Sunteți pe pagina 1din 8

Când e Crăciunul?

Actul I

(Trei băieţi tocmai au terminat orele la şcoală şi ies pentru a se îndrepta spre casele lor) Sergiu
(către Marius apoi spre Răzvan): De azi înainte nici să nu mă mai saluţi! Eşti un idiot... Şi tu..
pleacă până nu intru-n tine!
Răzvan: Văleu măi, eşti tu mare şi tare!
(se iscă o bătaie cruntă între cei trei. Într-un final fiecare o rupe la fugă spre casă. Sergiu ajunge
acasă, aruncă ghiozdanul pe unde apucă, hainele la fel, şi vrea acces la calculator)
Sergiu (către Măriuca, sora lui): Dă-te, gata îţi ajunge!
Măriuca: Dar abia am venit! Mai aşteaptă şi tu cinci minute!
Sergiu: Nu există! Nu mă-nerva şi tu!... N-auzi? Gata, acum eu.
(Măriuca pleacă aproape plângând, îi adună hainele lui Sergiu şi le aşează la locul lor, după care
începe să-şi facă temele. Între timp Sergiu este concentrat asupra unui joc. Nimic nu-i poate
distrage atenţia. La un moment dat se întoarce tatăl, iar Măriuca îi iese în întâmpinare)
Măriuca: O, tăticule..... ce-ai adus bun?
Tata: Dar ce faceţi, măi?
Măriuca: Păi am venit de la şcoală şi acum îmi făceam temele!
Tata: Şi Sergiu?
Măriuca: Ei, parcă n-ai şti! Rupe calculatorul. A aruncat totul prin casă, nici n-a mâncat şi era cât
pe ce să mă bată...
Tata: Sergiuuu, Sergiuuuuuuuuuuuuuu!
Sergiu: Spune repede... că n-am timp.
(Tata se repede în camera lui şi-i opreşte calculatorul)
Tata: Ce înseamnă asta? Aşa vorbeşti cu mine? Ce altceva ai mai facut de când ai venit de la
şcoală? Ai mâncat azi? Temele cine le face în locul tău?
Sergiu: Eu le fac pe toate, dar mai întâi lasă-mă să mă joc, îs copil...
Tata: Dragul meu, în casa asta nu eşti singur, nu faci doar ce vrei tu. Spune mulţumesc că nu ţi-am
interzis să te joci la calculator! Eşti copil şi încă trebuie să asculţi de părinţi şi să ţii minte că

