Mihai Ignat

MESERII ŞI FUNDĂTURI
- piesă uşoară -

Personajele:
55 – şomer, apoi paznic
51 – şomer
28 – hingher, apoi şomer, apoi vînzător, apoi din nou şomer
22 – hingher, apoi şomer, apoi comisionar
Numerele reprezintă vîrsta personajelor.

Acţiunea piesei se petrece în hala de lucru a unei foste întreprinderi

socialiste. Peisaj dezolant: hala e pustie, exceptînd un gigantic utilaj din
care n-au rămas decît părţile netransportabile. Pe jos, şpan, moloz şi
diverse resturi (sticle goale, cutii de conserve ş. a.). Uşa din stînga e, cum
vom afla, sudată, iar uşa din dreapta lipseşte. Lumina bate dinspre
această uşă şi de sus, dinspre ferestrele mari, cu ochiuri de geam sparte
sau murdare.
N. B. Cele două serii de scene, seria vîrstnicilor, respectiv a
tinerilor, pot fi jucate şi separat, ca piese autonome.
 - 2005 -
Scena 1

51 ŞI 55 PRIVESC ÎN TĂCERE, CU MAXIMĂ CURIOZITATE, O STICLĂ CU O

CORABIE ÎNĂUNTRU.

55: Ce chestie…
51: Da, ce chestie…
55: E grea?
51: Nu. Ai grijă să n-o spargi!
55: Bine, mă, parcă n-aş mai fi ţinut pîn-acuma o sticlă în mînă! (IA STICLA)
51: (JUBILÎND, CA ŞI CUM AR FI “OPERA” LUI) E?
55: (LUÎND STICLA ÎN MÎINI) Ai dreptate, nu e grea.
51: Da’ nici uşoară.
55: Bă, cum or fi băgat înăuntru corabia?!
51: Nu-mi dau seama.
55: Ştii, numai în filme am mai văzut o sticlă din asta. Şi-ntotdeauna m-am întrebat: cum
pizda mă-sii…?
51: Trebuie să fie o şmecherie.
55: Nu pricep. Poate au tăiat fundul sticlei şi apoi l-au lipit la loc.
51: Nu, nu ăsta-i şpilul. Uită-te şi tu, nici urmă de lipitură.
55: Mda, ai dreptate. Cum belingheru’ meu au băgat chestia înăuntru?!
51: Păi… e clar că pe aici. (ARATĂ GURA STICLEI; INTERVAL PRELUNGIT DE
STUPOARE)
55: Imposibil!
51: Ce chestie! Cum naiba…?! (O VREME SE UITĂ AMÎNDOI PE GURA STICLEI CA
ŞI CUM S-AR UITA PE GAURA CHEII)
55: De unde ziceai c-o ai?
51: De la taică-meu, fie-i ţărîna uşoară…
55: Păcat. Eu n-aş vinde-o.
51: Crezi că eu aş vinde-o dacă n-aş fi la înghesuială? Da’ n-am ce face. Ajutorul ăla de
şomaj, ştii şi tu, n-ajunge nici pentru mîncare…
55: Mie-mi spui? (TON SCHIMBAT) Da’ cît poţi lua pe asta? (ARATĂ STICLA)
51: Ceva trebuie să iau. E o chestie mişto, nu?
55: Să nu laşi din preţ!
51: Poţi fi sigur de asta.
2
55: Nu, vorbesc serios: să nu laşi din preţ! Ştii să negociezi, nu?
51: Păi cum? Ce-s de ieri de-alaltăieri?
55: Asta e bine. Ştii, eu niciodată n-am ştiu să negociez.
51: Adică? E foarte simplu.
55: Nu mi se pare.
51: Mare scofală! Tre’ să ştii cît să întinzi coarda, cînd să cedezi, chestii de-astea.
55: Tocmai! Dacă întinzi prea mult coarda? Dacă cedezi prea repede? Pierzi, nu?
51: Lasă că ştiu eu cînd trebuie să… (ZGOMOT ÎNDEPĂRTAT DE PERETE CARE SE
PRĂBUŞEŞTE) Ai auzit?
55: Unde o fi fost?
51: Aripa de est. La “motoare”.
55: Nţ! E prea aproape. S-ar fi auzit mai tare. A fost la “macarale”.
51: Aiurea! S-a auzit aşa pentru că o fost vreun zid mai amărît. Poate doar o bucată.
55: Nu cred. La “motoare” grinzile încă-s zdravene. Le-am verificat acu’ cîteva luni, ştii,
cînd ţi-am zis că văru-miu venise cu ideea să mai căutăm ceva materiale. Nişte
buiandrugi nu ne-ar fi stricat…
51: Şi, aţi găsit ceva?
55: Nu prea. Ne-au luat-o alţii înainte.
51: (RÎDE) Păi voiai să v-aştepte pe voi? Au luat tot ce s-a putut…
55: Da’ eu zic că tot la “macarale” a căzut zidu’ ăla.
51: Bag mîna-n foc că nu.
55: Ştii ce? Hai pîn-acolo, să vedem care are dreptate.
51: Bine. Şi dup-aia merg la consignaţie cu asta. (RIDICĂ UŞOR STICLA; IES)

Scena 2

28 ŞI 22 INTRĂ ALERGÎND, CU CÎTE UN PISTOL CU TRANCHILIZANTE ÎN MÎNĂ;

ÎNFĂŢIŞAREA LOR ESTE ACEEA A UNOR MAFIOŢI CU OCHELARI DE SOARE ŞI
ÎN HAINE DE PIELE NEAGRĂ, DAR CAM UZATE.

28: L-ai văzut tu? Pe-aici a luat-o?

22: Definitiv.
28: “Definitiv”?!
22: Absolut.
28: “Absolut”?! Ce naiba, nu mai ştii să vorbeşti ca oamenii?!

3
22: Da’ cum vorbesc? Ce, astea nu-s tot cuvinte?
28: Parcă ai vorbi limbi străine, să mor io! Cînd te-am întrebat dacă ăla a luat-o pe-aici,
nu puteai să răspunzi simplu cu “da”?
22: Păi cu “da” ar fi ştiut oricine să-ţi răspundă.
28: Şi tu ce-oi fi? Vreun prof universitar? Vreun astronaut?
22: Cum adică, astronaut?
28: Păi numa’ ăia cînd sînt întrebaţi de la centru’ de control dacă totul e O.K. răspund
“pozitiv, Huston”, de parcă “da”-ul le-ar sta în gît!
22: Auzi, lasă astea, mai bine spune, nu-l mai căutăm pe ăla?
28: Îl căutăm, numai c-am zis să ne tragem şi noi răsuflarea. N-are pe unde să iasă
decît tot pe-aici.
22: Poate găseşte vreo spărtură şi…
28: Nu e nici o spărtură. În orice caz nu atît de mare încît să se poată strecura, doar ai
văzut că-i destul de mare animalu’. Cunosc halele astea ca pe propriile buzunare,
de pe cînd eram strungar.
22: Eu zic să mergem! Poate găseşte vreun loc să se strecoare, că de cînd oi fi trecut tu
pe-aici, or fi furat ăştia nu doar macaralele, ci şi zidurile.
28: Şi chiar de-ar fi aşa, ce dacă? Îl prindem mîine, doar ştim pe un’ se-nvîrte.
22: Teoretic vorbind, ai dreptate, însă…
28: Bă, iar vorbeşti în străineză?! Auzi la el: “teoretic vorbind”!
22: Ce, vrei să spui că n-ai auzit pîn-acum cuvîntu’ ăsta?
28: Ba da, la astronauţi, nu ţi-am zis? A, ia stai! Cre’ că ştiu de unde ţi se trage… De la
profa aia, sînt sigur.
22: Şi dac-ar fi aşa, ce?
28: Păi eşti pierdut, amice! Aia nu-i de nasul tău, chiar dacă e o sărăntoacă. Nu se
încurcă ea c-un seralist.
22: De unde eşti aşa sigur? Eu ce cusur am?
28: Bă, crezi că dacă înveţi dicţionaru’ pe de rost ajungi în patul ei?
22: De ce nu?
28 (RÎDE): Aia are alte pretenţii, bă! Nu vrea doar o…
22: (ENERVAT) Auzi, hai să-l căutăm pe ăla, lasă astea, că ştiu eu ce fac!
28: Dă-l naibii! Nu-i şi mîine o zi?
22: Eu vreau să-l împuşc azi. Ştii că şefu’ iar o să se supere.
28: Mai dă-l în aia mă-sii şi pe şefu’! Îi spunem că ne-a scăpat, da’ că-l rezolvăm mîine.
22: Lasă, mă, că aşa am spus şi ieri. Şi ştii că dacă mai tragem mult chiulul, o să ne ia
armele şi o să ne pună să-i prindem ca înainte. O să-ţi convină?

4
28: La faza asta ai şi tu dreptate, nu zic. Bine, hai să-l terminăm odată! (CAUTĂ)
22: (SE ÎMPIEDICĂ ŞI CADE) Au!
28: Eşti bine? (ÎL AJUTĂ SĂ SE RIDICE)
22: (RIDICÎNDU-SE) E-n regulă! Dacă ne prinde întunericul pe coclauri, cred şi eu că
dau în gropi! Noroc că nu a fost una mare, că expiam naibii!
28: Ce făceai?!
22: O mierleam, ziceam…
28: Bă, aia te-a nenorocit! Lasă-te de seralu’ ăla, amice, că la vîrsta ta numa’ te
nenoroceşte! Să mor eu, am crezut că mă-njuri!
22: Bine, mă, aşa mă ştii tu pe mine? (DEODATĂ SE AUDE ZGOMOTUL PUTERNIC
AL PRĂBUŞIRII UNOR ZIDURI) Ce-a fost asta?
28: Se duc dracului nişte ziduri, ca de obicei.
22: Mi-a-ngheţat sîngele-n sculă! Am crezut c-a venit sfîrşitul lumii!
28: Aiurea! E numa’ o hală. (PRIVIREA ÎI E ATRASĂ DE CEVA) Bă, acolo mişcă ceva!
22: Nu văd. (CAUTĂ AMÎNDOI)
28: Mai caută! (CELĂLALT SE CONFORMEAZĂ, DAR NU GĂSEŞTE NIMIC)
22: Lăţosu’ nostru nu-i aici! Ţi-am spus eu că tre’ să fie vreo spărtură.
28: Poate că nici n-a intrat aici.
22: Să n-am parte de profă, dacă nu l-am văzut luînd-o pe-aici!
28: L-ai văzut…! Lasă cititu’, bă, că te chiorăşte!
22: Uite-l!
28: E-al meu! (TRAGE)
22: E un şobolan! Mamă, cîta lighioana! (TRAGE ŞI EL) L-am bulit!
28: Aşa mai vii de-acasă! (IES ALERGÎND)

Scena 3

51 ŞI 55 STAU SPRIJINIŢI DE UTILAJUL DEZAFECTAT ŞI BEAU BERE.

55: Ia zi, cît ai luat pe sticla aia?

51: Nu cine ştie ce. Opt sute.
55: Te-a tras în piept! Parcă spuneai că te pricepi la tîrguit, nu?

