Sunteți pe pagina 1din 9

CULTIVAREA CIUPERCILOR DIN GENUL Pleurotus (bureti, “pastrav de fag”)

- REZUMAT -

2.4 Spatiul de cultura 


Buretii se pot cultiva in :
- sistem gospodaresc, folosind spatii mici existente si nefolosite;
- sistem intensiv – industrial, in spatii special construite si amenajate in acest scop. 

Pentru relizarea unei culturi de bureti in sistem gospodaresc se pot amenaja si folosi urmatoarele spatii: rasadnite, solarii, sere, soproane, magazii,
depozite de legume si fructe, hale, constructii vechi, grajduri, puiernite, pivnite etc.

2.4.a. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca spatiul de cultura 


- sa se afle in apropierea unei surse de apa potabila sau sa existe instalatie de apa in functiune, chiar in interiorul spatiului respectiv (debitul de apa
sa fie de 60-80 litri / mp / ciclu de cultura);
- sa fie luminat natural (prin ferestre ) sau artificial, prin amplasarea de tuburi fluorescente sau de becuri obisnuite;
- sa se poata mentine o temperatura cat mai constanta - iarna de 14-20o C, iar vara sa nu depaseasca 30o C;
- sa poata fi aerisit, fie prin ventilatie libera (prin deschiderea usilor si ferestrelor ) in spatiile mici, fie prin ventilatie dirijata (cu ventilatoare ),
pentru spatii care depasesc suprafata de 10 m2 de cultura.

2.4.b.Curatirea si dezinfectarea spatiului de cultura


Repararea, curatirea si dezinfectarea chimica a spatiului de cultura se executa in mod asemanator cu cea descrisa la ciupercile de balegar
sau de strat. Desi buretii, in perioada lor de incubare si de crestere, sunt atacati de mai putine boli si daunatori decat celelalte ciuperci,
este necesar ca spatiul sa fie dezinfectat dupa fiecare ciclu de cultura, mentinandu-se o igiena riguroasa.
Amatorii de ciuperci care nu detin spatii de cultura isi pot construi o mica ciupercarie. In acest caz, se va tine seama de cerintele speciilor Pleurotus
sp (distanta intre straturile de cultura mai mare decat la Agaricus - Champignion, pentru a se putea asigura iluminatul obligatoriu ). Aceasta
distanta poate sa ajunga la 1,00 - 1,20 m.

2.5. Substratul de cultura - materiale

Substratul de cultura pentru bureti poate fi alcatuit din materiale cu un bogat continut celulozic sau din butuci de diferite esente
lemnoase, din specii de foioase.

2.5.a. Substratul din materiale celulozice 


Acest substrat contine:
- materii prime 
- materii auxiliare 
- amendamente.

2.5.a.1 Materiile prime 


Sunt reprezentate de deseuri celulozice provenite din agricultura, silvicultura, industria prelucrarii lemnului, industria textila si a prelucrarii
plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de cultura, se pot folosi: paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb;
talas, rumegus, scoarta si frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vreji de soia, fasole, mazare si rapita; paie de lucerna uscata;puzderie
de in si canepa; iarba de marar. 

Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la loc uscat, ferite de precipitatii, iar cele mucegaite sau innegrite nu se folosesc. Ele
trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai vechi de un an. 
Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau totala a culturii de bureti .
Materiile prime intra in componenta substratului maruntite sau zdrobite, pentru a putea retine apa si a crea spatii de aerisire pentru miceliul
introdus la insamantare. Acestea pot fi folosite combinat, cate 2-3 intr-o reteta si reprezinta 75-80% din total sau singure.

2.5.a.2. Materii auxiliare 


Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la axtragerea uleiului vegetal, de la fabricile de chibrituri, hartie si bumbac. Semintele de orz, ovaz,
porumb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul imbunatatirii substratului in proteine. Recomandam ca toate semintele
sa se transforme in uruiala, altfel existand posibilitatea sa incolteasca in substratul de cultura. 
Materiile auxiliare reprezinta 5-30% dintr-o reteta de substrat celulozic si nu sunt obligatorii.

2.5.a.3. Amendamentele sunt reprezentate prin: 


- carbonat de calciu (CaCO3 sau calciu furajer / creta furajera) - se cumpara de la farmaciile veretrinare (varianta fara vitamine sau alte
adaosuri). Costa aprox. 1- 1,5 RON / kg. 
- var stins (sub forma de pasta, ca o smantana) 
- sulfat de calciu (CaSO4 sau pisos - varianta "pisos de modelaj de interior") - se cumpara de la magazín de materiale de constructii.

Indiferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie de 5-6%, astfel ca reactia (pH-ul) substratului insamantat sa
fie cuprinsa intre 5,0-7,0 (acid neutru ). Pentru 100 kg material dezinfectat si stors se folosesc 5-6 kg creta furajera sau ipsos sau o cantitate de
2 litri de var stins de consistenta smantanii. 

2.5.a.4. Retete de substrat de cultura (cu titlul de “exemplu”; alte combinatii de materiale celulozice si auxiliare sunt posibile – in functie
de disponibilitate)
- paie de grâu 95%
   - amendamente (ipsos, cretă furajera sau var) 5%

   - paie de grâu (orz) 90%


   - tărâţe de grâu sau făină de porumb 5%

   - amendament (ipsos - sulfat de calciu) - 5%


   - rumeguş şi talaj de fag (stejar, plop, carpen, nuc etc.) 90%

   - ciocălăi de porumb 5%


   - amendament 5%

   - ciocălăi 50 %,
   - rumeguş 45 % ,
   - amendamente 5 %

1/8
   - vrejuri de soia 65%
   - ciocălăi de porumb 30%
   - amendament 5%

   - ciocălăi 12%


   - coceni porumb 40%
   - vreji de soia 35%
   - orz 8%
   - amendament 5%

   - ciocălăi 75%


   - paie 12%
   - germeni de malt (colţi de orz) 8%
   - amendament 5%

2.5.b. Pregatirea substratului de baza din materiale celulozice 


Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si prevazuta cu pereti mobili pentru inchidere sau deschidere, in functie de anotimp, sau intr-o
incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie amplasat in imediata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Pardoseala
spatiului trebuie sa fie betonata.

In vederea insamantarii, materialele trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape : 
1. maruntire, zdrobire sau macinare ; 
2. omogenizare (amestecare);
3. imbibare sau umectare;
4. dezinfectare termica;
5. scurgere sau stoarcere;
6. racire;
7. cantarire; 
8. aprecierea calitatii; 
9. administrarea amendamentelor;
10. insamantarea; 
11. repartizarea in recipienti ;
12. transportul si asezarea in ciupercarie sau in camera de incubare.

