UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlul de manuscris

C.Z.U.340.15(498)

GRUIA GEORGE

CORAPORTUL DINTRE DREPTUL NAŢIONAL ŞI DREPTUL

COMUNITAR ÎN PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANÃ

Specialitatea: 12. 00. 01 – Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

Autoreferatul tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2010
 Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei Teoria şi Istoria Dreptului a Facultăţii de Drept a
Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific:
Boris Negru, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Referenţi oficiali:
1. Humă Ioan – doctor în drept, profesor universitar, Iaşi, România;
2. Baltag Dumitru – doctor habilitat în drept, Chişinãu, Republica Moldova.

Membri ai Consiliului Ştiinţific specializat DH 30 12.00.01 – 04*.

1. Avornic Gheorghe – preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar;
2. Coptileţ Valentina - secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar universitar;
3. Aramã Elena – doctor habilitat în drept, profesor universitar;
4. Grama Dumitru – doctor în drept, conferenţiar cercetãtor;
5. Postu Ion – doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea va avea loc la data de 05 februarie 2010, orele 10.00, în şedinţa Consiliului ştiinţific
specializat DH 30 12.00.01 – 04* din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, Republica
Moldova, mun. Chişinău, str. Iablockin, blocul 7, sala 103.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a Consiliului Naţional pentru
Acreditare şi Atestare (C.N.A.A.), (www.cnaa.md), la Biblioteca Naţională a Republicii
Moldova şi la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova.
Autoreferatul a fost expediat la 05 februarie 2010.
Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat,
doctor în drept Coptileţ Valentina
Conducător ştiinţific, doctor în drept,
conferenţiar universitar Boris Negru
Autor Gruia George
© GRUIA GEORGE, 2010

2
 REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia . Evoluţia politică a
lumii a suferit şi suferă transformări însemnate, afectând esenţa multor instituţii juridice cu
caracter clasic.
Omenirea este într-un punct în care, îşi face un bilanţ al drumului parcurs de istorie până
acum, scrutând cu mai mult interes decât niciodată viitorul. Interdependenţele tot mai accentuate
dintre state şi ceilalţi participanţi la relaţiile internaţionale, mondializarea problemelor şi a
soluţiilor, accelerarea derulării fenomenelor social-politice pun probleme noi în faţa oamenilor
politici, a specialiştilor în ştiinţe sociale, a juriştilor, probleme căror trebuie să li se dea
răspunsuri pe măsură.
De multe ori însă, soluţiile oferite de teoriile clasice se dovedesc a fi prea „strâmte”
pentru a mai putea descrie şi ghida orientarea realităţilor sociale, politice, abandonarea a ceea ce
nu mai corespunde şi oferirea de noi răspunsuri. Problemele nou apărute cu, care societatea
internaţională, statele, colectivităţile teritoriale locale şi persoanele fizice nu s-au mai întâlnit,
necesită soluţii pe măsură, cu caracter de noutate, de originalitate, care pot, uneori, să şocheze pe
cei obişnuiţi cu schemele clasice, dacă nu le pot înţelege şi depăşi. Dreptul este însă un sistem
evolutiv – atât ca ansamblu de norme, cât şi ca ştiinţă, care a reuşit de fiecare dată să se adapteze,
să se modernizeze, să ofere răspunsuri adecvate.
Teoria dreptului a fost marcată o perioadă de timp destul de îndelungată de o atitudine
indiferentă faţă de om, de drepturile şi interesele sale. Astăzi are loc o transformare a tuturor
valorilor, fiind pe cale de a se institui un nou mod de a gândi şi de a valorifica. Atenţia
jurisprudenţei asupra problematicii privind raportul dintre dreptul intern şi cel comunitar a
devenit constantă în ştiinţa juridică, în momentul în care s-a conştientizat că procesul de
instituire a normelor de drept şi realizarea lor trebuie privită ca un întreg şi nu separat. Nicio
societate umană nu poate funcţiona în lipsa unui ansamblu de norme care să reglementeze şi să
orienteze raportul dintre dreptul intern şi cel comunitar. În consecinţă, alegerea temei de
cercetare a fost dictată de oportunitatea şi importanţa studierii procesului legislativ integraţionist,
al celui de armonizare a legislaţiei interne cu cea comunitară şi al celui de edificare a statului de
drept, care este oportun şi actual pentru oricee stat al lumii şi nu doar pentru statele la care ne
referim în lucrare. În lucrare am luat drept punct de reper procesul integraţionist în România şi
R. Moldova, întrucât aceste două state se află la etape total diferite ale procesului de aderare la
UE, ceea ce ne permite utilizarea metodei comparative între fenomenele analizate la etapa pre-
aderare în R. Moldova şi post-aderare în România.

3
 Conduita cetăţeanului într-un stat democratic depinde nu numai de calitatea legilor şi
nivelul de dezvoltare al societăţii, dar şi de nivelul de cunoaştere al acestor legi, de încrederea în
care populaţia o are în instituţiile statului.
Conştiinţa şi cultura juridică a societăţii duce la înţelegerea ideii de drept de interes
general. Pornind de la acest deziderat putem vorbi despre lupta pentru respectul dreptului şi
edificarea unui stat de drept.
Cea mai importantă instituţie a dreptului în general, a dreptului public în special, fie el
intern sau internaţional, o reprezintă şi va continua mult timp de aici înainte să o reprezinte
statul. El este, în egală măsură, cel mai important subiect al dreptului intern şi al dreptului
internaţional. Societatea umană a fost, este şi va fi organizată politic şi juridic în state, formă
indispensabilă de organizare atât la nivel naţional cât şi internaţional. Este un adevăr care trebuie
doar precizat, că societatea naţională se organizează în stat, iar societatea internaţională
reprezintă, în primul rând, societatea statelor.
Importanţa tematicii abordate în această lucrare presupune o cercetare riguroasă a
dreptului intern, internaţional şi comunitar. Tratarea acestei corelaţii se face intr-un mod
multilateral atât sub aspect logic (interpretarea noţiunii de drept, fundamentarea definiţiei),
axiologic (impactul valorilor asupra raportului dintre dreptul intern şi cel comunitar), cît şi în
plan ontologic (corelaţia raportului cu procesele privind democratizarea societăţii, consolidarea
ordinii de drept).
Raportul dintre dreptul naţional şi cel comunitar se fundamentează pe unul dintre
principiile fundamentale ale dreptului - legalitatea. Legalitatea, şi ca principiu al statului de
drept, nu poate fi înţeleasă fără un studiu amplu privind ordinea juridică internaţională şi
influenţa dreptului internaţional asupra dreptului intern.
Prezenta lucrare are drept punct de plecare „distincţia pe care o face între conceptele de
drept comunitar, internaţional şi intern, precum şi evidenţierea corelaţiei dintre ele”.
Actualitatea lucrării constă şi în faptul că, concluziile autorului sunt făcute în baza unui studiu
profund asupra acestui subiect precum şi a subiectelor conexe ce vizează alte elemente ale
dreptului, fără însă a le afecta specificul lor. În corelare cu aspectul teoretic, este exprimat şi cel
practic. Acest lucru nu este întâmplător, deoarece orice teorie trebuie verificată şi este validată
numai în cazul în care are aplicabilitate în practică – respectiv în realitatea socială imediată. În
cadrul lucrării sunt aduse în calitate de exemple elemente de practică judicicară, ceea ce conferă
fundament aplicativ afirmaţiilor noastre teoretice.
Starea actuală de lucruri la nivel comunitar şi la nivel intern a României şi a Republicii
Moldova demonstrează necesitatea eforturilor consolidate în vederea obţinerii de rezultate

