1) Explicaţi diferenţa dintre costul produsului şi costul perioadei.

Care
dintre acestea este stocabil, poate fi contabilizat în bilanţ şi de ce?

Costul produsului este costul ataşat unui bun stocabil care va servi la
evaluarea stocurilor. Costul perioadei reprezintă suma cheltuielilor efectuate într-o
perioadă de gestiune (de regulă o lună) fără a fi ataşat unui produs. Este recunoscut
de contul de rezultate şi este format din cheltuieli de administraţie şi de distribuţie.
Costul produsului este stocabil deoarece este ataşat unui bun.
Pentru a ajunge la costul produsului trebuie avute în vedere mai multe grupe
de cheltuieli, astfel, în urma unei analize de preţ se ajunge la acest cost şi din acest
motiv el nu apare fizic în bilanţ, pe când costul perioadei, care include cheltuielile de
distribuţie şi cheltuielile de administrare se regăseşte în bilanţ pentru că diferă de la
o lună la alta în funcţie de modul de administrare al firmei şi de cheltuielile
ocazionate de distribuţia produselor în decursul unui exerciţiu financiar.

2) Prin ce diferă bilanţul unei firme de distribuţie de bilanţul unei firme de

producţie în ceea ce priveşte structura costurilor? Dar contul de profit şi
pierdere ?

Firma de producţie vinde produsele obţinute în urma procesului de producţie

firmelor de distribuţie. Firma de producţie pentru obţinerea produselor finite şi-a
constituit stoc de materii prime, ca bază de obţinere a produselor finite. Firma de
producţie are la începutul procesului tehnologic un stoc iniţial de materii prime, iar
la final va avea stoc de produse finite. Firma de distribuţie aprovizionează produsele
finite pe care le va comercializa.
Preţul de vânzare al firmei producătoare va fi preţ de cumpărare pentru firma
de distribuţie. Firma de distribuţie la preţul de cumpărare va adăuga propriile
cheltuieli pentru a stabili propriul profit constituind astfel preţul de vânzare către
consumatori.
Bilanţul unei firme de distribuţie diferă de bilanţul unei firme de producţie prin
faptul că la firma de producţie vor apărea conturile de stocuri: materii prime (cont
301); materiale auxiliare (cont 302); produse în curs de execuţie (cont 331); produse
finite (cont 345); produse reziduale (cont 346); diferenţe de preţ la produse (cont
348), în timp ce la firma de distribuţie vor apărea conturi de stocuri mărfuri (cont
371) şi diferenţe de preţ la mărfuri (cont 378).
Contul de profit şi pierdere are în componenţă la firma de producţie venituri
din vânzarea produselor finite (cont 701), venituri din vânzarea semifabricatelor
(cont 702), venituri din vânzarea produselor reziduale (cont 703), variaţia stocurilor
(cont 711) şi cheltuieli cu materiile prime (cont 601) pe când la firma de distribuţie
apar doar venituri din vânzarea mărfurilor (cont 707) şi cheltuieli privind mărfurile
(cont 607).
 3) Care este diferenţa dintre clasificarea costurilor în fixe şi variabile şi
directe şi indirecte ?

