Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
România a devenit stat suveran în 1859 prin unirea dintre Țara Românească
și Moldova condusă de Alexandru Ioan Cuza și a fost recunoscută ca țară
independentă 19 ani mai târziu. În 1918, Transilvania, Bucovina și Basarabia
s-au unit cu România formând România Mare sau România interbelică, care a
avut extinderea teritorială maximă din istoria României (295.641 km2).
În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial (1940), România Mare (Întregită),
sub presiunea Germaniei condusă de Hitler și colaborarea guvernului pro-
nazist condus de Gigurtu, a încetat să mai existe prin cedarea de teritorii
Ungariei (nordul Transilvaniei), Bulgariei (Cadrilaterul) și Uniunii Sovietice
(Basarabia, Herța și Bucovina de nord). După abolirea regimului lui Antonescu
de la 23 august 1944 și întoarcerea armelor contra Puterilor Axei, România s-
a alăturat Puterilor Aliate (Anglia, Statele Unite, Franța și Uniunea Sovietică)
și a recuperat nordul Transilvaniei, fapt definitivat prin Tratatul de pace de la
Paris semnat la 10 februarie 1947.