4
calitative în procesul de armonizare a legislaţiei Republicii Moldova şi în procesul de respectare
a normelor comunitare de către România, care deja este un membru UE şi tranzitează perioada
post-aderare. Aceste două direcţii prioritare de studiu a lucrării de faţă sunt cele ce pun
fundamentele juridice pentru corelarea fenomenelor din toate sferele sociale interne cu cele
comunitare.
Prezenta lucrare îşi propune analiza fenomenelor specifice perioadei post-aderare în
România şi celei de conformare cu Acquis-ul comunitar în Republica Moldova. În plus aceste
procese sunt apropiate de fenomenul globalizării, ceea ce am reflectat în prezenta lucrare. În
acelaşi context nu am putut face abstracţie de tendinţa de edificare a statului de drept în toate
statele comunitare şi chiar la nivel internaţional, centrându-ne atenţia pe condiţiile de funcţionare
a statului de drept în România şi Republica Moldova în condiţiile globalizării.
Scopul şi obiectivele tezei. Cercetarea ştiinţifică a fenomenului de aducere în cocordanţă a
legislaţiei naţionale cu cea comunitară în cadrul statelor ce sunt în plină desfăşurare a activităţii de
conformare cu condiţiile acquis-ului comunitar, precum şi a a fenomenului de adaptare la „ritmul”
comunitar al vieţii sociale în perioada imediată după aderare reprezintă scopul principal al tezei
noastre.
Afară de aceasta alt scop al tezei de doctorat constă în propunerea unor sugestii întru
depăşirea dificultăţilor la respectarea şi aplicarea corectă a legii în materie de armonizare a legislaţiei,
dezvăluirea unor aspecte noi în ceea ce priveşte interdependenţa dintre etapa pre-aderare şi cea post-
aderare în plan normativ, dar cel mai important – utile în plan nor mativ şi doctrinar. Sperăm că
adoptarea unui sistem eficient de analiză a aspectelor teoretice ale bazei normative a relaţiilor sociale,
a statului de drept, fenomenului globalizării şi a conexiunii dintre ele va conduce, inevitabil, la
asigurarea sporirii randamentului activităţii instituţiilor abilitate să participe activ la îndeplinirea
Acquis-ului comunitar în R. Moldova şi a celor ce aplică legea comunitară în România. În acelaşi
timp, dorim să contribuim activ la eventuala implementare a experienţei României şi a altor state care
deja au statut de membru UE în Republica Moldova.
Pentru a-i conferi un caracter mai convingător, cercetarea se face predominant pe baza
analizei comparate a armonizării deja realizate în România şi a aceluiaşi proces care este în
desfăşurare intensă în R. Moldova.
Prin urmare, în cuprinsul tezei şi-au găsit materializare eforturile noastre în abordarea
problemelor ce ţin de corelaţia dintre dreptul intern şi cel comunitar în procesul de integrare a R.
Moldova în UE şi în etapa post-aderare la UE a României, ele fiind concretizate în tratarea în
profunzime şi prin realizarea următoarelor obiective:
• evidenţierea caracteristicilor fundamentale ale dreptului;

5
 • scoaterea în evidenţă a trăsăturilor ce diferenţiază norma juridică de alte norme
sociale
• elucidarea felului în care dreptul internaţional exercită un impact asupra celui
intern;
• evidenţierea importanţei performanţelor ştiinţifice rezultate din studiul teoretic al
fenomenului de armonizare legislativă;
• dezvăluirea esenţei conceptelor de armonizare legislativă;
• relevarea elementelor ştiinţifice ale fenomenului aculturaţiei juridice;
• studierea multilaterală a fenomenului globalizării şi a statului de drept;
• evidenţierea specificului conexiunii dintre globalizare şi integrare europeană;
• efectuarea unui studiu privind aspectele comparative dintre etapa post-aderare şi
cea de pre-aderare la UE;
• studierea problemelor legislaţiei în materiedde armonizare cu cea comunitară;
• analiza problemelor cu care se confruntă autorităţile române ce aplică dreptul
comunitar;
elaborarea recomandărilor pentru perfecţionarea cadrului legal şi practic în domeniul
perfecţionării relaţiei dintre dreptul naţional şi cel comunitar.
În teza de doctorat s-au realizat următoarele sarcini:
• s-a stabilit în ce măsură dreptul internaţional influenţează dreptul intern;
• s-a efectuat o scurtă, dar importantă prezentare analitică a principiilor şi
izvoarelor dreptului comunitar;
• s-a stabilit gradul de preluare a celor mai eficiente şi corecte practici şi
reglementări de la state care se află în etape sensibil avansate în procesul
integraţionast în comparaţie cu R. Moldova;
• s-a concretizat care sunt etapele de armonizare legislativă;
• s-a apreciat rolul studiului teoretic aprofundat al fenomenului de armonizare
legislativă pentru realizarea progreselor în procesul de integrare europeană.
Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a tezei. Orice investigaţie într-o arie a realităţii
este făcută printr-un anumit mod de abordare. Astfel, ca urmare a utilizării unui set de metode, unele
generale, altele particulare, în funcţie de acestea, a fost elaborat şi programul de cercetare,
urmărindu-se anumite rezultate.

6
 Fundamentul metodologic şi tehnico-ştiinţific al investigaţiilor efectuate îl constitue lucrările
teoreticienilor din domeniul dreptului şi din alte domenii cu care dreptul interacţionează, atât în
câmpul doctrinelor naţionale, cît şi al celor comunitare.
Aceste obiective metodologice au fost realizate printr-o serie de metode proprii dreptului,
precum şi prin cele generale, comune tuturor ştiinţelor sociale. Dintre metodele comune cu pondere
juridică, s-a făcut uz de metodele bazate pe principiile interpretative, precum; metoda interpretării
logice, metoda interpretării istorice, adică metoda diacronică, prin cercetarea aprofundată a
fenomenelor supuse studiului privind apariţia şi evoluţia lor istorică până în prezent. Prin metoda
prospectivă, s-a realizat previziunea evoluţiei fenomenelor studiate, cu valenţe predictive, în vederea
evitării unor fenomene juridice sau non-juridice indezirabile. Metoda comparatismului juridic
tratează într-o manieră complexă fenomenele sistemului de drept naţional, comunitar şi internaţional,
în vederea punerii în evidenţă a asemănărilor şi a deosebirilor dintre acestea, având drept finalitate
argumentarea tendinţelor de omogenizare legislativă de fond (materială şi procesuală). Prin metoda
sociologică s-a realizat cuantificarea fenomenelor juridice analizate, având drept scop să redea
ponderea unor efecte ale normativului în plan social, să releve caracterul benefic sau malefic al
acestora.
Pentru cercetarea fenomenelor în scopul evidenţierii aspectelor cantitative, dar şi calitative s-a
folosit metoda statisticii judiciare, apelându-se la tehnici precum: sondajele, anchetele şi
chestionarele.
Afară de metodele proprii ştiinţei juridice, investigaţia s-a realizat şi prin utilizarea metodelor
general-ştiinţifice, precum: metoda analitică, fenomenologică, sistematică, intuitivă, pragmatică şi
cantitativă ( prin utilizarea calculatorului pe scară largă).
În baza acestor metode, am pledat pentru cercetarea problemelor generale ale dreptului
comunitar şi naţional şi al aducerii celui din urmă în concordanţă cu primul, atât din punct de vedere
teoretic cât şi practic, pentru accentuarea legăturii dintre teorie şi practică.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Noutatea ştiinţifică a tezei constă în
contribuţia adusă la studierea corelaţiei dintre dreptul comunitar şi cel naţional ca elemente
inseparabile ale ordinii de drept şi a rolului lor în funcţionarea statului de drept. La momentul
actual nu putem nega existenţa unui număr suficient de mare al lucrărilor ce abbordează dintr-un
punct de vedere sau altul fenomenul de integrare europeană, fenomenul de realizare a Acquis-ului
comunitar etc. În plus, numărul acestor lucrări este în creştere, întrucât procesele studiate sunt în
deplină desfăşurare entr statele ce tind la realizarea acestui obiectiv şi deziderat. Prezenta lucrare
tinde să se integreze în acest curent direcţionat spre studiul procesului integraţionist din toate
punctele de vedere. Evident este şi faptul că nu puteam să alegem acelaşi itinera care deja a fost