5
51: Bineînţeles că mă pricep! Doar că aveam nevoie de bani urgent, aşa că n-am avut
timp să las sticla acolo, în consignaţie. Mi-a zis: “banii jos sau laşi sticla aici pînă
apare un client care dă cît ceri tu”.
55: O sticlă ca aia n-o laşi aşa uşor din mînă!
51: (IRITAT) Ştiu, ştiu! Da’ ce era să fac?!
55: Să n-o laşi din mînă!
51: Da’ aveam de plătit întreţinerea!
55: Da’ ziceai că ştii să te tîrguieşti!
51: Nu mă mai bate atîta la cap, că şi-aşa sînt necăjit! (CELĂLALT NU MAI INSISTĂ.
UN TIMP, TĂCERE STÎNJENITOARE)
55: (CA ŞI CUM AR VREA SĂ DESTINDĂ ATMOSFERA) Auzi, ţie nu ţi-e teamă să stai
într-o hală ca asta?
51: Adică?
55: E cam sinistră, nu crezi?
51: Nu mi se pare. Sau m-am obişnuit, probabil. Şi-apoi, în hala asta am lucrat cîţiva
ani, în tinereţe. Ehe, ce vremuri…
55: Da’ eu ce să mai zic? Hă? Aproape treij’de ani… O viaţă de om… Nu zic aici, în
hala asta, da’-n întreprinderea asta. Cel mai mult am lucrat la matriţe… Şi-acum,
uite, sîntem daţi la rebuturi… (OFTEAZĂ; SCURTĂ PAUZĂ)
51: Nu ţi-ai găsit încă nimic?
55: Nu.
51: Parcă spuneai că…
55: Spuneam, da’ nu mi-a ieşit. Avusesem o promisiune, da’… (OFTEAZĂ; PAUZĂ;
CADE PE GÎNDURI, ODATĂ CU CELĂLALT)
51: (LA UN MOMENT DAT ÎNCEPE SĂ PRIVEASCĂ ATENT STICLA DE BERE DIN
CARE BEA) Apropo, tu ai auzit de “sticla lui Klein”?
55: Vrei să zici “sticla de Klein”? Cum ai zice “sticla de Jack Daniel’s”?
51: Nu. Eu vorbesc de sticla lui Klein.
55: N-am auzit. Da’ cine e Klein ăsta, de are o sticlă a lui?
51: Nu are o sticlă a lui!
55: Atunci de ce-i zice “sticla lui Klein”?
51: Are o formă specială.
55: Şi de-aia îi spune “sticla lui Klein”?
51: De-aia.
55: Du-te, mă, naibii!
51: Să n-am parte de următoarea sticlă dacă te mint!

6
55: Nu pricep. De ce se numeşte “sticla lui Klein”, dacă nu e a lui?
51: Ce nu pricepi? Ce, sticla de Jack Daniel’s mai e a lui Jack Daniel’s?
55: Nu ştiu. Ăăă, nu cred.
51: Păi vezi?
55: Dar e sticla de Jack Daniel’s, nu a lui Jack Daniel’s. Chiar tu ai zis că nu-i tot un
drac.
51: Mamă, da’ tare eşti de cap! Fii atent: tu ai în gît “măru’ lu’ Adam”. Este?
55: Aşa e. Şi?
51: Măru’ ăsta a lu’ Adam o fi el a lu’ Adam, da’ e-n gîtu’ tău! Este?
55: Este.
51: Ei, aşa e şi cu sticla lu’ ăsta mititelu’. Îi zice “sticla lu’ Klein”, da’ ăsta e numai
numele obiectului. Pricepi?
55: Aaa… M-am prins! E ca o marcă, nu?
51: Cam aşa ceva. (INTERVAL DE TĂCERE)
55: Şi care era treaba cu sticla asta?
51: Hm?
55: De ce m-ai întrebat de butelca ăluia?
51: A, da! Faza e că sticla lui Klein nu e una obişnuită.
55: Adică? Ce are aşa special? Că io am văzut tot felul de sticle, rotunde, pătrate, cu
modele, cu relief, plate, cu gît scurt, lung, subţire, gros, hă-hă, mama zmeului, de
cîte feluri n-am văzut!
51: Fii atent: orice sticlă are un interior şi un exterior, nu?
55: Bine, bă, acu’ mă iei ca pe prunci?! Ştiu şi eu că are un pe dinăuntru şi un pe
dinafară, ce naiba!
51: Stai, mă, şi-ascultă, că abia acum urmează partea tare! Ei bine, cică la sticla asta a
lu’ Klein interiorul e acelaşi cu exteriorul!
55: Hai, las-o că măcăie! Oi fi băut eu cîteva beri, da’ să ştii că încă-s treaz!
51: Ascultă-mă, că vorbesc serios.
55: Asta mă şi pune pe gînduri. Dacă ai fi fost mangă, aş mai fi zis. Da’ aşa…
51: Îţi spun adevăru’ adevărat, pe cuvîntul meu!
55: Lasă, c-ai început să le bagi din top!
51: Nu-i din top, pe bune!
55: Da’ atunci, de un’ le scoţi? Pielea mea, de unde ştii tu chestia cu butelca?
51: De la fiu-miu.
55: Nu ştiu ce ţi-a zis fiu-tu, da’ ce-mi spui tu n-are nici o noimă. Şi să nu-mi zici c-ai
înţeles tîmpenia cu sticloanţa Clainului, că n-ai mai multă şcoală ca mine!

7
51: (DUPĂ O EZITARE) Bă, sincer, n-am priceput! Deşi fiu-miu nu-i prost deloc, are
numa’ note mari, să ştii. Iar facultatea aia nu-i deloc uşoară!
55: Lasă, mă, că unde-i carte multă, e şi prostie multă… Nu c-aş avea ceva cu băiatul
tău, Doamne fereşte! Zic aşa, în general… Auzi, o sticlă cu interior exterior! Adică
o sticlă din care nu poţi bea fin’că nu poate să ţină berea în ea! Cine a mai pomenit
aşa ceva! Aşa ceva nu se există!
51: Păi nici nu există. Cică ar fi vorba de un parax…, de un parox…, mă rog, de o
chestie matematică descoperită de Klein ăsta, de care-ţi ziceam.
55: Las-o, că-i prea gogonată! Există sau nu există, pînă la urmă?!
51: Cică jdemii de savanţi îşi bat capul cu sticla asta. Deci, într-un fel, trebe să existe,
nu?
55: Bă, eu aveam respect pentru savanţi, fac tot felu’ de chestii date-n pizda mă-sii, da’
acu’ au sărit calu’!
51: Fiu-miu a încercat să-mi explice, da’ n-am priceput. Ideea ar fi că sticla asta are o
singură faţă şi nici o margine. Cică la modu’ teoretic, da’ numa’ teoretic, s-ar putea
obţine o sticlă din asta introducînd un tub de cauciuc prin el însuşi, da’ fără a se
decupa partea prin care intră!
55: Cum pizda mă-sii?! Hai, că mă doare capul! Dacă îi povestesc nevesti-mii tărăşenia,
mă bagă la balamuc! Sau o să spună că sînt pervers. Parcă o şi văd urlînd:
“Perversule! Iar umbli la femei! Iar te uiţi la reviste de-alea deocheate!” (SE AUDE
ZGOMOT DE ZID PRĂBUŞIT)
51: Ăsta a fost la “matriţe”.
55: Nici vorbă! A fost la “şasiuri”.
51: Pe cît facem pariu că la “matriţe”?
55: Pe două sticle de bere, că nu.
51: Pe trei!
55: Fie, pe trei. (IES)

Scena 4

SEARĂ. 28 ŞI 22 INTRĂ CU CÎTE O LANTERNĂ APRINSĂ ÎN MÎNĂ.

22: Eşti sigur că aici ai pierdut-o?

28: Bineînţeles că nu sînt sigur! Da’ parcă am fost şi pe-aici. Nu-ţi aduci aminte?
22: Dracu’ ştie, că halele astea seamănă toate între ele!

8
28: Sînt sigur c-am fost şi-aici. Hai să aruncăm o privire…
22: Cutia asta de beton e capcană curată ! O singură ieşire, pereţi pîn’ la Dumnezeu…
Ai văzut, data trecută, cum s-a prăbuşit zidu’ ăla…
28: Nu mai cobi, bă! Uite, ne uităm după sticla aia şi-o-ntindem.
22: (CĂUTÎND ÎN CONTINUARE) Nici paznicii nu mai dau pe-aici… Ce-s idioţi, ca noi?
La ce-ţi trebuie o sticlă plată de aluminiu?
28: E o amintire. A fost a lu’ bunicu-meu.
22: Bine, mă, domnişoară de pension! Auzi pentru ce-mi risc pielea pe coclaurile astea!
28: Dac-ai vorbi mai puţin şi-ai căuta mai mult, am fi deja afară.
22: Amice, eşti o pizdă!
28: Iete-te! Pînă mai ieri vorbeai ca un impotent de universitar, iar acu’ sari cu pizda în
doi timpi şi trei mişcări! Care-i şpilu’?
22: (TON DE REGRET) Dacă m-a oprit ante portas…
28: Ce-a făcut?! Bă, parcă-ţi trecuse!
22: Am încercat, într-o pauză, să-i bat un apropo, aşa, subtil…
28: Zi mai bine că ai invitat-o la tine-acasă.
22: Oarecum…
28: “Oarecum…” E clar. Ţi-a tăiat macaroana! Bă, de cîte ori să-ţi spun că tipa asta
trebe luată altfel, cu lugu-lugu, pe departe, nu aşa, hodoronc-tronc! Şi oricum, fii
sigur că visează la altceva, nu la un pîrlit de seralist ca tine!
22: De unde ştii tu la ce visează ea? N-o cunoşti, nici n-ai văzut-o la faţă…
28: Bătrîne, eşti o rufă! Te-a stors ca pe-o lămîie. Uite ce ton la el: “N-ai văzut-o la
faţă…” Ai uitat că mi-o descrii la fiecare întîlnire în cele mai mici detalii? Am
început s-o visez! Trebe să vin o dată cu tine s-o văd şi eu, că m-ai căpiat!
22: E clar. Nu e aici. Nu te mai agita. Hai să mergem.
28: (SE AŞAZĂ LA O ŢIGARĂ) Am pierdut-o, ce mai!
22: Ei, lasă, o să-ţi treacă…
28: Ce ştii tu! Sticla aia l-a salvat pe bunicu-meu de la moarte. A stat în calea unui glonţ.
A ţinut sticla pîn’la sfîrşitul războiului, l-a rugat pe-un sas de la ei din sat să i-o
repare, şi cînd era în toane bune, bea din ea tărie. Mi-a lăsat-o mie înainte de-a da
colţu’.
22: Totuşi, rămîne o sticlă.
28: Nu orice sticlă. Gîndeşte-te că fără sticla asta ţinută în buzunarul de la piept,
bunicu-meu o mierlea şi nici taică-meu, nici eu nu ne-am fi născut. (CEI DOI
FUMEAZĂ UN TIMP ÎN TĂCERE)
22: Şi-acum ce mă fac?

