Sunteți pe pagina 1din 4

Leziunile medulare

In Marea Britanie, anual, 10 din 1000000 de persoane sufera fracturi ale coloanei vertebrale care
lezeaza
maduva spinarii rezultand paralizii partiale sau complete. Afectarea medulara pot sa apara si in
urma unor
boli sau alte injurii ca de exemplu tromboza arterei vertebrale anterioare sau prin injunghere.
Pana cand Sir
Ludwig Guttmann a inceput, la mijlocul anilor 40, sa caute metode de tratament a leziunilor
medulare, la
Stoke Mandeville Hospital, multi pacienti decedau in urma complicatiilor. Din nefericire, si
astazt decesul
acestor pacienti poate sa apara in situatiile in care pacientii nu sunt tratati adecvat din cauza
lipsei
cunostintelor sau a mijloacelor tehnice. Unitati de tratament a pacientilor medulari exista a stazi
in multe tari
si au loc cu regularitate simpozioane internationale pe tema tratarii acestui tip de pacienti.
Un studiu care a fost efectuat in Canada indica faptul ca in cazul paraplegiei complete,
mortalitatea anuala
este de trei ori mai mare compar ativ cu populatia generala (Geisler 1983). Speranta de viata a
acestei
categorii de bolnavi a crescut in ultimele 4 decade, si acest proces trerbuie sa continue prin
imbunatatirea
permanenta a metodelor de tratament.
Pacientii cu leziuni medulare sunt init ial total dependenti de cei din jurul lor, si pentru a deveni
independenti
trebuie sa fie ingrijiti de personal calificat. A fi implicat in metamorfoza unui pacient paraplegic
sau
tetraplegic intr-un ‘om spinal’ reprezinta o provocare interesanta (Fig. 1.1 ).
RECUPERARE (Fig. 1.1)
LEZIUNE
Reducerea fracturii
Pozitionare corecta
Terapie respiratorie
Mobilizari pasive
VINDECAREA FRACTURII
Constientizarea presiunilor
Forta
Echilibru
Mobilitate
Mobilizare in fotoliu
Manevrarea
fotoliului
Ortostatism
Mers intre
paralele
Mers in carje
Transferuri
Pat Baie Toaleta Masina
Imbracat Spalat Management
vezical si
intestinal Transport
AUTOINGRIJIRE MOBILITATE IN MEDIU
INTOARCEREA LA ANGAJARE
DOMICILIU
Ingrijire
institutionalizata
Instruirea apartinatorilor
pentru ingrijirea
pacientului
REINTEGRAREA IN
COMUNITATE
Activitati sociale in
afara spitalului
Weekend-uri la
domiciliu pentru
evaluarea posibilitatii
de reintegrare
In aceasta carte au sunt prezentate cu lux de amanunte datele referitoare la pacientii tetraplegici.
Solutiile
pentru majoritatea problemelor pacientilor paraplegici au fost deja gasite, dar in ceea ce ii
priveste pe
pacientii tetraplegici, lucrurile lasa inca mult de dorit. Pacientul tetraplegic are nevoie de o
perioada mai
lunga de timp pentru a ajunge la nivelul maxim de independ enta. Are nevoie de o echipa de
specialisti in
jurul sau care trebuie sa-l ajute sa depaseasca obstacolele care I se par initial de netrecut.
Din cazurile internate in unitetile de tratament a medularilor, aproximativ 70% sunt traumatici, si
din acestia
jumatate sunt cervicali.
Aproximativ 50% din medulari traumatici sun victime ale accidentelor rutiere. Accidentele de
munca
reprezinta aproximativ 26%, 10% sunt leziuni aparute in cursul competitiilor sportive, acelasi
procent fiind
reprezentat si de accidentele casnice. Majoritatea traumatismelor au ca urmare fracturi -luxatii,
mai putin de
25% sunt reprezentate de fracturii fara luxatie si un numar foarte mic de cazuri este reprezentat
de lezarea
maduvei fara a exista leziuni osteoligamentare vizibile radio logic (de exemplu prin extensia
urmata de flexia
brusca a coloanei cervicale – ‘whiplash’). Cele mai vulnerabile zone ale coloanei vertebrale sunt:
• Zona cervicala joasa C5-7
• Zona mediotoracica T4-7
• Zona toracolombara T10-L2
Cazurile nontraumatice sunt cel mai adesea rezultatul mielitei transverse, tumorilor si
accidentelor vasculare.
Tromboza su hemoragia la nivelul arterei vertebrale anterioare provoaca ischemia maduvei cu
paralizie
consecutiva.
Leziunile medulare traumatice sau nontraumatice pot avea ca rezultat paraplegia sau tetraplegia,
in functie de
nivelul la care apar.
Tetraplegia reprezinta paralizia completa sau partiala a celor patru membre si a musculaturii
trunchiului,
incluzand muschii respiratori, ca rezultat al lezarii maduvei cervicale.
Paraplegia reprezinta paralizia completa sau partiala a membrelor inferioare si a musculaturii
trunchiului in
intregime sau numai a unei parti din aceasta, ca rezultat al lezarii maduvei toracice sau lombare,
sau al
radacinilor sacrate.
DEFINIREA NIVELULUI LEZIUNII
Exista 30 segmente ale maduvei spinarii: 8 cervicale, 12 toracice, 5 lombare si 5 sacrate. Cum
maduva
spinarii se termina la nivelul primei vertebre lombare, exista un decalaj intre nivelul neurologic
lezional si
cel osos.
Toate radacinile nervilor cervicali parasesc canalul vertebral trecand prin gaurile de conjugare
adiacente
vertebrei omonime. Radacinile C1 pana la C7 inclusiv trec pe deasupra corpului vertebral
omonim, in timp
ce radacina C8 si toti ceilalti nervi spinali trec pe sub corpul ver tebral omonim.
Cu cat radacina este mai sus situata cu atat mai lateral va fi situata originea ei in maduva.
Desi exista un decalaj minim intre pozitia segmentelor medulare cervicale si corpurile vertebrale
omonime,
radacinile nervoase de la C8 in jos parc urg o distanta in interiorul canalului vertebral ce creste
progresiv in
sens caudal, inainte de a ajunge la orificiul de conjugare propriu.
Al 12-lea segment medular toracic se gaseste la nivelul celei de -a 9-a vertebre toracice, iar cel
de-al 5-lea
segment lombar se afla la nivelul osos T10 -T11, segmentele sacrate ale maduvei gasindu -se
intre nivelele
T12-L1.
In prezent, in lume se folosesc astazi mai multe metode de clasificare a nivelelor leziunilor
medulare.
Sistemul cel mai larg raspandit in Marea Brit anie consta in indicarea celui mai distal segment
medular
indemn impreuna cu nivelul osos, de exemplu: paraplegie, completa/incompleta sub T11, prin
fractura/luxatie T9-10 (Fig. 1.2). Leziunea poate sa fie asimetrica, de exemplu C5L/C7R. Pentru
a descrie
mai clar tabloul clinic in leziunile incomplete, cel mai distal segment indemn este numit
impreuna cu ultimul
segment medular care inca mai are o functionalitate, chiar intens alterata, de exemplu: incomplet
sub C5,
complet sub C7. In acest caz, o oarecare forta musculara sau sensibilitate de care este sunt
responsabile
segmentele C6-7, este prezenta.
Fig. 1.2

Evaluare