7
urmat de unii autori. Tocmai de aceea avem concretizate câteva elemente de noutate în lucrarea de
faţă:
• A fost realizat studiul comparativ complex între perioda pre-adeare (Republica
Moldova) şi cea post-adeare (România) sub toate aspectele;
• Au fost supuse unei cercetări complexe principiile şi izvoarele dreptului comunitar;
• A fost elucidată starea actuală de lucruri în ceea ce priveşte realizarea Planului de
Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană şi în ceea ce priveşte desfăşurarea
procesului de armonizare legislativă în Republica Moldova;
• A fost supusă unei expertize situaţia existentă în doctrină vis-a-vis de izvoarele
doctrinare în raport cu studiul comparativ al etapelor pre-aderare şi post-aderare în
plan normativ;
• A fost efectuată o analiza ştiinţifică generală a principalelor acte normative ce
reglementează procesul de integrare europeană a R. Moldova.
Cercetarea ştiinţifică nu poate exista prin sine însăşi, deoarece progresele teoretice se fac
numai comparând şi confruntând o idee cu alta sau suplinind vidurile teoretice care persistă şi în
prezent în doctrina juridică. Din aceste considerente, întru continuarea efortului depus de analişti,
jurişti, filosofi, sociologi, dincolo de enunţurile deja existente asupra conceptelor de drept comunitar,
naţional şi internaţional, prezenta lucrare este o încercare de a supune unei analize pertinente bazele
unei teorii generale asupra raportului dintre dreptul comunitar şi cel naţional. Noutatea ştiinţifică a
prezentei lucrării rezidă atât în nuanţarea conceptelor de drept comunitar şi drept naţional cât şi în
analiza raportului dintre cele două tipuri de drept din perspectiva aderării şi integrării în Uniunea
Europeană a celor douã state.
În concluzie, contribuţia originală în elaborarea lucrării este evidenţiată prin noutatea unei
mari părţi a subiectului tratat, cît şi prin analiza temeinică şi originală a instituţiilor de drept,
precum şi a relaţiilor reciproce dintre dreptul naţional şi cel comunitar, în procesul integrării
regionale europene.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Concluziile şi propunerile
formulate în lucrare pot oferi soluţii noi pentru modificarea cadrului juridic existent şi asigurarea
unei reuşite în procesul de armonizare legislativă în R. Moldova. În plus, studiul teoretic
aprofundat al corelaţiei dintre dreptul naţional şi cel comunitar va asigura o corectă practică în
acest sens şi aplicarea normei juridice ce are priioritate în fiecare situaţie de concurenţă a
normelor comunitare cu cele interne.
Ideile ştiinţifice şi concluziile conţinute în cuprinsul tezei pot fi folosite:

8
 • în plan doctrinar-teoretic ca material iniţial pentru o abordare ulterioară mai
aprofundată a problemei corelaţiei dreptului intern cu cel comunitar;
• în plan normativ-legislativ în activitatea de legiferare, în procesul de reformare a
legislaţiei ce reglementează practica de armonizare a legislaţiei;
• în procesul didactic universitar la disciplinile Teoria Generală a Dreptului, Drept
Comunitar etc.
Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost realizată la Catedra Teoria şi Istoria Dreptului
a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Stat din Republica Moldova şi recomandată spre
susţinere la şedinţa Seminarului Ştiinţific de Profil interuniversitar USM-ULIM la specialitatea
12.00.01 – Teoria generală a dreptului, Istoria statului şi dreptului, Istoria doctrinelor politice şi de
drept, unde a fost analizată şi înaintată spre susţinere. Prezenta lucrare a fost precedată de o amplă
analiză a acestor concepte şi fenomene, cu rezultate prezentate de autor intr-o serie de expuneri la
simpozioane şi cursuri de perfecţionare organizate de Facultatea de drept din cadrul Universităţii
Bucureşti.
Un aport important la elaborarea prezentei lucrării a avut-o şi studierea actelor normative
internaţionale, privind respectarea drepturilor omului şi a tratatelor internaţionale. Principalele idei,
ale tezei şi-au găsit reflectarea în următoarele publicaţii realizate de autor: Probleme generale ale
compartimentării dreptului; Constituţia Republicii Moldova şi relaţia dintre reglementările
internaţionale şi cele interne din domeniul drepturilor omului; Strategia europeană a Republicii
Moldova privind procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar; Aplicarea
dreptului internaţional în ordinea juridică internă a României şi Republicii Moldova; Forţa juridică în
dreptul român a normelor internaţionale ale NATO privind protecţia informaţiilor clasificate ş.a.
De asemenea, rezultatele investigaţiei ştiinţifice au fost expuse şi aprobate în cadrul
diverselor conferinţe şi forumuri ştiinţifice, iar dintre cele mai importante putem exemplifica:
Conferinţa internaţională ”Rolul Curţii Constituţionale în sistemul protecţiei drepturilor omului şi
respectarea CEDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene pentru drepturile omului în jurisprudenţa şi
legislaţia naţională”, ”Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională în colaborare cu
Curtea Constituţională a Republicii Moldova,” Chişinău, 13-14 decembrie 2007; Sesiunea
internaţională de comunicări ştiinţifice a Institutului de Ştiinţe Administrative din Republica
Moldova, Chişinău, 27-28 octombrie 2007.
Structura şi volumul lucrării Ţinând seama de actualitatea şi importanţa problemei
investigate, de complexitatea şi caracterul comparativ şi de nivelul cercetării în conformitate cu
principiile metodologico – ştiinţifice, teza a fost structurată în funcţie de scopul propus, astfel încât a
fost întocmită pe patru capitole cu succedare logică şi organică.

9
 Lucrarea conţine patru capitole de fond, divizate în subcapitole astfel:
- cel dintâi capitol precedat de o vastă introducere generală care prefigurează actualitatea,
importanţa şi noutatea tezei, este consacrat concepţiei privind Normativitatea şi esenţa socială a
dreptului în societăţile contemporane, structurat pe 3 (trei), subcapitole;
- cel de-al doilea capitol referitor la Constituirea şi dezvoltarea comunităţilo europene şi a
dreptului comunitar, este structurat pe 3 (trei), subcapitole;
- cel de-al treilea capitol Probleme teoretice şi practice ale interacţiunii dreptului comunitar
şi dreptului naţional în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, şi în etapa post
aderare a României este structurat pe 4 (patru), subcapitole;
- cel de-al patrulea capitol Armonizrea legislaţiei României şi Republicii Moldova cu
acquis-ul comunitar, este structurat pe 2 (două), subcapitole.
Ultimele două componente ale lucrării, cuprind „Concluzii”, şi „Bibliografia” şi o anexă
.Cuvintele cheie ale tezei sunt: stat de drept, realizarea dreptului, drept intern, drept comunitar,
aplicarea dreptului, lege, legalitate, respectarea normelor de drept, principii de drept, norma
socială, norma juridică. drept internaţional, (raport) - coraport, comunitate europeană, uniune
europeană, aculturaţie juridică.

