Suport de Curs Man Carierei

OPŢIONAL ARIA CURRICULARĂ
SOCIOUMANE
MANAGEMENTUL
CARIEREI
AN ŞCOLAR 2010-2011
1
CURS OPŢIONAL
„MANAGEMENTUL
CARIEREI ”
Curriculum la decizia şcolii

Tipul – disciplină nouă
2010-2011
2
CUPRINS
Autocunoaşterea
1. Imaginea de sine
2. Aptitudinile şi interesele mele
3. Matricea Swot personală
II. Rezolvarea de probleme şi luarea deciziilor
4. Problema şi etapele rezolvării ei
5. Stabilirea scopurilor
6. Ierarhia valorilor
7. Viaţa de familie
8. Viaţa de student
9. Stil de comunicare
III. Lumea profesiilor

10 Clasificarea ocupaţiilor din România
11.Evoluţia profesiilor pe piaţa muncii
12.Surse de informare despre piaţa muncii
IV. Planificarea carierei

13 Planificarea traseului educaţional şi profesional
14. Relaţia dintre carieră şi stilul de viaţă
15. Schimbarea carierei
16. Utilizarea TIC în planificarea carierei
17. Legislaţia din domeniul muncii
V. Egomarketing
18. Redactarea de CV
19. Scrisoare de intenţie
20.Interviul de angajare
21. Drepturile angajatului
3
TEMA I. IMAGINEA DE SINE. GÂNDIREA POZITIVĂ
Imaginea de sine
“What lies behind us and what lies before us are tiny matters compared to what
lies within us.”
“Ceea ce se află în urma noastra şi ceea ce se află înaintea noastră sunt lucruri
mărunte în comparaţie cu ceea ce se află înlăuntrul nostru.“
Ralph Waldo
Emerson
Invitaţie la reflecţie: V-aţi gândit vreodată că singurele persoane din această

lume care pot folosi capacităţile şi deprinderile voastre sunteţi...voi înşivă ?
Poate ca parabola următoare vă va ajuta să înţelegeţi această realitate. Sus, pe un

deal, ce domina frumosul oras Veneţia, trăia un bătrân înţelept. Legenda spune că el
putea răspunde la orice întrebare care îi era pusă. Doi tineri din partea locului s-au gândit
să-l păcălească pe bătrân. Ei au capturat o pasare mică şi s-au îndreptat spre locuinţa
înţeleptului. Unul dintre tineri, ţinând pasărea ascunsă în mâinile sale, îl întrebă pe bătrân
dacă pasărea era moartă sau vie. Fără o umbră de ezitare, acesta spuse,”Fiule, dacă îţi
spun ca pasărea este vie, tu vei strânge pumnii şi o vei zdrobi de moarte. Daca îţi spun că
pasărea e moartă, tu vei deschide pumnii şi ea îşi va lua zborul. Vezi, fiule, mâinile tale
deţin puterea asupra vieţii şi a morţii.”
În mâinile voastre se află seminţele eşecului – sau seminţele măreţiei:

potenţialul de creştere. Mâinile voastre sunt capabile dar ele trebuie folosite - pentru a
face lucruri bune – pentru a strânge roadele de care sunteţi capabili.
Ce este imaginea de sine?
Imaginea de sine este:
• Cum vă priviţi pe voi înşivă;

• Imaginea mentală a percepţiei pe care credeţi ca ceilalţi o au despre voi;
• Cum vă reprezentaţi în plan fizic;
• Cum credeţi ca alţii vă văd din punct de vedere fizic;
• Ideea voastră (pozitivă sau negativă, raţională sau iraţională) despre cum
vă prezentaţi în faţa altora şi despre cum veţi fi ulterior judecaţi de către aceştia;
• O evaluare personală a caracterului, personalităţii,deprinderilor, abilităţilor
şi a altor atribute;
• Un puternic mecanism intern care influenţează ce simţiţi faţă de voi
înşivă;
• O acumulare de scenarii care v-au fost date (conştient sau nu) şi pe care le-
aţi învăţat bine de-a lungul vieţii.
Ce presupune crearea unei imagini de sine?
4
Imaginea voastră de sine este determinată de cum evaluaţi următorii factori în
persoana voastră:
• Aspectul fizic;
• Forma corpului vostru;
• Realizări în plan şcolar;
• Realizări sportive;
• Deprinderi sociale;
• Sistemul de valori;
• Deprinderi, abilităţi şi competenţe;
• Relaţia cu familia, rudele, fraţii, semenii şi alţii;
• Comportamentul în situaţii sociale şi la şcoala;
• Mediul din care proveniţi;
• Rolurile jucate în viaţa: la şcoală, acasă şi în cadrul comunităţii;
• Scopuri, ambiţii şi aspiraţii.
Cum va afectează imaginea de sine ?

În funcţie de imaginea de sine voi:
• Vă etichetaţi într-un fel sau altul;

• Construiţi scenarii mentale depre cum credeţi că ar trebui să vă comportaţi
pentru a corespunde imaginii;
• Aveţi aşteptări cu privire la cum urmează să acţionaţi şi să reacţionaţi
- Dacă acţionaţi şi reacţionaţi conform aşteptărilor, atunci dezvoltaţi o imagine de
sine foarte bună.
- Dacă acţionaţi şi reacţionaţi diferit de aşteptări, vă vedeţi într-o lumină negativă,
care duce la o proasta imagine de sine.
• Vorbiţi cu voi înşivă, modalitate prin care va întăriţi continuu imaginea de

sine.
- Convorbirea pozitivă cu sine duce la comportamente de autoafirmare.
- Convorbirea cu sine negativa are ca rezultat un comportament defetist.
• Vă stabiliţi scopuri:
- Dacă imaginea de sine este prea bună sau nerealistă, vă alegeţi scopuri care
sunt de neatins sau perfecţioniste;
- Dacă imaginea de sine este nerealist de proastă, scopurile pe care vi le stabiliţi
sunt prea uşor de atins, fapt care face ca satisfacţia să nu fie completă ;
- Dacă imaginea de sine este realistă, vă propuneţi scopuri tangibile, singurele
care pot duce la o satisfacţie deplină.
Ce impact are imaginea despre corpul vostru asupra imaginii de sine?

Imaginea despre corpul propriu, element component al imaginii de sine, este
modul în care oamenii văd propriile corpuri cu ochiul minţii. Imaginea corporală
afectează modul în care oamenii se percep pe sine deoarece:
• Înfăţişarea/aspectul fizic este o carte de vizită exterioară;
5
• Înfăţişarea este prima calitate pe bază căreia oamenii sunt
judecaţi/evaluaţi;
• Societatea în care trăim este puternic orientată spre aspectul fizic;
• Dacă vă simţiţi atrăgători din punct de vedere fizic, veţi acţiona în
consecinţă, reversul fiind la fel de adevărat;
• Imaginea voastră de sine este afectată de modul în care ceilalţi
reacţionează la înfăţişarea voastră.
Care este imaginea voastră despre corpul vostru?

Următorii itemi arată maniera în care oamenii îşi evaluează aspectul
fizic/imaginea corporală. Puneţi un X în dreptul afirmaţiilor care sunt adevărate
pentru voi:
- Nu-mi place să mă văd în oglindă
- Îmi displace când merg să cumpăr îmbrăcăminte
- Mă ruşinez să fiu văzut în public
- Îmi place să fiu invizibil în împrejurări publice
- Sunt iniţial timid în întrunirile sociale sau când întâlnesc oameni
noi
- Cred că am un corp urât
- De obicei mă îmbrac aşa încât să îmi ascund corpul
- Mă obsedează corpul meu în prezenţa unei pesoane de sex opus
- Simt că nu sunt atrăgător din punct de vedere fizic
- Mă obsedează cum arăt în costum de baie
- Evit ocaziile sociale precum petrecerile, picnicurile, etc., unde se
poartă costum de baie
- Simt că familia mea şi prietenii mei se simt deseori stânjeniţi să fie
văzuţi cu mine în public
- Îmi compar tot timpul corpul cu al altora
- Evit să apar în public pentru că mă obsedează cum arăt
- Nu-mi face nici o bucurie să particip la diverse activităţi pentru că
mă obsedează felul cum arăt.
- Nu-mi face nici o plăcere să mă îmbrac elegant pentru ocazii
speciale pentru că nu sunt niciodată mulţumit de felul cum arăt
- Mi-e ruşine să mă duc la un salon de frumuseţe datorită
aspectului meu fizic
- Sunt obsedat de excesul meu ponderal şi de felul în care acesta
afectează modul cum arăt
- Sunt negativ şi critic ori de câte ori mă gândesc la cum arăt
- Mă simt intimidat de oamenii al căror corp este mai frumos decât
al meu
Dacă aţi bifat trei sau mai mulţi itemi, imaginea voastră corporală vă afectează
serios imaginea de sine.
Modalităţi de schimbare a imaginii corporale
6
Este important ca voi să fiţi la curent cu imaginea voastră pentru a acţiona în
aşa fel încât să întăriţi această imagine (de exemplu, mâncând moderat, făcând
mişcare etc.). Pentru a vă ajuta să vă vedeţi aşa cum sunteţi:
• Începeţi să vă priviţi în oglindă frecvent;
• Ţineţi ataşate de frigider o fotografie a voastră mai veche lângă una nouă,
aşa încât noua imagine a voastră să fie pusă în valoare;
• Acceptaţi complimente referitoare la proporţiile corpului vostră şi credeţi în
el;
• Mergeţi în magazine de confecţii şi probaţi îmbrăcăminte;
• Schimbaţi-vă coafura/pieptănătura
• Aplicaţi un fard/make-up nou;
• Începeţi să practicaţi activităţi pe care obişnuiaţi să le evitaţi pentru că vă
simţeaţi prea graşi (de exemplu: să luaţi lecţii de dans, să mergeţi la înot, să învăţaţi să
schiaţi, să jucaţi tenis, etc.)
• Rafinaţi-vă deprinderile sociale pentru a vă pune în valoare noua imagine
de sine.
În cartea sa intitulată “Psiho-Cibernetica,” dr. în medicina Maxwell Maltz

considera imaginea personală “numitorul comun, factorul determinant, atât când e vorba
de eşecuri, cât şi de succese.” În capitolul I, intitulat “Imaginea personală: cheia
dumneavoastră spre o viaţă mai bună,” domnia sa face următoarele dezvăluiri, bazate pe
experienţa profesionala nemijlocită (a fost unul dintre cei mai bine cunoscuţi şi respectaţi
chirurgici esteticieni din lumea întreagă, precum şi profesor de chirurgie estetică la
universităţile din Nicaragua şi San Salvador.
“Secretul este următorul: pentru a “trăi” cu adevărat, adică pentru a găsi viaţa
satisfăcător de rezonabilă, este nevoie de o imagine personală adecvată şi realistă pe
care s-o acceptăm. Trebuie să vă acceptaţi singuri. Trebuie să vă stimaţi. Trebuie să
aveţi un eu în care să aveţi încredere şi în care să credeţi. Trebuie să fie un eu de care să
nu vă fie ruşine şi pe care să-l puteţi exprima liber, creator, neîncercând să-l ascundeţi.
Trebuie să aveti un eu care să corespundă realităţii, pentru a funcţiona eficient în lumea
reală. Trebuie să vă cunoaşteţi atât punctele tari, cât şi punctele slabe, şi să fiţi oneşti în
ambele direcţii. Imaginea voastră personală trebuie să fie o aproximare rezonabilă a
voastră, nefiind nici mai mult decât ceea ce sunteţi, dar nici mai puţin. Atunci când
această imagine personală este intactă şi sigură, vă simţiţi “bine”. Când este
ameninţată, vă simţiţi neliniştiţi şi nesiguri. Când este potrivită şi vă simţiţi întru totul
mândri de ea, căpătaţi încredere de sine. Vă simţiţi liberi să fiţi voi “ înşivă ” şi să vă
exprimaţi ca atare. Atunci funcţionaţi optim. Atunci când imaginea personală devine
obiect de ruşine, aveti tendinţa s-o ascundeţi, şi nu s-o etalaţi. Exprimarea creatoare
este blocată, deveniţi ostili şi greu de abordat.”
Pentru a descoperi cum staţi cu stima de sine, încercaţi următorul chestionar

alcătuit de Programul SEA ( Self-Esteem Anonymous Seekers/ Căutătorii anonimi de
stimă de sine):
7
Programul SEA
Stima de sine – Inventar
Instrucţiuni: Pentru afirmaţiile de mai jos, încercuiţi rata frecvenţei
corespunzătoare nivelului vostru de etalare a acestor comportamente în viaţă. Utilizaţi
următoarea scală de frecvenţă:
1. niciodata
2. rar
3. uneori
4. frecvent
5. aproape mereu
1 2 3 4 5 (1) Caut aprobare şi recunoaştere din partea altora, şi mă tem de

critică.
1 2 3 4 5 (2) Fac presupuneri cu privire la ce este un comportament normal şi
de obicei simt că sunt diferit de alţi oameni.
1 2 3 4 5 (3) Mă izolez şi mă tem de oameni în funcţii de autoritate.
1 2 3 4 5 (4) Nu sunt capabil să îmi apreciez propriile realizări şi fapte bune.
1 2 3 4 5 (5) Îmi este greu să duc un proiect de la început la sfârşit.
1 2 3 4 5 (6) Mă sperii sau mă simt stresat în compania unei persoane furioase.
1 2 3 4 5 (7) Pentru a evita un conflict, îmi este mai uşor să mint decât să spun
adevărul.
1 2 3 4 5 (8) Am probleme din cauza propriei mele dependenţe, de exemplu:
de televizor, de calculator, de fumat, consum de alcool etc.
1 2 3 4 5 (9) Mă judec fără milă. Sunt cel mai crunt critic al meu şi sunt mai
dur cu mine decât cu alţii.
1 2 3 4 5 (10) Mă simt mai viu în toiul unei crize şi nu mă simt în largul meu
când viaţa mea are un curs lin; anticipez într-una tot felul de probleme.
1 2 3 4 5 (11) Mi-e greu să mă distrez. Nu prea ştiu cum să particip la jocuri de
dragul amuzamentului şi cum să mă relaxez.
1 2 3 4 5 (12) Mă simt atras de persoane care par a fi victime şi dezvolt relaţii
apropiate cu ele. În acest mod confund dragostea cu mila, iubindu-i pe cei pentru care
simt compasiune şi pe care îi pot salva.
1 2 3 4 5 (13) Am nevoie de perfecţiune în viaţă şi aştept acelaşi lucru de la
persoanele din viaţa mea.
1 2 3 4 5 (14) Sunt în căutare de noutate, de noi provocări în viaţa fără să mă
gândesc prea mult la consecinţe.
1 2 3 4 5 (15) Mă iau foarte în serios şi privesc la fel de serios toate relaţiile
mele.
1 2 3 4 5 (16) Îmi este greu să dezvolt şi să menţin relaţiile intime.
1 2 3 4 5 (17) Mă simt vinovat când îmi iau apărarea sau când am grijă de mine
mai întâi, în loc să cedez în favoarea altora sau să acord importanţă nevoilor celorlalţi în
primul rând.
1 2 3 4 5 (18) Caut sau atrag compania celor care au diverse dependenţe
(mâncat excesiv, fumat, droguri, alcool, senzaţii tari, etc.).
1 2 3 4 5 (19) Mă simt răspunzător pentru alţii şi îmi este mai uşor să mă
preocup de alţii decât de mine.
8
1 2 3 4 5 (20) Sunt fidel persoanelor la care ţin, chiar şi atunci când există
dovezi că acestea nu merită loialitatea mea.
1 2 3 4 5 (21) Mă agăţ de relaţiile pe care le am şi sunt în stare să fac orice
pentru a le păstra, pentru că mi-e teamă să fiu singur şi mă sperie perspectiva de a fi
abandonat.
1 2 3 4 5 (22) Sunt impulsiv şi acţionez prea iute, înainte de a lua în
consideraţie alternative şi consecinţe posibile.
1 2 3 4 5 (23) Îmi vine greu să simt sau să îmi exprim sentimentele; nu am
sentimente.
1 2 3 4 5 (24) Nu am încredere în sentimentele mele şi nici în sentimentele pe
care alţii le exprimă faţă de mine.
1 2 3 4 5 (25) Mă izolez de alţi oameni şi sunt iniţial timid şi retras în contexte
sociale noi.
1 2 3 4 5 (26) Simt că se profită de pe urma mea de către un individ sau altul şi
de către societate în general; deseori mă simt victimizat.
1 2 3 4 5 (27) Pot să fiu exagerat de responsabil mai tot timpul, dar pot fi şi
extrem de iresponsabil alteori.
1 2 3 4 5 (28) Când stresul este mare, simt că nu pot controla împrejurările în
care mă aflu sau propria-mi viaţă, şi atunci mă simt confuz şi furios pe mine.
1 2 3 4 5 (29) Cheltuiesc o groază de timp şi energie reparând consecinţele
negative şi haosul provocat de gândirea mea greşita şi de acţiunile săvârşite sub imperiul
impulsului, pentru care sunt răspunzător.
1 2 3 4 5 (30) Nu recunosc faptul că problemele mele curente îşi au originea în
viaţa mea trecută. Nu recunosc că am închis în mine sentimente din trecut care îmi pune
piedici în viaţa mea curentă.
SCOR TOTAL
Evaluare şi interpretare
Adunaţi cifrele încercuite. Scorul obţinut indică gradul în care sunteţi afectaţi de o
stimă de sine scazută,
Interpretarea scorului
0-30: Nu sunteţi afectaţi de o stimă de sine scazută.
31-45: Uşoare urme de stimă de sine scazută.
46-61: Prezenţa unei stime de sine uşor-scăzute. Luaţi măsuri să trataţi acest
lucru.
62-90: Prezenţa unei stime de sine moderat – scăzută. Luaţi măsuri pentru a
o trata.
91-120: Prezenţa unei stime de sine sever de joasă. Luaţi măsuri pentru a vă
trata imediat.
121-15: Prezenţa unei stime de sine extrem de scăzută. Luaţi măsuri imediate
şi cautaţi ajutorul avizat al unui specialist în domeniu.
9
Focalizaţi-vă pe succesele voastre şi nu insistaţi prea mult pe greşeli şi eşecuri.
Înlocuiţi sentimentele negative cu unele positive. Vorbiţi cu voi înşivă zilnic.
Conştientizaţi când sunteţi mândru de ceva ce aţi realizat. Este normal să vă simţiţi
mulţumiţi de voi înşivă.
Diferenţa dintre oamenii de succes şi rataţi nu este dată doar de abilităţile şi
cunoştinţele lor, ci şi de imaginea pe care şi-au construit-o despre ei înşişi. Oamenii care
reuşesc în viaţă au un profund simţ al valorii de sine şi o imagine de sine sănătoasă.
Câteva sfaturi:
• Căutaţi sprijin
Aveţi prieteni care vă fac să vă simţiţi bine faţă de propria voastră persoană?
Faceţi un efort să petreceţi timp cu oamenii care vă apreciază.
Asociaţi-vă cu persoane care au atitudini pozitive şi se bucură de viaţă.
Nu uitaţi: puteţi la fel de bine să apelaţi la un consilier sau la un terapeut.
• Recunoaşteţi-vă propria valoare
Recunoaşterea împlinirilor trebuie să pornească din interior. Încercaţi acest
exerciţiu:
Faceţi o listă cu 20-50 ( în funcţie de vârsta ) de lucruri pe care le-ai realizat
până în prezent. Gândiţi-vă la întreaga voastră viaţă până în prezent. Veţi fi uimiţi de cât
de multe lucruri, mari şi mici, veţi putea adăuga pe listă. Veţi descoperi că, în ciuda
greşelilor şi problemelor de până acum, meritaţi să fiţi felicitaţi pentru lucurile bune pe
care le-aţi făcut.
• Fiţi buni cu voi înşivă
Indiferent de ce vă pot spune oamenii, ceea ce voi vă spuneţi este mult mai grav şi
provoacă un prejudiciu şi mai mare.
• Găsiţi-vă convingerile care să vă ghideze către rezultatele pe care le
doriţi
În cartea sa intitulată “Putere nemarginită”, Anthony Robbins – un lider al ştiinţei
şi dezvoltării personale, fondator a numeroase companii dedicate asistenţei în atingerea
desăvârşirii personale şi profesionale, consultant pentru companii ca IBM, AT&T,
American Express, McDonnel-Douglas, armata S.U.A. dar şi pentru atleţi olimpici
medaliaţi cu aur, şi un număr impresionant de figuri politice şi organizaţii comunitare –
pomeneşte de câteva convingeri folositoare pe calea succesului. Vom aminti două dintre
ele, pentru ca sunt un punct de plecare:
Convingerea nr. 1: Totul se întâmplă dintr-un motiv şi ne este de folos;
Convingerea nr. 2: Nu există eşec. Există numai rezultate.
“Zăboviţi un moment şi gândiţi-vă la convingerile voastre. Vă aşteptaţi în
general ca lucrurile să iasă bine sau să iasă prost ? Vă aşteptaţi ca eforturile voastre
cele mai susţinute să dea roade sau vă aşteptaţi să fie zădărnicite? Sunteţi capabili să
vedeţi potenţialul într-o provocare sau vedeţi obstacolele? Mulţi oameni tind să se
concentreze mai mult asupra laturii negative decât asupra celei pozitive. […] Credinţa
în limite creează oameni limitaţi… Dacă aveţi o credinţă fermă în posibilitate, este
foarte probabil s-o şi realizaţi.” (Anthony Robbins: “Putere nemarginită” )
10
Se vor sublinia avantajele comunicarii eficiente si diversificate:
Facilitatorul va explica elevilor faptul ca putem vorbi de “avantaje” pentru că
există multiple tipuri de inteligenţă.
Tipuri de inteligenţă
Tipul de Gândeşte: Iubeşte/Activităţi preferate: Are nevoie de/să:
inteligenţă
Lingvistic În cuvinte Lectura, scrisul, povestitul, Cărţi, casete, instrumente de
jocurile de cuvinte scris, hârtie, agende, dialog,
discuţii, dezbateri, povestiri
Logico- Raţionând Experimentele, Să descopere lucruri noi şi să
matematic chestionarele, jocurile de cugete asupra lor, materiale
logică, calculele ştiinţifice, vizite la planetarium
si muzee de ştiinţă
Spaţial În imagini Design, desen, vizualizare, Arta, Lego, video, filme,