1
părinţii nu-ţi vor niciodată răul! Şi surioara ta? Ce ai cu ea? Dacă ai fi fost fetiţă şi ai fi avut un
frăţior care ţi-ar fi făcut la fel ţi-ar fi plăcut? Aşa că... repede la făcut temele!
(Sergiu pleacă supărat, se aşează la o masă şi mâzgâleşte câteva foi. Măriuca s-a instalat la
calculator. Tată îşi aduce o sticlă de vin şi se aşează în pat.)
Tata (vorbeşte singur): M-am săturat să fiu singur şi cu copiii ăştia pe cap. Ce viaţă-i asta? Eu mi-
s şi tată mi-s şi mamă, căsătorit dar tot singur. Străinătatea asta! Mai bine nu mă însuram! Eu
bucătar, eu gospodar, eu serviciu, eu fac temele, eu şedinţă cu părinţii, eu curăţenie, eu plătesc
facturile... Nu mai suport! (Îşi toarnă din când în când un pahar cu vin. Deodată se aude
telefonul)
Tata: Sigur e ea.... (ridică receptorul).
Mama: Alo... Măi, dar ce faci?
Tata: Hai o dată acasă că nu mai pot! Eu bucătar, eu gospodar, eu muncitor, eu fac temele, eu
şedinţă cu părinţii, eu curăţenie, eu plătesc facturile... Nu mai suport! De asta m-am însurat?
Mama: Măi, omule, dar de unde vom lua bani dacă mă întorc acasă? Crezi că mie îmi este uşor?
Sunt ca un sclav între străini. Şi apoi... parcă toate astea n-ar fi fost îndeajuns, m-am şi îmbolnăvit.
Tata: Cum?... De-acu să am şi grija ta? Şi aşa că azi mi-au scos peri albi copiii ăştia. Sergiu nu ştie
decât calculator: nu tu teme, nu tu curăţenie, probleme la şcoală cu disciplina. Măriuca plânge de
parcă-i Smărăndiţa Popii pe Calul bălan. Uite vin sărbătorile, si iar stau singur?
Mama: Nu ştiu ce să zic bărbate! Aş vrea să merg acasă, dar....
Tata: Dar ce? Hai că-ţi dau odraslele... Măriuca! ... la telefon.
Măriuca: Alo, mama.... Mama când vii acasă?
Mama: Mamă, dar ce-i cu voi... de unde vom mai lua bani?
Măriuca: Mama, dar eu nu vreau bani. Eu vreau ca tu să vii acasă, să stai cu noi. Uite vine
Crăciunul, şi tare îmi este dor de nişte prăjituri făcute de tine, de un brad împodobit.
Mama: Of măi copii... Dă-l puţin şi pe Sergiu.
Măriuca: Sergiuuuuuuuuu!
Sergiu: Of, acu şi-o găsit.... Da.
Mama: Dar ce face baiatul mamei?
Sergiu: De unde băiatul mamei? Eu văd că stau acasă numai cu tata şi Măriuca.
Mama: Sergiu, dar de unde ai bani?
Sergiu: Ce mă interesează pe mine? Bine... Noapte bună că am de învăţat acu!

2
Povestitorul: Şi s-au dus fiecare la treaba lui. Într-un târziu, toţi membrii familiei au adormit trişti.
Tata era trist, copiii la fel, ...se simţeau singuri. Casa era pustie, nu avea viaţă, se simţeau străini
unii de alţii. Departe, în străinătate, mama nu a închis un ochi toată noaptea. Era decisă ca a doua
zi să meargă la patron şi să ceară să petreacă Crăciunul împreună cu familia ei, indiferent de
consecinţe. Pentru cei de acasă, viaţa mergea înainte. Tatăl, pornea în fiecare dimineaţă la ora 5.30
la serviciu, fără ca să mai apuce să-şi vadă copiii luând micul dejun. Cei doi copii întârziau mereu
la şcoală şi de cele mai multe ori mergeau şi cu temele nefăcute.... Şi cum se apropia Crăciunul,
iată ce se întâmpla la şcoală!

Actul II

Învăţătoarea: Copii, dar voi cum petreceţi Crăciunul?


C1: Mama mea merge la ţară şi aduce carne de purcel!
C2: La noi se împodobeşte bradul!
C3: Împreună cu un prieten merg cu Steaua!
Învăţătoarea: Voi, ceilalţi, nu mergeţi la colindat?
Marius: Cum adică să mergem la colindat?
Învăţătoarea: Împreună, mai mulţi copii, formaţi o echipă, învăţaţi câteva colinde şi mergeţi pe la
casele oamenilor. Eu vă pot ajuta să vă pregătiţi!
Sergiu: Şi primim ceva pentru asta?
Învăţătoarea: Cei care au, bineîneţeles că dau, numai că voi mergeţi ca să le duceţi oamenilor
puţină bucurie în casă, nu ca să fiţi răsplătiţi.
Marius: Dar eu cu cine să mă duc?
Răzvan: Hai să mergem împreună. Învăţăm două colinde...
Marius: Bună idee. Şi îl luăm şi pe şmecherul de Sergiu.... dacă vrea să vină.
Sergiu: Mă mai gândesc.
Răzvan: Dar zi acum dacă vii, dacă nu căutăm pe altul!
Sergiu: Gata, merg. Ce-s prost, ca să pierd!
Învăţătoarea: Asta înseamnă că după ore ne întâlnim şi învăţăm câteva colinde, iar mâine le
repetăm...