2.5.b.1 Maruntirea, zdrobirea sau macinarea


Recomandam ca aceste operatii sa se execute la formarea amestecului, separat pentru fiecare material, si nu inainte de depozitare, pentru
ca se pot amesteca intre ele de diferite cauze si este greu apoi sa fie separate si cantarite. Paiele de grau, orz, orez sau lucerna se toaca la
dimensiunea de 2-3 cm sau se zdrobesc cu furca. Pentru cantitati mari se desfac balotii si se trece peste ei cu rotile unui tractor sau a altui
utilaj greu. Ciocalaii si cocenii de porumb se maruntesc la dimensiunea de 0,5 –2 cm cu ajutorul unei mori sau cantitati mici, se zdrobesc si se
maruntesc in gospodarie cu ciocanul sau cu alta unealta. Coaja sau scoarta de copac se maruntesc la dimensiunea de 0,5-2 cm.
Vrejurile de soia, fasole, mazare, rapita etc. se zdrobesc prin batere cu furca. 
Puzderia de in si canepa se foloseste ca atare, dar inainte de a fi umectata sau imbibata se scarmana cu mana si se scurteaza astfel suvitele. 
Deseurile din plante medicinale si aromatice nu necesita nici o pregatire inainte de imbibare.

2.5.b.2. Omogenizare (amestecare)


In vederea executarii acestei faze tehnologice se alege mai intai reteta dorita, in functie de materialele procurate, dupa care se trece la cantarirea
lor in stare uscata. Se amesteca intre ele - cu mana pentru cantitati reduse, sau cu furca, lopata ori cu greifer, pentru cantitati mari. Trebuie avut in
vedere ca pentru a obtine o cantitate 100 kg substrat celulozic pentru insamantat avem nevoie de aproximativ 30 –50 kg material initial uscat. 

Exemplu: pentru a obtine 100 kg material de insamantat, vom cantari urmatoarele materii prime si auxiliare: 
- 20-25 kg puzderie 
- 8-10 kg deseuri de bumbac 
- 10-12 kg coji de floarea-soarelui 
- 4-5 kg malai 

2.5.b.3 Imbibarea sau amestecarea 


Se executa in bazine, cazi, butoaie sau in alte vase existente in gospodarie, insa numai pentru cantitati mici de materiale. Pentru cultura
intensiva (cantitati mari de materiale si in flux continuu ) operatia se executa pe o suprafata betonata, prin udarea cu furtunul si
recircularea apei. Suprafata trebuie sa prezinte, ca si in cazul pregatirii compostului pentru ciuperca de balegar, o inclinatie de 2-3 grade,
cu doua bazine colectoare a apei, amplasate la capete. Din aceste bazine, cu ajutorul unei pompe, apa recircula (se foloseste din nou
pentru udat). Daca apa de udare nu se refoloseste (materialul se spala ) se ajunge la scaderea productiei de bureti cu 3-5 kg la 100 kg
recoltare. 
Un bazin din beton, cu suprafata de 10 mp, cu inclinare de 10o iar inaltimea marginilor – a peretilor –de circa 50 – 60 cm. 

Imbibarea dureaza 24 de ore, asezandu-se deasupra bazinului, a vasului, un gratar pe care se pun greutati, pentru mentinera materialului
in apa. Cand se face umectarea cu furtunul, materialele se uda in straturi succesive, la asezare (in grosime de circa 20 cm), tasandu-se.
Se amesteca si se taseaza de cateva ori, udand cat mai des in decursul celor 24 ore, pentru ca umectarea sa fie uniforma si suficienta. Nu
se prelungeste imbibarea sau umectarea deoarece, mai ales in sezonul calduros, poate duce la intrarea in fermentatie a materialului
(proces care degaja miros specific). Este de preferat ca iarna sa se foloseasca apa calda iar vara apa rece.

2.5.b.4. Dezinfectarea termica 


Se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare; este o etapa obligatorie si se face cu apa fiarta sau cu abur fierbinte. 
Recomandam unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub presiune sau cu apa fierbinte. 

- Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru cantitati mici de substrat, se recomanda dezinfectarea termica cu apa fierbinte la 80 o C,
timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara. Dezinfectarea se face cu multa atentie, masurand in permanenta
temperatura apei cu termometrul, tinand seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de partea de deasupra flacarii. Se
amesteca continuu. Apa nu trebuie sa firba !! (este total neindicat sa atinga 100o C). In momentul atingerii temperaturii de 90 o C se
opreste focul si se reaprinde cand temperatura a scazut sub 75o C. 

- Cu abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur presiune, avand temperatura de 80o C, prin mentinerea

2/8
materialului timp de 3-4 ore la aceasta temperatura sau avand temperatura de 55-60o C si mentinand materialul 20-24 ore. Aburul se
injecteaza intr-o camera special amenajata si nu direct in materialul celulozic. 

Materialul in interiorul camerei se asaza in vrac (gramada), cu grosimea de 40-50 cm, sau se repartizeaza in lazi din lemn, suprapuse, cu
intervale intre ele de circa 20 cm, pentru patrunderea aburului. O astfel de camera este prevazuta cu pereti grosi din beton, izolati, pentru a
rezista la temperatura ridicata si umiditate. Usa se inchide ermetic. 
La executarea acestei faze tehnologice, trebuie avut in vedere sa nu se depaseasca temperatura mentionata, pentru ca atunci materialul
se sterilizeaza si se distrug microorganismele utile uncubarii si cresterii miceliului. Totodata, un material steril este rapid infectat de agentii
patogeni daunatori culturii ciupercilor.
Inainte de asezarea materialului la dezinfectarea cu aburi se poate adauga substanta proteica umezita in prealabil: sroturi, tarate, etc.

- Cu apa fierbinte. Cea de-a treia metoda de dezinfectare termica imbina intr-o singura operatie faza de umectare cu cea de dezinfectare.
Aceasta se practica, deasemenea, in sistem gospodaresc, pentru cantitati reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din tabla sau lemn
se introduce materialul maruntit, omogenizat si cantarit, iar peste el se toarna apa fierbinte la 60 o C (trei parti de apa la o parte de
material), tinand cont ca ¼ din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbibarea materialelor. Vasul se acopera, iar peretii exteriori se
protejeaza cu paturi, carpe, pentru a nu pierde caldura. Din cand in cand se mai completeaza cu apa fierbinte, astfel incat temperatura de
60 o C sa fie mentinuta timp de 24 ore. 

