STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

Teză destinată obţinerii titlului ştiinţific de doctor inginer la Universitatea “Politehnica” din Timişoara în domeniul INGINERIE CIVILĂ de către Ing. Ionel-Mircea Cristuţiu

Conducător ştiinţific: Referenţi ştiinţifici:

prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing.

Dan Dubină Jean Pierre Jaspart Luis Simoes da Silva Daniel Grecea

Data susţinerii tezei: 09.12.2006

Cuvânt înainte
Lucrarea de faţă prezintă rezultatele obţinute în urma activităţii de cercetare desfăşurată în cadrul Centrului de Cercetare pentru Mecanica Materialelor şi Siguranţa Structurilor (CEMSIG - Centru de Excelenţă) din cadrul Facultăţii de Construcţii a Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Încercările experimentale, stagiile la universităţile europene şi întreaga activitate de cercetare efectuată pe parcursul elaborării tezei au fost realizate în cadrul unor programe de cercetare naţionale şi europene. Autorul mulţumeşte pe această cale Comisiei Europene şi Guvernului României (MEC, CNCSIS) pentru sprijinul acordat. Mulţumesc pentru încrederea şi încurajarea de care m-am bucurat din partea conducătorului ştiinţific, d-lui prof.dr.ing. Dan Dubină, pe parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Deschiderea internaţională pe care mi-a oferit-o, prin participarea conferinţe internaţionale şi cunoaşterea unor personalităţi marcante din ţară şi străinătate, şi-a lăsat cu siguranţă amprenta asupra acestei lucrări. Îi sunt recunoscător d-lui prof.dr.ing. Tudor Clipii pentru citirea atentă şi analiza minuţioasă a manuscrisului, pentru comentariile utile şi greşelile semnalate. Sunt onorat de acceptul d-lor prof.dr.ing. Jean-Pierre Jaspart, prof.dr.ing. Luis Simoes da Silva şi prof.dr.ing. Daniel Grecea de a face parte din comisia de doctorat şi le mulţumesc pentru revizuirea atentă a lucrării şi pentru comentariile şi sugestiile utile pe care le-au adus. Discuţiile pe care le-am avut cu diverse ocazii în stadiile iniţiale de elaborare a tezei au marcat considerabil forma actuală a lucrării. Mulţumesc d-lui prof.dr.ing. Radu Băncilă pentru prezidarea comisiei de doctorat. Prietenia, ajutorul reciproc şi îndrumarea colegului dr. ing Viorel Ungureanu mi-au fost de mare folos atât în primii paşi în domeniul cercetării cât şi pe tot parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Nu pot să nu amintesc aici şi să nu adresez mulţumiri companiei multinaţionale Lindab, reprezentată de ing. Zsolt Nagy, care mi-au pus la dispoziţie materialele/specimenele pentru încercările experimentale. Mulţumesc de asemenea conf.dr.ing. Mircea Georgescu, dr. Adrian Ciutina, dr. Aurel Stratan, dr. Raul Zaharia, dr. Florea Dinu, drd. Nicu Muntean, drd. Adrian Dogaru, drd. Radu Hepuţ, drd. Bogdan Neagoie şi drd. Daniel Ţicle, a căror ajutor şi sprijin sunt de nepreţuit. Încercările experimentale nu ar fi fost posibile fără ing. Viorel Popa, Dan Scarlat şi Mircea Dumitrăşcuţă. Le mulţumesc pentru spiritul practic şi răbdarea de care au dat dovadă. Şi nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele care mi-a fost alături toţi aceşti ani şi care m-a încurajat şi ajutat continuu.

Timişoara, decembrie 2006

Ing. Ionel-Mircea CRISTUŢIU

Cristuţiu, Ionel-Mircea STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 Teze de doctorat ale UPT, Seria 5, Nr. 2, Editura Politehnica, 2006, 278 pagini, 155 figuri, 40 tabele. ISSN:1842-581x ISBN (10): 973-625-388-0; ISBN (13) 978-973-625-388-1 Cuvinte cheie: Hale metalice, cadre metalice parter, cadre cu inima plină, secţiuni zvelte, elemente cu secţiune variabilă, soluţii constructive, rezistenţa critică de flambaj, flambaj lateral prin încovoiere, flambaj lateral prin încovoiere-răsucire, analiza de stabilitate, analiza de ductilitate, comportarea îmbinărilor, metoda componentelor, simulari numerice, program experimental, criterii de performanţă, structuri tipizate. Rezumat: Lucrarea abordează comportarea cadrelor metalice parter din punct de vedere al stabilităţii şi ductilităţii, cadre având elemente cu secţiuni variabile, zvelte, utilizate la realizarea halelor industriale. În acest scop au fost întreprinse investigaţii numerice, au fost realizate analize cu elemente finite şi teste experimentale pentru evaluarea caracteristicilor îmbinărilor. A fost studiată influenţa blocajelor laterale, asigurate în practică de structura secundară a închiderilor: panele de acoperiş şi riglele de perete. Au fost determinaţi coeficienţi de reducere a acţiunii seismice, care ţin cont de modul de legare laterală a cadrului. Se poate concluziona că în comportamentul cadrului un rol major este jucat de clasa secţiunii tălpii, iar clasa secţiunii inimii are un efect redus. În acest sens soluţia cea mai eficientă, din punct de vedere al consumului de material şi al rezistenţei, pentru realizarea elementelor componente este: tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4.

Seriile Teze de doctorat ale UPT sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Automatică Chimie Energetică Ingineria Chimică Inginerie Civilă Inginerie Electrică 7. Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii 8. Inginerie Industrială 9. Inginerie Mecanică 10. Ştiinţa Calculatoarelor 11. Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Universitatea „Politehnica” din Timişoara a iniţiat seriile de mai sus în scopul diseminării expertizei, cunoştinţelor şi rezultatelor cercetărilor întreprinse în cadrul şcolii doctorale a universităţii. Seriile conţin, potrivit H.B.Ex.S Nr. 14 / 14.07.2006, tezele de doctorat susţinute în universitate începând cu 1 octombrie 2006.

Copyright © Editura Politehnica – Timişoara, 2006

Această publicaţie este supusă prevederilor legii dreptului de autor. Multiplicarea acestei publicaţii, în mod integral sau în parte, traducerea, tipărirea, reutilizarea ilustraţiilor, expunerea, radiodifuzarea, reproducerea pe microfilme sau în orice altă formă este permisă numai cu respectarea prevederilor Legii române a dreptului de autor în vigoare şi permisiunea pentru utilizare obţinută în scris din partea Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Toate încălcările acestor drepturi vor fi penalizate potrivit Legii române a drepturilor de autor.

România, 300159 Timişoara, Bd. Republicii 9, tel. 0256 403823, fax. 0256 403221 e-mail: editura@edipol.upt.ro

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ...................................................................................... VI LISTA TABELELOR ...................................................................................... XI TABLE OF CONTENT ................................................................................ XIII LIST OF FIGURES ....................................................................................XVII LIST OF TABLES .................................................................................... XXIII REZUMAT .................................................................................................XXV SUMMARY .............................................................................................. XXIX 1. INTRODUCERE ......................................................................................... 1 2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI .............................................................. 4 2.1. 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3. INTRODUCERE................................................................................. 4 SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE CADRELOR PARTER ................................. 4 Cadre parter cu o singură deschidere .................................................. 5 Cadre cu stâlpi intermediari ............................................................... 6 Cadre cu tirant ................................................................................ 6

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere ................................................................................................... 7 2.3. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.4. 2.4.1. 2.4.2. 2.4.3. 2.4.4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE SISTEMELOR DE ÎNCHIDERI....................10 Generalităţi ....................................................................................10 Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului...............................10 Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel................................11 Pane de acoperiş şi rigle de perete ....................................................12 PROBLEME SPECIFICE DE CALCUL .....................................................12 Generalităţi ....................................................................................12 Probleme de stabilitate ....................................................................13 Comportarea în zone seismice...........................................................15 Comportarea îmbinărilor ..................................................................16

....1...................................... 2....... PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILEDE CLASĂ 3 ŞI 4 ....... factorul q .................... STABILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ........2.6.......6..........44 CONCLUZII .... 2.......... 2. 2.....3........4.5....................................................................................5...........33 2...................6....II CUPRINS 2.. 2......................74 Performanţe seismice.........41 Metode de analiză structurală .........3.. Generalităţi....6.........................................8.............. INTRODUCERE......................1......................1...28 2.....77 .33 2.........40 Factorii de reducere a forţelor seismice ......5.....20 Evaluarea rezistenţei critice de flambaj Davies (1990)[13] ..19 Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului .....18 Calculul rezistenţei critice de flambaj ..................2....................... Analiza neliniară Pushover ...........5.........20 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpilor – Ermopoulos[23]...2. 3....................................5................................................................ Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile.2..................22 Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4.63 3... 47 3...................2....7...45 3.............. 2.2..................48 Calibrarea modelelor de calcul .....49 Stabilitatea generală .......................72 3....... PRESCRIPŢII PENTRU CALCULUL CADRELOR METALICE PARTER ÎN ZONE SEISMICE ............. METODE ŞI PRESCRIPŢII DE CALCUL PENTRU VERIFICAREA LA STABILITATE...........6............... 2........2..........36 Asigurarea stabilităţii generale şi configurarea antiseismică .....74 3..........2............................................ 3.5............. parter 2....................... Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi................................2...............8............... 3....4..............39 Metode de proiectare antiseismică ...................31 2. 3.....65 3..2..........3.............................54 Stabilitatea in planul cadrului............ 3.........61 Cazuri practice de proiectare ............................7..5..........2.... Generalităţi ......................6................. DUCTILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ...................................... având talpa comprimată nelegată.................. Generalităţi..........6..........................5...................................1.....3...............5................................................ 2...........................2.....................5. 2............6................................................ Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1............................6........24 2...............................2.................................................47 3.............. Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice .48 3.......................................................6.3........................ Influenţa blocajelor laterale elastice asupra comportamentului cadrului...........................18 2..........4................ Criterii de proiectare antiseismică în conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1)............................5.....................1.. Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi ...............1[18] ...........................71 Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 ............................. 3........3...........................5...........7........................

..3.....5.. 117 Componentele de bază conform EN1993-1...2... EVALUAREA CARACTERISTICILOR ÎMBINĂRILOR APLICÂND METODA COMPONENTELOR.........1.............. 131 Comparaţie metoda componentelor teste experimentale..... 3.... 5................................. 4.................................3....1................. 112 CONCLUZII ............2........................................................ PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ....1............................................................... 5............3............................ 4...95 Specimenele ...... 4.........1............. 4...............................3...........................5.............. 116 5................................. 107 Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării ...........5.. 4...3..2.................. 126 5.. INTRODUCERE...................................4.2............ 119 Determinarea rigidităţii iniţiale ......... 127 Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] .........................................3.CUPRINS III 3............................... 5.. 116 Etapele metodei componentelor ..3..........1.....95 Scopul încercărilor şi montajul .... .................................... 3....80 Analiza neliniară dinamică ............. ........ 5...........3..1..............3............ 5.......8[20] ..............................1.....4........................................2................ 4..........88 CONCLUZII .. PARTICULARITĂŢI ALE ÎMBINĂRILOR LA FORŢĂ AXIALĂ ŞI MOMENT ÎNCOVOIETOR ....................... 4.. 126 Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N ......... METODA COMPONENTELOR ......................1... 124 5.......... 4.............. 3..............................5.......... 116 Introducere .........3..............................................................2....... 101 Prelucrarea datelor experimentale ....................... 5..........................3.....................................................4... 94 4.... 4.....1..............2.........2.... 137 ....2........3......... 103 Rezultate încercări monotone....... 5.4.............................................................2.........2................4................................ 122 Determinarea momentului rezistent ...........................................2................ 4.. ....3.......... 4...3.....1...............3................................. 131 5...................83 Cazuri practice de proiectare .............................. 135 Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN1993-1........... Metoda spectrului de capacitate ..................1.............................99 Procedura de încărcare . 115 5................3............. 5........ 102 REZULTATELE TESTELOR EXPERIMENTALE.............. 110 PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE ...... 104 Rezultate încercări ciclice .. 5..............92 4..................... 130 5........2...................8 şi legea moment-rotire ................................. Generalităţi..........3.... 4......................................97 Caracteristicile materialelor ..2......................1.94 PROGRAMUL EXPERIMENTAL ...................2................. APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4... Determinarea diagramei de interacţiune pentru îmbinare ................................

................................ 8.4..........4.. 7.............4..................... 7...............3............................. Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală ...................... 6....................... 6............................................... 173 CONCLUZII . INTRODUCERE. 7.............. 144 6.................... 146 6. 171 EXEMPLU DE APLICAŢIE ......................2................................. 153 6................ METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR ............... 153 Obiective şi nivele de performanţă................... METODOLOGIE DE PROIECTARE A CADRELOR METALICE PARTER AVÂND NODURI SEMI-RIGIDE ....................................... CONCLUZII . 180 VALORIFICAREA REZULTATELOR ..........1............. CONTRIBUŢII PERSONALE ...................1..............3................ 175 8............... STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ............... 6................ 166 Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare.............4..... 157 CONCLUZII . 175 CONTRIBUŢII PERSONALE ..........................................4.........4..... 6...... 190 ..2.................1.......................................5................. 146 Noduri semirigide.....3.......... 164 SOLUŢIA TIPIZATĂ ŞI PROIECTAREA EI CONCEPTUALĂ ........................................2.. CONCLUZII .......................4.................................1......1..........................1...................................... 7....................................... 152 6.......... 171 PERFORMANŢE TEHNICO-ECONOMICE ALE TIPIZĂRII ........... 184 ANEXA 1 ..............4.............2.................................... INTRODUCERE. 164 7....3..2............................................. 166 Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) ................ 7............................. 174 8...2........ Generalităţi ..................IV CUPRINS 5..................................................................................................................................... 148 6..... 141 5..........3.......... 156 Definirea obiectivelor de performanţă propuse.......................................2............ Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor ...........................1.................... ANALIZA STATICĂ LINIARĂ ŢINÂND CONT DE RIGIDITATEA REALĂ A ÎMBINĂRII ..........2..... 8.......................................... 154 Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative ..... CONCLUZII................................1....... 146 6.................................. 146 6.................. 6.......................................................................... 162 7...........................................................5................... 181 BIBLIOGRAFIE ......... 7........................................................................REZULTATELE ANALIZEI ELASTO-PLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE ......4... PROIECTAREA BAZATĂ PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ A CADRELOR METALICE PARTER ..........

................CUPRINS V ANEXA 2 ................................................... 223 ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE..................VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 ................................................................. 213 ANEXA 4 ...... 228 ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG /MP ŞI KG /MC ................................................................... 221 ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR ............................. 194 ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE ...................CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR ............................... 245 .............................

VI LISTA FIGURILOR

LISTA FIGURILOR
Figura 2 1:Cadre parter cu o singură deschidere................................................ 5 Figura 2 2:Cadre cu stâlpi intermediari............................................................. 6 Figura 2 3:Cadre cu tirant .............................................................................. 7 Figura 2 4 : Prinderea stâlpului la baza ............................................................ 8 Figura 2 5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp .......................................................... 8 Figura 2 6: Tipuri de blocaje laterale................................................................ 9 Figura 2 7: Sisteme de contravântuiri .............................................................. 9 Figura 2 8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi .....10 Figura 2 9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă ..........................10 Figura 2 10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate ...................................11 Figura 2 11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală ..12 Figura 2 12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] ................................14 Figura 2 13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală.......................................................................................18 Figura 2 14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii ...................................19 Figura 2 15: Elementul cu secţiune variabilă ....................................................22 Figura 2 16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile; b) noduri fixe 23 Figura 2 17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă, articulat în fundaţie ......................................................................................24 Figura 2 18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători ..........27 Figura 2 19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată .............28 Figura 2 20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat ..................30 Figura 2 21: Valori intermediare ale momentelor ..............................................31 Figura 2 22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi, riglăstâlp rigide; b) cu legaturi, riglă-stâlp articulate ...............................................34 Figura 2 23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.1...................................38 Figura 2 24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X................39 Figura 2 25: Analiza inelastică Pushover ..........................................................40 Figura 2 26:Definiţia factorilor de reducere ......................................................42 Figura 2 27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar, 1994[28])......................................................................43 Figura 3 1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal.................................................48 Figura 3 2: Fenomenul de instabilitate ............................................................48 Figura 3 3: Schema statica............................................................................50 Figura 3 4: Modelele analizate în ANSYS..........................................................52 Figura 3 5:Curba de material .........................................................................52

LISTA FIGURILOR VII Figura 3 6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară ............53 Figura 3 7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie..........................................54 Figura 3 8: Tipuri de cadre portal ...................................................................54 Figura 3 9: Tipuri de prinderi laterale ..............................................................54 Figura 3 10:Analiza elasto-plastică plană .........................................................58 Figura 3 11: Analiza elasto-plastică spaţială.....................................................58 Figura 3 12: Moduri de cedare .......................................................................58 Figura 3 13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere .......................60 Figura 3 14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila)...........60 Figura 3 15: Modurile de flambaj - cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) .......60 Figura 3 16: Geometria cadrelor analizate .......................................................64 Figura 3 17: Moduri de cedare .......................................................................65 Figura 3 18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice ................................67 Figura 3 19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier.................................67 Figura 3 20: Factori de încărcare ....................................................................68 Figura 3 21. Factori de încărcare ....................................................................69 Figura 3 22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global ....................................70 Figura 3 23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic ..................71 Figura 3 24: Blocaje laterale elastice ..............................................................71 Figura 3 25: Influenta blocajelor laterale elastice..............................................72 Figura 3 26: Rezultate metoda generala vs MEF ...............................................73 Figura 3 27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN19931.1 ....................................................................................................74 Figura 3 28:Analiza inelastică Pushover...........................................................75 Figura 3 29:Deformarea cadrelor....................................................................75 Figura 3 30: Curbele de comportament, analize pushover ..................................76 Figura 3 31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă ..............................................76 Figura 3 32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului ....................................................................................................76 Figura 3 33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică ..................77 Figura 3 34: Factori q ...................................................................................78 Figura 3 35: Criterii de performanţă ...............................................................78 Figura 3 36:Curba moment-rotire (riglă) .........................................................79 Figura 3 37:Curba moment-rotire (stâlp).........................................................79 Figura 3 38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] .................................80 Figura 3 39: Metoda spectrului de capacitate ...................................................81 Figura 3 40: Elementul tip fibra......................................................................83 Figura 3 41: Modelarea curbei de material .......................................................84 Figura 3 42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T .....................................84 Figura 3 43: Curba de material ......................................................................85 Figura 3 44: Rezultate Drain 3DX ...................................................................85

VIII LISTA FIGURILOR Figura 3 45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX ........................................86 Figura 3 46: Accelerograme utilizate în analize .................................................86 Figura 3 47: Curbele de capacitate Drain 3DX ..................................................87 Figura 3 48: Compararea factorilor q Ansys v5.4-Drain 3DX ...............................88 Figura 3 49: Prinderea articulată a stâlpului la bază ..........................................88 Figura 3 50: Factori q ...................................................................................90 Figura 3 51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3 .....................90 Figura 3 52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4 .....................91 Figura 3 53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3 .............................91 Figura 3 54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4 .............................92 Figura 4 1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor .......................95 Figura 4 2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare ...........................95 Figura 4 3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii .................................................96 Figura 4 4: Articulaţie la baza stâlpului............................................................96 Figura 4 5: Geometrie cadre ..........................................................................97 Figura 4 6: Gabarite specimene .....................................................................98 Figura 4 7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor ....................98 Figura 4 8: Elemente componente nod testat ...................................................99 Figura 4 9: Încercarea de tracţiune. Montaj .....................................................99 Figura 4 10: Definirea parametrilor din Tabelul 4 3 ......................................... 100 Figura 4 11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere..................................................................... 101 Figura 4 12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard, b) modificată ................................................................. 101 Figura 4 13: Aranjamentul experimental ....................................................... 102 Figura 4 14: Exemplu de determinare a limitei de curgere................................ 103 Figura 4 15: Curbe comportament încărcări monotone .................................... 104 Figura 4 16: Moduri de cedare – încărcări monotone. ...................................... 104 Figura 4 17: Comparaţie FEM vs experimental................................................ 105 Figura 4 18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor.............. 106 Figura 4 19: Ductilitate încărcare monotonă................................................... 106 Figura 4 20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone................................ 107 Figura 4 21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice ......................................................................................... 108 Figura 4 22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire; b) mod de cedare) ..................................................................................... 109 Figura 4 23: Ductilitate încărcare ciclică ........................................................ 110 Figura 4 24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului ................................. 110 Figura 4 25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii ................................... 111 Figura 4 26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării ........... 111

LISTA FIGURILOR IX Figura 4 27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF ............................ 112 Figura 4 28: Curba de material σ-ε ............................................................... 113 Figura 4 29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică .............................. 113 Figura 4 30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental...................... 114 Figura 5 1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp ......................................... 117 Figura 5 2: Tipuri de mecanisme plastice....................................................... 118 Figura 5 3: Curba moment-rotire convenţională.............................................. 121 Figura 5 4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă....... 122 Figura 5 5: Distribuţia eforturilor interne ....................................................... 124 Figura 5 6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă........... 127 Figura 5 7: Curba de interacţiune M-N .......................................................... 128 Figura 5 8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială .................... 129 Figura 5 9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N ................... 129 Figura 5 10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart ......................... 130 Figura 5 11: Numerotarea rândurilor de şuruburi ............................................ 132 Figura 5 12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi ......................... 133 Figura 5 13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7].... 134 Figura 5 14: Caracteristici dimensionale îmbinări ............................................ 135 Figura 5 15: Comparaţie analitic-experimental ............................................... 136 Figura 5 16: Curbele moment-rotire obţinute analitic ...................................... 137 Figura 5 17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] ......... 138 Figura 5 18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate .................... 139 Figura 5 19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.8[20]............... 140 Figura 5 20: Definiţie dimensiuni elemente. ................................................... 143 Figura 5 21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii ....................... 144 Figura 6 1: Idealizarea relaţiei moment rotire ................................................ 148 Figura 6 2: Dimensiuni cadru de referinţă ...................................................... 148 Figura 6 3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală........................... 150 Figura 6 4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială................................... 150 Figura 6 5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000, 1995) ............... 155 Figura 6 6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274, 1997[29])................................................................................................. 157 Figura 6 7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” ............... 157 Figura 6 8: Accelerograme utilizate în analize................................................. 158 Figura 6 9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului................................. 159 Figura 6 10: Metoda spectrului de capacitate ................................................. 160 Figura 6 11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan, 2 – flambaj în afara planului) ............................................................................ 160

X LISTA FIGURILOR Figura 6 12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate ............................................................................................... 162 Figura 7 1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50]................................. 165 Figura 7 2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate ........................................ 167 Figura 7 3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide ...................................... 167 Figura 7 4: Reguli de contravântuire ............................................................. 168 Figura 7 5: Detalii constructive structură articulată. ........................................ 169 Figura 7 6: Detalii constructive structură semi-rigidă....................................... 170 Figura 7 7: Soluţia de închidere ................................................................... 171 Figura 7 8: Dimensiuni principale structură .................................................... 172 Figura 7 9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate ...................................... 172 Figura 7 10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter.......... 173 Figura 7 11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 . 174

.......................................................................................................................................97 Tabelul 4 2: Dimensiuni specimene........ 100 Tabelul 4 4: Valori rezultate: moment capabil........ factorul de comportare........................... 124 Tabelul 5 3: Dimensiuni geometrice .......................... 143 ..8)....................63 Tabelul 3 8: Dimensiunile principale ale secţiunilor............................................................................................................. 142 Tabelul 5 6: Rezultate analize numerice .................. rotiri....................................................34 Tabelul 2 4: Concepte de proiectare............ 108 Tabelul 5 1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1.................35 Tabelul 2 5: Definirea grupării speciale............................................ clasa de ductilitate....38 Tabelul 3 1: Dimensiunea cadrelor testate .... 105 Tabelul 4 5: Momente capabile.................36 Tabelul 2 7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii .............................97 Tabelul 4 3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări..........64 Tabelul 3 9: Rezultate comparative MEF si Norme.......LISTA TABELELOR XI LISTA TABELELOR Tabelul 2 1: Definirea factorilor din ecuaţia (2................65 Tabelul 3 10: Dimensiuni cadre analizate.........................................................55 Tabelul 3 5: Definirea factorilor din ecuaţia (3......................................................25 Tabelul 2 2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate . ................50 Tabelul 3 2: Forţe ultime....................................................................................................................2) .........................................79 Tabelul 3 12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate ..............................89 Tabelul 4 1: Dimensiuni cadre............................................82 Tabelul 3 14: Rezultatele analizelor .......................................................................27 Tabelul 2 3: Valorile coeficientului ψ..............53 Tabelul 3 4: Dimensiunile secţiunilor transversale .........................................59 Tabelul 3 7:Factorul elastic critic .............................................................. rigiditate iniţială.....................................13) ........ 135 Tabelul 5 4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială ............................56 Tabelul 3 6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM........................................ rotiri încercări ciclice ..... 120 Tabelul 5 2: Valorile coeficientului ψ .....82 Tabelul 3 13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor ...........................53 Tabelul 3 3:Moduri de cedare...................66 Tabelul 3 11: Rotirile elementelor....35 Tabelul 2 6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale .......................................................................................................................... 137 Tabelul 5 5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată ................

........ 149 Tabelul 6 2: Rigiditate iniţială îmbinare ........... 161 Tabelul 6 7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă ................... 150 Tabelul 6 4: Rezultate gruparea specială ........... 161 Tabelul 6 8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate........................................ 151 Tabelul 6 5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) 151 Tabelul 6 6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii ..................................................... ...............................XII LISTA TABELELOR Tabelul 6 1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor ................................................................................ 149 Tabelul 6 3: Rezultate grupare fundamentală ...................................................................................................... 161 ...............................................................

................................4.... 2.....3........31 ... 2.2... 2......................... 2....10 Coated sheeting in clading systems . 2... 2.......................... CONSTRUCTIVE SOLUTIONS AND SPECIFFIC PROBLEMS OF THE DESIGN AND DETAILING OF STEEL INDUSTRIAL HALLS MADE OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMS WITH BOLTED JOINTS .........2..... ........3.............................................3..............................1.....................................28 2.....Davies (1990)............sections ...............24 Buckling of restrained members with an unrestrained compression flange ...22 Stability check of elements having Class 3 and 4 cross ..........................................4........12 General ................... General ................................................................ 2..............4......2..................12 Stability problems ...2..............10 General ....... 2................2................................................... XXIII 1..................1.......1....4... 2.. 4 2...... 1 2.................... INTRODUCTION ....20 Evaluation of critical buckling strength ....8................. 2..................18 2.........2.................... 2........................20 The determination of column buckling length – Ermopoulos...............................XVII LIST OF TABLES ..............11 Purlins and side rails................3.... 5 Portal frames with intermediate columns ............................. 2........................16 2......1.......SECTIONS ................................... 2..........5....3......10 The influence of clading system on the cost of the portal frame ..................................................... 7 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR THE CLADING SYSTEM ...............4.............5...........................4................... 6 Constructive solutions for single bay portal frames....................... DESIGN METHODS AND PRESCRIPTIONS FOR THE STABILITY CHECK OF THE PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH SLENDER CROSS ......................1.......2...................4............................................5.....5.................7... 2.........................15 The behaviour of joints ...........................18 Calculation of critical buckling strength.............. 2...5........5....................................................6.......2.......5...................................................3.... 4 Single bay portal frames .......5.... 2............................................13 The behaviour in seismic zones ..........TABLE OF CONTENT XIII TABLE OF CONTENT LIST OF FIGURES ...... 2........................... 4 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES .... 2.........................19 Computer aided evaluation of critical buckling strength.4. INTRODUCTION . 2.....4..1........................ General method for lateral buckling or lateral torsional buckling check according to EN1993-1.......5.............12 SPECIFFIC DESIGN PROBLEMS.............. 2.......................... 2.........2.......3............. 6 Portal frames with ties ..................................3................5......3..............................

............................................2....................3...............3..........6...... INTRODUCTION ...............2..........................................5......63 3..................74 3.........................2....5..................4..6........................................................... 3..7...33 2........................... “q” factor.49 General stability ............................8.........40 Reduction factors for seismic forces ...........1..88 CONCLUSIONS .......36 General stability assurance and seismic configuration .....2.....................74 Seismic performances.. 2..................6.........1........... 2..........2.............2................................ In-plane buckling and second order effects ...................... 3....... 3........ 47 3.......2......................................................2....................................................3...........3...6................................48 Calibration of calculation models ..................61 Practical design cases ..........47 3..SECTIONS ...5.................... 3...............................94 EXPERIMENTAL PROGRAMME ...6..SECTIONS ....3.................. General.. General............95 The aim of testing and assemblage............................................6...... 3...................................................4.................... 2..........................................6..... NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ........................ .48 3............. 4..............................41 Structural analysis methods.1.......3.....................6........................... THE STABILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS .. EXPERIMENTAL PROGRAMME FOR THE EVALUATION OF BEAM – TO – COLUMN JOINT PERFORMANCES OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ..................................39 Seismic design methods..1.......2................. 3... 4...............1...7...............33 2.............................SECTIONS.65 3..........72 3. 2............................................3...2.........................2...... Pushover nonlinear analysis ................................XIV TABLE OF CONTENT 2............. 3.. Seismic design criteria according to P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) .............. The influence of imperfections on the behaviour of pitched roof portal frames with elements of variable cross .....54 In-plane frame stability................................2..................2.... 94 4......77 Capacity spectrum method ....................45 3..80 Dynamic nonlinear analysis ..........99 ......................................................... THE DUCTILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING SLENDER VARIABLE CROSS ............92 4............ DESIGN PRESCRIPTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES IN SEISMIC ZONES.............. 3............SECTIONS .........6...... INTRODUCTION .....1..83 Practical design cases ........2.................2....95 Specimens .......................4..................................... The influence of elastic lateral restraints on the frame behaviour .................... 4......44 CONCLUSIONS ...................... 3. 3.................. 4..3..................... Design and detailing recommendations for pitched roof portal frames ............... 2.........71 General design method according to EN1993-1-1 ......4.....................................2.....................3........3......................................97 Material characteristics .........2..........section .........

4........ 4... DESIGN METHODOLOGY BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS TAKING INTO ACCOUNT THE REAL BEHAVIOUR OF THE CONNECTIONS ........................................................................ 146 6...... 117 Basic components according to EN1993-1............. 146 Semirigid joints .....1...........1..............................................2........... EVALUATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION CHARACTERISTICS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES BY APLYING THE COMPONENT METHOD........2............................3............................................................ 4...................5..4....3....... 137 5..........1.................................... 119 Determination of initial rigidity .................... Loading procedure ......... 6..........8 The determination of the interaction diagrame of the connection.....3...... 146 .......................1....1.... 5.......1..............2.... 5.........1............................... 144 6.3.................................... PARTICULARITIES OF JOINTS UNDER AXIAL FORCE AND BENDING MOMENT . 124 5......2....... CONCLUSIONS ............................2.................4..................... 146 6... 4................................... 130 5...... 5............. 4.3.. 1......5................................... 107 The influence of various components on the entire rotation of the joint1110 NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME .....2. 5.........1............. Parametric study on the behaviour of beam – to – column connection of pitched roof portal frames by applying the component method ............................................................... 112 CONCLUSIONS ..3............................. 131 5............. ... 5.........8 and the moment – rotation law .........................................3............ 5...................................... 131 Comparison between the component method and experimental test..........2......3........ 5...................... 116 5.........................TABLE OF CONTENT XV 4....................................................................................2.... 5.............................................................. 4...... 126 Structural joints subjected to bending moment M and axial force N ............... ......................2......................... APPLYING THE COMPONENT METHOD... 122 Determination of resisting moment...... 4.........3..........1....................... Structural analysis methods and the modelling of joints for structural analysis ....... INTRODUCTION ......... 126 5..3.. 127 Mechanical model proposed by Cerfontaine & Jaspart (2003)............................ ........ 141 5........... 4............4..................... 115 5.....3................................. 102 RESULTS OF EXPERIMENTAL TESTS. THE CHARACTERISATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS...3... 104 Results for cyclic loading .................2..... 5............ THE COMPONENT METHOD ...4............................1...................................................................... 135 Classification of the connections according to the prescriptions of EN1993..........2............. 103 Results for monotonic loading .......1................................ 101 Editing of experimental data .. General.......1...5.................... 116 Introduction ......3.1........ 116 The steps of component method ......1..................

........... 171 EXAMPLE OF APPLICATION ..........4...................................... 171 TECHNICAL – ECONOMICAL PERFORMANCES OF STANDARDIZATION ...............3....1.................. 7............................................. 164 STANDARDIZED SOLUTION AND ITS DESIGN CONCEPT..............2.......................................................... 7......................... 154 Performace criteria for low dissipative structures ..4.............4........................4..............................................4........ 157 CONCLUSIONS .................................. 164 7................... 184 ANNEX 1 – RESULTS OF ELASTO – PLASTIC ANALYSIS.............. INTRODUCTION ................... 153 6.................. 190 ANNEX 2 – STABILITY CHECKS OF THE ELEMENTS OF A PITCHED ROOF PORTAL FRAME ACCORDING TO EN1993-1-1 ............... LINEAR STATIC ANALYSIS OF STEEL PORTAL FRAMES TAKING INTO ACCOUNT THE REAL RIGIDITY OF THE CONNECTIONS . 7.... 6.........................2............................................... STRESS DISTRIBUTION AND FAILURE MODES ..............................2.... 166 Cladding system (roofs and walls) .......................................................... 7................. 162 7............3......4............ 6............... 8.. 166 Design concept and detailing rules........... DESING BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF STEEL PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING VARIABLE CLASS 3 AND 4 CROSS SECTIONS .................. 153 Objectives and performance levels ........1..............................................5........ 6..................2....1.. 6. 174 8...................... 221 .......................3.................... 173 CONCLUSIONS ........................................................................ ..........................5. 148 6. 180 ENPHASIZING THE RESULTS ....................... STANDARDIZED STEEL INDUSTRIAL HALLS .......... 7.............. 152 6................................................................................2............................. General ............................... 181 BIBLIOGRAPHY.............4........................................................ PERSONAL CONTRIBUTIONS ....2.......... 156 The definition of proposed performance objectives ....................................... 194 ANNEX 3 – PUSHOVER ANALYSIS AND PLASTIC HINGE DEVELOPMENT ................... CONCLUSIONS ................. CONCLUSIONS...........1...........XVI TABLE OF CONTENT 6................................... 175 8.. 213 ANNEX 4 – ESTABLISHING SECTION CLASS..........................................2...... JOINTS DESIGN METHODOLOGY OF STEEL PORTAL FRAMES WITH SEMIRIGID ....... 7................................. 175 PERSONAL CONTRIBUTIONS........................................................................ 8................................3.........

.................... 223 ANNEX 6 – DIMENSIONING OF THE ELEMENTS OF STANDARD TYPE INDUSTRIAL HALLS ...............TABLE OF CONTENT XVII ANNEX 5 – PARAMETRIC STUDY OF BEAM – TO – COLUMN CONNECTIONS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMESUSING THE COMPONENT METHOD: COMPARING RESULTS ............................................................................... 245 ................................................................ 228 ANNEX 7 – MATERIAL CONSUPTION FOR STANDARD TYPE STRUCTURES:CONSUMPTION /SM ŞI CONSUMPTION /CM ..................................................