“doodling”(realizarea unor diapozitive, jocuri de
semne grafice lipsite de imaginaţie
sens într-un moment in (exemplu: labirint), jocuri tip
care nu te gândeşti la puzzle, cărţi ilustrate, vizite la
nimic) galerii de artă şi muzee
Motoriu/Cinetic Conştientizând Să danseze, să alerge, să Joc de rol, drama, mişcare,
percepţia fizică construiască, să atingă, să lucruri de construit, sport şi
gesticuleze jocuri fizice, experienţe tactile
şi învăţare concretă /practică
Muzical Via ritmuri şi Să cânte, să fluiere, să

melodii îngâne, să bată din picioare Momente de cântat în cor,
şi din palme, să asculte concerte, muzica, instrumente
muzicale
Interpersonal Prin stimularea Să conducă, să organizeze, Prieteni, jocuri de grup,
celorlalţi să să relaţioneze, să evenimente comunitare,
emită idei manipuleze, să mediteze, cluburi, mentori
să petreacă
Intrapersonal Într-o maniera Stabilirea de scopuri, Locuri retrase, singurătate,
profund meditaţia, reveria, tăcerea, proiecte pe care să le deruleze
interiorizată planificarea in ritmul propriu, opţiuni
11
Evaluare: Chestionar despre“Inteligentele multiple”
Inteligenţa lingvistică
 Aud cuvinte în minte, înainte să le citesc, să le spun sau să le scriu.
 Învăţ mai mult audiind o caseta înregistrată sau ascultând la radio decât de
la televizor sau din filme.
 Îmi plac jocurile de cuvinte de tip Scrabble.
 Îmi place să mă amuz sau să-i distrez pe alţii cu ‘tongue twisters’
( succesiuni de cuvinte greu de pronunţat repede şi corect), poezii fără sens sau ‘puns’
(utilizarea unor cuvinte pentru a sugera altele care sună /se pronunţă la fel).
 Ceilalţi sunt câteodată nevoiţi să-mi ceară să le explic sensul unor cuvinte
pe care le folosesc în vorbire sau în scris.
 Limba maternă, ştiinţele sociale şi istoria sunt/au fost mai uşoare pentru
mine decât matematica şi ştiinţa.
 Conversaţia mea include frecvente trimiteri la lucruri pe care le-am citit
sau auzit.
Inteligenta logico-matematică
 Pot dubla sau tripla în minte cantităţile dintr-o reţetă culinară sau
măsurătorile pentru o lucrare de tâmplărie.
 Îi bat pe prietenii mei la şah, dame, ‘Go’ sau alte jocuri de strategie.
 Îmi pun multe întrebări cu privire la modul de funcţionare al anumitor
lucruri.
 Cred că majoritatea lucrurilor au o explicaţie raţională.
 Câteodată gândesc în concepte clare, abstracte, greu de prins în cuvinte
sau imagini.
 Îmi place să găsesc greşeli de logică în ceea ce oamenii spun sau fac, la
locul de muncă sau acasă.
 Mă simt mult mai în siguranţa atunci când se fac măsurători, categorisiri,
cuantificări sau analize.
Inteligenţa spaţială
 Am deseori reprezentări vizuale clare când închid ochii.
 Îmi place să înregistrez evenimente cu un aparat de fotografiat sau filmat.
 Îmi place să rezolv „jigsaw puzzles”, să particip la jocuri de tip labirint sau
alte jocuri de tip „puzzle” vizual.
 Am vise intense noaptea.
 In general nu mă rătăcesc într-o zonă nefamiliară.
 Geometria este/a fost mai uşoara pentru mine decât algebra.
 Pot cu uşurinţă să-mi imaginez cum arată lucrurile pe care le-aş zări de
undeva de sus, într-o privire de ansamblu.
Inteligenţa muzicală
 Îmi dau seama când o notă muzicală este în alta cheie.
 Ascult frecvent selecţii muzicale la radio, pe discuri, casete sau compact-
discuri.
12
 Cânt la un instrument muzical.
 Mă surprind mergând pe stradă şi repetând în minte un refren pe care l-am
auzit la televizor sau fredonând o melodie.
 Ştiu linia melodică a multor cântece şi piese muzicale.
 Dacă aud o melodie o dată sau de două ori, sunt, de obicei, în stare să o
reproduc aproape exact.
 Deseori bat ritmul sau cânt scurte melodii în timp ce lucrez, studiez sau
învăţ ceva nou.
Inteligenţa motorie/cinetică
 Practic cel puţin un sport sau desfăşor cel puţin o activitate fizică în mod
regulat.
 Îmi este greu să stau nemişcat vreme îndelungată.
 Agreez activităţile manuale.
 Cele mai bune idei îmi vin când mă plimb sau alerg sau când desfăşor o
activitate fizică.
 Când conversez, recurg frecvent la gesturi manuale şi alte forme de
comunicare non-verbală.
 Îmi plac „mountaigne rousse” şi alte experienţe fizice palpitante similare.
 Simt nevoia să exersez o deprindere nouă în mod concret/direct decât să
citesc despre ea sau să urmăresc un film care să o descrie.
Inteligenţa interpersonală
 Sunt considerat o persoană la care oamenii vin pentru a cere un sfat.
 Prefer sporturile de echipă celor practicate individual.
 Când am o problemă, mai degrabă caut pe altcineva care să mă ajute în loc
să o rezolv pe cont propriu.
 Prefer preocupările de timp liber cu caracter social, cum ar fi ‘bridge’-ul,
modalităţilor de recreare individuale, cum ar fi jocurile video.
 Agreez provocarea de a învăţa o altă persoană sau un grup întreg de
oameni, ceea ce ştiu să fac.
 Mă consider un lider ( sau alţii mă etichetează astfel )
 Mă simt confortabil în mulţime.
Inteligenţa intrapersonală
 În mod regulat, îmi petrec timpul meditând sau cugetând la chestiuni
importante de viaţă.
 Am urmat/Aş urma sesiuni de consiliere sau seminarii de dezvoltare
personală pentru a afla mai multe despre mine.
 Gândurile pe care le nutresc asupra unor lucruri sunt atât de diferite încât
se pare că nu sunt înţelese de ceilalţi.
 Consider că am o voinţă de fier sau că sunt o persoană puternic
independentă.
 Am un hobby sau un interes special, pe care îl ţin cel mai adesea numai
pentru mine.
 Am câteva scopuri în viaţă la care mă gândesc în mod regulat.
13
 Ţin un jurnal personal pentru a înregistra evenimentele legate de viaţa mea
interioară.
Conform teoriei lui Gardner, toate cele şapte tipuri de inteligenţă sunt necesare
pentru a funcţiona eficient în societate, ele având o importanţă egală.
Ştiţi că, pentru a avea cu adevărat succes în societatea de astăzi – una

profund
concurenţială – este recomandat să le ai dezvoltate pe toate?
TEMA II. APTITUDINI SI INTERESE
NUME ŞI PRENUME
CLASA TEST DE APTITUDINI
G: Aptitudinea generală de învăţare. Puteţi să:
1.Înţelegeţi instrucţiunile unui joc?

1 Foarte mult 2 Mult 3 Destul de mult4 Moderat 5 Puţin 6 Deloc
2. Gândiţi înainte de a acţiona?
3.Raţionaţi pentru a ajunge la o concluzie?
4. înţelegeţi explicaţiile care vi se dau în anumite situaţii?
5. Evaluaţi corect lucrurile şi evenimentele?
6. Învăţaţi singur după un manual?
7. Găsiţi raţionamente pentru a –i convinge pe ceilalţi?
8. Gândiţi astfel încât să luaţi decizii bune?
9. Rezolvaţi probleme de matematică?
10. Participaţi activ la discuţii?
V. Aptitudinea verbală. Puteţi să:
14
1. Înţelegeţi semnificaţia fiecărui cuvânt dintr-un text?
2. Vorbiţi în numele dumneavostră în faţa unui grup?
3. Daţi informaţii clare şi precise?
4. Povestiţi ceva sau recitaţi?
5. Scrieţi o compunere?
6. Comunicaţi idei şi opinii?
7. Explicaţi ceva altora?
8. Comunicaţi uşor cu alţii ?
9. Înţelegeţi semnificaţia frazelor dintr-un text?
10. Citiţi şi scrieţi fluent şi inteligibil?
11. Faceţi sinteza unui text?
N. Aptitudinea numerică. Puteţi să:
1. Utilizaţi numere?
2. Faceţi calcule matematice repede?
3. Faceţi cele patru operaţii matematice fără erori?
4. Daţi rest la bani fără greşeală?
5. Faceţi măsurători corecte?
6. Faceţi comparaţii între operaţiile matematice, ca de exemplu între împărţire şi scădere?
7. Calculaţi repede banii pe care trebuie să îi daţi pentru cumpărăturile efectuate?
8. Calculaţi repede banii pe care trebuie să îi dea altcineva când face cumpărături?
9. Descoperiţi greşelile într-o pagină plină cu cifre?
15
C.Coordonare ochi-mână. Puteţi să:
1.Introduceţi cu uşurinţă aţa în ac?

2. Prindeţi obiecte ( o minge, o muscă, un fluture etc. )?
3. Tăiaţi cu foarfecele corect diferite figuri dintr-o coală de hârtie?
4. Aruncaţi ceva la ţintă?
5. Asamblaţi piesele unui mecanism sau joc?
6. Modelaţi din plastilină sau argilă diferite forme?
7. Lucraţi repede cu degetele sau cu mâinile?
8. Desenaţi linii drepte?
9. Puneţi obiectele unul peste altele fără să se dărâme?
10. Asamblaţi piesele unui joc de puzzle?
11. Nimeriţi o minge?
12. Mergeţi cu bicicleta de-a lungul unei linii drepte?
13. Aruncaţi cu mingea spre ţintă?
14. Bateţi cuie cu ciocanul fără să vă loviţi peste degete sau să îndoiţi cuiele?
16
NUME SI PRENUME TEST DE INTERESE
Activităţile pe care le faceţi în prezent , modul în care vă petreceţi timpul liber vă
pot ajuta în planificarea propriei dv. cariere. Chestionarul de mai jos vă poate ajuta să
descoperiţi aria dv. de interese şi veţi afla dacă sunteţi inventiv, directiv, realist , metodic
sau social.
Încercuiţi întrebarea al cărui răspuns este afirmativ( da).
1. Vă place să terminaţi un lucru sau o activitate înainte de a începe un alt lucru sau
activitate?
2. Vă place să aveţi anumite activităţi (pasiuni) pe care să le faceţi pentru propria dv
plăcere?
3. Vă place să îi ajutaţi pe alţii atunci când aceştia au nevoie de ajutor?
4. Vă plac provocările ?
5. Vă place să fiţi lider al unui grup?
6. Vă place să fiţi controlat?
7. Vă place să jucaţi şah sau alte jocuri similare în care trebuie să rezolvaţi
probleme?
8. Vă bucură să aveţi grijă de alţii?
9. Vă place să încercaţi alte modalităţi de acţiune decât cele obişnuite?
10. Vă place să oferiţi explicaţii oamenilor despre diferite situaţii?
11. vă place să lucraţi liniştit toată ziua?
12. Vă place să lucraţi cu unelte, echipamente sau instrumente tehnice?
13. V-ar plăcea să aveţi un loc de muncă unde să trataţi cu oamenii toată ziua?
14. V-ar bucura să lucraţi la proiecte care să vă permităsă descoperiţi noi realităţi sau
idei?
15. Vă place să conduceţi oamenii în activităţile lor?
16. Vă place să vă desfăşuraţi activitatea conformându-vă după anumite reguli?
17. Vă place să lucraţi cu anumite materiale ca de exemplu: lemn, piatră argilă,
material textil sau metal?
18. Vă plac activităţile care au ca scop îmbunătăţirea societăţii?
19. Sunteţi interesat de cărţi sau emisiuni radio-TV cu subiecte ştiinţifice?
20. Vă place să vă asumaţi responsabilităţi pe care le duceţi la bun sfârţit?
21. Sunteţi mulţumit atunci când lucraţi la ceva timp îndelungat?
22. Vă place să dezasamblaţi un mecanism pentru a vedea cumfuncţionează acesta?
23. Sunteţi interesaţi să cunoaşteţi şi opiniile altora?
24. Vă place să aprofundaţi, să „despicaţi firul în patru” pentru a găsi soluţia unei
probleme?
25. V-ar plăcea un loc de muncă unde să vă asumaţi responsabilitatea deciziilor?
26. Sunteţi capabil să daţi ordine?
27. V-ar plăcea să lucraţi mai mult cu maşini, utilaje, instrumente decât cu oamenii?
28. Consideraţi că e mai usor să lucrezi cu oamenii şi să cooperezi cu ei?
29. V-ar plăcea sălucraţi cu proiecte de cercetare?
30. Vă place să fiţi dumneavoastră înşivă cel ce organizează activitatea?
31. V-ar plăcea un loc de muncă unde să ştiţi sigur ceea ce aşteaptă alţii de la
dumneavoastră?
17
32. Vă place să aflaţi din cărţi sau de la emisiunile TV cum funcţionează o serie de
dispozitive?
33. Vă place acel gen de activitate care presupune să faceţi lucrurile mai bune pentru
alte persoane?
34. Vă place să încercaţi diferite metode pentru a găsi răspunsuri la diferite probleme?
35. Sunteţi competitiv?
36. Vă place să fiţi pregătit pentru orice situaţie?
37. Vă place să confecţionaţi şi să reparaţi obiecte?
38. Vă place să lucraţi în serviciul public?
39. Vă place să treceţi peste evidenţă pentru a cerceta lucrurile în profunzime?
40. Vă place să aveţi responsabilitatea unui proiect şi să vă ocupaţi de fiecare detaliu?
41. Vă place să lucraţi urmând indicaţiile după care trebuie să se desfăşoare acea
activitate?
42. Vă place să lucraţi manual?
43. Vă place să interacţionaţi cu oamenii?
44. Vă plac acele activităţi care să vă permită să evaluaţi şi să controlaţi lucrurile?
45. Aţi fost vreodată lider al unui gru, comitet sau organizaţie?
46. Vă place să vă proiectaţi munca cu grijă pas cu pas?
47. Puteţi să proiectaţi, inventaţi, sau să creaţi noi obiecte?
48. Sunteţi interesat să îmbunătăţiţi condiţiile de viaţă ale altor persoane?
49. Vă place să aveţi o mulţime de lucruri la care să vă gândiţi?
50. Vă place să organizaţi şi să coordonaţi acţiuni?
18
INVENTAR DE INTERESE PROFESIONALE
In intervalul care urmează sunt date mai multe activităţi.
Pe foaia de răspunsuri alaturată va trebui să treci în dreptul numerelor de ordine corespunzătoare, în căsuţa albă, o cifră care va semnifica dacă activitatea respectivă îţi place,
îţi displace sau îţi este indiferentă.
Astfel:
2-dacă îţi place acea ocupaţie
1-dacă îţi este indiferentă
0-dacă îţi displace acea ocupaţie
- Nu trebuie să iei in considerare competenţele sau pregătirea necesară pentru aceste activităţi, ci numai ce simţi tu faţă de ele.
- Lucrează repede.
- Primele reacţii constituie cele mai bune răspunsuri.
1. Să repari ceasuri şi bijuterii. 30. Să predai cursuri de muzică în şcoli.

