazat
pe componente cum ar fi tratamentul apelor uzate şi de recuperare, conservare a apei,
apă de mare şi desalinizarea apei salmastră şi remedierea fântâni contaminate.
Monitorizarea calităţii apei din râuri este parte a unui program multi-anual
efectuat de Unitatea de Monitorizare de mediu ale Autorităţii şi parcuri naturale, în
numele Ministerului Mediului şi Comisia de apă. Monitorizarea calităţii sedimentelor în
unele râuri de coastă a fost iniţiat pentru a oferi o imagine asupra calitatatii apei râului
ce sunt influenţate de transportul sedimentelor de apă de poluanţi.
Monitorizarea calităţii apei în râuri - atât în teren cat şi în laborator - se desfăşoară de
două ori pe an (primavara si toamna), ca parte a unui program multi-anual. Parametrii
includ CBO, bor, clorură, TSS, COD, fosfor, azot, amoniac, metale grele, hidrocarburi şi
detergenţi.
Petraru Razvan Vasile
MADD, Anul II

Obiectivele programului de monitorizare include:

- Dezvoltarea unei baze de date privind calitatea mediului si a râurilor din ţară
- Oferirea unor dovezi în scopul aplicării
- Supraveghea restaurarii râului

Monitorizarea intensitatii poluării

În scopul de a identifica tendinţele în restaurarea râului, datele privind poluarea
(tone / an) au fost colectate pentru trei indicatori majori, carbon organic, azot şi fosfor, în
râurile în prezent în curs de restaurare. Datele obţinute în 2000, 2001, 2003, 2005 şi
2006 au fost apoi comparate cu anul 1994.
Evaluarea cea mai recenta privind poluare în râurile importante ce apartin
statului Israelian relevă o reducere cu 50% -86% în sarcină poluării între anii 1994 şi
2006.

Calitatea aerului

În Israel, ca peste tot în lume, dezvoltarea tehnologică rapidă a îmbunătăţit

standardele de viaţă şi densitatea populaţiei a crescut, fapt ce au adus în urma lor,
emisii poluante din ambele surse atat staţionare cat şi mobile. Apariţia rapidă a
instalaţiilor industriale în vecinatatea centrelor urbane, cuplate cu o creştere dramatică a
numărului de autoturisme, a exacerbat problemele de poluare a aerului în întreaga ţară.
Estimările naţionale privind emisiile de poluanţi atmosferici au arătat că, odata cu
excepţia de oxizi de sulf şi plumb, emisiile de poluanţi au crescut substanţial.
Petraru Razvan Vasile
MADD, Anul II

Punct de monitorizare a aerului in

Karmiel, Israel

Creşterea accentuată în dioxid de carbon, monoxid de carbon, oxizi de azot, şi

emisiile de hidrocarburi este atribuită la creşterea dramatică a numărului de
autovehicule care circulă pe drumurile Israelului, inregistrandu-se o creştere de patru
ori mai mare în ultimele două decenii. Pentru a aborda problemele, mai multe etape au
fost deja luate în timp ce altele sunt planificate. Astfel, de exemplu, convertoarele
catalitice sunt caracteristice tuturor vehiculelor private începând cu anul 1993, calitatea
carburanţilor a fost îmbunătăţită, conţinutul de sulf din motorină pentru transportul public
a fost redus substanţial, au fost luate măsuri pentru a comuta cel puţin o parte din
sistemul de transport public de combustibili alternativi, gaz petrolier lichefiat în special,
şi inspecţia rutieră şi punerea în aplicare a standardelor de emisie au fost majorate.
Deoarece disponibilitatea datelor la nivel national privind calitatea aerului este o
condiţie prealabilă pentru formularea unui program cuprinzător de management al
calităţii aerului naţional, Israelul şi-a extins arealul naţional de monitorizare a
sistemului; include staţii individuale şi un centru naţional de control care oferă informaţii
în timp real despre calitatea aerului în întreaga ţară. Această informaţie faciliteaza
aplicarea standardelor de calitate a aerului şi informarea publicului larg cu privire la
nivelurile de calitate a aerului. Israel se angajează să îşi îndeplineşte obligaţiile de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă.
Un comitet interministerial privind schimbările climatice, inclusiv reprezentanţi ai
ministerelor relevante, industrii şi organizaţii non-guvernamentale, a fost stabilit prin
hotărâre de guvern la data de ratificare a Convenţiei-cadru a Organizaţiei Naţiunilor
Unite privind schimbările climatice. Comitetul este însărcinat cu elaborarea politicii
naţionale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi elaborarea rapoartelor
privind inventarele naţionale de gaze cu efect de seră. Desi Israelul a fost catalogat ca o
ţară în curs de dezvoltare în temeiul Convenţiei de schimbări climatice, guvernul a
hotărât să se angajeze în activităţi de voluntariat pentru a restricţiona sau pentru a
reduce emisiile de gaze cu efect de seră.
Petraru Razvan Vasile
MADD, Anul II

Monitorizarea calităţii aerului a fost iniţiat în Israel, la începutul anilor 1970 în imediata
apropiere a centralelor în Tel Aviv şi Ashdod. În 1994, Ministerul pentru Protecţia
Mediului a initiat un plan pentru o reţea naţională, bazată pe staţii individuale şi o
prelucrare a datelor la nivel naţional şi centrul de control.
Reţeaua naţională include 24 de staţii de monitorizare bazata pe următoarele
categorii:
- Staţii Generale: Proiectate pentru a monitoriza calitatea aerului în zonele dens
populate, cu mai mult de 150.000 locuitori. Staţiile sunt situate în zonele reprezentative
care nu sunt adiacente la surse de emisie specifice cum ar fi plante industriale, la
înălţimea acoperişului
- Staţiile secundare poluante: Concepute pentru a monitoriza poluanţi secundari
influentati de direcţia vântului la distanţe relativ departate de surse de emisie, la
înălţimea acoperişului

În plus, două staţii mobile de monitorizare a calitatii aerului funcţioneaza în Israel.

Ele sunt menite să monitorizeze calitatea aerului în zonele în care staţiile permanente
nu funcţionează şi în zonele afectate de surse de poluare locale. Prima staţie mobilă a
început să funcţioneze în octombrie 2002, iar a doua în octombrie 2006. Acesta
monitorizează poluanţii atmosferici emisi din sursele de transport: oxizi de azot, dioxid
de carbon şi particule respirabile.
Petraru Razvan Vasile
MADD, Anul II

Punct mobil de monitorizare al calitatii aerului

Obiectivele reţelei naţionale de monitorizare a calităţii aerului in Israel sunt:

- Caracterizarea calitatii aerului în Israel şi identificarea principalelor surse de
poluare a aerului în întreaga ţară, atât în zonele urbane cat şi rurale
- Dezvoltarea unei baze de date naţională pentru scopuri cum ar fi: planificarea
politicilor pe termen lung, formularea standardelor şi legislaţiei de mediu şi de
cercetare;
- Analizarea episoadelor de poluare a aerului
Petraru Razvan Vasile
MADD, Anul II

- Identificarea unor opţiuni imediate pentru reducerea poluării aerului atunci când
se inregistreaza încălcări ale standardelor de calitate a aerului apar sau sunt
anticipate.
- Informarea publicului cu privire la nivelurile de calitate a aerului în întreaga ţară
- Conectarea reţelelor locale şi asigurarea funcţionarii uniforme şi metode de
întreţinere