9
28: La ce te referi? A, la profă ? Las-o-n plata domnului!
22: Dar cred că… cred că…
28: Să nu-mi spui că…
22: Ba da.
28: Eşti sigur?
22: Sînt sigur.
28: Ascultă-mă. Eu zic că ţi se pare. Doar crezi că eşti…
22: Ba nu. Cred că chiar sînt…
28: Băga-mi-aş! Trebuia s-o laşi baltă de la-nceput. Te-am prevenit.
22: Dar n-ai văzut-o! E…
28: …e pe nasoale! Aia e! Fin’că n-ai putut ajunge între picioarele ei, te-ai îndrăgostit!
22: Ce pot să fac? Mă obsedează.
28: E clar! Uită-te şi tu: vorbeşti ca neoamenii şi te obsedează o femeie mai mare ca
tine! Şi care ţi-e profă!
22: Ce naiba să fac?
28: Pe mine mă-ntrebi? Acum, cînd beleaua-i gata? Cînd te-ai… îndrăgostit?! Eşti într-o
fundătură! Asta eşti!
22: Tu spune-mi ce să fac, nu ce sînt!
28: Să laşi naibii seralu’! Şi să emigrezi!
22: Asta-i culmea! Să emigrez fiindcă m-am îndrăgostit?
28: Nu fin’că te-ai îndrăgostit, ci fin’c-ai rămas fără servici.
22: Cee?!
28: Azi dimineaţă şefu’ ne-a anunţat că s-au făcut reduceri de personal şi că noi, fiind
ultimii angajaţi, plecăm primii. (HAZ DE NECAZ) Cei din urmă vor fi cei dintîi, nu?
22: Şi cînd aveai de gînd să-mi spui?
28: Păi dacă tot fuseseşi învoit, am zis să nu-ţi stric ziua liberă decît la sfîrşitul ei.
22: (O VREME STĂ PE GÎNDURI, BOMBĂNIND; APOI, CU NĂDUF) Bine, mă, da’ ce
dracu’ s-a-ntîmplat între timp? Ştiu că alaltăieri am scăpat lăţosu’ ăla, da’ ăsta nu-i
un motiv să te dea afară de la ecarisaj, ce mă-sa! Am avut o zi mai proastă, atîta
tot! Mîine prindeam şapte ca ăla, şi tot ne făceam planu’!
28: Nu e vorba de asta. Pur şi simplu fac reduceri şi…
22: Hai, mă, că e cusută cu aţă albă! Ce reduceri, că doar nu stau oamenii la coadă ca
să lucreze la hingherit!
28: Nu, da’ cică a scăzut număru’ cîinilor.
22: A scăzut, o laie! Că numa’ zilele trecute ierea să mă muşte unu’ în spatele blocului
meu!

10
28: Nouă însă ne-a spus că a scăzut număru’ cîinilor, aşa că de vineri sîntem pe liber.
22: Ce nasol: am ajuns la cheremu’ cîinilor! Dacă nu se cotîrlesc cît mai des şi cît mai
rapid! Doar ce-i împiedică?
22: Păi noi, d’exemplu: îi fugărim de le merg fulgii, şi nu mai au timp de-ncovrigeli!
28: Stai puţin! Ce vrei să spui, că dacă am fi lăsat-o mai moale cu prinsu’, am mai fi
avut de lucru? Păi ai uitat cum ne hingherea pe noi şefu’, că îi aducem prea puţini
cîini?
22: Am uitat, pe naiba! Da’ ce vroiai să fac? Să-i dau în cap şefului? Crezi că aşa ne
primea înapoi? (DINSPRE CADRUL UŞII DIN DREAPTA RĂZBATE, PENTRU O
CLIPĂ, LUMINA UNEI LANTERNE)
28: Hait! Un paznic!
22: Cred c-ar fi mai bine să nu dăm ochi cu el! (SE REPEDE SPRE UŞA DIN STÎNGA)
28: Uşa aia e (CELĂLALT SE IZBEŞTE DE UŞĂ) … sudată…
22: (NĂUC) Acuma-mi zici?
28: (ÎL TRAGE DUPĂ EL ÎN DIRECŢIA OPUSĂ) Hai dracului de-aici! (IES)

Scena 5

55 FUMEAZĂ, EXPIRÎND FUMUL ÎNTR-O MICĂ “STICLĂ” PLATĂ DE ALUMINIU. 51

ÎL PRIVEŞTE CURIOS.

51: Îmi spui şi mie ce faci?

55: Nu vezi? Suflu fumu’ ţigării în sticluţa asta.
51: De văzut văd, da’ îmi spui şi mie ce rost are să bagi fum în aia?
55: De ce nu?
51: Păi dacă nu-i de sticlă, nu se vede nimic.
55: Şi?
51: Şi unde-i farmecu’, dacă nu se vede fumu’?
55: Nu vreau să se vadă fumu’. Vreau doar să umplu sticla.
51: Cu fum?
55: Păi vezi tu pe-aici vreo sursă de bere?
51: Oricum, în aşa ceva nu se pune bere.
55: De ce?
51: Fin’că intră prea puţină. Asta-i pentru tărie.
55: Ştiu că-i pentru tărie, da’ de ce să nu pun bere dacă am chef?

11
51: Fin’că nu ţi-ar ajunge nici pe-o măsea.
55: Ştiu, ştiu, da’ dacă vreau, îmi pot pune orice aici, nu? Chiar şi bere.
51: (PLICTISIT DE TEMA DISCUŢIEI) Da, orice. De pildă, fum…
55: (AMUZAT) Da, şi-apoi îi dau lu’ frate-tu o duşcă.
51: Da’ ce-ai cu el?
55: Nimic. Era numa’ aşa, un exemplu. Îmi închipuiam ce mutră ar face cînd ar sorbi o
gură… de fum. (RÎDE)
51: Ce să-ţi spun… N-ai haz deloc, să ştii…
55: Apropo de sticlă… Ştii, am trecut pe la consignaţie ieri.
51: Şi?
55: Şi-am văzut în vitrină sticla ta. Ştii tu care.
51: Aia cu vaporu’?
55: Corabia, nu vaporu’.
51: Tot aia. Şi?
55: Cu cît ziceai c-ai vîndut-o?
51: O mie două sute.
55: O mie două sute? Nu opt sute?
51: O mie două sute.
55: Opt sute ai spus.
51: Nu mai ţii tu minte. Am zis o mie două sute. Uite : “…două sute” rimează cu “opt
sute”…
55: O mie două sute pe dracu’! Ai spus opt sute toată ziua.
51: (CONCILIANT) Opt sute, o mie două sute, tot aia…
55: Da’ opt sute cu două mii cinci sute e tot aia?
51: Ce vrei să spui?
55: Că am văzut-o în vitrină la vînzare cu două mii şi jumătate.
51: Cu cît?! Băga-l-aş în mă-sa pe şnapanu’ ăla!
55: Te-a jecmănit, asta e clar.
51: Să-i bag sîrmă-n nas! (A RĂMAS CU “STICLA” ÎN AER; DIN EA SE RIDICĂ UN
FUIOR DE FUM)
55: Te-am întrebat : ştii să negociezi? Tu: “da, ştiu.” Ştii o laie!
51: Dar ne-am tîrguit! Pe bune!
55: Şi-a bătut joc de tine! Pun prinsoare că te-a făcut să crezi c-a lăsat de la el. Să nu
zici că n-a fost aşa!
51: (FĂRĂ CONVINGERE) Păi nici n-a fost…
55: E clar. Te-a dus!

12
51: (MAI MULT PENTRU SINE, PE TON PLÎNGĂCIOS) Da’ ne-am tîrguit…
55: Îhî… (DUPĂ O PAUZĂ) Ei, mai ai chef acum de băgat fum în sticle de aluminiu?
51: (PAUZĂ STÎNJENITOARE) Faptu-i consumat, ce mai… Şi oricum, nu cred c-o să ia
atîta pe chestia aia. Cine dă două mii jumate pe o sticlă c-un vapor în ea?
55: Corabie, nu vapor.
51: Tot aia.
55: Pun pariu că pînă la sfîrşitu’ săptămînii ăsteia nu mai e acolo.
51: Pe ce?
55: Pe patru halbe la “Pufoaica ruptă”.
51: Fie. Sînt ca şi băute…
55: …de mine, vrei să zici.
51: S-o crezi tu…
55: Om vedea… (55 CADE PE GÎNDURI. 51 SE FRĂMÎNTĂ ÎN TĂCERE)
51: Ştii ce? Sînt aşa de sigur încît vreau să pun pariu.
55: Păi tocmai am pus!
51: Nu, nu… Ăla e pariu’ că nu se va vinde vaporu’…
55: … corabia.
51: Tot aia. Eu vreau să pun pariu că o să pierzi pariu’ cu vînzarea sticlei.
55: Cine mă-sa a mai pomenit aşa ceva? Tu asculţi ce spui?
51: Te prinzi sau nu?
55: Da’ n-are nici un rost, omule! Dacă cîştig pariu’ cu sticla, îl cîştig, şi gata!
51: Păi tocma’ ăsta-i şpilu’! Eu zic că nu se va vinde sticla aia, şi mai zic c-o să pierzi
pariu’!
55: Mă doare capu’! Bine, mă, dacă nu se vinde sticla aia, lua-o-ar hingherii s-o ia, ai
cîştigat şi gata!
51: Zi mai bine că nu te bagi! Stii c-o să pierzi, şi de-aia…
55: Încă o dată: tu tragi naibii cu urechea la ce spui?! Pui pariu pe pariu?
51: Exact.
55: Nu ştiu de unde-ţi vin ideile astea. Nu poate fi de la bere, că azi n-am ras nici una.
51: Ştii ce cred eu? Că ţi-e frică. Ştii c-o să pierzi, aşa că…
55: N-o să pierd. O să vezi. Sticla aia în trei zile dispare din vitrină.
51: Dacă eşti aşa de sigur, atunci bate palma pe pariu!
55: Iar începe… Ştii ceva? Nu mi-ai dat nici berile de data trecută, aşa că cum să pun
pariu pe pariu?
51: Ţi le dau, pe cuvîntu’ meu. Da’ ce pierzi dacă mai faci un pariu în plus?

13
55: (DUPĂ O EZITARE, CONCESIV) Ai dreptate. Dacă cîştig, cîştig de două ori. În loc
de patru – opt halbe. Fie!
51: (ÎŞI FREACĂ PALMELE) Aşa că atunci cînd o să cîştig, scad berile datorate… Cîte
erau?
55: Trei.
51: Aşa, trei, deci îmi rămîn cinci…
55: Şi dacă pierzi? O să-mi datorezi unşpe…
51: (ÎNGHITE ÎN SEC) Mi s-a făcut sete. Hai să luăm cîte una acuma.
55: Că bine zici. (SE RIDICĂ, IES)
51: (DIN OFF) Auzi, punem pariu că…

Scena 6

22 ŞI 28, PE JOS, SPATE ÎN SPATE, FUMEAZĂ UN TIMP ÎN TĂCERE.

