1.

Introducere
2. Generalitati privind masina sincrona
3. Elemente constructive ale masinii sincrone
4. Semne conventionale
5. Principiul de functionare a masinii sincrone in regim de generator
electric
6. Bilantul puterilor si randamentul masinii sincrone
7. Reactia indusului la masina sincrona
8. Ecuatia tensiunilor
9. Regimurile de functionare
10.
 Masina sincrona

1. Introducere

Masinile electrice sunt utilizate de om in toate domeniile de activitate. Acestea reprezinta

toate sursele de energie electrica si elementele de actionare in vederea efectuarii unui lucru
mecanic de catre mecanisme si instalatii.
Masinile electrice sunt folosite pentru producerea energiei electrice,in acest caz fiind
denumite generatoare electrice,sau pentru transformarea energiei electrice in energie
mecanica,caz in care sunt denumite motoare electrice.
In procesul de conversie,masina realizeaza modificarea parametrilor energiei electrice
(frecventa,tensiune,curent,etc.) prin intermediul energiei mecanice. (fig. 1).

Fig. 1. Conversia energiei cu ajutorul masinilor electrice:

Pm – putere mecanica; Pe – putere electrica; Pjf – pierderi electrice (efect Joule) si prin frecari.

2. Generalitati privind masina sincrona

Masina sincrona este o masina de curent alternativ a carei turatie este constanta, indiferent de
regimul de functionare (stabilizat) si independent de valoarea sarcinii.
Turatia este cea de sincronism si este legata de frecventa f a retelei de curent alternativ la
care este cuplata masina.
Masinile sincrone pot functiona in trei regimuri: ca generatoare si ca motoare.
In regimul de generator, masina transforma puterea mecanica care este primita pe la arbore de
la un motor auxiliar, in putere electrica, debitata intr-o retea de curent alternativ. In regimul de
motor,masina transforma puterea electrica primita de la o retea de curent alternativ, in putere
mecanica cedata pe la arbore unei instalatii mecanice.
 Un alt regim posibil de functionare al masinii sincrone este acela de compensator al factorului
de putere. Regimul de compensator nu este insa un regim de baza distinct, ci un regim de motor
functionand in gol.

Fig. 2. Compensarea locala a factorului de putere al retelei cu o baterie de condensatori

Cea mai larga raspandire o are masina sincrona in regim de generator sincron trifazat, folosit
in prezent in toate centralele electrice de mare putere.
Regimul de functionare a unei masini sincrone se caracterizează prin marimile nominale
inscrise pe placuta ei indicatoare:
- regimul de functionare (generator, motor, compensator);
- puterea: la generatoare – puterea aparenta la borne, in kVA sau MVA, sau puterea activa la
borne, in kW sau MW; la motoare – puterea mecanica la arbore, in kW; la compensatoare –
puterea reactiva la borne, in kVar sau MVar, in regim supraexcitat;
- curentul de linie in A sau kA;
- tensiunea de linie in V sau kV;
- factorul de putere;
- numarul de faze;
- conexiunea infasurarilor indusului;
- frecventa in Hz;
- tensiunea de excitatie la functionarea in gol si in regimul nominal;
- curentul de excitaţie nominal şi curentul de excitaţie maxim admisibil, în A sau kA.
De remarcat ca, spre deosebire de transformator, la masina sincrona, sarcina admisibila nu
este caracterizata numai prin puterea aparenta ci si prin factorul de putere, deoarece acesta
determina valoarea puterii de excitatie.
3. Elemente constructive ale masinii sincrone
In constructia actuala, masina sincrona realizata pentru a functiona la frecventa industriala se
compune din doua parti principale: statorul, format de partea fixa, exterioara si rotorul, asezat
concentric in interiorul statorului si care constituie partea mobila.
Statorul la masina sincrona de constructie normala reprezinta indusul masinii, adica partea in
care se induc tensiuni electromotoare date de campul inductor si este format din miezul
feromagnetic care poarta o infasurare de curent alternativ polifazata (de obicei trifazata), asezat
in interiorul unei carcase de consolidare si protectie. El mai este alcatuit din carcasa, scuturile cu
lagare, sistemul de ventilatie, etc.
Miezul statoric al masinii sincrone este construit din tole de otel electrotehnic, izolate intre
ele si prezinta la periferia disnpre rotor, crestaturi in care sunt plasate bobinele infasurarilor
trifazate de curent alternativ.
Carcasa se face uneori din fonta turnata, eventual cu nervuri pentru marirea suprafetei de
racire, iar la masinile de puteri mari ea se executa din otel.
Rotorul masinii sincrone de constructie normala constituie inductorul masinii,adica partea
care creeaza campul magnetic (de excitatie) al masinii si este format din miezul feromagnetic
echipat cu o infasurare de excitatie.
El poate fi cu poli aparenti folosit la turatii mici (de obicei sub 1500 rot/min) sau cu poli
inecati utilizat in special la turatii mari (3000 – 10.000 rot/min). Rotorul cu poli inecati este
construit dintr-o roata polara (compusă din butuc, brate, prag) pe care se fixează polii masinii
(compusi din miezul polar si piesa polara). La masinile de puteri mici, bratele rotii polare pot
lipsi.
Forma piesei polare este astfel realizata incat sa se obtina o distributie a campului magnetic
in intrefier cat mai apropiata de o sinusoida. In piesele polare se prevad crestaturi (fig. 2) pentru
plasarea barelor coliviei de amortizare. Barele sunt scurtcircuitate la ambele capete prin
segmente inelare care se aseaza numai in lungul arcului polar sau de jur imprejur. Bobinele
polare de excitatie se efectueaza din banda de cupru sau conductor rotund.

