REŢELE DE ANTENE CU DISTRIBUŢII DE AMPLITUDINE

NEUNIFORME

4.1 Reţele liniare cu distribuţie de amplitudine Dolph-Cebâşev

Se consideră o reţea liniară formată dintr-un număr par de R.I.P.-uri

dispuse la distanţa d, ca în fig.4.1 şi alimentate în fază. R.I.P.-urile au
amplitudinile A0, A1, A2, ... etc, distribuţia de amplitudine fiind simetrică
faţă de centrul reţelei.

Fig. 4.1 Reţele liniare cu radiaţie transversală

formate din n R.I.P.-uri pentru n par (a) şi n
impar (b).

Câmpul total Enp, pentru un număr par de surse, în direcţia q este egal
cu suma câmpurilor perechilor de R.I.P.-uri simetrice:

f 3f np - 1
E np = 2 A0 cos + 2 A1 cos + ... + 2 Ak cos( p), (4.1)
2 2 2

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 unde:
2 pd
f= sin q. (4.2)
l
Dacă: 2(k+1) = np, unde k=0, 1, 2, 3, ...
şi (np-1)/2 = (2k+1)/2, (4.3)
atunci (4.1) devine:
k = N -1
Enp = 2 å
k =0
æ 2k + 1 ö÷
A k cosçè
2
Yø, (4.4)

unde N=np/2.
Pentru o reţea liniară formată dintr-un număr impar, ni, de R.I.P.-uri
(fig.4.1 b), cu distribuţia de amplitudine simetrică faţă R.I.P.-ul central,
câmpul total este:
ni - 1
Eni = 2 A0 + 2 A1 cos Y + 2 A 2 cos 2Y+...+2 A k cos(
2
Y). (4.5)
Se notează 2k + 1 = ni (4.6)
unde k = 0, 1, 2, 3, ... .
Rezultă:
k = N -1
Eni = 2 å
k =0
æ 2k ö
A k cosç Y÷ ,
è2 ø
(4.7)

unde N = (ni-2)/2. (4.8)

Seriile (4.1) şi (4.7) sunt serii Fourier finite, de N termeni. Pentru k=0
avem un termen constant 2A0, reprezentând contribuţia sursei centrale, iar
pentru k=1 avem termenul 2A1cosY care reprezintă contribuţia primei
perechi de surse situate de fiecare parte a sursei centrale. Prin urmare,
caracteristica de directivitate este dată de suma unei serii de termeni de ordin
crescător la fel cum un semnal poate fi reprezentat ca o serie Fourier formată
dintr-un termen constant, un termen fundamental şi termenii armonicilor
superioare.
Pentru a ilustra natura Fourier a expresiei caracteristicii de directivitate
se consideră o reţea formată din 9 R.I.P.-uri dispuse echidistant la l/2 şi
având aceeaşi amplitudine şi fază, adică: 2A0 = A1 = A2 = A3 = A4 = 1/2.
Primul termen este constant, deci caracteristica câmpului este un cerc de
amplitudini 1/2, ca în fig.4.2. Al doilea termen (k=1) poate fi privit ca
termenul fundamental al seriei Fourier şi reprezintă caracteristica a două
surse situate de o parte şi de alta a centrului reţelei.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Caracteristicile de directivitate pentru fiecare termen al seriei Fourier,
precum şi caracteristica totală sunt reprezentate în fig.4.2.

Fig. 4.2 Descompunerea caracteristicii de directivitate a unei

reţele de 9 R.I.P.-uri în componentele sale Fourier.

În tabelul 4.1 se prezintă caracteristicile fiecărui termen al seriei Fourier.