22: Nu mi-ai spus cum e la noul servici…

28: De tot rahatu’! Am o şefă care a zis că dacă mă mai uit la ea, mă dă în judecată
pentru hărţuire sexuală.
22: Numai dacă te uiţi? Zi mai bine că te-ai dat la ea.
28: Pe cuvîntul meu că n-am atins-o şi nu i-am bătut nici un apropo.
22: Ceva ai făcut tu…
28: Am privit-o, atîta tot.
22: (SCEPTIC) Ai privit-o… Cum ai privit-o? Unde ai privit?
28: (RÎNJIND) Ei, şi tu! Cum şi unde am vrut. (REVOLTAT) Acuma nici să mă uit n-am
voie?!
22: Ştii ce nu pricep eu? Cum naiba te-ai uitat la ea, de vrea să te dea în judecată?!
28: Şi ce-ai vrea? Să-ţi arăt?!
22: Păi m-ai făcut curios…
28: Pofta-n cui!
22: (SE RIDICĂ) Fă-mi o demonstraţie.
28: (SE RIDICĂ ŞI EL) N-am cum.
22: Închipuie-ţi că sînt ea.
28: Nici dac-ai fi femeie n-aş putea. Trebuie să fii ea.
22: Hai, mă, nu te mai fandosi! Încearcă!
28: Bine, mă, da’ tu nici ca bărbat nu eşti cine ştie ce sculă!

14
22: (JIGNIT) A! Mersi! Şi cică-mi eşti prieten… Mai du-te şi-n…
28: Stai, mă, n-o lua aşa… Uite, hai că încerc să-ţi fac demonstraţia. O să-mi imaginez
că-mi văd şefa…
22: Lasă, nu mai e nevoie.
28: Hai, nu te mai codi ca o fată mare! Stai locului şi taci, să mă pot concentra. (22 SE
CONFORMEAZĂ. 28 ÎNCEARCĂ SĂ SE CONCENTREZE. 22 ZÎMBEŞTE) Ce
faci? Fii serios, altfel îmi distragi atenţia!
22: Bine, bine… (22 REDEVINE SERIOS. 28 “SE ADUNĂ”, RESPIRĂ ADÎNC, CA LA
UN EXERCIŢIU DE MEDITAŢIE. DE LA UN MOMENT DAT SE PRODUCE
“TRANSFORMAREA”, CĂCI PRIVIREA ÎI DEVINE CABOTIN-SEDUCĂTOARE. 22
ÎNCEPE SĂ SE FOIASCĂ, SIMŢINDU-SE DIN CE ÎN CE MAI STÎNJENIT) O. K.,
am înţeles… (28 SE APROPIE DE EL, CU ACEEAŞI PRIVIRE “VIOLATOARE”) Ce
dracu’…. M-am prins, bă, ajunge!
28: (REVENIT LA REALITATE) Eşti mulţumit?
22: (TULBURAT) Nici nu mă mir că… Parcă voiai să mă dezbraci…
28: Nu pe tine, bă! Pe ea!
22: Bineînţeles. Pe ea. (DUPĂ O PAUZĂ) Pînă la urmă nu mi-ai zis cum o duci, în afară
că i-o tragi cu privirea şefei tale.
28: Cum s-o duc în spatele unei tejghele, vînzînd piese auto? Mă plictisesc de moarte…
22: Lasă, tot o duci mai bine ca mine. Măcar n-ai un şef, ca mine, ci o şefă…
28: …la care n-am voie să mă uit…
22: Un şef pitic…
28: …da’ care nu te acuză de hărţuire…
22: …care se numeşte Gonzales…
28: …da’ nu are pretenţia să-i spui “doamna Voinea”…
22: …deşi are numai un metru patruzeci…
28: …unei mucoase de douăj’de ani…
22: Măcar mai vezi lume, îţi mai clăteşti ochii…
28: …da, cu mutre de camionagii…
22: …lasă, măcar stai pe curu’ tău, la cald, pe cînd eu umblu toată ziua…
28: …vorba ta, mai vezi lume…
22: Asta-i un fel de-a spune. Întinzi pizza, ţi se întind banii şi-o întinzi la următorul
client…
28: (LIBIDINOS) Şi n-ai cordit nici o clientă?
22: Ai impresia că toată lumea e-n călduri, ca tine? Şi-apoi, dacă întîrzii un sfert de oră,
Gonzales mă ia-n şuturi: că unde am lungit-o – apropo, ăsta e verbul lui preferat –

15
 că mă mişc ca ochiu’ mortului, că mă dă afară… După el, nici eu nici rabla aia de
maşină n-ar trebui să ne stricăm în veci!
28: Atunci las-o naibii de slujbă!
22: Şi maică-mea iar o să-mi facă capu’ calendar! Mai bine Gonzales decît ea. Măcar
acasă am linişte şi pace… Da’ tu de ce nu pleci de la “piese auto”?
28: Fin’că n-am unde, de-aia.
22: Din cauza şefei tale, vrei să zici. Încă mai speri să i-o tragi, recunoaşte.
28: Ei, şi ce-i cu asta? Dacă ai vedea-o, nici tu n-ai pleca.
22: Poate…
28: Îţi spun eu. Ai uita-o pînă şi pe profa ta…
22: Ei, da, ce să-ţi zic! Nici n-ai văzut-o, şi-ai şi pus-o pe locu’ doi…
28: Păi n-ai văzut-o pe…
22: Mă plictiseşti. Eu mă duc acasă. (SE ÎNDREAPTĂ SPRE IEŞIRE)
28: Hai, mă, mai stai…
22: Ştii ceva? Nici măcar nu ştiu de ce ne întîlnim aici? Nu vezi că nici de furat nu se
mai găseşte nimic?
28: Auzi, tu nu eşti în apele tale. Ce s-a-ntîmplat?
22: Nimic special.
28: Hai, că nu mă duci. Bagă.
22: Ţi-am zis că… (28 FACE O MINĂ NEÎNCREZĂTOARE) Bine, bine… Chestia e că…
profa mă înşeală.
28: Ce dracu, te îmbeţi vorbind?! Nu de alta, da’ nu te-am văzut bînd nimic…
22: Da’ ce-am zis domne?
28: Spune-mi şi mie, vorbeşti despre profa aia după care umbli-n limbă şi care nici nu te
vede?
22: Da…
28: Păi dacă nu sînteţi împreună, cum pizda mă-sii te înşeală?!
22: Uită-te aici. (SCOATE DIN BUZUNAR O HÎRTIE) Citeşte!
28: Mo… Mobius. Mobius, 397546. Un nume şi… nu ştiu. Un număr de telefon? Şi ce-i
cu asta?
22: Păi nu-ţi dai seama? Şi-a notat numărul de telefon şi numele tipului cu care se
întîlneşte…
28: De unde ştii tu că e vorba de o întîlnire? Ai întrebat-o?
22: Cum s-o întreb?! Hîrtia asta a pierdut-o pe hol, cînd a ieşit de la oră! Dacă ar afla că
nu i-am dat-o, aş pierde orice şansă.
28: Să-ţi spun un secret: oricum n-ai nici o şansă. Eşti prea molîu pentru tipa asta!

16
22: Mersi de încurajare!
28: Şi-apoi, cine ştie cine e „Mobutu” ăla de pe hîrtie. Poate e vreo rudă sau cine ştie
cine, iar tu te dai de ceasu’ morţii de parcă ai fi prins-o cu el în pat!
22: O s-o urmăresc. Pînă la urmă aflu eu!
28: O să te faci de rîs, parcă văd. Spune-mi şi mie, de ce nu-ţi cauţi alta? Şi-apoi, ce
nume e ăsta, “Mobius”? Uite, are două puncte deasupra lui “o”: nici nu ştiu cum se
citeşte. Oricum, e clar că e un nume străin.
22: (MOALE) Da, aşa pare...
28: (TACHINÎNDU-L) Te pomeneşti că şi-a găsit vreun tip cu merţan şi cu menajeră!
22: (INDISPUS) Mda… (INTERVAL DE TĂCERE. BRUSC:) M-am cărat…
28: Stai…! (22 IESE. 28 ÎL URMEAZĂ)

Scena 7

51, SINGUR, SE PLIMBĂ PRIN HALĂ, PE GÎNDURI, DÎND CU PICIORUL ÎN

DIVERSE OBIECTE DE PE JOS. LA UN MOMENT DAT LOVEŞTE O CUTIE DE
CONSERVE. CUTIA NU SE CLINTEŞTE.

51: Au! Futui! (SE APLEACĂ, VREA SĂ RIDICE CUTIA, DAR NU REUŞEŞTE) Ce
Dumne…! (SE OPINTEŞTE ÎN ZADAR; OBOSIT DE EFORT, ÎNJURÎND DE
DURERE, SE LASĂ PE PODEA. INTRĂ 55.)
55: Aici erai! De cînd te caut! Ce faci acolo?
51: Pe mă-sa, aia fac! (ÎŞI SCOATE PICIORUL DIN PANTOF) Cre’ că mi-am bulit
degetul mare!
55: Cum ai reuşit?
51: Am tras un şut în conserva aia. (O ARATĂ)
55: (RÎDE) În asta?! Ce naiba, eşti rahitic?
51: Rîzi, da’ nici tu n-o clinteşti din loc. Pe pariu.
55: (RÎDE) Du-te, mă! Tu nu mai ştii pe ce să pui pariuri? (DEVINE BRUSC SERIOS) Ia
stai, tre’ să fie o şmecherie la mijloc, nu? (SE ÎNVÎRTE ÎN JURUL CUTIEI,
ÎNCEARCĂ S-O ÎMPINGĂ CU VÎRFUL PANTOFULUI ETC. CUTIA NU SE MIŞCĂ
DIN LOC.) Ce mă-sa? (SE APLEACĂ, ÎNCERCÎND SĂ RIDICE CUTIA. NU
REUŞEŞTE.)
51: (RÎDE SATISFĂCUT) Te-a ajuns rahitismul şi pe tine?