Clasificarea costurilor în fixe şi variabile are la bază criteriul dependenţei

costurilor faţă de volumul producţiei şi anume costurile variabile (operaţionale)
variază în funcţie de variaţia volumului producţiei în timp ce costurile fixe (de
structură) sunt costuri care rămân fixe indiferent de volumul producţiei (amortizarea
mijloacelor fixe).
Costurile directe, respectiv indirecte sunt analizate în bloc, dar sunt
repartizate pe produse în mod convenţional, astfel se pune accent pe analiza
cheltuielilor cu manopera directă şi a consumurilor cu materii prime şi materiale
directe, cu toate că risipa se regăseşte în cadrul cheltuielilor indirecte.
Costurile directe în momentul efectuării lor se pot identifica pe un produs, o
familie de produse, comandă, fază, lucrare sau serviciu (cheltuieli cu salarii directe,
alte cheltuieli directe).
Costurile indirecte în momentul efectuării lor nu se pot identifica pe obiectul
activităţii de exploatare, ci numai pe locurile de producţie sau de activitate care le-au
generat de unde necesitatea repartizării acestora pe baza unor criterii convenţionale,
în scopul formării costului de producţie (cheltuieli indirecte de producţie: cheltuieli
cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor şi cheltuieli generale ale secţiei, cheltuieli
generale de administraţie şi cheltuieli de desfacere).
În concluzie prima clasificare, costuri fixe-costuri variabil,e diferă de cea de a
doua prin faptul că depind de volumul producţiei realizate, pe când celelalte se
raportează numai la o parte din cheltuieli.
 4) Completaţi tabelul care urmează cu semnele şi cifrele care lipsesc
(cazurile sunt independente între ele).
Nr. Elemente de cost Cazul 1 Cazul 2 Cazul 3 Cazul 4
crt.
1 Ch. directe cu mat. primă (CDmp) 22.500 36.000 25.000 30.000
2 Ch. directe cu salariile (CDsal) 13.500 20.000 30.000 40.000
3 Ch. indirecte de producţie (CIp) 62.000 25.000 20.000 20.000
4 Total Ch. de producţie (TCp) 98.000 81.000 75.000 90.000
5 Sold iniţial producţie în curs 10.000 5.000 10.000 -
(SOLDIpc)
6 Sold final producţie în curs 8.000 6.000 5.000 0
(SOLDFpc)
7 Cost produse finite obţinute 100.000 80.000 80.000 90.000
(CPFobţ)
8 Vânzări (venituri) (VEN) 120.000 150.000 120.000 140.000
9 Sold iniţial produse finite 4.000 10.000 0 0
(SOLDIpf)
10 Cost produse finite obţinute 100.000 80.000 80.000 90.000
(CPFobţ)
11 Sold final produse finite (SOLDFpf) 6.000 20.000 10.000 -
12 Cost produse finite vândute 98.000 70.000 70.000 90.000
(CPFvând)
13 Marja brută (profit brut)(MB) 22.000 80.000 50.000 50.000
14 Cheltuieli de distribuţie (CDistrib) 5.000 10.000 15.000 20.000
15 Cheltuieli de administrare 7.000 20.000 10.000 10.000
(CAdmin)
16 Rezultatul exerciţiului(RezEx) 10.000 50.000 25.000 20.000

• (CDmp +Cdsal) + CIp = TCp

Cazul 1
Cdsal = TCp-CIp-CDmp=>Cdsal=98.000-62.000-22.500=13.500
Cazul 2
TCp = (CDmp +Cdsal) + CIp =>TCp=36.000+20.000+25.000=81.000
Cazul 3
CIp = TCp-CDsal-CDmp => CIp =75.000-30.000-25.000=20.000
Cazul 4
TCp = (CDmp +Cdsal) + CIp =>TCp=30.000+40.000+20.000=90.000
 • TCp+SOLDIpc-SOLDFpc=CPFobţ

Cazul 1
CPFobţ= TCp+SOLDIpc-SOLDFpc=> CPFobţ =98.000+10.000-8.000=100.000
Cazul 2
SOLDFpc = TCp+SOLDIpc- CPFobţ => SOLDFpc =81.000+5.000-80.000=6.000
Cazul 3
SOLDIpc = SOLDFpc + CPFobţ- TCp => SOLDIpc =5.000+80.000-75.000=10.000
Cazul 4
SOLDFpc = TCp+SOLDIpc- CPFobţ => SOLDFpc =90.000+0-90.000=0