2. Să numeri bani (persoana care să primească şi să dea banii la o bancă). 31. Să asamblezi componentele unui echipament stereo.
3. Să intervievezi persoane în legatură cu problemele comunitare. 32. Să examinezi bugetul unei companii.
4. Să faci experimente ştiinţifice. 33. Să dai sfaturi privind legislaţia oamenilor săraci.
5. Să conduci un departament administrativ. 34. Să studiezi cauzele bolilor de inima.
6. Să cânţi pe o scenă. 35. Să conduci un restaurant mare.
7. Să repari motoare de automobile. 36. Să scrii un roman.
8. Să înregistrezi datele financiare ale unei companii. 37. Să fii electrician.
9. Să ajuţi persoane handicapate fizic. 38. Să ţii evidenta mărfurilor, rechizitelor etc.
10. Să foloseşti microscopul pentru a studia celulele şi bacteriile. 39. Să ai grijă de oamenii bolnavi.
11. Să cumperi marfă pentru un magazin mare. 40. Să utilizezi matematica pentru a rezolva probleme tehnice şi ştiinţifice.
12. Să fii artist. 41. Să te ocupi de politica administrativă
13. Să faci mobilier. 42. Să regizezi piese de teatru.
14. Să lucrezi cu maşini de calculat sau de copiat într-un birou. 43. Să conduci un tractor cu remorcă.
15. Să fii lucrator social. 44. Să lucrezi cu cifre într-un birou de afaceri.
16. Să citeşti carţi, reviste ştiinţifice. 45. Să ajuţi persoanele care au ieşit din închisoare să-şi găseasca loc de muncă.
18. Să scrii povestiri scurte. 46. Să fii medic chirurg.
19. Să lucrezi pe o macara. 47. Să fii preşedinte de bancă.
20. Să faci rezervări pentru zboruri de avioane, pentru hoteluri,într-un birou de voiaj. 48. Să fii cântăreţ de jazz.
21. Să fii profesor sau învaţator. 49. Să faci, să repari, să refinisezi mobilă.
22. Să faci muncă de cercetare într-un laborator de fizică. 50. Să studiezi o companie şi să elaborezi un sistem contabil pentru nevoile sale f
23. Să intervievezi muncitori care au nemulţumiri la locul de muncă. 51. Să înveţi şi să califici adulţi pentru o meserie.
24. Să faci desene animate. 52. Să fii biolog uman.
26. Să fii expert contabil care stabileşte taxele returnate altora. 53. Să fii jurist-consultul unei companii.
27. Să studiezi sociologia, adică să studiezi cum trăiesc oamenii împreuna. 54.Să citeşti articole despre muzică şi artă.
28. Să faci studii ştiinţifice despre Soare, Lună, planete, stele. 55.Să utilizezi şi să repari echipamente de radio, telegraf.
19
29. Să faci bani prin comerţ sau bursă de valori. 56. Să supervizezi personalul administrativ al unui oficiu.
57. Să ajuţi oamenii în alegerea unei cariere. 95. Să fii judecător.
58. Să examinezi efectele aerului poluat asupra mediului. 96. Să pictezi animale sau peisaje.
59. Să ocupi o poziţie de lider. 97. Să lucrezi ca paznic sau custode.
60. Să faci designul reclamelor pentru reviste sau TV. 98. Să operezi într-un registru de încasari.
61. Să instalezi sau sa repari telefoane. 99. Să înveţi să ajuţi oamenii din ţările nedezvoltate.
62. Să urmezi un curs de matematică pentru afaceri. 100. Să conduci studii ştiinţifice privind controlul bolilor plantelor.
63. Să garantezi sau să supraveghezi persoane care au incălcat legea. 101. Să recrutezi şi să angajezi oameni pentru o companie mare.
64. Să inventezi un nou tip de echipament tehnic sau ştiinţific. 102. Să scrii scenarii TV.
65. Să fii agent imobiliar. 103. Să conduci un autobuz.
66.Să asculţi marii muzicieni. 104. Să fii recepţioner la un hotel.
67. Să lucrezi în construcţii 105. Să studiezi psihologia(comportamentul şi dezvoltarea fiinţelor umane)
68. Să controlezi declaraţiile băncilor pentru a descoperi greşeli. 106. Să fii medic şi să ajuţi la prevenirea bolilor.
69. Să participi la creşterea fondului de caritate. 107. Să călătoreşti prin ţară pentru a vinde produsele companiei.
70. Să faci cercetări ştiinţifice privind utilizarea energiei solare pentru încalzirea caselor. 108. Să faci scenografia pentru piesele de teatru.
71. Să lucrezi pentru a convinge guvernul sa voteze o lege. 109. Să repari lucrurile din gospodărie.
72. Să scrii o piesa de teatru. 110. Să fii funcţionar administrativ.
73. Să montezi dispozitive electrice şi electronice. 111. Să coordonezi, să conduci programul sportiv pe un teren de sport.
74. Să foloseşti calculatorul pentru date contabile. 112. Să faci studii ştiinţifice despre natura.
75. Să planifici activitatea altora. 113. Să organizezi şi să conduci afaceri.
76. Să lucrezi la realizarea unei inimi artificiale. 114. Să aranjezi muzica de fond pentru un film.
77. Să promovezi dezvoltarea unei noi pieţe de aprovizionare a populaţiei. 115. Să repari mecanisme.
78. Să compui sau să faci aranjamente muzicale. 116. Să operezi cu cifre pe un computer.
79. Să construieşti etajere pentru cărţi. 117. Să conduci discuţii de grup cu copii delicvenţi.
80. Să urmezi un curs de contabilitate. 118. Să ajuţi cercetătorii ştiinţifii în experimente de laborator.
81. Să dai primul ajutor. 119. Să fii manager de producţie.
82. Să fii asistent medical intr-un laborator. 120. Să faci recenzia unei cărţi ca un critic literar.
83. Să faci o afacere, să faci comerţ.
84. Să dirijezi o orchestră simfonică.
85. Să construieşti case ca antreprenor de clădiri.
86. Să introduci informaţiile în calculator.
87. Să lucrezi în calitate de consilier familial.
88. Să urmezi un curs de biologie la şcoala sau la universitate.
89. Să fii legiuitorul care să medieze disputele dintre sindicate şi comapnii.
90. Să scrii reportaje pentru reviste.
91. Să faci animale din lemn.
92. Să fii funcţionarul care păstreaza datele referitoare la câştigurile lucrătorilor.
93. Să ajuţi copii cu tulburari mintale.
94. Să cercetezi, să cauţi un remediu contra cancerului.
20
21
Tema 4. PROBLEMA SI ETAPELE REZOLVARII EI
Confruntarea cu sitatii problematice si tentativele de rezolvare a acestora, ocupa o mare parte

din sfera comportamentului uman. Principala finalitate a sistemului cognitiv este de a rezolva
probleme. Reprezentarea cognitiva a mediului si calculele efectuate asupra acestor reprezentari, sunt
realizate cu scopul de a spori adaptabilitatea organismului la mediu, de a-l ajuta sa rezolve problemele
cu care se confrunta pentru care instinctele sale nu sunt suficiente.
Spre deosebire de celelalte componente ale sistemului cognitiv (ex: procesarea informatiei vizuale,
atentia, memoria etc.), care formeaza sisteme functionale specifice, sustinute adesea de structuri
anatomo-fiziologice relativ individualizate, mecanismele rezolvarii de probleme au un caracter
globalist, cuprinzand toate celelalte sisteme. O performanta rezolutiva deficitara poate fi rezultatul
functionarii neadecvate a unui singur "bloc cognitiv" (ex: a memoriei, a categorizarii sau recunoasterii
etc.). In conditiile functionarii adecvate a tuturor celorlalte mecanisme implicate in rezolvarea
problemei respective. Rezolvarea de probleme este, asadar, o rezultanta a functionarii interactive a
mecanismelor cognitive studiate anterior. Desi rationamentul poate fi inclus in rezolvarea de probleme,
procesul racionativ constituie un calcul specific, diferit de alte strategii rezolutive. Pentru a nu ajunge la
o abordare generala a rationamentului prin aglutinarea diferentelor sale fata de alte proceduri
rezolutive, am optat pentru tratarea sa separata. in consecinta, prima parte a capitolului va viza
definirea "problemei", a metodelor de investigare a procesului rezolutiv, inclusiv strategiile euristice si
algoritmice, iar a doua parte, va aborda problematica rationamentului.
Ce este o problema?
Debutul cercetarilor sistematice asupra rezolvarii de probleme a fost facut de W. Köhler (1927), un
psiholog gestaltist german bine-cunoscut, care a emigrat in SUA la sfarsitul anilor ‘30. Fiind surprins
de inceputul primului razboi mondial in Teneriffe (Insulele Canare), Köhler a inceput sa studieze
comportamentul rezolutiv al membrilor unei colonii de cimpanzei captivi. Subiectul sau preferat de
studiu, se numea Sultan. Una dintre problemele cu care se confrunta Sultan era aceea de a obtine o
banana aflata la distanta fata de cusca sa, folosindu-se de cateva bete de bambus. La inceput, unul
dintre betele de bambus era suficient pentru a-l ajuta sa-si dobandeasca banana respectiva. Ulterior,
Köhler i-a pus la dispozitie doua bete, dar nici unul dintre ele nu era suficient de lung pentru ca
cimpanzeul sa-si apropie hrana. Dupa tentative repetate de utilizare a unui singur bat, lui Sultan ii "vine
ideea" sa monteze cele doua bete - unul in prelungirea celuilalt - reusind sa-si dobandeasca hrana mult
dorita. Aceasta "iluminare" brusca ce duce la solutia corecta, dupa tentative nereusite, a fost botezata
insight sau "aha-reactie", si a jucat un rol important in paradigma gestaltista din psihologia deceniilor
trei-patru ale secolului nostru.
Avand in minte exemplul prezentat mai sus, sa ne intrebam acum, ce este o problema? O problema
apare atunci cand subiectul intentioneaza sa-si realizeze un scop, sau sa reactioneze la o situatie-stimul,
pentru care nu are un raspuns adecvat stocat in memorie. Mai exact, o problema apare cand exista: a) o
stare initiala a organismului si a mediului sau. In cazul nostru, Sultan se afla inchis intr-o cusca, avand
la dispozitie cateva bete de bambus, iar undeva, in afara custii - o banana. b) o stare-scop - o situatie
dezirabila, diferita de cea initiala pe care subiectul e motivat sa o atinga. In cazul lui Sultan - aducerea
bananei in interiorul custii sale pentru a-si satisface foamea. c) o multime de actiuni sau operatii a caror
realizare fac plauzibila atingerea scopului; in exemplul oferit mai sus - repertoriul de actiuni pe care le
poate face Sultan (ex: sa intinda unul din membrele sale, sa foloseasca unul din bete sau sa-l
concateneze), pentru a obtine "premiul" dorit.
Absenta uneia dintre aceste caracteristici suspenda problema. De pilda, daca situatia actuala este
complet satisfacatoare, daca nu exista o situatie diferita de cea actuala pentru care subiectul sa fie
motivat, nu ne confruntam cu nici o problema, "n-avem probleme", cum se spune in limbajul cotidian.
Trebuie sa avem capacitatea de a intrevedea o alta stare de lucruri decat cea prezenta si sa fim motivati
22
sa o atingem pentru a putea apare problema. Daca nivelul intelectual nu ne permite sa intrezarim o alta
stare de lucruri decat cea actuala sau daca realizarea acesteia nu ofera nici o satisfactie, nu satisface nici
o trebuinta, nu ne ofera nici o intarire pozitiva, traim "fara probleme".
In mod similar, daca nu dispunem de un repertoriu de actiuni sau operatii care sa ne permita atingerea
scopului, comportamentul rezolutiv nu apare. Trebuie sa consideram ca disponibilitatile noastre
operatorii sau actionale fac cel putin plauzibila realizarea scopului pentru ca sa vedem in diferenta
dintre starea initiala si starea dezirabila - o problema. Sa luam, de pilda, problema construirii unui
perpetuum mobile. E clar ca o stare de lucruri in care apare un perpetuum mobile este diferita de starea
prezenta, in care orice miscare are nevoie de un input initial si este finita in spatiu si timp. E la fel de
evident ca am dori sa dispunem de o astfel de masinarie. Dar cunostintele pe care le avem, mijloacele
de calcul si procedeele tehnologice de care dispunem fac total implauzibila constructia unei astfel de
masini. In consecinta, nici un om (de stiinta) serios nu-si mai pune o astfel de problema. Poate doar
copiii sau alienatii mintal, care, estimandu-si eronat disponibilitatile, mai persista in realizarea unei
atari inventii. Estimarea sanselor de reusita pentru transformarea starii initiale in stare-scop pe baza
aplicarii operatiilor sau actiunilor de care dispunem, este esentiala pentru aparitia unei probleme. Altfel,
discrepanta dintre starea actuala si starea-scop nu este problema pentru noi, nu e "problema noastra",
deci sistemul cognitiv o eludeaza din procesarile sale, nu ne gandim la ea.
Turnul din Hanoi
Diferentele existente la nivelul starii actuale, a motivatiei pentru atingerea unei stari dezirabile, a
capacitatii operatorii si modului de estimare a sanselor de reusita, rezida in diferente interindividuale a
repertoriului de probleme. Repertoriul problematic variaza de la individ la individ. Acolo unde cineva
vede o "problema", altcineva trece nepasator. Pentru creatia stiintifica, de pilda, surprinderea unei
probleme (problem-finding) este mai importanta decat rezolvarea ei (problem-solving) (Dillon, 1988).
Parafrazand pe A. Einstein, "formularea problemei este adesea mult mai importanta decat solutionarea
sa, care poate fi nimic altceva decat o chestiune de deprinderi matematice sau experimentale" (Einstein,
Infeld, 1938, p. 12).
La o analiza mai profunda, problemele pe care subiectul si le pune, depind de baza sa de cunostinte
declarative si procedurale. Pentru o astfel de abordare, vezi Miclea & Radu, 1987, Miclea, 1991.
Spatiul si mediul problemei
Modul in care subiectul isi reprezinta problema constituie spatiul problemei. Una si aceeasi problema
poate fi reprezentata diferit in mintea unor subiecti diferiti sau in mintea aceluiasi subiect, in functie de
variatia cunostintelor sale si a capacitatilor de procesare. Sa presupunem ca o problema dintr-un manual
de geometrie, este reprezentata intern de prezumptivul rezolvitor. Problema ca atare, asa cum este ea
prezentata in manualul respectiv, formeaza mediul problemei. Reprezentarea ei interna, dependenta de
sistemul cognitiv al rezolvitorului = spatiul problemei. Spatiul problemei consta intr-o multime de stari:
a) starea initiala (= "ceea ce se da"), b) starea finala (= "ceea ce se cere", sau se intentioneaza) si c) stari
intermediare, care reprezinta transformari succesive ale starii initiale in starea finala. Toate aceste stari
pot fi stari fizice (stari de lucruri), sau stari de cunostinte, adica structuri de cunostinte aflate initial la
dispozitia subiectului sau dobandite pe parcursul procesului rezolutiv. Adica, informatiile accesibile
rezolvitorului intr-un moment dat al procesului rezolutiv. Transformarea unei stari in alta stare, este
facuta cu ajutorul unui operator. Un operator poate fi o actiune fizica ce schimba o stare de lucruri in
alta stare de lucruri, sau o operatie cognitiva, care transforma o stare de cunostinte intr-alta. Orice
operator se aplica numai daca anterior sunt indeplinite anumite conditii numite constrangeri de aplicare
a operatorului in cauza. Rezolvarea problemei consta in aplicarea acelor operatori care vor permite
transformarea starii initiale in starea finala, cu satisfacerea constrangerilor de aplicare. Cel mai scurt
"drum" dintre starea initiala si starea finala, constituie solutia optima.
Sa luam acum un exemplu, pentru a ilustra cele spuse anterior. Una dintre problemele cele mai mult
analizate de catre psihologi este cea numita Turnul din Hanoi.
23
Se dau trei discuri (A, B, C), de marimi diferite si trei tije (1, 2, 3). Cele trei discuri sunt asezate in
ordine crescatoare pe una dintre tije, formand un turn cu aspect oriental (de unde si numele de "turn din
Hanoi"), asa cum se poate vedea in figura 8.1.
Spatiul problemei "Turnul din Hanoi". Sagetile indica transformarile ce se pot realiza in conditiile
satisfacerii constrangerilor de aplicare a operatorilor.
Sarcina subiectului este de a muta toate cele trei discuri de pe tija 1, pe tija 3. Starea initiala si
starea finala sunt vizibile in figura 8.1. Intre ele, ne putem imagina o multime de stari intermediare.
Mutarea jetoanelor trebuie facuta respectand urmatoarele constrangeri: (a) la orice miscare nu se poate
deplasa decat un singur disc; (b) se poate deplasa numai discul de deasupra; (c) nu se poate pune un
disc cu diametru mai mare, peste un disc cu diametrul mai mic.
Operatorii cu care lucreaza rezolvitorul consta in suita de deplasari pe care acesta le poate efectua, iar
constrangerile deja mentionate, sunt constrangerile sau conditiile de aplicare a operatorilor. Rezolvarea
problemei consta in multimea de transformari care duc de la starea initiala (A, B, C in 1), la starea
finala (A, B, C in 3). Spatiul problemei este circumscris de multimea acestor stari initiale, intermediare
si finale, precum si de transformarile unora in altele. Figura 8.2. ilustreaza spatiul problemei Turnul din
Hanoi.
In contextul discutiei despre spatiul problemei, mai trebuie mentionata distinctia dintre
probleme bine definite (well-defined problems) si probleme insuficient definite (ill-defined problems).
Daca intr-o problema se specifica complet starea initiala, starea finala, setul de operatori si conditiile de
aplicare a acestora, avem de-a face cu o problema-bine-definita (p.b.d.). Demonstrarea unei teoreme de
logica simbolica este un exemplu de astfel de problema. Se specifica starea initiala (= axiomele din
Principia Mathematica), se specifica starea finala (= teorema ce trebuie demostrata), setul de operatori
(= regulile de deductie, de pilda modus ponens si regula substitutiei) si conditiile de aplicare a acestora
(ex: daca se aplica regula substitutiei, atunci variabila substituita trebuie inlocuita in toate ocurentele
sale dintr-o expresie. Demonstrarea unei teoreme de geometrie, "Turnul din Hanoi", multe probleme de
algebra, probleme de sah, sau probleme de rutina din viata cotidiana etc., constituie tot atatea exemple
de probleme bine definite.
Problemele-insuficient-definite (p.i.d.), sunt cele in care nu sunt complet specificate starile
problemei, sau blocul de operatori, sau conditiile de aplicare ale acestora. De pilda, a scrie o carte de
psihologie cognitiva este o problema-insuficient-definita. Nu e clar precizata nici starea finala - cum
trebuie sa arate, in final, o astfel de carte, nici operatorii care ar permite atingerea ei. Alegerea unei
profesiuni potrivite, intemeierea unui mariaj fericit sau inventarea unui nou tip de automobil, sunt tot
atatea exemple de probleme insuficient definite, in care una sau mai multe dintre componentele
problemei, sunt slab specificate.
H.A. Simon, care impreuna cu A. Newell a pus bazele abordarii rezolvarii de probleme ca o deplasare,
o "navigatie", in spatiul problemei in celebra lor carte Human Problem Solving (1972), sunt de parere
ca diferentele dintre problemele-bine-definite si cele insuficient-definite nu sunt insurmontabile. O
mare parte din procesul rezolutiv, spun ele, consta in reducerea problemelor-insuficient-definite la
probleme-bine-definite (Simon, 1977). Desi lucrurile nu sunt inca pe deplin clarificate, cel putin
problema reducerii unei pid la o pbd, pare a fi o problema bine definita ea insasi.
Metode de cercetare a procesului rezolutiv
Cercetarea rezolvarii de probleme a constituit "placa turnanta" a psihologiei cognitive pana la inceputul
deceniului opt, "sacralizata" odata cu aparitia lucrarii lui H.A. Simon & A. Newell (1972). Pentru
studiul procesului rezolutiv s-au pus la punct o serie de metode capabile sa ofere informatii valide
despre spatiul problemei si procesarea informatiei desfasurata in cazul rezolvarii de probleme.
Principalele metode sunt urmatoarele: analiza timpului de latenta, protocolul gandirii cu voce tare,
inregistrarea miscarilor oculare, analiza sarcinii, analiza produselor activitatii, analiza erorilor,
protocolul comportamentului motor. Pentru cei interesati de metodologia cercetarii, e disponibila o
24
vasta bibliografie pe aceasta tema (ex: Erickson & Simon, 1984, Anderson, 1987, Kahney, 1986, Hoc,
1987, Richard, 1990 etc.). Cea mai bogata in informatii s-a dovedit a fi analiza protocolului gandirii cu
voce tare, celelalte metode fiind folosite mai mult ca adjuvant. Ca atare, vom proceda la o tratare
separata a acestei metode.
. Protocolul gandirii cu voce tare
La baza acestei metode se afla asumptia ca subiectul isi poate verbaliza cunostintele si modul de
procesare a acestora pe parcursul procesului rezolutiv, sau ulterior. Ca atare, rezolvitorul este pus sa
gandeasca cu voce tare, fie in momentul efectuarii unei operatii, fie la sfarsitul rezolvarii problemei.In
primul caz avem de-a face cu o verbalizare concomitenta; in cel de-al doilea, cu o verbalizare
retrospectiva.
Mai intai, subiectul este instruit de catre experimentator in ce consta gandirea cu voce tare si i se ofera
o "sarcina de proba", in care el sa-si exerseze abilitatea de verbalizare a gandirii, sub supravegherea
experimentatorului. De pilda, subiectul e pus sa descrie itinerariul pe care l-a folosit in dimineata
respectiva pentru a ajunge de la locuinta sa, in laboratorul de cercetare. Se da apoi o sarcina cognitiva
mai dificila, pe care el trebuie sa o verbalizeze. De pilda, i se cere sa efectueze adunarea 834+452, si sa
relateze toate operatiile care le face, cat si despre imaginile sau cunostintele care ii vin in minte pe
parcursul rezolvarii ei.
Dupa ce subiectul a inteles in ce consta aceasta metoda, i se administreaza sarcina propriu-zisa, pentru
care avem nevoie de gandirea cu voce tare. Tot ceea ce relateaza rezolvitorul se inregistreaza si se
consemneaza intr-un protocol - protocolul gandirii cu voce tare. Daca, pe parcursul verbalizarii
subiectul tace mai mult de 5 secunde, i se sugereaza sa continue verbalizarea. Se recomanda utilizarea
unor sugestii non-directive, de genul "incearca sa verbalizezi", acestea fiind mai eficace decat cele
directive (ex: "spune-mi la ce te gandesti acum?"). Pentru a obtine informatii suplimentare subiectii pot
fi solicitati sa explice si de ce anume au procedat intr-un anumit fel, la o anumita secventa a procesului
rezolutiv. Acest gen de intrebari lungeste considerabil rezolvarea problemei, dar poate oferi informatii
suplimentare despre cunostintele tacite ale rezolvitorilor. Este indicat sa punem acest gen de intrebari
dupa terminarea sarcinii, in verbalizarea retrospectiva, cautand sa evitam interferenta dintre procesul
rezolutiv propriu-zis si sarcina de verbalizare. S-a observat, in repetate randuri, ca subiectii
verbalizeaza mai usor informatia despre cunostintele implicate in rezolvare si mai dificil informatia
referitoare la prelucrarile sau operatiile efectuate. Pentru a contracara pe cat posibil aceasta situatie,
vom acorda o atentie speciala consemnarii verbelor utilizate de subiecti si a conectivelor logice ("si",
"sau", "daca", "atunci", "nici" etc.), precum si a idiosincraziilor de discurs, care apar in verbalizare.
Dupa inregistrarea protocolului brut el se transcrie, incluzand, acolo unde este cazul, si informatiile
obtinute ulterior de la subiecti, prin verbalizare retrospectiva, sau prin intrebari lamuritoare despre
anumite etape ale rezolvarii. Rezulta un protocol mai complet decat cel obtinut prin verbalizarea
concomitenta. Acest protocol e supus apoi analizei.
Analiza de protocol debuteaza cu segmentarea sau "frazarea" acestuia in unitati sau componente care
pot fi considerate relativ independente. De regula, componentele de baza sunt propozitiile. Orice
propozitie denota fie o stare a problemei (o stare fizica sau o stare de cunostinte), fie o operatie care
permite transformarea starii precedente intr-una succedenta. Marcarea conectivelor logice ne poate fi de
mare folos in segmentarea protocolului. Dupa segmentarea protocolului, se umplu "petele albe", adica
se infereaza acele procesari sau cunostinte care nu au fost verbalizate de subiect, dar care se pot deduce
din mersul rezolvarii. In acest moment, coroborarea datelor din protocol cu cele obtinute din analiza
sarcinii, adica a operatiilor care trebuie efectuate pentru a putea rezolva problema, sau din observarea
produselor intermediare ale procesului rezolutiv, se dovedeste a fi deosebit de utila.
25
SISTEME DE VALORI
Educaţia interculturală
Educaţia interculturală e un proces social.
Pentru ca o societate să devină realmente interculturală,, fiecare grup social trebuie să poată
trăi în condiţii de egalitate, oricare ar fi cultura sa, modul de viaţă sau originea. Aceasta implică a
reconsidera modul nostru de a interacţiona cu alte culturi care ni se par stranii prin raport cu a
noastră, dar şi maniera noastră de a interacţiona cu minoriăţi ca homosexualii sau handicapaţii care
se izbesc de diverse forme de intoleranţă şi discriminare combinate, diferite forţe-sociale, economice,
politice-pentru a pune în practică o asemenea societate. Educaţia interculturală este azi unul din
instrumentele la dispoziţia noastr pentru a ne ajuta să profităm de oportunităţile pe care le oferă
societăţile multiculturale.
„Cel de lângă noi”

