Universitatea Crestina Dimitrie Cantemir

Facultatea Management turistic si commercial

Calitatea produselor si serviciilor in

relatie cu protectia consumatorilor

Indrumator:Pascu Emilia

Studenti:Morariu Mihaela Madalina

(Gr.14)
Vlasceanu Florentina
Simona(Gr.23)

1
Bucuresti 2010/2011

2
 Cuprins
Capitolul 1 :Notiuni teoretice privind calitatea produselor si serviciilor .....3

1.1 Calitatea, notiune concreta complexa, dinamica

1.2 Caracteristici de calitate.....5

1.3 Standarde, norme , reglementari privind calitatea.....6

Capitolul 2: Preocupari pe plan international privind protectia

consumatorilor........8

Capitolul 3: Preocupari nationale privind protectia consumatorilor......11

Capitolul 4: Influenta protectiei consumatorilor asupra calitatii …..15

Bibliografie: ........ 17

3
CAPITOLUL 1
NOTIUNI TEORETICE DESPRE CALITATEA PRODUSELOR SI
SERVICIILOR

1.1 Calitatea, notiune concreta complexa, dinamica

Notiunea de calitate a produselor şi problemele legate de realizarea

acesteia i-au preocupat pe oameni cu mult timp în urmă. Dupa unii
autori, cuvântul “calitate” sau “qualitas” işi are originea în latinescul
“qualis” care are înţelesul de fel de a fi.
Dupa unii specialişti, calitatea produselor este considerată satisfacerea
unei necesităţi; gradul de satisfacere a consumatorului; conformitatea cu
caietele de sarcini; ansamblul mijloacelor pentru realizarea unui produs
viabil; un cost mai mic pentru o utilizare dată.
În activitatea practică, pentru definirea calităţii se utilizeaza o serie de
termeni ca, de exemplu:
-calitatea proiectată (calitatea concepţiei) reprezintă măsura în care
produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si
posibilitatea de folosire, la fabricatia produsului respectiv, a unor
procedee tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic;
-calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu
documentatia tehnica. Acesta se realizeaza in productie si este determinata
de procesul tehnologic, echipamentul de productie, activitatea de urmarire
si control, manopera, etc.
-calitatea livrata, reprezentand nivelul efectiv al calitatii produselor livrate
de furnizor.

4
Pe masura dezvoltarii productiei industriale, pe masura cresterii si
diversificarii cererii de productie, notiunea de calitate a produsului a
evoluat si s-a diversificat, vorbindu-se despre:
-“calitatea potentiala” , reprezentand calitatea produsului dupa
proiectare, inainte de asimilarea lui in fabricatie;
-“caliatea partiala” , reprezentand raportul dintre calitatea obtinuta si cea
ceruta;
-“calitatea realizata”, acea calitate rezultata in urma verificarii la capatul
liniei de productie.
-“calitatea asigurata” , calitatea care rezulta pe baza unui program unitar
cuprinzand toate activitatile de control ale calitatii (prevenire, masurare si
actiune corectiva)
-“calitatea totala” , in care se integreaza gradul de utilitate, economicitate,
estetica, etc.
Calitatea reprezinta ansamblul de proprietati si caracteristici ale unui
produs sau serviciu care ii confera acestuia proprietatea de a satisface
nevoile exprimate sau implicite.
Pentru succesul deplin al unei firme, aceasta trebuie sa ofere produse sau
servicii care:
1). Sa satisfaca o necesitate, o utilitate sau un scop bine definit
2). Sa satisfaca asteptarile clientului
3). Sa se conformeze standardelor si specificatiilor
4). Sa se conformeze masurilor legale si altor cerinte ale societatii
5). Sa fie disponibile la un pret competitiv
6). Sa fie furnizate la un cost care aduce profit
Calitatea evolueaza în permanenta, putând fi caracterizata printr-un

5
dinamism evident. Principalii factori care îi imprima acest caracter
sunt:progresul tehnico – stiintific, concurenta si exigentele crescânde ale
consumatorilor contemporani.