10
 CONŢINUTUL TEZEI
Structura lucrării. Ţinând seama de actualitatea şi importanţa problemei investigate, de
complexitatea şi caracterul comparativ şi de nivelul cercetării în conformitate cu principiile
metodologico – ştiinţifice, teza a fost structurată în funcţie de scopul propus, astfel încât a fost
întocmită pe patru capitole cu succedare logică şi organică, precum şi anexe.
În acest sens, putem exemplifica următoarele aspecte de interes: - lucrarea conţine patru
capitole de fond, divizate în subcapitole, astfel;
Cel dintâi capitol precedat de o vastă introducere generală care prefigurează actualitatea,
importanţa şi inovaţia tezei, este consacrat concepţiei privind „Normativitatea şi esenţa socială a
dreptului în societăţile contemporane”, structurat pe patru subcapitole; al doilea capitol referitor la
„Constituirea şi dezvoltarea comunităţilor europene şi a dreptului comunitar”, este structurat pe trei
subcapitole; al treilea capitol „Probleme teoretice şi practice ale interacţiunii dreptului naţional şi
dreptului comunitar în procesul de integrare europeană a Republicii Moldova şi în perioada post-
aderare a României”, este structurat pe trei subcapitole şi cel de-al patrulea capitol ”Armonizrea
legislaţiei Republicii Moldova şi României cu acquis-ul comunitar”, este structurat pe două
subcapitole.
La finalul lucrării sunt prezentate compartimentele ce conţin concluziile şi recomandările
autorului, precum şi lista bibliografiei utilizate la studiul temei tezei.
După încheierea ce înglobează concluzii şi recomandări, am considerat că este necesar
adăugarea unei anexe, ca suport explicativ al tezei care include „Statele membre, Statele candidate şi
Statele potenţial candidate”.
În Introducere este argumentată alegerea şi actualitatea subiectului supus investigaţiei,
sunt prezentate scopul şi sarcinile lucrării, este specificat suportul metodologic şi cel teoretico –
ştiinţific, se accentuează noutatea ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a
rezultatelor cercetărilor, fiind descrise şi modalităţile de aprobare a acestora. Problemele nou
apărute cu, care societatea internaţională, statele, colectivităţile teritoriale locale şi persoanele
fizice nu s-au mai întâlnit, necesită soluţii pe măsură, cu caracter de noutate, de originalitate.
Dreptul este însă un sistem evolutiv – atât ca ansamblu de norme, cât şi ca ştiinţă, care a reuşit de
fiecare dată să se adapteze, să se modernizeze, să ofere răspunsuri adecvate. Conduita
cetăţeanului într-un stat democratic depinde nu numai de calitatea legilor şi nivelul de dezvoltare
al societăţii, dar şi de nivelul de cunoaştere al acestor legi, de încrederea în care populaţia o are
în instituţiile statului. Conştiinţa şi cultura juridică a societăţii duce la înţelegerea ideii de drept
de interes general. Pornind de la acest deziderat putem vorbi despre lupta pentru respectul
dreptului şi edificarea unui stat de drept. Instituirea statului de drept nu poate fi o sarcină de

11
ordin imediat: rezolvarea ei poate fi atinsă doar pe parcursul unei perioade mai îndelungate, prin
eforturile comune ale întregii societăţi, prin intermediul actelor normative şi în special prin
respectarea Constituţiei.
Capitolul I – Normativitatea şi esenţa socială a dreptului în societăţile contemporane
– este partea lucrării care deschide perspectivele teoretice ale întregii investigaţii ce a fost făcută
pentru a atinge scopul propus. În cadrul acestui capitol se realizează o analiză cât mai
cuprinzătoare a dreptului , tratând diferenţe conceptuale în definirea generală a acestuia, corelaţia
dintre sistemul normativ juridic cu valorile şi regulile de morală şi religia, precum şi
interdependenţa dintre structura politică a societăţii şi instituţiile juridice. Fiecare dintre
aspectele prezentate în acest capitol este tratat din perspectiva unei analize comparative care
facilitează clarificarea terminologică şi permite evidenţierea elementelor de importanţă majoră
pentru cercetarea problemei pe care ne-am propus-o şi care poate fi tratată din diverse unghiuri
de vedere, fapt prezentat şi în conţinutul lucrării. Ca rezultat al utilizării metodei comparative, s-
a reuşit analiza unor noţiuni cheie, precum drept comunitar, drept internaţional, drept intern,
coraport dintre dreptul intern şi cel internaţional, instituţii comunitare, morală, conduită morală,
conştiinţă juridică, activitate politică, religie etc., utilizaţi în diferite domenii, dar cu rigori
specifice dreptului. Totodată, menţionăm faptul că, analiza exhaustivă a unui fenomen necesită şi
o abordare istorică, deoarece, ţinând cont de particularităţile regimului politico – juridic al
statului, putem conştientiza natura socială a acestuia. În cazul de faţă, în studiul raportului dintre
dreptul internaţional şi cel intern s-a recurs la analiza retrospectivă. Menţionăm necesitatea
implicării esenţei dreptului şi statului de drept în explicitarea normativităţii şi esenţei sociale a
dreptului. Dreptul este un fenomen social, fiind un produs al vieţii sociale. Tratarea relaţiei
societate-drept releva faptul că din punct de vedere sociologic, ea este o relaţie cauză-efect, iar
pe de o altă parte este tratată ca o relaţie esenţă-fenomen. Datorită acestor aspecte de tratare,
înţelegerea dreptului devine mai profundă, accentuând şi dezvăluind esenţa acestuia. În aceeaşi
ordine de idei, esenţa socială a dreptului este spiritul poporului, iar izvorul principal al dreptului
este cutuma. În conţinutul acestui capitol este evidenţiată corelaţia dintre normele de morală şi
cele juridice, acestea din urmă fiind întemeiate pe echitate, dreptate şi morală. Cele două tipuri
de norme (morale şi juridice) se adresează conduitei individului în raporturile sale cu altul.
Normele morale au un caracter spontan în apariţia lor, pe când normele de drept sunt rezultatul
unei corelaţii conştiente şi organizate. De asemenea, în investigaţia făcută în acest capitol am
scos în evidenţă şi interacţiunea dintre normele de morală şi religie. În acest sens,
descentralizarea şi laicizarea instituţiilor de drept s-a făcut diferenţiat de la o religie la alta. Ca
rezultat al cercetării, acest capitol scoate în evidenţă deosebirile din punct de vedere al

12
sancţiunilor dintre drept şi morală, deosebirile generale dintre cele două noţiuni, dar şi corelaţia
organică dintre drept şi morală. De asemenea, am abordat dimensiunile sociale ale dreptului, care
implică analiza locului dreptului, a relaţiilor juridice în societate şi sistemul legăturilor sale cu
celelalte elemente ale socialului. Dreptul apare ca voinţă a poporului, a membrilor unei societăţi
date, exprimată prin intermediul organelor de stat, voinţă ce ia forma unor reguli general obligatorii.
Aceste reguli, fiind orientate în direcţia apărării societăţii şi a armonizării intereselor generale cu cele
individuale, a intereselor naţionale cu cele locale, sunt asigurate în aplicarea lor atât prin metode
educativ-preventive cât şi prin metode coercitive. Raportat la societate, dreptul apare ca un factor
ce organizează relaţiile sociale, le dă o finalitate, în conformitate cu un interes public.
Normele de drept - laturi componente ale conţinutului dreptului - se înfăţişează în calitate de
premise şi condiţii sine qua non ale ordinii, precum şi ca instrumente de control social.
În acelaşi timp, tratăm rolul factorului uman, prin raportarea dreptului la prezenţa omului
în societate. Dreptul priveşte acţiunea omului într-un sistem de relaţii dat, prefigurând variante
de comportament. În cadrul acestui capitol, prezentăm analiza relaţiei dintre conştiinţa juridică şi
raporturile juridice, relaţia dintre drept şi politică, influenţa factorilor sociali asupra dreptului,
influenţa pe care o exercită structura societăţii asupra dreptului – precum statul, grupurile de
interese, grupurile de presiune şi partidele politice.
Totodată, urmărim fundamentarea ştiinţifică a dreptului ca fenomen normativ, conceptul
statului de drept în ţările recent eliberate de sub regimul totalitar comunist, corelaţia dintre drept
şi religie şi dintre morală şi religie.
În capitolul II – Cosideraţiuni privind constituirea şi dezvoltarea Comunităţilor
Europene şi a dreptului comunitar - se pune accentul pe valori cu profundă semnificaţie
teoretică şi practică. Acest capitol organic se înscrie în tema generală a lucrării, deoarece nu
putem pune în discuţie problema raportului dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional fără a
ţine seama de constituirea şi dezvoltarea comunităţilor europene şi a dreptului comunitar. În
contextul acestui capitol analizăm apariţia şi evoluţia Comunităţilor Europeane, obiectivele şi
principiile Uniunii Europene, precum şi dreptul comunitar. În ce priveşte dreptul comunitar,
facem referire la concept, izvoare, principii, modalităţi şi proceduri de constituire. În cadrul
investigaţiei analizăm fiecare dintre aceste concepte, reliefând esenţa fiecăruia, deoarece în
doctrina juridică apar confuzii sau nu li se acordă importanţa cuvenită. Totodată, urmărim o
abordare convergentă a acestora. Fiecare din aceste concepte posedă profunde valenţe de natură
juridică. Apariţia, premisele apariţiei noţiunii de comunitate a fost dictată de realitatea situaţiei
internaţionale. Instituirea Uniunii Europene s-a realizat prin înglobarea comunităţilor deja
existente la momentul respectiv într-un ansamblu mai larg. Cercetarea se referă la pilonii pe care