Tabelul 4.1

k Număr Distanţa Termen Caracteristica

de Fourier
RIP-uri
0 1 0 Constant Cerc
1 2 1l Fundamental 4 lobi
2 2 2l Armonica a doua 8 lobi
3 2 3l Armonica a treia 12 lobi
4 2 4l Armonica a patra 16 lobi

Se consideră o reţea cu radiaţie transversală, adică d=0 şi:

2pd
Y=
l
sin q. (4.9)
Din formula lui Moivre rezultă:

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Y Y Y
e jm 2 = cos m Y Ym
2
+ j sin m = ( cos + j sin ) .
2
(4.10)
2 2
Egalând părţile reale, se obţine:
Y Y Ym
cos m = Re( cos + j sin ) ,
2
(4.11)
2 2
de unde:
Y Y m(m-1) Y Y
cos m = cosm - cosm-2 sin2 + (4.12)
2 2 2! 2 2
m(m-1)(m- 2)(m- 3) Y Y
+ cosm-4 sin4 -... .
4! 2 2
Punând sin2 y/2 = 1 - cos2 y/2 şi înlocuind valorile particulare ale lui
m, se obţine:
ì Y
ï m = 0, cos m =1
2
ï Y Y
ïm = 1, cos m 2 = cos 2
ï Y Y
ím = 2, cos m = 2 cos2 -1 . (4.13)
ï 2 2
ïm = 3, cos m Y = 4 cos3 Y - 3 cos Y
ï 2 2 2
ïm = 4, cos m Y = 8 cos4 Y - 8 cos2 Y + 1
î 2 2 2
Dacă se notează x=cosy/2, sistemul (4.13) devine:

ì
ïïcos my / 2 = 1, pentru m = 0
ícosmY / 2 = x , pentru m = 1 (4.14)
ï
ïîcosmY / 2 = 2x 2 - 1, pentru m = 2
ş.a.m.d.
Polinoamele (4.14) se numesc polinoame Cebâşev şi se mai pot scrie
sub forma:
Tm(x) = cos my/2. (4.15)
Pentru valori particulare ale lui m, primele opt polinoame Cebâşev
sunt:

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 ìT0 (x) = 1
ïT (x) = x
ï 1
ïT (x) = 2x 2 - 1
2
ï
ïïT3 (x) = 4x 3 - 3x
íT (x) = 8x 4 - 8x 2 + 1 . (4.16)
ï 4
ïT (x) = 16x 5 - 20x 3 + 5x
ï 5
ïT6 (x) = 32x 6 - 48x 4 + 18x 2 - 1
ï
ïîT7 (x) = 64x 7 - 112x 5 + 56x 3 - 7x
Rădăcinile polinoamelor se obţin din cos my/2 = 0 sau
my/2 = (2k - 1)p/2, (4.17)
unde k=1, 2, 3, ... .
Rădăcinile în x notate x¢ vor fi:
x¢ = cos(2k - 1)(p/2m). (4.18)
Deoarece cos my/2 poate fi exprimat ca un polinom de grad m,
atunci relaţiile (4.5) şi (4.7) se pot exprima ca polinoame de grad 2k+1 şi
respectiv 2k. Pentru un număr par de surse np, 2k+1 =np - 1, în timp ce,
pentru un număr impar ni, 2k = ni -1.
Prin urmare, relaţiile (4.5) şi (4.7) care exprimă caracteristica de
directivitate a unei reţele liniare sinfazice de n RIP-uri echidistante sunt
polinoame de grad egal cu numărul de surse minus 1. Dacă se egalează
coeficienţii reţelei cu coeficienţii polinomului Cebâşev, atunci distribuţia de
amplitudine dată de aceşti coeficienţi este o distribuţie Cebâşev şi
caracteristica reţelei corespunde polinomului Cebâşev de grad (n-1).
Polinoamele Cebâşev de grad m=0 până la 5 sunt reprezentate în
fig.4.3 şi au următoarele proprietăţi:
1. toate trec prin punctul (1,1);
2. pentru x din intervalul [-1,1], toate polinoamele sunt în
intervalul [-1,1 ] şi toate valorile maxime sunt ±1.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Fig. 4.3 Polinoamele Cebâşev de grad m=0 până la m=5.

