Dragobete – sarbatoarea Dragostei

Pe 24 februarie se iubeste. Se iubeste in stilul dulce romanesc, in cel mai curat si mai intens
mod. Este zi de primavara, iar natura revine la viata, pasarile presara bucurie, florile
anotimpului ne incanta simturile, voia buna e la ea acasa, pe plaiurile mioritice.
Este ziua lui Dragobete, numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, fecior chipes si
puternic, ce ne aduce iubirea in casa si in suflet.
Legenda povesteste despre Dragobete ca fiind un personaj mitologic, similar lui Eros, al
vechilor greci, si lui Cupidon, al romanilor, ce oficia in cer, la inceputul fiecarei primaveri,
nunta tuturor animalelor, traditie ce s-a extins treptat pana in randul oamenilor si a da nastere
unor obiceiuri specifice romanilor.
Din pacate, acestea tind sa fie tot mai mult uitate de romani si inlocuite cu sarbatoarea
catolicilor dinspre Apus, aceea a Sf-ului Valentin. In mediul rural, in special, traditia
straveche, riturile vechilor traci raman inca vii. Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de
obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine
curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele,
tamaioasa, pe care le asezau la icoane si le foloseau la diverse farmece de dragoste. Inspre
ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un
baiat, si nu unul oarecare, ci acela care le indragea. De isi prindea aleasa, acesta ii fura o
sarutare in vazul lumii, sarutare ce simboliza legamantul lor de dragoste pe intregul an de
zile. De aici si celebra zicala "Dragobetele saruta fetele!", mult indragita de fetele
nerabdatoare, ce purtau in suflet speranta primirii a cat mai multor sarutari, ce erau menite sa
le aduca acestora dragoste pe deplin in viitor. Un alt obicei al fetelor era de a strange omatul
netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor
atunci cand o foloseau, intrucat deveneau mai frumoase si mai dragastoase.
Flacaii stransi in cete sau multimile de fete obisnuiau ca, in ziua de Dragobete, sa isi cresteze
bratul in forma de cruce, dupa care isi suprapuneau taieturile, devenind astfel frati, respectiv
surori de cruce.
Traditia mai spune ca, in aceasta zi, cand biserica crestina sarbatoreste Aflarea Capului
Sfantului Ioan, oamenii isi intrerupeau toate muncile, curatandu-si si aranjandu-si insa casa,
pentru a-l intampina sum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci insotit de asa-
numitele zane Dragostele, ce le sopteau vorbe de amor indragostitilor.
Fiecare avea grija ca aceasta zi sa nu ii prinda fara pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn
rau, prevestitor de singuratate pe intreg parcursul anului, pana la urmatoarea zi de Dragobete.

Prilej de bucurie si bunastare, Dragobetele reprezinta una dintre cele mai frumoase obiceiuri
stravechi ale poporului roman. Pacat insa ca foarte multi i-au uitat semnificatia si au
substituit-o cu sarbatoarea vecinilor nostri occidentali, aceea a Sf-ului Valentin, ce nu are nici
o inrudire cu mitologia populara romana. Insa romanii care cunosc legenda lui Dragobete o
celebreaza pe 24 februarie a fiecarei primaveri. Nu uitati nici voi ca iubirea este la ea acasa!
 
__________________________________________
 
Fiu al Babei Dochia, Dragobetele era sarbatorit pe 24 februarie. Sarbatoarea de
Dragobete este echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine's Day, sau ziua Sfantului
Valentin, sarbatoare a iubirii. Probabil ca 24 februarie insemna pentru omul arhaic
inceputul primaverii, ziua cand natura se trezeste, ursul iese din barlog, pasarile isi
cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria naturii.
 
Entitate mitologica asemanatoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiaza de
blajinitatea Sfantului Valentin din traditia catolica, fiind un barbat chipes, un
neastamparat si un navalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un petitor
si un nas al animalelor, romanii au transfigurat Dragobetele in protectorul iubirii celor
care se intalnesc in ziua de Dragobete, iubire care tine tot anul, asa cum si pasarile "se
logodesc" in aceasta zi.
 
in aceasta zi satele romanesti rasunau de veselia tinerilor si de zicala : Dragobetele
saruta fetele. Sunt multe credintele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea
ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, si mai ales de
febra, si ca Dragobetele ii ajuta pe gospodari sa aiba un an imbelsugat. imbracati de
sarbatoare, fetele si flacaii se intalneau in fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si
lunci, flori de primavara. in sudul Romaniei (Mehedinti), fetele se intorceau in sat
alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca
baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul
acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult,
Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregatesc
pentru toamna.
Nici oamenii mai in varsta nu stateau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua in care
trebuiau sa aiba grija de toate orataniile din ograda, dar si de pasarile cerului. in
aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul imperecherilor.
Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase tot anul.
Fetele mari strangeau de cu seara ultimile ramasite de zapada, numita zapada zanelor,
iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru infrumusetare si pentru
diferite descantece de dragoste.
 
__________________________________
Dragobete... De ce Dragobete si nu Valentine's Day? Simplu: Dragobetele este pur romanesc.
Ne-am propus sa ne numaram printre aceia care isi doresc sa puna capat acestei sarade cu iz
occidental. Suntem romani si vrem sa traim precum romanii. Vrem sa ne aducem aminte de
lucrurie care, odata, demult, aveau o adevarata insemnatate pentru poporul nostru.
Ne aflam in stadiul in care ne putem, aproape, numi “americani de mana a treia”. Suntem lipsiti
de originalitate si influentati abuziv de goana spre occidentalizare. Ne-am lasat prada “magiei”
importurilor si traim un moment de depersonalizare profunda. Adevaratele valori romanesti sunt
demitizate, in timp ce sunt clonate si supraapreciate sarbatorile occidentale. Ne dorim o incadrare
perfecta in aceasta “era” a modernismului si am abandonat, in negura vremurilor, adevaratele
motive de sarbatoare, nascute cu mult inainte de a atinge pragul existentei fiecaruia dintre noi.
Ne regasim astazi rataciti si aruncati intr-un val futurist, de unde este tot mai dificila incursiunea
in trecut.
De aceea, noi ne-am propus restabilirea echilibrului intre traditionalism si modernism. In timp ce
unii dintre noi isi doresc evolutie, iar altii ating doar stadiul involutiei, noi ne dorim revolutie.
Vrem sa readucem traditia romaneasca pe treptele prezentului.
 
Asadar, sub semnul Dragobetelui si nu numai, va invitam sa va iubiti mult, frumos si, mai ales,
romaneste! 
www.dragobetele.eu