13
se sprijină construcţia europeană şi care iniţial au fost definiţi prin Tratatul de la Maastricht,
ulterior suferind modificări, aşa cum se arată şi în teză. Obiectivele Uniunii Europene au drept
scop promovarea păcii, a valorilor ei şi a bunăstării popoarelor sale, oferind cetăţenilor un spaţiu
al libertăţii, securităţii şi justiţiei, fără frontiere interne şi o piaţă unică în care concurenţa este
liberă şi nedistorsionată. În relaţiile cu celelalte state ale lumii, Uniunea, promovează şi dezvoltă
dreptul internaţional, cu respectarea principiilor Cartei Naţiunilor Unite. Atunci când vorbim de
Uniunea Europeană, amintim de Dreptate, Justiţie, Echitate, ca fiind acele valori ce direcţionează
uniunea în eforturile sale de constituire şi funcţionare potrivit prevederilor constituţionale. În
cercetarea dreptului comunitar s-a pornit de la izvoarele acestuia, aria de cuprindere, câmpul de
aplicare, independenţa şi autonomia, precum şi instrumentele juridice necesare realizării
obiectivelor propuse a fi îndeplinite. Totodată, din analiza făcută putem concluziona că,
„caracteristica Comunităţii Europene este reprezentată de capacitatea sa de a crea reguli într-
un mod instituţionalizat, prin conferirea puterii legislative unor anumite instituţii, ce o exercită
după o procedură stabilită în prealabil”.
Se menţionează că dreptul derivat are un caracter obligatoriu şi nu contravine dreptului
primar. Ca izvoare ale dreptului derivat am indentificat regulamentele, directivele, deciziile,
recomandările şi avizele – toate acestea fiind abordate în lucrare într-un mod cronologic şi
ştiinţific. Se menţionează că ordinea juridică comunitară, prin exigenţele sale, impune o serie de
limitări suveranităţii statelor semnatare ale tratatelor de aderare la Uniune. În acest sens, am
demonstrat că existenţa unui drept scris, cu norme clare şi precise, a căror interpretare să nu ducă
la situaţii echivoce, este întemeiată.
În cadrul acestui capitol am făcut o analiză pertinentă a principiilor dreptului comunitar
consacrate de Curtea de Justiţie. Extinderea rolului Curţii de Justiţie prin influenţarea
jurisprudenţei este menită să acopere o serie de carenţe ale celorlante instituţii. În acest sens,
interpretările la care are dreptul să recurgă Curtea trebuie să fie sistematice şi autentice. Prezenta
investigaţie are ca obiectiv şi principiile generale ale dreptului comunitar care au ca sursă
naturală principiile generale ale dreptului internaţional, deoarece Comunităţile sunt fondate pe
baza unor tratate internaţionale. Totuşi, sursa privilegiată a principiilor generale rămâne dreptul
intern al statelor membre. Principiile generale de drept constituie unul dintre elementele
legalităţii comunitare şi se impun cu această calitate instituţiilor comunitare. Aceste principii se
impun şi statelor membre atunci când acestea acţionează în domeniul dreptului comunitar.
Deoarece principiile generale fac parte din legalitatea comunitară, este firesc să se aplice în orice
situaţie guvernată de dreptul comunitar, fie la nivel comunitar, fie la nivel naţional. Altă soluţie
ar aduce atingere uniformităţii dreptului comunitar şi ar consacra discriminări între particulari, în

14
funcţie de statul membru în care acest drept este aplicat. În analiza instituţiilor comunitare am
constatat că acestea au caracteristici comune în ceea ce priveşte locul pe care îl ocupă în
structura Uniunii, fiecare reprezintă şi exprimă o legitimare proprie, participă direct la luarea
unor decizii comunitare, nu au personalitate juridică şi sunt comune pentru toate comunităţile.
Capitolul III – Probleme teoretice şi practice ale interacţiunii dreptului naţional şi
dreptului comunitar în procesul de integrare Europeană a Republicii Moldova şi în etapa
post-aderare a României – mai degrabă ar putea fi considerat unul de natură practică decât
teoretică. În cadrul acestui capitol se analizează modalitatea de aplicare a dreptului internaţional
în ordinea juridică internă a României şi Republicii Moldova, aculturaţia juridică cu formele şi
efectele ei, precum şi influenţa dreptului comunitar asupra dreptului naţional. Iniţiem subiectul
mai sus menţionat printr-o analiză a prevederilor constituţionale privind tratatele internaţionale,
urmată de aplicarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale în ordinea juridică a
Republicii Moldova, puterea juridică a acestor tratate şi modul lor de aplicare. Din documentarea
efectuată rezultă că deşi există numeroase deosebiri între ordinea juridică internaţională şi cea
naţională, acestea nu sunt total separate, între ele există relaţii de influenţare reciprocă,
interacţiune şi intercondiţionare. Dreptul internaţional nu este un fenomen impus de unele state în
detrimentul altor state, ci este rezultatul acordului de voinţă a statelor, expresie a înţelepciunii
colective şi a valorilor general umane. Deci putem spune că, prioritatea dreptului internaţional în
raport cu dreptul naţional este o reflectare normativă a supremaţiei valorilor şi intereselor general
umane asupra tuturor celorlalte valori şi interese naţionale etc. Prin natura şi trăsăturile sale, dreptul
internaţional public reprezintă o adaptare a conceptului general de drept la domeniul relaţiilor
internaţionale, în general, şi, prioritar, la relaţiile interstatale. Obiectivul urmărit de dreptul
internaţional este acelaşi ca al dreptului intern: de a introduce un anumit grad de ordine în relaţiile
dintre subiectele sale, prin stabilirea unor norme care sa reglementeze conduita lor. Dar, mijloacele
prin care se urmăreşte realizarea acestui obiectiv sunt diferite, deosebirea fiind determinată de
particularităţile fiecãrui stat. O atenţie deosebită se acordă analizei conceptului potrivit căruia în
Republica Moldova, toate tratatele internaţionale fac parte din ordinea juridică internă, fiindu-le
stabilit un loc important în ierarhia izvoarelor de drept – acela de prioritate în raport cu legislaţia
internă. În plus, dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi
se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte.
Un alt subiect de noutate şi atent cercetat în cadrul acestui capitol îl constitue procesul de
aculturaţie în general şi aculturaţia juridică în special. În acest sens, putem afirma că procesul de
aculturaţie juridică asigură trecerea de la societăţile arhaice, care se caracterizează printr-o „lume