Pentru a descrie metoda lui Dolph pentru obţinerea unei caracteristici

optime, se consideră o reţea formată din 6 surse, căreia îi corespunde un
polinom de gradul 5, reprezentat în fig. 4.4.
Fie R raportul dintre maximul lobului principal şi maximul
primului lob lateral. Punctul (x0,R) de pe curba polinomului T5(x)
corespunde maximului lobului principal în timp ce lobii secundari sunt
limitaţi la o valoare maximă egală cu unitatea.
Rădăcinile polinomului corespund direcţiilor de nul. Dacă raportul
R este specificat, lărgimea fasciculului până la primul nul (x=x1¢) este
minimizat. De asemenea, dacă lărgimea fasciculului este dată, raportul R
este minimizat. Scriind relaţiile care exprimă câmpul total pentru n par şi n
impar, rezultă:
k = N -1
Enp = 2 å
k =0
æ 2k + 1 ö÷
A k cosçè
2
Yø (n par), (4.19)

şi:

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 k = N -1
Eni = 2 å
k =0
æ 2k ö
A k cosçè Y÷ø( n impar).
2
(4.20)

Fig. 4.4 Polinomul Cebâşev de gradul 5.

Deoarece interesează doar caracteristica de directivitate relativă, factorul 2

din faţa semnului de însumare din relaţiile (4.19) şi (4.20) poate fi omis.
Pentru o reţea de n surse, primul pas este selectarea polinomului
Cebâşev de acelaşi grad cu polinomul reţelei, Tn-1(x), după care se alege R
şi se rezolvă ecuaţia:

Tn-1(x) = R, (4.21)
pentru x0. În fig.4.4 se observă că, pentru R > 1, x0 este de asemenea mai
mare ca unitatea. Pentru ca x să aparţină intervalului [-1,1 ] se face o
schimbare de variabilă:
w = x/x0, (4.22)
şi w=cos y/2. (4.23)
Polinoamele (4.19) şi (4.20) pot fi exprimate ca polinoame în w care se
egalează cu polinomul Cebâşev din (4.21). Prin urmare, coeficienţii
polinomului reţelei se obţin din:
Tn-1 = En. (4.24)

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Exemplu: Să se determine distribuţia de amplitudine Dolph-Cebâşev
pentru o reţea de 8 RIP-uri, în fază, dispuse echidistant la l/2 care au un
nivel al lobilor secundari cu 26 dB sub nivelul lobului principal şi unghiul
de deschidere la nivelul 0 din putere minim.
Rezolvare: Deoarece R=20 (26 = 20lg R) şi numărul de surse n=8,
polinomul Cebâşev de gradul (n-1) este T7(x).
Rezultă:
T7(x0) = 20, (4.25)
valoarea x0 se poate determina prin încercări sau poate fi calculată cu relaţia:
1é 1 1ù
x0 = ê(R + R - 1) m + (R - R - 1) mú,
2ë
2 2 (4.26)
û
de unde, pentru m = 7 şi R = 20, se obţine x0 = 1,15.

Înlocuind în relaţiile (4.19) şi (4.20) şi eliminând factorul 2 se obţine:

E8 = A0w+A1(4w3-3w)+A2(16w5-20w3+5w)+A3(64w7-112w5+56w3-7w),
(4.27),

dar w=x/x0, deci:

64 A 3 7 16 A 2 - 112 A 3 5
E8 = x + x +
x70 x05
4 A1 - 20 A 2 + 56 A 3 A - 3A1 + 5 A 2 -7 A 3
+ x3 + 0 x. (4.28).
x03 x0
Polinomul Cebâşev de acelaşi grad este:
T7(x) = 64x7 - 112x5 +56x3 - 7x. (4.29)
Egalând (4.28) şi (4.29), rezultă:
E8 = T7(x). (4.30)
Din (4.24), prin egalarea coeficienţilor termenilor de acelaşi grad, se
obţin:
ìA3 = x 0 = 1,1577 = 2,66
7

ï
ïA 2 = 4,56
í . (4.31)
ïA1 = 6,82
ïA = 8,25
î 0
Amplitudinile relative ale celor 8 surse sunt:
1, 1.7, 2.6, 3.1, 2.6, 1.7, 1.
8

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Pentru a obţine caracteristica de directivitate pentru distribuţia Dolph-
Cebâşev, se ţine seama de faptul că:
2p
Y d sin q
l
= , cos y/2 = w, w=x/x0 şi
2 2
2p
d sin q
x = x0 cos l . (4.32)
2
Dând valori lui q şi înlocuind în T7(x) valoarea corespunzătoare a lui x,
se obţine caracteristica de directivitate relativă care este reprezentată în
fig.4.5.