1.2 Caracteristici de calitate

Noţiunea de calitate trebuie să îmbrăţişeze elementele esenţiale ale
produsului şi să sintetizeze multitudinea de caracteristici care, în raport de
produs au ponderi şi semnificaţii distincte.
Legea calităţii produselor şi serviciilor care impune respectarea unor
cerinţe grupează caracteristicile calităţii produselor în trei categorii:

1. Caracteristici funcţionale
a. Caracteristici tehnice – reprezintă atribute indispensabile ale
calităţii produselor care exprimă aşa numita “calitate tehnică”, al cărui
caracter dinamic corespunde ritmului rapid ce se înregistrează în tehnica
contemporană. Ele vizează concepţia constructivă, parametrii funcţionali
(precizia, lărgimea benzii etc.), tehnologia de execuţie, proprietăţi fizico-
chimice sau biologice, randamentul, greutatea specifică etc.
b. Caracteristici economice – privesc performanţele pe care le poate
avea produsul prin antrenarea unor costuri de producţie şi de funcţionare
profitabile atât pentru producător cât şi pentru utilizator.

2. Caracteristici psiho-senzoriale şi sociale

Ponderea acestor caracteristici în “calitatea totală” a produsului creşte
continuu ca urmare a faptului că ele se referă la elemente calitative care
privesc protejarea mediului, proprietăţi ergonomice, cerinţe ale modei,
gradul de finisare, estetica produselor, comoditatea, elemente
organoleptice. Aceste elemente sociale ale calităţii produselor sunt tot mai
prezente în strategiile de marketing influenţând deciziile atât ale
producătorilor cât si ale consumatorilor. Fără a neglija importanţa
efectelor asupra mediului şi asupra corpului uman, efectele estetice pe
care le exercită produsul în exploatare prin formă, culoare, finisaj,
ambalaj, se caracterizează printr-un grad de penetrare din ce în ce mai
rapid în conceptul de calitate totală a produselor.
Dar, în strânsă legătură şi armonie cu cele două laturi: materială
(protecţia mediului şi a corpului umane) şi emoţională (estetică
produsului), latura ergonomică a caracteristicilor produsului trebuie
analizată nu numai prin implicaţiile psiho-senzoriale şi sociale
(ameliorarea condiţiilor de muncă, reducerea oboselii), ci şi din punct de

6
vedere economic (creşterea productivităţii muncii, reducerea rebuturilor,
creşterea preciziei).

3. Caracteristici de disponibilitate
Caracteristicile de disponibilitate se referă la menţinerea în timp a
celorlalte caracteristici de calitate ale produsului în anumite condiţii de
exploatare a lor. Ele cuprind caracteristicile de fiabilitate şi de
economicitate în menţinerea în funcţiune a produselor.

1.3 Standarde, norme , reglementari privind calitatea

Documentele referitoare la calitatea produselor se clasifica astfel:
1) Documente care prescriu calitatea produselor:
-standarde
-caiete de sarcini
-norme tehnice.
2) Documente care certifica calitatea produselor:
-buletin de analiza
-certificatul de omologare
-certificatul de garantie
-certificatul de calitate

STANDARDUL reprezinta ansamblul de reguli tehnice obligatoriu

prin care se stabilesc, potrivit nivelului dezvoltarii tehnice intr-un anumit
moment, caracteristicile tehnico-economice pe care trebuie sa le
indeplineasca un produs precum si prescriptiile privind receptia,
marcarea, depozitarea, transportul.
Cerintele si documentele necesare pe plan mondial in sistemul
calitatii sunt sintetizate cu standardele internationale ISO 9000 si ISO
9004 inclusiv si anume:
- ISO 9000 - Sistemele calitatii. Conducerea si asigurarea calitatii.
Linii directoare pentru alegere si utilizare.
- ISO 9001 - Sistemele calitatii. Model pentru asiguarea calitatii in
proiectare, dezvoltare, productie, montaj si service.
O tendinta noua este introducerea in standardele de produs a unor
cerinte exprese referitoare la regulile de efectuare a controlului calitati,
deci a particularizarii modalitatilor de control de produse sau grupe de
produse.
Caietul de sarcini este un document tehnico-normativ care vine sa
intregeasca prevederile standardelor sau normelor tehnice cu noi