17
55: De plumb dac-ar fi, şi tot ar trebui să se clintească. (CIOCNEŞTE CU DEGETUL ÎN
CUTIE: SUNĂ A GOL.) Aşa ceva n-am mai pomenit! (CERCETEAZĂ CUTIA)
Probabil e bătută în cuie…
51: (APROPIINDU-SE) Nu se vede floarea nici unui cui. Nu se vede nici o tăietură…
(CEI DOI SE PRIVESC STUPEFIAŢI. SE SPRIJINĂ DE UTILAJ ŞI RĂMÎN O
VREME TĂCUŢI, CU OCHII LA CUTIE. 51 OFTEAZĂ) Apropo, ştii că ai cîştigat
pariul nostru?
55: Vrei să spui pariurile, nu?
51: (CONCESIV, DEŞI SE VEDE CĂ NU-I CONVINE) Da, mă rog, pariurile… Chestia e
că sticla (FOARTE ÎNCET) s-a vîndut…
55: (SATISFĂCUT, ÎNVÎRTE CUŢITUL ÎN RANĂ) N-am auzit. Ce-ai spus?
51: Ziceam că vaporu’ ăla…
55: Corabia, vrei să zici…
51: Totuna… Ziceam că (ÎNCET) s-a vîndut…
55: Tot n-am auzit.
51: N-ai auzit! Las’ c-ai auzit. (TARE) Sticla aia s-a vîndut.
55: Aha, da’ cînd te-am prevenit să negociezi la sînge, mi-ai zis că de ce te bat la cap!
51: Bine, bine, recunosc, ai avut dreptate, ce să mai… (E ÎNTRERUPT DE UN
ZGOMOT DE AFARĂ) O fi vreun paznic! Crezi că avem timp să ieşim?
55: Nu. Şi nu e nici un paznic. O fi cîinele ăla care se-nvîrte pe-aici de-o vreme.
51: Lăţosu’? De unde eşti aşa de sigur că nu-s paznici?
55: Păi tocmai voiam să-ţi spun… Am găsit de lucru. Pentru amîndoi.
51: Şi ce legătură are asta cu…?
55: …Ca paznici. Am aflat de la frate-miu că ăştia angajează paznici pentru hale. Se
pare că nu mai vrea nimeni să se fîţîie pe-aici, cînd orice zid e gata să-ţi cadă-n
cap.
51: Şi vrei să ne cadă nouă?
55: Alo! Centrul de comandă! Unde mă-sa sîntem acum? Dacă tot ne-vîrtim prin zonă,
măcar s-o facem pe bani!
51: Nu ştiu ce să zic…
55: Nu ştii ce să zici?! Păi înainte te plîngeai că n-ai de lucru!
51: Abia m-am obişnuit. Nu cred că mă pot lăsa.
55: Vorbeşti ca un drogat!
51: Îmi place lenea.
55: Dependentule!
51: Oi fi eu dependent, da’ tu nu eşti normal: vrei să munceşti?

18
55: Nu vreau să muncesc, da’ vreau bani. Gîndeşte-te: o să-ţi poţi plăti întreţinerea!
51: Cu salariile lor de mizerie? Nici o şansă…
55: Dar nici n-avem mare lucru de făcut.
51: …Doar să rişti o rangă în cap de la vreun hoţ de materiale.
55: Eşti incurabil! O rangă-n cap poţi primi şi pe stradă, la lumina zilei.
51: Ştii ceva? Eu cred că tu eşti dependent.
55: Pe-asta de unde-ai mai scos-o?!
51: Eşti dependent de sistem: te-a condiţionat să ceri de lucru.
55: Cer de lucru fin’că-s sărac, bă, nu fin’că sistemu’ nu-ş’ ce face! De cîn’ vorbeşti tu
aşa? Ce cuvinte-s astea: “sistem”, “condiţionează”? Ai început să vorbeşti ca fi-tu!
Ţi-a spălat creieru’, şi-acu’ vorbeşti ca el.
51: Măcar încep să înţeleg pe ce lume trăiesc.
55: Înţelegi curu’ meu! Te manevrează fi-tu: îţi schimbă vocabularu’, te-mbrobodeşte cu
poveşti despre sticle de Klein… şi probabil tot el îţi bagă-n cap că munca e o
tîmpenie!
51: Hai c-ai luat-o razna. Fiu-miu n-are nici un amestec.
55: Eu am luat-o razna?! Hotărăşte-te: vii să te angajezi sau nu?
51: Nici nu mă gîndesc. Munca tîmpeşte.
55: Da’ nici şomaju’ nu te deşteaptă. Mă duc! (IESE)
51: Stai, omule! (ÎL URMEAZĂ)

Scena 8

22 CERCETEAZĂ UTILAJUL, FLUIERÎND BINE DISPUS. INTRĂ 28.

28: Hei, ce surpriză! Salut! Cum de te-ai întors pe coclaurile astea?

22: Da’ tu de ce te-ai întors? Eşti fantoma halelor? Bîntui utilajele?
28: (IRONIC) Mamă, mamă, ce haioşi sîntem astăzi!
22: Lasă… Mai bine scoate o ţigară.
28: Uite aici. (CEI DOI ÎŞI APRIND CÎTE O ŢIGARĂ. O VREME TAC) Ei, ce mai zici?
22: Nimic. (PAUZĂ) Da’ tu?
28: Poftim?
22: Tu ce mai zici?
28: Nimic. (PAUZĂ) Ia zi, ai marcat?
22: Ce să fac?

19
28: Ai marcat?
22: Te referi la profă sau aşa, în general?
28: Să nu zici că…?
22: A, nu…
28: L-ai văzut pe Mobius ăla? Cum arată gagiu’?
22: Habar n-am. Doar nu m-apuc acuma s-o urmăresc...
22: Dacă vrei, o urmăresc eu.
22: Ei, draci!
28: Nu, serios.
22: (TENTAT) Nici nu mă gîndesc!
28: Cum vrei. Pentru mine n-ar fi o problemă. Nu mă cunoaşte… Mi-o arăţi şi-apoi…
(LASĂ PROPOZIŢIA NETERMINATĂ)
22: Şi-apoi ce?
28: Şi-apoi o urmăresc.
22: Şi-apoi o urmăreşti?
28: Da, apoi o urmăresc. Îmi spui şi mie de ce repetăm chestia asta?
22: Care?
28: “Apoi o urmăresc.” (ALT TON) Ce naiba, nu auzi ce spun?
22: Mă gîndeam…
28: Te gîndeai?
22: Mă gîndeam. (PAUZĂ)
28: (NERĂBDĂTOR) Şi-mi spui şi mie la ce te gîndeai?
22: (DUPĂ O PAUZĂ) Hm?
28: Hai că mă termini! La ce dracu te gîndeşti de nu-mi poţi spune la ce te gîndeşti?!
22: (PE GÎNDURI) Nu vreau s-o urmăreşti.
28: Bine, n-o urmăresc.
22: Nu, pe bune, nu trebuie s-o urmăreşti.
28: O. K., m-am prins. Ţi-e teamă să n-o agăţ.
22: Mie? Nuuu… De unde-ai scos-o?
28: Păi te vedeam aşa, pe gînduri…
22: Păi n-a rămas că n-o urmăreşti?
22: Îhî.
22: Şi-atunci?
28: Şi-atunci ce?
22: Atunci cum s-o agăţi?
28: Cum s-o agăţ? Simplu. Mă rog, găsesc eu un moment…

20
22: Bine, mă, n-am zis adineauri că n-o urmăreşti?
28: Ba da.
22: Şi-atunci cum să găseşti un moment s-o agăţi?!
28: Păi nu m-ai întrebat tu cum o s-o agăţ?
22: Păi cum mama zmeului s-o agăţi, dacă n-o urmăreşti?!
28: A, deci vrei s-o urmăresc.
22: Nu! De unde pînă unde? În nici un caz!
28: Păi cum s-o agăţ dacă n-o urmăresc?
22: Nu, că turbez! Concentrează-te, bă, că-mi pocneşte creieru’! N-o urmăreşti, deci n-o
agăţi. Punct!
28: O. K., am înţeles. E clar. (SCURTĂ PAUZĂ) De fapt, de ce să n-o agăţ?
22: Ce?!
28: Dacă tu tot stai pe tuşă…
22: Dar nu stau pe tuşă.
28: Da’ ce faci?
22: (EZITĂ) Ăăă… Aştept momentu’ potrivit.
28: Dacă aştepţi momentu’ potrivit, îl pierzi!
22: Rahat! Asta de unde-ai scos-o?
28: E verificată. Dacă stai ca un molîu…
22: … Te-nfigi tu, să strici totul!
22: Să stric ce?
22: Ăăă… Mai dă-mi un foc, mi s-a stins… (CELĂLALT ÎI REAPRINDE ŢIGARA)
28: Ei? Nu răspunzi?
22: Ştii ceva? Mai lasă-mă-n ale mele! (O VREME TAC AMÎNDOI)
28: Zilele trecute am văzut o chestie care m-a lăsat paf. Ţi-ar fi plăcut şi ţie: o sticlă cu o
navă-năuntru.
22: Am văzut şi eu o sticlă de-asta, dar în benzi desenate.
28: Asta era de-adevăratelea. Era-n vitrina consignaţiei.
22: Şi? Ce-i cu asta?
28: Păi gîndeşte-te: o navă băgată-ntr-o sticlă!
22: Eu am văzut şi fructe în sticle.
28: Fructe?!
22: Da, o pară într-o sticlă cu gîtul îngust.
28: Hai că-i trasă de păr!
22: Dacă-ţi spun! Am văzut chestia asta într-o fotografie.

21
28: (IRONIC) Sticle în fotografii, sticle în benzi desenate… Da’ vreo sticlă în realitate ai
văzut? Una în care să stea vreun lichid bun de băut?
22: Normal c-am văzut, ca toată lumea.
28: (IRONIC) Atunci m-am liniştit.
22: Hai, lasă băşcălia…
28: Bine, mă, dacă eşti aşa de grozav şi le-ai văzut şi le ştii pe toate, spune-mi şi mie
cum au pus nava-n sticlă? Sau para, dacă n-o fi fost vreun trucaj?
22: Nu ştiu.
28: Şi nu eşti curios?
22: Tre’ să fie o şmecherie.
28: Bine, bine, da’ care-i şmecheria? Că eu nu m-am prins.
22: Păi tocmai de-aia-i zice “şmecherie”: pentru că nu o poate prinde oricine.
28: Adică ce vrei să spui? Că eu sînt tîmpit?
22: Bineînţeles că nu asta vreau să spun. Ce dracu’, eşti tîmpit?
28: (ÎL PRIVEŞTE O CLIPĂ SIDERAT) Păi tocmai ai zis că…
22: (O DREGE) Te tachinam şi eu, atîta tot.
28: Mă… tachinai? Asta ce mai înseamnă?
22: Nu ştii ce înseamnă “a tachina”? Da’ unde-ai trăit, bă, de nu ştii cuvîntu’ ăsta? În
pădure?
28: Da, se poate spune şi aşa: în pădurea de strunguri.
22: Se vede.
28: Hai că mă scoţi din pepeni! Io-s de vină că am fost nevoit să lucrez în halele astea?
Şi tu cu ce eşti mai grozav? Ai tăiat frunze la cîini – cea mai bună meserie,
recunosc – ai hingherit, şi-acum duci pizza la domiciliu. Aşa că nu te da mare, că n-
ai de ce. (REVELAŢIE) A, seralu’! Uitasem.
22: Iar începi?
28: Ah, seralu’ ăsta…! Chiar se-nvaţă acolo? Că eu auzisem altceva.
22: Cine vrea învaţă.
28: Şi tu vrei. Ca s-o cucereşti pe… “Cucereşti”, nu, parcă aşa se zice?
22: Hai, mă, lasă tachineriile…
28: A, asta înseamnă să tachinezi? Ce chestie! Tachinam şi nu ştiam!
22: Eşti enervant şi habar n-ai!
28: Eşti tu prea nervos, bătrîne. Dacă n-ai mai marcat de-atîtea săptămîni, e firesc…
22: (IRONIC) Că tu regulezi toată ziua bună ziua…
28: Cam aşa ceva.
22: Şi cui i-o tragi? Şefei tale?