15
juridică a mitului”, la societăţile moderne, cărora le este proprie o „lume juridică a legii”, mai
complexă, dar care deschide fiinţei umane calea spre libertate. Efectele aculturaţiei juridice se
răsfrâng asupra sistemului de drept, asupra grupurilor sociale cât şi asupra indivizilor. În acest
sens, interacţiunea dintre două sisteme juridice se soldează întotdeauna cu efecte de mai mică sau
de mai mare amploare, cu schimbări atât la nivelul universului juridic, cât şi la acela al
indivizilor şi grupurilor umane. În prezentul capitol am examinat şi influenţa dreptului comunitar
asupra dreptului naţional prin care am demonstrat că autonomia ordinii juridice comunitare nu
exclude colaborarea cu sistemele juridice naţionale, cooperare care nu este numai utilă, dar şi
necesară şi care se exprimă prin participarea autorităţilor statale la punerea în aplicare a dreptului
comunitar. Rezultă că dreptul comunitar se aplică în ordinea juridică internă aşa cum a fost
adoptat, fără să fie necesară transformarea lui în drept intern. Acesta are capacitatea de a se
integra automat în ordinea juridică a statelor membre, de a completa patrimoniul juridic al
persoanelor fizice cu noi drepturi sau obligaţii în raporturile cu alte persoane, cât şi în relaţiile lor
cu statul căruia îi aparţin. Dreptul comunitar poate fi invocat fără nici o condiţie de către orice
persoană, atât în litigii cu autorităţile publice (litigiul vertical), cât şi în litigiile cu alte persoane
(litigiul orizontal). Actele ce pot fi invocate în orice litigiu sunt acele documente cu caracter
convenţional, tratatele de instituire a comunităţii, precum tratatele internaţionale. În investigaţia
făcută am abordat intr-un mod multilateral aplicabilitatea imediată şi directă, precum şi efectele
acestor acte normative în înfăptuirea justiţiei. Caracterul autonom al ordinii juridice a
Comunităţilor europene se dovedeşte a fi determinant, atât pentru a asigura aplicabilitatea
dreptului comunitar în ordinea juridică internă a statelor membre, cât şi pentru a-i stabili locul şi
rolul în cadrul dreptului naţional.
Autonomia ordinii juridice comunitare nu exclude colaborarea cu sistemele juridice
naţionale, cooperare care este nu numai utilă, dar şi necesară şi care se exprimă, în principal,
printr-o participare a autorităţilor statale la punerea în aplicare a dreptului comunitar. Relaţia
dintre dreptul comunitar şi sistemele de drept naţionale ale statelor membre este guvernată de
două principii importante: principiul integrării şi principiul primordialităţii. Aceste două principii
conduc la rezolvarea celor mai importante probleme care se pun în legătură cu aplicarea
dreptului comunitar şi anume aplicabilitatea imediată; aplicabilitatea directă; prioritatea normelor
de drept comunitar faţă de normele de drept interne contrare.
Capitolul IV – Armonizarea legislaţiei Republicii Moldova şi României cu acquis-ul
comunitar.
La acest capitol am considerat important a prezenta esenţa Acquis-ului comunitar şi
gradul de conformare cu condiţiile prevăzute de acesta a cadrului normativ al Republicii

16
Moldova şi al României. Evident că din start am menţionat esenţiala diferenţă dintre aceste etape
în România şi R. Moldova, întrucât România este deja membru UE, ceea ce presupune deja
atingerea obiectivelor reglementate de Acquis. În ceea ce priveşte R. Moldova, în cadrul
capitolului s-a evidenţiat care este etapa de realizare a Planului de Acţiuni R. Moldova – UE,
care deşi a avut termen iniţial de acţiune perioada 2005-2008, a fost prelungit în mod tacit până
la semnarea unui nou acord între cele două subiecte. Am arătat că negocierile în vederea
încheierii acestui Acord vor demara la începutul lui 2010.
Analiza efectuată asupra dreptului comunitar ne permite să constatăm că acesta exprimă
raportul dintre unitatea şi diversitatea reglementărilor la nivelul statelor membre şi la cel
continental. În sensul unificării normelor juridice comunitare, la nivel naţional se menţin
reglementările specifice, care ţin nu numai de un proces normativ în raport de particularităţile
locale, ci şi de tradiţii.
Procesul de armonizare a legislaţiei românesti cu reglementãrile comunitare a reprezentat
un obiectiv esenţial, care se regãseşte în strategia de aderare a tuturor statelor candidate la
calitatea de membru al Uniunii Europene şi, în acelaşi timp, o obligaţie juridicã ce decurge din
Acordul European de asociere România-Uniunea Europeanã, ratificat prin Legea nr. 20/1993.
La momentul actual procesul de armonizare continuă, întrucât legislaţia comunitară este mobilă,
însî deja este un proces calitativ diferit de cel de armonizare ce se desfăşoară în Republica
Moldova.
La etapa post-aderare România, ca şi celelalte state membre UE, trebuie să ţină cont de
recomandările specifice de ţară făcute de UE în urma monitorizării activităţii statului în diverse
domenii importante pentru comunitatea europeană. În capitolul IV am prezentat ultimele
recomandări pentru România care trebuie să fi fost îndeplinite în 2009. Evident că doar la finele
acestui an şi în urma concluziilor UE vom şti în ce măsură recomandările pentru 2009 au fost
îndeplinite şi care sunt lacunele ce-şi vor găsi expresia în recomandările specifice pentru 2010.
Referitor la strategia Republicii Moldova, privind procesul de armonizare a
legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar, facem urmatoarele precizări. Doctrina juridică
subliniază necesitatea armonizării legislaţiei, punând accentul pe cerinţa integrării ordinii
juridice comunitare în cele naţionale. Noul tip de drept, cel comunitar, nu înseamnă dispariţia
ordinilor juridice naţionale, ci adaptarea lor la o formă de cooperare modernă, eficientă
economic, în cadrul unui sistem economic şi politico-juridic integrat, în care îşi găsesc expresia
ideile, gândirea şi acţiunea, tradiţiile şi particularităţile existente în statele candidate, viitoare
state membre.

17
 Dreptul comunitar – ca expresie a raportului dintre unitatea şi diversitatea reglementărilor
juridice europene – evoluează în sensul consolidării normelor unitare în domeniile examinate,
fără a subaprecia normele care se menţin la nivel naţional sau chiar şi la nivel local. Dreptul
comunitar nu respinge, ci încurajează autonomia locală, în toate domeniile recunoscând dreptul
suveran al statelor membre de a participa la adoptarea deciziilor care ţin de problemele Uniunii
Europene.
Armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar a fost iniţiată în Republica
Moldova în anul 1999, prin implementarea Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre
CE şi Statele sale Membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte.
Procesul de armonizare a legislaţiei are un dublu efect:
- efect politic: Republica Moldova trimite un semnal clar şi lipsit de ambiguităţi al
dorinţei sale de a accepta standardele Europei Unite, ceea ca va accelera procesul de apropiere de
Uniunea Europeana;
- efect juridic: pe de o parte, armonizarea legislaţiei crează pre-condiţiile necesare
stabilirii unui cadru juridic armonizat cu cel al UE, iniţial, în domeniul Pieţei Interne pentru a
putea beneficia de cele patru libertăţi de circulaţie. Ulterior, procesul de armonizare a legislaţiei
va permite, identificarea şi înlăturarea inconsistenţelor cadrului juridic intern, rezultate din
activitatea de legiferare intensă şi pe alocuri necoordonată cu perioada relativ scurtă de
independenţă a Republicii Moldova.
Armonizarea legislaţiei este un proces multi-dimensional. Acquis-ul comunitar este
impunător ca volum, cuprinde cele mai diverse domenii ale vieţii economice şi sociale şi, mai
mult, este supus unei evoluţii continue şi constante. De aceea, doar stabilirea priorităţilor în
armonizarea legislaţiei, care se impune şi din considerente interne (resurse umane şi financiare
limitate pentru moment), garantează consecvenţă şi eficienţă în abordarea acestui proces
complex.