3
Povestitorul: Cei trei erau din nou prieteni. S-au întâlnit cu profesora şi învaţă colinde... (Între
timp Măriuca s-a întors de la şcoală şi a început a trebălui prin casă)
Sergiu: Ce-i cu tine, fată, a dat hărnicia-n tine?
Măriuca: Ştii ce? Peste două zile e Crăciunul, iar doamna ne-a spus la şcoală că în casele de
oameni gospodari trebuie să fie curăţenie, iar cum mama nu-i, iar tata nu are timp şi tu nu te omor
făcând asta, voi face eu curăţenie.
Serigiu: Poate nu ti-am spus, mâine seară merg la colindat cu Marius şi Răzvan, vezi să pregăteşti
o sacoşă mare şi nişte mănuşi. S-a înţeles?
Măriuca: Mă mai gândesc. (Sună telefonul) Alo,... da mama!
Mama: Ce faceţi?
Măriuca: Prin casă!
Mama: A ajuns tata?
Măriuca: Nu!
Mama: Transmite-i că am vorbit cu patronul şi în seara asta mă pornesc spre casă. Ajung mâine
dimineaţă!
Măriuca: Vii acassăăăăăăăăăăăă? Uau...... Bravo mama, hai, te aşteptăm! (şi închide telefonul,
după care se adresează fratelui ei) Sergiu, Sergiu... maine vine mama acasă!
Serigiu: Ce?..... (dă nedumerit din cap, întrerupându-şi activitatea lui la calculator). Nu-mi vine să
cred.
Măriuca: Doar nu vrei să o întâmpinăm pe mama în mizeria asta!
Serigiu: Şi ce propui?
Măriuca: Să mă ajuţi să facem curăţenie!
Serigiu: După ce termin jocul ăsta, promit!
Povestitorul: De data aceasta Sergiu s-a ţinut de cuvânt. Într-un sfert de oră casa era întoarsă cu
fundul în sus. Sergiu era suflecat până la coate, Măriuca era ca o albinuţă. După câteva ore ajunge
şi tata.
Tata: (nedumerit) Ce se întâmplă?
Copiii: Tata, tata, a dat telefon mama şi mâine dimineaţă ajunge acasă!
Tata: Ce? (îşi face o cruce mare) În sfârşit mi-a ascultat Dumnezeu rugăciunile.

4
Măriuca: Şi apoi ne-a spus la şcoală că poimâine e Crăciunul, iar în fiecare casă trebuie să fie
curăţenie. Îţi imaginezi că mama va fi obosită de pe drum şi nu va avea ea timp suficient pentru
asta!
Serigiu: Iar eu mâine seară merg la colindat!
Tata: Crăciunul... iar eu trebuie să merg să mă spovedesc! Imediat mă schimb şi vă ajut şi eu.
Povestitorul: Şi aşa a fost. Ca niciodată până atunci, cei trei munceau cot la cot. Au lucrat până
seara târziu. De doi/trei ani de când a plecat mama niciodată nu au mai muncit astfel împreună.
Acum erau cu toţi obosiţi şi au plecat la culcare şoptindu-şi Noapte buna!