• (SOLDIpf + CPFobţ) – SOLDpf=CPFvând

Cazul 1
SOLDFpf= (SOLDIpf + CPFobţ) -CPFvând=> SOLDFpf =4.000+100.000-
98.000=6.000
Cazul 2
SOLDFpf= (SOLDIpf + CPFobţ) -CPFvând=> SOLDFpf =10.000+80.000-70.000=20.000
Cazul 3
SOLDIpf = CPFvând – CPFobţ + SOLDFpf => SOLDIpf =70.000-80.000+10.000=0
Cazul 4
SOLDIpf = CPFvând – CPFobţ + SOLDFpf => SOLDIpf =90.000-90.000+0=0

• VEN – CPFvând = MB

Cazul 1
VEN= MB + CPFvând=> VEN =22.000 + 98.000 =120.000
Cazul 2
CPFvând = VEN - MB => CPFvând =150.000-80.000 =70.000

• MB – (CDistrib + CAdmin) = RezEx

Cazul 1
RezEx= MB – (CDistrib + CAdmin)=> RezEx =22.000-5.000+7.000=10.000
Cazul 2
CAdmin = MB - CDistrib - RezEx => CAdmin =80.000-10.000-50.000=20.000
Cazul 3
CDistrib = MB - CAdmin - RezEx => CDistrib =50.000-10.000-25.000=15.000
Cazul 4
RezEx= MB – (CDistrib + CAdmin)=> RezEx =50.000-20.000-10.000=20.000
 5)Alegeţi unul din termenii (cost variabil/cost fix/cost de oportunitate/cost
ireversibil/cost de producţie/costul perioadei/cost controlabil/cost marginal/cost
de structură) care descrie cel mai bine costul, în fiecare din următoarele situaţii:

a) În funcţie de comportamentul costurilor, materia primă utilizată este un cost

variabil.
b) Comisioanele vânzărilor şi cheltuielilor publicitare sunt costuri ale perioadei.
c) Amortizarea unui echipament folosit în activitatea de producţie este un cost
fix.
d) Dacă echipamentul este folosit în scopuri administrative amortizarea sa este
un cost de structură.
e) În funcţie de comportamentul costurilor amortizarea este un cost ireversibil.
f) Costul de achiziţie al echipamentului este un cost marginal.
g) Pentru a investi într-un produs nou, firma lichidează investiţiile sale
temporare care îi aduceau un venit. Acest venit pierdut este un cost de
oportunitate.
h) Salariile managerilor generali sunt la nivelul centrului de aprovizionare un
cost de structură şi de aceea nu sunt un cost specific la acest nivel.
i) Un client solicită o comandă suplimentară de 1.000 de bucăţi. Aceste produse
nu pot fi furnizate din stoc; costul lor este un cost marginal.

6) Analizaţi clasificarea următoarelor elemente: amortizarea depozitelor

pentru stocarea materiilor prime, comisioanele vânzătorilor, remunerarea
managerilor în următoarele categorii furnizând cazuri, ipoteci acolo unde
clasificarea este evidentă:
a) costuri directe şi indirecte
b) costuri variabile şi fixe
c) costul produsului şi costul perioadei
d) costuri ireversibile, costuri obligatorii, costuri discreţionare
e) costuri controlabile şi costuri specifice
f) costuri marginale şi costuri de oportunitate

A) Amortizarea depozitelor pentru stocarea materiilor prime – face parte din

categoria costurilor directe;
B) Comisioanele vânzătorilor – fac parte din costurile perioadei şi anume din
cheltuielile comerciale;
C) Remunerarea managerilor – face parte din categoria costurilor perioadei mai
exact a cheltuielilor de administrare, dar şi din categoria cheltuielilor
indirecte.
 7) Se cunosc următoarele informaţii despre un produs:
- Cheltuieli directe – 15 u.m;
- Cheltuieli indirecte – 5 u.m;
- Cheltuieli generale – 3 u.m.
Marja aşteptată de firmă este de 20% din cost.
Care este preţul de vânzare în abordarea cost+marjă?

