CLINICAL PRACTICE

JADA Continuing Education

Survival and reasons for failure of amalgam versus

composite posterior restorations placed in a
randomized clinical trial

Mario Bernardo, DMD, PhD, Henrique Luis, MS, Michael D. Martin, DMD, MSD,
MPH, MA, PhD, Brian G. Leroux, MSc, PhD, Tessa Rue, MS, Jorge Leitão, MD
and Timothy A. DeRouen, PhD

   AMALGAM VS MATERIAL COMPOSIT

 Studiu de caz 1
Imagine de ansamblu. Esecul restaurarilor dentare a fost dintodeauna o problema
majora. Intr-o perioada lunga de timp autorii acestui studiu au comparat durata de
viata restaurarilor din amalgam vs din compozit.

Pacienti , Metode si Materiale.

 472 pacienti, jumatate avand restaurati dintii laterali cu amalgam, restul cu

material compozit, cu varsta de la 8 la 12 ani per restaurare.
 Control medical anual, radiografii bitewing.

 Materiale: amlgam (Ag, Hg) si rasini compozite pentru restaurari directe.

Astfel medicii stomatologi au inregistrat si analizat diferite motive de esec ale

restaurarilor.

Rezultate.

 1,748 restaurari initiale analizate timp de 7 ani

 10.1 % din restaurari au esuat

 rata de supravieture a amalgamului a fost 94.4 %, a compozitului 85.5%

  caria secundara a fost principalul motiv, iar in cazul materialului compozit
riscul de aparitie a fost de 3.5 ori mai mare.

Concluzie. Restaurarile din amalgam au avut mai mult succes decat cele din
material compozit. Diferenta a fost accentuata de restaurarile de suprafata mai mare
si acolo unde au fost implicate mai mult de 3 fete ale dintilor.

Implicari clinice. Folosirea amalgamului este preferata in restauraile dintilor laterali,

daca longevitatea lucrarii este prima cerinta in alegerea materialului.

Factori implicati.

 Materialul folosit
 Nivelul de experienta al medicului

 Tipul de dinte

 Pozitia dintelui pe arcada

 Designul, marimea si numarul de suprafete a restaurarii

 Varsta pacientului

Studiu de caz 2
Materiale de restaurare directa. amlgamul si rasinile compozite.

Amlgamul contraindicat pentru dintii anteriori din motive estetice, dar este larg folosit
pentru cei laterali. In ultimii ani s-a dat prioritate rasinilor compozite, chiar daca sunt
mai pretentioase la modul de lucru si mai costisitoare, cauza fiind exigentele estetice
ridicate, si preocuparea generala fata de folosirea metalelor in lucrari permanente.

Imagine de ansamblu.The Casa Pia Study of the Health Effects of Dental

Amalgams in Children a fost un studiu clinic prin care s-a incercat evaluarea
sigurantei expunerii la aliaj cu procentaj scazut de mercur (amlgam dentar). A
inceput in 1996 ca o colaborare intre University of Washington, Seattle; the
University of Lisbon, Portugal; and the National Institute of Dental and Craniofacial
Research.

Pacienti , Metode si Materiale.

 472 copii pacienti cu varsta intre 8 si 12 ani, alesi dupa criterii ca: cel putin o
leziune carioasa, fara antecedente de expunere la amlgam
dentar,concentratia de mercur din urina mai mica de 10 micrograme / litru, IQ>
de 67, sanatosi clinic;
 control medical frecvent, radiografii bitewing, timp de 7 ani,
  ½ din pacienti cu restaurari de amlgam, restul cu rasini compozite.

 Program de igiena orala si preventie

 Caracteristici ale dintilor si restaurarilor: maxilar sau mandibular, premolar sau

molar, numarul suprafetelor restaurate si marimea lor(mica, medie si mare).
„Mica” daca proportia ariei restaurate este mai mica decat ¼ din suprafata
totala a dintelui, „medie” – de la ¼ la ½ si „mare” de la ½ pana la suprafata
totala. Iar nota totala atribuita pacientului egala cu suma tuturor suprafetelor
restaurate.