Actul III

Dis de dimineaţă, toţi erau în picioare, că doar trebuia să ajungă mama. Tata l-a sunat pe
şef şi i-a spus că astăzi nu mai merge la serviciu, căci i se întoarce soţia. Măriuca a plecat la şcoală
pentru a lua cadoul de Crăciun, iar Sergiu a mers să facă ultima repetiţie înainte de colindat! Între
timp tata a tras o fugă la primul chioşc şi a cumpărat un buchet de flori soţiei. Cu sufletul la gura a
aştetat apoi momentul în care s-ar fi auzit în uşă câteva bătăi. Clipele treceau greu, foarte greu...
Era ora 10.00 de acum şi trecuse parcă o veşnicie, dar într-un final sună cineva la uşă.
(o îmbrăţişare puternică....)
Tata: În sfâşit acasă! Dac-ai şti de când te-aştept! (se bucură ca un copil) Cred că nu m-am
bucurat în felul acesta de când eram ca Sergiu. Tu nu-ţi imaginezi, femeie, cât am aşteptat clipa
asta. Singurătatea, copiii, gospodăria, toate astea m-au pus la pământ. Ca să-mi înnec amarul
goleam sticlă după sticlă!
(se întorc copiii)
Măriuca: Mamaaaaaaaaa..
Serigiu: Oh........mamă!
(fundal muzical. Cei patru discută, povestesc, mănâncă dulciuri)
Povestitor: ... şi timpul trecea. Nici n-au observat când ceasul trecuse deja de ora 14.00. S-au
ridicat şi plecat cu toţii în bucătărie. Unul curăţa cartofi, altul toca legume.... Era o atmosferă cum
nici în vis nu le-a fost dat!
Măriuca: Sergiu, nu uita de colindat!

5
Serigiu: (după ce rămâne puţin pe gânduri). Nici nu-mi mai vine să plec! (uitase şi de calculator,
şi de supărare...) Dar dacă am promis!
Marius şi Răzvan: Sergiu!!!! Sergiu!!!
Serigiu: Acum îs gata! (spre părinţi) La revedere! Mă întorc repede!
Serigiu: Hai să vedem de unde începem. Hai de aici.... Astăzi s-a născut Cristos... (Cântă la o
casă un colind; iese o gospodină care le oferă ceva dulciuri)
Răzvan: Dar la casa asta mai cântăm şi noi altceva..... Inima va cânta (o altă gospodină le dă câte
un leu)
Marius: Mi-a venit o idee... să mergem la părintele Comoraşu.(Toţi sunt de acord şi merg la uşa
preotului cântând un colind. Dacă parohul comunităţii participă la spectacol el va fi cel
menţionat şi spre el se vor îndrepta copiii).
Serigiu: Putem merge şi la surori. Dacă o găsim acasă pe sora Lucia sigur primim ceva bun.....
(aşa au şi făcut)
Răzvan: Gata, ajunge, deja-i prea mult. Mie îmi pică ochii de oboseala şi s-a lăsat întunericul.
Prefer să merg acasă.
Marius: Bine, la revedere... noapte buna!
Serigiu: Vreau să vă spun că mi-a plăcut să mergem împreună la colindat.
Răzvan: Iar eu sper să nu ne mai batem niciodată!
Marius: Acesta-i visul meu!

Actul IV

(Sergiu se întoarce obosit acasă. Masa era plină de bunătăţi....)


Serigiu: O, mama mia! Tata, tu niciodată n-ai gătit atâta!
Măriuca: Mami, eu nu te mai las niciodată să pleci!
Serigiu: Dacă fugi, eu fug cu tine!
Măriuca: Mama, dar de ce-i aşa de rar Crăciunul?
Mama: Ce-i cu întrebarea asta!
Măriuca: Păi văd că numai de Crăciun suntem aşa fericiţi! Am 10 ani şi tata nu mi-a explicat
niciodată ce-i cu sărbătoarea asta!
Serigiu: Eu nici n-am auzit vreodată de ea!