....................................31 Figure 2 22: Pitched roof portal frames a)rigid beam-to–column connections......23 Figure 2 17: Pitched roof portal frames with variable section......................12 Figure 2 12: The geometry of pitched roof portal frames tested by Li and Li (2002) ..........11 Figure 2 11: Elements for fixing the purlins and side railes to the structure ................................................48 Figure 3 2: Instability phenomena ............................14 Figure 2 13: Types of lateral restraints (a) against torsion (b) stops lateral displacements ........................... 7 Figure 2 4: Column base connection ...................18 Figure 2 14: Types of restraints to prevent torsion..................38 Figure 2 24: “X” braced steel industrial hall structure ............................52 .........50 Figure 3 4: Models analysed in ANSYS .......27 Figure 2 19: Elements with fixed ends and unrestrained compressed flange............................... 8 Figure 2 5: Types of beam–to–column connections ................................................24 Figure 2 18: Buckling curves and corresponding imperfection factors.........................................................to – column connections ............48 Figure 3 3: Static scheme ......... 8 Figure 2 6: Types of lateral restraints ... 1994) .......................28 Figure 2 20: The axis of lateral restraint and the axis of the elemnt...........................................................................................30 Figure 2 21: Intermediate values of bending moments ..............................................1 ...34 Figure 2 23: The classification of section according to EN1993-1........................39 Figure 2 25: Pushover nonlinear analysis.... b) pinned beam ........................................................................................ 6 Figure 2 3: Portal frames with ties........40 Figure 2 26: Definition of the reduction factors.................. b) nonsway frames ........................................................43 Figure 3 1: P-Δ effects on steel pitched roof portal frames ...................................................................................................................... 9 Figure 2 7: Bracing systems ........................................10 Figure 2 9: Cladding systems with deep deck profiled sheeting ............10 Figure 2 10: Fly graces to restrain compressed flange ............................. 9 Figure 2 8: Cladding system with purlins and side rails .............................22 Figure 2 16: Variable element in: a) sway frames.........................................................................................................................................................19 Figure 2 15: Varible element ........................XVIII LIST OF FIGURES LIST OF FIGURES Figure 2 1:Single bay pitched roof portal frames.................................................................................................................................. pinned to the foundation ............. ...................................................... 5 Figure 2 2: Portal frames with intermediate columns .......................................................................................................................................................................................42 Figure 2 27: Qualitative relationship between the reduction factors qμ/qS and period T (Fischinger and Fajfar....

.......................................................................................76 Figure 3 31: Development of plastic hinges in beams ...................................................78 Figure 3 35: Performance criteria ....64 Figure 3 17: Failure modes............75 Figure 3 30: Behaviour curves....................................................58 Figure 3 12: Failure modes................................................................................rotation curve ..........................................73 Figure 3 27: Comparison between the general method and the method presented in EN 1993 – 1.............84 Figure 3 42: Double T profile modelled with fibre type elements ...83 Figure 3 41: Modelling of material curve...............................................................................................................................................74 Figure 3 28: Pushover inelastic analysis .......................................................68 Figure 3 21: Loading factors ....... pushover analysis.58 Figure 3 11: Spatial elastic – plastic analysis.................80 Figure 3 39: The method of capacity spectrum ..................................................................................................................................................78 Figure 3 36: Beam moment ......................76 Figure 3 32: Development of plastic zones and the appearance plastic hinges at column base .....................................................LIST OF FIGURES XIX Figure 3 5: Material curve .....................................................................................................................................54 Figure 3 9: Types of lateral restraints ...............................................................60 Figure 3 15: Buckling modes ..................................75 Figure 3 29: Deformation of pitched roof portal frames .................81 Figure 3 40: Fibre type element .......................52 Figure 3 6: Comparison between experimental data and nonlinear analyses .................................77 Figure 3 34: q factors ..................................................72 Figure 3 26: Results from general method vs.............................................1 ................................................................................................................................................................................65 Figure 3 18: Imperfections considered in numerical analysis ......76 Figure 3 33: Simplified model of the plastic redistribution capacity .....................71 Figure 3 25: The influence of elastic lateral restraints ...................................79 Figure 3 38: Linear elastic spectrum according to EN1998-1.....frame type 3C (column of constant section) ...............................................60 Figure 3 14: Buckling modes – frame type 1C (column of variable section)................................................67 Figure 3 20: Loading factors ...79 Figure 3 37: Column moment ..................... FEM .............................54 Figure 3 10: Plan elastic – plastic analysis ............................rotation curve...85 ................67 Figure 3 19: Erecting imperfections noticed on construction site ........58 Figure 3 13: Critical buckling forces function of connection type....54 Figure 3 8: Types of steel pitched roof portal frames ...........................................................53 Figure 3 7: Types of column base connections.......................69 Figure 3 22: Coupling of local – global buckling modes ..............................................60 Figure 3 16: The geometry of analysed portal frames ....................................................70 Figure 3 23: Influence of imperfections on the critical elastic factor .............................................................................71 Figure 3 24: Elastic lateral restraints.84 Figure 3 43: Material curve ......................................................

.................................. 101 Figure 4 12: Cyclic load application procedure according to ECCS provisions: a) standard b) modified ................................................ 102 Figure 4 14: Example of determination of yield limit...........88 Figure 3 49: Pinned column based connection ................... 106 Figure 4 20: Failure mechanism – monotonic loads ....................... 104 Figure 4 17: Comparison FEM vs experimental ..............86 Figure 3 47: Capacity curves Drain 3DX ..91 Figure 3 53: q factors for elements of Class 3 section............................................................displacement curves for elements of Class 3 section .................................................................99 Figure 4 10: The definition of parameters from table 4 3 ....................................................... 109 Figure 4 23: Ductility in cyclic loads................................................ 101 Figure 4 13: Experimental arrangement ......................99 Figure 4 9: Tensile testing...................................................................... Montage ......................95 Figure 4 2: Assemble view of the testing stand........92 Figure 4 1: Experimental testing stands ...................................................................................................................... ....... 105 Figure 4 18: The modes of determining the resistant moment and rotations ........................................................................................................87 Figure 3 48: q factor comparisons Ansys v5....91 Figure 3 54: q factors for elements of Class 4 section........................................................................................................XX LIST OF FIGURES Figure 3 44: Results from Drain 3DX...... 107 Figure 4 21: Supplementary row of bolts for better behaviour under cyclic loading .4-Drain 3DX ..................................................................................... 104 Figure 4 16: Failure modes – monotonic loads................................. 100 Figure 4 11: Static loading scheme and the ECCS procedure in determining the yield force ............................................................................................... 103 Figure 4 15: Behaviour curves for monotonic loads ................................................................... 110 Figure 4 24: Definition of the rotation of the connection panel web.................................86 Figure 3 46: Accelerograms used in analyses .....................................................................................................displacement curves for elements of Class 4 section .......98 Figure 4 7: Types of welds used for building up the elements ..........90 Figure 3 52: Force .............................................96 Figure 4 5: Frame geometry ....................................................... 106 Figure 4 19: Ductility in monotonic loads ................85 Figure 3 45: Comparative results Ansys-Drain 3DX ....................................................... 108 Figure 4 22: Behaviour of specimens under cyclic loads a) moment – rotation curve................... b) failure mode................................................ 110 Figure 4 25: Definition of the rotation of the beam panel web............................................................................................................................95 Figure 4 3: Simple support at the end of the beam ................88 Figure 3 50: q factors ..........................90 Figure 3 51: Force .....................98 Figure 4 8: Component elements of the tested connection ...................97 Figure 4 6: Specimen dimensions ...............96 Figure 4 4: Pinned column base ..................................... 111 ......................................................

........................ 133 Figure 5 13: Example of an interaction diagram M-N (Cerfontaine 2003).. 129 Figure 5 9: Distribution of the internal forces function of M/N ratio ..................................................... 129 Figure 5 10: Mechanical model proposed by Cerfontaine and Jaspart ............................... 140 Figure 5 20: Elements dimensions-definition.... 111 Figure 4 27: Modelling of connection for FEM analyses....8............................................................... 121 Figure 5 4: Spring models for an extended end plate connection................................................... 160 ......... 1995)............ 124 Figure 5 6: Beam-to-column joint for pitched roof portal frame................ 130 Figure 5 11: Numbering of bolt rows...................................................... 138 Figure 5 18: Classification of joints function of their rigidity............................................................ 148 Figure 6 2: Reference frame .....................................................................dimensions ................................................... 113 Figure 4 30: Failure modes and comparisons between FEM – experimental data................................................................. 136 Figure 5 16: Moment-rotation curves obtained analytically ........................... 135 Figure 5 15: Comparison analytic-experimental ......... 134 Figure 5 14: Geometric characteristics of the joints.............. 137 Figure 5 17: Moment-rotation relation for usual joints (Leon 1995) ........................ 117 Figure 5 2: Types of plastic mechanism.. 114 Figure 5 1: Components of a beam-to-column joint ... 155 Figure 6 6: Performance criteria for low dissipative structures (FEMA 274...................................................................................... 122 Figure 5 5: Distribution of the internal forces ............................. 118 Figure 5 3: Conventional moment-rotation curve ................................... 157 Figure 6 8: Accelerograms used in analyses .................................................................................... 150 Figure 6 4: Parameters for seismic combination.. ................ 1997) 157 Figure 6 7: Double t section element modelled with fibres.......... 139 Figure 5 19: Classification of joints according to EN1993-1........................LIST OF FIGURES XXI Figure 4 26: The influence of different components on the total rotation of the connection .......................................................................... 143 Figure 5 21: Influence of the height or width increasing in the bearing capacity of joint ........... 113 Figure 4 29: Imperfections taken into account in numerical analyses ..................................................... 128 Figure 5 8: Joint under bending moment and axial force ................................... 159 Figure 6 10: Capacity spectrum method ........................................................... 150 Figure 6 5: Seismic objectives (SEAOC Vision 2000........................................ 158 Figure 6 9: Definition of the lateral displacement ....... 132 Figure 5 12: Interaction modes between bolt rows............... ............ 112 Figure 4 28: σ-ε material curve.................................... 127 Figure 5 7: M-N interaction curve ................ 144 Figure 6 1: Moment rotation curve idealisation ........................................................................ 148 Figure 6 3: Parameters for fundamental combination ............................................................................................

...................... 167 Figure 7 3: Semi-rigid column base frames .......... 172 Figure 7 9: Erection phases of a standard-type structure ............................. 167 Figure 7 4: Bracing rules.. 173 Figure 7 11: Strategy of the design team – moving the results in point 2 ......................................................................XXII LIST OF FIGURES Figure 6 11: Evaluation of rotation capacity by means of DuctrotM (1.............. 170 Figure 7 7: Cladding solution ........ 168 Figure 7 5: Constructive details pinned column base frames...... 172 Figure 7 10: Influence of different components in the total cost of the building ...................................................dimensions ..............in-plane buckling.......... 160 Figure 6 12: Behaviour factors corresponding for each performance objectives . 169 Figure 7 6: Constructive details semi-rigid column base frames............................ 165 Figure 7 2: Pinned column base frames ...................... 174 ..............................dimension.................................... 171 Figure 7 8: Main dimensions of the frames ................. ... 162 Figure 7 1: Standard type structural systems (Nagy 2003).................................................................... 2 – out-of-plane buckling) ................................

................................................LIST OF TABLES XXIII LIST OF TABLES Table 2 1: Definition of factors from Eqn...................................................8) ................59 Table 3 7: Elastic critical factor ...........53 Table 3 4: Dimensions of the cross-sections..................................... initial stiffness......................... (3................................................50 Table 3 2: Ultimate forces ........... behaviour factor................37 Table 2 4: Design concepts.................................63 Table 3 8: Main dimensions of the cross sections .......................................................................66 Table 3 11: Elements rotations .................................................35 Table 2 5: Definition of the special (seismic) load combination.................. 108 Table 5 1: Basic components of the joints (EN 1993-1...................................64 Table 3 9: Comparative results FEM and codes ..... 100 Table 4 4: Resulted values: moment resistance...............................82 Table 3 13: Plasticization levels or the cross sections .............................................................56 Table 3 6: Comparative result Eurocode 3 – FEM analysis ....................................36 Table 2 7: Behaviour factors....................................27 Table 2 3: Values of ψ coefficient....... 137 Table 5 5: Dimensions and section classes...................................................... rotations ..........38 Table 3 1: Main dimensions of the tested frames ...............................65 Table 3 10: Dimensions of the analysed frames......55 Table 3 5: Definition of the factors from Eqn............................................................ function of the ductility class ................................ (2.......97 Table 4 3: Results of the tensile tests in order to evaluate material mechanical characteristics ...25 Table 2 2: Selection of the buckling curves for double t welded sections...................... 143 ...82 Table 3 14: Results of analysis......... 124 Table 5 3: Geometric dimensions ....79 Table 3 12: Acceleration and displacement according to capacity spectrum ........................... 105 Table 4 5: Moment resistance.......................13)........................................................................ ..................................35 Table 2 6: Condition for the serviceability limit states..97 Table 4 2: Specimens dimensions.............. 120 Table 5 2: Values of coefficient ..............................................................................................................89 Table 4 1: Frames dimensions ....53 Table 3 3: Failure modes..... rotations for cyclic loadings .............................................................. 135 Table 5 4: Results: moment resistance-initial stiffness .......2) ............................................................................................................................................................................................................... ductility class...................................... 142 Table 5 6: Results of numerical analysis ............................................................................................

...........XXIV LIST OF TABLES Table 6 1: Geometrical properties of the frames .......... 161 Table 6 7: Lateral displacements corresponding for the three performance levels 161 Table 6 8: Loading factors for the three performance levels............................................ 150 Table 6 4: Results for seismic loads combinations ............................ 151 Table 6 5: Values of elastic critical values (rigid joints / semi-rigid joints) . 151 Table 6 6: Plastic rotation capacity of the rafter.................................................... 149 Table 6 3: Results for gravitational loads combinations ............................ ............. 149 Table 6 2: Initial stiffness of the joint................................ 161 ..................................................

În structurile metalice formate din bare. Această soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. Din punct de vedere al comportării în zone seismice. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). fapt ce nu este adevărat în toate cazurile. Stabilitatea generala a structurii se asigură prin crearea unor sisteme legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. spaţii deschise de dimensiuni variate. sudate. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. prin doua metode. Un model analitic avansat. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. Panele de acoperiş şi riglele de perete. factorul de disipare al forţei seismice. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. în cazul structurilor de acest tip. In consecinţă. Valoarea de 1. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă.REZUMAT La realizarea halelor metalice uşoare. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. q. O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme vor fi de asemenea prezentate.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. datorită avantajelor pe care le conferă şi anume: rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere.0 la 1. Pentru acest tip de structuri. Vor fi determinaţi factori de reducere a încărcării seismice. calibrat experimental. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă. Detalierea şi modelarea îmbinărilor riglă-stâlp. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru rezolvarea parţială sau totală a categoriile de problemele enumerate anterior. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. În structura de rezistenţă se distribuie sisteme de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. un grad înalt de prefabricare. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie confruntă la realizare fiecărui obiectiv în parte. ia valori de la 1. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1 şi P100/2006 ca fiind structuri slab disipative. însă acesta este dificil de cuantificat pentru proiectarea curentă.5. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. Având secţiuni în general zvelte. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. şi anume una bazată pe o . joacă un rol important în comportarea în ansamblu a structuri. pentru care factorul q. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. acest lucru poate conduce în realitate la o redistribuţie a eforturilor în structură.

fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere majoritatea celor întâlnite în proiectarea curentă. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. În prima parte se face o trecere în revistă a principalelor soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. de semenea. În acest sens s-a făcut o . conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. Rezultatele sunt comparate cu cele obţinute aplicând metoda componentelor şi cu rezultate obţinute prin analiza cu elemente finite. dar şi a legăturilor elastice. iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la tăiere a panoului de inimă a îmbinării. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter la combinaţia de încărcări fundamentală şi combinaţia de încărcări specială.XXVI REZUMAT analiză neliniară elasto-plastică şi cealaltă pe o analiză neliniară dinamică. De asemenea se face o prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. derulat în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. asigurate în practică de panele de acoperiş. În continuare sunt prezentate rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Au fost studiate modurile proprii de flambaj a cadrelor. problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi detalierea acestora. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii. s-a derulat un program experimental în vederea determinării rezistenţei. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. după atingerea momentului capabil. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. medie şi redusă. la încărcări monotone şi ciclice. de riglele de perete şi de contrafişe. Este binecunoscut faptul că încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. realizate între elemente cu secţiune variabilă. ductilitate şi rezistenţă. din punct de vedere al rezistenţei. Studiul a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. rezultatele obţinute în urma unui program experimental. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste două direcţii (stabilitate şi ductilitate). pe îmbinări riglă-stâlp. Sunt prezentate. se enumerăm aici: problemele de stabilitate în planul cadrului cât şi în afara cestuia. Va fi propusă de asemenea adoptarea proiectării bazată pe criterii de performantă alegând o abordare cu trei nivele de performanţă. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. ductilităţii şi rigidităţii. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene la scară naturală. şi modul în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea modelelor utilizate pe baza unor teste experimentale realizate de Halasz şi Ivany (1978).

• S-a arătat că se pot obţine costuri şi termene mai scăzute decât media pe . apar eforturi de compresiune semnificative în grindă. Acest aspecte pozitive recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. există un set de avantaje clare care pot fi valorificate prin tipizare: • Dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme.8 pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalica parter având elemente variabile cu secţiuni zvelte. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. fie articulate. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii. Această procedură poate conduce la soluţii ne-economice pentru detalierea nodului. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie de deschidere şi înălţime. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol.REZUMAT XXVII calibrare prin metoda elementelor finite. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. Deoarece la cadrele metalice parter. Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter. În final sunt scoase în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. datorate unui nivel de încărcări mai reduse decât cele din ipotezele de calcul. Astfel caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. determinând un factor de reducere. utilizate pentru realizarea halelor metalice. Analizele efectuate în acest sens au fost neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale. la dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. în acest caz se poate concluziona că deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje. Pe lângă problemele de stabilitate ce apar în urma acestui fenomen. Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor pe cale analitică se face prin adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. în plus faţă de influenţa momentului încovoietor. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţă-deplasare. q. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. fără depunerea unui efort deosebit • Chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. pe baza rezultatelor experimentale. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple. Ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor se studiază modul în care acestea influenţează comportamentul cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. rigla cadrului are o înclinaţie dată. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor s-a făcut prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. cât şi pentru elementele cadrului. având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului.

XXVIII REZUMAT ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • Tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • Posibilitate de benchmarking / optimizare . .alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente.

high level of prefabrication.5 value is due to the redundancy and design overstrenght of the structure and material properties. according to the distribution of efforts. an experimental programme was performed with the aim of determining the strength. are classified according EN 1998-1 and P100/2006. The tendency is to consider this connection rigid which is not entirely the case. to complete these investigations of the stability and ductility. The 1. One based on a nonlinear elsto–plastic analysis and the other one based on a dynamic nonlinear analysis. restrained with the help of profiled sheeting introduce a favourable effect from this point of view. Pitched roof portal frames are usually made – up of elements with welded slender sections.Taking these into accont. the compatibility with any kind of cladding system. In addition to this. one has to deal with stability and ductility problems of this structure. the section class may vary from Class 2 to Class 3 or even 4 in some cases.0 to 1. for the reduction of seismic forces will be determined on 2 ways. From the seismic behaviour point of view. due to the advantages they bring: fast and accurate errection. a plastic design is not possible. multiple arrangement possibilities. the breacing system plays a very important role in overtaking and transmiting to the foundation of the horizontal forces.5. For the steel structures made up from beam elements. In order to evaluate the buckling strength and the ductility of pitched roof portal frames it has been used an advanced analitycal model. ductility and rigidity of beam-to–column connections of variable . The present work tries to suggest solutions to solve partially or totally the above mentioned problems. It will also be suggested the design based on performance criteria. For these type of structures. The detailing and modelling of the beam-to-column connection plays an important role on the entire behaviour of the structure. open spaces of different dimensions. choosing 3 levels of performance. Because of their slender sections. when designing such a structure situated in a seismic zone and big snow falls. The strength of the elements against bukling phenomena is quite low if not provided lateral restraints. constructions that can be disessemble and relocated without much material loss. due to the reduced plastic rotation capacity. The purlins and side rails. The q factors. This solution is usually used due to less material consumption and for the most efficient use of the material. it is preferable to use pitched roof portal frames. The general stability of the structure is provided by means of restraints at different levels of the structure and in the bearing system.SUMMARY XXIX SUMMARY For the construction of light weight industrial halls. In reality this can lead to a redistribution of the internal forces in the structure and to a drop in the global rigidity of this one. A comparison between the obtained results and the design formulas existing in norms will also be presented. The elements have variable cross – section. This was also experimentally calibrated. light weight steel structures (especially those made from nonductile sections). as low dissipative structures in which the q factor takes values fron 1. The bracing system is provided in such a way to ensure the stability of the structure and in the same way to answer archidectural demands. However this is quite difficult to be quantified in design practice.

Comparable values of moment capacity of tested joints have been observed in case of monotonic and cyclic tests. such as: in–plane and out–of–plane stability problems. the study was carried out starting from a smaller number of cases. underlining those for frames with variable sections. for both gravitational and seismic load combinations. There have been studied the buckling eigen modes of the frames under the effect of direct applied vertical forces. It is well known that experimental tests are expensive from the material consumption point of view. subjected to monotonic and cyclic loads. This programme took place in the Laboratory of the Department of Steel Constructions and the Mechanics of structures. This chapter also presents the conclusions and comparisons obtained from this study. when the ultimate moment capacity is reached. when designing and detailing the component elements. In this sense. by means of elastic buckling analyses. When talking about seismic zones. medium and low. function of their rigidity. continuing with an extended one in such a way to cover most of the problems met in everyday design. local and general ductility problems (due mainly to the nondissipative behaviour of the component elements) and the behaviour of beam–to–column connection (strength. The bases of these analyses are reperesented by the calibrated models used as test specimens by Halasz and Ivany (1978). by means of nonlinear elasto–plastic and nonlinear dynamic analyses. The initial stiffness of the joints is not influenced by the class of the cross section and direction of loading. The testing was carried out on real scale specimens. one has followed the behaviour of the pitched roof portal frames. accompanied by shear distortion of the web in the panel zone. in all cases. it has been done a calibration by finite element method.XXX SUMMARY slender sections. It is also presented the cladding system and the way in which this might influence the bearing capacity of the transversal frame. ductility and rigidity). Further on. ductility and strength. the inelastic rotation of the joint web panel is quite reduced. there are presented the results obtained from numerical studies on steel pitched roof portal frames with variable sections of Class 3 and 4. labour and time. It has also been studied the influence of lateral restraints. under positive cycles. the main source of plastic deformation being the rafter (plastic flange distortion coupled with web buckling). At the end of this part. In practice the role of lateral restraints is played by the purlins. making possible the classification of the frames under disscution into one of the know ductility categories: high. These results were compared to those obtained from the component method and from a finite element analysis. it was possible to make a classification of these types of connections. Initially. Failure of the joints occurred. side rails and fly braces. After analysing all the obtained results. There are also presented the problems that the structural engineer is dealing with. one can find methods and prescriptions for the design of steel pitched roof portal frames. The failure was by distortion of inner flange coupled with the buckling of the web rafter and in case of class 4 members. Another point that has been followed was the influence of imperfections upon the behaviour of the frame and on the elastic lateral restraints. The nonlinear elasto – plastic analyses were used to determine the bearing capacities and failure modes of the frames. The 1st part is reviewing the main constructive solutions used for steel pitched roof portal frames. q . One can also find in this paper the results obtained from an experimental programme carried out on beam – to – column connections. on the basis of experimental data. It was . As a result of these analyses was the determination of seismic load reduction factor. Concerning the total joint rotation. from elements of variable sections.

deamegeability limit state and ultimate limit state. a set of advantages can be enphasized through standardization: • Even if in some cases one can obtain more reduced steel consumtions. The developed types have a large aplicability. Besides the stability problems which appear due to this phenomenon. resulting a q factor for each performance level. • • • . It has been shown that shorter dead lines and lower costs were obtained than the average in the field. allowing a relative rotation between the beam and column and sometimes having an inferior resistence than the connected element. costs can be saved from the simplification of production process and simplicity of operations. Taking into account the real behaviour of the connections. The possibility of benchmarking / optimization – the choice of most economical solution from the existing one. when dimensioning the connections by the component method. This simplification is a result of the significant simplification of the static calculus. due to the efficiency and rapidity of developing processes. In this sense one can conclude that despite some dezadvantages. This procedure may lead to non-economical solutions for the detailing of nodes and for the elements of the frame. significant compression efforts act on it. the obtained results were similar. In the end are highlighted the main technical–economical advantages of standardization of steel pitched roof portal frames. The influence of semirigidity is studied in the 1st part by means of simple elastic static analyses. Because the beam of the frame has a given inclination. The above mentioned evaluation was made with a computer programme developed at the University of Liege.8 (for the check of beam – to – column connections of pitched roof portal frames with slender sections). it was studied the way in which these influence the behaviour of steel pitched roof portal frames with slender variable sections of class 3 and 4. covering more than 80% from the country’s teritory (romania). The majority of real joints has an intermediate behaviour between these 2 extremes. The analyses carried out were nonlinear elasto – plastic and nonlinear dynamic. These positive aspects encourage the use of detailed numerical analyses (less expensive) as an alternative to experimental tests. The study was carried out taking into account 3 levels of performance: serviceability limit state. due to smaller loadings.The obtained results were compared to those obtained experimentally. There are also presented the costructive solution adopted funtion the height and opening of frames. beside the bending moment. This is also applicable when talking about the force–displacement curve. one must take into account this axial force. than those from initial hypothesis. The evaluation of the characteristics of these connections is done analytically by addoptind the well know component method mentiond in EN 19931.SUMMARY XXXI noticed that from the failure mode point of view. The 2nd part proposes the analysis of steel pitched roof portal frames taking into account performance based criterias. Beam-to-column joints used to be treated as beeing either perfectly rigid or pinned.

cât şi în viitoarele state membre. • compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. sudate. al sistemului adoptat pentru structura metalică de rezistenţă respectiv al sistemului de realizare a închiderilor: • utilitate: exclusiv clădiri din sectorul ne-rezidenţial (spaţii de producţie. • sistemele de închidere sunt realizate pe bază de tablă cutată. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. cu caracter comercial şi depozite). în general. se poate afirma că halele metalice uşoare.EQUATION SECTION 3 1. este extrem de dificil de formulat. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. În structura de rezistenţă sistemele de contravântuiri se repartizează în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor funcţionale. Totuşi. • sistemul adoptat pentru structura metalică de rezistenţă constă în: structuri metalice cu un singur nivel şi cu una sau mai multe deschideri. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. • spaţii deschise de dimensiuni variate. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. şi halele metalice parter în special. un grad înalt de prefabricare. Pentru acest tip de structuri. O definiţie exhaustivă în legătura cu noţiunea de "hală metalică uşoară". datorită avantajelor pe care le conferă: • rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. construcţiile metalice. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. Dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate în planul învelitorii. în accepţiunea actuală a acestui termen. nu numai în noile state membre ale Uniunii Europene. La realizarea halelor metalice uşoare. Panele de acoperiş şi riglele de perete. rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. În structurile metalice formate din bare. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. Stabilitatea generală a structurii se asigură prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. cum este şi cazul României. constituie o familie de sisteme constructive cu următoarele elemente comune din punct de vedere al utilităţii. au cunoscut o dezvoltare exponenţială în ultimii ani. Având secţiuni în general zvelte. . • scheletul de rezistenţă al închiderilor este realizat din profile de oţel cu pereţi subţiri formate la rece. realizate în sistem de cadru portal. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri.INTRODUCERE Datorită avantajelor tehnico-economice pe care le reprezintă. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. dar care este dificil de cuantificat în proiectarea curentă. mai ales în contextual actual al dezvoltării sectorului de construcţii metalice cât şi al afluxului de noi tehnologii. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. Aceasta soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul.

Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. medie şi redusă. din punct de vedere al rezistenţei. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. atât în planul cadrului cât şi în afara cestuia. ductilităţii şi rigidităţii. s-a derulat un program experimental in vederea determinării rezistenţei. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. asigurate în practică de panele de acoperiş. Capitolul 3 prezintă rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului.2 Introducere . factorul de disipare al forţei seismice q. În consecinţă. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter. ia valori de la 1. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru categoriile de problemele enumerate anterior. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste doua direcţii. pentru care. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. În Capitolul 4. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. Capitolul 2 trece în revistă principalele soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general.1 Din punct de vedere al comportării în zone seismice. O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme a fost de asemenea prezentată.5. Valoarea de 1. în cazul structurilor de acest tip. joacă un rol important în comportarea în ansamblu a întregii structuri. la . prin intermediul unor analize elastice de flambaj. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. Au fost studiate modurile proprii de flambaj ale cadrelor. aşa cum ar fi: problemele de stabilitate. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi la detalierea acestora. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. fapt ce nu este adevărat in toate cazurile. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea unor modele pe baza unor teste experimentale. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. sunt prezentate rezultatele experimentale obţinute obţinute la încercarea îmbinărilor riglă-stâlp ale elementelor cu secţiuni variabile. calibrat experimental. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene scară naturală. detalierea şi modelarea îmbinărilor rigla-stâlp. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1[22] şi P100/2006[55] ca fiind structuri slab disipative. Un model analitic avansat. De asemenea se face o scurtă prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor şi a modului în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. Considerarea îmbinării semi-rigide poate conduce la o redistribuţie a eforturilor în structură. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. încercări derulate în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă.0 la 1. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). Mai mult decât atât. de riglele de perete şi de contrafişe. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie să se confrunte la realizarea fiecărui obiectiv în parte.

În acest sens au fost efectuate analize neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple.3 încărcări monotone şi ciclice. În anexele ataşate sunt prezentate detaliat rezultatele simulărilor numerice şi ale încercărilor experimentale efectuate în cadrul tezei. în final determinând un factor de reducere. în acest sens s-a făcut o calibrare pe baza rezultatelor experimentale a unor modele numerice prin metoda elementelor finite. Capitolul 8 recapitulează principalele cercetări întreprinse în cadrul tezei şi evidenţiază principalele contribuţii ale autorului la cunoaşterea în domeniu. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie tipologia cadrului. în plus faţă de prezenţa momentului încovoietor. Capitolul 5 propune adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. Capitolul 7 scoate în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. Sunt prezentate de asemenea câteva proceduri Mathcad utilizate pentru a reduce volumul de calcul survenit la verificarea elementelor. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. Încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. utilizate pentru realizarea halelor metalice. rigla cadrului are o înclinaţie dată. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. ductilitate şi rezistenţă.8[19] pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. apar eforturi de compresiune în aceasta. Deoarece la cadrele metalice parter. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor se face prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. . La dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. Capitolul 6 prezintă câteva metodologii de calcul ale cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor. q.

2.SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI
2.1. Introducere

Proiectarea cadrelor metalice parter implică forme şi detalii structurale specifice, diferite in general de cele utilizate pentru alte tipuri de structuri. Ca rezultat, modul de abordare a calculului pentru dimensionarea acestor cadre diferă, în mare măsura, de cel întâlnit în proiectarea uzuală a celorlalte tipuri de structuri. Elementele structurale au in general secţiune variabilă, de Clasă 3 sau 4. Pentru obţinerea unei secţiuni cat mai eficiente, care sa corespunda atât din punct de vedere al rezistentei cat si al rigidităţii, se folosesc elemente realizate din table sudate. Realizarea elementelor cu secţiune variabila se poate face fie utilizând profile europene, fie utilizând table sudate. Referitor la utilizarea unui anumit tip, şi anume profile europene, sau table sudate, pentru realizarea elementelor structurale, părerile sunt împărţite. S-a dovedit faptul ca lucrul cu profile europene conduce la un consum de materiale mai mare de material deşi este mult simplificată proiectarea şi execuţia. În cadrul prezentului capitol se va face o trecere în revistă a diferitelor soluţii constructive ce pot fi adoptate pentru realizarea cadrelor metalice parter, îndeosebi a celor cu o singură deschidere. De asemenea vor fi descrise principalele probleme specifice de calcul, dimensionare şi detaliere a cadrelor metalice parter cu o singură deschidere cât şi prescripţii de proiectare întâlnite în normele de calcul europene şi romaneşti. Cadrele metalice parter, utilizate la construcţia clădirilor industriale metalice, cu deschideri medii si mari, sunt realizate în general din elemente având secţiuni sudate, zvelte. Elementele cadrului au secţiune variabilă în concordanta cu starea de eforturi interne. Pentru aceste tipuri de structuri, un calcul plastic nu este foarte eficient, chiar imposibil de realizat, datorita zvelteţii secţiunilor. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, rezultate din unghiul de înclinare al acoperişului, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambaj prin încovoiere-răsucire. Daca nu sunt prevăzute blocaje laterale, care sa preîntâmpine pierderea stabilităţii, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiererăsucire este în general scăzută. Oricum, blocajele laterale care apar în practică datorită structurii secundare a închiderilor şi a efectului de diafragmă, îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor.

2.2.

Soluţii constructive ale cadrelor parter

Ca urmare a modificărilor permanente ale tehnologiilor de producţie a diferitelor ramuri ale industriei, de depozitare şi de distribuţie, există o cerere continuă pe piaţă pentru construcţiile din oţel cu un singur nivel. Cu toate că în

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

5

acest domeniu domină sectorul industrial există şi alte sectoare cu dimensiune semnificativă cum ar fi cel al structurilor pentru spaţii comerciale sau pentru agrement. În domeniile menţionate, oţelul rămâne materialul de construcţie fără rival, iar structurile realizate din acest material însumează în oricare an al ultimei perioade circa 90% din totalul construcţiilor metalice. Cauzele principale ale acestei stări de fapt pot fi atribuite următorilor factori: Rezistenţa ridicată a materialului care permite acoperirea unor deschideri libere considerabile: deschideri de peste 24 m se realizează în mod curent în fiecare an; Viteza de execuţie, care permite o punere în funcţie mai promptă a obiectivului respectiv şi deci o recuperare mai rapidă a investiţiei; Adaptabilitatea sistemului constructiv, care permite extinderea acestuia sau schimbarea destinaţiei sale. Circa o treime din cheltuielile de investiţii pentru construcţii industriale sunt destinate extinderilor sau modificărilor; Reutilizarea şi / sau reciclarea materialelor de construcţie. Structura pe cadre metalice de tip portal cu inimă plină a devenit la ora actuală soluţia cea mai răspândita pentru clădiri industriale deoarece se pretează la un grad ridicat de industrializare a execuţiei ceea ce conduce la costuri si termene de execuţie mai mici.

2.2.1. Cadre parter cu o singură deschidere
Cadrele de tip portal (parter) cu deschideri libere (L) mergând pana la 60 m oferă o mare versatilitate a soluţiilor constructive (Figura 2-1). În cazul adoptării unor înălţimi la streaşina (H) de 4 pana la 5 m, rezulta elemente structurale şi detalii de îmbinare relativ uşoare, însă aceste înălţimi pot fi eventual depăşite pentru a se asigura condiţiile impuse de utilizarea spaţiului respectiv (considerente de gabarit interior de depozitare sau de gabarit de pod rulant). Evident că o structură mai înaltă este supusă la încărcări de nivel mai ridicate decât una joasă, datorită cărora, de exemplu, pentru creşteri ale înălţimii la streaşina de până la 10 m numai preţul structurii de rezistenta principale (cadrele metalice) creşte cu 25%. La aceasta se adaugă şi costurile suplimentare ale închiderilor.

Figura 2-1:Cadre parter cu o singură deschidere

Minimizarea costurilor de utilizare ale clădirii (climatizare interioară, iluminare) se poate realiza limitând cat mai mult posibil volumul construit, prin limitarea înălţimii la streaşină; la aceasta se poate adăuga şi adoptarea unei înălţimi

6 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2 reduse la coamă (în relaţie cu panta minimă admisă pentru învelitoare), ceea ce contribuie la eliminarea spaţiilor interioare moarte de sub acoperiş. Panta acoperişului depinde in mare măsura de sistemul de închidere folosit, dar şi de cerinţele sistemului structural principal. Panta afectează consumul de material al structurii şi deplasarea verticala. Pentru a reduce aria de acoperire a acoperişului şi a volumului la interior, panta redusă reprezintă soluţia cea mai economica. Panta fiind dictată în majoritatea cazurilor de sistemul de închidere folosit.