18
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Extinderea Uniunii Europene presupune cea mai mare provocare a începutului de
mileniu, iar Europa îşi merită cu prisosinţă numele de "leagăn al omenirii", "al civilizaţiei" şi al
„democraţiei.”
Analiza raportului dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional ne-a permis să formulăm
următoarele concluzii:
1. Statul de drept este statul în care domneşte dreptul, în care toţi cetăţenii sunt egali în
faţa legii, în care nimeni, nici chiar statul nu este mai presus de lege. Dreptul îşi aduce
contribuţia directă la atingerea valorilor fundamentale ale unei societăţi democratice – Dreptate,
Echitate, Stat de Drept;
2. Persoana ca subiect de drept reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor,
deoarece dreptul se raportează permanent la prezenţa omului în societate, şi se transpune în
practică exclusiv graţie subiecctelor de drept.
3. Dreptul şi morala, fiind deopotrivă norme de conduită, trebuie să aibă un fundament
comun. Între drept şi morală va exista o deosebire, dar nu o separaţie şi cu atât mai puţin o
opoziţie.
4. Există o realitate etico-juridică, în cadrul căreia doar diferitele manifestări creează
diferenţa dintre etic şi juridic.
5. Premisele apariţiei Comunităţilor Europene au fost de natură militare, economice şi
politice. Înfiinţarea Uniunii Europene, are la bază cronologia celor mai importante evenimente,
de la declaraţia lui Robert Schuman, din 1950 şi până la lansarea monedei euro la 1 ianuarie
1999 şi deschiderea negocierilor de aderare cu ţările Europei Centrale şi de Est;
6. Construcţia europeană realizată prin Tratatul de la Maastricht, se fundamentează pe
următorii piloni: comunităţile europene, politica externă şi de securitate comună, cooperarea
poliţiei şi cea juridică, ulterior aceşti piloni au suferit modificări;
7. Deşi există numeroase deosebiri între ordinea juridică internaţională şi cea naţională,
acestea nu sunt separate în totalitate, între ele existând relaţii de influenţare reciprocă,
interacţiune şi intercondiţionare. Pentru a produce efecte în ordinea juridică internă, normele
internaţionale trebuie puse în aplicare, iar simplul fapt al legiferării lor la nivel internaţional nu
produce nici un efect. Atingerea obiectivelor stipulate în tratatele internaţionale poate fi asigurată
numai prin încorporarea normelor internaţionale în dreptul intern;
8. Nu există normă sau o reglementare de drept internaţional prin care să se reglementeze
modul în care să se facă încorporarea reglementărilor internaţionale în dreptul intern. Modul de
aplicare al tratatelor internaţionale în Republica Moldova este reglementată prin Constituţie;

19
 În Republica Moldova tratatele internaţionale la care a aderat statul fac parte din ordinea
juridică internă, fiindu-le stabilit un loc în ierarhia izvoarelor de drept-acela de prioritate în
raport cu legislaţia internă.
9. Normele comunitare pot fi invocate fără nici o condiţie de către orice persoană, atât în
litigiile cu autorităţile publice, cât şi în litigiile cu alte persoane fizice;
10. În cadrul statelor membre UE principiul primordialităţii se referă la toate sursele
dreptului comunitar, acestea având o forţă juridică superioară dreptului intern, indiferent de
categoria cărora le aparţin. Dreptul intern al statelor membre trebuie să fie în concordanţă
deplină cu dreptul comunitar, indiferent de ierarhia internă a normelor respective;
11. Odată cu stabilirea priorităţilor externe în context global actual România va acţiona
pentru relansarea diplomaţiei, prin întărirea alianţelor strategice cu partenerii din Uniunea
Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică, să formuleze poziţia ţării noastre pe principalele tematici
care preocupă astăzi statele lumii: lupta împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate,
proliferarea armelor de distrugere in masă, protecţia mediului înconjurător.
Recomandări:
1. Cea mai importantă recomandare pe care o facem în urma realizării studiului propus
ţine de crearea unui mecanism de armonizare a cadrului practic de aplicare a legii şi nu doar de
armonizarea legislaţiei. Acest lucru se impune întrucât simpla conformare formală cu Acquis-ul
comunitar nu reprezintă decât un singur pas de realizare a lui, scopul acestuia fiind transpunerea
reglementărilor în practică, transpunere ce trebuie să se efectueze la rândul său, în strictă
conformitate cu reglementările legale;
2. Rezultând din recomandarea nr. 1, se impune ca România să preia practicile europene
de aplicare a legii şi de respectare a ei, iar Republica Moldova să facă acelaşi lucru dar
concomitent să continue intens procesul de armonizare a legislaţiei naţionale cu cea comunitară;
3. Se impune, ca reforma justiţiei să-şi atingă obiectivele şi să se transpună de facto în
practică, astfel încât încrederea cetăţeanului de rând în organele de drept să sporească;
4. Protecţia drepturilor omului este necesar ca să devină o prioritate pentru toţi cetăţenii
României şi cei ai Republicii Moldova. Deşi acest lucru este promovat de perioade îndelungate
de timp, statisticile indică asupra insuficienţei mecanismelor actuale de protecţie şi promovare a
drepturilor omului în ambele state. Din aceste considerente suplimentarea mecanismelor
existente ar fi o soluţie oportună pentru ca să dispară discrepanţele între domeniul drepturilor
omului din România şi Republica Moldova în raport cu alte state europene sau în general cu UE;

20
 5. Este oportună, opinăm, şi reglementarea răspunderii materiale a tuturor celor vinovaţi
de încălcarea drepturilor omului, indiferente de funcţia deţinută şi de domeniul în care activează
cel vinovat de încălcare;
6. Asigurarea continuităţii luptei împotriva corupţiei este de asemenea un mecanism de
asigurare implicită a respectului drepturilor omului. De aici interdependenţa domeniilor
prioritare pentru aderarea la UE. Tocmai de aici şi concluzia că este necesară transpunerea cu cea
mai mare exactitate a normelor de drept în realitate, fiind vorba nu doar de norme de drept intern,
ci şi de normele dreptului comunitar şi internaţional. Acest lucru va asigura şi perfecţionarea
instituţiilor statului de drept, spre care tinde şi România şi Republica Moldova.

21
 LISTA LUCRĂRILOR
PUBLICATE LA TEMA TEZEI
1. Gruia George “Strategia Europeanã a Republicii Moldova privind procesul de
armonizare a legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar”- Revista Lex- Revista consilierilor
juridici din armatã 2007, nr 3 (11); ISSN 1841-2793, Categoria B, pag 30-37, 0,4 c.a.
2. Gruia George “Aplicarea dreptului internaţional în ordinea juridicã internã a
României şi Republicii Moldova” Revista Lex- Revista consilierilor juridici din armatã nr
4(12)/2007; ISSN 1841-2793, Categoria B, pag 16-24, 0,5 c.a.
3. Gruia George “Dreptul naţional şi dreptul internaţional în contextual integrãrii
europene a României şi Republicii Moldova”. Revista Naţionalã de Drept nr 4/2009, Chişinãu,
ISSN 1811-0770, pag 50-59, 0,7 c.a.
4. Gruia George “Statul de drept prin prisma globalizãrii”. Revista Avocatul Poporului
nr 4/2009, Chişinãu, ISSN 1810-7141, pag 18-26, 0,5 c.a.
5. Gruia George “Forţa juridicã în dreptul roman a normelor internaţionale ale
N.A.T.O., privind protecţia informaţiilor clasificate” Revista consilierilor juridici din armatã
2007, nr 4(12); ISSN 1841-2793, Categoria B, pag 18-26, 0,5 c.a.
6. Gruia George “Filozofii antici despre interesul juridic şi voinţa juridicã-trasaturi ale
esenţei dreptului” Revista Lex-Revista consilierilor juridici din armatã nr 2/2007; ISSN 1841-
2793, Categoria B, pag 49-51, 0,3 c.a.
7. Gruia George “Contractul de achiziţie publicã, act administrativ de autoritate
publicã?” Revista Lex-Revista consilierilor juridici din armatã nr 3/2006; ISSN 1841-2793,
Categoria B, pag. 43-48, 0,3 c.a.
8. Gruia George “ Între Kosovo şi N.A.T.O. Aspecte juridice ale operaţiunilor de
menţinere a pãcii” Revista Gândirea militarã româneasca 2006, nr 5; ISSN 1454-0460, Categoria
B, pag 52-57, 0,5 c.a.
9. Gruia George “Statul succesor şi statul continuator. Aspecte juridice ale cazurilor
URSS şi al Iugoslaviei”-Revista Gândirea militarã româneascã 2007, nr 2; ISSN 1454-0460,
Categoria B, pag 63-69, 0,4 c.a.
10. Boris Negru, Gruia George “Constituţia Republicii Moldova şi relaţia dintre
reglemetãrile internaţionale şi cele interne în domeniul drepturilor omului”, Conferinţa
internaţionalã “Rolul Curţii Constituţionale în sistemul protecţiei drepturilor omului şi
respectarea CEDO şi a jurisprudenţei Curţii Europene pentru drepturile omului în jurisprudenţa
şi legislaţia naţională; Chişinău, 13 -14 decembrie 2007. ”Fundaţia Germană pentru Cooperare
Juridică Internaţională în colaborare cu Curtea Constituţională a Republicii Moldova”, Sesiunea

22
internaţională de comunicări ştiinţifice a Institutului de Ştiinţe Administrative din Republica
Moldova, Chişinău, 27 -28 octombrie 2007, pag.58 – 61. 0,4 c.a.
11. Boris Negru, Gruia George, ”Probleme generale ale compartimentării dreptului”
Conferinţa Ştiinţifică internaţională ”Administraţia publică şi buna guvernare”, Institutul de
Ştiinţe Administrative din Republica Moldova, Chişinău, 27-28 octombrie 2007, Caietul
Ştiinţific nr.2, pag. 131-136, 0.5 c.a.