22
28: O să rîzi, da’ chiar ei.
22: Hai, las-o, că măcăie!
28: Pe cuvînt de strungar. Sau de hingher. Sau de vînzător. Alege.
22: Nu, pe bune.
28: Pe bune.
22: Da’ parcă spuneai că vrea să te dea-n judecată.
28: (LIBIDINOS) S-a dat pe brazdă, amice…
22: Parcă te considera impertinent…
28: Exact.
22: Parcă spunea că să nu te uiţi la ea…
28: Îhî.
22: Nu mai înţeleg nimic. Mă duc să mă-mbăt.
28: Dacă te-mbeţi cu băuturi din sticle adevărate, vin şi eu.
22: Ţi-am zis să laşi tachineria!
28: (ÎNCÎNTAT) Iar am tachinat? Sînt bun, dom’le, ce mai! (CELĂLALT SE ÎNDREAPTĂ
SPRE IEŞIRE) Auzi, tot nu mi-ai spus cum crezi c-au îndesat vasul ăla în sticlă.
(IES)
22: (DIN OFF) Ce facem, o luăm de la capăt?!

Scena 9

55 PRIVEŞTE CU MARE CURIOZITATE UTILAJUL DIN MIJLOCUL HALEI. E

ÎMBRĂCAT ÎNTR-O UNIFORMĂ DE PAZNIC. INTRĂ 51.

51: Salut!
55: Salut!
51: Ei, care mai e treaba?
55: Merge…
51: Şi, cum e să fii paznic?
55: (RETORIC) Parcă e greu de ghicit? Plictisitor. În plus, am un coleg de tură care
vorbeşte într-una pînă mă iau durerile de cap. Dar e şi mai rău cînd bagă cîte-o
absenţă, fin’că atunci ajung să vorbesc singur. În rest… (GEST EVAZIV)
51: Ca să fiu sincer, nici eu n-o duc mai grozav.
55: Cum aşa? Parcă şomajul îţi pria…

23
51: Iar ţie îţi pria munca, nu?
55: Eu zic să nu începem din nou… (INTERVAL DE TĂCERE)
51: Dar o satisfacţie tot am. Ştii, încep să cred în Dumnezeu.
55: Dumnezeule, da’ pînă acum nu credeai?
51: Ba da. Însă acum cred de-adevăratelea.
55: (DUPĂ O LUNGĂ CLIPĂ DE MIRARE) Mă las păgubaş… Mai bine spune-mi ce s-a
întîmplat.
51: (ENTUZIASMAT) Lăţosu l-a muşcat de picior pe anticar!
55: Cîinele care se-nvîrtea pe-aici? De unde pînă unde?
51: După ultima noastră discuţie am mai trecut o dată pe aici, da’ nu te-am găsit. În
schimb am dat de lăţos, care s-a ţinut scai de mine pîn’la blocuri. Degeaba am
încercat să-l alung, cre’ că era de-a dreptul înfometat… De altfel am avut impresia
că se uită la mine ca la o ciosvîrtă. Mi s-a făcut milă, aşa că i-am dat ceva de
mîncare. Vreo trei zile s-a ţinut coadă de mine…
55: Scurteaz-o, că trece ziua.
51: (REPEDE) …Şi l-a muşcat pe anticar.
55: Stai, stai, c-acu’ ai luat-o prea repede! Cum naiba l-a hărtănit pe tip?!
51: (PE MĂSURĂ CE VORBEŞTE, SE AMBALEAZĂ) Mă urma, ştii, ca tot cîinele după
stăpîn, cînd m-am întîlnit cu nemernicu’ ăla şi n-am suportat, l-am înjurat, acolo, în
stradă, băga-l-aş în sticla aia că şi-acu’ cîn’ mi-amintesc cum m-a furat…!
55: (TĂINDU-I REPLICA) Calmează-te, omule!
51: Da’ m-a răzbunat lăţosu’! Nu ştiu ce l-a apucat. Probabil fiindcă m-a văzut certîndu-
mă cu hoţu’ ăla… În orice caz, s-a repezit la tip şi şi-a-nfipt colţii în picioru’ lui. A
fost superb!
55: Deci ai fost răzbunat.
51: Îhî. Ăla striga la mine să iau cîinele de pe el, da’ eu i-am spus că nu-i al meu: e
comunitar. (RÎD AMÎNDOI)
55: Şi, mai departe?
51: Mai departe nimic. Lăţosu’ a zbugit-o, iar anticaru’ a ajuns la spital.
55: Rîzi tu, da’ am auzit că injecţiile antirabice sînt nasoale de tot.
51: (SATISFACŢIE SADICĂ) Da, cică ţi le înfig în burtă! (RÎD AMÎNDOI; PAUZĂ)
55: Auzi, tu chiar nu vrei să te angajezi? Am înţeles că s-ar mai găsi nişte locuri…
51: Ascultă-mă: mie chiar îmi plăcea ce făceam. Nu vreau altă meserie. Aveam una. Mă
pregătisem pentru ea. Mai mult chiar: eram făcut pentru ea.

24
55: Hai că vorbeşti în dodii! Îţi plăcea să şurubăreşti? Ştii ceva? Singurul lucru bun care
mi l-a adus şomajul a fost că am scăpat de fabrica asta nenorocită şi de meseria
aia de doi bani!
51: Nici o meserie nu e de doi bani. Totu’ e să-ţi placă.
55: Şi să nu mori de foame de pe urma ei!
51: La faza asta ai dreptate. Da’ asta nu-nseamnă că meseria mea nu-mi plăcea.
55: (ÎL ÎNGÎNĂ) “Meseria mea…” (TON SERIOS) Meseria ta nu mai are căutare.
51: Şi la faza asta ai dreptate.
55: Şi-atunci? Ce-ai să faci?
51: Încă nu ştiu. Deocamdată mă gîndesc.
55: Te gîndeşti?! Te-ai zărghit! Eşti şomer, omule! Dacă nu-ţi găseşti de lucru în
meseria ta, ia ce ţi se oferă. Aşa face oricine nu vrea să moară de foame. Asta
dacă nu cumva n-ai sub fund vreo moştenire şi nu ştiu eu.
51: Eu vreau să-mi fac meseria, bă, nu vreau să fiu paznic. Uită-te şi tu, aproape nimeni
nu-şi face propria meserie: frate-miu a terminat Geografia şi lucrează ca barman,
văru-tu a făcut Literele şi-acum vinde geamuri termopan. N-ai zis tu că fiu-tu ţi-a
povestit de-o fată care-a absolvit Matematica şi-a ajuns să se ocupe de ikebana pe
vase de croazieră? Nimeni nu face meseria pentru care-i pregătit sau care-i place.
Nu, vai de mine! Mişună cizmari care ajung preşedinţi, strungari care ajung
hingheri, ingineri care conduc ziare, pescari care perforează foi metalice, şoferi
care curăţă peşte, profesori care vînd mobilă sau culeg căpşuni, asistente medicale
care se ocupă de turism, poliţai care se transformă în…, în…, mă rog, se
transformă şi ăştia în ceva…! Haos total, ce mai!
55: Haos total în creieru’ tău! Poate că unii au ratat prima încercare…
51: Bani aruncaţi, timp pierdut, bulibăşeală!
55: Poate că au fost prost orientaţi la început de drum… Poate că după aceea şi-au dat
seama că nu erau făcuţi pentru prima meserie… Şi-apoi, lumea se schimbă, unele
meserii nu mai sînt la modă…
51: Ştii ceva? Nu mă interesează! Ai devenit tare înţelegător de cînd ai căpătat o slujbă.
Eu nu vreau să fiu înţelegător. Eu vreau să-mi fac meseria!
55: Iar eu renunţ să mai discut c-un capsoman. Vine istoria peste tine, bă, şi te face
chisăliţă!
51: Cine vine?! Istoria?! Ce vrea să zică asta?
55: Aşa zicea unu’ la televizor despre ăştia care nu se reorientează, că vine tăvălugu’
istoriei şi-i face praf…
51: Dac-aş sta să mă uit în gură la toţi, ar trebui să m-arunc de pe bloc…

25
55: Păi unii chiar se-aruncă, să ştii. Numa’ tu vrei să te pui cu istoria!
51: (SIDERAT) Şi ce-ai vrea?! Să mă arunc de pe bloc numa’ ca să nu mă lovească
istoria?!
55: Bineînţeles că nu! Poate m-am exprimat eu greşit…
51: Sper din toată inima că te-ai exprimat greşit…
55: …dar ideea era că ar trebui să cobori pe pămînt…
51: …De pe bloc sau strivit de istorie?
55: Dumnezeule, chiar trebuie să răstălmăceşti tot ce zic?
51: Nu, da’ îmi place cîn’ te enervezi. (RÎDE)
55: (RĂSUFLÎND UŞURAT) Mă bucur că nu ţi-ai pierdut simţu’ umorului. După cum
începuseşi să vorbeşti despre meserii şi alte alea, am crezut c-ai luat-o razna. Ai
glumit cînd ai spus că nu vrei să lucrezi decît în meseria ta, nu?
51: (SERIOS) Nu.
55: Nu?! (DE-AFARĂ SE AUDE UN ZGOMOT DE ZID PRĂBUŞIT. CEI DOI IES
GRĂBIŢI.)

Scena 10

28 VORBEŞTE SINGUR. INTRĂ 22.

22: Ce faci, vorbeşti singur?

28: Gîndeam şi eu cu voce tare…
22: Deci vorbeai singur.
28: (EZITÎND) Da, vorbeam singur.
22: Şi de ce nu spui aşa?
28: Cîn’ zici “vorbesc singur” sună mai prost decît cîn’ zici “gîndeam cu voce tare”.
22: Nu văd mare diferenţă.
28: Ba da. Vorbitu’ de unu singur pare-o tîmpenie, pe cîn’ gînditu’ cu voce tare…
eheee…!
22: Eşti sigur că te simţi bine?
28: De ce mă-ntrebi? Fin’că vorbesc singur?
22: Parcă ziceai că nu vorbeşti singur, ci gîndeşti cu voce tare.
28: (ENERVAT) Cu tine nu se mai poate vorbi!
22: …Şi-atunci vorbeşti singur. Mi se pare logic.
28: (GEST DE RENUNŢARE) Eşti de-a dreptul obositor.