2.2.2. Cadre cu stâlpi intermediari
În cazul în care deschiderea liberă (Figura 2-1) nu este absolut necesară, ea poate fi împărţită în două prin introducerea unui stâlp intermediar, ceea ce reduce greutatea structurii, evident, minus costul fundaţiilor suplimentare necesare şirului de stâlpi intermediari introduşi (Figura 2-2a,b).

a)
Figura 2-2:Cadre cu stâlpi intermediari

b)

Necesitatea schimbării de pantă a acoperişului ca şi a introducerii unor sisteme de colectare corespunzătoare pentru apa de ploaie este eliminată dacă se folosesc unul sau mai multe şiruri de stâlpi intermediari, ceea ce permite menţinerea acoperişului în două ape caracteristic cadrului portal cu o singura deschidere. Un avantaj suplimentar al cadrului cu stâlpi intermediari se manifestă atunci când există cerinţa compartimentării spaţiului interior, caz în care aceşti stâlpi pot susţine pereţii despărţitori dintre încăperi sau în caz de necesitate pot fi folosiţi pentru susţinerea unor planşee intermediare (Figura 2-2b). Deoarece elementele structurii principale de rezistentă (stâlpii exteriori si riglele înclinate ale cadrului) rezulta cu dimensiuni ale secţiunii transversale mai mici decât în cazul deschiderii libere, vor trebui luate măsuri pentru ca structura in ansamblul ei sa fie suficient de rigidă pentru a face fată la solicitări orizontale (vânt, seism).

2.2.3. Cadre cu tirant
Cadrul cu tirant reprezintă o soluţie constructivă, eficientă prin reducerea momentelor încovoietoare din stâlpi şi a recţiunilor orizontale din fundaţii, care vor fi preluate parţial de către tirantul (T). Totuşi, în acest caz intervin şi o serie de dezavantaje, nu numai în ceea ce priveşte introducerea tirantului ca element structural suplimentar dar mai ales datorită necesitaţii introducerii pendulilor

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

7

intermediari verticali (T1) prin care se evită o încovoiere nedorită a tirantului. Totodată este necesară prevederea unor elemente de contravântuire cu rol de preluare a compresiunii induse în tirant de succţiunea din vânt pe acoperiş.

Figura 2-3:Cadre cu tirant

În cazul acoperişurilor cu panta mai mică decât 15°, soluţia cadrului cu tirant devine nepractică deoarece împingerile riglelor cresc excesiv, în acelaşi timp, fiind posibilă apariţia unor dificultăţi în ceea ce priveşte realizarea constructivă a blocajelor tirantului în zona colţului de cadru. Similar cadrului cu stâlpi intermediari, trebuiesc luate măsuri speciale pentru asigurarea rigidităţii structurii la forţe orizontale.

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere
În subcapitolele anterioare s-a făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor tipuri de cadre metalice parter, folosite la realizarea halelor metalice uşoare. Soluţiile constructive adoptate la proiectarea şi realizarea halelor industriale, cu structuri în cadre parter se referă la: • Sistemul de prindere a stâlpului la bază. În funcţie de necesarul de rigiditate în plan al cadrului, soluţia adoptată poate fi articulată, semi-încastrata sau încastrată. O soluţie articulată, presupune un detaliu simplu al bazei stâlpului, care conduce la o rigiditate în plan mai redusă; de asemenea această soluţie are avantajul unor eforturi reduse la nivelul infrastructurii (Figura 2-4a). O soluţie încastrată, presupune un detaliu mai complex al bazei stâlpului, şi în consecinţă un cost suplimentar de execuţie, dar rigiditatea în plan fiind considerabil îmbunătăţită. Alegerea oricărei soluţii, din cele indicate anterior, conduce la un calcul static simplificat, convenabil in marea majoritate a calculului structurii (Figura 2-4b). Alegerea unei soluţii semi-incastrate (Figura 2-4c), presupune acordarea unei atenţii deosebite la detalierea îmbinării cat si la efectuarea calculului static. Adoptarea acestei soluţii, deşi din perspectiva proiectării implica o atenţie sporita si cunostinte aprofundate, conduce la realizarea unei baze de stâlp economice atât din punct de vedere al consumului de materiale si al forţei de munca, cat si din punct de vedere al eforturilor pe blocul de fundaţie.

8 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2

a)

Figura 2-4 : Prinderea stâlpului la baza

b)

c)

• Îmbinarea rigla-stâlp. În principiu, îmbinarea între rigla şi stâlpul cadrului se realizează cu placă de capăt extinsă şi şuruburi de înaltă rezistenţă. În funcţie de forma elementelor ce alcătuiesc cadrul, îmbinarea se poate realiza pe capul stâlpului (Figura 2-5a), în cazul stâlpilor cu secţiune variabilă, sau la faţa stâlpului. Cea de-a doua variantă se pretează mai ales pentru stâlpi cu secţiune constantă (Figura 2-5b), dar se poate realiza la fel de bine şi pentru cei cu secţiune variabilă (Figura 2-5c). O atenţie deosebită, la detalierea îmbinării trebuie alocată panoului de inimă, care din considerente de rezistenţă la forţă tăietoare, poate necesita dispunerea unei rigidizări în diagonală care să îmbunătăţească capacitatea la forfecare a panoului. În general soluţia de îmbinare din Figura 2-5c se adoptă din considerente de gabarit de transport a riglei cadrului.

a)

b)

c)

Figura 2-5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp

• Legaturile (blocajele) laterale. Elementele componente ale cadrului (rigla şi stâlpul) solicitate la eforturi de compresiune şi încovoiere, îşi pierd în general stabilitatea prin flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire. Legăturile (blocajele) laterale sunt folosite pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a elementelor cadrului. Acestea sunt de două tipuri, legaturi pentru a împiedica flambajul lateral (Figura 2-6a; rigle de perete sau pane de acoperiş) si legaturi laterale pentru a împiedica atât flambajul lateral cât şi răsucirea elementului (Figura 2-6b; realizate in practica prin intermediul contrafişelor).

Soluţii constructive ale cadrelor parter 9 a) Figura 2-6: Tipuri de blocaje laterale b) • Sistemul de contravântuiri . Daca din considerente arhitecturale sau funcţionale nu se poate adopta acest tip de contravântuire. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator.La structurile metalice formate din bare. a) Figura 2-7: Sisteme de contravântuiri b) . La contravântuirile realizate din tiranţi.2. se recomandă prevederea întinzătoarelor. un alt sistem întâlnit este cel de tip „portal de contravântuire” (Figura 2-7b). pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă.2 . care la rândul lui poate fi realizat in diferite configuraţii. Distribuţia sistemului de contravântuiri se va face astfel încât sa asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. Tipul de cel mai frecvent utilizat în cazul halelor metalice este „contravântuirea în X” lucrând exclusiv la întindere (Figura 2-7a).

tablă exterioară pană tablă interioară termoizolaţie cadre transversale Figura 2-8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi Închideri realizate din tablă cu cută înaltă sau casete (Figura 2-9).2 2. însoţite de documentaţii tehnice detaliate. membrană hidroizolantă Tablă cu cută înaltă cadre transversale termoizolaţie Figura 2-9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă Pe piaţă există o varietate extinsă pentru realizarea sistemelor de închidere. aceste elemente sunt realizate din profile cu pereţi subţiri formate la rece. Pentru a realiza o maximă eficientă şi o economie importantă.3. formează o diafragmă continuă. Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului Alegerea unui anumit sistem de închidere poate avea un impact major în economia cadrului transversal.1. mai ales în cazul în care acesta face parte dintr-un perete rezistent la foc.3. Rannila. Tabla profilată.10 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Acest sistem creează un cadru U inversat. iar detaliile de realizare trebuie alese cu mare atenţie. Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 2. Butler. Generalităţi Sistemele de închidere ale halelor metalice pot fi divizate în două categorii importante şi anume: Închideri realizate pe un sistem secundar de rezistenţă alcătuit din pane şi rigle de perete (Figura 2-8). Costul combinat al închiderilor şi al structurii de rezistenţă trebuie evaluat împreună. cunoscută sub denumirea de tablă cu cută înaltă pentru acoperiş şi casete pentru pereţi. etc. pentru a ajunge la costul cel mai economic de realizare a clădirii. elementele rezemând direct pe structura de rezistenţă. 2. Înaintea selectării unui anumit sistem de închidere trebuie avut în vedere şi rezistenţa acestuia la foc. În consecinţă. chiar dacă nu este afectată încărcarea din greutate proprie.3. şi reprezintă suport pentru straturile de la acoperiş. Ruuki. respectiv pereţi. exemple în acest sens ar fi: Lindab. trebuie ţinut cont de implicaţiile sistemului de închidere în proiectarea cadrului. Megaprofil. Panele de acoperiş şi riglele de perete pot fi utilizate pentru a stabiliză talpa interioară (comprimată) a elementelor cadrului prin intermediul unei contrafişe suplimentare (Figura 2-10). care . Metecno.2.

din punct de vedere al consumului de material. pe lângă faptul ca are proprietăţi de izolare. Distanţă uzuală de dispunere a panelor. din acest considerent. structura secundară a închiderilor (pane.3. În cazul acestor tipuri de panouri. 2. Închiderile folosind tablă lăcuită din oţel oferă posibilităţi arhitecturale care ar fi imposibil de realizat din punct de vedere economic prin utilizarea altor sisteme de închidere cum ar fi panourile prefabricate de beton. conducând la realizarea unui panou rezistent şi rigid în acelaşi timp.3. Acest sistem este utilizat în cazurile în care se realizează doar un strat de protecţie hidrofugă.6 m. care pe lângă o durabile bună în timp au şi un aspect vizual plăcut. cu un miez de spumă între ele. este de 1. În cazul sistemelor asamblate pe şantier. este dat de capacitatea elementului de a rezista la eforturi mai mari fără a flamba. Există pe piaţă produse de o calitate ridicată. • Sisteme de închideri asamblate pe şantier. Acestea pot fi împărţite în următoarele categorii: • Panouri sandwich. distanţa dintre panele de acoperiş trebuie limitată. Această limitare se face mai ales din considerente de rezistenţă la flambaj al cadrului. însă depinde totodată de zvelteţea elementului legat. Aceasta este o metodă de legare mai ieftină decât utilizând legături în planul tălpii interioare. Pe lângă faptul ca permit adoptarea unei culori dintr-o paletă extinsă.3 . Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o fâşie de tablă la interior. Acest miez de spumă poliuretanică. lucrează şi ca un miez structural. un strat de protecţie termică (vată minerala în cele mai multe cazuri) şi o fâşie de tablă lăcuită de oţel la exterior. Miezul de spumă între cele două fâşii de tablă este realizat de obicei prin injectare in cadrul unui proces de producţie continuu. conducând la realizarea unei structuri mai eficiente şi mai puţin costisitoare. fiind folosit în special la clădirile destinate depozitării anumitor materiale sau pentru închiderea anumitor procese industriale. utilizate pentru legarea tălpii comprimate. sau poate fi înglobată în cadrul sistemului. . rigle) poate rămâne vizibilă.Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 11 utilizează rezistenţa la încovoiere a panei pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a tălpii interioare. formând un element unitar. Aceste panouri sunt realizate din două fâşii de tablă lăcuită de oţel. Pentru a realiza structura cea mai bună. fără a se prevedea termoizolarea clădirii. Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel Cel mai economic sistem de închidere este în mod normal cel care utilizează la exterior tablă lăcuită cu cute din oţel. permit realizarea suprafeţelor curbe. Tabla lăcuită din oţel este folosită într-o largă varietate de sisteme de închideri. Figura 2-10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate Marele avantaj al utilizării contrafişelor. structura secundară de rezistenţă (pane. • Sisteme simplu strat. rigle) rămâne în toate cazurile vizibilă. decât din motive de rezistenţă a panei de acoperiş.2.

Diferite tipuri de prindere sunt prezentate în Figura 2-11. din considerente de simplificare si uniformizare.4. Profilele având pereţi subţiri realizate prin formare la rece sunt de departe cel mai economic sistem. Acestea sunt prinse de structura principală de rezistenţă (cadru parter) direct sau prin intermediul unor elemente de fixare suplimentare. care în funcţie de modul de aplicare. Figura 2-11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală 2. modul de prindere al structurii secundare de cea principală diferă de la caz la caz. dar şi cel torsional.2 2. şuruburi. Probleme specifice de calcul 2. În majoritatea standardelor de proiectare. Alegerea unui anumit tip va depinde de circumstanţele economice şi tehnologia de lucru din anumite uzine.1. inclusiv sisteme complete de închidere care includ toate elementele necesare (rigle.4. europene sau naţionale. Din acest motiv. aleasă special pentru a urmării starea de eforturi din structură şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. implica forme si detalii diferite de cele întâlnite in proiectarea structurilor metalice uzuale.). Există multe produse disponibile pentru realizarea panelor de acoperiş şi a riglelor de perete.3. pane. folosite pentru realizarea halelor metalice uşoare. calculul cadrelor metalice parter presupune o abordare oarecum diferita de cea întâlnita la proiectarea structurilor multi-etajate. etc. din considerente economice. Pane de acoperiş şi rigle de perete Cele mai eficiente şi moderne pane de acoperiş şi rigle de perete sunt realizate din tablă galvanizată formate la rece rezultând secţiuni cu pereţi subţiri. Complexitatea proiectării este data in primul rând de forma variabilă a elementelor. Generalităţi Proiectarea cadrelor metalice parter. împiedică flambajul lateral. table.4. Pe de altă parte. După cum s-a subliniat anterior. în calcul intervin blocajele laterale. nu se regăsesc prescripţii specifice pentru aceste tipuri de structuri. .12 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . termoizolaţie. mult mai economic decât cel care foloseşte profile laminate la cald cu secţiuni U sau I.

reliefând că: „instabilitatea cadrelor metalice portal cu o singură deschidere este condiţionată de doua forţe de bifurcare a echilibrului. rigid).4 .2. Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate. Stabilitatea cadrelor metalice parter. Datorită pantei acoperişului.0. în anii anteriori au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să determine cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile. şi în consecinţă a înclinării riglei cadrului. fixarea tălpii comprimate prin intermediul contrafişelor.2. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. eforturile axiale de compresiune în riglă sunt însemnate.Probleme specifice de calcul 13 2. • modul de fixare laterală a cadrului: prin intermediul contravântuirilor şi a riglelor longitudinale.Portugalia. Camotim (2001)[57]. efectele de ordinul doi influenţează într-o măsură mai mare sau mai mică comportamentul în planul cadrului. În funcţie de valoarea obţinuta pentru factorul elastic critic. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea.4. semi-rigid. Ca şi în cazul cadrelor metalice portal cu o singură deschiere stabilitatea fiind condiţionată de două moduri critice şi anume: unul antisimetric şi unul simetric. iar cea de a doua asociată încărcărilor simetrice”. a prezentat şi discutat rezultate referitoare la prezenţa asimetriei (geometrică şi de încărcare) la cadrele metalice portal şi modul în care acestea influenţează instabilitatea în planul cadrului. aparţinând unei structuri. variaţia secţiunii elementelor structurale pe lungimea acestora. a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în conlucrare cu învelitoarea. presupune analiza de stabilitate a întregii structuri.Marea Britanie şi Camotim (2001)[57] de la Universitatea „Tehnica” din Lisabona . Acest studiu a fost extins ulterior şi la cadrele metalice portal având mai multe deschideri. Principalii factori care influenţează stabilitatea cadrului. În aceasta privinţa Davies (1990)[13] a elaborat un set de formule pentru evaluarea factorul elastic critic ţinând cont de distribuţia eforturilor din elemente precum şi de modul de prindere al stâlpului în fundaţie (articulat. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi în consecinţă lungimile de flambaj ale elementelor. raportul dintre cele două este apropiat de 1. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. Probleme de stabilitate Principale probleme cu care inginerul proiectant se confrunta la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. Problema stabilităţii în planul cadrului şi contribuţia efectelor de ordinul doi a fost comentată în mai multe articole de către Davies (1990)[13] de la Universitatea din Manchester . Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă. • îmbinările riglă-stâlp. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj . mai ales în cazul stâlpilor cu prindere încastrată în fundaţie. Deşi valoarea forţei critice datorată asimetriei este în majoritatea cazurilor hotărâtoare. în plan sau în afara planului sunt: • • forma şi clasa secţiunii elementelor structurale. Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23]. riglă-riglă şi modul de fixare a stâlpului în fundaţie. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. una asociată încărcărilor antisimetrice. etc. problema instabilităţii devenind mult mai complexă decât în cazul cadrelor multietajate.

şi grinzi de acoperiş vutate. iar îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă au fost realizate cu placă de capăt cu şuruburi. Cadrul a fost considerat articulat în fundaţie. Figura 2-12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] . Testele s-au realizat pe două cadre identice. Pentru a urmării acest fenomen. În acest scop au fost dispuse legături laterale în vederea îmbunătăţirii rezistenţei la flambaj în afara planului. unul supus doar la forţe incrementale verticale iar cel de-al doilea la forţe incrementale orizontale. păstrând un nivel constant al forţelor verticale. realizate de asemenea din eruroprofile. Pentru promovarea adoptării unei proiectări în domeniul plastic a acestor tipuri de structuri metalice. au fost realizate un set de teste experimentale de către Hollasz şi Ivany (1978)[37]. la Universitatea Tehnică din Budapesta-Ungaria.14 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .2 echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3). Obiectivul principal a fost investigarea stabilităţii cadrului în planul lui şi în afara acestuia. au realizat un program experimental pe cadre la scară naturală. s-au analizat mai multe cadre modelate cu ajutorul elementelor finite de tip placă. schimbând panta acoperişului. În vederea evaluării capacităţii portante a cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. Aceste teste au fost realizate pe cadre având stâlpi cu secţiune constantă. Ermopoulos[23] de la Universitatea Naţională Tehnică din Atena-Grecia propune o formulă care permite determinarea valorii critice de flambaj ţinând cont de rigiditatea la capetele barelor datorată îmbinărilor. Pentru calculul lungimii de flambaj a elementelor având secţiune variabilă. Li şi Li (2002)[43] de la Universitatea TongjiShanghai din China. realizate din europrofile. Geometria cadrelor testate şi dimensiunea secţiunilor este prezentată în Figura 2-12. Calculul efectuat a demonstrat că utilizând formulele de calcul din DIN 18800 se obţin valori foarte acoperitoare rezultând în final elemente supra-dimensionate şi bineînţeles neeconomice. rezultatele obţinute fiind comparate cu rezultatele corespunzătoare din DIN 18800 (Norma de calcul germană – care stă la baza dezvoltării Eurocodului 3). În urma testelor efectuate s-a concluzionat ca principalul mod de cedare este flambajul lateral prin încovoiere sau încovoiererăsucire iar prinderile laterale la nivelul riglei de acoperiş şi la nivelul stâlpilor joacă un rol important în reducerea acestui fenomen. Fenomenul de flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire a cadrelor metalice portal alcătuite din elemente având secţiuni zvelte a fost studiat de către Pasternak şi Schilling (1998)[53] de la Universitatea Tehnică din CottbusGermania.

• Rigiditatea bazei stâlpului influenţează rigiditatea şi capacitatea cadrului supus la încărcări orizontale. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire.3[19]. fără a fi atinsă limita corespunzătoare cedării în planul cadrului. Este binecunoscut faptul că o pană de acoperiş continuă are o rigiditatea mai bună la încovoiere decât una simplu rezemată. a fost adoptată pentru verificarea riglei cadrului. . Metoda oferă o imagine explicită a influenţei diferiţilor factori asupra rezistenţei la flambaj prin încovoiere-răsucire a grinzii cadrului şi oferă posibilitatea de a adopta măsuri de îmbunătăţire. utilizată în general pentru verificarea panelor de acoperiş având secţiuni cu pereţi subţiri formate la rece. Această evaluare este posibilă doar prin intermediul unei analize neliniare time-history pentru determinarea valorilor acceleraţiilor.2.4 . inspirată din metoda utilizată pentru verificarea elementelor realizate din profile cu pereţi subţiri din EN1993-1. Comportarea în zone seismice În zone cu seismicitate ridicată. în consecinţă proiectantul trebuie să ia în considerare dispunerea unor contrafişe pentru a legarea tălpii comprimată de pana de acoperiş. asta pe lângă faptul că este şi mai economică. Cercetări în această direcţie au fost întreprinse la Departamentul de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor în cadrul unor contracte de cercetare naţionale.Probleme specifice de calcul 15 Concluziile trasate în urma testelor experimentale realizate de Li şi Li sunt: • În urma testelor la încărcări gravitaţionale incrementale s-a atins limita corespunzătoare cedării în planul cadrului.3. redundanţa şi supra-rezistenţa rezultată ar putea îmbunătăţii această valoare. Rezultatele obţinute au fost comparate cele obţinute aplicând formulele de calcul din CECS (norma de calcul chinezească-similară cu cea românească). Rezultatele obţinute confirmă caracterul slab disipativ al cadrului şi valoarea de 1. cum sunt şi unele zone de pe teritoriul României. Autorii lucrării au concluzionat că efectul de distorsiune a tălpii comprimate datorită flambajului lateral prin încovoiere-răsucire este foarte important (în special în cazul elementelor realizate prin sudură cu inimi zvelte). Cuteanu şi Bălut (2003)[12] sugerează o metodă de verificare la flambaj prin încovoiere-răsucire a elementelor unui cadru parter. O evaluare corectă a factorului q poate fi definită prin raportul dintre valoarea acceleraţiei corespunzătoare colapsului structurii şi cea corespunzătoare atingerii limitei de curgere in fibra extremă. 2. Această metodă. Oricum. dacă acestea sunt necesare. la calculul structurilor trebuie sa se ţină cont şi de comportamentul acestora sub efectul încărcărilor orizontale.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 19981[22] şi P100/2006[55] pentru aceste tipuri de structuri (realizate din elemente cu inima zveltă de clasă 3 şi 4).4. însă dovedindu-se a fi nesemnificativă la cadrele testate la încărcări gravitaţionale. q. În schimb în cazul cadrului testat la încărcări gravitaţionale constante şi orizontale incrementale cedarea a avut loc prin instabilitate în afara planului. Determinarea ductilităţii globale a cadrelor metalice portal s-a făcut prin intermediul factorului de comportare seismică. concluzionând că norma de calcul este mult prea conservativă.

Anterior. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. generează eforturi suplimentare în fundaţie care conduc la o dimensionare ne-economică.4. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. Însă. cât şi pentru cele nestructurale. În momentul de faţă. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. Cu toate acestea. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. este posibilă. Comportarea îmbinărilor În întregul ansamblu al cadrului un rol major este jucat de îmbinările dintre elemente dar şi de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP. limitează verificarea îmbinărilor la efortul maxim de întindere în şurub. 2. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru structuri nedisipative cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. adoptarea unei proiectării bazate pe performanţă. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. 2001)[32]. cât şi a celor reziduale. Studiul prezintă conceptele şi se adresează nivelelor de performanţă atât pentru elementele structurale.2 O nouă abordare în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare.4. mulţi proiectanţi de structuri. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să satisfacă multiple obiective de performanţă. Aceasta din urma dacă nu este detaliată corespunzător. atât celor tranziente. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). dar . proiectarea bazată pe performanţă a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab.16 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. 2004)[35].

4 . În consecinţă caracterizarea proprietăţilor unui nod. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8]. Ultimul mecanism fiind dat de rezistenţa tălpilor elementelor componente. În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. (1995)[66]. şi tălpile elementelor componente. pe noduri ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece. în care îmbinările testate au fost realizate prin sudură. şi anume: rigiditatea la rotire. De asemenea acest tip de îmbinare este parţial rezistent (Lim şi Nethercot (2003)[44]. panoul de inimă. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente. încărcarea lor făcându-se în regim static şi dinamic. Al doilea mecanism constă în rezistenţa câmpului de tensiuni influenţat de raportul dintre dimensiunea panoului de inimă şi tălpile elementelor componente. Comportarea îmbinărilor a fost evaluată în urma unui program experimental. . Wong şi Chung (2002)[68]). într-o manieră numerică a răspunsului nodului riglă-stâlp solicitat la încovoiere cu forţă axială. utilizând metoda componentelor. existenţa rigidizărilor. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. cât şi riglă-stâlp de la streaşină nu au o influenţă prea mare în comportamentul neliniar al cadrului.2. momentul rezistent de calcul. denumite componente. Chung şi Lau (1999)[10]. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. Modelul permite determinarea. În urma studiului efectuat s-a ajuns la concluzia că atât îmbinarea riglă-riglă de la coamă. Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. care depinde de zvelteţea acestui panou. bazat pe utilizarea metodei componentelor.Probleme specifice de calcul 17 acest lucru s-a dovedit a fi insuficient deoarece în comportarea globală a îmbinării un rol major îl joacă şi restul elementelor componente cum ar fi: placa de capăt. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. rezistenţa de calcul şi capacitatea de deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. Proprietăţile mecanice ale acestor componente aşa cum ar fi deformaţia elastică. Aceste studii au arătat ca îmbinările cu şuruburi ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece au un comportament semi-rigid. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. modul de cedare şi capacitatea la rotire. aportul cel mai mare avându-l în schimb modul de fixare a stâlpului în fundaţie. Comportamentul neliniar al cadrelor metalice portal având îmbinări semirigide a fost studiat de către Nogueiro şi Silva (1999)[52] de la universitatea din Coimbra-Portugalia. Studii anterioare au mai fost efectuate de Lim şi Nethercot (2004)[45]. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor. Comportarea îmbinărilor elementelor cu pereţi zvelţi (cu precădere a panoului de inimă) ale cadrelor metalice portal a fost studiată de către Vayas şi colab. Este folosită ca referinţă în EN 1993[20] şi EN 1994[21] pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi mixte. Rezistenţa îmbinării a fost urmărită prin trei mecanisme de cedare diferite: Primul mecanism de cedare fiind cedarea prin tăiere a panoului de inimă.

2. se specifică faptul că în normativul de calcul european EN1993-1. se poate face cu ajutorul calculatorului prin intermediul unei analize a modurilor proprii de flambaj sau analitic folosind formulele de calcul propuse de Davies (1990)[13]. Generalităţi Principalele probleme care apar la dimensionarea elementelor unui cadru parter metalic sunt stabilitatea în planul şi în afara planului. stabilitatea stâlpului şi/sau stabilitatea cadrului în ansamblu. Problema stabilităţii în afara planului poate fi poate fi raportată la: stabilitatea riglei cadrului. însă.18 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .2 În literatura de specialitate apar numeroase lucrări care tratează comportarea.5. Multe dintre acestea sunt cuprinse şi în manualul: Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions [49]. elaborat în cadrul proiectului european Cestruco-Leonardo da Vinci. Partea 1. Verificarea stabilităţii în planul cadrului constă în evaluarea rezistenţei critice de flambaj şi a lungimilor de flambaj a elementelor componente (riglă-stâlp) în planul cadrului. b a b a Figura 2-13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală Problema flambajului prin lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire este trată în majoritatea normelor de calcul. Evaluarea rezistenţei critice de flambaj. alcătuirea şi rigiditatea îmbinărilor elementelor structurilor metalice realizate cu şuruburi. Stâlpul şi rigla cadrului îşi pot pierde stabilitate în afara planului fie prin flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. în funcţie de tipul de blocaj lateral aplicat şi anume: blocaj lateral care sa împiedice deplasarea laterală sau blocaj lateral care să împiedice răsucirea (vezi Figura 2-13 şi Figura 2-14). existând există formule dedicate pentru a .1. nu există reguli de proiectare şi detaliere în cazul îmbinărilor riglă-stâlp pentru cadre metalice portal. având elemente cu secţiuni variabile.8[20]: Proiectarea îmbinărilor (adoptat în 2006 şi de ASRO). Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 2.5. înca o data îmbinarea elementelor cadrelor portal cu secţiuni variabile nu este tratată şi în special când îmbinarea se face pe capul stâlpului. De asemenea. În cadrul acestui manual sunt analizate diferite îmbinări cu şuruburi. ţinând cont şi de modul de prindere a stâlpului la bază.

datorită multitudinii de factori care influenţează acest fenomen. însă e nevoie de o analiză mai avansată a cadrului. Această sensibilitate este evaluată prin factorul V λcr = cr VSd unde: VSd Vcr este încărcarea considerată este forţa critică de flambaj a structurii pentru aceeaşi combinaţie de acţiuni (încărcări. Problema majoră care se pune este că verificarea elementelor se realizează individual.5.2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ (a) λcr ≥ 10 sau . eforturi).1 ⎟ ⎜ 0. Majoritatea formulelor sunt greu de aplicat lăsând loc de interpretări. Dacă ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 sau > 0. norma de calcul din Hong-Kong (2005) ”Code of practice for the structural use of steel”[11]. Dacă: ⎛ VSd ⎞ ≤ 0.1 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ se apreciază că structura este insensibilă la efectele de ordinul II. aici pot fi evidenţiate: norma românească „STAS 10108/078: Calculul elementelor din oţel”[63].2. norma europeană „EN 1993-1. pentru fiecare element în parte.1[18].1: Design of steel structures.2. discretizare cu elemente de tip placă. În cadrul acestei metode.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 19 face verificările necesare. stâlp grindă Figura 2-14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii 2.5 . în funcţie de diferire condiţii de reazem. în unele cazuri fiind nevoie chiar de analiza cu metoda elementelor finite pe cadre. General rules and rules for buildings”[18]. Calculul rezistenţei critice de flambaj Scopul determinării rezistenţei critice de flambaj este de a stabili sensibilitatea structurii la efecte de ordinul II din combinaţia de încărcări considerată. formulele sunt mult mai simple. Pentru prima dată cadrul în ansamblu poate fi verificat prin „Metoda generală de calcul” din EN 1993-1.

2.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990). Acestea îl ajută să înţeleagă cum şi unde să rigidizeze structura. Modurile superioare arată dacă numai primul mod este determinant sau mai sunt şi alte probleme.5. Metoda propusă de Davies (1990) ia în considerare. pentru proiectanţi poate fi foarte util să cunoască şi forma modurilor de vibraţie superioare. Totuşi.20 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . dacă λcr este foarte mic. cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile. Metoda a fost elaborată de Davies (1990) şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare. Soluţiile date de calculator ar trebui să fie capabile să ia în considerare distribuţia corectă a fiecărei combinaţii de încărcări aplicate. rigiditatea piciorului stâlpului.4. pe de altă parte. Principalele diferenţe sunt numărul şi forma modurilor proprii de vibraţie calculate. Utilizând următoarele simboluri: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului Is momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s ⎛ I r ⎞ Ir h rigiditatea riglei ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică . cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui Dacă λ cr .3. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic.2 atunci structura se consideră că este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I. De obicei se cere doar primul mod de vibraţie. ⎛ VSd ⎞ > 0. (1-1/λcr). în mod explicit. pe de o parte. exprimat la fel ca λcr sau Vcr . Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului Cele mai multe diferenţe dintre soluţiile date de calculator sunt cele legate de rezultatele de ieşire. λcr. metodă care ce are la bază funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood. Evaluarea (1990)[13] rezistenţei critice de flambaj Davies S tabilitatea în planul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic.5. (c) λcr < 5 sau 2. caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor.

1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .5) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: .4) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.2) Pentru baza stâlpului articulată.2 + 0.3) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.4EIs/h : λcr = ( 4. 42Pr l + ⎜ 1.cr 21 π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate zero: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1.5 .7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Ps.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.2. 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir (2.1) care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . 9 + 2. dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 8R ) ⎡ 5Pr l 2 P h2 ⎤ + (2.cr Pr.

6) 2. în consecinţă. Momentul de inerţie al secţiunii transversale la distanta x fata de origine poate fi evaluat cu formula: ⎛x⎞ I x = Ic ⎜ ⎟ ⎝a⎠ B 2 (2. cadrul este considerat ca având nodurile deplasabile daca raportul Vsd/Vcr<10.5. lungimile de flambaj ale elementelor. au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să evalueze cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile.7) I'c Lc/2 Lc Lc/2 Ic Im Ix A x a O Figura 2-15: Elementul cu secţiune variabilă Determinarea lungimii de flambaj pentru acest tip de element se poate face atât pentru cadrul cu noduri deplasabile (Figura 2-16a).22 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3). aparţinând unei structuri.5.2 λcr = (1 + 0. În Figura 2-15 se prezintă cazul uni stâlp cu secţiune variabilă. Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă. Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23]. în anii anteriori.52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. . ar presupune analiza de stabilitate a întregii structuri. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi. cât şi pentru cadru cu noduri fixe (Figura 2-16b).cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0. 8 + 0. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2. Determinarea Ermopoulos[23] lungimii de flambaj a stâlpilor – Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate.

Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate P 1 B 2 1 23 P B 2 3 A 4 3 A 4 Figura 2-16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile.2.11) . şi de tipul cadrului (cu noduri deplasabile sau cu noduri fixe) se poate determina raportul echivalent al lungimii de flambaj. pentru elementul AB. având secţiune variabilă (Figura 2-17) şi articulaţi în fundaţie factorii de distribuţie iau următoarea formă: k1 = KB .9). cu o singura deschidere.. ţinând cont de modul de prindere al elementului la cele două capete. K B = c = c (1 + l )2 . (i = 1. se calculează cu formula: a) P P b) k1 = KB K B + K1 + K2 KA K A + K3 + K 4 (2.4) Li (2.8) şi (2.5 . k.10) Ca o aplicaţie la stâlpii cadrelor metalice portal. b) noduri fixe Factorii de distribuţie. k2 = 1 K B + K1 (2.8) k2 = unde: I I' I L K A = c . Astfel lungimea de flambaj a elementului se determină cu relaţia: Lcr = k ⋅ Lc (2. l = c a Lc Lc Lc Ki = Ii .9) Determinând factorii de distribuţie cu ajutorul formulelor de calcul (2.

2 lv Lc(m) L (m) Figura 2-17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă. 2 λ ϕg λtr = γ ⋅ γ Ir = respectiv y-y in care are loc încovoierea coeficient de flambaj lateral. pentru secţiunile dublu T. Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4 Conform normelor romaneşti in vigoare (STAS 10108/0-78[63]). se va face cu relaţia: N + c x ⋅ Mx ≤ 1. corespunzător planului x-x. verificarea la stabilitate a elementelor supuse la compresiune si încovoiere bidirecţionala. σ = A π2 ⋅ E efortul critic de flambaj σ E = . de modul de distribuţie al momentelor pe bară.24 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Wx N ϕ Mx cx σE aria şi modulul de rezistenţă al secţiunii brute efortul axial aplicat la centrul de greutate al secţiunii valoarea minimă a coeficientului de flambaj momentul încovoietor maxim pe bară ⎛ σ ⎞ coeficient care corectează valoarea factorului Mx / ⎜1 − ⎟ în funcţie σE ⎠ ⎝ N . articulat în fundaţie 2. care se ia in funcţie de λtr μ ⋅l iy coeficient care se calculează in funcţie de raportul l 2 ⋅ Ir h2 ⋅ Iy iy 1 ∑ hi ⋅ ti3 moment de inerţie la răsucire 3 raza de giraţie a secţiunii barei în raport cu axa y-y. .5.6.12) unde: A. 0R ⎛ σ ⎞ ⋅ Wx ϕg ⋅ ⎜1 − ⎟ σE ⎠ ⎝ ϕ⋅A (2.

cum este cazul ţevilor. cazul secţiunilor deschise.13) γM 1 γM 1 unde: NEd.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 25 În normele europene de calcul (EN 1993-1-1[18]) stabilitatea elementelor supuse la compresiune cu încovoiere se face ţinându-se cont de două situaţii.Ed. în general.y eN. χ y .y 0 4 Aeff Weff.Ed + ΔMy .y 0 2 A Wpl. Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 2-1. Verificarea la stabilitate în acest caz se va face cu formula: NEd 1 χ y ⋅ NRk γM + tyy ⋅ My . χ z .Rk (2.yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere. ΔMy. . se determină cu relaţiile (2. clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara. χy .14). Deoarece elementele principale ale cadrelor portal sunt alcătuite. Tabelul 2-1: Definirea factorilor din ecuaţia (2. care ţin cont de tipul secţiunii. factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire.Ed. din elemente având secţiuni dublu T. χ z NRk = fy ⋅ A Mi .y 0 3 A Wel. se va analiza în continuare cazul elementelor susceptibile la răsucire.2. My.Rk = fy ⋅ Wi reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorită translaţiei axei neutre (secţiuni eficace clasă 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere rezistenţele la flambaj trecute în Tabelul 2-1.Rk γM 1 M + ΔMy . şi anume: • elemente care nu sunt predispuse la răsucire. pentru zvelteţea respectiv z: λ.5 . factori de interacţiune.13) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl. χ LT tyy tzy.Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My .Ed NEd + t zy ⋅ y .Ed ≤1 χ LT ⋅ My . sau secţiunile în care torsiunea este împiedecată • elemente predispuse la răsucire. pentru fiecare din direcţia y.

se face în conformitate cu Tabelul 2-2 şi Figura 2-18.2 şi 3 λ = pentru secţiuni de clasă 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (2.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0.2 χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (2. Lungimea de flambaj.26 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .16) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (2. Lcr.14) 2 φ = 0. a unui element comprimat se determină în funcţie de condiţiile de rezemare ale elementului la capete. Factorul de imperfecţiune corespunzător unei anumite curbe de flambaj şi modul de alegere al curbei de flambaj.17) Lcr i este lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA = λ1 = π ⋅ ε = E = 93.15) Zvelteţea λ . fy cu fy în N/mm2. . se determină cu relaţia (2.16) sau (2.2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2.17) în funcţie de clasa secţiunii: pentru secţiuni de clasă 1. funcţie de forma secţiunii. 9 ⋅ ε fy 235 .