2.5.b.5. Dezinfectarea chimica – poate completa pe cea termica, desi este preferabil evitarea ei, intrucat produsele de dezinfectie pot
fi remanente in substrat si pot ajunge in ciuperca de consum. Se poate realiza cu unul din urmatoarele:
- Benlate 0,1%
   - Bavistin 0,1%
   - Topsin M70 0,1%
   - Dithane 0,2%
   - Morestan 0,05%

   Aceste fungicide, administrate odată cu umectarea substratului, asigură protecţia culturii de Pleurotus pe toată perioada de incubare şi
producţie (F. Trandaf). Daca se utilizeaaza fungicide, se va respecta cu strictete concentratia recomandata; altfel, substranta devine toxica
prin consumarea ciupercilor.

2.5.b.5. Scurgerea sau stoarcerea 


Materialul dezinfectat in apa fiarta se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se poate tasa cu scanduri pe care se amplaseaza
diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un tasator confectionat special.
Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in si canepa trebuie stoarsa foarte bine
– uneori se recurge la stoarcerea in mana a suvitelor – ca la storsul rufelor.

2.5.b.6. Racirea materialului 


O cantitate mica de material se raceste mai usor prin intoarcere.
Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate cu abur, se scot din camera respectiva si se intind pe o suprafata curata si
dezinfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat de cupru (CuSO 4) -piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba
grosimea de 25-30 cm. Se lopateaza pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26 o C. Vara operatia de racire trebuie facuta
rapid, mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu intre in fermentatie. Daca acest proces se intampla (constatat prin miros neplacut,
acru), materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare (de exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp. -
Champinion). Pentru racirea acestui material, iarna este suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 ore, in functie de
cantitatea de material. 

2.5.b.7. Cantarirea materialului 


In vederea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se va cantari dupa ce s-a racit. Aceasta operatie se
executa chiar daca s-a facut si la materialul initial uscat, deoarece componentele care au intrat in alcatuirea retetei absorb apa in proportii
diferite. De regula aceste materiale, in procesul de pregatire, isi maresc greutatea de 2-3 ori.

Materialele bogate in proteine: sroturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot adauga in reteta de substrat celulozic, nici la
imbibare – umectare, nici la fiert, deoarece odata cu scurgerea si stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale se
oparesc separat cu putina apa, dupa acelasi regim de dezinfectare termica si se adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.

2.5.b.8 Aprecierea calitatii substatului


Pentru unitatile care executa o suprafata mai mare de cultura a buretilor Pleurotus sp.recomandam sa se efectueze urmatoarele analize
fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie:
- ph-ul – 5-7;
- continutul in apa –65-75% (optim 70-72% );
- azot total –0,7-1,3%mg/100 g s.u.);
-f ara daunatori (carieni, larve, nematozi).

Pentru micii cultivatori, in sistem gospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel:
- sa nu prezinte miros greu, respingator, acru;
- strans in mana sa apara picaturi;
- strans intre degete, un pai sau alt fragment, sa se vada ca musteste apa;
- culoarea sa fie cat mai apropiata de cea avuta initial.

2.5.b.9. Administrarea amendamentului si insamantarea 


Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi sau bazine de diferite capacitati. Cazile pot
fi confectionate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune amestecari nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului
unei cantitati mai mari de 100 kg material celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de miceliu de 3-4%. Pentru
incepatori este recomandat un procent mai mare de miceliu (4-4,5 %), pentru a pre-intampina eventualele probleme legate de
contaminarea cu mucegaiuri sau bacterii oportuniste.

Procentul de miceliu se socoteste la cantitatea total de substrat ce va fi insamantat (inclusiv amendamente si materiale auxiliare). De
exemplu, daca toate materialele ce se vor amesteca au greutatea de 100 de kg, se va insamanta aceasta cantitate cu cca 3 kg de miceliu
(la incepatori cu 4 - 4,5 kg).

Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra creta sau var (pasta) si se amesteca bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza
apoi miceliul, de asemenea cantarit, si din nou se amesteca.
Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau direct jos, pe pardoseala, pe o folie de polietilena.
3/8
Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de grau sau orz) se desfac usor cu mana. Mainile se spala bine inainte
de aceasta operatie sau se poarta manusi curate de latex sau vinil (uz menajer). Nu se freaca miceliul prea tare in mana, pentru ca se
distrug hifele. Fiecare bob este ca un “focar” de la care pleaca ciuperca in dezvoltarea sa in substrat; este indicat sa separam intre ele
boabele pentru a avea cat mai multe puncte de inoculare.

2.5.b.10. Repartizarea in recipienti sau direct in strat plan 


Daca stelajul, lada sau cosul utilizate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de politilena. Grosimea amestecului celulozic
sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o cantitate de 8-12 kg (pana la 15 kg in anotimpurile reci) substrat, in functie de
capacitatea recipientului. Daca se folosesc saci, acestia se asaza lasand distante de 10-15 cm intre ei; nu se suprapun, pentru a
preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu depaseasca 29-30 o C in substrat); in timpul colonizarii substratului, miceliul
degaja caldura, care trebuie sa se disipe (trebuie sa existe spatiu suficient sa se piarda caldura). Atentie la zilele calduroase de vara –
poate fi necesar racirea camerei. In caz de supraincingere, materialul se va inmuia si va intra in fermentatie, generand un miros greu.

Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra se presara putin miceliu (5-10% din
cantitatea cantarita initial), asa-numitul “miceliu de control”, deoarece eventualele infectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand
pe miceliu. Dupa presararea”controlului”, sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se pune folie din polietilena curata,
pentru a se preintampina evaporarea apei.

Dupa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (acolo unde exista), si vor fi asezati pe stelaje sau direct
pe pardoseala.
Daca pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fie din material incolor, transparent, pentru a se putea
observa cu usurinta eventualele infectii. Sacii se perforeaza in prealabil (cu o preducea) sau varful unui cutit. Orificiile sunt repartizate la o
distanta de 12-15 cm, intercalat (in triunghi), avand un diametru de 1-2 cm. Ideale sunt orificiile facute cu o tepusa in forma de cruce (+);
pe masura ce buchetul se dezvolta, prin forta sa, el va rupe singur folia pe directia celor 4 brate ale orificiului, atat cat are nevoie.

Perforarea sacilor ajuta la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de mentabolism (rezultata din cresterea miceliului).
Transportul recipientilor insamantati in ciupercarie sau in camera de incubare se face concomitent cu insamantatul. In mod special,acestia
se feresc de insolatie. Pentru asezarea in strat plan, substratul insamantat se transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se
intinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de control si se acopera cu folie din polietilena.

Sacii de polietilena pot fi si suspendati de tavan, devenind coloane continue – pana pe pardoaseala – valorificand astfel spatiul. In acest
caz, diametrul coloanei nu trebuie sa depaseasca 30 de cm, pentru a permite degajarea caldurii rezultate din cresterea miceliului.