Povestea „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte” (citită cu mintea
tânărului de clasa a X-a)
Povestea drumului (din cultura africană)
“A-i descoperi pe alţii înseamnă a te deschide către o relaţie şi nu a te izbi de o barieră” (Claude
Levi-Strauss)
În educaţia pentru valori -şi în ceea ce se numeşte educaţie în general- oamenii se orientează în
funcţie de potenţele şi vulnerabilităţile lor; altfel rezultatele obţinute ar fi cu totul înâmplătoare. Cei
care desfăşoară acest tip de activităţi trebuie să aleagă între valoare şi non-valoare.
Etica negativului
Prin implicarea în pregătirea şi desfăşurarea acţiunii, omul arată că deţine vocaţia
axiotropismului. Aceasta înseamnă că, în acţiunile sale el distinge între: ceea ce este util şi ce ea ce este
de prisos, între ceea ce este rău şi ce este bun, între ce este drept şi ce e rău, între ceea ce merită şi ceea
ce nu merită, între ce e constructiv şi ce e distructiv etc.
Aceste distincţii sunt operate de orice societate şi individ. Se poate spune că actanţii respectă un
număr de reguli care le ghidează judecăţile şi acţiunile pentru a alege între valoare şi non-valoare.
Axiotropismul e o coordonată permanentă a existenţei umane, constând în posibilitatea de a „stabili
felul de a fi al unui lucru după indicele de abatere de la o axă “. El se manifestă la două niveluri de
intensitate: în cadrul acţiunilor grupului şi în cadrul acţiunilor individuale.
a. la nivelul grupului/comunităţilor/societăţilor axiotropismul funcţionează ca principiu ce
include postulatele oportunităţii şi normalităţii sociale.
b. la nivelul acţiunilor individuale axiotropismul îmbracă forma unor obiective particulare,
aferente unor perioade relativ scurte din viaţa persoanelor. De ex.: Un elev de la gimnaziu îşi propune
prin învăţare să ia o notă bună la o disciplină, un licean să acceadă la facultate, un student să obţină un
anumit loc de muncă, etc.
Faţă de axa axiotropică, acţiunile individuale suferă abateri mai mari decât în cazul grupurilor.
În pofida acestor variaţii, dacă imperativul axiotropic al grupului nu este neglijat, comunităţile şi
societăţile păstrează acelaşi „modus vivendi”. În societăţile arhaice şi tradiţionale abaterea era uşor de
contracarat. Nesocotirea valorii atrăgea după sine reprimarea, excluderea. În societăţile moderne
varietatea valorilor şi non-valorilor este foarte mare. În orice caz, se constată că omenirea a început
sistematizarea cunoştinţelor privitoare la acţiunea eficientă prin a limita sfera non-valorilor. De ex.
Biblia, prin Decalog, sintetizează conţinuturi ale cunoaşterii non-valorii: să nu ucizi, să nu trăieşti în
desfrânare, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău etc. Deci, întâi să cunoşti
pericolele şi apoi să dezvolţi lucrurile bune. Cunoaşterea surselor răului era prioritară. Şi numai pe
această cale puteau fi organizate modalităţi concrete de contracarare a efectelor negative. Astfel, în
basmul românesc „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, fiului de împărat i se permite să
26
meargă oriunde în împărăţie, numai în Valea Plângerii nu, pentru a nu întâmpina necazuri. Dincolo de
bogăţia de sensuri ce am putea găsi, sau de rafinamentul unei analize interdisciplinare, vom îndruma
elevii să observe nevoia omului de modele. El nu poate trăi cu adevărat fără acestea. Şi acestea
suntvalorile-indiferent în ce domeniu se manifestă- dar mai ales cele morale. Pentru că regresia moralei
duce la ceea ce se petrece azi oribil în lume.
Obiective:
- dezvoltarea cunoştinţelor despre interculturalitate
Obiective specifice:
- a dezvolta percepţiile şi imaginile noastre despre culturile altor popoare;
- atacarea stereotipiilor şi prejudecatilor cu privire la popoare şi culturile lor;
- să dobandească cunoştinţe referitoare la educaţia interculturală;
- să-şi dezvolte capacitatea de a fundamenta relaţii interumane prin dialog intercultural;
- să identifice soluţii noi la problemele noi cu care se confruntă omenirea.
Concepte-cheie:
Mizele, problemele şi originile lor;
- evaluarea diferenţei;
- diviziunea economică a lumii: N-S;E-V;
- Europa în plină schimbare;
- reacţia faţă de schimbare;
-răspunsuri noi la situaţii noi.
Strategie didactica :
a) Se împart participanţii în grupe;
b) Li se cere să citească povestea distribuită în copii;
c) Se cere grupurilor să dea fiecare interpretarea poveştii;
d) Se notează, pe scurt, esenţa interpretării;
e) Se cere să se precizeze ce valori fundamentale comune multor culturi sunt prezente aici.
Sugestii pentru animator:
Discuţie asupra elementelor care au dus la interpretările grupurilor. Având în vedere variaţiile
de ordin geografic, climateric, religie etc., ne vom concentra pe valorile universale vehiculate în poveşti
(se poate alege o poveste asemănatoare din poveştile şi legendele popoarelor). Ar fi bine să invităm la
activitate, dacă e posibil, tineri refugiaţi, pentru a scoate în evidenţă valorile care ne unesc.
Evaluare:
-Începeţi discuţia întrebând participanţii dacă le-au placut poveştile, dacă şi cât de importantă e
originea lor;
-Concentraţi discuţia pe ceea ce a condus participanţii către deciziile asupra valorilor şi
elementelor pe care ei le asociază diverselor culturi. Ce gândiţi despre un popor/popoarele care îşi
imaginează lumea astfel şi care propune astfel de valori umane?
Bibliografie: Spaţiul mioritic, Lucian Blaga
POVESTEA DRUMULUI - poveste africană

Tatăl şi fiul, mergând prin locuri neprielnice, au rătăcit drumul. După multe încercări, fiul a
reuşit să-l regăsească.
- Acum drumul e al meu, căci eu l-am găsit, spuse fiul.
- Ce vrei să faci? întrebă tatăl.
- Îl bag în sac pentru că de-acum e al meu.
- Drumul e al oamenilor - spuse tatăl. Dar, oricăt se strădui, nu reuşi sa-l convingă pe fiul său.
Acesta, într-adevăr, luă drumul şi-l puse în sac.
Prin partea locului erau puse capcane pentru animale. Primul care căzu în capcană fu fratele
mamei tânărului. Apoi unchiul ei. În cele din urmă, chiar cei doi se rătăciră şi nu mai ştiau încotro să
meargă. Disperarea lor era mare şi le era frică să nu moară. Acum abia fiul eliberă drumul. Astfel,
dintr-o dată, ştiură pe unde să meargă iar cei prinşi în capcane reuşiră să se elibereze.
27
PREGĂTIREA PENTRU VIAŢA SOCIALĂ
. Pregătirea pentru viaţa de familie
Precizări pentru profesor

- această temă va fi abordată cu atenţie deosebită, ţinând cont de prezenţa elevilor din
Centre de plasament şi din familii dezorganizate;
- întrebările de mai jos vor fi scrise pe 4 foi de fleep-chart urmând a fi consemnate
răspunsurile elevilor;
1.Ce presupune pregătirea pentru viaţa de familie?

2.Care este momentul cel mai potrivit pentru a începe procesul de pregătire pentru viaţa de
familie?
3.Care sunt avantajele şi dezavantajele pregătirii pentru viaţa de familie?
4. Ce informaţii vă sunt necesare pentru a vă considera pregătiţi pentru viaţa de familie?
Sunt întrebări pe care şi le pun în prezent unii adolescenţi şi probabil că şi le-au pus şi în trecut
unii dintr cei care şi-au întemeiat o familie.
Trebuie să recunoaştem că multe familii s-au întemeiat fără o pregătire conştientizată şi au avut
o viaţă armonioasă echilibrată. Această constatare nu este un argument plauzibil pentru a lăsa ca
întâmplarea să ne conducă viaţa.Întâmplările pot genera fericire sau nefericire de aceea se impune ca
noi să facem ceva pentru a evita acele experienţe care ne pot marca în mod dureros traseul vieţii.
Familiile în care ne naştem şi trăim ne oferă modele din care preluăm conştient sau inconştient
anumite elemente, dar acestea nu corespund întotdeauna aştepăriilor noastre sau schimbărilor produse
în societate.
- părinţii au influenţă asupra vieţii copilului încă din leagăn, îi pot învăţa să recunoască
emoţiile şi sentimentele proprii şi ale altora , să le controleze, să-i trateze pe ceilalţi pentru a
genera reacţii pozitive;
- să nu uităm că nu toţi părinţii au abilitatea de a-şi învăţa copiii în acest sens,ci
dimpotrivă le cultivă agresivitatea, neîncrederea în sine şi în ceilalţi; de aceea e necesar să ne
pregătim pentru a nu repeta greşelile altora;
Exerciţiu
1 Lucrând în grupe de 4-5 elevi răspundeţi la cele 4 întrebări.
2 Prezentaţi în plen răspunsurile şi alcătuiţi o listă comună cu avantajele şi dezavantajele
pregătirii pentru viaţa de familie?
Fără a fi deţinătorii unor definiţii riguroase a conceptelor suntem convişi că v-aţi gândit la ceea
ce reprezintă pentru fiecare dintre voi familia, relaţiile în interiorul acesteia, rolurile în familie, locul
familiei în societate etc
- nu se va insista pe definiţii ale familiei (acestea vor fi abordate în clasa aXI-a);
- nu insistaţi în situaţia în care unii elevi nu vor să vorbească despre propria familie( e posibil să
nu dorească să-şi amintească lucruri dureroase);
- se va preciza că întemeierea unei familii presupune să fii pregătit pentru asumarea unor
responsabilităţi (ex. creştrea şi educarea copiilor), presupune să cunoaştem comportamentelor specifice
rolurilor în familie, presupune asigurarea condiţiilor materiale, antrenament în comunicare, capacitatea
de autocontrol emoţional, capacitatea de a alcătui bugetul familiei etc.
28
Exerciţiu
1. Folosind o metaforă caracterizaţi famila voastră (puteţi să o însoţiţi şi de un desen)- lucru
individual
2. Prezentaţi în plen rezultatele exerciţiului.
3. Dacă aţi fi în situaţia să întemeiaţi propria familie ce aţi prelua de la familia în care aţi trăit şi
ce nu aţi prelua? Notaţi pe o foaie.- lucru individual.
4. În grupe de 4-5 membri prezentaţi şi analizaţi răspunsurile de la
punctul 3
Fiecare grupă va scrie un scenariu despre un aspect neplăcut sau plăcut care se întâmplă în
unele familii şi-l va juca în faţa colegilor.
- se va cere elevilor să explice de ce au ales metafora respectivă, care este sensul pe care îl dau
ei;
- nu insistaţi în situaţia în care unii elevi nu vor să vorbească despre propria familie( e posibil să
nu dorească să-şi amintească lucruri dureroase);
veţi analiza cauzele care au generat momentele neplăcute şi ce factori au generat aspectele plăcute; veţi
urmări să fie prezentate atât aspecte plăcute cât şi neplăcute;
Evaluare
Se cere elevilor să completeze în scris frazele de mai jos.
Această lecţie m-a ajutat:
- să înţeleg că....
- să am o nouă atitudine faţă de...
Temă pentru acasă

- Realizaţi un eseu sau un poster în care să fie prezentată familia model pe care aţi dori să o
întemeiaţi.
- Cum vom proceda ca viaţa de familie să nu devină o şcoală a agresivităţii ci una a armoniei şi
echilibrului?
- tema pentru acasă va fi analizată în ora următoare;
- se va cere elevilor să prezinte paşii pe care ar trebui să-i facă în pregătirea personală pentru a
ajunge să întemeieze familia pe care şi-o doresc;
. Viaţa pe cont propriu
„În calitatea noastră de fiinţe umane suntem responsabili de vieţile noastre.”