5 .18) unde: φLT = 0.19) αLT λ LT Mcr coeficient de imperfecţiune Wy ⋅ fy zvelteţea redusă = Mcr momentul critic elastic .2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2.13 0.5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0.2.76 λ Figura 2-18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determină cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (2.34 0.49 0.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Tabelul 2-2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate 27 Secţiune transversală Limite Flambaj după axa Curba de flambaj S235 S275 S460 S355 S420 b c c d b c c d Secţiuni dublu T sudate tf ≤ 40 mm y-y z-z y-y z-z t f ≤ 40 mm χ Curba a0 a b c d α 0.21 0.

Prinderea este obligatorie pentru toate articulaţiile în care apare rotire la valori ale încărcării aferente stării limita ultime.1[18] cere a se prevedea legături laterale atât la talpa întinsă cât şi la talpa comprimată în zonele de apariţie a articulaţiilor plastice sau dacă acest lucru nu este posibil cel puţin la distanta D/2 de poziţia articulaţiei plastice unde prin D s-a notat înălţimea secţiunii transversale a elementului. la care talpa întinsă este legată în puncte intermediare. (vezi Figura 2-19) Element cu secţiune constantă Talpa comprimată Talpa comprimată Talpa comprimată Figura 2-19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată În Figura 2-19 s-au folosit următoarele simboluri: * Reazeme încastrate pentru răsucire la nivelul ambelor tălpi X Legături laterale dispuse la talpa întinsă F Forţa axială (acolo unde există) M Moment direct aplicat (în ambele sensuri) A-A Axa de referinţă B-B Axa elementelor de prindere laterală Lungimea liberă corespunzătoare Lt Norma europeană EN 1993-1.28 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile.2 Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale şi ia în considerare condiţiile de încărcare. . Elementele care nu formează articulaţii plastice vor fi verificate in conformitate cu recomandările pentru elemente cu inimi zvelte în zonele situate între legăturile intermediare aplicate la talpa întinsă.7.5. Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi. se rotesc şi apoi se opresc din rotire o dată cu dezvoltarea altor articulaţii plastice. având talpa comprimată nelegată În cadrul prezentului paragraf se prezintă modul de verificare la pierderea stabilităţii laterale a elementelor metalice sau a porţiunilor de elemente metalice cu încastrări la extremităţi din punct de vedere al răsucirii. distribuţia reala a momentului. variaţia acestora. 2. însă talpa comprimată este liberă. inclusiv articulaţii care se formează.

valorile critice Ncr şi Mcr0 se calculează utilizând următoarele relaţii de calcul: Ncr = ⎞ π 2EI z GIt 1 ⎛ π 2EI z a2 π 2EIw + + GIt ⎟ = α + 2 2 ⎜ 2 2 is ⎝ Lt Lt L2 is t ⎠ (2.0. În cazul barelor având secţiuni cu tălpi de lăţime şi grosime constantă.75h se lucrează cu α=1. simetrice după axa minima de inerţie. Legăturile prevăzute la talpa întinsă nu trebuie să fie continue. sau a celor cu vute nu se acceptă apariţia articulaţiilor plastice în zonele variabile şi se vor prevedea legături laterale la nivelul coltului interior al cadrului.2.21) G = E 2 (1 + ν ) (2.20) unde: ⎛ 2 Iw ⎞ ⎜a + I ⎟ z ⎟ α =⎜ 2 ⎜ is ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ (2.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 29 În cazul barelor cu secţiune variabilă. cu condiţia ca elementul verificat sa nu îşi piardă stabilitatea laterală între aceste prinderi.22) 2 2 2 is = iy + iz + a2 (2.23) It Iz Iw momentul de inerţie la torsiune momentul de inerţie minim momentul de inerţie la torsiune împiedicata care se obţine cu relaţia 2 ⎛h ⎞ Iw = I z ⎜ s ⎟ ⎝2⎠ este lungimea dintre punctele de legare laterala a ambelor tălpi Lt conform Figura 2-19 a este distanta dintre axa elementelor de legare laterala (de exemplu axa centrelor de greutate ale panelor) si centrul de taiere al secţiunii riglei (vezi Figura 2-20) h este înălţimea secţiunii transversale a riglei hs este distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor În cazul grinzilor cu secţiuni transversale simetrice sau aproximativ simetrice după ambele axe principale de inerţie şi la care a = 0. . în ipoteza ca ar avea legături laterale la ambele tălpi în punctele respective.5 .

coeficientul ”c” se care se obţine de obicei determina pentru cazul verificată (cuprinsă între liniară. la sfert. momentul elastic critic se determină cu relaţia: ⎛ 1 ⎞ Mcr = ⎜ ⋅ Mcr 0 2 ⎟ ⎝ mt c ⎠ (2. Se vor lua in considerare doar valorile pozitive MSd. momentul critic elastic Mcr0 de pierdere a stabilităţii laterale a elementului. Factorul momentului echivalent uniform mt se va general în care momentul încovoietor pe porţiunea de bara punctele de impiedicare a torsiunii) nu prezintă o alura urmatoarea formulă dedusă de Singh (1969): mt = ⎞ 3MSd 2 4MSd 3 3MSd 4 M 1 ⎛ McRd ⎞ ⎛ MSd1 + + + + Sd 5 + 2μSE ⎟ (2. se poate aplica va lua egal cu 1.Rd1 Mc. 0 .0 şi se va lucra cu valoarea maximă λ LT pentru secţiunea cu înălţime maximă.2 Figura 2-20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat În cazul elementelor cu secţiune transversală simetrică în raport cu axa minimă de inerţie. cu prinderi de tip standard .Rd 3 Mc. în cazul unei solicitări la încovoiere cu moment încovoietor constant rezultă din relaţia: ⎛ i2 ⎞ Mcr 0 = ⎜ s ⎟ ⋅ Ncr ⎝ 2a ⎠ (2.30 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .25) În cazul grinzilor cu secţiune variabilă la care λ LT > 1. Valorile lui MSd sunt pozitive atunci când produc compresiune în talpă fără legaturi laterale.24) În cazul secţiunilor transversale simetrice în raport cu axa minimă de inerţie şi având tălpi cu secţiune uniformă.Rd 5 ⎠ Notaţiile MSd1 până la MSd5 corespund valorilor momentelor aplicate la extremităţile porţiunii verificate (unde se află legaturile pentru torsiune). .26) ⎜ ⎟ ⎜ 12 ⎝ MSd ⎠min ⎝ Mc. la jumătate şi la trei sferturi de lungime conform celor din Figura 2-21.Rd 4 Mc.Rd 2 Mc.

Rd 4 ⎠ ⎝ ⎛M ⎞ MSdE M = max ⎜ Sd1 . Sd 5 ⎟ Mc.27) ⎛ Mc.5 .Rd = Wel fy γ M0 Weff fy pentru secţiuni transversale de Clasa 3 pentru secţiuni transversale de Clasa 4 γ M0 În relaţiile prezentate anterior Wpl reprezintă modulul de rezistenţă plastic al secţiunilor de Clasă 1 sau de Clasă 2 în raport cu axa y-y. Sd 3 . Sd 4 ⎟ Mc. reprezintă modulul de rezistenta elastic al secţiunilor de Clasă 3 Wel Weff reprezintă modulul de rezistenţă efectiv al secţiunilor de Clasă 4. Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1.Rd = pl y pentru secţiuni transversale de Clasa 1 sau de Clasa 2 Notaţia ⎛ Mc. Metoda permite verificarea la flambaj lateral şi flambaj prin încovoiere-răsucire pentru următoarele cazuri: .Rd = Mc.2.RdS Mc.1[18] pentru verificarea elementelor la flambaj prin încovoiere răsucire.5. 2.Rd 2 Mc.Rd1 până la Mc.Rd 5 ⎠ ⎛ MSdS ⎞ M − SdE ⎟ Mc.8.27).Rd 3 Mc.RdE ⎠ ⎝ (2.Rd ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠ γ M0 Mc. Coeficientul μSE rezultă din relaţia (2.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 31 Figura 2-21: Valori intermediare ale momentelor Notaţiile Mc.RdE ⎝ M1 Mc. în dreptul momentelor aplicate MSd1 până la MSd5 menţionate mai sus. cu observaţia că se vor lua în considerare doar valorile pozitive: μSE = ⎜ unde: ⎛ M ⎞ MSdS M M = max ⎜ Sd 2 .Rd ⎞ reprezintă valoarea minima a rapoartelor ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠min calculate în punctele 1 pana la 5 unde: W f Mc.RdS Mc.1[18] Această metodă se utilizează în cazurile în care nu pot fi aplicate formulele de interacţiune din EN 1993-1.Rd5 corespund rezistenţelor la încovoiere ale secţiunii transversale.

LT şi α ult . fiecare dintre acestea determinate * utilizând în formula lor valoarea zvelteţii globale λ LT χ pentru flambajul lateral χ LT pentru flambajul lateral prin încovoiere-răsucire .k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul. 0 γ M1 (2. nu trebuie să conţină articulaţii plastice. fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. * χ LT factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT . globale sau locale. Determinarea factorilor α cr . corespunzător atingerii limitei de curgere în sectiunea cea mai solicitată. * Factorul de reducere χ LT poate fi determinat prin una din următoarele metode: a) minimul dintre * χ LT = min(χ . considerând comportamentul în planul cadrului.LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. cu condiţii complexe sau simple de rezemare. elemente solidarizate. care se conformează cu cele prezentate anterior. pentru a ţine cont de * * flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire.k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă). fara a tine cont de flambajul in planul cadrului.k ≥ 1.28) unde: α ult . însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice.LT (2. λ LT .k α cr . Zvelteţea globala. χ LT ) . a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = unde: * α ult . se face cu formula: * χ LT ⋅ α ult . Verificarea rezistenţei generale la flambaj lateral sau flambaj prin încovoiere-răsucire a oricărui element structural.29) α cr .32 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Elementele enumerate anterior. uniforme sau neuniforme.2 • elemente izolate. supuse la eforturi de compresiune şi/sau moment încovoietor monoaxial. • cadre plane sau părţi ale cadrelor alcătuite din aceste tipuri de elemente.

Rk My .1. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului ψ. astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută.6.Ed NEd * + ≤ χ LT NRk / γ M1 My .2. atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My .Ed χ LT ⋅ My . capacitatea de redistribuţie a eforturilor. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. altele decât cele asociate structurii de rezistenta.31) 2.k corespunzătoare secţiunii critice. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor.6. Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 2.30) b) o valoarea interpolată între valorile χ şi χ LT .Ed χ ⋅ NRk / γ M1 + My .k este determinat prin verificarea secţiunii α ult . Valorile coeficientului ψ pentru hale metalice industriale sunt prezentate in tabelul care urmează: .Rk / γ M1 ≤ 1. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice ψ.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Ca un exemplu: dacă 1 33 α ult . de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. determinate ca şi la punctul a) utilizând formula de determinare a lui α ult . Criterii de proiectare antiseismică conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) în Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele principale ale sistemului structural sa fie proiectate şi detaliate pentru a putea disipa energia acumulată în timpul unui seism. ţine seama de ductilitatea structurii.Rk NEd My . atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My .k este determinat prin verificarea secţiunii α ult .Ed + . Generalităţi. Ca un exemplu: dacă 1 α ult .k = NEd My .6 .k = NEd + . iar elementele structurale secundare să posede o rezistenţă suficientă. În conformitate cu P100-92[54] structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. 0 (2.Rk / γ M1 (2.

2 Tabelul 2-3: Valorile coeficientului ψ. în proiectarea halelor metalice cu structuri în cadre.Pe direcţia contravântuită în plan vertical portale cu diagonale prinse centric la noduri: cu diagonale în V cu diagonale întinse portale cu diagonale prinse excentric în noduri Coeficientul ψ 0. articulaţiile plastice sunt localizate.40 0. Tipul structurii Hale industriale . în care forţele seismice sunt preluate prin încovoierea elementelor. În mod curent. În conformitate cu P100/2006[55] (EN1998-1[20]) structurile metalice amplasate în zone seismice trebuiesc proiectate ţinând cont de unul din următoarele concepte: • • Conceptul a) Comportament structural disipativ Conceptul b) Comportament structural cu capacităţi de disipare redusă Factorul de comportare q este definit ca factorul utilizat în proiectare în scopul reducerii forţelor obţinute dintr-o analiză neliniară elastică.17 0. lângă nodurile riglă-stâlp. .7. riglă-stâlp rigide. de regula. sistemului structural şi procedurii de proiectare. a) b) Figura 2-22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi. asociat materialului. funcţie de clasa de ductilitate necesară şi conceptul de proiectare antiseismică. având un sistem de contravântuiri în X lucrând exclusiv la întindere.20 si 0.Pe direcţia necontravantuită în plan vertical cu o singură deschidere cu mai multe deschideri . factorul de reducere al acţiunii seismice ψ=1.20 Valorile 0.0.17 ale coeficientului ψ indicate pentru acest tip de structuri sunt stabilite în ipoteza că pe direcţia necontravantuită stâlpii sunt incastraţi la bază şi legaţi rigizi cu riglele (Figura 2-22a). b) cu legaturi. pentru a ţine cont de răspunsul neliniar al structurii. energia seismica fiind disipată de regulă prin deformaţii postelastice.34 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . În tabelul următor sunt prezentate valorile recomandate pentru factorul q. riglă-stâlp articulate În cazul cadrelor cu un singur nivel (Figura 2-22).20 0.20 0. În cazul structurilor cu rigle legate articulat de stâlpi (Figura 2-22b) valorile de mai sus se vor majora prin multiplicarea cu coeficientul 1.

.2.0.încărcări variabile caracteristice ΨE . în cazul cadrelor metalice portal. Tabelul 2-5: Definirea grupării speciale STAS 10101/0A-77 EN1990 (SR EN 1990) + Ei ∑P + ∑C + ∑n V i i d i i ∑G k.. j + AEd + ∑ ψ 2 ⋅ Qk . Aceste clase corespund capacităţilor crescătoare ale structurii de a disipa energie în mecanisme plastice.încărcări permanente normate C .2<q<4 q>4 Clasa de ductilitate necesara L (Low) .Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Tabelul 2-4: Concepte de proiectare. În cazul conceptului b) efectele acţiunii seismice sunt calculate pe baza unei analize elastice fără a ţine cont de comportamentul neliniar al materialului..5. În acest caz spectrul de proiectare la acţiunea seismică se obţine prin reducerea spectrului elastic cu valoarea factorului q.2 1.2. Structurile proiectate în conformitate cu conceptul a) trebuie sa aparţină claselor de ductilitate M sau H. Spectrul de proiectare în acest caz se calculează ţinându-se cont de factorul de proiectare q=1. deplasarea coltului cadrului trebuie sa satisfacă condiţia din Tabelul 2-6..5. Grupările de încărcări speciale se determină conform STAS 10101/0A-77[62] şi respectiv EN1990[17] conform celor prezentate în Tabelul 2-5.6 .încărcări excepţionale nd – coeficient de lungă durată a încărcării Gk .coeficient pentru valoarea cvasipermanentă a acţiunii variabile AEd – încărcări seismice Pentru starea limita a exploatării normale. clasa de ductilitate 35 Concept de proiectare Conceptul b) Structuri cu capacităţi reduse de disipare Conceptul a) Structuri disipative Conceptul a) Structuri disipative Factorul de comportare. q 1.încărcări variabile normate E . O structura aparţinând unei anumite clase de ductilitate trebuie să satisfacă cerinţele specifice: tipul structural.încărcări cvasipermanente normate V .ridicată În cazul conceptului de proiectare a) se ia în considerare capacitatea unor părţi ale structurii (zone disipative) de a rezista la acţiunea cutremurelor printr-un comportament inelastic.scăzută M (Medium) moderată H (High) .. factorul de comportare.5. Calculul elementelor la starea limită ultimă se va face în conformitate cu STAS 10108/0-78[63] (SLU) şi EN1993-1-1[18] (ULS) cu eforturile obţinute din combinaţia specială în care a fost considerată acţiunea seismică.încărcări permanente caracteristice Qk . clasa secţiunii şi capacitatea de rotire a îmbinărilor..i P ..

36 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . 2. e) În cazul prinderilor grindă . 075 ⋅ h . si in clasa II-a de calitate pentru elemente supuse predominant la eforturi de compresiune. Se admite ca în mod simplificat valorile acestor deplasări să se determine prin înmulţirea cu 1/ψ (P100/92). d) Şuruburile de înaltă rezistenţă folosite la îmbinări care lucrează la forfecare vor fi din grupele de calitate 8. b) Oţeluri cu limita de curgere de proiectare fyd ≥ 350 N/mm2 se pot folosi numai dacă proprietăţile plastice ale materialului sunt atestate prin încercări experimentale.8 şi 10.9. c) Elementele din tablă de grosimi mai mari de 16 mm.5%. Comparaţie P100/92[54] şi P100-92 a) Otelurile utilizate la realizarea elementelor componente vor avea raportul dintre rezistenta la rupere. Se vor efectua încercări la tracţiune pe direcţia grosimii (conform SR EN 10002-1:2002) a pieselor din zona îmbinărilor rigide grindă-stâlp. perpendicular pe planul lor. e) Şuruburile de înaltă rezistenţă în care apar eforturi de întindere vor satisface condiţiile de calitate 8.înălţimea la coltul cadrului P100/2006[55] (EN1998-1[22]) dr ⋅ ν ≤ 0. se vor folosi şuruburi de înaltă rezistenţă. Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice parter Recomandări privind P100/2006[55] materialele.8 şi 10. de cel puţin 1.9. unde dr . Oţelurile folosite în elementele structurale cu rol disipativ vor avea un palier de curgere distinct.2 Tabelul 2-6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale P100-92[54] Δr ≤ 0. ν=0.înălţimea la coltul cadrului Deplasările orizontale de la coltul cadrului reprezintă deplasări maxime ale structurii care includ şi componentele din domeniul postelastic. A.5%. La montaj se va asigura .01 . b) Otelurile folosite în zone în care se pot dezvolta deformaţii postelastice vor avea un palier de curgere distinct. unde H Δr . iar alungirea la rupere A5 va fi cel puţin 20%. cu alungire specifică la sfârşitul palierului de curgere.stâlp cu placă de capăt.6. c) Cordoanele de sudura se vor incadre in clasa I-a de calitate pentru elementele supuse predominant la eforturi de intindere.2. cu o alungire specifica la extremitatea palierului de curgere de cel puţin 1. respectiv q (EN1998-1) a valorilor săgeţilor elastice stabilite pe baza încărcărilor seismice de calcul. Ele vor fi supuse la un efort de pretensionare de cel putin 50% din efortul de pretensionare prescris pentru P100/2006 a) Raportul dintre rezistenţa la rupere fud şi rezistenţa minimă de curgere fyd va fi cel puţin 1.factor de reducere. Rm şi limita de curgere Re egal cu cel puţin 1.25. iar alungirea la rupere.20. solicitate la tensiuni de întindere. egala cu 15%.deplasarea la coltul cadrului H .deplasarea la coltul cadrului ν . d) Îmbinările cu şuruburi ale structurilor rezistente la seism se vor proiecta cu şuruburi de înaltă rezistenţă grupele 8.9. se vor controla ultrasonic pe toată zona astfel solicitată.8 si 10.5 h .

1γov ( f y .Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice şuruburile îmbinărilor care lucrează prin forfecare. f) Şuruburile de ancoraj prevăzute pentru ancorarea bazei stâlpilor vor fi realizate din oteluri corespunzând grupelor de calitate 4.max care nu poate fi depăşită de materialul folosit efectiv la realizarea structurii.8.2.max nu va fi mai mare ca limita de curgere care defineşte marca oţelului amplificată cu 1. Această clasificare este necesară pentru a delimita secţiunile care pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic faţă de celelalte tipuri de secţiuni. valoarea limitei de curgere fy. j) Alegerea clasei de calitate a oţelului funcţie de condiţiile de lucru. dar care au o • capacitate de rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor încovoietoare în structură. Aceste valori vor fi înscrise în planurile de execuţie.1γ ov f yd ).6.8. 37 o pretensionare a acestora cu un efort de 50% din efortul de pretensionare prescris pentru îmbinările care lucrează prin frecare. f) Şuruburile de ancoraj ale stâlpilor în fundaţii vor fi realizate din oţeluri din grupele de calitate 4. 6. . i) Energia de rupere KV a oţelului şi a îmbinărilor sudate va fi cel puţin 27 J la temperatura minimă de exploatare considerată în gruparea de încărcări care include acţiunea seismică.6. Este posibilă redistribuirea eforturilor în structură.max ≤ 1. 5. Clasă 2 – secţiuni care permit formarea articulaţiilor plastice. care ar conduce la rezolvări constructive complicate ale bazelor stâlpilor. trebuie specificată şi notată în planurile de execuţie. (din oţel slab aliat cu tratament termic de normalizare).8. g) Pentru zonele şi barele disipative. 5. temperatura de exploatare şi grosime Condiţii pentru supleţea pereţilor elementelor structurale în zone plastice potenţiale Clasificare secţiunilor transversale se face funcţie de supleţea pereţilor secţiunii şi de distribuţia semnelor tensiunii.8 şi 6.6. până la atingerea unghiurilor de rotire plastică admisibile.6. se acceptă utilizarea şuruburilor cu caracteristici fizico-mecanice ale grupei de calitate 8. 5. Sunt definite patru clase de secţiuni: Clasă 1 – secţiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaţiilor • plastice (rotire sub efort constant) fără apariţia voalării. iar calculul se face pe baza teoriei formării articulaţiilor plastice. Prin supleţe se înţelege raportul dintre lăţimea şi grosimea peretelui.6 . În cazul solicitărilor foarte mari. h) Limita de curgere fy.

sectiuni plastice Mp Clasa 2.3 cauzate de acţiunea seismică se pot accepta condiţiile corespunzătoare clasei 2. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic.50 clasa 3 În situaţiile în care se apreciază că în elementele structurilor în proiectarea cărora s-a considerat ψ ≥ 0.sectiuni compacte My Clasa 3. . sau clasa de ductilitate.5 < q ≤ 2 Clasa de secţiune necesară Clasa 1 Clasa 1. Clasă 4 – secţiuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare • (caracterizat de rezistenţe critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei de curgere în fibra extremă comprimată. şi ductilitatea globală asigurată de elementele de otel având diferite clase ale secţiunilor sunt prezentate în tabelul următor: Clasa de ductilitate H M M Factorul q q>4 2<q≤4 1. Moment Clasa 1.25 clasa 1 0.50 clasa 2 ψ ≥ 0. fără a se putea însă dezvolta articulaţii plastice. exprimată prin factorul q.2 • Clasă 3 – secţiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la nivelul limitei de curgere (rezistenţă critică de voalare se situează la nivelul limitei de curgere). 2 Clasa 1.sectiuni zvelte Rotire Figura 2-23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.sectiuni semicompacte Clasa 4.25 ≤ ψ < 0. Tabelul 2-7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii P100-92 În funcţie de valoarea coeficientului ψ.17 ≤ ψ < 0. adoptat la proiectarea structurii trebuie respectate următoarele condiţii: 0.38 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic.1 În Tabelul 2-7 sunt prezentaţi factorii de reducere admişi în calculul seismic în funcţie de clasa de ductilitate a secţiunii.2.50 pot apărea plastificări P100/2006 Relaţia între abilitatea globală a structurii de a disipa energie.

• asigurarea ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi. pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 39 2. Figura 2-24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X Configurarea antiseismică a elementelor structurii de rezistenţă precum şi a ansamblului acesteia se face în conformitate cu prevederile normativului P 100 – 92 şi în viitor P100/2006. Tipul de contravântuire utilizat pe scară largă în cazul halelor metalice este contravântuirea în X (Figura 2-24) lucrând exclusiv la întindere. Aceste prevederi se referă la: a) Asigurarea caracterului dispativ al structurii prin: asigurarea ductilităţii secţiunilor transversale (se lucrează cu secţiuni • transversale de Clasa 1 sau 2 (eventual 3). cu condiţia ca elementele structurii să nu fie afectate de deplasările respective. b) Limitarea deplasării orizontale de nivel la H/100. La structurile metalice formate din bare.2. in conformitate cu prevederile normei europene Eurocode3 preluate de Normativul P 100-92 şi P100/2006). Se recomandă prevederea întinzătoarelor. • asigurarea ductilităţii îmbinărilor între bazele stâlpilor şi sistemul de fundare (în special în ceea ce priveşte buloanele de ancoraj).6 .6. respectiv prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. Asigurarea antiseismică stabilităţii generale şi configurarea Stabilitatea generală a structurii se asigură prin respectarea prevederilor constructive incluse în normele de proiectare. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. .3. H fiind înălţimea la streaşina a halelor cu un singur nivel. Proiectantul structurii de rezistenţă trebuie să distribuie sistemele de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale.

necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. Pentru prevenirea colapsului structurii. Pentru analiza neliniară pushover.40 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .6. care furnizează. acesta deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate. care poate fi definit ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover. Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure. structurile sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice. F F 2 F 2 H F F F F F 2 H F 2 F F F H H Figura 2-25: Analiza inelastică Pushover . d) Respectarea unor prevederi speciale referitoare la ductilitatea sistemelor de contravântuiri. necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice. Evaluarea corectă a factorului q.2 c) Limitarea zvelteţilor stâlpilor λ în aşa fel încât ca aceştia să corespundă principiilor constructive aferente unei structuri disipative. se recomandă divizarea structurii prin rosturi în subansamble de formă rectangulară (sau cât mai apropiate de această formă). funcţie de perioada T. proiectarea antiseismică a structurilor poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. se va determina cu un coeficient de reducere ψ = 1. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 2-25). care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. e) În cazul structurilor din elemente cu secţiunea transversală de Clasă 3 sau de Clasă 4.4. 2. f) Daca forma clădirii respective în plan orizontal este neregulată (adică nu este pătrată sau dreptunghiulară). Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare. pseudospectrul normalizat al acceleraţiei. În cazul utilizării metodei la stări limita. Metode de proiectare antiseismică Uzual. mai ales în cazul halelor industriale grele (cu poduri rulante masive sau adăpostind procese tehnologice grele). valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locală şi globală a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. forţa tăietoare de bază utilizată în cadrul verificării la gruparea specială de încărcări conţinând solicitarea seismică.

Se mai definesc următorii termeni folosiţi în continuare: Ve – forţa corespunzătoare unui răspuns infinit elastic. 1994[28]). Pe baza acesteia se poate defini ductilitatea globală a structurii: μ = în care δu δy (2. aşa cum o fac majoritatea normelor este comodă pentru proiectare.1. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe.32) δu δy este deplasarea ultimă a sistemului. putând fi definit ca: qμ = Ve Vy (2.1[22] sau R în UBC[65]) sunt folosiţi pe larg în normele de proiectare antiseismică pentru reducerea cerinţelor spectrale elastice la cele de calcul.2. dar cu degradări structurale importante). diferenţierea şi cuantificarea factorilor responsabili de reducerea forţelor seismice este utilă pentru înţelegerea mai bună a răspunsului seismic al structurii. 2.33) . Fischinger şi Fajfar.forţa tăietoare de bază de calcul.6. 1994[28]) şi sunt folosiţi în cadrul metodei de analiză elastică echivalentă. V1 – forţa tăietoare de bază la formarea primei articulaţii plastice. Pentru simplificarea răspunsului neliniar al structurii se adoptă adeseori o idealizare biliniară. este deplasarea corespunzătoate curgerii globale. după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia. Raţiunea pentru proiectarea structurilor la o fracţiune din forţa necesară unui răspuns elastic al structurii decurge din observaţia că majoritatea structurilor sunt capabile să supravieţuiască un seism major (fără colapsul structurii.forţa de curgere a sistemului. 1998[6]. încercând să aproximeze forţele minime care pot fi folosite la proiectare astfel ca să se asigure un răspuns satisfăcător al structurii în domeniul plastic (EN 1998-1. Factorul de reducere al forţelor seismice datorat ductilităţii structurii a fost studiat pe larg pentru sisteme cu un singur grad de libertate dinamică (Bruneau şi colab.6 . Vd . Factorii de reducere a forţelor seismice Factorii de reducere a forţelor seismice (factorul q în EN 1998-1. U tilizarea unui singur factor de reducere a forţelor seismice. 2003[22]). Vy . datorită capacităţii de disipare a energiei prin deformaţii în domeniul plastic şi a suprarezistenţei. Factorii de reducere din norme sunt în mare parte empirici.5. bazându-se pe observaţii ale performanţei diverselor tipuri structurale la cutremurele trecute (Fischinger şi Fajfar.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 41 Sub acţiunea forţei orizontale.. Acceptarea unor distrugeri în structură în cazul unui cutremur major este o problemă de natură economică. În Figura 2-26 este prezentată o relaţie tipică dintre forţa tăietoare de bază şi deplasarea la vârf a unei structuri. Însă.

iar primei articulaţii plastice. λ1 . Unele cauze ale suprarezistenţei includ: • dimensionarea structurii din alte condiţii decât rezistenţa la cutremur (rezistenţă în gruparea fundamentală de încărcări sau limitarea deplasărilor relative de nivel la starea limită de serviciu seismică). Un factor important care contribuie la suprarezistenţa structurii este capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor în structuri ductile static nedeterminate.2 care. Suprarezistenţa structurii poate fi exprimată ca (Fischinger şi Fajfar.35) .42 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . • evitarea unei variaţii prea mari a numărului de secţiuni pentru a uniformiza şi simplifica procesele de proiectare şi execuţie. aceasta fiind definită ca şi suprarezistenţă. λu fiind multiplicatorul accelerogramei la atingerea criteriului de cedare.34) unde s-a folosit relaţia Ve = V1 ⋅ λu λ1 . datorită plastificării succesive a zonelor disipative. • rezistenţă reală a materialelor mai mare decât cea nominală (caracteristică). 1994[28]): qS = Vy Vd (2. în contextul unei analize dinamice incrementale poate fi scrisă: qμ = λu V1 ⋅ λ1 Vy (2.multiplicatorul accelerogramei la formarea V Ve raspuns infinit elastic raspuns real q qμ qd qS Vy V1 Vd raspuns idealizat qR qSd δy δe δu δ Figura 2-26:Definiţia factorilor de reducere Majoritatea structurilor posedă o rezistenţă mai mare decât cea de calcul.

dat de: qd = qμ ⋅ qS = qμ ⋅ qSd ⋅ qR = λu V1 ⋅ λ1 Vd (2. cât şi diferenţa fenomenologică dintre redundanţă şi ceilalţi factori care contribuie la suprarezistenţa qS. mai poate fi definit factorul de reducere q ce caracterizează strict răspunsul structurii: q = qμ ⋅ qR = Ve λ = u V1 λ1 (2. 1994[28]) . folosit în proiectare este.2.6 . aceasta din urmă poate fi exprimată ca şi produsul a doi factori: qS = qR ⋅ qSd (2. astfel.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 43 Recunoscând importanţa capacităţii de redistribuţie plastică a eforturilor (sau redundanţei) asupra răspunsului seismic al structurii.39) Eliminând din formula (2.39) influenţa modului de dimensionare a structurii (qSd).37) şi qSd este suprarezistenţa de proiectare: qSd = V1 Vd (2. sau capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor: qR = Vy V1 (2.38) Factorul total de reducere.36) unde qR este redundanţa.40) q qμ 1 qS Τ Figura 2-27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar.

Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. De asemenea. În plus. Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi. Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare. este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice. Cu toate acestea. analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. . Factorul de reducere datorat ductilităţii qμ variază în funcţie de perioadă şi tipul mişcării seismice. s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime.6. 1996[[36]). va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi practicieni ca o metodă "de vârf" în analiza răspunsului seismic al structurilor. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient şi este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. 1998[24]). şi poate fi considerat aproximativ constant şi egal cu ductilitatea μ în domeniul de viteze şi deplasări spectrale constante (qμ=μ pentru T>TC). Suprarezistenţa qS este mai mare la structurile cu perioada fundamentală de vibraţie mică.2 În Figura 2-27 sunt prezentate nişte relaţii calitative ale factorilor qμ şi qS şi perioada T. analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie. • un model realist al structurii. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. cât şi a celor existente (Fajfar. ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. Comportarea construcţiilor în timpul cutremurelor însă. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură.6. cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurii sub acţiunea unui seism. nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. nu este nici statică. Metode de analiză structurală Metodele curente de proiectare antiseismică se bazează în mare parte pe analiza statică echivalentă (liniar elastică).44 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală. în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie. şi nici elastică (Hamburger. ea nu este mult mai bună decât analiza statică în cazul structurilor cu cerinţe de ductilitate mari. 2.

compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. sudate. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. Panele de acoperiş şi riglele de perete. de tipul de legături laterale. • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate.7. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994).7 . este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. astfel factorul de reduce q. Ţinând cont de considerentele expuse mai sus. de flambajul local sau general. 2. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. Pentru acest tip de structuri. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente.5-2. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1.2. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. spatii deschise de dimensiuni variate. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. Având în general secţiuni zvelte.1.Concluzii 45 • modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice.0. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. un grad înalt de prefabricare. În ce priveşte ductilitatea. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. datorită elementelor componente. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. fiind . Stabilitatea cadrelor metalice parter. poate lua valori în intervalul 1.1). realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale.

Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei.46 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .1.2 introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. . Un motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente. problema devine mult mai complicată. În viziunea lui Ghobarah (2001). ductilităţii şi rigidităţii. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. principalul mod de cedare. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. Deşi există preocupări în domeniu. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. În cazul în care acest unghi este diferit. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. ductilitate şi rezistenţă. unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune.