7
parametri. Se elaboreaza prin conlucrarea furnizorului cu beneficiarul,
stabilind pe langa nivelul de calitate a produselor metodele de control,
modalitatile de receptie, ambalare, livrare.
Norma tehnica reprezinta documentatia tehnic-economica in care
sunt cuprinse prescriptiile de calitate a unui produs.
Normele tehnice pot fi:
 departamentale

 de intreprindere (norme interne)

Buletinul de analiza este un document de certificare a calitatii prin

care se face o descriere detaliata a anumitor caracteristici fizice,
mecanice ale produsului.
Certificatul de omologare este documentul prin care se face
omologarea produselor, cu scopul de a verifica daca produsele noi
corespund documentatiei tehnico-economice.
Omologarea se face in doua etape :
a) Omologarea preliminara (de prototip) in urma careia unitatea
producatoare poate trece la pregatirea fabricatiei si executiei serie zero
(tiparul de proba).
b) Omologarea finala, pe baza careia se definitiveaza
documentatia pentru fabricatie de serie.

Certificatul de garantie este documentul prin care se garanteaza

calitatea produsului. Un certificat de garantie cuprinde:
- denumirea completa a produsului
- data livrarii catre unitatea beneficiara sau data cand a avut loc
vanzarea
- termenul de garantie
- semnatura conducatorului unitatii
Certificatul de garantie are un dublu rol:
- confirma calitatea produsului
- garanteaza cumparatorului remedierea defectelor aparente sau
ascunse ivite in perioada de garantie (care obligatoriu va fi inscrisa in
certificat)

Certicatul de calitate este documentul care certifica calitatea

produselor in raportul dintre unitati. El trebuie sa mentioneze incercarile

8
fizice, mecanice, chimice, organoleptice si probele la care a fost supus
produsul in conformitate cu documentele tehnico-normative sau alte
conditii de calitate prevazute in contract.
Se semneaza de conducatorul unitatii si de seful compartimentului
CTC.

Calitatea poate fi urmarita si analizata printr-o serie de indicatori la

baza carora se pun caracteristicile esentiale care exprima parametrii
functionali ai produselor.

Capitolul 2 PREOCUPARI PE PLAN INTERNATIONAL

PRIVIND PROTECTIA CONSUMATORULUI

Potrivit optiunilor Uniunii Europene este absolut necesar sa se

actioneze in domeniul protectiei consumatorilor, deoarece, pe masura ce
consumatorii vor beneficia de granite deschise, largite si de o piata
competitiva la nivelul Uniunii, trebuie sa creasca grija pentru protejarea si
promovarea pe scena europeana a drepturilor legitime ale acestora.
In acest sens, au fost adoptate la nivelul Uniunii Europene o serie
de directive care , la nivel national, se transpun in legi, in reglementari cu
caracter obligatoriu, ce au in vedere, in principal, securitatea produselor,
reclama inselatoare, responsabilitatea producatorilor pentru produsele cu
defecte, creditul pentru consumatori, denumirea si etichetarea produselor.
In vederea realizarii optiunilor Uniunii Europene in asigurarea
drepturilor si a protectiei consumatorilor, au fost create structuri
institutionale corespunzatoare care sa raspunda de problemele