(StephenR.Covey)
De multe ori în discuţiile adulţilor cu copiii se face afirmaţia: „Va veni o vreme când vei fi pus
în situaţia să iei viaţa pe cont propriu.” Conotaţiile ei depind de tonul cu care este rostită .Uneori sună
ca o ameninţare: „acum îţi este bine pentru că eşti protejat de părinţi dar va trebui să te descurci
singur în jungla vieţii”. Alteori poate suna ca o atenţionare în sensul că e necesar să te pregăteşti pentru
a nu fi surprins de evenimente atunci când vei fi în situaţia de a te descurca singur.
Pentru a putea aborda acest subiect este necesar mai întâi să ne asigurăm că înţelegem despre ce
este vorba.
Exerciţiu
1. Subliniaţi în lista de mai jos cuvintele şi expresiile care reflectă viaţa pe cont propriu:
independenţă financiară, responsabilitate, distracţie, libertate în luarea deciziilor, fonduri financiare
proprii, autogospodărire, distracţie, întemeierea unei familii, răspundere, democraţie, linişte,
29
probleme, detaşare de părinţi, autogestionarea fondurilor, imtimitate , viaţa sub control, locuinţă,
salariu, loc de muncă, a te descurca, dependenţă, riscuri, curaj, temeri, căutarea soluţiilor pentru
problemele personale obligaţii cetăţeneşti....
2. Alegeţi cuvântul sau expresia care consideraţi că a reprezentat sau va reprezenta pentru
voi începutul vieţii pe cont propriu şi discutaţi cu un coleg despre acest moment. Puneţi accent pe
ceea ce aţi gândit şi aţi simţit în acel moment.
Sugestie pentru profesor: pot fi prezentate în plen câteva opinii ale elevilor
Vă prezentăm în continuare un exemplu care reflectă un anumit mod de a începe viaţa pe cont
propriu. Lucrând în grupe de câte 4 elevi analizaţi cazul prezentat şi răspundeţi la întrebările de mai jos.
Studiu de caz
De ziua lui, Andrei, elev în clasa a XII a, a primit o garsonieră de la bunici şi a hotărât să sa
mute în ea încă de a doua zi,. împreună cu prietenul său Relu, elev în clasa a X a. Deşi părinţii celor
doi le-au cerut să mai aştepte pentru a clarifica unele probleme, ei s-au mutat (chiar dacă se
înţelegeau bine cu părinţii). Erau foarte fericiţi când au luat această decizie.Ei şi-au sunat colegii şi
prietenii pentru a le da vestea cea bună. Mutându-se în garsonieră au constatat că dispuneau de un
aragaz, un frigider şi un pat. A doua zi o vecină le-a atras atenţia că au dat muzica prea tare şi i-a
anunţat că trebuie să stea acasă între orele 16-18 pentru citirea contoarului.(„chiar în timpul
programului nostru de pregătire pentru meciul de săptămâna viitoare”, gândi Andrei.)
Seara când s-au întors au găsit frigiderul gol, hainele pe jos, atenţionarea de la I.R.E. Bucuria
de pe faţa celor doi prieteni a dispărut şi în locul ei s-au instalat îngrijorarea şi tristeţea.
Lucrând în grupe de câte 4 elevi analizaţi cazul prezentat şi răspundeţi la întrebările de
mai jos.
1. Ce credeţi că a generat starea de fericire a celor doi prieteni?

2. Care credeţi că erau problemele pe care considerau părinţii lui Andrei şi Relu că ar fi trebuit
să le clarifice?
3. Explicaţi cauzele tristeţii şi îngrijorării celor doi prieteni şi precizaţi ce ar putea face pentru
a depăşi această situaţie.
Dacă vrei ca viaţa ta pe cont propriu să fie o viaţă de calitate trebuie să fii pregătit astfel
încât să nu-ţi trăieşti viaţa la întâmplare, să trăieşti având anumite standarde care să-ţi asigure o
stare de mulţumire şi echilibru.
Viaţa pe cont propriu presupune:
- să fii pregătit pentru conducerea propriei vieţi
- să ai control asupra propriului timp (să ştii să-l planifici pentru a realiza un echilibru între
timpul pentru sine, timpul pentru familie şi timpul pentru alţii)
- să ştii ce vrei şi să acţionezi în sensul dorit (să-ţi fixezi obiective şi să acţionezi pentru a le
realiza)
- să ai capacitatea de a te adapta la condiţii diverse
- să ai control asupra vieţii tale emoţionale (să-ţi conştientizezi emoţiile, sentimentele,
dispoziţiile şi să le poţi stăpâni, controla)
- să ai capacitatea de a lua deciziile cele mai bune pentru tine
- să ai un sisem propriu de valori
- să conşientizezi ce obligaţii ai ca cetăţean şi cum poţi te achiţi de ele
- să ai capacitatea de a-ţi asigura fondurile financiare
- să ai o orientare clară asupra propriei vieţi (să nu te laşi „dus de val”)
.............îcearcă să completezi această listă şi în acelaşi timp bifează situaţiile pentru care eşti
deja pregătit.
30
Suntem convinşi că îţi place să trăieşti inedependet dar să nu ignori faptul că independenţa
noastră se manifestă într-un sistem de interdependenţe. Aceasta înseamnă că vei ţine cont de tine, dar
vei ţine cont şi de alţii. Va trebui să înveţi să-ţi creezi un sistem de relaţii interpersonale şi să înveţi să
întreţii aceste relaţii
În deciziile pe care le vei lua va trebui să fii atent la responsabilitatea care îţi revine şi cât
trebuie să te laşi influenţat.
Aplicaţie
1. Formulează o problemă pentru care tu ar trebui să iei o decizie.
2. Realizează un inventar al informaţiilor pe care le ai despre această problemă.
3. Stabileşte ce informaţii ţi-ar mai fi necesare şi identifică sursele din care ai
putea să le obţii.
4. Întocmeşte o listă cu persoanele cu care te-ai putea sfătui în legătură cu această
problemă.
5. Formulează soluţii posibile.
6. Pentru fiecare soluţie stabileşte consecinţele pozitive şi negative pentru tine şi
pentru cei care sunt importanţi pentru tine.
7. Formulează soluţia cea mai potrivită
Dacă dispui de timp şi răbdare discută cu cineva tot demersul tău de la 1 la 7 şi fii atent la
sugestii.
NU UITA!
E bine să fii atent la sugestii dar trebuie să ai şi propriile convingeri.
Considerăm că nu se poate stabili o dată un moment în care să înceapă pregătirea pentru viaţa pe
cont propriu, dar să ştii că familia şi şcoala pot să te ajute în acest sens dacă tu nu eşti indiferent la ceea
ce se întâmplă în jurul tău .De exemplu, ţi-ai pus întrebări de genul: „Care sunt taxele şi impozitele pe
care le plătesc părinţii tăi anual?”, „Care este adresa instituţiilor car percep aceste taxe şi impozit?”,
„Care este programul în care se pot plăti?” etc.
Aplicaţie
Urmăreşte timp de 2 săptămâni care sunt problemele pe care trebuie să le rezolve părinţii
tăi şi notează-le. Analizând fiecare problemă, formulează soluţia pe care o vezi tu şi în ce măsură
te-ai putea implica în rezolvarea ei. Realizează o programare în timp petru rezolvarea
problemelor pe care le-ai notat.
Făcând acest exerciţiu îţi va fi mai uşor să înţelegi dacă eşti pregătit pentru a te descurca
singur/ singură.
Evaluare „Viaţa pe cont propriu”

Prezentaţi în scris strategia personală
Poate că e bine mai întâi să te gâdeşti ce este mai important pentru tine în viaţă
- să ai un loc de muncă stabil
- să fii iubit
- să călătoreşti
- să fii apreciat
- să iubeşti
- să fii respectat
- să ai o viaţă de familie liniştită
- să ai o muncă de răspundere
- să ai un loc de muncă în care câştigi bani mulţi
- să-i ajuţi pe ceilalţi
- să-ţi poţi pune în valoare potenţialul
31
CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA
1. CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA
2. STRUCTURA ARBORESCENTA A CLASIFICARII OCUPATIILOR DIN ROMÂNIA
3. INDEX ALFABETIC AL OCUPATIILOR
În practica economică se utilizează SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICĂRI, care

constituie componentele de bază ale SISTEMULUI INFORMATIONAL ECONOMIC. Acesta se
constituie în instrumente indispensabile pentru asigurarea în mod unitar a culegerii, stocării, prelucrării
si analizei datelor.
Ansamblul acestora reprezintă SISTEMUL UNITAR DE CLASIFICĂRI SI

NOMENCLATOARE, care functionează la nivel macroeconomic.
Elaborarea noii clasificări a ocupatiilor din România (COR) a avut ca obiectiv prioritar alinierea
la standardele internationale elaborate de Comunitatea Europeană (ISCO-88-COM) si ONU (ISCO-88),
asigurându-se transparenta informatiei economico-sociale în domeniul resurselor si utilizării fortei de
muncă.
Lucrarea are un caracter inedit prin aceea că, pentru prima dată în România, s-a realizat o
clasificare a ocupatiilor care cuprinde si elemente de descriere pe fiecare treaptă a acesteia (grupa
majora, subgrupa majoră, grupa minoră si de bază).
Alinierea la standardele internationale a COR s-a realizat cu luarea în considerare a specificului

economiei românesti. Concret, aceasta a însemnat constituirea unor grupe minore si de bază pentru
categorii de ocupatii semnificative ca pondere si specific în economia românească, cu asigurarea
integrării în standardele internationale.
La elaborarea clasificării s-au avut în vedere următoarele principii si criterii:
– Principiul grupării unitătilor de clasificat după criterii economice si sociale obiective.

Constituirea categoriilor de clasificare s-a făcut în concordantă cu diviziunea socială a muncii, folosind
caracteristici de grupare tehnico-economice obiective, în succesiunea importantei lor pentru activitatea
practică.
– Principiul omogenitătii maxime în constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe

etc.). Pentru fiecare nivel de clasificare s-a folosit un singur criteriu, fiecare subîmpărtire reflectând
aspecte din ce în ce mai amănuntite ale criteriului aplicat la subîmpărtirile precedente, ca de exemplu:
- gradul de instruire (nivelul scolii absolvite);
- nivelul competentelor determinat de amploarea si complexitatea activitătilor care definesc

ocupatiile;
- gradul de specializare în cadrul aceleiasi activităti;
- felul materiilor prime si utilajelor folosite, proceselor tehno-logice utilizate.
32
– Principiul univocitătii grupării unitătilor, care presupune si impune repartizarea fiecărei unităti
de clasificat, numai într-o singură grupă sau subgrupă, numai într-un singur loc, indiferent de numărul
locurilor si unitătilor de clasificat.
– Principiul actualitătii, al luării în considerare a celor mai noi ocupatii, a celor mai noi tehnici
de construire a clasificărilor, inclusiv optimizării si economicitătii folosirii codurilor.
– Principiul stabilitătii pe o perioadă mai îndelungată de timp, prin crearea unui sistem elastic
care să permită adaptarea permanentă la noile conditii de dezvoltare economico-socială.
– Principiul multilateralitătii folosirii pe diverse structuri organi-zatorice si activităti (strategii

guvernamentale, statistică etc.). Posibilitatea utilizării clasificării în comparatiile internationale.
În baza acestor principii, CLASIFICAREA OCUPATIILOR este operatia de sistematizare a

ocupatiilor (functiilor si meseriilor) populatiei active, în care o ocupatie este clasificată o singură dată.
OCUPATIA este activitatea utilă, aducătoare de venit (în bani sau natură), pe care o desfăsoară
o persoană în mod obisnuit, într-o unitate economico-socială si care constituie pentru aceasta sursă de
existentă. Ocupatia este, deci, proprie persoanelor active, care practică o activitate recunoscută de
societate ca utilă pentru sine si semenii săi. Ocupatia unei persoane poate fi exprimată prin: functia sau
meseria exercitată de aceasta.
FUNCTIA este activitatea desfăsurată de o persoană într-o ierarhie functională de conducere

sau executie. În clasificarea de fată, functiile sunt cuprinse în grupele majore de la 1 la 5.
MESERIA este complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practică, necesare
pentru executarea anumitor operatii de transformare si prelucrare a obiectelor muncii, sau pentru
prestarea anumitor servicii. Meseriile sunt clasificate în grupele majore de la 6 la 8.
Pentru definirea corectă a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar să se

definească si notiunea de PROFESIE, care, în unele cazuri, poate fi si ocupatie, iar în altele nu.
Deci, PROFESIA este specialitatea (calificarea) obtinută prin studii, iar ocupatia este
specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de muncă.
Clasificarea ocupatiilor este concepută pe patru niveluri de clasificare, astfel:
- nivelul I - Grupe majore;
- nivelul II - Subgrupe majore;
- nivelul III - Grupe minore;
- nivelul IV - Grupe de baza.
33
Structurarea clasificării ocupatiilor pe cele patru nivele s-a făcut în raport cu modul de actiune a
cerintelor si principiilor de grupare.
Grupa de bază fiind ultimul nivel de clasificare, include ocupatia sau grupul de ocupatii cu cel
mai detaliat nivel de omogenitate, din punct de vedere al activitătii desfăsurate de persoanele cu astfel
de ocupatii.
Pentru codificare s-a adoptat SISTEMUL ZECIMAL DE CLASIFICARE, constituindu-se

grupări conform sistemului, astfel:
– 10 grupe majore, fiecare grupă majoră dezagregându-se în 9 subgrupe minore;
– fiecare subgrupă majoră se dezagregă în 9 grupe minore;
– fiecare grupă minora se dezagregă în 9 grupe de bază.
CODUL UNEI OCUPATII va fi reprezentat de 4 cifre:
– prima cifră va reprezenta grupa majoră;
– a doua cifră va reprezenta subgrupa majoră;
– a treia cifră va reprezenta grupa minoră;
– a patra cifră va reprezenta grupa de bază.
Deci, unei grupe de bază îi va corespunde un singur cod format din 4 cifre, în care se cuprind
toate ocupatiile corespunzătoare numai acesteia. Fiecare ocupatie va fi codificată cu codul grupei din
care face parte, căruia i se adaugă încă două caractere.
De exemplu:
Grupa de bază 7224 - Lucrători la masini de polizat, rectificat si ascutit
ocupatii componente:
722401 - ascutitor laminate la cald;
722402 - ascutitor laminate la rece;
722406 - polizator;
722407 - slefuitor metale.
Pentru necesităti de cercetare mai analitică, ocupatiile din grupa de bază pot fi detaliate până la
nivelul care interesează, asociind acestora una sau mai multe caractere cifrice, cu posibilitatea obtinerii
unor noi grupări.
I.2. Necesitatea noii clasificări a ocupatiilor din România
34
Clasificări ale ocupatiilor s-au mai făcut în tara noastră, având la bază criterii si principii de
grupare specifice perioadei istorice si lucrărilor pentru care s-au elaborat. Se pot exemplifica:
– gruparea ocupatiilor după locul de muncă;
– gruparea ocupatiilor după unitatea economico-socială;
– gruparea muncitorilor si personalului operativ din comert si servicii pe ramuri ale economiei
nationale si subramuri ale industriei.
Aceste clasificări au servit pentru a determina latura cantitativă a structurii ocupatiilor, fără a
oferi însă, în suficientă măsura, date de analiză privind structura omogen-calitativă a activitătii
persoanelor ocupate.
În cadrul clasificărilor anterioare pot fi exemplificate o serie de grupări neomogene, cum sunt:
– ocupatiile de muncitori la un loc cu personalul operativ din servicii si comert;
– functii specifice personalului economic si de evidentă care cuprind functii cu nivele de

instruire si complexitate a sarcinilor diferite;
– functii specifice din activitatea de ocrotire a sănătătii, asistentei sociale, sportului, care
cuprind functii cu diferite niveluri de instruire si grade de specializare si altele.
Oportunitatea unei noi clasificări a ocupatiilor, valabilă pentru toate tările si în primul rând
pentru România, este determinată în principal de:
a) aparitia de ocupatii noi ca urmare a rezultatelor spectaculoase în activitatea de cercetare-

dezvoltare, a introducerii tehnologiilor noi, materiilor prime si a diversificării din sfera serviciilor
(crupier, informatician - designer, detectiv, astronaut etc.) ;
b) schimbările în structurile economico-sociale, mai ales în tările care trec la economia de piată,
impun noi grupări de ocupatii (conducători de întreprinderi mari si mici, specialisti cu ocupatii
intelectuale si stiintifice, manageri etc) ;
c) alinierea întregului sistem de clasificări si nomenclatoare la sistemele standard internationale,

mai ales la cele din tările Comunitătii Economice Europene, devine necesară cel putin din urmatoarele
considerente:
– cresterea posibilitătilor de cunoastere, evaluare, comparare si comunicare a indicatorilor de

dezvoltare si abordarea lor în mod unitar;
– asigurarea unor informatii corecte si comparabile după aceleasi criterii si principii.
3. Clasificarea ocupatiilor din România (COR)
În baza Hotararii Guvernului 575 bis/1992, cu privire la "Realizarea unor nomenclatoare unitare
de interes general prevăzute în conceptia generală a informatizării în România", Ministerului Muncii si
Protectiei Sociale - în colaborare cu Comisia Natională pentru Statistică, Ministerul Învătământului si
35
Ministerul Industriilor - îi revine responsabilitatea realizării si întretinerii "la zi" a clasificării
ocupatiilor (functii - meserii) din România.
Pentru facilitarea comparatiilor internationale, dar si a reflectării restructurărilor ce tin de

trecerea la economia de piată, factorii de decizie au optat pentru armonizarea clasificării ocupatiilor din
România cu cea a tărilor din Comunitatea Economică Europeană.
In acest scop, la nivelul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale s-a constituit un colectiv de
elaborare a Clasificării Ocupatiilor din România (COR), care a cuprins si reprezentantii Comisiei
Nationale pentru Statistică. Pe parcursul elaborării acestei prime variante a lucrării, colectivul a
beneficiat de consultantă tehnică, din partea unei echipe de experti britanici, în cadrul unui contract de
asistentă tehnică finantat de Banca Mondială.
Actuala editie a Clasificării Ocupatiilor din România (COR) are la bază principiile de clasificare
recunoscute pe plan international si recomandările corpului de experti britanici ai Comunitătii
Economice Europene si O.N.U.
Pentru realizarea clasificării si descrierea ocupatiilor s-au mai avut în vedere următoarele
lucrări:
- clasificarea internatională standard a ocupatiilor recomandata de CEE ISCO-88 (COM);
- clasificarea internatională standard a ocupatiilor ISCO (88);
- nomenclatorul ocupatiilor utilizat pentru Recensământul Populatiei si Locuintelor din 1977 si

1992;
- nomenclatorul meseriilor pentru care s-au elaborat indicatoarele tarifare de calificare din anul
1964, completat cu denumirea meseriilor avizate "la zi";
- dictionnaire des professions – “Ofice National de l'emploi” - Bruxelles;
- legislatia în vigoare privind denumirea functiilor, meseriilor si stabilirea salariilor;
- informatiile culese de la diferiti agenti economici, privind lista ocupatiilor specifice acestora.
Comparativ cu clasificările internationale, varianta românească (COR) prezintă următoarele

grupări:
ISCO 88
ISCO 88 (COM)
COR
10 grupe majore;
10 grupe majore;
10 grupe majore;
28 subgrupe majore;
27 subgrupe majore;
36
27 subgrupe majore;
116 grupe minore;

111 grupe minore;
125 grupe minore;
390 grupe de bază.