Fig. 4.5 Caracteristica de directivitate normată a unei

reţele cu radiaţie transversală formată din 8 R.I.P.-uri,
pentru R=20. Reprezentarea s-a făcut în coordonate
rectangulare (a) şi polare (b).

4.2 Reţea cu distribuţie Dolph-Cebâşev formată din 15 R.I.P.-uri

Se consideră o reţea formată 15 surse de radiaţie omnidirecţionale.

Considerând un nivel al lobilor secundari de –35 dB şi parcurgând
algoritmul prezentat în paragraful anterior rezultă următoarele valori
pentru coeficienţii surselor:

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Tabelul 4.1
k 8 7 6 5 4 3 2 1 9 10 11 12 13 14 15
a0 1 1. 2. 3. 4. 5. 5. 5. 5. 5. 4. 3. 2. 1. 1
k 48 34 29 22 00 53 71 53 00 22 29 34 4

Funcţia de directivitate de reţea va fi:

8
f 0(q) = a 01 + 2 × å (a0 m × cos((m - 1) × p × cos(q))) (4.33)
m=2
Normând această funcţie obţinem F(q)=f0(q)/max(f(q)) pe care o
reprezentăm în coordonate carteziene, polare şi în decibeli (fig. 4.6-4.8).

fo1
i

0
0 q p
i

Fig. 4.6 Reprezentarea în coordonate carteziene a

funcţiei de directivitate a reţelei, normată, pentru
distribuţia optimă.

10

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 0 0

10

15

fo01 20
i

25

30

35

40 40
0 q p
i

Fig. 4.8 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei pentru distribuţia optimă.

Nulurile adiacente lobului principal se află la 2q=25.6o. Unghiul de

Fig. 4.7 Reprezentarea în coordonate polare a

funcţiei de directivitate a reţelei, normată, pentru
distribuţia optimă.

11

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 deschidere corespunzător nivelului de -3 dB este de aproximativ 9o , aşa
cum rezultă din figura de mai jos.

0
0

1
fo01
i
2

3
3
80 82 84 86 88 90 92 94 96 98 100
80 180 100
q.
i p

Fig. 4.9 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei cu distribuţie Dolph-Cebâşev, până
la nivelul de -3dB.

4.3 Reţea cu distribuţie binomială formată din 15 R.I.P.-uri

Distribuţiile de curent ale surselor din reţea în cazul distribuţiei

binomiale sunt date de formula:
b0 k =
(n - 1)! =C n 0- k
, k=1..p0 ,( p0= (n+1)/2 )
( p0 - k )!×(n - p0 + k - 1)! n -1

Celelalte surse (de la p0+1 la n) vor avea distribuţii simetrice faţă de

centrul antenei adică:
b0 k = b0 n +1- k ,k=p0+1..n
deci pentru cazul considerat (n=15) avem:
14!
b0 k = = C148- k , k=1..8 (4.34)
(8 - k )!×(6 + k )!
b0 k = b0 n +1- k , k=9..15

12

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Astfel obţinem:
Tabelul 4.2
k 8 7 6 5 4 3 2 1 9 10 11 12 13 14 15
b0 1 1 91 36 10 20 30 34 30 20 10 36 91 14 1
k 4 4 01 02 03 32 03 02 01 4

Factorul de reţea va fi analog cu cel dedus pentru calculul distribuţiei

Dolph-Cebâşev:
8
fb (q ) = b 0 1 + 2 × å (b0 m × cos((m - 1) × p × cos(q ))) (4.35)
m=2

Acest factor de reţea este dedus în ipoteza antenelor sinfazice şi

situate la distanţa d=l/2 .
Normând această funcţie obţinem funcţia Fb(q)=fb(q)/max(fb(q)) pe
care o reprezentăm în coordonate carteziene, în coordonate polare şi în
decibeli.

fb1
i

0
0 q p
i

Fig. 4.10 Reprezentarea în coordonate carteziene a funcţiei

de directivitate a reţelei, pentru distribuţia binomială.