2.6.Tehnologia de cultura a buretilor pe puzderie de in si canepa


In vederea transformarii materialelor celulozice in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia clasica se consuma o cantitate apreciabila de energie
si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a acestor consumuri, s-au efectuat cercetari orientatate spre noi resurse, ieftine si fara
consumuri insemnate in procesul de pregatire. Astfel, se poate obtine un substrat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de reziduuri si
anume puzderia. Aceasta reprezinta un reziduu inutilizabil pentru filaturi, de care trebuie sa se debaraseze prin evacuare si incinerare.
Prin operatia de filare a fibrelor, puzderia care rezulta reprezinta 0-15%, fiind formata din lemn, maduva si fibre rezultate din tulpinile si
inflorescentele plantelor.

Ciupercile Pleurotus poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze hidratii de carbon din substrat.
Continutul de celuloza din agricultura, este mai ridicat, ca si cel de substante proteice.
In procesul tehnologic de pregatire a substratului se elimina tocarea sau maruntirea si dezinfectarea termica. Puzderia se imbiba cu apa,
se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza) si, dupa cantarire, se omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia
clasica. Dupa insamantare, materialul in greutate de 20 kg se introduce in saci din polietilena transparenti si perforati. Din 650 kg de
puzderie se obtin cca 2000 kg substrat. Productia obtinuta este de cca de 15% in conditii de solar, rezultand un beneficiu de peste 5 ori
mai mare fata de tehnologia clasica, pe langa economia de materiale si energie (Ioana Tudor, N. Mateescu, 1987). 
Puzderia de in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de catre cultivatorii care locuiesc in apropierea topitoriilor
sau a filaturilor de in si canepa. 

2.8. Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase  


Metoda este folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu miceliu a trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci
detasati, inainte de a fi folositi drept combustibil. 

2.8.a. Alegerea materialului lemnos 


Se intrebuinteaza pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, mesteacan, salcie etc. si din esenta tare:
stejar, salcam, fag, cires, carpen, frasin, castan etc. Se pot folosi si butci proveniti din pomi fructiferi (unde se iveste cazul) cum ar fi: mar,
par, prun, visin, nuc etc.

Miceliul impanzeste (creste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare, astfel ca fructificarea apare din primul an
pe esentele moi si in cel de-al doilea an pe esentele tari. Productia obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si invers si dureaza 3-4
ani, fata de 1-2 ani pe cele cu lemn moale. 

Insamantarea butucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face primavara, in martie-aprilie, cand incepe sa
circule seva (pentru cei pe radacina). Butucii detasati se taie din padure in perioada februarie-martie si se protejeaza impotriva uscaciunii,
pana la insamantare. Lemnul se fasoneaza de ramurile laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza la o lungime de 40-50 cm si
diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manit. Se elimina partile putrede. Daca butucii nu s-au pastrat corespunzator si sunt
uscati, inainte de insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se pot lasa la scurs. 

2.8.b.Inocularea butucilor 
Se practica trei metode de inoculare: 
- prin rondea 
- in pana 
- in orificii

Metoda prin rondea detasata. La unul din capetele butucului se detaseaza cu un fierastrau o rondea cu grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea
butucului se calculeaza cantitatea de miceliu de 4% din greutatea lui, din care doua parti se pun pe capatul butucului, peste care se
fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie. Exemplu: pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de: 50 cm lungime, 15 cm diametru si greutatea 10 kg
se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g se pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub butuc la incubat. 

Metoda prin orificii. Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu, avand distanta intre ele de circa 10 cm,
4/8
iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm si adancimea de 2-3.
Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana se umplu orificiile. La suprafata, miceliul se protejeaza cu vata curata. De
mentionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate introduce in orificii tot miceliul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la
uncubat sub butuc, in sant. Metoda in orificii se aplica mult mai bine cu miceliu pe butoni de lemn (nu pe suport granulat: grau, orz). Se
procura miceliu pe butoni de lemn, se pregatesc orificii cu bormasina – de acelasi diametru ca butonii si de lungime putin mai mare. Dupa
scoaterea rumegusului, se introduc butonii, batandu-se usor cu un ciocan; orificiul trebuie sa permita intrarea prin bataie usoara (nu trebuie
sa ramana spatiu la exteriorul butonului dar nici nu trebuie sa intre foarte fortat, intrucat se distrug hifele de la exterior). Dupa infigerea
butonilor, se ceruiesc orificiile la suprafata cu ceara sau parafina lichida pentru a nu se deshidrata punctul dde inoculare.

Metoda prin pana. De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana (ca o felie de pepene, culcata), cu adancimea de 3-4 cm, in care se
introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de lemn, tot cu ajutorul unui cui. 

2.8.c. Asezarea butucilor la incubat 


Incubarea butucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant. 
Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un sant cu adancimea de 60 cm (mai adanc cu 10 cm fata de lungimea
butucilor), latimea de aproximativ 1 m, iar lungimea - in functie de numarul de butuci. 
Inainte de asezarea butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul santului, daca se prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui
un strat de nisip jilav, in grosime de 1-2 cm, sau rumegus de lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul retinut (o parte din cel calculat),
apoi se asaza butucii vertical, unul langa altul. Se are in vedere la asezare sa nu fie spatii mari intre ei. Dupa umplere, santul se acopera, mai
intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe marginile lui, fara spatii intre ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din crengi mai
groase, o coama in doau pante, peste care se pune un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena
perforata, iar la sfarsit un strat de pamant gros de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Acest gazon va fi mentinut umed, pentru ca butucii
sa nu se usuce. In jurul santului, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru scurgerea apei din precipitatii. 

Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizandu-se cu grija un capat al santului; se ia temperatura si se acopera
imediat. Santul se deschide definitiv dupa 6 luni, in septembrie- octombrie, cand butucii se scot si se asaza intr-o camera de cultura,
asigurand conditii de microclimat specifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca se constata ca sunt putin
cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se mentine tot timpul umeda, iar capatul de jos al butucului se introduce in nisip umed. La
circa 30 de zile de la scoaterea de la incubat se poate recolta primul val de bureti, iar in cazul folosirii unei tulpini precoce, chiar si la 15 zile
(Pleurotus ostreatus -T. 421). Pe lemnul de esenta tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia buretilor
facandu-se primavara si toamna. Randamentul total este de 20-30 kg bureti la 100 kg lemn inoculat. 

Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilor pe radacini, direct in padure. Buturugile nu trebuie sa fie putrede, li se improspateaza
taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie neteda si plana, se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie.
Impotriva insolatiei se acopera cu crengi si frunze. Alternativ, se pot face in partea superioara, pe taieturs (in jos) orificii cu burghiul
(bormasina), orificii in care se introduce miceliul - sub forma de butoni de lemn sau granulat. Gura orificiilor se captuseste cu ceara sau
parafina pentru a nu se deshidrata miceliul.