26
22: (DUPĂ O PAUZĂ) Acuma serios vorbind: nu mi-ai spus de ce vorbeai… ăăă… la ce
te gîndeai cu voce tare…
28: (DUPĂ O PAUZĂ) De fapt căutam ceva…
22: Iar ai pierdut vreo sticlă?
28: Mă laşi să vorbesc sau nu? (22 RIDICĂ MÎINILE ÎN SEMN DE RENUNŢARE. 28
EZITĂ) Căutam o propoziţie care să se potrivească la orice propoziţie.
22: O propoziţie? La orice?
28: O propoziţie, o expresie, o vorbă care să se-mbuce cu orice spui. Aşa, ca o cheie
universală.
22: La ce-ţi trebuie?
28: Aşa, să fie… Pentru orice eventualitate.
22: De unde ţi-a venit ideea asta?
28: Păi şefa… Vrea conversaţie. Vorbeşte de mă căpiază. Mă gîndeam că două-trei
cuvinte bune la toate m-ar scăpa de griji. La orice-aş zice, aş folosi “cheia” asta:
nu mai trebuie să fac conversaţie, şi poate i se urăşte şi ei! Oricum, aşa ceva ar
folosi oricui, nu? Şi ţie, şi altora…
22: Bine, da’ poţi folosi orice expresie vrei tu, pînă… pînă se toceşte! Nu-ţi trebuie una
anume.
28: Aşa am zis şi eu. Da’ la un moment dat m-am gîndit: dacă aş găsi o “formulă” din
asta, n-ar fi mişto? O cheie franceză a conversaţiei!
22: N-ai cum să găseşti aşa ceva.
28: Încă n-am găsit, e drept. Da’ n-ar fi marfă, zi şi tu?
22: Eu zic că tipa, şefa, te-a deraiat! Şi eu care mă bazam pe tine! Tu erai punctu’ meu
fix, steaua mea polară, da’ acum…
28: Punctu’ fix? Da’ ce-s eu, teren de aterizare? Auzi, steaua lui polară…!
22: Hai, nu mai fă pe prostu’, că ştii ce vreau să spun.
28: Da’ poate nu vreau să fiu punctu’ tău fix. Şi ştii ceva? Pe tine profa nu te-a deraiat?
22: Bine, bine, hai s-o lăsăm baltă! Mai bine hai să ne gîndim la cheia ta franceză. Ce
variante ai încercat?
28: Nici nu mai ştiu…
22: Uite cum facem: tu spui orice-ţi trece prin minte, iar eu caut… răspunsul universal.
28: De ce să nu facem invers? (SE MUTĂ UNUL ÎN LOCUL CELUILALT)
22: Bine, dacă aşa vrei.
28: (EZITARE) Ba nu. Era mai bine înainte. Vreau să evit o durere de cap. (SE MUTĂ
ÎNAPOI)
22: Bine. Eşti gata?

27
28: Bagă!
22: Păi tu trebuie să-ncepi.
28: A, da, ai dreptate. Bine. Încep… Mi s-a stricat varza.
22: Ce?!
28: Asta-i cheia universală? “Ce?”
22: Nu era cheia. Am întrebat pur şi simplu “ce?” fin’că… (TON SCHIMBAT) “Mi s-a
stricat varza”?!
28: Asta mi-a venit. O ţin minte pe maică-mea cînd striga enervată: “mi s-a stricat
varza!”.
22: Ai dreptate. În fond, nu contează ce spui. Important e răspunsu’.
28: Tocmai. (SCURTĂ PAUZĂ) Fii pe fază… (SCURTĂ PAUZĂ) Mi s-a stricat varza.
(22 PUFNEŞTE ÎN RÎS) Ce mai e?
22: Scuză-mă, da’ nu pot să mă abţin. Auzi, chiar nu poţi să spui altceva?
28: Fie, o să spun altceva… (SCURTĂ PAUZĂ) George mi-a luat bicicleta.
22: Ăăă… Ăăă… Ce drac de propoziţie e asta?!
28: Ce contează? Ai zis: orice propoziţie.
22: Şi pe-asta cu bicicleta de unde-ai scos-o?
28: Păi chiar mi-a luat George bicicleta. Acu’ vreo douăj’de ani.
22: Amintiri mai recente n-ai?
28: Am, da’ parcă nu conta, nu?
22: Mda… Corect... Hai, zi!
28: Cerul e albastru.
22: Ăăă… Nu ştiu.
28: Asta-i cheia? “Nu ştiu”?
22: Nu ştiu. Aşa cred…
28: Să verificăm. Ăăă… Astăzi sînt plictisit.
22: Nu ştiu.
28: Nu merge “nu ştiu”. E bun numai pentru întrebări. Şi-apoi, dacă voi repeta tot timpu’
“nu ştiu”, o să mă simt idiot. Ideea e să se simtă ea idiot.
22: Ea?
28: Şefa.
22: A, da. Uitasem. (SCURTĂ PAUZĂ) Ce facem, continuăm?
28: Hai să mai încercăm. Eu spun… eu spun: “aseară am spînzurat o pisică”.
22: Prietene, viaţa ta e de tot rahatu’!
28: Asta-i cheia ta franceză?
22: Nu, asta-i părerea mea despre tine.

28
28: Da’ chestia cu pisica e inventată.
22: A, da?
28: Şi ce contează ce zic?! Tu trebuia să găseşti o replică pentru orice! Ştii ceva? Mai
bine inversăm rolurile. (SCHIMBĂ LOCURILE)
22: Mai încercăm o dată. Acum pe bune. Dacă nu merge, schimbăm.
28: Fie. (REVIN LA LOCURILE INIŢIALE) Eşti gata? (CELĂLALT APROBĂ DIN CAP)
Mi-e sete.
22: Atunci hai la baru’ Tinei.
28: (NERVOS) Gata, schimbăm!
22: A, nu ţi-era sete, ai spus doar aşa, ca să…
28: Ba mi-e sete, da’ oricum nu-mi venise altceva-n minte!
22: Deci ţi-e sete?
28: (NERVOS) Ce contează dacă mi-e sete sau nu? Tu trebuia să bagi replica aia
minune! Gata, trec eu în locul tău! (SCHIMBĂ LOCURILE) Zi ceva!
22: Ce rost are? Prostia asta nu duce nicăieri.
28: Ăăă… Într-adevăr.
22: Ăăă… Nu vrei să plecăm?
28: Într-adevăr.
22: Nu merge “într-adevăr”. Pentru întrebări nu e bun. (28 FACE SEMN SĂ TREACĂ
LA ALTĂ ÎNCERCARE) Îmi plac pantalonii tăi.
28: Ăăă… Ăăă… (FACE SFORŢĂRI SĂ GĂSEASCĂ “FORMULA”, ÎŞI UMFLĂ
OBRAJII, SE SCARPINĂ-N CAP ETC.) Rahat!
22: “Rahat”? Ăsta-i cuvîntul?
28: (EXASPERAT) Nu! Asta-i înjurătura mea! Hai s-o lăsăm baltă!
22: Rahat.
28: Nu, vorbeam serios, să ştii.
22: Rahat.
28: Hai să băgăm o bere.
22: Rahat.
28: Ce naiba ai?
22: Rahat.
28: (REVELAŢIE) A! Ăsta-i cuvîntu’! (CU GRIJĂ) Rahat. (CU TANDREŢE) Rahat… (CU
ÎNFIORARE) Rahat… (JUBILAŢIE) Merge!
22: “Rahat” merge cu multe. Cu orice, dacă stai să te gîndeşti. Chiar şi pe post de
răspuns. “Vrei să te culci cu mine?” “Rahat”! “Eşti mulţumit de slujba ta?” “Rahat”!
“Ai cîştigat la loterie?” “Rahat”!

29
28: Mi s-a stricat varza.
22: Rahat! (REPLICILE ÎNCEP SĂ SE DERULEZE DIN CE ÎN CE MAI REPEDE, IAR
CEI DOI DEVIN DIN CE ÎN CE MAI ÎNCÎNTAŢI)
28: George mi-a luat bicicleta.
22: Rahat!
28: Cerul e albastru.
22: Rahat!
28: Asear-am spînzurat o pisică.
22: Rahat!
28: Mi-e sete.
22: Rahat!
28: Nu vrei să plecăm?
22: Rahat!
28: Meserie, omule! De unde ţi-a venit ideea cu rahatul?
22: Nu ştiu… Am avut o străfulgerare.
28: (JUBILÎND) Rahat!
22: De fapt, cred că m-a inspirat o piesă de teatru…
28: Teatru? De cînd te duci tu la teatru? La noi în oraş mai e teatru?
22: Nu aici am văzut-o, ci-n capitală, într-un bar. Anu’ trecut. Şi-acolo era o tipă, care
numa’ asta zicea: rahat! Orice-ar fi auzit, răspundea: “rahat”. Era plină de rahat
piesa aia.
28: Hai să mai încercăm! Ăăă… Locu’ ăsta nu există.
22: Rahat!
28: Locu’ ăsta există.
22: Rahat!
28: Nu mai am bani de ţigări.
22: Rahat!
28: În ciorba mea e-o muscă.
22: Rahat!
28: Sînt bengos.
22: Rahat! (REPEDE) Înot în bani.
28: Rahat!
22: Viaţa mea e minunată.
28: Rahat!
22: Pot să cuceresc orice femeie.
28: Poţi pe dracu’!

30
22: Ce faci?
28: Cum ce fac?
22: Trebuia să zici “rahat”. Oricum tot aia era.
28: Nu cred. “Rahat” putea să-nsemne că te invidiez sau că le bagi din top.
22: Se potrivea oricum, nu? (CEI DOI SE ÎNDREAPTĂ PE NESIMŢITE SPRE IEŞIRE)
28: Nu. De unde ştii ce voiam să spun?
22: Da’ nu asta era ideea. Ideea era să meargă lipit la orice.
28: …Adică să aibă un înţeles.
22: Şi are, nu?
28: Are două. Cu unul în plus.
22: Uite unde era “domnul Perfecţiune”! Lîngă mine! Găsisem şi noi scula bună la
toate…
28: Nu e bună la toate! (CEI DOI IES. URMĂTOARELE REPLICI SE VOR AUZI DIN
OFF)
22: Uite-l şi pe “domnul Caută-nod-în-papură”!
28: Hotărăşte-te: sînt „Perfecţiune” sau „Nod-în-papură”?

Scena 11

51 RĂSUCEŞTE O BANDĂ ÎNGUSTĂ DE HÎRTIE ŞI ÎI UNEŞTE CAPETELE

OBŢINÎND O “BANDĂ A LUI MOBIUS”. ÎŞI PLIMBĂ DEGETUL DE-A LUNGUL EI. SE
MIRĂ. INTRĂ 55.

55: Eram sigur că te găsesc aici. Ai devenit pustnicul halelor.

51: Ce-i cu tine? Pari agitat.
55: A, nimic… Oboseala obişnuită… Plus căldura…
51: Da, căldura…
55: Ce-ai acolo?
51: Aici? O bandă a lui Mobius. (PRONUNŢĂ “MOBIUS”)
55: Asta ce mai e?
51: O scamatorie. Mi-a arătat-o fiu-meu.
55: Iarăşi genialu’ de fi-tu?
51: Fii atent… (DESFACE BANDA, I-O ARATĂ, APOI ÎI UNEŞTE DIN NOU
CAPETELE, LIPINDU-LE CU SALIVĂ) Vezi? Din fîşia aia am făcut bucla asta la

31
 care-i zice banda lui Mobius. Ăsta era un matematician, care a descoperit chestia
asta.
55: Mare brînză a făcut şi-ăsta.
51: Numa’ că banda asta are o singură parte.
55: Adică?
51: (ÎŞI PLIMBĂ DEGETUL DE-A LUNGUL BENZII) Vezi, nu trebuie să să ridic degetul
ca să trec de pe partea exterioară pe cea interioară.
55: Cum ai făcut? Tre’ să fie o şmecherie.
51: Nu. E o altă chestie matematică.
55: A, ca sticla de Klein!
51: Păi chiar are legătură cu sticla lui Klein. Cică dacă tai pe lungime sticla ăluia micu’,
obţii două benzi din astea Mobius.
55: Păi parcă spuneai că sticla de Klein nu se există. Că e doar o problemă de
geometrie. Pe cînd banda asta o ţii în mînă.
51: Hă?
55: Păi zi-mi şi mie, cum scoţi dintr-o problemă de geometrie o bandă…
51: … Două.
55: … Două, mă rog, de hîrtie?! Am crezut că le-am auzit pe toate, da’ văd că fi-tu mai
are aiureli pă stoc!
51: Lasă-l pe fi-miu!
55: Ce să-l las? Ce să-l las? Nu vezi că… A, e clar!
51: Ce?
55: Îţi cere bani, nu? Te abureşte cu ştiinţa lui, şi hop!
51: Hop?
55: Da, hop! Îţi încîlceşte minţile, tu cazi pe spate, mamă, ce băiat deştept am! şi hop! îţi
cere bani! Ce, nu-i aşa?
51: Că-mi cere bani? Ba da.
55: Ei, vezi?
51: De unde naiba scoţi chestiile astea?
55: Ce chestii?
51: Astea, cu abureala, cu banii, cu…
55: Cum adică, “le scot”? Ce, nu-i aşa? Da’ tu de unde scoţi aiurelile alea cu tuburi,
sticle, hîrtii şi alte obiecte reciclabile?
51: (JIGNIT) Adică fi-miu minte?
55: (ÎNCURCAT) Nu ştiu. Minte, nu minte, de un’ să ştiu?
51: Nu, că m-ai zăpăcit de cap!