13

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Fig. 4.11 Reprezentarea în coordonate polare a
funcţiei de directivitate a reţelei pentru distribuţia
binomială.

14

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 0

fb01
i

-314.231
0 q p
i

Fig. 4.12 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de directivitate a

reţelei pentru distribuţia binomială.

0 0

1
fb01
i
2

3 3
80 82 84 86 88 90 92 94 96 98 100
80 . 180 100
q
i p

Fig. 4.13 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei pentru distribuţia binomială, până la
nivelul de -3dB.

15

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 4.4 Reţea formată din 15 R.I.P.-uri cu distribuţie de margine

Distribuţiile de curent ale surselor din reţea, în cazul distribuţiei de

margine, sunt de forma:
c0p0=c0n=1 , cok=0 pentru k=1..p0-1 şi k=p0+1..n-1
(sursele marginale au amplitudine unitară iar celelalte au amplitudine
nulă).

Astfel, pentru n=15, obţinem:

Tabelul 4.3
k 8 7 6 5 4 3 2 1 9 10 11 12 13 14 15
c0k 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1

Factorul de reţea va fi:

8
fc (q) = c01 + 2 × å (c0 m × cos((m - 1) × p × cos(q))) = 2 × cos(7 × p × cos(q)) (4.36)
m=2
Normând această funcţie se obţine Fm(q)=fc(q)/max(fc(q)) pe care o
reprezentăm în coordonate carteziene, în coordonate polare şi în decibeli.

16

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 1

fm1
i

0
0 q p
i

Fig. 4.14 Reprezentarea în coordonate carteziene a

funcţiei de directivitate a reţelei, normată, pentru
distribuţia de margine.

Fig. 4.15 Reprezentarea în coordonate polare

a funcţiei de directivitate a reţelei, normată,
pentru distribuţia de 17
margine.

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 0

fm01
i

-41.1716
0 q p
i

Fig. 4.16 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei, normată, pentru distribuţia
marginală.

Din figurile de mai sus se observă că lobii secundari au acelaşi nivel

cu lobul principal. În cazul în care distribuţia marginală ar fi un caz
particular al distribuţiei Dolph-Cebâşev, aceasta s-ar obţine prin punerea
condiţiei ca nivelul lobilor laterali să fie de 0 dB (adică R=1 şi x0=1).
Faptul că distribuţia marginală este un caz particular al distribuţiei Dolph
Cebâşev se poate demonstra foarte simplu astfel:
n +1
2 x
Tn -1 ( x) = a1 + 2 × å (a m × T2×( m -1) ( )) (4.37)
m=2 x0
Înlocuind în relaţia de mai sus pe x0 cu 1 obţinem:
n -1
2 æ ö
a1 + 2 × å (a m × T2×( m -1) ( x )) + çç 2 × a n+1 - 1÷÷ ×Tn -1 ( x) = 0 (4.38)
m=2 è 2 ø
Rezolvând sistemul de ecuaţii care rezultă din această relaţie se va obţine
distribuţia marginală.
Unghiul de deschidere al caracteristicii de directivitate la nivelul 0 este:

18

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 æ 1 ö æ1ö
2 × g = 2 × arcsinç ÷ = 2 × arcsinç ÷ = 0.142 rad. (4.39)
è n - 1ø è 14 ø
Unghiul de deschidere corespunzător nivelului de -3 dB este de
aproximativ 4o , aşa cum rezultă din figura de mai jos.
0 0

1
fm01
i
2

3 3
80 82 84 86 88 90 92 94 96 98 100
80 180 100
q.
i p

Fig. 4.17 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei, normată, pentru distribuţia
marginală, până la nivelul de -3dB.