Fig. 3. Pol aparent prevazut cu crestaturi pentru barele coliviei de amortizare.

 Fig. 4. Masina sincrona cu poli inecati. Fig. 5. Varianta de rotor cu poli inecati.

La periferia rotorului masinilor cu poli inecati, pe un numar par de portiuni ale circumferintei
acestuia, sunt prevazute crestaturile in care se aseaza infasurarea de excitatie (fig. 3).
Fixarea infasurarilor in crestaturi se face cu ajutorul penelor, iar fixarea partilor frontale cu
ajutorul unor bandaje puternice.
Dupa pozitia axei de rotatie masinile sincrone pot avea o constructie orizontala sau verticala.
Tipul vertical este utilizat indeosebi in cazul alternatoarelor actionate de turbine hidraulice, fiind
denumite in acest caz hidrogeneratoare. Alternatoarele bipolare sunt de tip orizontal; pentru
actionarea lor se utilizeaza turbine cu aburi si sunt denumite turbogeneratoare.

Fig. 6. Sectiune longitudinala printr-o masina sincrona cu poli iesiti.

Fig. 7. Masina sincrona cu poli iesiti

La masina sincrona, armatura inductoare, în general rotorul, poseda o infasurare (de excitatie)
alimentata in curent continuu, iar armatura indusului, in general statorul, este echipata cu
infasurarea de curent alternativ. Constructia se face astfel, deoarece:
- curentul continuu, de alimentare a infasurarii inductorului este mult mai mic decat curentul
care circula prin infasurarea indusului;
- masinile sincrone de puteri mari, in special generatoarele sincrone, se construiesc de obicei
pentru tensiuni mari (pana la 30 kV), la care izolatia unui bobinaj static prezinta mai multa
siguranta de functionare decat izolatia unui bobinaj situat pe o armatura care se roteste.
La masinile de puteri mici (sub 50 kVA), sau la masini cu destinatie speciala, se utilizeaza si
constructia „inversa” (indusul - rotor si inductorul - stator).

4. Semne conventionale

In fig. 7 se dau o parte din semnele conventionale pentru masinile sincrone. Infasurarile
indusului sunt notate cu U, V si W ca la masina asincrona, infasurarea de excitatie cu F.

Fig. 8. Semne conventionale pentru masinile sincrone:

a-generator cu poli formatii de magneti permanenti; b-generator trifazat,in stea; c-generator
trifazat in stea cu nulul scos; d-motor sincron
5. Principiul de functionare a masinii sincrone in regim de generator electric
Se considera ca rotorul sincron al masinii (inductorul) este antrenat de un motor cu viteza
unghiulara . Infasurarea de excitatie a celor 2p poli, alimentata in curent continuu, produce un
camp magnetic invartitor inductor, care se roteste cu viteza unghiulara  in acelasi sens cu
rotorul. Corespunzator acestui camp, spirele infasurarilor de faza ale statorului (indus) sunt
intretaiate de un flux , variabil în timp. Infasurarile de faza fiind declarate in spatii cu un unghi
de 120, tensiunile electromotoare induse in cele trei infasurari statorice de faza sunt:

e01=E02cos(wt-/2)
e02=E02cos(wt-/2-2/3)
e03=E02cos(wt-/2-4/3)

unde: E0=expresia pentru fluxul 0 de la functionarea în gol.