9
consumatorilor, inclusiv de atribuirea unei competente generale si
orizontale in domeniul drepturilor consumatorilor unei singure autoritati
cu responsabilitati si initiative in domeniu si care coordoneaza actiunile
intreprinse de autoritati in aplicarea altor politici.In acelasi timp, au fost
create structuri consultative , fie generale, cum este Comitetul Consultativ
al Consumatorilor din Uniunea Europeana, fie specifice, care reprezinta
interesele consumatorilor si asigura participarea acestora la procesul
decizional.Directivele Uniunii Europene privind creditul de consum,
clauzele abuzive din contractele incheiate cu consumatorii, calatoriile cu
pret forfetar, dreptul de proprietate multipla asupra bunurilor imobiliare
cu divizarea duratei de folosinta si contractele incheiate inafara unitatilor
comerciale impun noi obligatii ale producatorilor, importatorilor si
vanzatorilor.Toate fac parte din responsabilitatile ce definesc mediul legal
in care firmele trebuie sa-si desfasoare activitatea pe piata.
In domeniul falsei publicitati,de exemplu, Directiva 84/450/CEE
din 10.09.1984 obliga statele membre sa se asigure ca exista mijloacele
adecvate si eficiente pentru controlul publicitatii inselatoare, atat in
interesul consumatorilor cat si al concurentilor, in general al publicului.
Edificator pentru optiunile Uniunii Europene privind protectia
consumatorilor ramane Carta Alba privind pregatirea tarilor asociate din
centrul si estul Europei pentru integrarea in piata interna a Uniunii
Europene care, precizand conditiile minime absolut necesare in materie
legislativa ce trebuie insusite de fiecare tara in parte pentru a asigura
functionarea pietei interne, scoate in evidenta obiectivele si masurile ce
trebuie intreprinse in vederea asigurarii drepturilor si protectiei
consumatorilor, ele referindu-se in principal la:
- protectia vietii, sanatatii si securitatii consumatorilor;

10
 - protectia intereselor economice ale consumatorilor;
- formarea specialistilor in domeniul protectiei si educarii
consumatorilor;
- accesul consumatorilor la justitie;
-crearea si dezvoltarea de asociatii ale consumatorilor si
sprijinirea activitatii acestora;
- perfectionarea cadrului legislativ si institutional;
- elaborarea de programe pentru educarea consumatorilor.

Rolul si mai ales realizarile Comunitatii Europene in apararea

drepturilor si asigurarea protectiei consumatorilor se pot structura in trei
principale domenii:
1. Introducerea unui minim de reguli, de principii directoare, de
norme cu caracter obligatoriu, atat pentru fiecare stat membru, dar si
pentru celelalte state europene, in conditiile in care acestea din urma ar
dori sa se integreze in Piata Europeana Unica, principii ce se constituie
intr-un insemnat suport in stabilirea obiectivelor specifice protectiei
consumatorilor.
2. Crearea la nivelul Uniunii Europene a unui cadru institutional
adecvat protectiei consumatorilor, a unor organisme cu atributiuni in
acest important domeniu si, in felul acesta, crearea premiselor ca in
fiecare stat in parte sa functioneze organisme guvernamentale sau
neguvernamentale pentru protectia consumatorilor.
3. Continua preocupare pentru amortizarea legislatiei si a
cadrului institutional in domeniul protectiei consumatorilor, preocupare
ce se regaseste atat in activitatea de ansamblu a organismelor Uniunii
europene cat si a fiecare tari in parte.

11
 Capitolul 3: Preocupari nationale privind protectia
consumatorilor

In tara noastra exista urmatoarele institutii publice, organizatii si asociatii

ale consumatorilor cu atributii de protectie a consumatorilor:
- Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania(APC)
- Centrul de Consiliere si Informare a Consumatorilor
Bucuresti,serviciu asigurat de APC Romania;
- Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor;
- Oficiul pentru Protectia Consumatorilor, organizatie bugetara
guvernamentala, inzestrata cu atributii de control, inspectie si
sanctionare;
- Oficiul pentru Protectia consumatorilor din Bucurest, care este
organul teritorial al Oficiului pentru protectia consumatorilor;
- Oficiul Concurentei.
Orice persoana care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma
produse sau servicii se numeste consumator.
Drepturile consumatorilor sunt:
- dreptul de a alege
- dreptul de a fi informat corect asupra produselor si serviciilor
si de a fi educati pentru a face o alegere cat mai avantajaoasa
- dreptul de a fi in siguranta
- dreptul de a se organiza in asociatii pentru protejarea
propriilor interese
- dreptul de a avea acces la o gama variata de marfuri