Costul producţiei = cheltuieli directe + cheltuieli indirecte + cheltuieli generale =

15 u.m + 5 u.m + 3 u.m = 23 u.m
Marja aşteptată = 23 u.m x 20% = 4,6 u.m
Preţul de vânzare = 23 u.m + 4,6 u.m = 27,6 u.m

8) O societate operează la 50% din capacitatea sa producând 100.000 de

bucăţi. Recent a primit o comandă de 60.000 bucăţi cu o ofertă de preţ de 6
u.m/buc. Firma nu aşteptă alte comenzi. Costurile planificate sau programate
sunt următoarele:
Nr.crt. Explicaţii Varianta 1 Varianta 2
1 Producţia (Q) 100.000 buc 160.000 buc
2 Cheltuieli directe 300.000 u.m 480.000 u.m
3 Cheltuieli indirecte 400.000 u.m 500.000 u.m
4 Cost total 700.000 u.m 980.000 u.m
5 Cost unitar 7 u.m 6,125 u.m

Managerul departamentului de vânzări consideră că această comandă

trebuie acceptată deoarece se pot atrage noi clienţi, dar managerul
departamentului de producţie argumentează că realizarea acestei comenzi s-ar
realiza în pierdere:
a) Explicaţi diminuarea costului unitar.
b) Este comanda specială profitabilă? Ar trebui acceptată?
c) Ce alţi factori trebuie avuţi în vedere înainte de acceptarea comenzii?

a) Costul unitar s-a micşorat ca urmare a creşterii cantităţii de produse

fabricate în cea de-a doua variantă.
b) Având în vedere faptul că oferta de preţ este de 6 u.m/buc iar costul unitar
realizat este de 6,125 u.m nu ar trebui acceptată comanda deoarece firma
nu ar reuşi să acopere nici măcar costurile ocazionate de producerea
respectivului produs şi ar rezulta o pierdere.
c) Alţi factori ce trebuie avuţi în vedere sunt:
- dacă există resurse suficiente pentru a realiza comanda
- dacă acceptând comanda aceasta resursele nu vor mai fi disponibile
pentru alte oferte mai avantajoase
 - preţul acceptat nu va influenţa preţul negociat cu alţi clienţi.
9) Se consideră următoarele alternative de externalizare:
Nr. Explicaţii Varianta A Varianta B
crt.
1 Economii de cost 40.000 u.m 50.000 u.m
2 Flexibilitate mare medie
3 Calitate Foarte mare medie
Ce criterii au fost predominante în luarea deciziei de externalizare dacă s-a
ales varianta A?

Din cele două variante de externalizare s-a ales varianta A deoarece s-a pus
accentul pe calitatea produselor realizate, a costului ocazionat de realizarea
respectivelor produse dar şi de adaptabilitate a produselor la cerinţele pieţei.

10) O firmă produce în prezent 5.000 de componente pe lună al căror cost

unitar este de 48 u.m. din care:
- 36 u.m sunt cheltuieli directe;
- 12 u.m sunt cheltuieli generale sau indirecte.
Firma poate externaliza această activitate achiziţionând cele 5.000 buc la
un cost unitar de 44 u.m. În urma externalizării, cheltuielile generale s-ar reduce
cu o treime, iar restul ar putea fi utilizat în fabricarea unui nou produs.
a) Care este profitul minim pe care ar trebui să-l genereze fabricarea
noului produs astfel încât externalizarea să fie justificată?
b) Ce alte elemente trebuie luate în calcul în momentul luării deciziei de
externalizare?

a) Cheltuieli totale = 48 u.m x 5.000 = 240.000 u.m

Cheltuieli directe = 36 u.m x 5.000 = 180.000 u.m
Cheltuieli indirecte = 12 u.m x 5.000 = 60.000 u.m
În cazul externalizării costul unitar ar fi de 44 u.m:
Cheltuieli indirecte se reduc cu o treime =>
Cheltuieli indirecte - (Cheltuieli indirecte x 1/3) = 60.000 u.m – (60.000 u.m x 1/3) =
60.000 u.m -20.000 u.m = 40.000 u.m
Cheltuieli indirecte = 40.000 u.m
Cheltuieli directe = 40.000 u.m
Economie de costuri totale = 240.000 u.m – 220.000 u.m = 20.000 u.m