Metodele de proiectare a structurilor metalice în zone seismice din normativele actuale sunt bazate în mare parte pe folosirea unei analize statice echivalente şi a factorului de reducere a încărcării seismice. influenta legaturilor laterale. Studiu concentrat în special pe cele două direcţii de cercetare şi anume stabilitatea şi ductilitatea cadrelor metalice parter. Introducere Prezentul studiu analizează comportarea cadrelor metalice parter cu o singură deschidere. este în general scăzută. Factorii consideraţi au fost: prinderea stâlpului la baza. dar şi cu conexiuni între cele două. sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau seismice. Cadrele considerate în analiză au fost selectate pentru a acoperi tipodimensiuni variate (deschideri diferite. utilizate la realizarea halelor industriale. a fost calibrarea modelelor folosite în analizele numerice pe baza unor teste experimentale. Valoarea propusă în EN1998-1. fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere cât mai multe din cele întâlnite în proiectarea curentă.PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 3. factorul q fiind definit în acest caz ca fiind raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă. Acest lucru se datorează în special capacităţii reduse a elementelor de a dezvolta articulaţii plastice. analize elastice pentru determinarea modurilor proprii de flambaj.1. cum este şi cazul structurilor metalice parter realizate din elemente sudate cu pereţi zvelţi.3. . a clasei si formei secţiunilor. Rezultatele obţinute în urma analizelor numerice au fost comparate cu rezultatele obţinute pe cale analitică. înălţimi diferite).1[18] şi P100/2006[55] a factorului de reducere a încărcării seismice pentru elemente realizate din secţiuni neductile (clasa 3 si 4). a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. iar cea dea doua metodă folosind rezultatele unei analize neliniare dinamice. Pentru determinarea factorilor de comportare seismică se vor folosi două metode şi anume: prima metodă bazată pe teoria factorului de ductilitate. în care se va ţine cont de modul de prindere laterală cadrului. S-a urmărit in deosebi modul de cedare al cadrelor în planul lor şi în afara acestuia. În acest scop au fost realizate analize neliniare elasto-plastice plane şi spaţiale. Primul pas în vederea atingerii acestui scop. stabilitatea locala şi generală a elementelor şi cuplarea celor doua forme de instabilitate. S-au realizat analize numerice elasto-plastice şi elastice de flambaj in vederea determinării comportamentului sub efectul încărcărilor gravitaţionale. S-a avut in vedere influenta mai multor factori asupra comportării cadrelor realizate din elemente cu secţiune variabilă şi cu o pantă dată. cu programe de calcul dedicate.

Ceea ce este necesar în acest caz. Aceste momente de ordinul doi în literatura de specialitate sunt cunoscute sub numele de efectele P-Δ („P” forţa axială aplicată la excentricitatea Δ) (Figura 3-1).2. se datorează în primul rând deplasării laterale a cadrului în planul său.3 3. Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi Pentru a înţelege mai bine conceptul de instabilitate a cadrului în planul său. lipsa verticalităţii stâlpilor. prin considerarea unei console verticale încărcate cu o forţă axială (Figura 3-2) P Figura 3-2: Fenomenul de instabilitate .2. Trebuiesc avute în vedere două aspecte importante şi anume: • Efectele P-Δ. Această deplasare va cauza excentricităţi ale forţelor verticale. se datorează nu numai încărcărilor orizontale. cât şi următoarelor efecte: asimetria structurii. asimetria încărcărilor. este nevoie a se avea în vedere două efecte primare în ceea ce priveşte comportarea structurii. Stabilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3. care vor genera în cele din urmă momente de ordinul doi datorită forţei axiale aplicate excentric în elementele verticale. în forma lor simplificată.1. Aceste momente pot avea o importanţă ridicată în proiectarea în domeniul plastic a cadrelor metalice portal. Efectele de ordinul doi. • Efectele P-Δ nu cauzează neapărat instabilitatea cadrului. în cazurile în care elementele sunt relativ zvelte. Primul dintre acestea este reprezentat de efectele de ordinul doi. al doilea fiind considerat cel al instabilităţii.48 Program de simulări numerice . P Figura 3-1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal Conceptul de instabilitate poate fi înţeles foarte bine. şi daca acestea vor cauza instabilitatea cadrului. este o metodă pentru a determina dacă efectele P-Δ sunt importante sau nu.

Calibrarea modelelor de calcul Calibrarea modelelor analizate s-a făcut pe baza testelor experimentale realizate de prof.6 . respectiv orizontal.3. Cadrele testate având geometria şi dimensiunile prezentate în Tabelul 3-1. consola va reveni la forma ei iniţială. este conferită de rigiditatea elementelor şi a îmbinărilor. Forţa care cauzează instabilitatea este cunoscută sub numele de forţă elastică critică. iar raportul dintre aceasta şi forţa de exploatare care acţionează asupra barei reprezintă factorul elastic critic. Înainte de a trece la analiza propriu zisă. Instabilitatea în afara planului cadrului este verificată. va cauza deformarea incontrolabilă a barei. indică în mod general o structură potenţial instabilă. care să ţină cont şi de legarea cadrului pe direcţie longitudinală nu numai prin intermediul riglelor de perete şi al panelor de acoperiş. Hallasz şi prof. 3. Aceleaşi efecte pot apărea şi în cazul cadrelor metalice portal. pante ale acoperişului diferite. chiar şi cea mai mică forţă disturbatoare. caz în care se impune efectuarea unei analize de ordinul II. Schema statica de încărcare a cadrelor este prezentat în Figura 3-3. s-a realizat calibrarea lor pe baza unor teste experimentale. Ivany[37] la Universitatea Tehnica din Budapesta. între punctele de prinderi laterale. generate de procesul de producţie sau de montajul structurii. fără luarea în considerare a unei forţe orizontale. din acest motiv sunt necesare prevederi. Cadrele testate au fost realizate din table sudate. λcr : F λcr = cr (3. ţinând cont de comportarea structurii pe direcţie longitudinală. Încărcările au fost aplicate static. datorită efectelor de ordinul doi. pentru a putea realiza o interpretare corectă a fenomenului de instabilitate. şi de asemenea prinderi la baza stâlpului diferite. orice forţă disturbatoare va cauza deformarea consolei cu o valoare finită. iar în momentul în care această perturbaţie este îndepărtată. secţiunile tuturor elementelor au fost dublu T din oţel OL37 (S235) având limita de curgere fy=235N/mm2. O. La valori ridicate ale forţei axiale. Cadrele metalice portal pot ceda fie prin pierdea stabilităţii generale.2 . acesta este un alt aspect care poate genera instabilitate. Acesta este o metodă simplificată de proiectare a unei structuri simple. sau prin pierderea stabilităţii locale. Pentru a urmării stabilitatea cadrelor metalice portal cu rigla acoperişului înclinată. în consecinţă orice forţă orizontală disturbatoare trebuie luată în considerare.2. M.1) Fe În normele în vigoare este specificat că o valoare λcr > 10 înseamnă că efectele de ordinul II sunt nesemnificante şi pot fi neglijate. Pierderea stabilităţii locale se poate datora flambajului lateral prin încovoiere-răsucire a riglei cadrului sau a stâlpului în funcţie de zvelteţea acestora. vertical. . Oricum în planul cadrului rezistenţa la deplasarea laterală. ţinându-se cont de lungimea efectivă a elementelor individuale.2.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 49 În cazul forţelor axiale relativ reduse şi/sau zvelteţi mici ale consolei. O valoare λcr < 4. s-au analizat mai multe cadre având aceiaşi înălţime şi deschidere. În mod normal elementele cadrului au imperfecţiuni iniţiale. dar şi prin contravântuirile din pereţii longitudinali şi din acoperiş.

la talpa superioara.8 m =5.20 m.8 m =11..635 b=135 tf=10 tw=6 2C-2 constantă h=400 b=180 tf=12 tw=8 articulată H L=12.0 m H=4.3 Tabelul 3-1: Dimensiunea cadrelor testate Geometrie Cadru Dimensiunea secţiunilor [mm] Riglă tw h tf b Stâlp Prinderea la bază 2C-1 H L=12.3° L Încărcările verticale au fost aplicate în punctele în care s-a considerat că panele de acoperiş intersectează rigla cadrului.7° L constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 vuta h=270.0 m H=4. O încărcare orizontală. F F F F F 2 F 2 F F F F F 2 H F 2 e Figura 3-3: Schema statica . vânt) a fost aplicată la colţul din stânga al cadrului. Pentru a împiedica flambajul lateral al elementelor cadrului.. care modelează eventualele încărcări orizontale (seism. Distanta intre panele de acoperiş fiind considerata de 1.50 Program de simulări numerice . având magnitudinea egală cu o forţa disturbatoare orizontală. la talpa exterioară a elementelor s-au realizat fixări laterale în punctele în care riglele de perete şi panele de acoperiş sunt prinse de cadru.

Schema statică de încărcare a cadrului este aceiaşi din Figura 3-3 (încărcări verticale aplicate la distanta de 1200mm şi o încărcare perturbatoare orizontală la colţul cadrului care simulează efectul vântului). unde sa considerat doar comportarea în planul cadrului. având următoarele caracteristici: limita de curgere fy=235 N/mm2. Secţiunile elementelor constante sunt aceleaşi ca şi în cazul testelor experimentale. În punctele în care sunt dispuse şuruburile s-a prevăzut cuplarea nodurilor respective pe direcţia axei şurubului. Modelarea cadrelor s-a realizat cu elemente plastice de tip shell. Acest detaliu nu a putut fi luat în considerare. de aceasta data pe rigle. Schema statică de încărcare este aceeaşi din Figura 3-3. Un alt aspect important care a fost luat în considerare. este îmbinarea elementelor. s-au dispus rigidizări între inimă şi talpă. Prinderile la baza stâlpului sunt articulate. însă acest program nu permite folosirea elementelor cu secţiune variabilă. iar îmbinarea rigla-stâlp este semi-rigidă. predispusă la flambaj local. coamă. . permiţânduse astfel o apropiere mai mare faţă de modelele reale. au fost utilizate de asemenea elemente de contact între placa de capăt a stâlpului şi fundaţie. O comportare de material elastică perfect plastică a fost atribuită tipului de material utilizat în analiza numerică. fiind astfel posibilă o discretizare mai amănunţită a cadrelor analizate.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 51 În vederea realizării unor comparaţii cu rezultatele experimentale s-au efectuat analize numerice în plan şi spaţial. În Figura 3-4 se poate observa o detaliere mai amănunţită a cadrelor analizate. reazeme în fundaţii). Astfel pentru a întări talpa îmbinată a stâlpului. Modelele au fost construite pe baza modelelor folosite în testele experimentale. astfel încât partea vutată a riglei a fost modelată prin împărţirea lungimii vutei în 4 segmente egale. O altă rigidizare. în special în zona îmbinării.3. Pentru analiza elasto-plastice plană a cadrului s-a utilizat programul PEPMicro. La rezemarea cadrului în fundaţie. apropiind modelul foarte mult de realitate. acţionează încărcările verticale şi s-au prevăzut blocaje laterale pentru a preveni cedarea prematură prin flambajului lateral. în analiza plană.2 . aceasta din urma a fost modelată ca fiind un bloc rigid.8 „Design of Joints”[20]. În poziţia în care aceste elemente au fost amplasate. Elementele situate pe talpa exterioară a riglei şi a stâlpului. Rigiditatea îmbinării a fost calculată conform metodei componentelor EN1993-1-1. Aceste analize au fost realizate cu programe de calcul automat. reprezintă elementele de prindere a riglei de perete şi a panelor de acoperiş. pentru a întări această zonă. Cele două modele analizate sunt prezentate în Figura 3-4. spre exemplu. Ca imperfecţiune s-a aplicat o înclinare generală a cadrului de 1/1000 din înălţimea stâlpului. a fost dispusă în zona de racordaj dintre vută şi rigla constantă. Partea 1. nepermiţând voalarea prematură a inimii. Aceasta s-a realizat utilizând elemente de contact între elementele aflate în contact (riglă-stâlp. Un alt element suplimentar utilizat în analiză este talpa riglei constante care se continua şi în zona vutei şi care menţine secţiunea vutei în zona de Clasă 1. fara a lua în considerare strivirea betonului sub papucul stâlpului. atribuindu-i fiecărui segment o secţiune constantă. Din nou trebuie specificat că acest lucru nu a fost posibil în cadru unei analize plane. Analiza elasto-plastică spaţială a fost realizată cu programul de elemente finite ANSYS v5. Curba şi caracteristicile materialului sunt prezentate în Figura 3-5. care lucrează cu elemente de tip bară. materialul utilizat s-a considerat ca având un comportament bilinear izotropic. care utilizează metoda elementelor finite. modulul de elasticitate E=210000 N/mm2. la analizele efectuate.4.

52 Program de simulări numerice .3 μ=0. .4 fy=235 N/mm2 Figura 3-5:Curba de material Compararea rezultatelor obţinute în urma analizelor efectuate (plană şi spaţială) cu rezultatele obţinute în urma testelor experimentale se face prin curba de comportare neliniară a structurii (Figura 3-6).7x10-5 N/mm3 ν=0.3 Vedere generala Cadru 2C-1 Detaliu îmbinare 2C-2 Figura 3-4: Modelele analizate în ANSYS y Modulul de elasticitate Greutatea specifică Coeficientul Poisson Coeficientul de frecare Limita de curgere E=210000 N/mm2 γ=7.

. rezultate în fiecare din cazurile luate în considerare: experimental. iar în ultima coloană sunt trecute rezultatele obţinute conform calculului din Erocode 3. iar pe ordonată suma forţelor verticale corespunzătoare. Tabelul 3-2: Forţe ultime Tipul cadrului 2C-1 2C-2 Experimental [kN] 285 325 Analiză elastoplastică 2D [kN] 257 279 Tabelul 3-3:Moduri de cedare Tipul de analiză Experimental Tipul cadrului 2C-1 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 2D 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 3D 2C-2 Mod de cedare flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral al riglei flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei cu răsucire Analiză elastoplastică 3D [kN] 292 330 EN 1993-1. iar in al doilea rând imperfecţiunilor cadrului.3.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Frame 2C-2 350 300 250 200 53 Frame 2C-1 350 300 250 200 S 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 2C-1 3D 2C-1 EXP 2C-1 2D 150 100 50 2C-2 3D 2C-2 EXP 2C-2 2D 300 0 0 50 100 150 200 250 300 e [mm] e [mm] Figura 3-6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară Curbele din Figura 3-6 au fost trasate prin unirea punctelor având pe abscisă valoarea deplasării verticale a coamei cadrului. Modurile de cedare ale structurii sunt prezentate în Tabelul 3-3. analiza plană a cadrului. analiza spaţială a cadrului. Diferenţele mici care apar se datorează în primul rând curbei de material (în cazul analizelor s-a considerat o curbă de material ideală). În Tabelul 3-2 sunt prezentate valorile forţelor verticale ultime corespunzătoare cedării cadrului.1 [kN] 231 252 cu răsucire cu răsucire cu răsucire cu răsucire Din rezultatele prezentate mai sus se pot concluziona ca: rezultatele obţinute în urma analizei neliniare elasto-plastice spaţiale cu programul ANSYS v5. care în analize sunt pur teoretice.2 .4 sunt foarte apropiate de comportarea inelastică a structurilor pe durata testelor experimentale.

3 3. unghiuri diferite de acoperiş (10%. Stabilitatea generală Rezultatele bune obţinute în urma calibrării modelelor. Au fost studiate un număr de cadre parter. deplasările laterale ale riglelor şi stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioară a elementului asigurate în practică de către de riglele de perete. semi-rigidă şi încastrată (Figura 3-7).3. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43 plastice. Dimensiunile principale ale cadrelor şi a secţiunilor elementelor sunt prezentate în Tabelul 3-4.deplasări libere (in lungul elementului).împiedicarea deplasării laterale. având aceiaşi deschidere şi înălţime la streaşină. au permis extinderea analizelor numerice la un alt eşantion de cadre. Toate cadrele analizate au rigla vutată. care operează numai cu elemente de tip bară. (a) articulată (b) semi-rigidă (c) încastrată Figura 3-7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie H varHxL H conHxL L (a) stâlp variabil (var) (b) stâlp constant (con) Figura 3-8: Tipuri de cadre portal L Au fost realizate analize elasto-plastice plane (2D) cât şi spaţiale (3D). cu limita de curgere fy=235 N/mm2. iar secţiunea stâlpilor este variabilă sau constantă după caz (Figura 3-8). tipul 2 . panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioara în unele cazuri. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear. al materialului (Figura 3-5). Analizele plane s-au realizat cu programul PEP-Micro. 20%) şi trei moduri de prindere a stâlpilor în fundaţie: articulate. În cazul analizei 3D. elastic-perfect plastic.54 Program de simulări numerice . iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS. S-a utilizat OL37 (S235). S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale (Figura 3-8) şi anume: tipul 1 . (a) tip 1 (b) tip 2 (c) tip 3 Figura 3-9: Tipuri de prinderi laterale (d) tip 4 .împiedicarea deplasării laterale cât şi a rotirii. tipul 4 – împiedecarea deplasării laterale a tălpii exterioare cat si a tălpii inferioare (in punctele in care au fost considerate contrafişe).2. tipul 3 .

8 12x4.Ed + ΔMy .8 12x4.8 Stâlp h=240.8 12x4.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 55 Dimensiunile secţiunilor transversale au fost obţinute în urma dimensionării cadrelor la încărcările de calcul. În analiza 2D comportarea îmbinării a fost modelată prin introducerea rigidităţii la rotire între elementele îmbinate. a fost aplicată în colţul din stânga sus a cadrului. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: χ y ⋅ NRk γM 1 NEd + tyy ⋅ My .Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My . χz reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorita mutării axei neutre (secţiuni eficace-clasa 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere . O încărcare orizontală. reprezentând 12% din încărcările verticale.8 12x4.. Pentru calculul analitic în concordanţă cu EN1993-1-1[18].8..600 b=135 tf=10 tw=6 h=270.8 12x4.. Acţiunile verticale din încărcările permanente şi zăpadă au fost introduse în punctele în care panele intersectează cadrul.Rk γM 1 + ΔMy . încercând a păstra o oarecare echivalenţă între distribuţia eforturilor în elemente la stările limita ultime şi rigiditate la stările limita ale exploatării normale.2 .600 b=180 tf=12 tw=8 h=400 b=180 tf=12 tw=8 Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă (Figura 3-8) dar cu soluţii constructive diferite pentru cele două tipuri de cadre (îmbinare pe capul stâlpului-stâlpi vutaţi şi îmbinare la faţa stâlpului-stâlpi cu secţiune constantă).600 b=135 tf=10 tw=6 Tipul cadrului var var var var con con con con Cod 1C-1 1C-1 1C-2 1C-2 3C-1 3C-1 3C-2 3C-2 LxH 12x4. elementele pentru care flambajul lateral prin încovoiere cu răsucire este un mod potenţial de cedare.8 12x4. Dimensiunile astfel obţinute sunt prezentate in tabelul următor: Tabelul 3-4: Dimensiunile secţiunilor transversale Baza stâlpului pin sem pin sem sem rig sem rig α 10% 10% 20% 20% 10% 10% 20% 20% Rigla constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 h=270 b=135 tf=10 tw=5 vutată h=270.1[18]. iniţială şi săgeţi iniţiale ale elementelor structurale au fost considerate în ambele modele..Ed ≤1 χ LT ⋅ My .8 12x4.Rk (3.Ed ΔMy.Ed χy.Ed M NEd + t zy ⋅ y . în conformitate cu prevederile din EN19931.2) γM 1 γM 1 unde: NEd. În cazul analizei 3D îmbinarea riglă-stâlp şi prinderea stâlpilor în fundaţie au fost modelate utilizând elemente de contact. O înclinare globala a cadrului. My. aceasta fiind calculată conform metodei componentelor EN1993-1..3..

y 0 2 A Wpl. trebuie determinaţi utilizând formula.4) În acest caz.Rk = fy ⋅ Wi χLT tyy tzy.3) 2 φ = 0.y 0 3 A Wel. pentru zvelteţea respectiv z: λ.2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. χy. pentru direcţia y. se va determina cu relaţia: • pentru secţiuni de clasa 1. clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara. χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (3. χz .yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0. Tabelul 3-5: Definirea factorilor din ecuaţia (3.2 si 3 λ = • pentru secţiuni de clasa 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (3. acestea reprezintă rezistentele la flambaj si sunt trecute in Tabelul 3-5 factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire. zvelteţea λ . Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 3-5.6) Lcr i reprezintă lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA .y 0 4 Aeff Weff.y eN.2) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl. factori de interacţiune.5) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (3.56 Program de simulări numerice .3 NRk = fy ⋅ A Mi . care ţin cont de tipul secţiunii.

Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 57 λ1 = π ⋅ ε = E = 93.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. cadrul a fost legat împotriva flambajului . respectiv spaţiale. Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determina cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (3. cadrele au fost supuse unor analize neliniare elasto-plastice. 9 ⋅ ε fy cu 235 . fy fy în N/mm2. plane. dar pante diferite. iar în zona vutată variază între 1 şi 3.7) unde: φLT = 0. variaţia acestora. Pentru a urmării comportarea structurii sub acţiunea forţelor aplicate. la îmbinarea elementelor (rigla-stâlp.15L) calculată din axul stâlpului. în ambele cazuri.8[20]. Lungimea de flambaj. coamă. Clasa secţiunii riglei. încastrată (două rânduri de buloane în exteriorul secţiunii). riglele au o porţiune vutată având lungimea de 1800 mm (0. distribuţia reală a momentului. În cazul analizei neliniare plane. În cazul analizei elasto-plastice spaţiale.2 . În cazul cadrelor de tip 1C. după cum se poate vedea şi din Figura 3-8. Pentru analiza plană rigiditatea îmbinării a fost calculată cu programul SteelCon. şi ia în considerare condiţiile de încărcare. a unui element comprimat se va determina în funcţie de condiţiile de rezemare a elementului la capete. Au fost studiate un număr de patru cadre. secţiunea stâlpilor este cuprinsă între Clasa 1 şi Clasa 3. şi anume: cu secţiune variabilă şi secţiune constantă. În toate cele patru cazuri. prinderea stâlpului în fundaţie) s-au dispus elemente de contact. în timp ce stâlpii cadrelor de tip 3C au secţiunea stâlpilor de Clasă 1 în totalitate. este 1 pe toată porţiunea constantă. care permite evaluarea rigidităţii şi a rezistenţei unei îmbinări conform metodei componentelor din EN1993-1. în schimb stâlpii sunt de două tipuri. Mai multe detalii despre cadrele analizate sunt prezentate în Tabelul 3-4. având limita de curgere 235 N/mm2. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile.8) α LT λ LT = Mcr coeficient de imperfecţiune în funcţie de curba de flambaj Wy ⋅ fy Mcr zvelteţea redusă reprezintă momentul critic elastic Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale. Materialul utilizat în analiză este acelaşi ca şi cel folosit pentru calibrarea cadrelor. Lcr.5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0. semirigidă (două rânduri de buloane în interiorul secţiunii). având aceiaşi deschidere şi aceiaşi înălţime. adică Fe360. prinderea stapului în fundaţie este articulată (un singur rând de buloane). Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă.3.

Rezultate obţinute în urma acestor analize sunt prezentate în Figura 3-10 şi Figura 3-11 în funcţie de suma forţelor verticale. respectiv săgeata la coama cadrului pe abscisă. în . adică a fost împiedicată numai deplasarea laterală a tălpii superioare a cadrului. care are un aport considerabil în ceia ce priveşte răspunsul structurii. 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 1c-1 1c-2 1c-1sem 1c-2sem 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 3c-1sem 3c-2sem 3c-1rig 3c-2rig S 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 150 150 100 50 0 300 0 50 100 150 200 e [mm] e [mm] Figura 3-10:Analiza elasto-plastică plană 3D Elastic-Plastic Analysis 450 400 350 300 3D Elastic-Plastic Analysis 400 350 300 250 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem S S 250 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 350 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 350 40 e [mm] e [mm] Figura 3-11: Analiza elasto-plastică spaţială Din Figura 3-10 şi Figura 3-11. prezentate mai sus. pe ordonată.58 Program de simulări numerice .3 lateral prin legături de tipul 2 (Figura 3-9). În urma analizei plane 2D. (a) var Figura 3-12: Moduri de cedare (b) con Mecanismul de cedare rezultat depinde de prinderea laterală a cadrului şi de tipul cadrului. s-a obţinut o instabilitate globală a cadrelor datorată dezvoltării unor articulaţii plastice concentrate in rigla si stâlp. se observă că influenţa prinderii stâlpului în fundaţie este mult redusă în comparaţie cu influenţa pantei acoperişului.

Pentru determinarea primului mod de flambaj al structurii. 1000 900 800 700 Fcr [kN] 600 500 400 300 200 100 0 1c1 art 1c1 sem 1c2 art 1c2 sem 3c1 sem 3c1 rig 3c2 sem 3c2 rig prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4 Tipul cadrului Figura 3-13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere . Forţele critice corespunzătoare fiecărui tip de structură şi fiecărui tip de legătură sunt prezentate în Figura 3-13. s-a înregistrat pierderea locală a stabilităţii elementelor (prin dezvoltarea unor zone plastice) după cum urmează: flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei în cazul cadrelor de tip 1C şi respectiv flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei şi a stâlpului în cazul cadrelor de tip 3C (Figura 3-12). Aceste analize au fost realizate cu ajutorul programului de elemente finite ANSYS v5. structurile au fost legate împotriva flambajului lateral în cele patru moduri prezentate în Figura 3-9. Apariţia flambajul prin încovoiere-răsucire numai la nivelul riglei în cazul cadrelor de tip 1C ar putea fi justificată de rezistenţa şi rigiditatea superioară a stâlpului în vecinătatea îmbinării.1 este prezentată în Tabelul 3-6. O comparaţie între rezultate analizelor numerice şi rezultatele obţinute utilizând formulele de calcul din EN1993-1. Modurile de cedare ale cadrelor sunt prezentate detaliat în Anexa 1.4. determinând modurile proprii de flambaj ale acestuia.2 .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 59 timp ce în cazul analizei 3D.3. iar influenţa prinderii în fundaţie şi a formei elementului nu este neapărat hotărâtoare în răspunsul final al structurii. S-a observat că valoarea forţei critice este hotărâta în mare măsura de tipul de prindere laterală a cadrului. Tabelul 3-6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM 400 350 300 Fu [kN] 250 200 150 100 50 0 1 2 3 4 5 6 7 8 FEM analysis Design Code Cadru 1C-1 (1) 1C-1 (2) 1C-2 (3) 1C-2 (4) 3C-1(5) 3C-1 (6) 3C-2 (7) 3C-2 (8) Fu [kN] FEM 344 349 394 402 297 313 336 361 Eurocode 3 260 275 285 303 198 208 210 227 Comportamentul spaţial al cadrului poate fi studiat prin intermediul unor analize de flambaj.

Figura 3-15a) se obţine flambajul lateral al riglei.cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 Modul de flambaj şi valoarea forţelor critice depind de modul de prindere laterală a cadrului. • pentru prinderea de tip 2 (Figura 3-14b. la valori relativ mici ale forţei verticale.60 Program de simulări numerice . astfel din Figura 3-14 si Figura 3-15 se poate observa că: • pentru tipul de prindere 1 (Figura 3-14a. Figura 3-15b) structura cedează .3 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-15: Modurile de flambaj .

metodă care ce are la baza funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood.cr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1. Stabilitatea in planul cadrului Stabilitatea în panul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic. ia în considerare şi cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile. rigiditatea piciorului stâlpului.4. Figura 3-15c) structura cedează de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere-răsucire. la valori substanţial mai mari ale forţei critice. utilizând această valoare se va calcula factorul de încărcare plastic. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. corespunzător colapsului structurii. Considerând astfel: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului Is l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s rigiditatea riglei ⎛ I r ⎞ Ir h ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr Ps. Metoda a fost determinată de Davies (1990). pentru prinderea de tip 4 (Figura 3-14d.2 .9) . insă de această dată valoarea forţei critice se triplează faţă de cazul precedent. • pentru prinderea de tip 3 ( Figura 3-14c. pentru acelaşi tip de prindere laterală.3. şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3. în mod explicit. în cazul unei analize plastice sau prin utilizarea unui factor de amplificare în cazul unei analize elastice a cadrului. Metoda propusă de Davies. Se constată de asemenea că forma modurilor de flambaj este asemănătoare între cele doua tipuri de cadre 1C şi 3C.2.cr Pr.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. observându-se reducerea lungimii de flambaj prin introducerea unei prinderi suplimentare la talpa inferioara cat si o creştere semnificative a forţei critice fata de cazul b. λp.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 61 prin flambajul lateral cu încovoiere răsucire atât a riglei cât şi a stâlpuluisimetric. 3. λcr. mai apoi dacă este necesar. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990)[13]. Figura 3-15d) cedarea structurii are • loc de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere răsucire.

. factorul critic elastic corespunzător fiecărui cadru în parte este trecut în Tabelul 3-7. 8 + 0.13) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.4EIs/h : λcr = ( 4.3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .62 Program de simulări numerice . 9 + 2.10) Pentru baza stâlpului articulată.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.2 + 0. 42Pr l + ⎜ 1.12) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.11) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.3 care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir 2 (3.14) Pe baza formulelor de calul prezentate mai sus. 8R ) ⎡ 5Pr l P h2 ⎤ + (2. dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1.

85E-05 1.85 182. In paragraful următor se vor analiza câteva cadre parter des întâlnite în proiectarea curentă a halelor metalice. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate în paragrafele anterioare se referă la un număr de cadre calibrate.24 1.80 4.85E-05 9.66 9.80 4.82 182. (1-1/λcr).95E-05 135.95E-05 111.40 9.49 2.03 6.20 Ic [m ] 9.21 9.12 6.95E-05 120.5. iar îmbinările au fost modelate cu elemente de contact. În cadrul analizelor au fost aplicate blocaje laterale de tip 2 (Figura 3-8).95E-05 4 63 Stâlp s [m] 6.2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea încât acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I.24 1. ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 > 0.47 1.80 4.54 37. având diferite soluţii de prindere a stâlpului la bază şi diferite blocaje laterale.03 6.80 4. Lungimea vutei este de 0.95E-05 105. Valorile obţinute indică faptul că efectul de pierdere al stabilităţii în planul cadrului poate fi ignorat. ca şi în cazurile precedente.41 9.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-7:Factorul elastic critic Cadru 1C-1 pin 1C-1 sem 1C-2 pin 3C-1 sem 3C-1 rig 3C-2 sem 3C-2 rig Riglă Pr [kN] Ir [m ] 100. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine.80 4.37 9.98 186.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II.4.3. Astfel se poate afirma că în cazul cadrelor considerate cedarea poate avea loc doar prin instabilitate în afara cadrului.60 51.24 2.97 9.98E-04 4 R= h [m] 4. Oţelul utilizat fiind S235.12 6.12 6.1 ⎟ sau ⎜ 0.49 2.56 9.80 4.52 9. cu secţiune variabilă.85E-05 9.95E-05 Se consideră următoarele situaţii: ⎛ VSd ⎞ (a) ≤ 0. şi un unghi de acoperiş de 80 (Figura 3-16).03 6.2.12 Pc [kN] 189.98E-04 1.62 9.95E-05 104.80 4.2 sem 108.12 184. Cadrele au fost supuse unor analize elasto-plastice 3D cu programul de element finite Ansys v.32 9.98E-04 1. ⎛ VSd ⎞ > 0.80 Ic s Ir h λcr 9.29 182. rigle vutate.49 1C. Din Tabelul 3-8 se poate observa că a fost . caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor.5.2 .96 187.80 9. Toate cadrele au fost modelate cu elemente de tip SHELL43.49 2.98E-04 1. având stâlpi articulaţi în fundaţie.24 9.58 9.03 6. Dimensiunile şi caracteristicile sunt date în Tabelul 3-8.15L. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui (c) λ cr .1 ⎟ λcr ≥ 10 sau ⎜ ⎝ Vcr ⎠ care arată că structura este insensibilă la efectele de ordinul II. λcr < 5 sau 3.10 188.95E-05 140.24 1.85E-05 9.

Procedura de calcul pentru verificare elementelor în conformitate cu prevederile EN 1993-1.1 este prezentată detaliat în Anexa 2. la o deschidere dată. Mecanismul de cedare înregistrat a fost flambaj lateral prin încovoiererăsucire sau flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului (Figura 3-17). =8° 4. la fel ca şi în cazurile precedente.5 m H=4 m H=6 m varHxLpin L=18 m L=24 m L=30 m Figura 3-16: Geometria cadrelor analizate Mai mult. a fost înregistrată pierderea stabilităţii globale şi nu locale. O comparaţie între rezultatele obţinute şi normele de proiectare este prezentată în Tabelul 3-10. pentru înălţimi diferite a cadrului.3 m 2. De asemenea forţa ultimă scade crescând înălţimea structurii. Se observă că forţele ultime obţinute în urma analizelor neliniare elasto-plastice (mult mai apropiate de cazul real) sunt superioare celor rezultate aplicând formulele din norme. Tabelul 3-8: Dimensiunile principale ale secţiunilor Tip cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] stâlp (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Vuta-rigla (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 Rigla constanta 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 H=8 m . Apariţia flambajului în riglă sau stâlp depinde în mare măsură de înălţimea cadrului.3 păstrată aceiaşi dimensiunea a acţiunii transversale a elementelor.2 m =8° =8° 3. acest aspect poate fi explicat de rolul major pe care stâlpul îl are în comportarea globală a cadrului.64 Program de simulări numerice .

3. imperfectiuni generate de procesul de fabricatie.6. pe care trebuie sa o urmarim cu totii. să se evite greselile de orice fel. Însă acest lucru ramâne deocamdată o aspiraţie a tuturor celor implicati în această activitate. care includ imperfectiunile de . Împerfectiuniile structurale pot fi împărtite în două mari categorii. Desigur că este un ideal al tuturor constructorilor ca lucrările de construcţiimontaj să fie realizate fara deficienţe. de orice natură.2.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-9: Rezultate comparative MEF si Norme 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 n n n n n n n n n pi pi pi pi pi pi pi pi pi 18 24 30 18 18 30 24 24 30 4x 4x 4x 6x 8x 6x 6x 8x 8x ar ar ar ar ar ar ar ar ar v v v v v v v v v Frame name Design code FEM analysis 65 Nume Cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Fu [kN] Analiza MEF 615 967 1220 569 836 1100 544 796 1050 Norma 418 551 720 426 527 696 407 523 684 F [kN ] u a) H=4 m b) H=6 m Figura 3-17: Moduri de cedare c) H=8 m 3. putem susţine cu certitudine că “Toate structurile sunt imperfecte”. Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Fie că este vorba de imperfecţiuni generate de procesul de fabricaţie sau imperfectiuni generate de operaţiunile de montaj. o modalitate de ridicare a calitatii şi de asigurare a durabilitatii constructiilor.2 .

. şi dimensiunea elementelor componente este trecută în tabelul următor. stâlpi cu secţiune variabila pe toata lungimea.66 Program de simulări numerice . Lungimea vutei riglei reprezintă 15% din deschidere in toate cazurile. iar (4) reprezintă codificarea pentru grinzi cu secţiune de Clasa 4. In toate cazurile tălpile sunt de Clasa 2. clasificându-se în acest fel ca având elemente de Clasa 4. cifra din paranteza reprezintă clasa secţiunii grinzii. b/t. apar inevitabil imperfecţiuni. 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 Cadrele au fost dimensionate ţinând cont de efectul încărcărilor verticale.2. De asemenea materialele de constructii trebuiesc insoţite întotdeauna de certificate de calitate (agrementarea materialelor de construcţie) iar executia trebuie să asigure conformitatea cu proiectul şi standardele în vigoare. Cadrele considerate au prindere la baza articulata. grinzi vutate la capete. adică imperfecţiunile geometrice globale şi imperfectiunile mecanice la transmiterea forţelor şi rezemării.5 la care s-au mai adăugat un număr de cadre obţinute prin micşorarea grosimii inimii. la care raportul (zvelteţea inimii). pentru a satisface starea limita ultima si starea limita a exploatării normale. astfel: (3) înseamnă grinzi cu secţiune de Clasa 3.3 material. În practică datorită procesului de execuţie (uzinare) şi montaj. se regăseşte in intervalul 90-120. imperfectiunile geometrice la nivelul elementelor structurale şi a subansamblurilor şi imperfectiuni generate de operatiunile de montaj. iar inimile stâlpilor sunt de Clasa 3. În Tabelul 3-10.. Cadrele analizate au geometria prezentate în Figura 3-16. Tabelul 3-10: Dimensiuni cadre analizate Denumire cadru var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4) Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Stâlp variabil (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Grinda vută (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 Grinda const. si o înclinaţie a acoperişului de 80.În cadrul acestui studiu au fost selectate un număr de cadre din cele prezentate în paragraful 3. Acestea pot fi clasificate ca: imperfecţiuni de execuţie (datorate procesului de uzinare a elementelor) şi imperfecţiuni de montaj (datorate montajului defectuos al structuri) . Pentru reducerea la minim a imperfecţiunilor structurale în fabricaţie şi montaj nivelul imperfecţiunilor se limitează prin standarde de calitate şi norme de tolerante iar în proiectare efectul imperfecţiunilor se ia în considerare prin intermediul coeficientilor de sigurantă şi prin proceduri speciale de calcul.

Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 67 Imperfecţiuni de montaj (deplasarea colţului stâlpului în afara planului asimetrică) Imperfecţiuni de execuţie (încovoierea si răsucirea in afara planului a grinzii asimetrică) Figura 3-18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice Figura 3-19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier .2 .3.

ca cele prezentate în Figura 3-18. λcr. factorul elastic. a modului de cedare.68 Program de simulări numerice .1 1 2 3 4 5 6 În Figura 3-20 şi Figura 3-21 s-au folosit următoarele simboluri: λu factorul ultim de multiplicare. iar modelarea elementelor s-a realizat cu elemente plastice de tip Shell 43. pentru a limita flambajul prematur in afara planului. (L) Flambaj local. chiar pe parcursul efectuării studiului la montajul structurii unei hale metalice parter având deschiderea de 24 m. spre exemplu. Pentru a simplifica analizele numerice. (LT) Flambaj lateral prin încovoiere-răsucire.3 λcr.4 λcr. Imperfecţiuni de montaj au fost înregistrate. pentru fiecare caz în parte. corespunzător atingerii limitei de curgere in λe element. fără a fi afectare de imperfecţiuni. Aceste valori sunt prezentate comparativ Figura 3-20. Primul pas în studiul influenţei imperfecţiunilor a constat în analizarea cadrelor propuse. imperfecţiunea înregistrată fiind de 144 mm. corespunzător fiecărui tip de blocaj lateral şi a factorului ultim de încărcare. Analizele numerice au fost realizate cu programul de elemente finite Ansys v6. Ca imperfecţiune globala a fost considerata in toate cazurile o înclinare generala a cadrului. (FT) Flambaj lateral prin încovoiere.3 Pentru a determina comportamentul cadrelor au fost realizate analize elastice de flambaj si analize elasto-plastice. . in prima faza au fost blocajele au fost considerate rigide. Analizele efectuate au permis identificarea.1. (T) Flambaj prin încovoiere-răsucire. In pasul următor au fost aplicate imperfecţiuni. Pentru a putea identifica mai mai uşor modul de cedare a fiecărui cadru in parte. De asemenea. au fost prevăzute blocaje laterale ca cele prezentate in Figura 3-9. var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 Figura 3-20: Factori de încărcare λu λcr. factorii de încărcare prezentaţi anterior au fost comparaţi pentru fiecare caz in parte (vezi Figura 3-21).2 λcr. în conformitate cu specificaţiile din pr1993-1-1. determinarea factorului elastic critic.i factorul elastic critic corespunzător blocajului de tip I..

4 (FT) F-d 300 400 Figura 3-21.2 (T) λcr.5 1 0.3 (FT) λcr.5 2 1.2 .5 2 1.5 1 0.4 (L) F-d 300 400 300 400 λel λu λcr.3 (FT) λcr.2 (FT) λcr.5 4 3.5 2 1.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] 7 6 load factor 5 4 3 2 1 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(3) 4.1 (LT) λcr.1 (LT) λcr.1 (LT) λcr. Mai mult.4 (T) F-d 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 var4x24pin(4) λel λu λcr.5 2 1.4 (FT) F-d 2.5 1 0.3 (T+L) λcr.5 1 0. în majoritatea cazurilor. În funcţie de tipul de blocaj lateral (vezi Figura 3-9).5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(4) 3 λel λu λcr.5 3 load factor 2.4 (FT) F-d 69 var4x24pin(3) λel λu λcr.3 (T) λcr.2 (T) λcr. au fost înregistrate diferite tipuri de flambaj elastic : • blocaj de tipul 1 – flambaj lateral prin răsucire (toate cazurile .5 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] var8x30pin(3) 3.2 (T) λcr.5 λel λu λcr.4 (T) F-d var4x30pin(3) 3 load factor 2.5 load factor 3 2.1 (LT) λcr.4 (FT) F-d 3.5 3 load factor 2.1 (LT) λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.2 (FT) λcr.3 (FT) λcr.1 (LT) λcr.3 (FT) λcr.1 (LT) λcr.Figura . flambajul plastic local apare înaintea celui elastic global. daca structura este bine legata lateral.5 1 0. Factori de încărcare Analizând rezultatele obţinute se poate observa ca blocajele laterale influenţează modul în care se face resimţită prezenţa flambajul general al elementului sau flambajul local.4 (T+L) F-d 150 200 250 300 displacement [mm] var4x30pin(4) 4 3.2 (FT) λcr.3.5 load factor 2 1.2 (T) λcr.1 (LT) λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x30pin(4) λel λu λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.3 (L) λcr.2 (FT) λcr.3 (T) λcr.

blocaj de tipul 4 .70 Program de simulări numerice . S-a observat ca in comparaţie cu structura perfecta. s-a înregistrat în general voalarea prematură a inimii (flambaj local . De asemenea au fost cazuri în care a fost înregistrată o cuplare a fenomenelor de flambaj (flambaj global şi voalare locala a inimii grinzii) (Figura 3-22c).flambaj prin răsucire. În cazul cadrelor având grinzi de Clasa 4. sau cuplarea celor doua. • blocaj de tipul 3 – flambaj prin răsucire. Astfel este confirmat faptul ca flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. flambaj local.Figura • 3-22a). prin aplicarea blocajelor de tipul 3 si 4. flambaj local. care reprezintă modul natural de cuplare intre fenomenul de răsucire si cel de încovoiere. sau cuplarea celor • doua moduri.3 3-22a). este caracterizat de o eroziune scăzuta datorita imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). a) Flambaj lateral prin b) Flambaj local (L) c) Cuplarea modurilor de încovoiere-răsucire –global flambaj (LT+L) (LT) Figura 3-22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global Pasul următor a fost afectarea structurii cu imperfecţiunile prezentate în Figura 3-18 si efectuarea analizelor numerice. blocaj de tipul 2 – flambaj prin încovoiere-răsucire (toate cazurile . Chiar si in cazul elementelor de Clasa 4. . influenta imperfecţiunilor este nesemnificativa. influenta imperfecţiunilor este in general scăzuta.Figura 3-22b). unde voalarea locala apare înaintea flambajului local.

. Din acest motiv în cadrul acestui studiu s-a considerat doar rigiditatea axială a panelor de acoperiş. Influenţa blocajelor comportamentului cadrului laterale elastice asupra În paragraful anterior a fost tratat cazul blocajelor laterale rigide. aplicând blocaje de tipul 2 (vezi Figura 3-24b).5 2 2. de executie Figura 3-23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic 3. fiind vorba în general de un procent de 5%.2 . de montaj imp.3.2. care se comportă ca un reazem elastic.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 71 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. devenind elastice (vezi Figura 3-24).5 1 1. respectiv elastice.7. Blocajele laterale în acest caz. imp.5 fara imp. rigide. (a) blocaj tip 1 (b) blocaj tip 2 (c) blocaj tip 3 (d) blocaj tip 4 Figura 3-24: Blocaje laterale elastice În Figura 3-25 este prezentată o comparaţie între factorii elastici critici pentru cele două cazuri de blocare laterale. În realitate. cadrele sunt legate lateral de pane de acoperiş şi rigle de perete. această reducere nu este semnificativă. Evaluarea rigidităţii axiale a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în cooperare cu tabla cutată nu este o problemă simplă. Chiar dacă blocajele laterale elastice conduc la o scădere a factorului elastic critic. Mai mult dacă s-ar tine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea acesta reducere ar fi şi mai mică.

72 Program de simulări numerice .k Determinarea factorilor α cr . corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitată.LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. * * Zvelteţea globala. considerând comportamentul în planul cadrului.LT (3. dar care nu permit formarea de articulaţii plastice. Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 Aceasta metodă. permite verificarea rezistentei la flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. 0 γ M1 în care: α ult . este definit anterior. a elementelor structurale ce alcătuiesc cadre plane. prezentată in paragraful 6. solicitate la forţa axiala şi moment încovoietor. fără a ţine cont de flambajul în planul cadrului. fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. α ult . pentru a ţine cont de flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire.LT şi α ult .4 din EN1993-1-1[18].k (3.5 1 1. însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice.15) ≥ 1. Rezistenta la flambaj în afara planului cadrului se va determina cu relaţia: * χ LT ⋅ α ult .8.k α cr .k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă). globale sau locale.16) α cr . * χ LT reprezintă factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT .3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. λ LT .5 2 Figura 3-25: Influenta blocajelor laterale elastice blocaje rigide blocaje elastice 3.2.k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul. a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = în care: * α ult . .3.

Se remarcă o diferenţă considerabilă între capacităţile elementelor având sectiuni de clasa 3. Se observa ca rezultatele obtinute in urma aplicarii metodei generale sunt acoperitoare in toate cazurile.1[18] şi analizele numerice (MEF analize elastice de flambaj pentru determinarea modurilor proprii şi analize elasto-plastice) este prezentată în Figura 3-26. αult. În general la cadrele cu înălţimi reduse (H=4m). i=1. a fost determinată prin intermediul unei analize liniare elastice spatiale. elementul care cedează primul este grinda.3 λgm.4 λu λgm. vezi Figura 3-9) var8x30pin(4) .1 λgm. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitata a componentelor structurale.k. ţinând cont de blocajele laterale prezentate în Figura 3-9.2 . 6 5 4 3 2 1 0 λcr. Factorul de încărcare minim corespunzător flambajului elastic critic a fost determinat în urma unei analize 3D cu MEF. in cadrul acestor formule s-au utilizat caracteristicile eficace ale sectiunilor (datorate scoaterii din lucru a panoului de inima voalat).4 var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) Figura 3-26: Rezultate metoda generala vs MEF Unde: λgm.2 λcr. a modurilor proprii de flambaj. modelând componentele structurale cu elemente de tip shell. elementul care cedează primul este stâlpul. Pentru elementele cu inima de Clasa 4. Acelsi lucru s-a observat şi în cadrul analizelor elastoplastice.i factorul de multiplicare a fortelor de calcul pantru a verifica ecuatia (3. O comparatie intre rezulatatele obstinute în urma aplicării “metodei generale” din EN1993-1. Rezistenţa la flambaj prin incovoiere sau incovoiere-rasucire a fost determinata de asemenea folosind ecuatiile de verificare a elementelor la eforturi axiale si incovoieroare. în timp ce la cadrele cu înălţimi mari (H=8m).3.15).3 λcr. In formulele analitice elementele au fost considerate simplu rezemate şi blocate lateral la talpa superioară.3. din EN1993-1-1[18] (Figura 3-27).4 (i se refera la tipul de blocaj lateral.2.2 λgm.1 λcr. F actorul minim de multiplicare a încărcărilor. respectiv 4.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 73 Aceasta metodă a fost aplicată în cazul cadrelor prezentate în Tabelul 3-10.

care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice.1 prE1993-1-1 3.2 λgm. care furnizează.1 λgm. definită ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice.74 Program de simulări numerice . Evaluarea corectă a factorului q.6 0. valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locala şi globala a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. . Pentru prevenirea colapsului structurii.2 1. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover. Ductilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3.4 Figura 3-27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN1993-1.8 1 1.2 0. Generalităţi.3 λgm. Pentru analiza neliniară pushover.3. Proiectarea antiseismică a structurilor la stările limită poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. Analiza neliniară Pushover Structurile metalice sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice. structura deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate si de rigiditatea in plan a cadrului.3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. funcţie de perioada T. pseudo-spectrul normalizat al acceleraţiei. Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 3-28).3.4 0.4 λgm.1. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure.

prinderea în fundaţie (articulată. Pentru a determina comportarea structurilor. secţiune constantă).4. în timp ce forţele verticale au fost menţinute constante pe durata analizei. iar pe ordonată valoarea corespunzătoare forţei orizontale. au fost selectate un număr de cadre metalice parter având elemente cu secţiuni variabile. in scopul de a observa comportarea acestora sub efectul incarcarilor orizontale. semi-rigidă. Forţa orizontală a fost aplicată la partea superioară a stâlpului din stânga. vezi Figura 3-7). Cadrele prezentate se diferenţiază prin următoarele caracteristici: panta acoperişului. au fost selectate cadrele prezentate in Tabelul 3-4 si s-au realizat analize neliniare cu ajutorul programului de calcul ANSYS v5. având înscris pe abscisă deplasarea laterală la colţul cadrului. Rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elasto-pastice sunt reprezentate grafic în Figura 3-30. Tinand cont de cele prezentate anterior. Această metodă de analizarea a structurilor poate fi de asemenea utilizată pentru a determina zonele slabe ale structurii. Deformarea cadrelor sub efectul acţiunii forţelor aplicate si modul de distribuţie a eforturilor in structura este prezentată în Figura 3-29. Această metodă implică aplicarea unei forţe orizontale predefinite la colţul cadrului (Figura 3-28) care va fi incrementată monoton într-un control de deplasare până la atingerea unui nivel de deplasare laterală impusă iniţial. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe. tipul stâlpului (secţiune variabilă. Cadru tip 1C Figura 3-29:Deformarea cadrelor Cadru tip 3C . după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia. Cadrul a fost legat împotriva deplasărilor în afara planului cu legături de tip 2 (vezi Figura 3-9b).3 .3.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile F F F 2 F 2 F 75 H F F F F 2 H F 2 F F H H Figura 3-28:Analiza inelastică Pushover Sub acţiunea forţei orizontale. Analiza Pushover este o analiză statică inelastică. prin intermediul căreia se poate estima capacitatea de rezistenţă a structurii în stadiul postelastic. rigidă.

diagramele corespunzătoare structurilor cu aceiaşi conformaţie. La toate structurile analizate. analize pushover Din graficele prezentate mai sus se observă că influenta primordială în comportarea structurilor sub acţiune forţelor orizontale o constituie prinderea cadrului în fundaţie.2 se m 3 c .1 se m 3 c . dar cu pante diferite aproape că se confundă. Plasticizarea stâlpilor depinde în mare măsură de prinderea acestora în fundaţii (Figura 3-32).1 se m 1c .2 se m 3c.2 pi n 1c . Influenţa pantei acoperişului este aproape nulă. Se observa un comportament îmbunătăţit al cadrelor având secţiune constantă şi prindere în fundaţie semi-rigidă sau rigidă. iar în cazul structurilor cu rigiditate ridicată a bazei stâlpului apariţia zonei plastice are loc mai întâi în stâlp şi apoi în riglă. Cadru tip 1C Cadru tip 3C Figura 3-31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă Cadru tip 1C-pin Cadru tip 3C-sem Cadru tip 3C-rig Figura 3-32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului .3 200 18 0 16 0 14 0 12 0 10 0 80 60 40 20 0 0 10 0 200 d [ mm] 300 400 1c .2 r ig Figura 3-30: Curbele de comportament. plasticizarea se produce în primul rând în riglă.1 pi n 1c .76 Program de simulări numerice . Moduri de cedare mai amănunţite (pentru fiecare tip de cadru in parte) sunt prezentate in cadrul Anexei 3. în riglă se dezvoltă zone plastice în zona de racord a vutei cu rigle constantă (Figura 3-31).1 r ig 3c. Se observă că în cazul structurilor având o rigiditate scăzută a bazei stâlpului.

5 (3. Această metodă a apărut din necesitatea luării în considerare a efectului P-Δ datorat încărcărilor gravitaţionale asupra structurilor metalice în cadre. cu β ' > 0. articulatie plastica Mp. rezultă următoarea relaţie: q= ⎛α ⎞ δu = αc ⎜ u − β ⎟ + β ⎜α ⎟ δy ⎝ y ⎠ (3.3 . Metoda se bazează pe ipoteza formarii unui mecanism global. Dacă: β = β' ecuaţia (3. Factorul q în cazul de faţă se va determina pe baza teoriei factorului de ductilitate.t articulatie plastica Mp.t Figura 3-33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică Din analiza modelului simplificat din Figura 3-33.2.19) Coeficientul β' poate fi obţinut din rezultatele obţinute din comportarea dinamică a sistemelor SDOF.20) .3.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 77 3. acumulate în urma unui cutremur.17) în care αc este multiplicatorul critic elastic al încărcărilor verticale În ecuaţia (3. Performanţe seismice. β este un coeficient de echivalenţă dinamică care defineşte echivalenta dintre modelul static elasto-plastic şi modelul dinamic. factorul q Factorul q caracterizează capacitatea de disipare a energiei seismice a unei structuri.17).3.18) αu [(1 − β ')α c + β '] αy (3.17) poate fi rescrisă astfel: q= αu αy (3. Pe baza acestor rezultate: β ' = 1 − T .

Rezultatele obţinute.50% 1. pentru valori ale perioadei T > 0.5 0 1C1 1C1 1C2 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 pin sem pin sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-34: Factori q 250 200 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 0. obţinute în cazul prinderii cadrului de tip 1 se datorează efectului mare pe care coeficientul αc îl joacă în formula (3.78 Program de simulări numerice .g q=1. în acest caz aceste valori sunt foarte reduse.50% 0 50 100 d [mm] 150 200 250 150 100 50 0 Figura 3-35: Criterii de performanţă . factorul q va avea o valoare constantă iar pentru T < 0. dacă principiile proiectării seismice sunt aplicate corect.19). 3 2. Oricum.5 s acesta va fi o funcţie liniara de T.5 s.50% 2. Prinderea laterală a cadrelor cât şi prinderea în fundaţie a stâlpilor cadrului au o contribuţie importantă asupra caracterului disipativ al structurii. fiind foarte sensibile la fenomenul de pierdere al stabilităţii. Valorile subunitare ale factorului q. valoarea factorului de comportare seismica ar putea fi îmbunătăţită substanţial. De asemenea se poate concluziona că proiectarea antiseismică a cadrelor metalice portal trebuie făcută în concordanţă cu conceptul de structură cu capacitate redusă de disipare a energiei seismice.5).5 1 0. şi structura este bine legată spaţial împotriva fenomenului de flambaj lateral prin încovoiere cu răsucire.19). Cadrele respective nu sunt legate lateral. cât şi dezvoltarea şi localizarea zonelor plastice în structură.5 factorul q 2 blocaj tip 1 blocaj tip 2 blocaj tip 3 blocaj tip 4 1. sunt prezentate mai detaliat în Anexa 3. Valorile factorului q obţinute confirmă valorile prescrise în EN 1998-1[22] pentru structuri nedisipative (e. calculate în conformitate cu relaţia (3. Sub acţiunea încărcărilor seismice. sunt prezentate in Figura 3-34. fapt neîntâlnit în practică. unde este reprezentată modul de cedare a fiecărui cadru în parte.3 Astfel. Valorile factorului q. ele vor ceda prematur prin instabilitate dinamică.

76 185.2 1 0.50% 1. Valorile obţinute în urma calculului efectuat sunt următoarele: 0.25 120.54E-02 89.67 3.48E-031.4 2.22E-03 1.042 rad pentru stâlp şi 0.14E-03 6.87 85.14E-03 1.83 43. 1.39E-03 1.50% - 82.08E-02 1.47E-023. 2.4 0.50% Rotire stâlp [rad] 0.96E-02 56.78 3.29E-02 94.05E-02 76.6 0.50% 2.25 172. Tabelul 3-11: Rotirile elementelor Cadru 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig H[kN] 0.88E-03 8.5%)H şi rotirile elementelor în zonele plastice.08E-03 9.6 0.4 1.39 3.68E-02 Capacitatea de rotire ale elementelor cadrului (riglă Figura 3-36.053 rad pentru riglă. pe baza teoriei mecanismului plastic local (Gioncu 2002)[34].81 141.6 101.84E-03 7.50% 20.11E-02 1.50% 71.83 20.88E-03 7. a fost calculată cu ajutorul programului DUCTROT M.4 0.3.96E-03 1.14E-03 2.76E-02 1. având o capacitate de rotire mai mare.5%.03E-02 1.25E-02 1.2 1 M/Mp 0.22E-031.8 0.5%.94E-03 1.01E-02 82.27 2.64 2.3 .25 120.42E-03 1.8 0.75 43.89 187.75 1.86E-03 8.81 141.2 0 0 1 2 3 θ /θ p 4 5 6 7 M/Mp elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-37:Curba moment-rotire (stâlp) .Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 79 În Figura 3-35 şi Tabelul 3-1 sunt reprezentate forţele corespunzătoare diferitelor valori ale deplasărilor orizontale (0.77E-03 1.50% 1.04 169. 1.87E-03 1.50% 2.47 3.19E-022.22E-03 8.4 1. Din valorile obţinute se poate deduce ca secţiunea riglei în zona constantă este mai compactă decât secţiunea stâlpului.29E-02 81.50% Rotire riglă [rad] 0.73E-02 56. locul unde apar zonele plastice.27 2.87 71. corespunzătoare acestor deplasări.02 4.58E-03 8.2 0 0 1 2 3 θ/θp 4 5 6 elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-36:Curba moment-rotire (riglă) 1.29E-02 3.01E-03 7. stâlp Figura 3-37).

22) Figura 3-38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] ⎡ ⎤ T (ηβo − 1)⎥ Se (T ) = ag S ⎢1 + TB ⎣ ⎦ Se (T ) = ag Sηβo ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβo ⎢ C ⎥ ⎣T ⎦ TC ≤ T ≤ TD . (3. Spectru linear-elastic (Figura 3-38) a fost calculat conform Eurocode 8. Sa. Metoda spectrului de capacitate Metoda spectrului de capacitate compară capacitatea structurii cu necesarul indus de mişcarea seismică (Fajfar 1999[27]).23) ⎡T ⎤ ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβ o ⎢ C ⎥ ⎢ D ⎥ ⎣ TD ⎦ ⎣ T ⎦ T ≥ TD . în consecinţă se recomandă folosirea primei metode.24) unde: Se(T) T ag spectrul elastic. În concordanţă cu aceasta. acceleraţia de proiectare seismică. Cum s-a putut observa şi din paragraful precedent cadrele metalice portal folosite la hale industriale. şi a spectrului deplasării. pentru o valoare dată a amortizării vâscoase.80 Program de simulări numerice .3. 3. spectru mişcării seismice este construit pe baza spectrului liniar-elastic al acceleraţiei. . ξ. TB ≤ T ≤ TC .3.3 Pentru nici unul din criteriile de performanţa adoptate nu a fost atinsă capacitatea de rotire plastică a elementului. Se[T] agSηβo B C agS A D TB TC TD 0 ≤ T ≤ TB . Prima din aceste abordări se referă la spectrul linear elastic amortizat. k1 T [sec] (3.21) (3. iar cea dea doua la spectru inelastic. k1 k2 (3. Sd. sunt caracterizate ca având capacităţi limitate de disipare a energiei seismice. Acelaşi mod de abordare a definirii spectrului se regăseşte si in noua norma de calcul romaneasca la seism P100/2006. perioada de vibraţie a unui sistem cu un singur grad de libertate. Necesarul de capacitate poate fi reprezentat utilizând două abordări diferite.

având valoarea de referinţă η=1 pentru 5% amortizare vâscoasă. η factorul de corecţie al amortizării.k2 vibraţie mai mare decât TC. TD valoarea perioadei definind intervalul de deplasare constantă a spectrului.TC limitele acceleraţiei spectrale constante.8 0. corespunzător mortizări vâscoase de 5% TB.3 0. exponenţi care influenţează alura spectrului pentru o perioadă de k1.27) unde m* reprezintă masa unui sistem echivalent cu un singur grad de libertate. curbele pushover pot fi convertite într-o curba idealizată.7 0. respectiv TD.2 0. poate fi reprezentată trasând diagrama forţă-deplasare obţinută în urma analizei statice neliniare inelastice Pushover.3. 1 0.4 0. acceleraţie-deplasare. Spectrul liniar elastic amortizat.9 0. a unui sistem cu un sigur grad de libertate echivalent. S parametrul care ţine cont de tipul solului. poate fi trasat utilizându-se formula de mai jos: Sa 4π 2 ≅ 2 Sd T (3. Δ* = Δ Γ (3. după cum urmează: a* = F m*Γ (3. necesar.5 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile unei a βo 81 coeficientul de amplificare a acceleraţiei spectrale.3 .6 0.26) iar.25) Capacitatea structurii dată de forţa laterală şi deplasarea la colţul cadrului. Γ fiind factorul de participare globală.1 0 0 20 40 60 80 100 Sd [mm] 120 140 160 180 elasic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-39: Metoda spectrului de capacitate . Presupunând că răspunsul seismic global al structurii este predominat de modul de vibraţie fundamental.

24 1.61 Din tabelul precedent se remarcă faptul că nu apar plasticizări ale stâlpului în cazul cadrelor de tip 1C. adică nu se formează articulaţii plastice complete ale elementelor. pentru 5% amortizare vâscoasă. În cazul stâlpilor cu secţiune constantă şi prindere rigidă la bază (Tip 3C) plasticizarea se produce mai întâi în stâlp. chiar şi a depăşi.479 0.62 0.590 0.15 0. exprimat în funcţie de aria plastificată şi aria totalaă a secţiunii.341 0.45 0.40 1.71 0. .10 48.600 Sd [mm] 67.42 Drift [%] 1. însă se produce plasticizarea riglei la trecerea de la secţiune constantă la cea variabilă.16 1. datorită prinderii articulate a stâlpilor in fundaţie. Aceste valori sunt trecute în Tabelul 3-12 împreună cu valoarea driftului corespunzător deplasării respective. este trecut în Tabelul 3-13.37 59.47 0.89 48.3 Relaţia a*-Δ* (curba de capacitate) este trasată împreună cu spectrul elastic Sa-Sd.64 55.17 0.08 0.95 67.375 0.63 0.45 35.78 0.69 0.74 Tabelul 3-13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Apl/A riglă 0.30 37.82 Program de simulări numerice . cadrele sunt capabile de a atinge. Trebuie subliniat faptul că aceste valori ale driftului pot fi atinse fără depăşirea capacităţii de rotire plastică a elementelor în zona în care se produce plasticizarea.01 0. Plasticizarea parţială a secţiunilor confirmă ductilitatea redusă a cadrului. Oricum.02 1. analizele efectuate arată că aproape în toate cazurile.06 stâlp 0.339 0. pe urma în riglă. Intersecţia curbei de capacitate cu spectru de capacitate (vezi Figura 3-39) reprezintă acceleraţia şi deplasarea corespunzătoare capacităţii structurii. drifturile specificate în Tabelul 3-12.400 0. Raportul de plasticizare al secţiunilor.42 1. Tabelul 3-12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Sa [g] 0.482 0.65 0.

4 (modelare cu elemente plastice de tip shell43) şi cele obţinute în urma modelării cu fibră. Elementul de tip fibra (Type 15 Drain 3DX) .4. Proprietăţile elementului. este alcătuit dintr-un număr de segmente. Elementul este considerat elastic la torsiune şi forfecare.3.3 . Fibrele pot avea un comportament neliniar pentru a modela corespunzător curba de material utilizată în analiză (Figura 3-41). . secţiunea fiecărui segment fiind la rândul său alcătuită dintr-un număr de fibre. Analiza neliniară dinamică Dacă în paragrafele anterioare s-a studiat comportamentul cadrelor metalice parter prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice. a unui singur element (riglă sau stâlp) sau la modelarea riglelor şi stâlpilor într-o structură mai complexă. Elementul definit între două puncte.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 83 3.descriere generală Acest tip de element poate utilizat pentru modelarea elementelor din oţel. Se poate realiza modelarea unei singure secţiuni aparţinând unei rigle sau a unui stâlp. Comportamentul elementului este monitorizat în fiecare segment în secţiunea transversală centrală (fâşie) (Figura 3-40). păstrându-se constante pe lungimea unui segment.3. beton armat sau elemente mixte otel-beton. în cadrul acestui paragraf se va prezenta modelarea unui cadru metalic portal cu ajutorul unor elemente de tip fibra şi analizarea acestuia sub influenta unei încărcări aplicate la coltul cadrului. nod j y x Segment x nod i y Fasie Fibra Figura 3-40: Elementul tip fibra Fiecare secţiune poate fi elastică sau poate fi împărţită într-un număr de fibre. În final se va face o comparaţie între rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare spaţiale realizate cu programul de elemente finite Ansys v5. dar pot varia de la un segment la celălalt.

Secţiunea elementului a fost împărţită într-un număr de fibre (Figura 3-42). Pe porţiunea cu secţiune variabila (stâlpi vutaţi. elementele componente ale cadrelor (rigle. stâlpi) au fost modelate cu elementul prezentat anterior (Type 15). În cazul elementelor cu secţiune constantă. În cadrul analizelor neliniare. care aproximează destul de bine comportarea reala a otelului. Modelarea cadrelor Elementele cadrelor metalice portal sunt realizate din table sudate având secţiuni dublu T. Se poate observa astfel că s-a utilizat un material având o comportare elasto-plastică. elementul s-a împărţit de asemenea în segmente. concentrând proprietăţile fiecărei fibre în centrul de greutate al acesteia.3 3 2 1 1 2 3 Figura 3-41: Modelarea curbei de material Elementului „fibra” utilizat pentru modelarea elementelor structurale ţine cont atât de efectul forţei axiale în element cat şi de cel al momentului încovoietor. Caracteristicile materialului folosit în analiză sunt prezentate în Figura 3-43. în schimb proprietăţile au fost păstrate constante la toate segmentele aparţinând aceluiaşi element. cu programul de calcul Drain 3DX. rigle vutate) elementul a fost împărţit într-un număr de segmente.84 Program de simulări numerice . Figura 3-42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T . proprietăţile secţiunii modificându-se de la segment la segment. efectele de ordinul doi sunt luate în considerare pe parcursul analizei numerice.

. curba obţinută reprezentând deplasarea laterala a coltului cadrului în funcţie de valoarea forţei orizontale aplicate (Figura 3-44).2 0.8 1 1. prinderile stâlpilor la baza modelându-se cu elemente care iau în considerare rigiditatea iniţiala la rotire a nodului.2 Deplasare laterala [m] Figura 3-44: Rezultate Drain 3DX 1c1pin 1c1sem 1c2pin 1c2sem 3c1rig 3c1sem 3c2rig 3c2sem Din graficul din Figura 3-44 se poate observa că valorile forţelor ultime obţinute se apropie mult de cele rezultate în urma analizelor spaţiale cu programul de elemente finite Ansys.3 .6 0. Rezultatele analizelor. 200 180 160 140 Forta [kN] 120 100 80 60 40 20 0 0 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 85 Figura 3-43: Curba de material Îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă (coama cadrului) în cadrul analizelor au fost considerate ca fiind rigide. prezentate în Figura 3-45.3.4 0. Comparaţie Rezultatele obţinute sunt prezentate grafic.

3 200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 1c1 pin 1c1 sem 1c2 pin Drain 3DX 1c2 sem 3c1 rig 3c1 sem Ansys 3c2 rig 3c2 sem Ansys Drain 3DX Figura 3-45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX 400 300 scceleratie [cm/sec ] 2 EL Centro Site 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 0 10 20 30 40 50 60 800 600 acceleratie [cm/sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995. Romania Figura 3-46: Accelerograme utilizate în analize .86 Program de simulări numerice . JAPONIA 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997.

Factorul de comportare seismica. q= λu λel (3. De asemenea forma secţiunii stâlpului influenţează în mare măsura capacitatea portantă a cadrului la forţe orizontale.3.3 . a fost determinat în urma unei analize neliniare dinamice. q.2 0.6 Sa [g] 0. 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 87 Se remarcă faptul că rigiditatea la baza cadrului are un aport destul de mare în ce priveşte comportarea acestuia sub efectul încărcărilor seismice (aplicate static în acest caz).4 0.9 0. Trebuie subliniat faptul că în nici unul din cazurile analizate prin analize neliniare elasto-plastice.8 0. însă influenţa unghiului acoperişul fiind destul de redusă.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] 120 150 180 elastic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-47: Curbele de capacitate Drain 3DX Factorii de reducere a încărcării seismice.28) sunt trecuţi în Figura 4. utilizând un număr de trei înregistrări seismice (Figura 3-46). nu s-a înregistrat cedarea structurii sub încărcările aplicate.28) .3 0.5 0. Această metodă de determinare este mult mai apropiată de definiţia acestuia (raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă).7 0. q.21 comparaţi cu cei obţinuţi în urma analizei neliniare statice. Astfel cedarea teoretica considerându-se a corespunde driftului rezultat din intersecţia curbei de capacitate cu spectrul de capacitate (Figura 3-47). calculaţi pe baza formulei (3. aceasta fiind aproape dublată în cazul cadrelor având stâlpi cu secţiune constantă.

5 1 0. unde s-au utilizat legături de tip 4 (Figura 3-9). este ceva mai redusă decât în cazul analizelor cu Ansys. Un element variabil modelat cu elemente de tip shell simulează mult mai bine realitatea decât un element modelat cu elemente de tip fibră. Figura 3-49: Prinderea articulată a stâlpului la bază .5 2 factorul q 1. O explicaţie ar putea fi dată de acurateţea cu care au fost modelate secţiunile.4-Drain 3DX 1C1 pin 1C1 sem 1C2 pin Ansys tip 4 Drain 3DX Din Figura 3-48 se poate observa că în toate cazurile. rezultând în final secţiunile prezentate în Tabelul 3-8.3. 3.15L. Prinderea în fundaţie a acestor tipuri de cadre s-a considerat a fi articulată (Figura 3-49).5 0 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-48: Compararea factorilor q Ansys v5. iar riglele cadrului sunt vutate pe o lungime 0.5. valoarea factorului q rezultată în urma analizelor neliniare dinamice pe cadre plane. Toate cadrele au stâlpii cu secţiune variabilă. păstrând aceiaşi deschidere. realizată pe capul stâlpului. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate pana în momentul de faţă s-au referit la un număr de cadre derivate din unele calibrate pe baza unor teste de laborator.3 3 2.Totuşi valorile rezultata sunt foarte apropiate.88 Program de simulări numerice . Determinarea secţiunilor s-a realizat ţinând cont de ipotezele de încărcare permanentă şi zăpadă (ipoteze care conduc la combinaţia cea mai defavorabilă). înălţime şi pantă a acoperişului. îmbinarea riglă-stâlp fiind considerată rigidă. În continuare vor fi prezentate rezultatele obţinute pentru un număr de cadre utilizate în proiectarea curentă (Figura 3-16 şi Tabelul 3-8). Acestea au deschideri şi înălţimi diferite iar panta acoperişului este de 8o în toate cazurile. Acestea fiind alese ca fiind oarecum echivalente cu cadrele testate.