372 grupe de bază.
414 grupe de bază.
Incadrarea ocupatiilor pe cele 4 nivelurile ierarhice s-a făcut în functie de criteriile de

clasificare, astfel:
1. Nivelul de instruire (scoala absolvită), care se aplică în constituirea celor 10 grupe majore.
Opt dintre cele 10 grupe majore sunt descrise în raport cu cele 4 mari niveluri de calificare
diferite de ISCO, conform tabelului următor:
GRUPA MAJORA
NIVEL DE PREGĂTIRE
1. Legiuitori, înalti functionari si conducători
2. Specialisti (cu ocupatii intelectuale si stiintifice)
3. Tehnicieni
4. Functionari
5. Lucrători, operatori în comert si asimilati
6. Muncitori din agricultură si pescuit
7. Muncitori si meseriasi
8. Operatori pe instalatii, masini si asamblori de masini, echipamente si alte produse
9. Muncitori necalificati
10. Fortele armate
Cinci dintre cele 8 grupe majore (4,5,6,7 si 8) sunt considerate a fi la acelasi nivel de calificare
si se deosebesc prin referirea la grupe largi de specializare pe meserii.
37
Aceste grupe exprimă mai pregnant ocupatiile si activitătile specifice fată de cele din ISCO 88
(COM) din care s-au desprins si care sunt eterogene.
Noile grupe de ocupatii introduse în varianta româneasca a clasificării, fata de ISCO 88 (COM),
au determinat:
a) cresterea numărului de grupe minore cu 14 grupe si a grupelor de bază cu 42;
b) adoptarea unui sistem de codificare propriu, care s-a constituit prin acordarea codurilor libere
existente în ISCO 88 (COM), la grupele nou introduse.
Atât clasificarea în ansamblu, cât si sistemul de codificare "deschis" permit cu usurintă

conversia datelor despre ocupatii în sistemul de clasificare ISCO 88 (COM) si ISCO 88, si agregarea pe
4 niveluri a datelor, completarea si întretinerea „la zi" a editiei actuale, pe măsura aparitiei (disparitiei)
unor ocupatii.
I. 4. Modul de utilizare a clasificării ocupationale din România
Lucrarea este concepută ca un instrument absolut necesar pentru utilizatori, adresându-se

tuturor celor care gestionează si prelucrează informatii statistice referitoare la ocupatii, la nivel macro-
sau microeconomic, si este destinată, în principal, clasificării si codificării corecte a ocupatiilor
înregistrate cu privire la populatia ocupată, someri, locuri vacante etc.
Modul în care este concepută si sistematizată lucrarea facilitează identificarea locului si codului
fiecărei ocupatii în cadrul clasificării.
Prima parte a lucrării explică natura clasificării ocupatiilor din România, fundamentează
conceptele de bază utilizate în realizarea ei, prezintă avantajele utilizării standardelor internationale
pentru asemenea clasificări si schitează câteva din principalele utilizări ale acesteia.
Partea a II-a, care este principala parte a acestei lucrări, contine clasificarea sistematică a
ocupatiilor, precum si o scurtă descriere pentru cele patru niveluri de clasificare.
Partea a III-a cuprinde indexul alfabetic al denumirilor ocupatiilor, cu prezentarea locului

acestora în cadrul clasificării si codului corespunzător.
Indexul alfabetic al ocupatiilor cuprinde totalitatea ocupatiilor din clasificarea sistematică,

precum si codul de identificare corespunzător. În plus, în indexul alfabetic sunt reluate ocupatiile cu
denumire de felul: zugrav – vopsitor; montator, reglor, depanator ascensoare; blocator, chituitor,
deblocator; centrator, debordator piese optice si altele de acest fel si trecute în ordine alfabetică în
functie de fiecare cuvânt component, dar cu păstrarea aceluiasi cod.
38
EVOLUTIA PROFESIILOR PE PIATA MUNCII
INSERŢIA PE PIAŢA DE MUNCĂ A TINERILOR ABSOLVENŢI
Concepte cheie
 Piaţa muncii
 Inserţia pa piaţa muncii a tinerilor absolvenţi
 Definirea competenţelor necesare pe piaţa muncii
 Evaluarea standardelor ocupaţionale
În încercarea de a găsi un loc de muncă adecvat calificării, competenţelor, aptitudinilor şi

intereselor , este nevoie de elaborarea unei strategii de abordare a pietei de munca, de instrumente de
acces pe piata (CV, scrisori, recomandari etc.) si, nu in ultimul rand, este nevoie de informatie.
• Ce informatii sunt necesare despre piata de munca ?

• Cum pot fi gasite informatiile?
Piaţa muncii
Caracteristicile pieţei muncii:

• Este multidimensională, fiind influenţată de factori de natură economică, socială,
culturală, demografică, educaţională, politică etc.;
• Este reglementată prin legi, regulamente, acorduri etc. (legislaţia muncii, acorduri între
partenerii sociali, acorduri internaţionale ş.a.);
• Este structurată/segmentată după diferite criterii: demografice (sex, vârstă, zonă
geografică), economice (sectoare de activitate economică), privind forma de proprietate (sectorul public
sau privat), gradul de organizare/sindicalizare a forţei de muncă, domeniile ocupaţionale, nivelul
educaţional-profesional etc.
Pe piaţa muncii se petrec, în mod continuu, o serie de transformări:

• Piaţa muncii este un mediu dinamic, supus schimbărilor;
• Schimbările se referă la conţinutul muncii, organizarea muncii, relaţiile de muncă;
• Ritmul schimbărilor este din ce în ce mai rapid;
• O parte din schimbări sunt în favoarea, altele în defavoarea deţinătorilor de forţă de
muncă.
Câteva tendinţe conturează viitorul pieţei muncii:

• Economia nu se mai opreşte la graniţele statelor; globul pământesc devine o mare piaţă
internaţională;
• Tehnologiile avansează tot mai rapid, informaţiile şi cunoştinţele se multiplică, dar se şi
perimează, într-un ritm greu de controlat;
• Concurenţa sporeşte în toate sectoarele de activitate, iar competitivitatea pe piaţa muncii
se înăspreşte;
• Scade siguranţa locului de muncă, şomajul se accentuează, iar migraţia populaţiei aflate în
căutarea unor condiţii mai bune de muncă şi de viaţă tinde să devină un fenomen generalizat;
39
• Descoperirea unor noi mecanisme de administrare şi reglare a pieţei muncii constituie o
provocare, nu numai pentru fiecare naţiune în parte, ci şi pentru societatea internaţională.
Figura 1. Megatendinţe pe piaţa muncii (dupa Rutzel, 2000)

Globalizare/Internaţionalizare Individualizare/Diversificare
Producţie
Pieţe (de bunuri şi servicii,
monetară, de capital, de
forţă de muncă
Competiţie
Crize
Desprindere de con- strângeri/

MEGATENDINŢE independenţă
Societatea informaţionlă/bazată PE PIAŢA Creativitate/iniţiativă particulară
Recunoaşterea competenţelor
pe cunoştinţe MUNCII Modularizarea formării
Democratizarea accesului la
informaţii şi cunoştinţe
Munca la distanţă
Perimare rapidă a informaţiilor
şi cunoştinţelor Schimbarea mediului muncii
Învăţare pe tot parcursul vieţii
Complexitatea muncii
Specializare
Performantă
Colaborare
Diversificarea formelor de
muncă
Flexibilitate în planificarea
carierei
Precarizarea locului de muncă
Activitatea 1
Lucraţi pe perechi:
Asociaţi elementele din prima coloană uneia dintre cele cale patru megatendinţe care conturează
lumea de azi şi, mai ales, pe cea de mâine:
I. globalizare/internaţionalizare;
II. individualizare/diversificare;
III. societatea informaţională/bazată pe cunoştinţe;
IV. schimbarea mediului muncii
I II III IV
1 muncă la distanţă
2 iniţiativă particulară
3 Interdependenţă
4 Acces larg la informaţii
5 precarizarea locului de muncă
6 Independenţă
40
7 Crize
8 flexibilitate în carieră
9 Competiţie
recunoaşterea competenţelor
formare continuă
complexitatea muncii
Solutii: 1-III (IV) ; 2-II ; 3-I ; 4-III ; 5-IV ; 6-II ; 7-I (IV) ; 8-IV (II) ; 9-I (IV) ; 10-III (IV); 11-
III (II); 12-IV
Piaţa muncii se redefineşte în termeni de competenţe:

• Limbajul comun al actorilor care evoluează pe piaţa muncii este cel al „competenţelor”;
• Competenţele reflectă capacitatea unei persoane de a răspunde exigenţelor unui loc de
muncă;
• Competenţele tehnice trebuie dublate de competenţe-cheie, solicitate de orice loc de
muncă: comunicarea, colaborarea, lucrul în echipă, construirea de parteneriate; iniţiativa, creativitatea,
rezolvarea de probleme; asumarea responsabilităţilor sunt numai câteva dintre aceste competenţe-cheie;
• Formarea şi evaluarea bazate pe competenţe reprezintă o tendinţă care câştigă teren pe
plan internaţional.
EXEMPLU
Descrierea unei ocupaţii pe baza competenţelor devine un fel de joc LEGO. Sistemul scoţian al
calificărilor, de exemplu, are la bază aproximativ 30.000 de unităţi de competenţă, care acoperă toate
domeniile ocupaţionale. Reprezentanţii calificaţi ai fiecărui domeniu ocupaţional, respectiv patronatele,
sindicatele şi asociaţiile profesionale, aleg din „cutia cu competenţe” pe acelea care definesc cel mai
bine ocupaţiile specifice domeniului. O ocupaţie este descrisă prin aproximativ 30 de competenţe.
Întregul sistem este gestionat de Scottish Qualifications Authority, organism semiguvernamental,
responsabil cu structurarea sistemului naţional al calificărilor (mai puţin a celor universitare), respectiv
al certificărilor cu recunoaştere naţională.
Standardele ocupaţionale / competenţe

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STANDARDE OCUPAŢIONALE ŞI ATESTARE
(COSA) s-a înfiinţat în România în 1994. Ulterior a trecut in componenta Consiliului National de
Formare Profesionala a Adultilor : Directia pentru standarde ocupationale si atestare
Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor are o structura tripartita
41
CNFPA, prin Directia pentru standarde ocupationale si atestare, are rolul de a coordona, la
nivel naţional, elaborarea standardelor ocupaţionale şi, totodată, de a acredita centrele de evaluare
de competenţe, pe domenii ocupaţionale. Se implementează, în felul acesta, un sistem de recunoaştere a
competenţelor dobândite de o persoană prin alte căi decât prin frecventarea unor programe de formare
profesională, de exemplu prin experienţă de muncă sau prin studiu individual.
Standardul ocupaţional (SO) este o măsură pentru abilităţi şi cunoştinţe:
CUNOSTINTE
“A STI SA FACI”
(KNOW-HOW)
ABILITATI MOD DE A FI
În ţările dezvoltate, sindicatele şi patronatele se preocupă constant de pregătirea profesională a

angajaţilor, conform cerinţelor locului de muncă. SO pune accent pe creşterea calităţii muncii, care
presupune:
- pregătire profesională;
- abilităţi;
- relaţii interpersonale
-
A fi competent înseamnă a avea cunoştinţe şi a le aplica creativ, a şti să lucrezi în echpă, să
comunici şi să planifici.
Evaluarea la locul de muncă este realizată de către un specialist cu prestigiu profesional în
domeniul său de activitate. Directia pentru standarde ocupationale si atestare a avizat S.O. precum şi
SETURILE DE EVALUARE pe baza cărora evaluatorul face evaluarea urmata de eliberarea unui
certificat pentru cunoştinţele şi abilităţile pe care le are fiecare persoană.
Certificatul emis arată ce ştie o persoană să facă la locul său de muncă.
APLICAŢIE
Alegeti o ocupatie specifica unui domeniu si formulati cateva competente care ar trebui
introduse in standardul ocupational.
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
TEST
Încercuiţi răspunsul/răspunsurile pe care îl/le consideraţi corect/e.
„Competenţa” înseamnă:
a. a sti
b. a sti sa faci
c. a sti sa faci bine
solutie: a+b+c
42
Standardul ocupational este :
a. o fisa a postului
b. un ansamblu de competente
c. un program de formare
solutie : b
Ce informatii trebuie cautate despre structura postului?

- cunostintele si pregatirea ceruta
- aptitudinile necesare
- sarcinile si responsabilitatile postului
- conditiile de lucru (ex. numarul de ore zilnic, cerintele fizice ale postului, mediul de
lucru, efortul, nivelul de stress etc.)
- marimea salariului/a retributiei
- posibilitatile de avansare in cadrul firmei
- perspectivele profesiei
- alte ocupatii inrudite
Cum pot fi gasite aceste informatii?

- la Centrele de servicii pe piata muncii (CSPM)
- la Agentiile Judetene de Ocupare a Fortei de Munca (AJOFM)
- la Asociatiile profesionale
- pe Internet
- in COR - Clasificarea Ocupatilor din România si in Nomenclatorul calificărilor pentru care se
pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare, care este inclus in COR
- in ziare si reviste
- in carti/casete video de prezentare a diverselor profesii
- contactarea companiei care te intereseaza si stabilirea unei intalniri cu o persoana
vizata
Sub aspectul accesului la informaţia privind cererea şi oferta de forţă de muncă pe plan
mondial, Internet-ul are un impact considerabil. Oricine are posibilitatea de a-şi oferi forţa de muncă
prin Internet sau de a căuta locul de muncă ce i se potriveşte. Privit din punctul de vedere al
deţinătorilor de locuri de muncă, Internet-ul a devenit cel mai utilizat mijloc de recrutare a forţei de
muncă necesare.
ACTIVITATEA 2
Este Internet-ul o prezenta constanta in documentarea dumneavoastra ?

Ce fel de informatii cautati pe Internet ?
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………
43
ACTIVITATEA 3
Accesati pe Internet urmatoarele site-uri dedicate medierii muncii :

www.locuridemunca.rowww.projobs.ro
jobtin.infotin.ro
www.anuntultau.ro
www.trafic.RO
www.job.ro
www.itjobs.ro
Anexe – Instrumente de acces pe piaţa muncii
• Cum se elaboreaza o scrisoare de intentie?