In general, la cultivarea pe butuci, se va avea in vederea ca lemnul sa se mentina umed un timp cat mai indelungat, astfel incat sa poata fi
consumat de ciuperca (nici o ciuperca nu poate "manca" lemn uscat).

Aceasta metoda este folosita in distrugerii buturugilor, obtinand astfel un dublu avantaj: primul – recolta de bureti, iar al doilea economie de
forta de munca pentru scoaterea lor. 

2.9. Conditii de microclimat dupa insamantarea ciupercilor Pleurotus spp 


2.9.a. Incubarea miceliului in substrat nutritiv incepe din a doua zi de la insamantare, prin aparitia unui puf alb (ca o vata) in jurul bobului
de grau sau orz, pe care este fixat miceliul. Acest proces se observa la cultura in saci prin folia din polietilena sau la miceliul de control,
pus deasupra recipientilor. 
Incubarea este perioada cuprinsa intre data insamantarii si aparitia primelor fructificatii. In acest rastimp substratul se bricheteaza (se
intareste), se compacteaza astfel incat se poate scoate din sac sau din lada si el isi pastreaza forma. 

Substratul impanzit (alb), avand forma sacului sau a lazii in care a fost asezat, se numeste bricheta.
Daca exista pericolul deshidratarii brichetelor (in sezonul cald) atunci nu se indeparteaza ambalajul si cresterea si recoltarea se
desfasoara ca atare, prin orificii sau numai pe deasupra.

Incubarea poate avea loc direct in ciupercarie, sau in sistem intensiv in 1-2 camere speciale pentru acest scop.
In perioada incubarii, temperatura in localul de cultura trebuie sa fie mentinuta la 20-22 o C pentru Pleurotus ostreatus si de 24-26o C pentru
celelalte trei specii de bureti (Pleurotus florida, Pleurotus sajor-caju si Pleurotus cornucapiae). In esenta, acesta este una dintre cele doua
mari deosebiri dintre aceste specii. Cea de a doua deosebire consta in aplicarea socului termic de frig, care va fi tratat separat.

Daca temperatura este mai redusa, incubarea intarzie si exista pericolul aparitiei diferitelor infectii. Incubarea dureaza 15-20 zile si este
finalizata cand intreg substratul nutritiv celulozic este compactizat si de culoare alba. In aceasta faza nu se uda, fiind una din greselile mari
care se mai practica de catre cultivatorii particulari neinitiati; prin aceasta miceliul se distruge in totalitate. 

Umiditatea relativa a aerului va fi de 75-80%, mentinuta prin umezirea pardoselii si a peretilor. Umiditatea din substrat este suficienta
pentru cresterea miceliului. 
Ventilatia este absolut obligatorie si trebuie sa asigure 6-7 schimburi de aer pe ora la Pleurotus ostreatus si 8-10 schimburi la celelalte
specii (fiind corelata si cu temperatura). Concentratia in bioxid de carbon (aer viciat) nu trebuie sa depaseasca 0,08% la Pleurotus
ostreatus si 0,03% la celelalte specii. 
Lumina nu este necesara in aceasta faza.

2.9.b. Maturarea miceliului sau inductia fructificarii 


Perioada cuprinsa intre sfarsitul incubarii si aparitia primelor fructificatii se numeste faza maturarii miceliului. Dureaza 5-10 zile, in functie
de specie. Nu se scot brichetele din lazi sau saci si nu se stranga folia de pe straturile plane insamantate, pana cand nu apar
butonii de fructificare. Graba nejustificata de a scoate bricheta face ca substratul sa se usuce – se deshidrateaza, apoi se distruge dupa
cateva stropiri. Ventilatia va functiona ca si la faza precedenta, altfel se inhiba cresterea prin concentratia mare de bioxid de carbon. 
Odata cu aparitia primelor fructificatii apare si factorul lumina, obligatoriu la toate cele patru specii de bureti. 

2.9.c.Socul termic 
Socul termic negativ este obligatoriu la specia Pleurotus ostreatus si se manifesta prin scaderea temperaturii cu 8-10 o C, timp de 7-8
5/8
zile, sau mentinerea in local a unei temperaturi de 4-5 o C, timp de 3-4 zile. Se executa dupa maturarea miceliului, la circa 3 saptamani
de la insamantat si are drept scop grabirea si diferentierea fructificatiilor. Se executa fara a fi indepartata folia de pe brichete. 

Prin obtinerea unor hibrizi intre Pleurotus ostreatus si Pleurotus florida s-a reusit eliminarea socului termic in cultura acestora.  Pleurotus florida,
Pleurotus cornucopiae si Pleurotus sajor-caju nu necesita soc termic negativ.

2.10.Asezarea brichetelor 
Lucrarea se executa dupa aparitia butonilor de fructificare si consta in scoaterea brichetelor din saci sau lazi si asezarea lor in diferite
moduri: zid de brichete, stalpi din brichete, lazi cu brichete.

2.10.a. Zidul din brichete este format din 3-4 randuri de brichete scoase din lazi suprapuse, rezemate de peretii localului de cultura si fixate
de acestia prin sarme si cutie. Zidul poate fi facut si din lazile continand brichete. Buretii vor apare la suprafata brichetelor. Zidurile pot fi si
duble, prezentand doua fete, prin asezarea lazilor sau a brichetelor, duoa cate doua, legate intre ele. Pentru o buna siguranta, se poate
lega cu sarma si bricheta din fiecare lada. In anii ’80, ciupercaria Mogosoaia practica biloanele, in cultura buretilor. 

2.10.b. Stalpii se construiesc din brichete formate in saci si constau din suprapunerea a 4-6 bucati asezate direct pe pardoseala localului
de cultura sau prin suprapunerea unui numar de 5-6 brichete care se infig intr-o tepusa metalica sau din lemn, fixata in pardoseala (cu
inaltimea de 1,8 - 2,2 m). 

Indiferent de modul de asezare, care are drept scop folosirea optima a spatiului de cultura si disponibilitatea ambalajului in vederea
refolosirii, trebuie avut grija sa se lase spatii sau alei pentru circulatie, ingrijirea culturii, recoltat si, mai ales, asigurarea iluminarii optime
la toate nivelele.