Daca, campul invartitor inductor are o repartitie sinusoidala in spatiu, fluxul va avea o variatie
sinusoidala in timp, de pulsatie:
 = p

Fig. 9. Forma campului invartitor

Intr-o infasurare de faza se va induce o tensiune electromotoare sinusoidala in timp, de

aceeasi pulsatie , iar in cele trei infasurari de faza se va induce un sistem de trei tensiuni
electromotoare simetrice, echilibrate. Succesiunea in timp a celor trei tensiuni electromotoare
este impusa de sensul de rotatie a campului invartitor inductor.
 Daca infasurarea statorului este conectata pe o impedanta trifazata simetrica aceasta,ca si
infasurarile va fi parcursa de curentii de faza care formeaza un sistem simetric echilibrat,curentul
din faza de referinta avand forma:

i1=I2coswt-(/2+)

Unghiul de decalaj “” dintre tensiunea electromotoare. e01 şi curentul i1 depinde de natura
sarcinii si de parametrii infasurarii.
In acest caz masina cedeaza o putere electrica sarcinii, putere preluata prin intermediul
campului electromagnetic de la motorul primar, functionand deci, in regim de generator.

6. Bilantul puterilor si randamentul masinii sincrone

Schimbul de energie a masinii sincrone cu reteaua la care este conectata depinde, cum s-a
aratat, de regimul sau de functionare. Puterea utila poate fi activa la motor, activ-reactiva la
generator sau complet reactiva la compensator.
Motorul primar, care dezvolta un cuplu activ Ma (al carui sens de rotatie coincide cu cel al
rotorului si deci al campului invartitor) cedează masinii sincrone puterea mecanica:

P1 = Ma .

Asupra indusului masinii se exercita cuplul electromagnetic:

E0 I cos ( E0 , I )
M= Ω ,

deoarece viteza unghiulara relativa a indusului (stator) fata de campul magnetic invartitor este .
Acest cuplu este pozitiv fiindca, oricare ar fi natura impedantei de sarcina, cos(E0, I)>0.
Cuplul electromagnetic tinde sa roteasca indusul in sensul campului invartitor dar, statorul fiind
fix, nu se poate roti. Conform principiului actiunii si reactiunii, asupra rotorului se exercita in
acest caz un cuplu electromagnetic M, in sens opus sensului de miscare, deci reprezint un cuplu
rezistent.
Pe de alta parte, asupra rotorului se mai exercita si alte cupluri rezistente: cuplul datorat
frecarilor mecanice si de ventilatie Mfv ,si cuplul datorat excitatoarei de curent continuu Mex
(daca aceasta este cuplata la axul generatorului sincron).
Daca se considera ca sens pozitiv al cuplului electromagnetic sensul campului invartitor, se
obtine:

Ma – Mfv – Mex = -M

sau,

Ma = -M + Mfv + Mex
si inmultind cu viteza unghiular:

Ma = P1 = -P + Pfv + Pex.

Deci, din puterea absorbita pe la ax: P1= Ma, o parte: Pfv = Mfv, reprezinta pierderile
mecanice de frecare si ventilatie ale masinii, alta parte: Pex = Mex, reprezinta puterea mecanica
preluata de excitatoare (daca aceasta este cuplata la axul generatorului) si alta parte: P = - M,
reprezinta puterea electromagnetica ce se transmite de la rotor la stator, la nivelul intrefierului,
prin intermediul campului electromagnetic. Puterea electromagnetica este componenta cea mai
importanta a puterii absorbite.
Din aceasta putere P, o parte acopera pierderile in infasurarile statorului, PCu2 (pierderi prin
efect Joule), o alta parte compenseaza pierderile in miezul feromagnetic al statorului, PFe2
(pierderi de histerezis si prin curenti turbionari), iar cea mai mare parte devine putere utila, P2 si
este transmisa impedantei de sarcina.
Se poate considera ca in miezul feromagnetic al rotorului nu se produc pierderi deoarece
acesta este strabatut de un camp magnetic constant in timp.
Bilantul puterilor masinii sincrone este prezentat schematic in fig. 10.

-M = P
P2

P1

PFe1
PCu1
Pex
Pfv

Fig. 10. Bilantul puterilor masinii sincrone.