23
 ADNOTARE
Gruia Gheorghe „Coraportul dintre dreptul intern si dreptul comunitar în procesul de
integrare europeană” teză de doctor în drept, Chişinău 2010

Structura tezei este următoarea: Introducere, patru capitole, concluzii, bibliografia din
377 numiri, două anexe, 130 pagini text de bază.
Numărul de publicaţii la tema tezei. Rezultatele obţinute sunt publicate în 11 lucrări
ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: stat de drept, realizarea dreptului, drept intern, drept comunitar, aplicarea
dreptului, lege, legalitate, respectarea normelor de drept, principii de drept, norma socială, norma
juridică. drept internaţional, (raport)-coraport, comunitate europeană, uniune europeană, aculturaţie
juridică.
Scopul şi obiectivele prezentei teze îl reprezintă necesitatea identificării relaţiei existente
dintre dreptul intern şi dreptul comunitar prin prisma influenţei deciziilor din domeniul legislativ
asupra evoluţiei sistemului de drept din cele două state. Noutatea ştiinţifică a lucrării constă în
contribuţia adusă prin realizarea acestui studiu complex asupra aspectelor comparative de
armonizare a legislaţiei în etapa pre-aderare şi cea de post-aderare la UE, fiind vorba de
armonizarea legislaţiei române şi a celei a Republicii Moldova, ca elemente inseparabile şi
indispensabile ordinii de drept, rolul lor în edificarea statului de drept.
Semnificaţia şi finalitatea propusă în demersurile teoretice pe care le-a întreprins autorul
a vizat formarea unei concepţii unitare asupra sistemului de drept intern raportat la sistemul de
drept comunitar. În cercetarea şi analiza bidimensională a subiectului: drept intern-drept
comunitar, a încercat să facã o deosebire clară intre aceste două fenomene, care nu numai ca nu
se contrazic, ci se completează, fiind intr-un raport de dependenţă. Valoarea aplicativã a tezei
constã în faptul cã, s-a optat pentru cercetarea problemelor generale ale dreptului intern şi
dreptului comunitar din punct de vedere teoretic şi practic, în vederea evidenţierii raportului
dintre teorie şi practică şi trecerea de la datele teoretico - ştiinţifice la domeniul de aplicabilitate
practică a acestora. Prezenta lucrare constituie o încercare de a supune unei analize pertinente
integrarea dreptului comunitar în cel intern al României şi în cel al Republicii Moldova cu
expectanţe metodologico-analitice, praxiologice, pragmatice, luând în considerare şi
determinismul social, pentru a pune bazele unei teorii generale a legăturii indispensabile dintre
dreptul intern şi dreptul comunitar.

24
 АННОТАЦИЯ
Груя Георге, «Соотношение национального права и права Европейского
Сообщества в процессе европейской интеграции», Кишинэу, 2010

Структура диссертации: введение, четыре главы, выводы, литература из 377

наименований, два приложения, 130 страниц основного текста.
Количество публикаций по теме диссертации. Достигнутые результаты
опубликованы в 11 научных работах.
Ключевые слова: правовое государство, реализация права, внутреннее право,
право европейского сообщества, применение права, закон, законность, соблюдение норм
права, принципы права, социальная норма, правовая норма, международное право,
европейское сообщество, европейский союз.
Целью данной работы является необходимость исследования существующей
взаимосвязи между национальным правом и правом Европейского Сообщества в свете их
влияния на развитие правовых систем в двух государства Румыния и Республика
Молдова.
Научная ценность работы заключается в исследовании вклада, которые внесли
Румыния и Республика Молдова в процесс гармонизации национального законодательства
с достижениями Европейского Сообщества, как неотъемлемых и необходимымых
элементов правового порядка, их роль в построении правового государства. Смысл и цель
предлагаемого теоретического подхода направлен на формирование унитарной концепции
в правовой системе Европейского Сообщества. В ходе исследования и анализа понятий
внутреннее право и право Европейского Сообщества, мы пытались провести четкое
различие между этими двумя явлениями, которые не только не противоречат друг другу, а
дополняют друг друга, находятся в отношениях взаимозависимости. Практическая
ценность работы заключается в том, что выбор был сделан в пользу исследования
проблем внутреннего права и право Европейского Сообщества с теоретической и
практической точек зрения для выявления взаимосвязи между теорией и практикой и
перехода от научно-теоретических данных к практическим вопросам.
Эта работа является первой попыткой представить прагматичный анализ в
Румынии и Молдове, общей теории взаимосвязи между внутренним правом и правом
Европейского Сообщества.

25
 ANNOTATION
Gruia Gheorghe “The co-report between Common Law and Community Law in the
accession of Romania and Moldavian Republic to European Union”, Chişinău, 2010

Thesis structure is the following: introduction, 4 chapters, and bibliography with 377
assignments, 2 appendices and 130 underlying pages.
The number of publications on the topic of the thesis. The acquired results are
published in 11 scientific works.
Key words: implementation of law, Common law, Community law, the application of
law, law, legality, respect for the law, principles of law, social norms, and the rule of law.
The purpose and objectives of this thesis it is the need to identify the existing relationship
between Common and Community law in the light of decisions of legislative influence on the
development of legal system in two states. The scientific novelty of the work is the contribution
to the achievement of this complex study in Romania and Moldavian Republic on the process of
harmonizing national legislation with the acquis communautaire, as inseparable and
indispensable elements of legal order, their role in building the rule of law. The meaning and
purpose of proposed theoretical approaches the author took aimed to form a unitary conception
of the national system reported to the Community legal system. In the research and dimensional
analysis of the subject: Common -Community law, tried to make a clear distinction between
these two phenomena, not only does not contradict, but complement, being in a relationship of
dependency.
The applied value of the thesis consists in the circumstance that it was chosen to research
the general problems of law and law in terms of theory and practice to reflect the relationship
between theory and practice and the transition from theoretical data – scientific to practical
problems. The present paper is the first attempt to submit a relevant analysis in Romania and
Moldavian Republic with methodological -analytical expectations, praxeological, pragmatic,
taking account of social determinism, to build a general theory of the essential link between
Common and Community law.

26
 GRUIA GEORGE

CORAPORTUL DINTRE DREPTUL NAŢIONAL ŞI

DREPTUL COMUNITAR ÎN PROCESUL DE INTEGRARE
EUROPEANÃ

Specialitatea: 12. 00. 01 – Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi

dreptului; Istoria doctrinelor politice şi de drept

Autoreferatul tezei de doctor în drept.

...........................................................................................................................
Aprobat spre tipar: 05.12.2009 Formatul hîrtiei 60x84 1/16
Hîrtie ofset. Tipar ofset. Tiraj , ex. 40
Coli de tipar A4 Comanda nr. 110/2010
...........................................................................................................................

Denumirea si adresa inst. SC. VamTipicom SRL, Bucuresti Romania

27