2.11. Recoltatul ciupercilor Pleurotus spp. 


Recoltarea poate incepe dupa 15-20 zile, in cazul tulpinilor precoce si a hibrizilor, sau mai tarziu, 25-30 zile, la Pleurotus ostreatus. Buretii
dintr-un val se recolteaza in 4-5 zile, apoi urmeaza o pauza de 8-10 zile, dupa care apare alt val. Buretii apar mai rar izolat si mai frecvent
in buchete. Se recolteaza intreg buchetul, prin usoara rasucire cu mana. Un buchet poate fi format din 2-3 pana la 15-20 si chiar mai multi
carpofori, in greutate de pana la 1 kg. Momentul optim de recoltare este atunci cand basidiofructul – palaria – este deschisa, aproape
plata. Daca se depaseste acest moment cu 1-2 zile, basodiofructul se rasuceste se inmoaie si se inchide la culoare, piciorul se alungeste,
pierzand astfel din valoarea alimentara si comerciala. 
Temperatura in perioada recoltarilor va fi de 12-16 o C pentru Pleurotus ostreatus si de 17-24 o C pentru celelalte specii de bureti. 

Umiditatea relativa se mentine la 75-85%. 


Ventilatia se mentine, de asemenea, la 6-7 schimburi de aer pe ora pentru Pleurotus ostreatus si 8-10 schimburi de aer pe ora la celelalte
specii, cu o viteza a aerului maxima admisa, de 0,3 m/sec. Daca concentratia in bioxid de carbon ajunge la peste 0,1%, ciupercile isi
modifica aspectul; palaria devine ca o palnie, nu se mai dezvolta, iar piciorul se ingroasa. Concentratia excesiva de bioxid de carbon poate
compromite cultura. Tubulatura ventilatiei este asemanatoare cu cea de la ciuperca de balegar. 

Lumina este un factor ecologic obligatoriu pentru tehnologia acestor ciuperci si poate fi naturala – la culturile sub umbrare, in sere, solarii,
balcoane si soproane inalte, sau artificiala – in celelalte spatii de cultura inchise. Poate fi insa si o combinatie intre cele doua surse, cea
artificiala venind ca o suplimentare a celei naturale. 
Iluminatul artificial se va asigura timp de 10-12 ore / zi, cu o intensitate de 100 de lucsi. Aceasta se va realiza cu tuburi fluorescente de 45
W amplasate la 2 - 3 m distanta, pe tavan si peretii laterali (la nivelul ciupercilor sa se vada bine pentru citit). 
In conditiile de lumina insuficienta, carpoforii prezinta un aspect anormal, cu palaria mica, de culoare alba, iar piciorul alungit si deformat. 

Recoltatul dureaza 70-80 zile la Pleurotus ostreatus si 60-70 zile la celelalte specii, parcurgandu-se 4 valuri de recoltare.

Produtia obtinuta pe intreaga perioada de recoltare va fi de 15-30 kg bureti la 100 kg substrat insamantat. Aceasta depinde de conditiile de
microclimat din ciupercarie, precum si de componenta si rigurozitatea dezinfectarii termice a substratului. Dupa fiecare recoltat se aduna
buretii slab dezvoltati si se razuiesc eventualele pete de mucegai. Pata de mucegai se indeparteaza cu mana, cu tot cu substrat, pe o
adincime de 5-10 cm, iar locul respectiv se tamponeaza cu solutie de Formalina 0,5%. Daca se observa o stagnare a aparitiei buretilor, se
schimba pozitia brichetelor, cele din lada, de exemplu, se rasucesc cu fata care a stat acoperita, la fundul lazii si invers. Pe suprafata care
a stat pe fundul lazii, expusa aerului, vor apare bureti.

2.11.a. Alergii produse de bureti 


Pentru a preveni fenomenele alergice la muncitorii care recolteaza bureti, se recomanda o ventilatie puternica a spatiului de cultura si o
stropire cu apa inainte de recoltare. Fenomenul alergic se manifesta prin tulburari apropiate celor gripale (stranut, febra, tuse, infundarea
nasului si lacrimarea ochilor). Se recomanda aplicarea unei masti pe fata, confectionata din doua straturi de tifon si unul de vata
medicinala intre ele. 

In vederea prevenirii fenomenelor de alergie, cercetatorii recomanda utilizarea in cultura a speciilor de Pleurotus fara spori, Leal-Lara
(1978).
Dupa epuizarea culturii, brichetele se pot usca si folosi drept combustibil sau la furajarea animalelor cornute. Nu se refolosesc pentru alta cultura. 

Cultura buretilor este, in general, mai putin atacata de boli si daunatori si, din acest motiv, o recomandam cultivatorilor amatori, incepatori.
Totodata, este o cultura curata care poate fi practicata cu succes si de un orasean, in balcoane, boxe, debarale, asigurandu-si astfel
consumul familial si nu numai. 

2.12. Anomalii la carpoforii de Pleurotus ostreatus si prevenirea lor 


Ciupercile Pleurotus (buretii) sunt foarte receptive la calitatea sustratului pe care se infiinteaza cultura. Principalii parametri fizico-chimici
care conditioneaza cantitatea si calitatea productiei de ciuperci sunt: umiditatea, valoarea pH-ului, continutul in azot si raportul carbon/azot.

Valoarea pH-ului prezinta limite extreme intre 5 si 7, umiditatea substratului fiind de 65-70%, azotul total intre 0,7-1,3% s.u. ,iar raportul
carbon/azot de 2/3. Daca continutul in azot si raportul carbon-azot sunt ridicate, peste limitele admise,exista posibilitatea declansarii unei
cresteri abundente a miceliului, fara sa se diferentieze carpoforii. Acest miceliu nediferentiat ia forma unor conopide cu dimensiuni intre 30-75
cm, iar grosimea de 20-35 cm. Suprafata lor este poroasa, de culoare alb-argintie, unele se unesc intre ele formand pe suprafata brichetelor
un fel de creusta groasa. Examinarea acestor anomalii cu ajutorul microscopului electronic nu a pus in evidenta prezenta unor virusuri, asa
cum s-a presupus initial,dar prin analiza substratului s-a constatat ca azotul total a fost de 4 pana la 7 ori mai mare decat normal. 

6/8
Adaugarea de cereale boabe, borhot de bere, melasa de la fabricile de bere, ingrasaminte chimice, poate favoriza cresterea continutului in
azot peste limite admise ceea ce constituie factorul favorizat al aparitiei anomaliilor in cultura de Pleurotus spp. 
Anomaliile rezultate nu sunt toxice, ele se pot consuma, dar le scade foarte mult valoarea comerciala. 

2.13. Cultura buretilor in solarii  


Solariile sunt usor de amenajat, prin acoperire cu folie din polietilena, de preferinta de culoare inchisa sau, in lipsa acesteia, cu rogojini.
Fata de cultura din primavara, ale carei rezultate pot fi influentate de insolatia puternica din lunile aprilie si mai, recomandam cultura din
perioada toamna-primavara. Cultura infiintata toamna, in luna septembrie, asigura incubarea miceliului fara consum energetic (caldura),
productia incepand in cursul lunii noiembrie. 