4.5 Reţea formată din 15 R.I.P.-uri cu distribuţie de amplitudine

uniformă

Distribuţiile de curent ale surselor din reţea în cazul distribuţiei

uniforme sunt: d0k=1 pentru k=1..n. (toate sursele au amplitudine unitară).
Astfel, pentru n=15, obţinem:

Tabelul 4.4
k 8 7 6 5 4 3 2 1 9 10 11 12 13 14 15
d0k 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Funcţia de directivitate va fi:

8
fd (q ) = d 0 1 + 2 × å (d 0 m × cos((m - 1) × p × cos(q ))) , (4.40)
m=2
8
fd (q ) = 2 × å (cos((m - 1) × p × cos(q ))) - 1 , (4.41)
m =1

æ e i×8×p ×cos(q )) - 1 ö
fd (q ) = 2 × Reæç å e i ×( m -1)×p ×cos(q )) ö÷ - 1 = 2 × Reç i×8×p ×cos(q ))
8
÷ -1, (4.42)
è m =1 ø è e - 1 ø

19

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 æ e i×4×p ×cos( q )) e i ×4×p ×cos(q )) - e - i×4×p ×cos(q )) ö
fd (q ) = 2 × Reç i×p ×cos(q )) × i×p ×cos(q )) ÷ -1 (4.44)
ç -
i ×p ×cos( q ))
÷
èe 2 e 2 -e 2 ø
sin (4 × p × cos(q ) ) æ p × cos(q ) ö
fd (q ) = 2 × - 1 = 16 × cosç ÷×
æ p × cos(q ) ö è 2 ø
sin ç ÷ (4.45)
è 2 ø
× cos(p × cos(q ) ) × (2 × p × cos(q ) ) - 1
Normând această funcţie obţinem Fu(q)=fd(q)/max(fd(q)) pe care o
reprezentăm în coordonate carteziene, în coordonate polare şi în decibeli.

fu1
i

0
0 q p
i

Fig. 4.18 Reprezentarea în coordonate carteziene a

funcţiei de directivitate a reţelei, normată, pentru
distribuţia uniformă.

20

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Fig. 4.19 Reprezentarea în coordonate polare a
funcţiei de directivitate a reţelei, normată, pentru
distribuţia uniformă.

fu01
i

-65.6648
0 q p
i

Fig. 4.20 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei, normată, pentru distribuţia
uniformă.

21

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Unghiul de deschidere corespunzător nivelului de -3 dB este de
aproximativ 7o , aşa cum rezultă din figura următoare.
0 0

1
fu01
i
2

3 3
80 82 84 86 88 90 92 94 96 98 100
80 . 180 100
q
i p

Fig. 4.21 Reprezentarea în decibeli a funcţiei de

directivitate a reţelei, normată, pentru distribuţia
marginală, până la nivelul de -3dB.

4.6 Comparaţie între proprietăţile de directivitate ale reţelelor

alimentate cu diferite distribuţii de amplitudine

Se consideră o reţea liniară formată din cinci R.I.P.-uri situate la

distanţa l/2 şi patru tipuri de distribuţii de amplitudine: uniformă, optimă,
binomială şi de margine.
În cazul distribuţiei de amplitudine uniforme se obţine caracteristica de
directivitate cea mai îngustă, dar amplitudinea primului lob secundar
(fig.4.22) ajunge la 24% din amplitudinea câmpului pe direcţia de radiaţie
maximă.
Nivelul lobilor secundari ai reţelelor liniare sinfazice cu radiaţie
transversală se reduce dacă amplitudinile sunt proporţionale cu coeficienţii
seriei binomiale.
Caracteristicile de directivitate, pentru distribuţiile de amplitudine
propuse şi în cazul alimentării în fază, sunt reprezentate în fig.4.22.

22

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Fig. 4.22 Caracteristica de directivitate normată pentru o
reţea de 5 R.I.P.-uri, dispuse la distanţa d=l/2 şi
alimentate sinfazic cu următoarele distribuţii de
amplitudine: a)uniformă; b) binomială; c) optimă;
d) de margine.