Randamentul generatorului si motorului sincron se exprima prin relaţia:

G=P2/P1=P2/(P2+p)=3UIcos/(3UIcos+Pw+PFe+Pv(+Pex)

M=P2/P1=(P1-p)/P1=(3UIcos-Pw-PFe-Pv(-Pex)/3UIcos

unde U si I sunt marimile de faza.

Valoarea randamentului creste cu puterea unitara a generatorului, ajungand la valori maxime
de 98-98,5 % pentru puteri de ordinul sutelor de MVA.
7. Reactia indusului la masina sincrona

Reactia indusului are o mare influenta asupra comportarii motorului sincron, nu ca la masina
de current continuu unde influenta ei este, practic, neglijabila.
Infasurarea trifazata a statorului, parcursa de sistemul trifazat de curenti de forma celor dati de
relaţia:
i1=I2coswt-(/2+),

produce la randul ei un camp invartitor de reactie care are aceeasi viteza unghiulara  si acelasi
sens de rotatie ca si campul invartitor inductor, dar decalat in urma, ca si curentul “i1”, fata de
fluxul care a indus tensiunea electromotoare:

ba=Bacoswt--(/2+)

Deci, fluxul de reactie prin infasurarea de faza a indusului va fi defazat fata de fluxul inductor
cu acelasi unghi, avand expresia:

a=acoswt-(/2+)

iar tensiunea electromotoare indusa a acestui flux va fi:

ea=wcoswt-(+)=Ea2cos(wt--)

Cele doua fluxuri inductor 0 si de reactie a se compun si dau un flux rezultat:

 =0+a

care induce o tensiune electromotoare:

–E=E0+Ea

Avand in vedere relatia:

Ψ=wkwΦcosω2t=Ψcosω2t

a lui Ψ0 si relatia 5 a lui Ψa, se traseaza în figura 9 diagramele de fazori corespunzatoare pentru o
sarcina rezistiv-inductiva. Fluxul rezultant este decalat in urma fluxului inductor Ψo cu un unghi
θ, numit unghi intern al masinii sincrone si care in realitate reprezinta decalajul polilor campului
invartitor rezultant fata de polii campului inductor (polii armaturii rotorice).
Diagramele de fazori pentru sarcina rezistiva (β = 0), sarcina pur inductiva (β = π/2) si sarcina
pur capacitiva (β = - π/2), reprezentate in figura 6,6 conduc la urmatoarele concluzii:
- fata de fluxul inductor Ψo fluxul rezultant Ψ din intrefierul masinii este micsorat în cazul
sarcinilor inductive si marit in cazul sarcinilor capacitive;
- unghiul intern θ=0 numai cand masina este incarcata cu o sarcina pur reactiva.

Fig. 9. Diagramele de fazori ale fluxurilor şi ale t.e.m. corespunzătoare pentru o sarcină rezistiv-
inductivă.
 Fig. 10. Influenţa fluxului de reacţie Ψ asupra fluxulul rezultant, în funcţie de caracterul sarcinii: a —
sarcină rezistivă b — sarcină pur inductivă;

c — sarcină pur capacitivă.

9. Ecuatia tensiunilor

Pentru o urmarire mai simpla a fenomenelor de baza, ecuatiile se vor deduce pentru masina
sincrona cu intrefier constant (cu polii plini), chiar daca nu vor fi prinse unele particularitati
functionale specifice motorului sincron cu intrefier variabil (cu poli aparenti).
Ecuatia tensiunilor pentru o faza a indusului se determina aplicand regula dipolului
generator:
U+RI+jx0I=E=E0+Ea

Unde :
“R” este rezistenta infasurarii de faza;
“x0” este reactanta corespunzatoare fluxului de scapari a infasurarii respective;
E este data de relaţia ;

E0+Ea=E
 Daca avem in vedere ca a este in faza si proportional cu curentul i1, cum reiese din relatiile:

i1=I2coswt-(/2+) şi
a=acoswt-(/2+),

în baza relaţiei: ea=wcoswt-(+)=Ea2cos(wt--)

se poate scrie: Ea=-jxaI

Unde xa este reactanţa corespunzătoare fluxului de reacţie.

Cu relaţiile: Ea=-jxaI şi U+RI+jx0I=E=E0+Ea
se mai poate scrie: E0=U+RI+jx0I+jxaI=U+RI+jxsI

Unde xs=x0+xa este reactanţa sincronă a motorului.

Bibliografie:

1. Năstase Bichir, Dan Mihoc – “Maşini, aparate, acţionări şi automatizări”

2.