12
 - dreptul de a fi protejati contra riscului de a cumpara bunuri
care le pun in pericol sanatatea
- dreptul de a fi despagubiti atunci cand bunurile nu corespund
Aceste drepturi sunt recunoscute de legislatia romaneasca (Ord. Guv. Nr.
21 din 1992 si nr 58 din 2000), iar cine le nesocoteste sufera sanctiuni.
Producatorul de bunuri alimentare trebuie sa informeze consumatorul
despre:
- denumirea/marca sa, adresa, cantitatea, termenul de garantie,
- principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitie
- eventualele riscuri ce pot aparea, modul de utilizare, depozitare.
- cazuri in care produsul nu este indicat
Eticheta produselor reprezinta orice material scris, imprimat, ce
trebuie sa contina:
- denumirea produsului;
- numele si adresa producatorului, distribuitorului sau
importatorului inregistrat in Romania;
- data durabilitatii minimale/termenul de valabilitate;
- cantitatea neta;
- conditii speciale de depozitare si folosire,daca este cazul;
- locul de origine sau provenienta a produsului;
- lista cuprinzand ingredientele folosite,specificand cantitatea
- instructiuni de utilizare.
Data durabilitatii minimale reprezinta data pana la care produsul
isi pastreaza caracteristicile specifice in conditii de depozitare
corespunzatoare. Aceasta este exprimata de obicei prin sintagma „a se
consuma de preferinat inainte de…”.

13
 Pentru produsele de folosiinta indelungata, obligatiile
producatorilor sunt:
- acordarea unor termene de garantie minime pe grupe de
produse
- asigurarea unitatilor service autorizate, documentatiei de
remediere, catalogului pieselor de schimb,etc
- supravegherea respectarii conditiilor in care au fost abilitati
producatorii pieselor de schimbsi unitatile service;
- obligatia producatoruli fat de vanzator de a asigura si suporta
toate cheltuielile pentru punerea in functiune,intretinerea,
repararea acestora, precum si cheltuieli de diagnosticare,
montare, ambalare pentru produsele reclamate in cadreul
termenului de garantie.
Bunurile de folosiinta indelungata trebuie sa fie insotite la comercializare
de certificat de garantie semnat si stampilat de producator si vanzator,
declaratie de conformitate si carte tehnica ori instructiuni de folosire.
Toate aceste documente vor fi redactate in limba romana, indiferent de
tara de origine a produsului.
Principalele proleme cu care se confrunta practica juridica sunt
legate de dificultatea crearii unor mijloace cu adebvarat eficace care sa
actioneze pentru asigurarea unui echilibru de forte in cadrul relatiei
ofertant-consumator. Mijloacele judiciare presupun apelarea la un
tribunal de natura civila sau administrativa, ceea ce prezinta numeroase
inconveniente pentru consumatori:costul foarte ridicat al justitiei,
obstacole de ordin psihologic,etc. Mijloacele parajudiciare sunt organizate
de stat sau institutii particulare si se situeaza in afara ordinului

14
jurisdictional. Acestea se impart in: consultatii juridice furnizate
consumatorilor gratuit sau la preturi reduse, exercitarea de presiuni
asupra ofertantilor si rezolvarea litigiilor prin aducerea fata in fata a
consumatorilor si ofertantilor.
A.N.P.C. participa impreuna cu alte organe, la elaborarea strategiei in
domeniul protectiei consumatorului. Elaboreaza,proceduri privind
obiectivele, conditiile si modul de colaborare in desfasurarea activitatii de
protectie a consumatorilor. ANPC efectueaza analize si incercari in
laboratoarele acreditate conform legii sau in laboratoarele proprii ori
agreate, sprijina asociatiile de consumatori in actiunea de infiintare si
functionare a centrelor de consultanta, informare si educare a
consumatorilor. De asemenea ANPC-ul prezinta informari periodice
Guvernului si organelor administratiei publice centrale interesate,
referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor si
intereselor consumatorilor. In afara de cele mentionale ANPC-ul mai are
o serie de atributii, participand si la realizarea programelor interne si
internationale in domeniul protectiei consumatorilor.