Pregatirea solarului pentru cultura consta in protejarea impotriva insolatiei a foliei din polietilena, cu cartoane plasate in interior, intre
sarmele de sustinere (se poate folosi si stuf, paie, fan etc.). Pentru aerisire se poate instala un ventilator pentru admisia aerului si dirijarea
lui prin tubulatura confectionata din folie (prin simpla rulare a acesteia) prevazuta cu fante laterale, sau prin doua deschideri la capetele
opuse ale solarului. Solarul trebuie sa fie prevazut cu instalatie de apa potabila sau curata,in interior sau in apropiere, iar la intrare cu un
spatiu tampon, tot din folie, cu rol de uniformizare a aerului. La infiintarea culturii se urmasresc aceleasi verigi tehnologice descrise la
cultura ciupercilor Pleurotus. Repartizarea substratului insamantat poate fi facuta in saci amplasati direct pe sol sau in lazi din care se pot
forma ziduri. Specia de ciuperci Pleurotus ostreatus prezinta rezistenta la ger, poate supravietui la valori negative ale temperaturii, dar
odata cu cresterea acesteia isi continua dezvoltarea – ex. in lunile ianuarie-februarie, cand in exterior sunt chiar –20 o C, iar in solar -7o C.

2.14. Situatiia nefavorabile intr-o ciupercarie cu Pleurotus spp.


Pentru reusita unei culturi intensive – si nu numai – aplicarea stricta a tehnologiei inseamna si inlaturarea unor situatii nefavorabile, greu
de sesizat in mod practic si mai ales, pentru un ciupercar incepator. Tratate pe lucrari, in lucrari, in flux tehnologic, acste sfaturi practice
sunt mai usor de urmarit, in vederea inlaturarii situatiilor nefavorabile. O singura lucrare neaplicata la momentul optim sau gresit executata
poate compromite partial sau total reusita culturii. 

Aprovizionarea cu materiale – de baza si auxiliare. Materialele celulozice de baza si auxiliare, care intra in componenta unei retete de
substrat celulozic pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp se recomanda sa indeplineasca anumite conditii:
- sa nu fie mai vechi de un an;
- sa nu fie degradate prin mucegaire;
- sa nu contina impuritati, corpuri straine sau reziduri petroliere.

Se recomanda ca aprovizionarea cu aceste materiale sa se faca cu putin timp inainte de a fi folosite, sau sa fie depozitate in conditii
optime, fara a se amesteca intre ele. 
Maruntirea (tocare, zdrobire, macinare)
Lucrarea de maruntire se va executa in momentul inceperii pregatirii substratului. Nu se recomanda depozitarea materialelor maruntite.

Dimensiunile de maruntire sunt in functie de materialul respectiv, astfel: 


materiile prime se recomanda sa nu fie prea maruntite (paie de grau, orz, orez –2-3 cm, coicalai si tulpini de porumb-1-2 cm, vreji de soia,
fasole, mazare, rapita, cartofi – 2-3 cm);
materiile auxiliare reprezentate prin concentrate de orz, ovaz, porumb, sroturi de soia, mazare etc. pot fi transformate in uruiala;
amendamentele: carbonatul de calciu sau ipsosul sa nu contina bulgari, sa se prezinte sub forma de praf.

Omogenizarea
Inainte de omogenizare se cantaresc materialele si se formeaza reteta dorita. Se va avea in vedere ca materiile prime sa reprezinte in
reteta 75-80% iar cele auxiliare 20-25%. 
- Amendamentul cantarit se introduce la insamantat. 
- Se va evita adaosul exagerat de substante proteice. Practica a demonstrat ca la un exces de azot in substrat productia a fost scazuta, iar
ciupercile au prezentat malformatii, nu s-au mai diferentiat, au luat forma unor conopide, compromitand total calitatea si productia.
Umectarea, imbibarea, udarea sau imersia
- Materialele supuse umectarii sa nu se spele.

Cantitati mari de materiale pot fi umectate prin udat cu un furtun, de cateva ori pe zi. Lucrarea se desfasoara pe o suprafata curata,
betonata si se uda dispersat, pana se observa ca apa incepe sa curga pe sub ele. In acel moment se opreste udatul si se lopateaza:
- sa nu se foloseasca pentru udat apa industriala sau din rauri, ci apa curata, potabila. Este de preferat ca apa pentru udat sa fie rece vara
si calduta pe timpul iernii.
- sa nu se prelungeasca perioada de umectare peste 24 ore. In caz contrar, materialele pot intra in fermentatie.
Cantitatile mici de materiale celulozice pot fi imbibate in bazine, cazi, butoaie, cu timp de mentinere 24 ore. Apa din vase se va schimba
dupa fiecare 1/2 transa de materiale imbibate.

Dezinfectarea termica 
- Sa nu se sterilizeze materialele- aceasta se intampla la 100 o C si peste aceasta. Una dintre metodele de dezinfectie termica imbina
umectarea cu dezinfectarea si este posibil de aplicat pentru cantitati reduse de materiale celulozice. Operatia se desfasoara astfel: se
incalzeste apa la 80o C, in care se introduc materialele uscate. Se acopera, de preferat si peretii vasului, pentru a nu se pierde rapid
caldura si se mentin timp de 24 ore. Pentru cantitati mari de materiale celulozice dezinfectia termica se face cu abur, in camere sau tunele
special amenajate si izolat termic.

Eliminarea excesului de umiditate 


- Se executa in timp scurt, pentru a nu interveni procesul de fermentare si, implicit, degradarea materialelor. 
Excesul de apa din materialele celulozice se elimina prin presare cu scanduri sau cu o presa simpla, confectionata pentru acest scop. In
cazul puzderiei de in si canepa apa se elimina prin stoarcere. Operatia se va executa in conditii de igiena. 
Verificarea calitatii lucrarii se face prin strangerea puternica in mana a materialului, din care nu trebuie, in nici un caz, sa mai curga apa.
Prin insamantarea unui substrat cu exces de umiditate, miceliul va fi distrus.

Cantarirea
- sa nu se confunde greutatea cu volumul!
Cantarirea este necesara inaintea fiecarei insamantari, pentru a se putea aplica norma optima de miceliu si de amendament. 
- sa se respecte normele optime de miceliu si amendament recomandate la 100 kg material celulozic. Amendamentul se aplica in procent
de 6%, iar miceliul in proportie de 3-4%. 
Insamantatul 
- nu se va face insamantarea unor materiale prea calde (peste 25o C).