b) Luarea deciziei de externalizare se bazează atât pe o analiză a costurilor

cât şi pe alţi factori mai mult sau mai puţin cuantificabili în special factori
de calitate: gradul de dependenţă faţă de furnizori, calitatea serviciilor.
 11) Departamentul de reparaţii al societăţii Alfa este un centru de profit.
Acesta prestează servicii la un preţ de 70 UM/oră, atât în interiorul, cât şi în
exteriorul firmei. Costul orei de prestări servicii pentru acest departament este
de 40 UM. Departamentul poate presta 100% din serviciile sale în exteriorul
firmei. Departamentul solicită modificarea preţului de cesiune internă arătând
că ar putea să angajeze personal propriu care să presteze serviciile la un cost
orar de 45 UM.
a) Este corect din punct de vedere economic practicarea aceluiaşi preţ, atât
în interior cât şi în exteriorul firmei? Dacă departamentul nu ar putea presta pe
piaţă decât 30% din serviciile sale, care ar fi preţul de cesiune economic?
b) Dacă departamentul este un centru cifră de afaceri, care este preţul de
cesiune internă pe care ar trebui să îl accepte? Dar dacă este un centru de profit
sau un centru de cost?
c) În momentul negocierii, responsabilul centrului de reparaţii (centru de
profit) solicită intervenţia managerului general pentru a rezolva problema
preţului de cesiune internă.
Sunteţi controlorul de gestiune al firmei şi trebuie să-l consiliaţi pe
manager vis-a-vis de atitudinea pe care trebuie să o adopte în acest conflict.

a) 1. Da, este corect.

2. P0=70
C0=40
Prof0=30
Pces=C0 + (P0 – C0)* 30% = 40 + 9 =49 u.m

Preţul de cesiune minim ar fi de 49 u.m

b) Pentru un departament care este un centru cu cifră de afaceri preţul

minim de cesiune poate fi minimul dintre cele două costuri 40 u.m şi
45 u.m fără a avea însă profit. Minimul este 40 u.m.
Pentru un departament care este centru de profit preţul de cesiune
este maximul dintre cele două costuri adică 45 u.m

c) Managerul general trebuie să ia în calcul şi opinia responsabilului

departamentului de reparaţii şi să negocieze un preţ peste valoarea
cheltuielilor acestui departament pentru a avea în continuare profit.
 12) Departamentul X al unei societăţi a dezvoltat un nou produs care are
nevoie de o finisare specială. Departamentul Y poate realiza acest lucru la un
cost variabil unitar de 10 u.m/produs. Volumul anual este de 2.000 produse.
Pentru a efectua acest finisaj, departamentul Y trebuie să renunţe la fabricarea a
1.500 bucăţi din produs al cărui cost variabil este de 20 u.m iar preţul de vânzare
unitar este de 40 u.m.
a) Care este preţul de cesiune internă optim?
b) Care sunt rezultatele pentru cele două departamente şi pentru întreaga
societate în următoarele situaţii:
1. preţul de cesiune internă este egal cu 22 u.m sau preţul de cesiune este egal cu
26 u.m;
2. pentru departamentul Y, dacă acceptă comanda internă sau dacă refuză.
Ce concluzie se desprinde asupra rolului preţului de cesiune internă,
asupra deciziilor ce pot fi luate pe baza sa şi asupra comportamentului
angajaţilor din cel două departamente.