15
 Capitolul 4: Influenta protectiei consumatorilor asupra
calitatii

Domeniul protectiei consumatorilor a parcurs o serie de

etape, transformandu-se si dezvoltandu-se treptat, ajungand in prezent
intr-o situatie favorabila comparativ cu inceputul anilor '90, odata cu
aparitia multiplelor reglementari in materie, dar nu in ultimul odata cu
intrarea in vigoare a Legii 363. Astazi consumatorul roman poate sa se
increada intr-o protectie asemanatoare cu cea a altor consumatori din
spatiul Uniunii Europene.
De asemenea, consumatorii sunt indreptatiti sa astepte din partea
autoritatilor competente sanctionarea comerciantilor care incalca
dispozitiile legislatiei din domeniul protectiei consumatorilor. Astfel,
putem afirma faptul ca Romania a realizat un adevarat echilibru legislativ
in ceea ce priveste drepturile consumatorilor si cerintele pietei.
In conformitate cu Hotararea Guvernului nr. 755/2003, principalele
atributii ale Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sunt:
1) participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice
centrale şi locale de specialitate cu atribuţii în domeniu şi cu
organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea
strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând
corelarea acesteia cu cea existentă în Uniunea Europeană;

2) elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale

administraţiei publice, proceduri privind obiectivele, condiţiile şi
modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de protecţie a
consumatorilor;

3) participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în

domeniul protecţiei consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi
instituţii din ţară şi din străinătate, conform competenţelor ce îi
revin potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

4) efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform

legii sau în laboratoare proprii ori agreate;

16
5) efectuează sau finanţează studii şi teste comparative cu privire la
calitatea produselor şi serviciilor destinate consumatorilor, pe care
le aduce la cunoştinţă publicului;

6) desfăşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a

consumatorilor; editează publicaţii de specialitate în domeniul
protecţiei consumatorilor;

7) sprijină asociaţiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor

prevăzute de lege;

8) sprijină asociaţiile de consumatori în acţiunea de înfiinţare şi

funcţionare a centrelor de consultanţă, informare şi educare a
consumatorilor;

9) informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor

care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le
pot afecta interesele economice;
10) prezintă informări periodice Guvernului şi organelor
administraţiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea
proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor
consumatorilor;

11) controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia

consumatorilor, referitoare la securitatea produselor şi serviciilor,
precum şi la apărarea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin
efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori,
distribuitori, vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale,
având acces la locurile în care se produc, se depozitează ori se
comercializează produsele sau în care se prestează serviciile,
precum şi la documentele referitoare la acestea;

12) constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a

consecinţelor producerii, prestării, importului, comercializării sau
oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu respectă
dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin
aplicarea sancţiunilor contravenţionale principale şi
complementare prevăzute de lege, sesizează organele de urmărire
penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;

17
 13) solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea
autorizaţiei de funcţionare, a licenţei de fabricaţie ori a
certificatului de clasificare, în condiţiile legii;

14) coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi

organele competente, naţionale şi internaţionale, privind produsele
şi serviciile care reprezintă risc pentru sănătatea şi securitatea
consumatorilor;

15) controlează dacă mijloacele de măsurare folosite pe piaţă sunt

însoţite de documentele prevăzute de lege care atestă verificarea
acestora din punct de vedere metrologic;

16) sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul

de certificare a calităţii produselor şi serviciilor, în baza
constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la organismele
neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la
neconformităţile produselor şi serviciilor destinate consumului
populaţiei în raport cu documentele de certificare şi propune
îmbunătăţirea sau elaborarea de reglementări în domeniu;

Bibliografie
1. PATRICHE,D. „Protectia consumatorilor in economia de piata”
editura Academia Universitara, Athenaeum,
Bucuresti, 1994

18
 2. PATRICHE,D, PISTOL GH, ”Protectia consumatorilor”,
editura Regia Autonoma ”Monitorul oficial”
Bucuresti,1998
3. TEODOR T, „Protectia consumatorului-protectia pietei”
Tribuna Economica nr 24/

19
20