• Cum se elaboreaza un CV?
• Modele de scrisoare de intentie si CV
Cum se elaboreaza o scrisoare de intentie?
Scrierea efectiva a scrisorilor este un aspect esential al cautarii unui loc de munca. Scrisoarea de
intentie trebuie sa reflecte personalitatea celui care cauta un loc de munca. Nu trebuie copiata de la alte
persoane. Scrisorile vor fi trimise de mana numai cand acest lucru este cerut de catre angajator.
Scopul, forma si continutul scrisorii
In primul rand trebuiesc stabilite scopul scrisorii, forma de prezentare a informatiilor si

informatile propriu-zise. Punctele esentiale ale scrisorii trebuie sa fie la obiect, in linia scopului
scrisorii.
Folosirea repetata a sintagmei “Eu”, monotonia frazei, scrisul incoerent, plictisitor, scade
nivelul de atingere a obiectivului scrisorii. Paragrafele vor trebui sa se limiteze la 4-5 propozitii, iar
propozitiile nu trebuie sa fie mai mari de doua randuri. Prima propozitie a paragrafului are rolul de a
introduce subiectul care va fi dezvoltat in restul paragrafului.
Scrisoarea se va trimite in original si nu copii cu aspect de reproducere in masa. Se va pastra o
copie a scrisorii. Se pot concepe si folosi scrisori cu antet si carti de vizita personalizate. Efectul obtinut
asupra angajatorului va fi cel de seriozitate si profesionalism.
Tiparirea scrisorii trebuie sa fie de calitate. Va avea aceeasi forma ca si CV-ul (aceeasi hartie si
grafica). Dispozitia in pagina, marginile, forma grafica finala sunt foarte importante. De asemenea,
claritatea, tonul abordat, acuratetea, scrierea cuvintelor, punctuatia, gramatica.
Scrisorile de intentie
Scrisoarea de intentie acompaniaza CV-ul in momentul in care este trimis unui posibil
angajator. Ea are rolul de a prezenta aplicantul ca pe un candidat capabil.
Scrisorile de intentie sunt de doua tipuri:
1.“Cover letters” sunt acele scrisori care se trimit pentru o pozitie precisa, in urma unui anunt
al organizatiei angajatoare.
44
Numai 20% dintre posturile valabile la un moment dat sunt anuntate (este ceea ce numim “piata
de munca vizibila”). Vor exista, deci, foarte multi competitori in incercarea de obtinere a posturilor
anuntate. In fapt, 90% dintre persoanele care cauta un loc de munca se orienteaza numai catre acest
sector de 20%, al posturilor anuntate. Nu trebuie limitata aria de trimitere a scrisorilor numai catre
posturile anuntate. Postul dorit este posibil sa nu fie anuntat in presa (sau in alte surse).
2. “Broadcast letters” sunt scrisorile care se trimit catre locuri de munca neanuntate.
Ele informeaza managerii asupra potentialului aplicantului, cu scopul unei eventuale abordari
ulterioare.
Posturile care nu sunt anuntate pot fi aflate usor vorbind cu oamenii. Localizarea lor se face prin
consultarea cataloagelor, ziarelor, periodicelor, organizatiilor profesionale si a Internet-ului prin
cautarea de oportunitati in mediul de afaceri, in industrie, servicii sociale, educatie, guvern etc.
Similaritati si diferente intre scrisorile de tip "cover" si "broadcast"
Cele doua tipuri de scrisori au similaritati si trebuie sa includa urmatoarele elemente: accentul
va cadea pe punctele forte cerute de post astfel incat angajatorul sa faca o conexiune usoara cu cerintele
organizatiei sale. Punctele forte vor fi elaborate pornind de la calificarile prezente. Exemplele ce contin
numere, cifre conduc la cresterea increderii in acuratetea scrisorii. Prin scrisoare aplicantul se va
diferentia net fata de ceilalti competitori. Angajatorul trebuie sa fie motivat, sa-si doreasca sa se
intalneasca cu aplicantul. Linia generala trebuie sa fie pozitiva, sa pastreze caracteristici de
confidentialitate, dar nu trebuie sa treaca limita spre egoism. Faptele trebuie lasate sa vorbeasca despre
ele.
Scrisoarea tip "cover" este adresata si trimisa unei persoane sau departament specificat intr-un
anunt.
In primul paragraf trebuie trecut titlul postului din anunt. Trebuie mentionate beneficiile pe care
aplicantul le poate aduce si care este interesul acestuia fata de organizatie si postul solicitat.
Scrisoarea tip "broadcast" este adresata si trimisa sefului de departament unde aplicantul
doreste sa lucreze. Daca organizatia este mica, se va trimite direct presedintelui sau directorului
executiv.
In primul paragraf, pe baza cercetarilor facute, trebuie mentionata exact pozitia de care este
interesat aplicantul, ceea ce poate sa ofere, ceea ce ei au nevoie si de ce ar apela la aplicant. Trebuie
mentionate si numele persoanelor (cu permisiunea lor) de la care au fost luate informatiile.
Intr-o scrisoare tip “broadcast”, alegerea modalitatii de frazare a obiectivului personal pentru
noul post trebuie realizata foarte prudent. Daca este prea limitat s-ar putea sa nu fie considerat
indeajuns pentru postul respectiv, iar daca este prea larg poate fi perceput ca fiind nefocalizat, indecis,
specific unei cautari a unui post oarecare.
Scrisorile trebuie sa aiba la baza activitatile pe care le poate presta aplicantul pentru angajator.
O pagina este maximum admis pentru acest tip de scrisoare.
Calitatea scrisorii va determina prima impresie a angajatorului. Inainte de redactarea scrisorii,
aplicantul trebuie sa analizeze inca o data cerintele locului de munca si competentele pe care le are si sa
realizeze o comparatie obiectiva intre cerinte si competente.
Scrisoarea va contine numai informatiile relevante, particularizate prin experienta aplicantului
de angajat sau voluntar, educatie, obiective atinse, atribute personale cerute de post. Scrisoarea are rolul
de a pune in lumina calitatile aplicantului cele mai importante, CV-ul fiind mulprinzator.
ACTIVITATEA 4: tehnica redactării unei scrisori de intentie

Va propunem urmatorii pasi de baza in redactarea unei scrisori de intentie:
- Pentru inceput scrie ideile, una sub alta, asa cum iti vin in minte
- Dupa aceasta etapa, analizeaza materialul, grupeaza ideile pe teme si scrie propozitiile
care vor incorpora temele in paragrafe
- Accentueaza contributiile pe care le poti aduce organizatiei
- Pune accentul pe achizitiile de pana acum si pe modul in care le poti transfera asupra
noului loc de munca
45
- Din cercetarea noului loc de munca sau din anunt selecteaza cuvintele care se refera la
cerinte (“este ceruta, trebuie sa aiba, foarte necesar, cunoscator al”)
- Acorda atentie punctarii fiecareia dintre aceste cerinte. Ele sunt, de fapt, avantajele tale
competitive
- Foloseste verbe de actiune. Nu este indicat sa reproduci ce este scris in CV
- Evita folosirea cuvintelor negative si a sintagmelor cu conotatii negative
- Evita sintagmele “de altfel”, “oricum ar fi” etc. deoarece au conotatii negative
- Pune accentul pe calificarile pe care le ai pentru noua pozitie, chiar daca printre ele se
afla unele care nu exista in mod real.
Incercati sa redactati o scrisoare de intentie urmand pasii enumerati mai sus.
………………………………………………………………………………………
ACTIVITATEA 5: Scrisorile de multumire

Trimite scrisori de multumire oricarei persoane care te-a ajutat. Exprima-ti aprecierile si
informeaza-le cu privire la stadiul activitatilor tale. Obtine sprijinul lor. Multumeste fiecarei persoane
cu care ai sustinut un interviu. Mentioneaza 1-2 aspecte din care ai avut de invatat. Promptitudinea
scrisorilor este un element esential. Mentioneaza in scris aprecierile tale pentru informatiile pe care
le-ai primit. Multumeste persoanelor care ti-au dat referinte.
Redactati o scrisoare de multumire urmand recomandarile de mai sus.

………………………………………………………………………………………
ACTIVITATEA 6: Scrisoare de multumire post-interviu
Foloseste aceasta scrisoare, cea mai neglijata dintre toate tipurile de scrisori, sa informezi un
posibil angajator cu privire la interesul tau pentru postul oferit. Rezuma punctele tale puternice si
exprima-ti dorinta de a fi inclus in urmatorul set de interviuri. Promptitudinea (max.24 ore) cu care
trimiti scrisoarea dupa interviu este foarte importanta. Poti sa mentionezi si alte informatii pe care ai
uitat sa le transmiti la interviu. Reaminteste intervievatorului calificarile tale pentru pozitia pe care o
doresti si ce beneficii va obtine compania daca te angajeaza. Exprima-ti aprecierile pentru timpul si
disponibilitatea pe care ti-a aratat-o.
Redactati o scrisoare de multumire post-interviu urmand recomandarile de mai sus.

………………………………………………………………………………………
ACTIVITATEA 7: Scrisoarea ca urmare a respingerii candidaturii

Dupa ce primesti un "ne pare rau, dar...", scrie inca o scrisoare. Vei demonstra atitudinea
pozitiva fata de organizatia care te-a respins. Sugereaza ca esti interesat de un post similar celui pentru
care ai fost intervievat. Mentioneaza ca esti interesat si de un posibil alt post care se elibereaza in cadrul
companiei.
ACTIVITATEA 8: alte tipuri de scrisori

Se mai pot scrie scrisori pentru scoaterea CV-ului tau din baza de date a candidatilor, pentru
refuzarea unei oferte de munca, de acceptare a unui loc de munca etc. In principiu, orice aspect nou
aparut poate fi un bun motiv pentru o scrisoare.
Atentie, insa, sa nu abuzezi de aceasta metoda. Efectul va fi invers celui scontat de tine.
………………………………………………………………………………………
46
Redactarea unui Curriculum vitae
Sectiunile importante ale unui CV

Nume, adresa, telefon, e-mail, adresa web
Obiectivul de cariera/ obiectivul pentru pozitia solicitata
Sumarul calificarilor
Sumarul aptitudinilor
(În locul obiectivului pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor)
Educatia
Experienta IT&C
Experienta profesionala
Cercetare stiintifica, certificare
Premii, burse
Afilieri profesionale
Articole publicate
Limbi straine
Activitati/ interese
Referinte/ mapa personala
ACTIVITATEA 9: redactarea unui CV

Respectand sectiunile importante ale unui CV prezentate mai sus si urmatoarele recomandari
pentru unele dintre sectiuni, redactati-va propriul CV.
- Daca îti vei schimba adresa noteaza pâna când este valabila cea curenta
- Daca incluzi si o adresa de pagina WEB personala, asigura-te ca formatul este unul
profesional. Situl tau poate sa includa un CV, exemple ale activitatii profesionale, fotografii etc
- Pentru locurile de munca cu program redus sau pentru diversele colaborari obiectivul
de cariera nu este esential. El ofera totusi angajatorului o idee despre ce ai de gând sa faci
- Pentru slujbele permanente, pe baza de contract de munca, obiectivul personal pentru
postul vizat este esential
- "Obiectivul de cariera" se întinde pe o perioada mai mare de timp, in timp ce obiectivul
personal pentru postul vizat se refera la primii pasi pe care ii vei face in organizatie (de ex. sa ajungi
cercetator in domeniul Bioingineriei Umane este un obiectiv de cariera, in timp ce acceparea pozitiei
de Tehnician de laborator este un obiectiv pentru postul dorit)
- Obiectivele trebuie formulate in termeni de genul "ce poti sa faci pentru un angajator"
si nu "ce poate angajatorul sa faca pentru tine". Evita expresiile ca "...unde imi voi putea folosi
cunostintele si aptitudinile pentru a-mi largi nivelul de expertiza in..."
- Obiectivul trebuie formulat dupa locul de munca pe care il vrei acum (ex. Programator
sau Asistent Social), sau dupa aria in care vei lucra (ex. Comunicare, Relatii Publice etc.)
- Pregateste-ti mai multe versiuni de CV-uri in care sa-ti descrii aptitudinile relationat
strict la cerintele locului de munca spre care aspiri
- Sectiunea „sumarul calificarilor” este poate CEA MAI IMPORTANTA
COMPONENTA a CV-ului. Sectiunea va oferi o imagine concisa asupra calificarilor
tale tinand seama de obiectivele declarate de tine. Aici vrea orice angajator sa
ajunga cand citeste un CV. In aceasta sectiune angajatorul va regasi in tine
persoana ideala pentru postul pe care il ofera, va regasi avantajele competitive
47
pe care le pui la dispozitie. Poti sa incluzi cateva cuvinte cheie. Acestea vor putea
fi usor folosite în bazele de date ale angajatorilor, pentru a te gasi mai târziu.
- Aceasta este cea mai grea sectiune pe care o ai de scris in CV-ul tau.
Nu încerca sa o scrii pana cand n-ai scris restul CV-ului. Ai nevoie sa vezi si sa
intelegi informatia scrisa inainte de a o rezuma.
- Poti sa incluzi 3-7 subpuncte, folosind substantive si adjective (nu
verbe de actiune). Mergi pe urmele experientei tale de munca, a celei din pozitia
de voluntar si/sau pe baza unor activitati extracurriculare in termeni de durata,
scop, obiective atinse etc. Daca nu ai experienta relevanta, accentueaza
aptitudinile pe care le-ai dezvoltat in termenii relatiilor interpersonale,
organizationale etc. Prima fraza se rezuma la experienta pe care o ai tinand
seama de obiectivul declarat (ex. un an experienta in design grafic) A doua fraza
descrie cunostintele tale relationat la numeroasele componente si aspecte ale
postului spre care aspiri (ex. bugetare, scrierea rapoartelor, planificare etc.). A
treia fraza descrie numeroasele aptitudini pe care le ai pentru a indeplini efectiv
cerintele locului de munca (ex.capacitatea de a rezolva probleme, capacitatile de
comunicare, managementul timpului etc.). A patra fraza se refera la baza
academica pe care o ai. Ea completeaza experienta practica acumulata (ex.
design, evaluarea resurselor, marketing etc.) A cincea fraza enumera
caracteristicile si atitudinile tale personale, asa cum sunt ele cerute de locul de
munca solicitat (de incredere, abilitatea de a lucra sub presiune, creativitate etc.)
- Sectiunea « sumarul aptitudinilor » (În locul obiectivului pentru pozitia
solicitata si a sumarului calificarilor). Aceasta sectiune este esentiala in cazul CV-urilor care
omit obiectivul pentru pozitia solicitata si a sumarului calificarilor. Ea va fi inserata imediat dupa
sectiunea "Nume si Adresa". Are in componenta 3-6 subpuncte care subliniaza cele mai relevante
puncte forte pe care le detii pentru locul de munca solicitat. Descrie avantajele tale competitive -
valorile pe care le oferi. Mergi pe urmele experientei tale de munca, a celei din pozitia de voluntar
si/sau pe baza unr activitati extracurriculare in termeni de durata, scop, obiective atinse etc. Daca nu
ai experienta relevanta, accentueaza aptitudinile pe care le-ai dezvoltat in termenii relatiilor
interpersonale, organizationale etc. Mentioneaza formele de educatie/training formale sau
profesionale. Poate fi folositor sa mentionezi si cunoasterea altor limbi (engleza, franceza, germana
etc.). Enumera principalele arii in care posezi abilitati (ex. utilizarea calculatorului, instrumentare
stiintifica etc.). Enumera si caracteristicile tale personale care sunt cerute de pozitia pe care o soliciti
(ex. entuziasm, flexibilitate, atentie la detalii etc.).
- Mentioneaza liceul absolvit, diploma obtinuta, data si, daca doresti, poti scrie si
specializarea obtinuta (ex. Bucuresti, Diploma Bacalaureat, Liceul "Ion Neculce", 1999)
- Toate etapele educationale vor fi scrise in ordine inversa absolvirii lor (cea mai recenta
prima)
- O sub-sectiune este cea a cursurilor care au relevanta in raport cu locul de munca dorit
- pot fi scrise proiectele relevante, rapoartele, tezele etc. pe care le-ai pregatit (cu
ghilimele). Daca titlul este suficient de expresiv, va fi scris fara a fi date explicatii suplimentare
- Vor fi mentionate atat cunostintele IT teoretice, cat si cele practice. Poate fi realizat un
tabel cu sectiunile: Hardware, Operating Systems, Software, Limbaje de programare
- CV-ul cronologic este cea mai acceptata forma pentru sublinierea experientei
profesionale
- Mentioneaza numele premiului, numele institutiei care ti-a acordat premiul si data.
Mentioneaza premiile importante, atat cele obtinute in facultate, cat si cele obtinute in liceu. Ordinea
lor va fi invers cronologica. Explica ce inseamna acel premiu daca cititorul nu poate intelege
importanta
48
- Vor fi mentionate numai articolele aparute in revistele care ar trebui sa prezinte interes
pentru angajator. Mentioneaza ce anume a fost publicat si ce a fost trimis spre publicare
- Mentioneaza in primul rand limbile in care poti vorbi fluent si in care poti sa iti
desfasori activitatea (altele decat limba romana). Mentioneaza daca poti sa vorbesti si/sau sa scrii in
limba respectiva
- Activitatile desfasurate ca voluntar pot fi incluse in mai multe moduri, in functie de
mesajul pe care vrei sa-l transmiti, fie la sectiunea „Activitati/ interese” (pentru a sublinia modul de
petrecere a timpului liber), fie la sectiunea „Experienta profesionala” sau se poate crea o sectiune
separata „Activitati voluntare” (cu mentionarea organizatiilor in care desfasori activitatea,
contributiile pe care le aduci)
- Nota: "referinte la cerere" indica caracterul optional al acestora. Adaugati numele
persoanei care va recomanda daca ea este bine cunoscuta de catre angajator. El va dori sa va
intalneasca datorita prezentei respectivei persoane
- Persoana aleasa sa-ti dea referintele trebuie intrebata daca accepta folosirea numelui
sau in CV. De asemenea trebuie sa te asiguri ce va spune in cazul in care va fi contactat telefonic de
angajator
- Daca un angajator cere o mapa personala (ex. grafic design, proiectare) va trebui sa o
prezinti. Ca sa o prezinti, trebuie sa o ai. Realizarea unei mape personale ia ceva timp, asa ca trebuie
pregatita continuu
- Nu scrie „Curriculum Vitae” sau „Resume” la inceputul CV-ului tau. Nici data la care
ti-ai scris CV-ul
- Asigura-te ca numele tau este scris in partea de sus a fiecarei pagini
- Foloseste un dictionar pentru intelegerea clara a aptitudinilor/abilitatilor cerute de
locul de munca si a contributiilor pe care le poti aduce tu in cadrul companiei
- Un CV trebuie actualizat din timp in timp
RELATIILE DE MUNCA; LEGISLATIA DIN DOMENIUL MUNCII

Concepte cheie
 Relatiile de munca
 Drepturile si obligatiile angajatilor si angajatorilor
 Cunoaşterea cadrului legal care reglementează piaţa muncii
 Unde şi cum ne informăm despre legislaţia în domeniul muncii
Relatiile de munca
Drepturile si obligatiile angajatilor si angajatorilor