În fig. 4.23 sunt prezentate distribuţiile de amplitudine relativă pentru

reţele formate din opt surse cu R variind între 1 şi infinit.
Cazul infinit dB corespunde la R=¥ (nivel zero al lobului lateral) şi
este identic cu distribuţia binomială. Amplitudinile relative pentru acest
caz sunt: 1, 7, 21, 35, 21, 7, 1. Raportul amplitudinilor dintre sursele din
centru şi sursele de la margine este 35 la 1. În practică va fi foarte dificil să
se obţină un raport atât de mare. Pe măsură ce nivelul lobului lateral creşte
(R descreşte), distribuţia de amplitudine devine mai uniformă, raportul
dintre amplitudinile din centru şi cele din margine fiind numai de 3 la 1

23

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 pentru cazul 26 dB (R=20). Cazul 20 dB (R=10) este mai uniform, cu un
raport de amplitudine de numai 1,7 la 1. Cazul 14 dB (R=5) arată o
distribuţie şi mai uniformă care prezintă o inversiune, amplitudinea
maximă fiind schimbată la sursele din exterior (1 şi 8). Distribuţia
uniformă nu este un caz special al distribuţiei Dolph-Cebâşev o inversiune
apărând înainte de atingerea cazului uniform. Dacă nivelul lobului
secundar creşte distribuţia tinde către cea de margine.

Fig. 4.23 Înfăşurătoarea distribuţiilor de

amplitudine Dolph-Cebâşev corespunzătoare
diferitelor niveluri ale lobilor secundari.
În acest caz extrem când lobii laterali sunt egali cu nivelul lobului
principal (0 dB sau R=1), amplitudinile tuturor surselor interioare sunt
zero, şi distribuţia este de margine. Astfel, atât distribuţiile binomiale cât şi
cele de margine sunt cazuri particulare ale distribuţiei Dolph-Cebâşev, în
timp ce distribuţia de amplitudine uniformă nu este. Punctul cel mai
apropiat de distribuţia uniformă are R între 5 şi 10. Referindu-ne la fig.
4.20 şi interpolând pentru n=8 între curbele pentru n=10 şi n=5, este
interesant de observat că raportul dintre maximul lobului principal şi
maximul lobului secundar poate lua valori între 4,3 şi 8 pentru orice reţea
de opt surse cu distribuţie de amplitudine uniformă.
În figura 4.24 sunt reprezentate caracteristicile de directivitate pentru
o reţea formată din 15 surse punctiforme alimentate cu diferite distribuţii
de amplitudine.

24

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 a) b)

c) d)
Fig. 4.24 Caracteristicile de directivitate, în coordonate
polare, ale unei reţele formate din 15 R.I.P.-uri cu
distribuţie de amplitudine: a) binomială; b) de margine; c)
uniformă şi d) Dolph Cebâşev.

4.7 Distribuţiile Dolph Cebâşev corespunzătoare diferitelor

niveluri ale lobilor secundari

În calculele efectuate în paragraful 4.2 s-a considerat nivelul lobilor

secundari impus la -35 dB sub nivelul lobului principal. Este interesant să
considerăm cazul când acest nivel, notat cu R, variază, şi să analizăm cum

25

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 se modifică distribuţiile de curent ale surselor pentru diferite valori ale lui
R.
Parcurgând algoritmul de determinare a distribuţiei de curent
prezentat în paragrafele anterioare, pentru diferite valori ale lui R, se
obţine:

Tabelul 4.5
R (dB) a01 a02 a03 a04 a05 a06 a07 a08
5 1 0.99 0.103 1.106 0.108 0.11 0.111 0.112
10 1 0.234 0.255 0.274 0.289 0.3 0.306 0.309
25 0.47 0.41 0.551 0.69 0.815 0.914 0.978 1
35 0.17 0.025 0.409 0.576 0.739 0.876 0.986 1
5 9
60 0.02 0.86 0.023 0.376 0.587 0.793 0.944 1
5
100 0.00 0.023 0.086 0.223 0.441 0.7 0.916 1
3

26

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 Fig. 4.25 Anvelopele distribuţiilor de amplitudine Dolph-
Cebâşev pentru diferite niveluri ale lobilor secundari.