a) Departamentul X costul de achiziţie de la Y = 10u.m x 2.000 buc= 20.000

u.m
Departamentul Y trebuie să renunţe la:
- venituri 1.500 buc*40 u.m/buc=60.000 u.m
- costuri variabile 1.500 buc*20 u.m/buc=30.000 u.m
- profit 30.000 u.m
Departamentul Y prin preluarea comenzii:
- venituri 2.000 buc*PCI
- costuri variabile 2.000 buc*10 u.m/buc=20.000 u.m
2.000 (PCI – 10) > 30.000
2.000 PCI > 50.000; PCI > 25 u.m/buc
b) 1. Departamentul X: cost de achiziţie = 22 u.m x 2.000= 44.000 u.m
Departamentul Y: venituri 22 u.m x 2.000= 44.000 u.m
Cheltuieli 10 u.m* 2.000=20.000 u.m
Rezultatul total pe întreaga societate pierdere de 20.000 u.m
Departamentul X: cost de achiziţie = 26 u.m x 2.000= 52.000 u.m
Departamentul Y: venituri 26 u.m x 2.000= 52.000 u.m
Cheltuieli 10 u.m* 2.000=20.000 u.m
Rezultatul total pe întreaga societate pierdere de 20.000 u.m
2. Departamentul Y dacă este un centru de profit trebuie să refuze comanda
internă, iar dacă este un centru de cost trebuie să o accepte.
Rolul preţului de cesiune internă este foarte important, deoarece acesta poate
permite sau nu utilizarea unor oportunităţi ale pieţei, are influenţă asupra
profitului societăţii.
 13) O societate este organizată în departamente care sunt centre de profit.
Departamentul X s-a aprovizionat mereu de la departamentul Y la un preţ de cesiune internă
de 15 u.m/bucată. Preocupat de performanţele sale, departamentul Y doreşte să crească preţul
de cesiune internă la 200 u.m, iar departamentul X caută furnizori externi astfel încât să
menţină costul de aprovizionare la 150 u.m.
Costurile departamentului Y sunt:
- Costul variabil unitar este 140 u.m;
- Costurile fixe anuale sunt 30.000 u.m;
- Producţia anuală este 1.000 bucăţi.
Presupunem următoarele situaţii:
a) dacă departamentul X cumpără de la alt furnizor, capacitatea departamentul Y
rămâne nefolosită;
b) dacă departamentul X cumpără de la furnizor, departamentul Y reinvesteşte şi
reduce costurile fixe cu 25.000 u.m;
c) dacă departamentul X cumpără de la alt furnizor, departamentul Y poate vinde
unui furnizor extern producţia sa pentru 200.000 u.m.
Care este interesul general al firmei în fiecare din cele trei cazuri?
În ultimul caz, un preţ de cesiune internă de 200 u.m este rezonabil?

Departamentul Y: cost variabil = 140 u.m/buc

cost fix anual= 30.000 u.m
producţia anuală= 1.000 buc
cost variabil total=140*1.000=140.000 u.m
cost fix anual= 30.000 u.m
cost total= 170.000 u.m
Variante: a) nu este în interesul firmei ,deoarece are un departament fără
rezultate (departamentul Y)
b) Departamentul Y: cost variabil total=140*1.000=140.000 u.m
cost fix anual= 30.000 – 25.000= 5.000 u.m
cost total= 145.000 u.m
Poate fi o situaţie nefavorabilă pentru instituţie, deoarece reduce costurile fixe
(cheltuielile cu salariile managerilor, cheltuielile cu publicitatea) pot crea o imagine
nefavorabilă a clienţilor asupra societăţii, cu atât mai mult cu cât departamentul Y
este orientat spre vânzarea către exterior.
c)Departamentul Y:cost total= 170.000 u.m
venit total= 200.000 u.m
rezultat(profit=30.000 u.m
Este o situaţie ce poate fi acceptată de către societate deoarece departamentul
X îşi menţine preţul de aprovizionare de 150 u.m /buc, iar departamentul Y
înregistrează un profit de 30.000 u.m, ambele fiind centre de profit.
Un preţ de cesiune internă de 200 u.m este rezonabil pentru departamentul Y
dacă are confirmată comanda de 200.000 u.m pentru furnizorul extern, dar nu este
rezonabil pentru departamentul X care doreşte să-şi menţină costul de aprovizionare
de 150 u.m/buc.