Rezultate. s-au calculat ratele de esec anuale dupa formula:

Unde x= rata totala de esec la 7 ani, iar celelalte variabile obtinute dupa metoda de
retributie a lui Poisson.

In tabelul de mai jos sunt aratate numarul de restaurari,caracteristicile dintilor se

reataurarilor.

177 (10.1%) din restaurari au esuat in timpul acestui studiu. Rata de supravietuire a
amlgamului a fost de 94.4 %, iar a compozitului de 85.5 %. Restauraile din amlgam
„mici” au avut cea mai mare rata de supravietuire, 98.8% si respectiv 98.9%. Cele
„mari” au avut cea mai mica rata. Pentru compozit cifrele au fost mult mai mic in toate
cazurile, astfel pentru cele „mici” 93.6%, iar cele „mari” cu cea mai mica rata de
50.0%
In urmatorul tabel sun aratate ratele anuale de esec ale retauratilor dupa anumite
criterii.

In tabelul 3 sunt motivele esecului, in principal caria secundara sau fractura

restauratiei, nedepinzand de arcada, tipul dintelui sau numarului de suprafete tratate.

Cauza principala ramane caria secundara, rezulatele sun urmatoarele: pentru

amlgam 22.1% iar pentru compozit 77.9% sunt esecuri. Iar in privinta fracturilor,
jumatate din cazurile esuate au fost din amalgam iar cealalta din compozit.

Factori implicati.

 caria secundara, caria adiacenta

  fractura restaurarii
 altii ca:defecte marginale, tratament endodontic, uzare excesiva si schimbare
de culoare; sun asociate cu generatiile anterioare ale rasinilor compozite, se
devin tot mai rari si mai putin importanti.

Implicari clinice.

Fractura este un mare motiv pentru esuarea lucrarii, dar tehnica adeziva in cazul
compozitului este diferita fata de amalgam. Faptul ca nu s-au gasit diferente mari
valorile riscului de fractura pentru aceste materiale, arata eficienta metodei adezive a
compozitului.

Evolutia cariei adiacente in cazul restaurarilor din compozit a fost mult mai rapida
decat in cazul amlgamului, din cauza unor componenti din rasina compozita care
favorizeaza cresterea bacteriilor. Alta cauza ar fi igiena scazuta in randul
adolescentilor implicati in studiu. In alt studiu, unde se facea o comparatie intre
longevitatea restaurarilor dinte adulti si adolescenti, a rezultat o diferenta de la 5 la 6
ani mai mica decat in cazul adultilor.

Concluzie.

Principalele rezulatate obtinute in urma studiului pentru amalgam vs material

compozit de 0.82% si respectiv 2.21%, le gasim si in literatura de specialitate, dar in
practica clinica numerele sunt mult mai mari, pentru amalgam de la 0 la 7% si rasini
compozite de la 0 la 9%, iar rata anula de esec pentru compozit a fost de 3 ori mai
mare decat la amlgam.

Rata de supraviature pentru amlgam=94,4%, respectiv compozit=85.5%.

Din cauza duratei mai scurte a altor studii, rata de supravieture pentru compozit a
fost mult mai mare in acele cazuri.

In concluzie restaurarile din amlgam au avut o performanta mai buna decat cele din
material compozit. Diferentele de performanta au fost accentuate in cazurile de
restaurari „mari” sau de intindere mare.

Avand in vedere cazurile unde training ul in practica adeziva, lipsa de echipament si

conditii insuficiente cerute pentru executarea restaurarilor din compozit, amalgamul
este preferat pentru restaurarile directe pentru dintii laterali, pe suprafete intinse.
Acest moment este adevarat chiar in cazul in care aceste exigente exista, cum a fost
acest studiu de caz.