Dacă se reprezintă distribuţia de curent a0s,j corespunzătoare sursei

numărul s şi nivelului Rdbj (unde s=1..15 iar j=1..6) funcţie de numărul

1
1

0.8

a0
s,1

a0
s , 2 0.6

a0
s,3

a0
s,4

a0
s , 5 0.4

a0
s,6

0.2

0.000291376
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
1 s 15

Fig. 4.26 Comparaţii ale anvelopele distribuţiilor de

amplitudine Dolph-Cebâşev pentru diferite niveluri ale
lobilor secundari.
27

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 sursei se obţin graficile din figura 4.26.

În figura 4.27 se prezintă distribuţia de amplitudine, pentru n=15

surse, funcţie de nivelul lobului lateral, care variază de la 1 dB la 60 dB.

a0(s,Rdb)

Rdb

15
s
60 1

Fig. 4.27 Variaţia anvelopei distribuţiei de

amplitudine Dolph-Cebâşev funcţie de nivelul
lobilor laterali.
Cazul R=infinit (nivel zero al lobului lateral) este identic cu
distribuţia binomială. Raportul amplitudinilor dintre sursele din centru şi
sursele de la margine este Cnp0-1 adică de 3432 la 1 pentru n=15 (deci p0=8),
respectiv de 10 la 1 pentru n=6 (deci p0=3).
Pe măsură ce nivelul lobului lateral creşte (R descreşte), distribuţia
de amplitudine devine mai uniformă, raportul dintre amplitudinile din
centru şi cele din margine fiind de 39.7 pentru cazul Rdb=-60 dB. Cazul
Rdb=-35 dB este mai uniform , cu un raport de amplitudine de 5.717 la 1.
Modificarea distribuţiei de amplitudine la variaţia nivelului lobilor laterali
de la 60 dB la 35 dB este pusă în evidenţă de graficul din fig. 4.28.

28

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 a0(s,Rdb)

35

Rdb

15
s
60 1

Fig. 4.28 Variaţia anvelopei distribuţiei de

amplitudine Dolph-Cebâşev funcţie de nivelul
lobilor laterali.

În cazul Rdb=25 dB distribuţia prezintă o inversiune. Se consideră o

secţiune în graficul spaţial corespunzătoare variaţiei lui Rdb de la 25dB la
35 dB care pune în evidenţă această inversiune:

29

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 a0(s,Rdb)

25

Rdb

15
s
35 1

Fig. 4.29 Variaţia anvelopei distribuţiei de

amplitudine Dolph-Cebâşev funcţie de nivelul
lobilor laterali.

Cazul Rdb=10 dB prezintă o inversiune prin care se schimbă

amplitudinea maximă de la sursa din centru la cele din margine. Această
inversiune are loc pentru Rdb=18.38 dB fapt confirmat de graficul 4.30.
Distribuţia uniformă nu este un caz special al distribuţiei Dolph-
Cebâşev, o inversiune apărând înainte de atingerea cazului uniform. Pe
măsură ce nivelul lobului lateral este în continuare ridicat cu atât mai mult
distribuţia tinde către un tip de margine, amplitudinea surselor din interior
descresând mai departe. Acest lucru este pus în evidenţă în graficul din
fig. 4.30.

30

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 a0(s,Rdb)

10

Rdb

15
s
25 1

Fig. 4.30 Variaţia anvelopei distribuţiei de amplitudine Dolph-

Cebâşev funcţie de nivelul lobilor laterali

În cazul extrem, când lobii laterali sunt egali cu nivelul lobului

principal (Rdb=0 dB), amplitudinile tuturor surselor interioare sunt zero
(fig. 4.31).
Astfel, atât distribuţiile binomiale cât şi cele de tip margine sunt
cazuri speciale ale distribuţiei Dolph-Cebâşev în timp ce distribuţia de
amplitudine uniformă nu este.

31

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

 a0(s,Rdb)

Rdb
15
s
10 1

Figura 4.31 Variaţia anvelopei distribuţiei de

amplitudine Dolph-Cebâşev funcţie de nivelul
lobilor laterali.

32

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com