6
Mama: Vedeţi voi... (şi începu mama să le povestească)
Povestitorul: Era acum vreo două mii de ani o femeie, cu numele de Maria, logodită cu un bărbat
numit Iosif. Un înger i s-a arătat în somn şi i-a spus că îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus.
Pe când era la Betleem i-a venit vremea să nască. Soţul ei Iosif a bătut din poartă-n poartă, căutând
un loc bun pentru aşa ceva..., dar nimeni, nimeni nu i-a primit în casă. Cineva le-a arătat undeva la
marginea cetăţii un grajd sărac, aproape părăsit. Bătea şi vântul şi zăpada prin pereţii săi crăpaţi. Şi
era un frig în acel an! Acest copil avea s-aducă lumi-ntregi mântuirea, s-aducă pace în inimile
oamenilor; acest copil este Mântuitorul, cel prin care păcatele noastre sunt iertate. Era fiu de rege,
era Dumnezeu. Pe câmp, în acea noapte friguroasă erau câţiva păstori. Un înger le-a adus de veste
că în grajd la Betleem s-a născut Mântuitorul. Au venit atunci în grabă, i s-au închinat şi i-au adus
în dar lapte, brânză şi miei din turmă. Mult s-au bucurat să-l vadă pe Isus, om-Dumnezeu, copil.
Au regretat amarnic că nu i-au putut ofer un loc mai bun, mai cald ca să se nască.
Undeva departe, trei regi cu faimă mare văd pe cer o stea strălucitoare. Au înţeles îndată că
urmând această stea un semn mare vor vedea, pe regele nou născut Isus. Au îndrăznit şi au pornit,
în timp ce steaua i-a călăuzit... Într-un târziu au ajuns l-a Ierusalim. Acolo pe Irod l-au întrebat de
semnul ce-au văzut pe cer, de noul rege ce atuncea s-a născut. După ce-au aflat ce-au scrii prorocii
l-au găsit la Betleem, nu pe tron, dar într-o iesle, nu în lux şi bogăţii, dar în grajd şi-n sărăcie. I-au
dus aur, smirnă şi tămâie. După ce s-au închinat au plecat spre ţara lor făr-ai da de ştire lui Irod,
căci acesta ar fi vrut pruncul să-l ucidă.
De două mii de ani încoace, în fiecare an sărbătorim acest moment. Când Isus la Betleem,
s-a făcut copil, mântuitor. De atunci lumea colindă, de atunci brazii sunt împodobiţi de sărbători,
de atunci viaţa are sens.... datorită acestui Prunc Isus.
(în timp ce povestitorul narează pe scenă actorii mimează evenimentele)
Serigiu: Eu aproape am adormit!
Măriuca: Eu vreau să fie-n fiecare zi Crăciunul.
Serigiu: Eu cred că ştiu de ce-i astăzi Crăciunul. Vrei să-ţi spun?... pentru că astăzi s-a întors
mama!
Măriuca: Aşa e? Crăciunul e atunci când părinţii se întorc acasă din străinătate pentru a sta cu
copiii lor? Dacă-i de-aşa eu zic să nu mai pleci niciodată.... !!! E aşa de bine!
Serigiu: Şi-mi mai place ceva de Crăciun: astăzi, când am mers la colindat, e prima zi din anul
acesta când nu m-am bătut cu Răzvan şi Marius şi am mai făcut şi un bacşiş pe deasupra.

7
Măriuca: Şi după mult timp, e prima seara în care tata nu s-a mai îmbătat!
Serigiu: Şi asta nu-i tot: ce bine a gătit mama!
Măriuca: Încă ceva foarte foarte important: E prima dată când Sergiu m-a ajutat să fac curăţenie
în casă!
Mama: Nu mai plec! Am înţeles că dacă eu n-aş fi venit acasă Crăciunul n-ar fi fost Crăciun.
Deci, Crăciunul e atunci când părinţii se întorc acasă lângă copiii lor, Crăciunul e atunci când tata
a încetat să mai gâtuie sticlele de vin şi ţuică, Crăciunul e atunci când oamenii sunt harnici, când
rudele se vizitează, Crăciunul e atunci când toţi oamenii trăiesc şi se iubesc ca fraţii, Crăciunul e
atunci când....
Serigiu: Gata am înţeles – Crăciunul e atunci când suntem fericiţi!
Mama: Şi să nu uit. E noaptea de Crăciun. În noaptea asta eu, tata.... mergem la biserică.
Serigiu: Vrem şi noi! Uau.... n-am mai fost de mult!
Mama: Şi-ncă nu e tot: mai întâi trebuie să vină Moş Crăciun.... (cântă cu toţii „Moş Crăciun cu
plete dalbe”. Între timp apare şi moşul)

S-ar putea să vă placă și