32
55: Nu, că eşti ceva de groază! Ia zi, ţi-ai găsit de lucru?
51: Da’ nici nu căutam, ai uitat?
55: Tocmai, că n-am uitat.
51: Hai să n-o luăm de la capăt…
55: (CONCESIV) Bine, n-o luăm…
51: Mergem la “Pufoaica ruptă” şi radem nişte alcoale.
55: Băgate-n sticlă, nu?
51: Da, în sticlă… Încerci să mă enervezi?
55: (INOCENŢĂ PREFĂCUTĂ) A, nuuu… Gîndeam logic. Nu te uita aşa la mine. Mă
gîndeam: lichide, sticle, lichide în sticle. Uite, sticle şi-aici… (ÎMPINGE CU
PICIORUL O STICLĂ AFLATĂ PE PODEAUA HALEI. STICLA SE
ROSTOGOLEŞTE DISPĂRÎND ÎN BEZNĂ. DE-AFARĂ SE AUD VOCILE LUI 22 ŞI
28. 51 ŞI 55 SE ASCUND REPEDE DUPĂ UTILAJUL DEZAFECTAT.)

Scena 12

51 ŞI 55. INTRĂ 22 ŞI 28.

22: Ce-ai făcut?!

28: Mi-am dat demisia.
22: Nu eşti sănătos.
28: Ba tocmai că-mi apăr sănătatea. Femeia aia era o fiară.
22: Vrei să spui, şefa ta, aia care zicea că te dă-n judecată dac-o mai priveşti?
28: Da, ea. M-a terminat. Nu se mai sătura. Ajunsese de-a dreptul sufocantă. Mă-
nghesuia în toate colţurile magaziei.
22: Şi vrei să te cred?
28: Păi ţi-am zis: nu mai lucrez acolo. Poţi verifica.
22: Dar cauza plecării, nu.
28: Ştii ceva? Nu-mi pasă dacă mă crezi sau nu. Oricum, ai devenit ciudat.
22: ?!
28: Da, faci nişte feţe de-mi stă ceasu’.
22: Fac feţe?! Asta ce mai înseamnă?
28: Şi pui tot felul de întrebări, de parcă te-ai fi născut adineauri.
22: Ce întrebări?

33
28: Lasă, ce rost are?
22: Nu, serios, ce întrebări?
28: Nu ştiu să-ţi zic acuma. Aşa, întrebări…
22: Zi, mă, ce-ntrebări? Ca să-mi dau seama ce vrei să spui.
28: …Şi-ai început să stai tot mai mult cu nasu-n hîrţoage.
22: Am de-nvăţat, mă!
28: Ei, da, că parc-ai fi la facultate, nu la un amărît de seral!
22: Şi vrei să rămîn toată viaţa “băiatu’ cu pizza”?
28: Cine zice asta? Numa’ că tu…, cu tine se-ntîmplă ceva. Nu mai poate sta omu’ de
vorbă cu tine, foloseşti tot felu’ de cuvinte…
22: Iar începi?
28: Nu, pe bune acum, tu chiar nu mai cordeşti nimic? Că altfel nu-mi explic ce-i cu
tine…
22: Uite cine pune întrebări ciudate: tu!
28: Ba e-o-ntrebare foarte normală.
22: Nu se poate zice “foarte normală”. “Normală” n-are termen de comparaţie.
28: Nu se poate zice pe naiba! Uite, eu zic: “foarte normală”.
22: Tot incorect rămîne.
28: Şi ce, vrei să spui că nu-nţelegi ce vorbesc?
22: Ba da, însă…
28: Atunci n-are importanţă.
22: Cu tine n-o scoate omu’ la capăt.
28: Cu mine?! Da’ cu tine? Nici tu nu eşti mai breaz! (55 ATINGE CU PICIORUL
STICLA CU CARE SE JUCASE ÎN TIMPUL SCENEI ANTERIOARE: STICLA SE
ROSTOGOLEŞTE SPRE CEI DOI TINERI) Ce mă-sa…?
22: O sticlă.
28: Văd şi eu că o sticlă. Da’ nu ştiam că hala asta e-n pantă. (ARUNCĂ O PRIVIRE
SPRE BEZNA DINSPRE CARE S-A ROSTOGOLIT STICLA)
22: O fi mişcat-o vreun guzgan, ca ăla de l-am tranchilizat, ştii, cînd îl urmăream pe
lăţos…
28: Poate… A, bine că mi-ai adus aminte! Dacă te-ai săturat de cărat pizza, să ştii că îţi
poţi găsi de lucru ca hingher.
22: Nici gînd. Mai bine miros a pizza, decît a cîine. În plus, pizza nu muşcă.
28: Glumeam, bă. Da’ să ştii că oferta e pe bune.
22: Băga-i-aş în mă-sa! Ne-au dat afară, şi-acu’ fac angajări?! Ce i-a apucat?

34
28: N-ai citit ziaru’ de azi? Cică un tip a fost muşcat pe stradă de-un cîine vagabond, iar
ăsta avea relaţii la primărie şi-a ieşit scandal mare şi primaru’ a promis că va înmulţi
număru’ de hingheri.
22: Fac pariu că dacă mă muşca pe mine, nu se sinchisea nici cel mai amărît om din
oraşu’ ăsta.
28: Eu m-aş fi sinchisit, să ştii.
22: Pe tine nu te pun la socoteală.
28: De ce? Adică eu nu sînt bun să…
22: Pentru că tu-mi eşti prieten.
28: A, deci numai necunoscuţii au voie să se sinchisească.
22: Nu, bineînţeles că nu! Ce naiba, eşti turc sau faci pe prostu’?
28: Nu. Dar tu? Fin’că tu eşti ăla care vorbeşte de-a-mboulea!
22: Fin’că nu înţelegi tu, tot eu sînt de vină?
28: Eu renunţ. De cîn’ te-a zăpăcit profa aia, eşti din ce în ce mai sucit.
22: Mai dă-o-n mă-sa şi p-aia!
28: Hopa! Asta-i ceva nou!
22: Eu zic să-ncheiem discuţia…
28: Nu, băiatu’! Tocma’ cîn’ a devenit mai interesantă?
22: Mai bine scoate-o ţigară.
28: Eu? Eu sînt şomer, ai uitat?
22: Păi cine te pune să fugi de bine, hă?
28: Să ştii că degeaba o coteşti: nu scot nici o ţigară pînă nu-mi spui ce s-a-ntîmplat.
22: Nimic.
28: Hai, lasă cioacele! Bagă! Livrează la băiatu’ noutăţile!
22: Eu livrez pizza, nu…
28: Hai, bă, ce-o tot învîrţi? Cîteodată eşti tare enervant, pe cuvîntu’ meu! (INTERVAL
DE TĂCERE. 28 SCOATE UN PACHET DE ŢIGĂRI, AMÎNDOI ÎŞI APRIND CÎTE O
ŢIGARĂ)
22: Nici n-am ce să-ţi povestesc. Ieri, la o livrare, m-am trezit că-mi deschide uşa chiar
ea…
28: …Şi-ai dat-o-n bară din nou.
22: Ce s-o dau în bară, că treaba era deja-mpuţită: comandase două pizza. Una pentru
ea, cealaltă pentr-un tip.
28: Mobius? Poate era vreo rudă, bă.
22: Nu era nici o rudă. Pînă să deschidă uşa, i-am auzit hîrjonindu-se… Şi oricum,
chestiile astea se observă…

35
28: Mda… (INTERVAL DE TĂCERE)
22: (SE UITĂ LA STICLA DE LA PICIOARELE LOR) Am văzut odată un film despre o
tipă care găseşte o sticlă în ocean, aruncată de-un tip care rămăsese singur…
(SCURTĂ PAUZĂ) Ştii, dacă aş fi pe o insulă pustie, aş pune un mesaj de ajutor în
sticla asta şi-aş arunca-o în mare. N-ar fi imposibil s-o găsească cineva. Da’ aşa,
aici, ce-mi rămîne de făcut?
28: Adică ai prefera să fii pe-o insulă, ca să fii salvat, în loc să fii aici, la cîteva sute de
metri de oraş? Amice, pe mine m-ai pierdut…
22: Poate chiar sîntem pe-o insulă pustie…
28: Curu’ meu insulă pustie! O hală, o hală pustie, atîta tot. Ce dracu’, te-ai scrîntit? (22
ÎMPINGE CU PICIORUL STICLA. ÎNCEPE SĂ LOVEASCĂ ÎNGÎNDURAT
OBIECTELE DE PE JOS. PICIORUL I SE PROPTEŞTE DUREROS ÎN CUTIA DE
CONSERVE DIN SCENA 7)
22: Au!
28: Ce-i?
22: Conserva asta… Am vrut să-i dau un şut şi mi-am paradit picioru’.
28: Ţi-ai paradit capu’! Cutia asta?! Că-i dau un şut de n-o mai vezi… (LOVEŞTE) Au!
(SE LASĂ JOS, ÎNJURÎND. 55 ŞI 51, CARE PE PARCURSUL SCENEI S-AU TOT
ABŢINUT SĂ NU SE DEA DE GOL, IZBUCNESC ÎN RÎS ŞI IES LA IVEALĂ. 22 ŞI
28 ÎI PRIVESC CU UIMIRE. ÎN ACEEAŞI CLIPĂ SE AUDE UN ZGOMOT
ASURZITOR DE ZIDURI CARE SE PRĂBUŞESC. UŞA DIN DREAPTA ESTE
ASTUPATĂ DE O AVALANŞĂ DE MOLOZ CARE ADUCE CU SINE ŞI UN IMENS
NOR DE PRAF CARE ÎI ACOPERĂ PE TOŢI PATRU, RĂMAŞI STANĂ DE
PIATRĂ.)
22 şi 28: (DUPĂ CE NORUL DE PRAF SE AŞAZĂ) Rahat!

HEBLU

36