7/8
Insamantatul consta in introducerea miceliului maruntit (fara aglomerari) in masa substratului, prin amestecare, odata cu amendamentul. Se
poate executa in cazi din lemn sau metal, sau chiar direct pe o folie din polietilena, pentru cantitati reduse de substrat. Omogenizarea se poate
face cu mainile sau in lopeti de lemn:
- sa nu se frece miceliul puternic in timpul lucrului;
- lucrarea sa nu se execute in plin soare sau in ploaie; 
- sacii utilizati pentru introducerea substratului insamantat vor trebui mai intai perforati pe 1/10 din suprafata lor, orificiile avand un diametru
de 1-2 cm. Ideal este ca orificiile sa se faca cu o tepusa in forma de cruce (+). Pe masura ce buchetul creste, orificiul se va mari singur prin
ruperea foliei pe cele 4 directii (din forta ciupercii - turgescenta).
- catitatea de substrat repartizata intr-un sac sa nu depaseasca 15-20 kg; in anotimpul calduros sacii sunt pre-dispusi la supraincingere.
- asezarea sacilor insamantati in ciupercarie sa nu se faca prin suprapunere sau lipiti intre ei.
In cazul in care substratul celulozic insamantat a fost asezat in lazi sau in strat plan pe stelaje, grosimea acestuia dupa tasat sa nu fie mai
mare de 20 cm si nici mai mica de 15 cm.
Folia de polietilena cu care se acopera aceste substante nu trebuie sa fie perforata.

Incubarea
In aceasta perioada, temperatura in ciupercarie se va mentine la 20-24 o C. Sursele de caldura folosite in ciupercarii sa nu degaje bioxid de
carbon si de preferat sa nu usuce aerul.
Concentratiile ridicate de bioxid de carbon pot compromite cultura. 
Umiditatea aerului se mentine prin udatul pardoselii, peretilor etc.
Inductia fructificarii si aparitia primordiilor 
Daca temperatura in ciupercarie a fost mentinuta la un prag optim, inductia fructificarii are loc dupa12-15 zile de la insamantare, in cazul
hibrizilor de Pleurotus ostreatus.
Nu se dezleaga sacii si nu se indeparteaza folia de deasupra lazilor pana nu apar primele fructificatii.
Nu se uda cu stropitoare, ci numai cu pompa tip Vermorel, cu dispersarea fina a picaturilor de apa.
Curentii de aer introdusi prin sistemul de ventilatie sa nu aiba viteza mai mare de 0,2-0,3 m/sec (asezata la nivelul culturii, flacara unei
lumanari sa nu se stinga). 
Intensitatea luminoasa sa nu fie sub 100 lucsi; aceasta se realizeaza prin montarea unor lampi fluorescente de 40W la distanta de 2-3 m intre ele. 
Durata de iluminat sa nu fie mai scurta de 8 ore si mai lunga de 12 ore.

Recoltarea 
- Se va evita recoltarea dupa depasirea momentului optim, marginile carpoforilor sa nu se rasuceasca; prin aceasta ar scadea randamentul. 
De la aparitia primelor fructificatii si pana la recoltat, buretii au nevoie de 3-4 zile, in conditii optime de microclimat. 

In perioada de recoltare, sacii se pot taia sau se scot cu grija brichetele, in acest caz sacii putand fi refolositi. 
- Sa se evite manuirea dura a brichetelor, altfel se distrug primele fructificatii, iar la contactul mainilor cu bricheta pot apare culturi de
bacterii ce produc infectii.
- Pe cat posibil sa se evite asezarea in strat plan a culturii in timpul recoltatului si al fructificarii, preferandu-se unul oblic sau vertical. 
- Sa nu se ude excesiv intre valurile de cultura.
- Sa se evite aparitia alergiilor la personalul muncitor, prin aplicarea unei masti in timpul lucrului prin executarea unui stropit inainte de
fiecare recoltare.

Evacuarea substratului uzat


Substratul uzat de la sfarsitul ciclului de cultura sa nu vina in contact cu noul substrat pregatit pentru infiintarea altei culturi
Substratul uzat se va depozita cat mai departe de ciupercarie, dandui-se alte intrebuintari.
Sa nu se neglijeze curatirea si dezinfectarea spatiului pentru o noua cultura chiar daca nu au fost atacuri de boli si daunatori la cultura precedenta.

Ciupercarul care se va implica in respectarea tehnologiei de cultura si va inlatura situatiile nefavorabile va fi rasplatit printr-o productie de
ciuperci Pleurotus care poate atinge chiar si 30 kg la 100 kg substrat celulozic insamantat.

Conditii de utilizare a miceliului de Pleurotus:


- Nu desfaceti ambalajul pana la utilizare (este steril)
- Pastrati miceliul la max. 10 o C (frigider, beci etc); rezista la inghet, dar la caldura isi pierde treptat viabilitatea si se depreciaza.
- Prezenta unui exudat galben (picaturi de lichid) este normal la Pleurotus si nu arata un miceliu de proasta calitate. La fel,
prezenta picaturilor de apa (condens) in masa de miceliu.
- Procentul de miceliu pe care il veti insamanta in substrat se calculeaza la kg (nu la litru !); pentru incepatori este recomandat sa
fie de 4-4,5%; mai tarziu se poate merge pana la 2,5-3%. Raportul de conversie este in general urmatorul: 1 kg are 1,6 litri, dar
poate diferi de la un producator la altul.

Bibliografie:
Inainte de a incepe sa cultivati Pleurotus, daca sunteti incepator, cititi, pe langa documentatia primita (care este un rezumat), informatii si
din alte surse (si nu numai despre Pleurotus):

- Foarte multe informatii despre cultivare, improvizatii si solutii tehnice “romanesti” gasiti pe forumul:
www.totalmush.com/mushrooms (daca va inscrieti ca membru puteti cauta dupa cuvinte cheie)
- Ioana TUDOR: “Ciuperci si miceliu” sau “Manualul cultivatorului de ciuperci” disponibile de cumparat pe internet sau la
librariile cu carti de specialitate
- N. MATEESCU: “Manualul cultivatorului de ciuperci” – disponibila de cumparat pe internet sau la librariile cu carti de
specialitate
- Paul STAMETS: “Growing Gourmet and Medicinal Mushorooms” – previzualizare partiala, gratuita, la:
http://www.amazon.com/Growing-Gourmet-Medicinal-Mushrooms-Stamets/dp/0898156084#reader_0898156084
- Paul STAMETS: “Mushroom Cultivator” – previzualizare gratuita completa la:
http://www.scribd.com/doc/6652468/Mushroom-Cultivator-A-Practical-Guide-to-Growing-Mushrooms-at-Home
-

CIUPERCILE NU SE CULTIVA CA PLANTELE. DOCUMENTATI-VA INAINTE SA INCEPETI, ALTEFL VETI PIERDE TIMP SI BANI SI
VETI RAMANE CU O MARE DEZAMAGIRE !!

DINTRE TOATE SPECIILE, PLEUROTUS-UL ESTE CEL MAI USOR DE CULTIVAT, FIIND RECOMANDAT INCEPATORILOR.
8/8
9/8

S-ar putea să vă placă și