Promovarea şi apărarea drepturilor sindicale depinde de atitudinea şi eforturile fiecărui membru
de sindicat. Prin sistemul de educaţie sindicală, angajaţii se implică în cunoaşterea principiilor juridice
şi a textelor fundamentale care definesc drepturile sindicale. Principalele etape în parcurgerea acestui
proces sunt:
 cunoaşterea aspectelor legate de viaţa sindicală, dobândirea unor atitudini educaţionale

pentru susţinerea drepturilor sindicale.
 cunoaşterea conceptelor juridice şi a abordărilor referitoare la drepturile sindicale;
49
DREPTURILE LUCRATORILOR OBLIGATIILE LUCRATORILOR:
 Salarizare pentru munca depusa. • Sa presteze munca conform
 Salariul minim garantat. Contractului individual.
 Timp de munca. • Sa respecte disciplina muncii.
 Repaos zilnic si saptaminal. • Sa respecte prevederile
 Zile libere platite. Regulamentului Intern,ale
 Sarbatori legale. Contractelor Colective de munca si
 Concediu de odihna anual. ale Contractului Individual de
 Concediu de studii. Munca.
 Concediu fara plata. • Fidelitate fata de angajator.
 Demnitate in munca. • Sa respecte masurile de securitate si
sanatate a muncii.
 Sanse egale.
• Sa respecte secretul de serviciu.
 Securitate si sanatate in munca.
 Asigurare pentru risc de accidente
de munca si imbolnaviri
profesionale.
 Formare profesionala.
 Informare si consultatre.
 Protectie in caz de concediere.
 Negociere colectiva.
 Participarea la actiuni colective.
 A constitui si a adera la un sindicat.
 Preaviz.
 Demisie.
• Contract individual de munca.
• Examen medical gratuit.
• Program de lucru redus.
• Ore suplimentare.
 Norma de munca.
2. Dreptul sindicatelor, fara nici o

interventie din partea autoritatilor
publice, de a elabora propriul statut
si reguli, de a alege reprezentantii
DREPTURILE lorin deplina libertate, de a organiza
OBLIGATIILE ANGAJATORULUI:
institutii
ANGAJATORULUI: proprii si de a elabora
programele si
 Sa stabileasca organizarea acestora.  Sa incheie Contract Individuala de Munca.
functionarea unitatii.  Informarea la angajare.
 Sa stabileasca atributiile  Sa infiintaze Registrul general al salriatilor.
corespunzatoare pentru  Sa asigure conditii tehnice si organizatorice.
fiecare lucrator in conditiile  Sa acorde toate drepturile ce decurg cin lege,
legii. din Contractele Colective de Munca, din
 Sa dea dispozitii legale. Contractul Individual de Munca.
 Sa controleze modul de  Sa comunice periodic salariatilor situatia
indeplinire a sarcinilor de economica si financiara.
50
serviciu.  Sa se consulte cu sindicatele.
 Sa constate savirsirea  Sa plateasca toate contributiile si impozitele
abaterilor disciplinare. aflate in sarcina sa.
 Sa aplice  Sa retina si sa vireze contibutiile si impozitele
sanctiunicorespunzatoare datorate de salariati, in conditiile legii.
legale.  Sa eliberezee, la cerere, toate documentele care
 Sa modifice locul muncii atesta calitatea de salariat.
prin delegare sau detasare.  Sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter
 Programe individualizate de personal ale salariatilor.
munca.  Sa faca concedieri legale.
 Planificarea concediilor.  Sa plateasca indemnizatia de concediu de
 Rechemarea din concediu. odihna.
 Sa asigure formarea profesionala.
 Sa intocmeasca Regulamentul Intern.
BAZA LEGALA:
o Conventiile OIM.
o Constitutia Romaniei.
o Codul Muncii (L. 53/20030.
o Legea 346/2002.
o Legea 139/1996 (republicata).
o Legea 210/1999.
o Legea 168/1999.
o Legea 108/1999.
o Legea 54/2003.
o Legea 90/1999.
o Legea 130/1999.
Cadrul legal ce reglementeaza piata muncii
Legislaţia muncii are specificul său în fiecare ţară. Totuşi, dacă ne referim doar la spaţiul
european, există câţiva „piloni legislativi” care se regăsesc atât în statele membre ale UE, cât şi în
statele candidate la aderare:
• Constituţia, care conţine principiile de bază ale muncii;
• Codul muncii, care reglementează relaţiile de muncă;
• Legea ocupării şi protecţiei sociale a persoanelor care nu au loc de muncă;
• Legea contractului de muncă la nivel naţional, prin care se reglementează dialogul dintre
partenerii sociali;
• Reglementări privind formarea profesională continuă;
• Planul Naţional de Acţiuni pentru Ocupare, prin care se defineşte cadrul de acţiune
pentru stimularea ocupării şi combaterea şomajului;
51
• Reglementări privind asigurarea egalităţii de şanse între bărbaţi şi femei, protecţia unor
grupuri dezavantajate etc.
Procesul de elaborare a cadrului legislativ respectă, de asemenea, câteva principii comune:

• Există organizaţii care au drept de iniţiativă legislativă în domeniul muncii. Acestea
elaborează un proiect de act normativ;
• Proiectul de act normativ este supus unui proces de consultare, în primul rând cu
partenerii sociali, dar şi cu alte organisme interesate sau cu publicul larg;
• În funcţie de natura sa, proiectul de act normativ este aprobat de parlament, de guvern
sau de o instituţie guvernamentală.
Activitatea 1
Enumerati câteva instituţii importante pe piaţa muncii şi câteva acte normative care
reglementează acest domeniu.
………………………………………………………………………………………
Cine are drept de iniţiativă legislativă, la nivel naţional, în domeniul pieţei muncii?
………………………………………………………………………………………
Cadrul institutional al pieţei muncii
Serviciile pe piata muncii

Avand in vedere complexitatea informatiilor si calificarilor necesare pentru a fi oferite,
serviciile pe piata muncii sunt initiate, se concep si se deruleaza in cadrul unor institutii sau
organizatii de profil cum sunt:
• Agentii publice de ocupare
• Autoritati publice locale
• Asociatii sau fundatii de profil
• Firme de recrutare si selectie
• Firme de consultanta (resurse umane, management)
• Institutii de formare profesionala continua
• Consortii formate pentru proiecte de dezvoltare locala sau regionala
Statutul juridic al acestor organizatii este dat in general de tipul organizatiei si de legislatia
fiecarei tari, dar in general pot fi regasite in practica:
• Autoritati sau institutii publice
• Patronate sau sindicate
• Organizatii neguvernamentale (asociatii sau fundatii) cu caracter nonprofit
• Firme pe baza de profit
Având în vedere specificul lor, este dificil, dacă nu imposibil ca măsurile active pe piaţa muncii
să fie prestate de persoane individuale. Cadrul instituţional şi legislativ, dar şi experienţa europeana în
domeniu, ne arată că în general aceste măsuri sunt dezvoltate de centre de servicii pe piaţa muncii.
Aceste centre sunt asociate fiecărui tip de măsură activă în parte.
Principalele tipuri de centre sunt următoarele:
• Centrul de informare şi documentare privind piaţa muncii (CID)
• Centrul de mediere a muncii (CMM)
• Centrul de consiliere în cariera profesionala (CCCP)
• Clubul şomerilor (Job club)
• Centrul de consultanta afaceri (CCA)
• Centrul de formare/reconversie profesionala (CRP)
• Centrul pentru munca temporara
52
In practica insa rareori intalnim centre care sa aplice o singura masura activa de ocupare.
In functie de cerintele contextului local, ale clientilor/beneficiarilor (C/B)dintr-o anumita zona
regasim in interiorul unui CSPM mai multe din tipurile de centre mentionate mai sus, centre care
impreuna ofera un complex integrat de servicii care satisfac in aceeasi locatie o larga gama de cerinte
ale C/B.
Clientii/ beneficiarii unui Centru de servicii pe piata muncii - CSPM
Persoane care nu au Persoane care caută un loc de munca Persoane ce au un loc de munca:
încă o meserie: imediat:
-elevi de gimnaziu -şomeri -necalificate
-elevi de liceu -beneficiari de ajutor social
-studenţi -persoane ieşite din plata -calificate care vor perfecţionare
-lucratori necalificati -contract de munca desfăcut
disciplinar -vor sa-si schimbe meseria
Liber profesioniştii Orice alta persoana care are nevoie de servicii in sprijinul activităţii sale
Structuri la nivel de intreprindere
Deşi nu sunt instituţii în sine, trebuie amintite şi anumite structuri organizatorice care sunt
constituite la nivelul întreprinderilor sau al sectoarelor de activitate.
Astfel, în întreprinderile aflate într-un proces de restructurare şi care disponibilizează un număr
mare de angajaţi, se pot organiza structuri interne care să ofere servicii de preconcediere (informare,
consiliere, mediere sau formare profesională) persoanelor care urmează să-şi piardă locul de muncă.
EXEMPLU
În România, Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea

ocupării forţei de muncă prevede asigurarea de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, în colaborare cu angajatorii şi cu sindicatele din întreprinderile aflate în proces de
restructurare, a unor servicii de preconcediere pentru salariaţii care urmează să-şi piardă locul de
muncă.
În întreprinderi, legea prevede înfiinţarea unor „comitete de sprijin” şi „centre de tranziţie” al căror
rol este de a-i ajuta pe cei ameninţaţi cu şomajul să-şi găsească un nou loc de muncă în cel mai scurt
timp, chiar înainte de a deveni şomeri
Structuri la nivel sectorial
În numeroase ţări, la nivelul sectoarelor de activitate, există aşa numitele „comitete sectoriale”
sau „comitete de ramură” sau „comitete industriale”. Acestea sunt structuri consultative, care
funcţionează, în general, pe bază de voluntariat şi care sunt alcătuite din reprezentanţi ai patronatelor,
sindicatelor, asociaţiilor profesionale, institutelor de cercetare şi ai altor organizaţii la nivel de ramură.
Un rol important pe care îl joacă aceste organisme constă în anticiparea evoluţiei
profesiilor/meseriilor din sector şi în evaluarea necesarului de competenţe pe termen mediu şi lung.
Această anticipare se face, în primul rând, pe baza planurilor de dezvoltare naţionale şi sectoriale, dar şi
a megatendinţelor care se manifestă pe plan internaţional.
53
Activitatea 4
Vizitaţi paginile web ale unor instituţii reprezentative pe piaţa muncii, la nivel internaţional,
european şi naţional, pentru a afla cât mai multe informaţii privind atribuţiile, structura şi legăturile
acestora cu alte instituţii.
www.ilo.org www.mmss.ro
www.europa.eu.int www.anofm.ro
www.cedefop.gr www.meta.fgov.be
www.trainingvillage.gr www.minszw.nl
www.fas.ie
TEST
Consiliile consultative/ de ramura sunt:
a. organisme neguvernamentale care acorda servicii de medierea muncii

b. structuri consultative de dialog social
c. institutii publice de reglementare pe piata muncii
solutie : b.
Anexe
Legislatia la nivelul UE
Statele membre şi, într-o anumită măsură, şi statele candidate îşi orientează activitatea în
domeniu muncii nu numai după legislaţia naţională, ci şi după legislaţia UE.
Tratatele încheiate între statele membre reprezintă baza întregii legislaţii a UE. Plecând de la
prevederile acestor tratate, instituţiile europene adoptă o serie de acte, cum sunt: reglementări,
directive, decizii, avize, recomandări, rezoluţii ş.a. O parte dintre aceste acte au caracter obligatoriu,
altele au valoare de recomandare.
EXEMPLU
Câteva exemple de acte comunitare:
• Directiva Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2002 prin care se
stabileşte cadrul general referitor la informarea şi consultarea lucrătorilor din Comunitatea
Europeană;
• Decizia Comisiei din 9 iulie 2001 privind crearea unui comitet în domeniul pensiilor
complementare;
• Rezoluţia Consiliului din 19 decembrie 2002 privind promovarea şi întărirea cooperării
europene în materie de învăţământ şi formare profesională;
• Rezoluţia Consiliului din 15 iulie 1996 privind transparenţa certificatelor de formare
profesională.
Ansamblul documentelor care reglementează funcţionarea UE alcătuiesc acquis-ul comunitar.

Pe lângă dreptul comunitar propriu zis, acquis-ul comunitar mai cuprinde, aşadar, toate actele adoptate
de UE, precum şi obiectivele fixate prin tratate.
Pentru statele membre, dreptul comunitar are asigurată supremaţia (primatul) faţă de dreptul
intern. Pentru statele candidate la aderare, după acceptarea cererii de aderare şi începerea negocierilor,
începe un proces firesc de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar.
54
Activitate
Accesul la legislaţia UE se poate face prin site-ul:
www.europa.eu.int/eur-lex.
Documentaţi-vă asupra procesului legislativ din UE, asupra principalilor actori implicaţi şi
asupra competenţelor acestora.
Legislatia OIM
Problematica muncii este reglementată şi la nivel internaţional, prin intermediul Organizaţiei
Internaţionale a Muncii (OIM). Ca şi în cazul UE, OIM adoptă acte legislative, unele cu caracter
obligatoriu, altele cu caracter de recomandare pentru ţările afiliate.
EXEMPLU
În data de 4 iunie 1975, Conferinţa generală a OIM a adoptat:

• Convenţia nr. 142 privind rolul orientării şi formării profesionale în punerea în valoare
a resurselor umane, a cărei aplicare este obligatorie pentru membrii OIM, dar şi
• Recomandarea nr. 150 privind rolul orientării şi formării profesionale în punerea în
valoare a resurselor umane, care dezvoltă ideile din Convenţie, făcând o serie de recomandări privind
modul de aplicare a acesteia.
OIM - UE
Susţinerea de către UE a politicii dezvoltate de OIM în domeniul muncii se manifestă prin
recomandarea adresată statelor membre ale UE de ratificare a convenţiilor OIM.
EXEMPLU
Recomandarea Comisiei din 27 mai 1998 privind ratificarea Convenţiei nr. 177
din 20 iunie 1996 a OIM asupra muncii la domiciliu cuprinde: ”...Comisia recomandă ca
statele membre, care nu au făcut-o încă, să ratifice Convenţia OIM privind munca la
domiciliu...Statele membre vor informa Comisia în termen de...asupra măsurilor luate
pentru aplicarea acestei recomandări.”
ACTE NORMATIVE
Legea nr 130/1996 privind contractul colectiv de munca, modificata de Codul muncii in 2003,
completata de OGU nr. 9/2004
Legea nr 109/1997 privind organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social,
modificata prin legea nr.492/ 2001, si legea nr.58/ 2003
Legea nr. 168/ 1999 privind conflictele colective de munca
Legea nr. 132/1999 republicata, privind înfiintarea, organizarea si functionarea Consiliului
National de Formare Profesionala a Adultilor
Legea Patronatelor nr.356/2001
Legea nr 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de
munca
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati
Legea sindicatelor nr. 54/24.01.2003
Codul Muncii 24.01.2003, modificat cu Legea nr.541/18.12.2003
Contractul colectiv de munca unic la nivel national reactualizat anual
55
Lista actelor normative ramane deschisa si va fi actualizata- pe masura aparitiei unor noi acte
normative- de catre profesori
BIBLIOGRAFIE
 Băban, Adriana, Consiliere educaţională, ed. Imprimeria Ardealului, Cluj-Napoca, 2001;

 Jigău, M, Tehnologiile informatice şi de comunicare în consilierea carierei, Institutul de
Ştiinţele Educaţiei , Laboratorul de Orientare Şcolară şi Profesională, Bucureşti 2002;
 Jigău, M. , Consilierea carierei, ed. Sigma, Bucureşti, 2001;
 ¤¤¤ Ghid pentru cariera elevilor, publicaţie finanţată de uniunea Europeană
 Manual de psihologie socială, Adrian Neculau, Ed.Polirom, Iaşi 2003
 . Inteligenţa emoţională, Daniel Goleman, Ed.Curtea veche, Bucureşti 2001
 . Eficienţa în 7 trepte sau un abecedar al înţelepciunii, Stephen R. Covey, Ed. ALLFA,
Bucureşti, 2002
 . Prevenirea şi dezadaptarea şcolară, Eniko Albert-Lorincy, Maria I.Carcea, Ed. Cermi, Iaşi,
1998
 Probleme de psihologie socială, Mariana Caluschi, Ed.Cantes, Iaşi 2001
 Mangementul timpului sau cum ne stabilim priorităţile, Stephen R. Covey, A. Roger &
Rebecca R.Merrill, Ed.ALLFA, Bucureşti, 2000
56

Suport de Curs Man Carierei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs Man Carierei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OPŢIONAL ARIA CURRICULARĂ

Curriculum la decizia şcolii

III. Lumea profesiilor

IV. Planificarea carierei

Invitaţie la reflecţie: V-aţi gândit vreodată că singurele persoane din această

Poate ca parabola următoare vă va ajuta să înţelegeţi această realitate. Sus, pe un

În mâinile voastre se află seminţele eşecului – sau seminţele măreţiei:

Ce este imaginea de sine?

Imaginea de sine este:

• Cum vă priviţi pe voi înşivă;

Ce presupune crearea unei imagini de sine?

Cum va afectează imaginea de sine ?

• Vă etichetaţi într-un fel sau altul;

• Vorbiţi cu voi înşivă, modalitate prin care va întăriţi continuu imaginea de

Ce impact are imaginea despre corpul vostru asupra imaginii de sine?

Care este imaginea voastră despre corpul vostru?

În cartea sa intitulată “Psiho-Cibernetica,” dr. în medicina Maxwell Maltz

Pentru a descoperi cum staţi cu stima de sine, încercaţi următorul chestionar

1 2 3 4 5 (1) Caut aprobare şi recunoaştere din partea altora, şi mă tem de

Spaţial În imagini Design, desen, vizualizare, Arta, Lego, video, filme,

Muzical Via ritmuri şi Să cânte, să fluiere, să

Ştiţi că, pentru a avea cu adevărat succes în societatea de astăzi – una

TEMA II. APTITUDINI SI INTERESE

G: Aptitudinea generală de învăţare. Puteţi să:

1.Înţelegeţi instrucţiunile unui joc?

V. Aptitudinea verbală. Puteţi să:

N. Aptitudinea numerică. Puteţi să:

1.Introduceţi cu uşurinţă aţa în ac?

1. Să repari ceasuri şi bijuterii. 30. Să predai cursuri de muzică în şcoli.

Confruntarea cu sitatii problematice si tentativele de rezolvare a acestora, ocupa o mare parte

Turnul din Hanoi

Spatiul si mediul problemei

Metode de cercetare a procesului rezolutiv

. Protocolul gandirii cu voce tare

„Cel de lângă noi”

POVESTEA DRUMULUI - poveste africană

Precizări pentru profesor

1.Ce presupune pregătirea pentru viaţa de familie?

Temă pentru acasă

. Viaţa pe cont propriu

„În calitatea noastră de fiinţe umane suntem responsabili de vieţile noastre.”

1. Ce credeţi că a generat starea de fericire a celor doi prieteni?

Evaluare „Viaţa pe cont propriu”

1. CLASIFICAREA OCUPATIILOR ÎN ROMÂNIA

2. STRUCTURA ARBORESCENTA A CLASIFICARII OCUPATIILOR DIN ROMÂNIA

3. INDEX ALFABETIC AL OCUPATIILOR

În practica economică se utilizează SISTEME STANDARDIZATE DE CLASIFICĂRI, care

Ansamblul acestora reprezintă SISTEMUL UNITAR DE CLASIFICĂRI SI

Alinierea la standardele internationale a COR s-a realizat cu luarea în considerare a specificului

La elaborarea clasificării s-au avut în vedere următoarele principii si criterii:

– Principiul grupării unitătilor de clasificat după criterii economice si sociale obiective.

– Principiul omogenitătii maxime în constituirea categoriilor de clasificat (grupe, subgrupe

- gradul de instruire (nivelul scolii absolvite);

- nivelul competentelor determinat de amploarea si complexitatea activitătilor care definesc

- gradul de specializare în cadrul aceleiasi activităti;

- felul materiilor prime si utilajelor folosite, proceselor tehno-logice utilizate.

– Principiul multilateralitătii folosirii pe diverse structuri organi-zatorice si activităti (strategii

În baza acestor principii, CLASIFICAREA OCUPATIILOR este operatia de sistematizare a

FUNCTIA este activitatea desfăsurată de o persoană într-o ierarhie functională de conducere

Pentru definirea corectă a notiunii de ocupatie si evitarea confuziei, este necesar să se

Clasificarea ocupatiilor este concepută pe patru niveluri de clasificare, astfel:

- nivelul I - Grupe majore;

- nivelul II - Subgrupe majore;

- nivelul III - Grupe minore;