60 203.21 Fu [kN] 175. Pentru determinarea factorilor care intra în ec.3 .11 0.18 0.21 4.11 prindere prindere prindere 2 3 4 4.71 4.47 249.03 115. iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS.51 7.47 0.54 5.65 0.83 6.2 kN/m (Bucureşti) Combinaţia de încărcare folosita a fost: n ⋅ P + nz ⋅ Pz în care coeficienţii parţiali de siguranţă au valorile n=1. În cazul analizei 3D.50 0.34 3.51 0.50 0.50 var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Factorii q calculaţi conform Eq (3.50 8. S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale.60 148.54 0.53 0.42 β’ 0.71 501. cu limita de curgere fy=235 N/mm2.53 0.19 309.10 163.66 86.96 480. .83 8.41 8.37 0. care operează numai cu elemente de tip bară.63 0.35 0.01 224.66 11. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear.50 0.50 0. utilizând valorile din Tabelul 3-14 sunt prezentaţi în Figura 3-50.70 219.65 0. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43. elastic-perfect plastic. deplasările laterale ale riglelor si stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioara a elementului de către de riglele de perete. S-a utilizat OL37 (S235). • analize modale pentru identificarea perioadelor corespunzătoare primului mod de oscilaţie.04 350. Analizele plane s-au realizat cu programul Sap2000.80 10.58 107.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 89 Pentru determinarea încărcărilor aferente ipotezelor de calcul au fost considerate următoarele cazuri de încărcare: • • încărcare permanenta gp=1.07 10.83 334.(3.54 T [sec] 0.81 0. Rezultatele analizelor prezentate anterior sunt trecute în Tabelul 3-14. (Figura 3-9).1.58 8.00 5.3.96 8.89 75.19) au fost realizate: • analize pushover plane pentru determinarea factorilor αu şi αy. al materialului.18 6.69 8.50 3.5 kN/m încărcare din zăpada gz=7.68 3.12 0.02 2.1 şi nz=2.20 10.67 0.19). pentru fiecare tip de cadru în parte. Tabelul 3-14: Rezultatele analizelor Tip cadru Fe [kN] 169.58 0.12 0.93 0.37 4.50 317.99 10.50 0. cât şi pentru identificarea poziţiei articulaţiilor plastice punctuale.54 0. panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioară în unele cazuri.26 7.77 2.75 αcr prindere 1 0. • analize elastice de flambaj spaţiale pentru determinarea factorului critic de flambaj αc.70 6.

90 Program de simulări numerice - 3

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0
va r4 x va 18p r4 i x2 n va 4p r4 i x3 n va 0p r6 i x1 n va 8p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x1 n va 8p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 2 prindere tip 4

clasă de ductilitate redusă

Tip cadru
Figura 3-50: Factori q

Utilizând aceiaşi formulă de determinare a factorului de reducere a încărcării seismice, q, formulă care ţine cont şi de flambajul în afara planului cadrului, prin intermediul factorului elastic critic αcr, s-a determinat şi coeficientul αu (coeficient ce apare în formula lui q) în urma unor analize neliniare elasto-plastice utilizând MEF. În cadrul acestor analize s-a făcut o variaţie a grosimii inimii elementelor pentru a putea face trecerea de la secţiune de clasă 3 la secţiune de clasă 4. În Figura 3-51 şi Figura 3-52 sunt prezentate rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elastoplastice, în termeni de forţă-deplasare.

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 Deplasare [mm] var4x18pin(3) var4x24pin(3) var4x30pin(3) var6x18pin(3) var6x24pin(3) var6x30pin(3) var8x18pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3)

Figura 3-51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3

3.3 - Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile

91

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800

var4x18pin(4) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var6x18pin(4) var6x24pin(4) var6x30pin(4) var8x18pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4)

1000

1200

Deplasare [mm]
Figura 3-52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4

Factorii de comportare q, obţinuţi pe baza rel. (3.19) sunt prezentaţi în Figura 3-53 pentru cadrele realizate din elemente variabile de clasă 3 şi în Figura 3-54 pentru cadrele parter realizate din rigle şi stâlpi cu secţiune variabilă având secţiuni de clasă 4. Analizând cele două grafice, se observă că valoarea factorului q variază în funcţie de înălţimea şi deschiderea cadrului. De asemenea se poate observa o reduce a factorului q prin variaţia clasei secţiunii. Pentru tipul de prindere 2 (Figura 3-9), care este şi cazul cel mai întâlnit în practică, cadrele se în cadrează în clasa de ductilitate redusă ( conform P100/2006[55] şi EN 1998-1[22]).

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate

redusă

va r

4x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x3 n va 0p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x n va 18p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3

92 Program de simulări numerice - 3

5 4.5 4 3.5 3 2.5 2 1.5 1 0.5 0

Factorul q

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate redusă

va

3.4.

Rezultatele studiului de stabilitate demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale, datorate panelor şi riglelor de perete. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală, care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului, in funcţie de zvelteţea lor. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului, ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei, adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4 (Figura 3-9d). Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic, fiind vorba în general de un procent de 5%. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4, unde voalarea locală apare înaintea flambajului local, influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire, care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere, este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). Rezultatele studiului de ductilitate au scos în evidenţă eficienţa, chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului, realizată în practică prin panele de acoperiş, riglele de perete şi contrafişe. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale, care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. Mai mult, rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele sistemului structural sa fie alese, proiectate şi detaliate pentru a

r4 x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x n va 30p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x3 n va 0p r8 i x n va 18p r8 i x n va 24p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4

Concluzii

3.4 - Concluzii

93

putea disipa energia acumulată în timpul unui seism, iar celelalte elemente structurale să posede o rezistenţă suficientă, astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică, structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q, ţine seama de ductilitatea structurii, capacitatea de redistribuţie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul, precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor, altele decât cele asociate structurii de rezistenta. Factorul de reducere a încărcării seismice, q, a fost evaluat prin două metode, una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3 (Figura 3-9c) sau superior, indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta, clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. Oricum, dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate, şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire, redundanţa şi suprarezistenţa rezultate, ar putea îmbunătăţii această valoare. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri, sub efectul încărcărilor statice, chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. În acest caz, starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor, fie prin limitarea deplasării verticale inelastice.

4.PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

4.1.

Introducere

Halele industriale moderne sunt realizate din cadre metalice portal având elemente cu secţiuni zvelte de Clasa 3 si 4. Elementele structurale au secţiuni variabile (stâlpi şi rigle vutate) în concordanţă cu starea de eforturi în elementele componente. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambajul prin încovoiere-răsucire. Dacă nu se prevăd blocaje laterale, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiere-răsucire este in general scăzuta. Oricum, blocajele laterale care apar in practică datorită structurii secundare a închiderilor si a efectului de diafragmă îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor. Proiectarea de rezistenta si stabilitate a cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasa 3 si 4, presupune o buna cunoaştere a modului de comportare a îmbinărilor riglă-stâlp, riglă-riglă şi a stâlpului la baza. Aceste îmbinări sunt caracterizate printr-un anumit nivel de rezistenta, rigiditate şi ductilitate. Datorita formei variabile a inimii la elementele componente, detaliul de îmbinare riglă-stâlp poseda anumite particularităţi. De obicei îmbinarea se realizează cu şuruburi cu placa de capăt extinsa pe capul sau la fata stâlpului. In cazul de fata va fi tratata îmbinarea pe capul stâlpului. Performantele acestor tipuri de îmbinări, sub efectul încărcărilor ciclice, sunt de interes major pentru clădiri parter, in special in zone seismice. In vederea determinării ductilităţii, rezistentei si rigidităţii, s-a iniţiat un amplu program experimental. Prin îmbinarea stâlpului si a riglei realizate din tălpi de clasa 2 sau 3 si inima de clasa 3 sau 4 au rezultat un număr de trei configuraţii pentru specimenele testate. S-a urmărit atât comportarea cat si mecanismul de cedare, la încărcări monotone si ciclice. În cadrul prezentului capitol se vor prezenta, de asemenea, rezultatele unei analize neliniare elasto-plastice realizate cu programul de elemente finite Ansys v8.0, simulate pe fiecare tip de îmbinare în parte, comparând rezultatele obţinute cu cele ale testelor experimentale. O simulare numerică, corect realizată, este mai puţin costisitoare atât din punct de vedere la timpului alocat cât şi al consumului de materiale.

1. Programul experimental 4.2 .. Stand Articulaţie mobilă Actuator Specimen Articulaţie Blocaje laterale Figura 4-1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor Figura 4-2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare . Standul experimental pentru încercarea specimenelor este prezentat în Figura 4-1.. Specimenele încercate au fost montate în cadrul standului de încercări din . Scopul încercărilor şi montajul În vederea determinării rezistentei. s-a efectuat un program experimental pe specimene având secţiuni de diferite zvelteţi ale pereţilor.4.2.2. rigidităţii şi ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi realizate intre elemente cu secţiune variabilă.Programul experimental 95 4.

Forţa orizontală a fost generata prin intermediul unui actuator Quiri. cu capacitatea de 1000 kN.96 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .4 laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. la capătul superior al specimenului. Figura 4-3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii Figura 4-4: Articulaţie la baza stâlpului . De asemenea pentru a preveni deformarea în afara planului. a fost realizată o articulaţie mobilă la capătul superior (Figura 4-3). au fost prevăzute blocaje laterale în punctele indicate în Figura 4-1. Pentru a împiedeca deplasarea specimenului pe verticală. La partea inferioară dreapta a fost prevăzută o articulaţie perfecta pentru a preveni apariţia momentelor încovoietoare la baza stâlpului (Figura 4-4).

20 kN/m2 (γULS=1. Specimenele Pentru a putea definii configuraţii realiste pentru specimene. lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii a fost schimbată pentru a obţine aproximativ aceiaşi stare de eforturi si deformaţie. având: deschiderea L=18 m.2). încărcare din zăpadă 1. H varHxLpin L Figura 4-5: Geometrie cadre Tabelul 4-1: Dimensiuni cadre Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Denumire cadru C2-3 C2-4 C3-4 Greutate [kg] 1884.2. travee T=6 m.1).2. Grosimea. înălţimea H=5 m si unghiul acoperişului α=80.225 1784. încărcare tehnologică 0. Pentru dimensionare au fost considerate următoarele ipoteze de încărcări: • • • încărcarea proprie a închiderilor 0. a fost dimensionat un cadru parter.2 .829 Stâlp [mm] (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 grinda Vutată [mm] (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Constanta [mm] 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6 Configuraţiile îmbinărilor si dimensiunea acestora sunt prezentate in Tabelul 4-2 şi Figura 4-6: Tabelul 4-2: Dimensiuni specimene Nod J2-3 J2-4 J3-4 Stalp (H*B*tf*tw) 650*240*15*8 700*240*15*6 700*280*12*6 Grinda (H*B*tf*tw) 650*200*12*8 700*200*12*6 700*230*10*6 . Materialul utilizat a fost S275 iar dimensionarea s-a realizat in conformitate cu prescripţiile din EN 1993-1-1[18]. În final a rezultat un număr de 3 cadre având elemente cu secţiuni de clasă diferită.25 kN/m2 (γULS=1.2 kN/m2 (γULS=2.79 1802. vezi Figura 4-5.4.Programul experimental 97 4.1).

4 în care H este înălţimea secţiunii transversale. Figura 4-7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor Cele trei configuraţii de îmbinări rezultate sunt: J2-3 (riglă şi stâlp cu tălpi de clasa 2 şi inima de clasa 3). J3-4 (riglă si stâlp cu tălpi de clasa 3 si inimă de clasa 4). . B este lăţimea tălpii. respectiv sudură de colţ între inimă şi placa de capăt. J2-4 (rigla si stâlp cu tălpi de clasa 2 si inima de clasa 4).98 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . J2-3 J2-4 Figura 4-6: Gabarite specimene J3-4 În Figura 4-7 sunt prezentate tipurile de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor şi anume: sudură cu prelucrare în Y şi resudarea rădăcinii între placa de capăt şi tălpile elementelor. Rezultatele acestor teste au condus la concluzia ca fabricantul a folosit un material S275 în loc de S355 (cum era specificat în proiect). Din acest motiv în continuare raportările se vor face pentru S275. tf este grosimea tălpii şi tw este grosimea inimii. Pentru a putea identifica comportarea materialului utilizat au fost realizate teste de tracţiune pe epruvete extrase din zonele neafectate de deformaţii ale îmbinările testate.

1990[59]. Încercările pe epruvete proporţionate au fost efectuate conform SE EN1002-1. echivalenta cu 20 N/mm2sec. Şuruburile M20 gr 10. prin aplicarea unui moment la cheie de 40 daNm.4. La toate specimenele s-au folosit şuruburi M20 gr. iar sudura între inimă şi placa de capăt cu sudură de colt de 4 mm. folosind o maşină universala UTS RSA 250 (vezi Figura 4-9).9 şi placă de capăt de 20 mm. aplicând o viteza de încărcare quazistatică. Sudurile între tălpile elementelor realizându-se cu prelucrare în Y. din fiecare grosime de tabla utilizata. panou care lucrează la forfecare (vezi Figura 4-8). au fost efectuate încercări de tracţiune pe epruvete extrase din componentele principale. epruvetă Figura 4-9: Încercarea de tracţiune. Montaj .9 între elemente au fost pretensionate la 50% din capacitatea lor. 10.2 .3. O particularitate a acestor tipuri de îmbinări este poziţionarea panoului de inima. Grinda Talpa exterioara Talpa interioara Inima grinda Imbinare cu suruburi Talpa interioara Stalp Panou Talpa exterioara Figura 4-8: Elemente componente nod testat 4.Programul experimental 99 Dimensionarea îmbinărilor s-a realizat în conformitate cu metoda componentelor din EN1993-1-1 Part1. Caracteristicile materialelor Pentru determinarea caracteristicilor otelului folosit la fabricarea specimenelor.2.8[20].

493825 1.360124 1.31 34.59 34.37816 . placă de capăt.33075 1.56 37.62 255.68 322.439386 1.30 33.66 32.10 26.84 415.4 Caracteristicile principale ale încercărilor: limita de curgere superioară fy(Reh).07 38.66 396.582328 1.13 313.00 296.362898 1.66 22.11 37.50 37.90 33.70 324.50 40.558858 1.57 287.96 420.50 31. materialele s-au încadrat în cerinţele standardelor propuse. raportul dintre fu/fy şi alungirea la rupere A.45 30.23 325.50 20. pentru diferite grosimi de specimene.22 292.421874 1.49 25.40 27. inimă.319474 1.46 280. coloana 3 reprezentând lăţimea măsurată a specimenului în urma prelucrării.87 380. Din fiecare grosime de material au fost extrase un număr de 3 epruvete.00 fy(Reh) N/mm2 260.30 252.100 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .93 275.53 414.95 376.20 40.64 fu(Rm) N/mm2 411.33 A % 37.46 fu/fy 1.32 21.99 45. Figura 4-10: Definirea parametrilor din Tabelul 4-3 Analizând Tabelul 4-3 se observă o variaţie destul de mare a limitei de curgere.67 321.60 37.50 33.410067 1.303403 1.420467 1.77 264.47 426. Prima coloana din Tabelul 4-3 reprezintă denumirea specimenului.64 285.07 33. Ulterior se va face un calcul analitic care va tine cont de valoarea limitei de curgere pentru fiecare componenta în parte: talpă.88 377.18 37.389723 1.59 445.40 37.27 300.10 27.44 22.63 427.13 401.90 20. rigidizare.425513 1.37 398.06 295.459201 1.64 381.40 20. sunt prezentate în Tabelul 4-3.50 40.78 37.50 32. rezistenţa la rupere fu.05 420.327875 1.30 33.46 293. Tabelul 4-3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări Epruveta P1-1 P1-2 P1-3 P2-1 P2-2 P2-3 P3-1 P3-2 P3-3 P4-1 P4-2 P4-3 P5-1 P5-2 P5-3 P6-1 P6-2 P6-3 t mm 6 6 6 8 8 8 10 10 10 12 12 12 15 15 15 20 20 20 B0 mm 33.48 382.368491 1.69 439.58 35.60 450.

pentru trasarea relaţiei caracteristice forţă-deplasare.6 -1 -1. după atingerea limitei de curgere. folosită pentru a determina limita de curgere.4. b) modificată . Deplasarea ey şi forţa Fy la curgere sunt obţinute la intersecţia dintre rigiditatea iniţială αy şi o tangentă la curba F-e având panta de 10% din rigiditatea iniţială (Figura 4-11b). făcând astfel imposibilă evaluarea caracteristicilor la încărcări ciclice. În cadrul încercărilor ciclice.Programul experimental 101 4. Deplasarea la curgere ey. În timpul testelor ciclice s-a observat un aspect important şi anume că procedura ECCS standard (Figura 4-12a) se dovedeşte a fi nepotrivită datorită ductilităţii scăzute a specimenelor. În cadrul acestei proceduri.8 1. Procedura de încărcare Încărcarea specimenelor s-a făcut urmărind procedura completa recomandata de Convenţia Europeana pentru Construcţii Metalice (ECCS.2 . au fost folosite două proceduri alternative de încărcare: (1) procedura ECCS standard şi (2) procedura ECCS modificată. s-a folosit un increment de 0.2 -0.4 -1. Acest lucru datorându-se în special clasei secţiunilor. care se bazează de asemenea pe cea standard.6 0. Creşterea deplasării de la ey direct la 2ey este prea mare. aplicând schema statica din Figura 4-11a. Din acest motiv s-a adoptat o procedură de încărcare ECCS modificată (Figura 4-12b). Aceasta prevede o încercare monotonă.8 e/e y time a) b) Figura 4-12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard. este necesară pentru determinarea pasului de încărcare la încercările ciclice.2ey (în loc de 2ey).2 -0. în cazul de faţă pasul al doilea fiind după limita de cedare a specimenelor. F Fmax Fy α y /10 αy ey emax eu e Figura 4-11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere a) b) 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 e/e y time 1. 1985)[16].4 1 0.4.2.

pentru a măsura rotirile relative între punctele indicate pe Figura 4-13.4 4. pentru măsurarea deplasărilor absolute. mai mult Drel5 si Drel6 au monitorizat deformarea panoului de inima. Captorii notaţi cu Drel. la voalări locale. În aceste condiţii valorile măsurate de aceştia au fost neglijate. Aceştia au fost amplasaţi atât în fata specimenului cât şi în spatele acestuia. în timpul testelor experimentale. Captorii au fost fixaţi fie pe elemente diferite ale ansamblului structural. Captorul de deplasare D9 a fost utilizat pentru a monitoriza deplasarea absolută a cadrului. D1 D2 D3 D4 Drel6 I3 Drel5 D6 D5 D7 Lc Lr D9 Drel4 Drel2 I1 Drel3 I2 Drel1 H I4 D8 Figura 4-13: Aranjamentul experimental Deplasarea totală a nodului la partea superioară.102 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp ..1) Pe panourile de inimă au fost dispuşi înclinometrii.5. Preluarea datelor si stocarea lor in format electronic efectuându-se prin intermediul unei staţii de achiziţie tip HP3852A. pentru măsurarea deplasărilor relative între componente. fie pe o structură secundară fără contact cu standul de încercare. Zvelteţea mare a panoului de inimă a condus. .. acesta afectând valoarea finală a deplasării absolute a specimenului. această valoarea a fost considerată la interpretarea rezultatelor. Forţa aplicată s-a măsurat prin intermediul celulei de forţă a actuatorului. ceilalţi parametrii au fost monitorizaţi prin intermediul unor captori potenţiometrici (tip TRS si LWH) şi inductivi (LVDT).8) au fost montaţi pentru a măsura deplasările absolute ale specimenului în punctele indicate pe Figura 4-13.. afectând în acelaşi timp şi valorile măsurate de înclinometre. unde acţionează forţa.4). Captorii de deplasare Di (i=1. Aranjamentul experimental şi schema de dispunere a captorilor sunt prezentate în Figura 4-13. notaţi cu Ii (i=1. Prelucrarea datelor experimentale Răspunsul specimenelor a fost monitorizat prin intermediul unor captori de deplasare..i au fost utilizaţi pentru a măsura deplasările relative în punctele indicate. s-a determinat pe baza relaţiei: D = D1 − D9 − D8 (4.2.

În normele de calcul existente (e. rigiditatea.2) în care M este momentul încovoietor la fata îmbinării. EN1993-1-8[22] sau SR EN 19931-8[61]) clasificarea îmbinărilor se face după curba M-φ. D1 si D7 sunt deplasări măsurate şi indicate în Figura 4-13. rezistenta şi ductilitatea.g.1Sj.ini Figura 4-14: Exemplu de determinare a limitei de curgere 4. Rezultatele testelor experimentale Rezultatele preliminare înregistrate în timpul testelor au fost in termeni de forţă (F) şi deplasare (d). respectiv rotire (φ) si de construcţia curbei (M-φ).Rezultatele testelor experimentale 103 Deplasarea la curgere necesară aplicării încărcării ciclice a fost determinată pentru fiecare specimen în parte. F este forţa orizontală aplicată. .92 mm Fy=365.3 . Pentru a putea prelucra aceste rezultate a fost nevoie de transformarea lor în moment (M). Rotirea totală a nodului (ţinând cont atât de rotirea elastica şi de cea plastică a grinzii. Curba moment-rotire este necesară pentru a urmări comportarea specimenelor sub efectul încărcărilor aplicate şi a determina. cat şi de distorsiunea panoului de inimă) în raport cu capătul stâlpului este determinată folosind următoarea formulă: φtot = D1 H − D7 Lc (4.ini 0.4.3. În Figura 4-14 este prezentată metodologia de determinare a acestui punct. 500 450 400 350 forta [kN] 300 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 80 100 deplasare [mm] ey=38. Momentul redus la fata îmbinării a fost determinat utilizând următoarea formulă: M = F ⋅ Lr (4.70 KN Sj. H şi Lc sunt definiţi de asemenea în Figura 4-13.3) în care φtot este rotirea totală a nodului în raport cu capătul stâlpului. Lr este lungimea riglei (vezi Figura 4-13).

700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 0 0. sunt prezentate în Figura 4-15. pentru specimenele testate la încărcări monotone. b) J2-4M c) J3-4M Modul de cedare este asemănător pentru toate specimenele testate şi anume: J2-3 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare. prelucrate pe baza ecuaţiilor (4.03 0. a) J2-3M Figura 4-16: Moduri de cedare – încărcări monotone. În toate cazurile specimenele au avut un comportament liniar. în control de deplasare prin intermediul actuatorului Quiri. Deformarea şi deplasarea cadrului a fost monitorizată pe parcursul încercării vizual şi cu ajutorul captorilor de deplasare.02 0. până la atingerea forţei elastice.4 4. apare o reducere semnificativă a capacităţii postelastice. Curbele experimentale.2) şi (4. De asemenea se observă că pe lângă reducerea capacităţii portante prin creşterea clasei secţiunilor.1.3). Rezultate încercări monotone Încărcarea în cazul de faţă a fost aplicată monoton.04 rotire [rad] Figura 4-15: Curbe comportament încărcări monotone J2-3m J2-4ml J3-4m Analizând Figura 4-15 se poate observa că rigiditatea iniţială are valori apropiate pentru cele trei specimene testate la încărcări monotone.01 0. moment-rotire.3.104 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . J2-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor .

rotirea (exp) (exp) corespunzătoare curgerii.56 457.4. rotirea corespunzătoare curgerii φy (exp) ultimă φu .0270 0. MR. J3-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare.14 532.r (exp) MR. j . fără a apărea întinderi în tija şurubului.ini [kNm/rad] 123069. ( (exp) vecinătatea îmbinării.62 515.59 [kNm] 551.22 Sj.Rezultatele testelor experimentale 105 exterioare. j [kNm] 495. ( MRth) . S-a observat ca nu au apărut deformaţii ale plăcilor de capăt sau fisuri ale sudurilor dintre elementele componente. Mai multe detalii referitoare la simulările numerice vor fi prezentate în paragraful 4.66 [kNm] 573. De asemenea sub efectul încărcării monotone. momentul capabil experimental al îmbinării. MRth) .0 123555. au fost determinate pentru specimenele încărcate monoton.89 518. În Tabelul 4-4 sunt prezentate: momentul capabil ( teoretic al îmbinării (de proiectare).0041 [rad] 0. şuruburile au avut un comportament bun. j . rigiditate iniţială.0070 .0 (exp) φy (exp) φu [rad] 0. φu . MR. Ca o observaţie punctuală: analiza cu metoda elementelor finite reprezintă foarte bine modul de concentrare a eforturilor in elemente cat şi modul de cedare corespunzător configuraţiei alese.0060 0. Analiza cu MEF Figura 4-17: Comparaţie FEM vs experimental experimental Rezultatele experimentale au fost comparate cu rezultatele obţinute în urma unor analize elasto-pastice neliniare prin modelarea specimenelor cu elemente de tip shell. .0 141644. rotiri Specimen J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .0061 0.r (exp) şi rotirea rigiditatea iniţială a îmbinării. MRthj) . momentul capabil teoretic al grinzii în .ini.3 .72 440. φy .4.0279 0. Tabelul 4-4: Valori rezultate: moment capabil.65 548. Sj. (exp) Valoarea experimentală a momentului capabil al îmbinării. şi rotirea ultimă.

106 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .00 0.50 4. Orizontala corespunzătoare momentului capabil determină prin intersecţia cu curba experimentală punctele corespunzătoare rotirii elastice si ultime.50 1.50 2.035 0.00 2.th rotire [rad] Figura 4-18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor 5.4) .exp Mrd.ini 0.50 1. μm = (exp) φu (exp) φy (4.045 Sj.005 0.71 J2-3m J2-4m specimen J3-4m Figura 4-19: Ductilitate încărcare monotonă Pe baza datelor din Tabelul 4-4.50 μm=Φu/Φy 3.00 4.00 3.57 4.015 Φu 0.025 0.4 În Figura 4-18 este prezentată modalitatea de determinare a momentului capabil al specimenelor.005 -100 Φel 0. şi este reprezentată în Figura 4-19. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta definita de rigiditatea iniţială şi o dreaptă tangentă la curba având înclinaţia de 10% din rigiditatea iniţială. 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0.4) a fost determinată ductilitatea corespunzătoare încărcării monotone.00 1. cu ajutorul Ecuaţiei (4.ini Mrd. μm.50 0.00 4.1Sj.

2. este distorsiunea tălpii comprimate cuplat cu voalarea inimii (Figura 4-20). 1.8ey. la încărcări monotone. şi câte trei cicluri la 1. Ca o concluzie preliminară. si 2. În cazul specimenului J2-4c. S-a efectuat câte un ciclu până la atingerea unei deplasări elastice de 1. Se remarcă faptul că specimenele cu tălpi de Clasa 2. Rezultate încercări ciclice Încercările ciclice au fost realizate de asemenea în control de deplasare.0ey. ductilitatea îmbinării nu este afectată în mare măsură de clasa inimii ci de clasa tălpilor.3 . S-a remarcat ca în toate cazurile. Însă.4. Se remarca un comportament diferit al specimenelor în funcţie de direcţia de . conduce la o scădere drastică a ductilităţii globale a specimenului.6ey. Curbele histeretice sunt stabile în cazul specimenelor J2-3c şi J2-4c şi sunt caracterizate de o degradare redusă a momentului capabil. cedarea specimenelor s-a înregistrat prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală şi voalarea prin taiere a panoului de inimă fără a cauza însă degradarea ciclurilor pozitive (Figura 4-22).0ey.Rezultatele testelor experimentale 107 (exp) în care φy este capacitatea de rotire corespunzătoare punctului de curgere iar (exp) φu reprezintă rotirea plastică ultimă.2 ey.3.2ey. Datorită nesimetriei îmbinării. 1. 1. la cicluri repetate au apărut fisuri în panoul de inimă (mai exact cedare prin oboseala în domeniul plastic). În cadrul încercărilor ciclice. La încărcările negative. Mecanismul de cedare observat în toate cazurile. Comportarea îmbinărilor şi modul de cedare rezultat pentru fiecare specimen în parte sunt prezentate în Figura 4-22.2. indiferent de clasa inimii au o ductilitate satisfăcătoare. 1. determinată în urma încercărilor monotone.8ey a fost ciclul în care a fost atinsă capacitatea maximă a specimenelor. urmărind procedura modificată de încărcare a ECCS (Figura 4-12b). această degradare este mult mai accentuată în cazul specimenului J3-4c. s-a înregistrat voalarea locală a panoului de inimă şi încovoierea plăcii de capăt. Reducerea zvelteţi pereţilor din care este realizata talpa elementului.4ey. momentul capabil ultim nu a fost atins la încărcări negative în nici unul din cazuri. Figura 4-20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone 4.

00917 0. Se observă o reducere semnificativă a ductilităţii faţă de cea obţinută în cazul încărcărilor monotone. rotirea corespunzătoare (exp) (exp) curgerii. Rand de suruburi suplimentar Figura 4-21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice (exp) Valoarea momentului capabil al îmbinării. φu . rotiri încercări ciclice (exp) MR. . Tabelul 4-5: Momente capabile.02367 0.42 468. Dacă în cazul încărcării pozitive (aceiaşi direcţie de aplicare a forţei ca şi încărcarea monotonă).00917 0. urmărind aceiaşi procedură de determinare ca şi în cazul încărcărilor monotone. j .23 495.01870 Ductilitatea ciclică a fost determinată pe baza datelor din Tabelul 4-5. comportamentul la încărcări negative este complet diferit datorită configuraţiei îmbinării. j (exp) φy Specimen J2-3c J2-4c J3-4c (exp) φu [kNm] 613. în aceasta situaţie. şi este prezentată în Figura 4-23.01712 [rad] 0.02413 0.4 aplicare a încărcării. dispunerea unui şurub exterior (vezi Figura 4-21). φy . au fost determinate din înfăşurătoarea curbelor histeretice (primul ciclu) pentru toate cazurile. si rotirea ultima. şurubul de la exterior fiind foarte solicitat.108 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . MR. O soluţie optimă pentru îmbunătăţirea comportamentului ar fi. Aceste valori sunt prezentate în Tabelul 4-5.4). avem un comportament asemănător cu cel înregistrat în cazul testelor la încărcări monotone.39 [rad] 0. a Ecuaţiei (4. Se observă o reducere a rigidităţii şi a capacităţii portante a îmbinării.

005 -200 -400 -600 rotire [rad] -0.005 0.015 0.025 -0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] 109 -0.015 0.4.Rezultatele testelor experimentale J2-3C 800 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.035 -0.015 0.035 a) J2-3C J2-4C 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.035 -0.035 Figura 4-22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire.035 -0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] moment [kNm] -0. b) mod de cedare) a) c) J3-4C b) .015 0.015 0.025 -0.3 .025 0.025 -0.025 0.015 0.005 0.025 0.005 0.035 b) J2-4C J3-4C 800 600 400 200 0 -0.

50 μc=Φu/Φy 2.5) b 1 Drel6 a 2 Drel5 b a 2 Figura 4-24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului = 1+ .00 2.3.110 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .00 1. printre care amintim Stratan (2004). Oricum este destul de dificil de estimat valoarea acestor componente separat.3. are două componente. Validitatea formulei a fost demonstrată în repetate rânduri.63 specimen Figura 4-23: Ductilitate încărcare ciclică 4. Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării În urma testelor experimentale s-a observat că acele componente care influenţează rotirea totală a îmbinării sunt: rotirea panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii. γ.58 2.09 2. Distorsiunea panoului de inimă la taiere.50 1. γ1 şi γ2.00 J2-3c J2-4c J3-4c 1. de aceia ughiul de distorsiune a panoului de inimă se va determina simplificat cu ajutorul ecuaţiei (4.50 0.5). datorată distorsiunii tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii. γ = a2 + b2 + (Drel 5 − Drel 6 ) 2⋅a⋅b (4. (Figura 4-24).4 3.00 0.

datorata distorsiunii tălpii comprimate cuplata cu voalarea locala a inimii. se înregistrează o diferenţă .4.00 0. pe baza următoarei formule: φr = (Drel 1 − Drel 2 ) h (4. poate fi determinata folosind deplasările relative Drel1 si Drel2 (Figura 4-25).3 . Comparând valorile lui γ cu Φr se observă căa panoul de inimă al îmbinării are o contribuţie redusă în comparaţie cu cea a grinzii la rotirea totală a îmbinării.00 50. Mai mult.00 20.u/Φu (γu+Φr.00 J2-3m J2-4m J3-4m J2-3c J2-4c J3-4c specimen Figura 4-26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării γu/Φu Φr.00 40.Rezultatele testelor experimentale 111 Rotirea grinzii.00 % 30.u)/Φu În Figura 4-26 sunt prezentate valorile rotirii panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii.6) r Drel2 Drel1 h Figura 4-25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii 60.00 10. raportate la rotirea totală a nodului.

Figura 4-27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF . riglă şi stâlp.0. având dimensiunile prezentate în Tabelul 4-2. la modul cel mai realist. sunt în general costisitoare atât din punct de vedere al timpului alocat şi al forţei de muncă implicată. Specimenele analizate au fost aceleaşi ca şi în cazul programului experimental. 4. toate efectele ce intervin în derularea testelor experimentale. Au fost discretizate plăcile de capăt pentru ambele elemente componente. Elementele de tip SHELL43 au fost folosite pentru discretizarea specimenelor realizate din tablă.4 semnificativă între valorile componentelor la tipul de încărcare aplicat. acestea fiind elemente cu caracteristici plastice şi capacităţi mari de deformare. În acest scop comportarea îmbinărilor s-a simulat prin analize elasto-plastice cu elemente finite. Contribuţia componentelor luate în calcul fiind mai mare în cazul încărcării aplicate ciclic. rigidizări ale inimii grinzii. mai ales pe specimene cu gabarite mari ( adică la scară naturala). Discretizarea îmbinărilor pentru analizele neliniare este prezentată în Figura 4-27. Pentru a simulat cat mai bine realitatea. monoton sau ciclic. discretizarea s-a făcut la un nivel de detaliere ridicat.4. dar şi din punct de vedere al materialelor consumate. fiind prevăzute rigidizări ale plăcii de capăt. Program de simulări numerice Testele experimentale.112 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . şi prevăzute goluri pentru şuruburi. O alternativă la testele experimentale o reprezintă simulările numerice care sa transpună în calcul. Între plăcile de capăt au fost introdu-se elemente de contact de tip Conta52. care simulează un contact de tipul „point-to-point” (adică fiecărui punct de pe faţa unui element aflat în contact cu alt element îi corespunde un punct pe faţa celui de al doilea element). utilizând elemente de tip SHELL43 în cadrul programului Ansys 8.

Imperfecţiunea specimenului a fost aplicată după primul mod propriu de flambaj elastic. la distanta de 2020 mm faţă de axa neutră a stâlpului. Figura 4-28: Curba de material σ-ε Schema statică este identică cu cea prezentată la testele experimentale (Figura 4-11a) şi anume a fost prevăzută o articulaţie fixă la baza stâlpului (dreapta) şi o articulaţie mobilă la capătul de sus al grinzii. experimental şi analiza nelinieară elasto-plastică se observă o similitudine foarte buna între acestea. Comparând rezultatele obţinute pe cele doua căi. .4 . pentru elemente cu pereţi subţiri. În Figura 4-30 sunt prezentate modurile de cedare ale specimenelor in urma analizelor efectuate şi curbele de comportament ale acestora în termeni de forţă şi deplasare. Figura 4-29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică Analizele realizate cu elemente finite au condus la moduri de cedare asemănătoare sub efectul încărcărilor monotone şi anume: distorsiunea tălpii comprimate a grinzii şi voalarea locală (mecanism local plastic) a inimii grinzii.Program de simulări numerice 113 Comportarea materialului – otel S275 (OL44) s-a modelat printr-o curba elastica-perfect plastică (Figura 4-28). Nodurile au fost încărcate static cu forţă distribuita pe lăţimea tălpii.4. magnitudinea acesteia fiind determinata în concordanta cu prevederile EN1993-13[19].

4 Moduri de cedare MEF Comparaţie MEF-EXP 450 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-3 FEM J2-3 EXP Îmbinare J2-3 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-4 FEM J2-4 EXP Îmbinare J2-4 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J3-4 FEM J3-4 EXP Îmbinare J3-4 Figura 4-30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental .114 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .

În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării.4. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive.Concluzii 115 4. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă. Specimenul J2-4 a prezentat o ductilitate buna la încărcări ciclice.5. după atingerea momentului capabil. nici de tipul de încărcare. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţata nici de clasa inimii.5 . sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. . Concluzii Testele experimentale prezentate in cadrul acestui capitol au fost efectuate pe specimene scara naturala in cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii.

rigidizările de pe rigla la compresiune (7). Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. nodul este considerat ca un tot unitar. În cazul particular al cadrelor metalice portal (îmbinare cu placa de capăt extinsă. placa de capăt a riglei la încovoiere (6). metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). supusă la moment încovoietor şi forţă axiala) componentele relevante sunt următoarele (vezi Figura 5-1): • • • • • • • • • inima stâlpului la întindere (1).1. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. Ca o caracteristica a metodei. placa de capăt a stâlpului la încovoiere (2). panoul de inima al riglei la forfecare (8). inima riglei la compresiune (4).5. Metoda componentelor 5.1. rândul de şuruburi din stânga la întindere (9). Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. . inima riglei la întindere (5).1. Introducere Metoda componentelor este în momentul de faţă. talpa stâlpului la compresiune (3). Particularitatea metodei componentelor constă în considerarea oricărei îmbinări ca un set de „componente individuale”.APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 5. fiind studiat în consecinţă.

o zona comprimată şi una forfecată. . Deoarece deformarea acesteia este mult redusă în comparaţie cu cea a elementelor componente.2.5. si anume: o zona întinsă. întindere şi forfecare. În elementele îmbinării se disting trei tipuri de eforturi.1 -Metoda componentelor 117 8 5 N M 6 2 4 7 9 M 1 N 3 Figura 5-1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp Se observă din cele prezentate anterior că sudura între elementele componente ale îmbinării nu este considerată ca o componentă a acesteia. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. Fiecare din componentele prezentate anterior posedă o rezistenţă şi o rigiditate la compresiune. Coexistenţa câtorva componente în cadrul aceluiaşi nod (spre exemplu în cazul de faţă panoul de inimă al riglei. 5. Etapele metodei componentelor Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării intre elementele considerate. rezistenţă de calcul). acestea corespunzând celor trei zone care apar in îmbinare. tensiune şi forfecare) poate conduce la interacţiunea eforturilor rezultând în final o variaţie a rezistentei şi rigidităţii pentru fiecare componenta în parte. datorita eforturilor din elemente îmbinate. care este solicitat în acelaşi timp la compresiune. iar rezistenţa îmbinării nu trebuie să fie condiţionată de rezistenţa cordoanelor de sudură.1.

Mai mult. nu depinde de valoarea acestei solicitări: Spre exemplu cazul şuruburilor. la care rezistenţa nu depinde de efortul de întindere la care şurubul este solicitat. Componentele tratate până în momentul de faţă de prevederile din EN1993-1. În Figura 5-2 sunt ilustrate cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”. panoul de inimă la întindere şi panoul de inimă la compresiune.5 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. Fiecare componentă a întregii îmbinări posedă rezistenţa proprie la întindere. compresiune şi/sau forfecare independent de modul de solicitare a nodului. compresiune si întindere în cazul panoului de inimă al riglei şi interacţiunea dintre acestea este tratată în EN1993-1.8[20] este prevăzută o reducere a capacităţii portante a nodului cu 10%. În general rezistenţa unei componente raportată la o anumită solicitare.8[20] sunt prezentate în paragraful 5.8[20] individual pentru fiecare componentă de bază în parte şi anume: panoul de inimă la forfecare. a) componente individuale Figura 5-2: Tipuri de mecanisme plastice b) componente grupate . Pentru a ţine cont de interacţiunea dintre acestea în EN 1993-1. întindere si forfecare. coexistenţa solicitărilor de forfecare.1. Cea de-a doua etapa presupune o cunoaştere suficient de amănunţită a modului de comportare a componentelor individuale. valoarea indicată fără a fi determinată experimental sau analitic.3. Prima etapă este direct dependentă de caracteristicile geometrice a ansamblelor şi identificarea celor trei zone: de compresiune. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual.118 Aplicarea metodei componentelor . De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor nodului.

primele două etape ale metodei componentelor au fost realizate (identificarea şi determinarea caracteristicilor). pasul ultim constând în asamblarea componentelor în vederea determinării modului de comportarea a nodului studiat.5. forfecare. iar din punct de vedere teoretic trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: • eforturile interne. 5. torsiune şi/sau compresiune şi întindere axială. în vederea determinării rigidităţii şi rezistenţei.trebuie respectată. această etapă constă în asamblarea componentelor individuale pentru a determina proprietăţile mecanice ale nodului. cât şi în orice secţiune transversală a grinzii sau stâlpului. • fiecare parte a secţiunii transversale trebuie să poată transfera mai departe eforturile interne la care este supusă. curba convenţională de comportament adoptată de EN1993-1. se va determina modul în care aceste eforturi vor fi distribuite între componentele constituente. Distribuţia eforturilor interne se face pentru a determina rigiditatea şi nivelul de rezistenţă la încovoiere. Asamblarea componentelor este după cum s-a descris mai sus. . Aceste două caracteristici sunt suficiente pentru definirea curbei moment-rotire a nodului. Componentele de bază în cazul îmbinărilor realizate cu şuruburi şi tratate în EN1993-1.8 Part 1. Metoda componentelor permite determinarea analitică a rigidităţii iniţiale şi a momentului rezistent de calcul. efortul la care fiecare componentă de bază este supusă fiind denumit „efort intern”.8 şi legea moment-rotire Metoda componentelor apare pentru prima dată în Anexa J a ENV 1993-1 iar mai apoi se transformă în EN1993-1.1.8[20] sunt prezentate în Tabelul 5-1. Toate aceste se aplică nu doar nodurilor structurii. trebuie să fie în echilibru cu solicitările externe ce acţionează în secţiunea respectivă. Armonizarea normelor romaneşti cu cele europene a condus la apariţia unei versiuni traduse în limba romană în anul 2006 şi publicată de ASRO: SR EN1993-1-8[61]: Proiectarea structurilor de otel. pe baza modelului mecanic considerat cel mai reprezentativ pentru îmbinarea considerată. Normativul propune de asemenea determinarea rezistenţelor caracteristice ăi a rigidităţii pentru fiecare componentă de bază. rezultate în urma distribuţiei. supuse la încovoiere. În acest fel. Distribuţia eforturilor interne trebuie făcută într-un mod raţional. Relaţia între proprietăţile componentelor şi cele ale nodului. • compatibilitatea deplasărilor între părţile constituente ale secţiunii transversale . După cum indică şi numele.denumite componente în cazul unui nod . se bazează pe distribuţia eforturilor interne în componentele de bază. ce acţionează în nod. Pentru un anumit set de eforturilor externe.3.8[20] fiind cea prezentată în Figura 5-3.1 -Metoda componentelor 119 Ultima etapă constă în asamblarea componentelor.8 „Design of Joints”[20] şi tratează calculul îmbinărilor structurilor metalice. • nu va fi depăşită în nici un caz capacitatea de deformare a fiecărei părţi a secţiunii transversale. Proiectarea îmbinărilor”. ultima parte a metodei componentelor. se bazează pe aşa numita „distribuţie a eforturilor interne în nod”. Componentele de bază conform EN1993-1.

Componente VSd 1 Panoul inimii stâlpului la tăiere VSd 2 Inima stâlpului transversală la compresiune Fc.120 Aplicarea metodei componentelor .Ed 4 Talpa stâlpului la încovoiere 5 Placa de capăt la încovoiere 6 Corniera de talpă la încovoiere 7 Talpa şi inima grinzii sau stâlpului la compresiune Fc.Ed . crt. Tabelul 5-1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1.8) Nr.Ed Ft.5 Evaluarea rezistenţelor de calcul şi a rigidităţilor pentru componentele prezentate în Tabelul 5-1 se face folosind formulele de calcul existente în EN19931.Ed 3 Inima stâlpului transversală la întindere Ft.8[20].

1 -Metoda componentelor 121 Nr.Ed 9 Tabla la întindere sau compresiune Fc. placa de capăt sau corniere) 12 13 Grindă prevăzută cu vută Figura 5-3: Curba moment-rotire convenţională .Ed 8 Inima riglei la întindere Ft. Componente Ft.5. crt. tălpile stâlpului.Ed 10 11 Şuruburi la întindere Şuruburi la forfecare Şuruburi la presiune pe gaură (pe tălpile grinzii.

şi respectiv rândului de bulon considerat. În Figura 5-4 c) resorturile efective sunt înlocuite de un resort echivalent de rigiditate unica keq. ψ.4. care înglobează resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază la nivelul unui rând de şuruburi. Astfel resorturile corespunzătoare plăcii de capăt la încovoiere. a) b) c) Figura 5-4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă Figura 5-4 b) ilustrează resortul echivalent. Relaţia forţă-deplasare a unui resort este evaluată cu: Fi = E ⋅ k i ⋅ Δ i (5.5 Rigiditatea secanta Sj este funcţie de momentul rezistent de calcul. acţionând la nivelul braţului de pârghie z. E modulul de elasticitate a oţelului.8. Δi deformaţia resortului i.122 Aplicarea metodei componentelor . În Figura 5-4 sunt ilustrate aceste resorturi pentru cazul unei îmbinări riglăstâlp realizată cu şuruburi şi placă de capăt extinsă. Momentul elastic este definit empiric şi este considerat ca fiind egal cu două treimi din momentul rezistent de calcul. ţinând cont de schema din Figura 5-4. Numerele asociate fiecărui resort corespund numărului de componentă regăsită în EN1993-1. Componenta elastică a fiecărei componente de bază este reprezentată de un resort. care tine cont de tipul îmbinării. tălpii stâlpului la încovoiere şi inimii stâlpului la întindere sunt combinate pentru a forma un resort efectiv pentru fiecare rând de şuruburi. 5. . şurubului la întindere. de rigiditatea iniţială.1. de momentul aplicat şi de un coeficient .1) unde: Fi valoarea forţei în resortul i. ki coeficientul de rigiditate axială a resortului i.r (r reprezentând rândul de şuruburi considerat).ini se determină pornind de la deformarea componentelor de bază ale nodului. Determinarea rigidităţii iniţiale Rigiditatea iniţială Sj. În cele ce urmează sunt prezentate formulele pentru determinarea rigidităţii efective keff şi a rigidităţii echivalente keq. la nivelul unui rând de şuruburi. având o rigiditate keff.

2) ∑k z = ∑k r r ⋅ hr 2 ⋅ hr (5.ini / S j Raportul rigidităţilor μ se determină cu ajutorul următoarelor relaţii: μ =1 μ = (1. corespunzător unui moment Mj. este raportul dintre rigidităţile S j .3) keq = ∑k r eff .Ed / M j .r eff .Rd < M j .r = 1 1 ∑k i i .1 -Metoda componentelor keff .8) (5.Rd se obţine cu relaţia: Sj = E ⋅ z2 1 μ⋅∑ ki (5.9) dacă Valorile coeficientului ψ sunt date in Tabelul 5-2 .Rd 2 / 3 ⋅ M j .4) Pe baza rigidităţii determinate conform (5.Rd (5.6) Dacă forţa axială NEd în elementele îmbinate nu depăşeşte 5% din rezistenţa de calcul a secţiunii transversale Npl.r eff .Ed ≤ M j .5.Rd.Rd ) ψ dacă M j .2) şi (5.r ⋅ hr z (5.Ed ≤ 2 / 3 ⋅ M j . rigiditatea iniţiala a nodului se obţine prin înlocuirea rotirii φ cu: φ = rezultând: Δ1 + Δ2 + Δ eq z (5.4). rigiditatea la rotire Sj a unui nod grindăstâlp.Ed mai mic decât momentul rezistent de calcul Mj.5 ⋅ M j .5) S j .ini = Mj φ = F ⋅z F ⋅ z2 E ⋅ z2 = = ∑ Δi F ⋅ ∑ 1 ∑ 1 E ki ki z (5.7) unde: ki z μ este coeficientul de rigiditate al componentei i a nodului braţul de pârghie.r 123 (5.

5 Tabelul 5-2: Valorile coeficientului ψ Tipul îmbinării Sudată Placă de capăt cu şuruburi Corniere de tălpi cu şuruburi Placă de bază a stâlpului ψ 2. o distribuţie „elastică” (Figura 5-5 c). CC a) distribuţie „plastică” a eforturilor interne CC b) distribuţie „elastică-plastică” a eforturilor interne CC c) distribuţie „elastică” a eforturilor interne Figura 5-5: Distribuţia eforturilor interne .1 2.7 2.7 3.1.7 5. La nivelul şuruburilor pot fi identificate trei tipuri de distribuţie ale eforturilor interne şi anume: • • • o distribuţie „plastică” (Figura 5-5 a). o distribuţie „elastică-plastică” (Figura 5-5 b) Distribuţia va depinde în mare măsură de capacitatea de deformare a componentelor nodului.5. Determinarea momentului rezistent Determinarea momentului rezistent de calcul se bazează pe aplicarea teoremelor statice.124 Aplicarea metodei componentelor .

Aceste braţe sunt determinate ca fiind distanţele de la centrul de compresiune (CC) la axa rândului de şuruburi considerat.8[20] se presupune ca există o capacitate de deformare suficientă a unui rând de şuruburi dacă: • rezistenţa de calcul FRd.i ⎟ i = k +1 ⎝ hk ⎠ ∑ n (5.Rd reprezintă rezistenţa unui şurub. Momentul rezistent în acest caz se evaluează cu: M j .5. Cele trei tipuri de distribuţii ar putea fi limitate în cazul atingerii rezistenţei la compresiune. distribuţia plastică a eforturilor este întreruptă datorita lipsei capacităţii de deformare a ultimului rând de şuruburi. Fc.10) În anumite cazuri (vezi Figura 5-5b).k>1.i se datorează cedării inimii stâlpului la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd.Rd) şi este condiţionată de cedarea şurubului sau a plăcii de capăt.Rd = ∑F i =1 k Rd . Această distribuţie se aplică cu precădere la nodurile având grosimi mari ale plăcii de capăt şi ale tălpii stâlpului.i ⋅ hi + ⎛h ⋅F ⎞ hi ⋅ min ⎜ i Rd .11) se aplică considerând k=1. La rândurile de şuruburi situate sub rândul de şuruburi k. în care s-a atins deja rezistenţa de calcul ( FRd. distribuţia eforturilor este liniară.i se datorează cedării plăcii de capăt şi • rezistenţa de calcul FRd . M j . la care în primul rând de şuruburi a fost atinsă rezistenţa şi prezintă un comportament ne-ductil. În acest caz momentul rezistent de calcul se va determina similar pe baza formulelor de calcul prezentate anterior. doar că se vor lua în considerare un număr limitat de . În acest caz ecuaţia (5.9Bt.11) Distribuţia „elastică” a eforturilor prezentată în Figura 5-5c este un caz particular al distribuţiei „elastice-plastice”.k .i ⋅ hi (5. Aceste criterii îşi au originea in cercetările realizate de Jaspart (1999)[38]. Momentul rezistent de calcul este determinat ca fiind suma produselor dintre efortul interior de la nivelul fiecărui bulon si braţul acestuia (eq. în care Bt. asta numai dacă există o capacitate suficientă de deformare a componentelor.i se datorează cedării inimii grinzii la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd.i ≤ 1. 9Bt .1 -Metoda componentelor 125 Distribuţia plastică a eforturilor interne.Rd . În EN1993-1.Rd = ∑F i =1 n Rd . în talpa şi inima grinzii sau la atingerea rezistenţei la compresiune a inimii grinzii şi a rezistenţei la forfecare a panoului de inimă. prezentată în Figura 5-5a se dezvoltă progresiv de la rândul superior de şuruburi spre rândul inferior de şuruburi.10)). FRd . (5.

rezistenţa resortului efectiv i (vezi Figura 5-4b) este condiţionată de componenta cea mai slabă.2.126 Aplicarea metodei componentelor .Rd l =1. amplasate în serie (vezi Figura 5-4a). Distribuţia eforturilor la rândurile de şuruburi se face ţinând cont de faptul că aceluiaşi rând de şuruburi nu i se va atribui o încărcare mai mare decât cea pe care o poate transfera acel rândul de buloane. Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 5. pentru a evita ruperea fragila a şurubului.n este numărul ultimului rând de şuruburi în care apar eforturi de întindere. pentru resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor.2. talpa stâlpului la încovoiere. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente. Este folosită ca referinţă în EN 1993 şi EN 1994.1. Metoda componentelor poate fi utilizată pentru evaluarea capacităţii de deformare a unui nod dacă se cunoaşte capacitatea de deformare a fiecărei componente active. Mai mult. pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi respectiv mixte. Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. Rezistenţa de calcul a unui rând de şuruburi i. prezentat în paragrafele anterioare (Figura 5-2). dacă aceste componente sunt active. dintre rezistenţa de calcul la compresiune a inimii grinzii şi rezistenţa de calcul la forfecare a panoului de inimă. reprezintă rezistenţa minimă a componentelor la nivelul rândului de şuruburi considerat. placa de capăt a grinzii la încovoiere. Se consideră că un nod are o capacitatea de rotire suficientă pentru un calcul plastic dacă momentul de calcul rezistent al nodului este definit de una din următoarele componentele de bază: • • • unde: n panoul de inimă la forfecare. reprezintă efortul de întindere în rândul i. trebuie limitată în acelaşi timp grosimea tălpii stâlpului cât şi grosimea plăcii de capăt. În acest interval valoarea rezistentei la compresiune se determină: (5. Generalităţi. denumite componente. 5. Fl reprezintă minimul dintre rezistenţa de calcul la compresiune a tălpii Fc.i.5 rânduri de şuruburi.Rd şi a inimii grinzii. În ultimele două cazuri. rezistenţa de calcul şi capacitatea de . utilizată în formulele precedente.12) ∑ Fl = Fc. FRd. Proprietăţile mecanice a acestor componente cum ar fi deformaţia elastică. Această rezistenţă trebuie sa ţină cont şi de apariţia fenomenului de grupare la apariţia mecanismului de cedare.

la eforturi de compresiune şi întindere. 5. În consecinţă.2. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. Npl. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. De asemenea trebuie subliniat faptul că această valoare a fost aleasă în mod arbitrar şi nu este justificată ştiinţific. 05 Npl . Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N În majoritatea cazurilor. şi anume: rigiditatea la rotire. NSd rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. utilizând metoda componentelor. modul de cedare şi capacitatea de rotire. Limitarea de 5% poate fi respectată în majoritatea cazurilor în care îmbinarea riglă-stâlp se realizează între elementele structurilor multietajate. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. caracterizarea proprietăţilor unui nod.2. dar nu şi în cazul îmbinărilor elementelor cadrelor metalice parter cu rigla în pantă (Figura 5-6). asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului.13) este efortul axial de calcul.5. Unde: Figura 5-6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă .8[20] este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare.Rd (5. Npl.Rd Se consideră că sub această limită comportarea nodului nu este influenţă semnificativ de forţa axială. NSd. momentul rezistent de calcul. Aceste este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1.Rd: NSd ≤ 0.2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 127 deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază.

cea de a doua corespunzând unei forţe axiale predominante (Figura 5-9b). placa de capăt la încovoiere. în concordanţă cu importanţa relativă a momentului încovoietor şi a forţei axiale şi bineînţeles în concordanţă cu semnele forţelor aplicate în nod. Aceste probleme au fost investigate la Universitatea din Liege prin intermediul unui amplu program experimental şi analitic de către Cerfontaine & Jaspart (2003)[8].13) nu este satisfăcută. Pentru un moment încovoietor predominat.5 În cazul în care condiţia (5.8 se consideră că diagrama de interacţiune moment-forţa axială este definită de linia ce uneşte următoarele 4 puncte: rezistenţa la moment încovoietor pozitiv şi negativ în absenţa forţei axiale şi respectiv rezistenţa axială la întindere şi compresiune în absenţa momentului încovoietor (Figura 5-7). În cazul interacţiunii dintre momentul încovoietor şi forţa axială este important modul în care sunt activate componentele de bază în funcţie de intensitatea încărcărilor aplicate în nod. . Dificultatea în acest sens rezultă din modificarea listei de componente active în nod. iar forţele de întindere sunt transferate prin intermediul şuruburilor întinse. componentele activate fiind: inima stâlpului la întindere. iar pentru a dezvolta o procedură de proiectare îmbunătăţită în concordanţă cu metoda componentelor care este încă valabilă atâta timp cât comportamentul componentelor este independent de tipul de încărcare aplicat întregului nod – se cere o nouă procedură de asamblare a componentelor pentru a acoperi acţiunea combinată a momentului încovoietor şi a forţei axiale.Rd -1 Figura 5-7: Curba de interacţiune M-N Aceste prevederi sunt puse sub semnul întrebării. forţele de compresiune se dezvoltă în vecinătatea tălpii inferioare a riglei îmbinate. talpa stâlpului la încovoiere. Considerând o îmbinare riglă-stâlp cu placă de capăt extinsă supusă la moment încovoietor şi forţă axială ( Figura 5-8) există două distribuţii posibile ale eforturilor interne în nod: • • una corespunzând unui moment încovoietor predominant (Figura 5-9a). NSd NRd 1 -1 1 MSd Mj. în EN 1993-1.128 Aplicarea metodei componentelor .

inima stâlpului la compresiune. talpa grinzii la compresiune. Rândurile de şuruburi nu mai sunt active la întindere.2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 129 şuruburile la întindere. N M Figura 5-8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială N M a) M predominant N M Figura 5-9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N b) N predominant .5. partea superioară a îmbinării tinde să transfere eforturi de compresiune. talpa grinzii la compresiune. componentele activate fiind: inima stâlpului la compresiune. În cazul unei forţe axiale predominate. inima grinzii la întindere. inima stâlpului la întindere şi talpa grinzii la întindere.

bazat pe utilizarea metodei componentelor.2. BT – şurubul la întindere. solicitat la eforturi axiale şi încovoiere. CWT CFB BT EPB N CWC BFC îmbinare Panoul de inimă la forfecare M nod Figura 5-10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart Modelul propus conduce la activarea următoarelor componente: CWT . la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. Datorită eforturilor de întindere din şurub. intr-o manieră numerică. respectiv deplasarea acesteia. În acest model. unde F şi Δ reprezintă forţa ce acţionează în componenta considerată. EPB – placa de capăt la încovoiere. a răspunsului nodului riglă-stâlp. conducând la un mecanism . conducând la un mecanism individual de cedare (Figura 5-2a).8[20].3. Dacă ar fi să urmăm definiţiile date în EN 1993-1. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8] (Figura 5-10).130 Aplicarea metodei componentelor . Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. CWC – inima stâlpului la compresiune. fiecare componentă a nodului este reprezentată de un resort elastic caracterizat de o curba neliniară F-Δ. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este suficient de mare. în placa de capăt vor apărea linii de curgere separate în jurul unui şurub. nodul ar fi alcătuit dintr-o îmbinare solicitată la moment încovoietor şi forţă axială şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare.5 5.inima stâlpului la întindere. BWT – inima grinzii la întindere. CFB . Modelul permite determinarea. în placa de capăt se dezvoltă un mecanism plastic de cedare. cauzând printre altele încovoierea plăcii de capăt şi/sau încovoierea tălpii stâlpului.talpa stâlpului la încovoiere. Exista două caracteristici particulare ale metodei componentelor ce trebuie analizate cu mare atenţie şi anume: • „efectele grupate” (Figura 5-2b): aceste efecte apar îndeosebi în cazul îmbinărilor realizate cu placă de capăt la care eforturile de întindere între elemente sunt transmise prin intermediul şuruburilor. Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este mică. în placa de capăt vor apărea linii de curgere cuplate în jurul mai multor şuruburilor. BFC – talpa grinzii la compresiune.

Evaluarea caracteristicilor metoda componentelor. inima stâlpului. Programul de calcul a fost dezvoltat în timp. placa de capăt a grinzii. 5. Acest efect conduce la un număr convenţional de n=Nb+2 de rânduri de şuruburi prin intermediul cărora eforturile sunt transmise de la grindă la stâlp. Apariţia efectelor grupate afectează în aceeaşi măsură şi următoarele componente: inima stâlpului la întindere – CWT şi inima grinzii la întindere BWT.3. Toate rândurile de şuruburi se notează de la 1 la n începând cu primul rând de şuruburi (Figura 5-11). rigidizările panoului de inimă a grinzii. inima stâlpului la compresiune – CWC. placa de capăt a stâlpului. având un număr de Nb rânduri de şuruburi prin care sunt transferate eforturile de întindere. şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare). • „interacţiunea componentelor”: acest fenomen are loc între componentele stâlpului unde interacţionează trei tipuri de eforturi: eforturile de forfecare în panoul de inimă. talpa grinzii. Determinarea îmbinare diagramei de îmbinărilor interacţiune aplicând pentru Caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 se face prin intermediul curbei moment-rotire. ce formează o pereche de valori. În prezenta lucrare se va prezenta cazul general al unei îmbinări realizate cu placă de capăt extinsă cu şuruburi. iar pentru a fi asigurată rezistenţa întregii îmbinări momentul încovoietor şi forţa axială.5. 5. În cele ce urmează se va face o scurtă trecere în revistă a modului de lucru a programului. respectiv inferioare a grinzii (Figura 5-10) şi care activează suplimentar următoarele componente: talpa şi inima grinzii la compresiune şi inima stâlpului la compresiune.3. Pot fi indetificate două zone active poziţionate la mijlocul tălpii superioare. este un program destinat în exclusivitate activităţilor de cercetare deoarece permite introducerea caracteristicilor mecanice a materialului. şi eforturi transversale datorate încărcărilor aplicate nodului (inima stâlpului la întindere – CWT.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. La rândul ei curba moment-rotire este trasată utilizând un program de calcul dezvoltat de Cerfontaine şi Jaspart la Universitatea din Liege. iar cele de compresiune negative sau egale cu zero. În mod convenţional forţele de întindere se asumă a fi pozitive sau egale cu zero. eforturi longitudinale datorate încărcărilor axiale şi a momentului încovoietor din stâlp. În Figura 5-11 este ilustrată o îmbinare cu şuruburi realizată cu placă de capăt extinsă având un număr de Nb=4 şuruburi. inima grinzii. şuruburi. 131 grupat de cedare (Figura 5-2a). are la bază metoda componentelor şi ţine cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. trebuie sa rămână în interiorul acestei diagrame. individual pentru fiecare componentă a îmbinării în parte şi anume: talpa stâlpului. Definiţii şi convenţii Diagrama de interacţiune defineşte o suprafaţă limită dată de rezistenţa nodului. Cinematica problemei este . etc.1. Mai mult decât atât.

p] în care apar efectele de grupare sunt considerate ca un rând echivalent fictiv având un braţ de pârghie echivalent şi o rezistenţă a grupului egală cu cea a celei mai slabe componente. Braţul este definit ca fiind distanţa verticală dintre axa grinzii. 2 este egală cu zero. criteriul de rezistenţă pentru fiecare rând aparţinând grupului fictiv [m.. toate rândurile de şuruburi [m. În concluzie.15) Criteriul de rezistenţă În conformitate cu principiile teoremei statice. dar în realitate în nod se dezvoltă fenomenul de „grupare” e efectelor.n (5. şi axa şurubului (valorile hi sunt pozitive pentru rândurile de şuruburi situate deasupra axei neutre a grinzii).5 următoarea: forţa de compresiune din rândul nr.3. Rand 1 Rand sup 2 Rand 3 Rand 4 Rand 5 Rand inf 6 Figura 5-11: Numerotarea rândurilor de şuruburi Ecuaţiile de echilibru pentru nod şi excentricitatea încărcării Evaluarea rezistenţei nodului.p]. Totul pare simplu atâta timp cât se consideră rezistenţa individuală a fiecărui rând de şuruburi... p = m. pentru fiecare componentă constitutivă α poate să fie scris: i =m ∑F p i Rd ≤ Fmp . unde eforturile M şi N sunt aplicate.4. Pentru o îmbinare supusă la eforturi de încovoiere (M) şi axiale (N).. în timp ce în rândul de şuruburi 1 şi 3 este diferită de zero.132 Aplicarea metodei componentelor . Astfel s-a considerat că. necesită existentă unui echilibru la cedare între distribuţia eforturilor interne şi forţele externe aplicate. Momentul încovoietor şi forţa axială aplicată sunt conectate prin conceptul de excentricitate a încărcării după cum urmează (valorile pozitive ale momentului M şi ale forţei axiale N sunt definite în Figura 5-10): M = e⋅N (5. rezistenţa fiecărui rând de şuruburi (care este egală cu rezistenţa celei mai slabe componente) nu poate fi depăşită. iar „mecanismul de grup” ia în considerare doar rândurile de şuruburi 1. bazată pe aplicarea teoremei statice.16) .14) în care Fi reprezintă forţa în rândul i de şuruburi iar hi fiind braţul forţei respective.p.. condiţia de echilibru static se va scrie: M = ∑h ⋅F i =1 i n i N = ∑F i =1 n i (5. m + 1.α m = 1.

poate fi definită ca fiind minimul valorilor Fmp . Fmp .α reprezintă rezistenţa componentei α corespunzătoare grupului de Rd şuruburi de la m la p. În Figura 5-12 este ilustrată situaţia prezentată anterior pentru cazul interacţiunii între două rânduri de şuruburi (a) şi respectiv între trei rânduri de şuruburi (b) dar care acoperă şi cazul cel mai general al unei îmbinări cu n număr de şuruburi. la unul din capete.n (5.18) (5. 0 ( ) ( daca sau: Fi c = min Fi Rd − . 0 ) i <k (5. valoarea forţei (Fk) variază de la 0.p].20) .5.. 0 ( ) daca i >k daca i <k (5. Acest criteriu de rezistenţă poate fi derivat pentru fiecare componentă constitutivă a unui rând de şuruburi.2.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Aplicarea teoremei statice conduce la următoarea definiţie şi trasarea diagramei de interacţiune M-N: Criteriul de interacţiune la cedare între momentul încovoietor (M) şi forţa axială (N) este descrisă de un set de 2n segmente paralele. până la valoarea maximă a rezistenţei rândului de şuruburi respectiv la celălalt capăt.19) Fi c = min Fi Rd + .α reprezintă rezistenţa individuală a componentei α a rândului m..17) unde: Fi c = max Fi Rd + .α . a) model de interacţiune între doua rânduri de şuruburi b) model de interacţiune între trei rânduri de şuruburi Figura 5-12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi Definirea criteriului de cedare pentru întregul nod Detalii referitoare la aplicarea teoremei statice pentru o îmbinare cu n rânduri de şuruburi sunt date in Teza de doctorat a lui Cerfontaine (2003)[7] intitulată ”Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblage boulonne”. notată cu Fmp . panta fiecărui segment fiind egală cu valoarea braţului de pârghie (hk). 133 Rd în care Fmp . iar în lungul acestor segmente. în cazul în care m este egal cu p. Diagrama de interacţiune se va obţine astfel: M = hk ⋅ N + ∑ (hi − hk ) ⋅ Fi c i =1 n k = 1. iar rezistenţa finală pentru grupul de şuruburi Rd Rd [m.

21) cu: ∑F ∑ m Rd + j ⎞ . În Figura 5-12b este prezentată procedura de evaluare a valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − în cazul unei îmbinări unde se grupează trei rânduri de şuruburi.3.2. Comparaţie experimentale. Figura 5-13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7].5 Fi c = max Fi Rd − . au fost selectate un număr de îmbinări pentru care există deja date experimentale... m = i.n ⎟ ⎠ i >k (5. De asemenea.22) j = i +1 ⎞ F jRd − . În Figura 5-13 este prezentată un exemplu de diagramă generală capabilă de interacţiune moment – forţă axială (M-N) corespunzătoare unei îmbinări cu 4 rânduri de şuruburi. m = 1. 5.i ⎟ ⎠ i <k (5.134 Aplicarea metodei componentelor .. cu această . metoda componentelor teste Pentru a putea face o comparaţie a rezultatelor obţinute prin utilizarea programului dezvoltat la Universitatea din Liege.23) Rezistenţa rândului de şuruburi i ( Fi Rd + şi Fi Rd − ) diferă pentru i mai mic decât k (obţinând Fi Rd + ) sau mai mare decât k (obţinând Fi Rd − ).. 0 ⎛ Rd Fi Rd + = min ⎜ Fmi − ⎝ ⎛ Rd Fi Rd − = min ⎜ Fim − ⎝ ( ) j =m daca i −1 i >k (5. asemănătoare celei prezentate în Figura 5-11. Punctele din Figura 5-12 reprezintă paşii succesivi pentru evaluarea valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − .

În acelaşi tabel sunt trecute şi clasa secţiunii elementelor componente: inima şi talpa stâlpului. tf.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.c 15 15 12 tw. tw. cl-ts – clasa tălpii stâlpului.b 8 6 6 cltb 2 2 3 clib 3 4 4 unde: hc . tf. tw. Figura 5-14: Caracteristici dimensionale îmbinări .c – grosimea inimii stâlpului. cl-ib – clasa inimii grinzii i. În cadrul programului de calcul pentru fiecare grosime de material au fost folosite caracteristicile mecanice obţinute în urma testelor de tracţiune. cl-is – clasa inimii stâlpului. bb – lăţimea tălpii grinzii. rezultatele acestor teste sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări.c – grosimea tălpii stâlpului. cl-tb – clasa tălpii grinzii. Testele experimentale. Dimensiunile geometrice ale îmbinărilor analizate sunt prezentate în Tabelul 5-3 şi grafic în Figura 5-14. Tabelul 5-3: Dimensiuni geometrice Nod j2-3 j2-4 j3-4 stâlp hc 650 700 700 bc 240 240 280 tf. hb . realizate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări.b – grosimea tălpii grinzii.înălţimea stâlpului.b – grosimea inimii grinzii. 135 ocazie s-a făcut o verificare suplimentară a testelor experimentale realizate pe noduri riglă-stâlp având secţiuni variabile zvelte. bc – lăţimea tălpii stâlpului.c 8 6 6 clts 2 2 3 clis 3 4 4 riglă hb 650 700 700 bb 200 200 230 tf.b 12 12 10 tw.înălţimea grinzii.5. Caracteristicile de material au fost determinate în urma unor teste de tracţiune pe specimene extrase din nonele neafectate de deformaţii ale nodurilor încercate. inima şi talpa grinzii.

065 Sj.01 0. sunt puţin diferite.045 Φu.62 moment [kNm] J2-4 800 700 600 Mrd.035 0. 0.exp=518.025 0.72 0.ini Mrd.5 În Figura 5-15 şi Tabelul 5-4 sunt prezentate rezultatele obţinute pe cale experimentală şi analitic folosind metoda componentelor.136 Aplicarea metodei componentelor .02 0. Daca ar fi să vorbim în termeni de rigiditate a îmbinării.005 -100 Φel 0. 0.exp=573.89 Mrd. 900 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0.015 Φu 0.01 0.03 0.ini 600 500 400 300 200 100 Φel.055 0.th=457.th=495. oricum diferenţa dintre acestea este nesemnificativă. Se observă că valorile.0075266 0.035 0.04 0.045 0.04 rotire [rad] Figura 5-15: Comparaţie analitic-experimental .004122 Φu.006075343 0 0 -100 rotire [rad] 0.exp= 515.1Sj.035 0.ini Mrd.03 0.015 0.005 0.005 0. valorile experimentale şi cele analitice sunt comparabile.59 Sj. 0.22 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 -100 0.02 0. în termeni de moment rezistent al îmbinării. chiar se suprapun în unele cazuri.ini 0.025 0.0271839 Mrd.015 0. cele experimentale având valori mai mari. 0.ini J3-4 Φel.1Sj.ini 0.005 Mrd.1Sj.56 J2-3 rotire [rad] 700 Sj.th= 440.025 0.

.b.3. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme. Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că în realitate. în care momentul capabil al nodului Mj este normalizat la momentul plastic al riglei Mpl. posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate.b (exp) MR.71 440. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului.59 [kNm] 551.56 457.65 548. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. fie articulate.ini [kNm/rad] 123069.66 [kNm] 573.72 440. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor. (th) Mpl . 600 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 0.0 141644. Astfel. Relaţii moment-rotire pentru îmbinări riglă-stâlp tipice sunt prezentate în Figura 5-17.14 532. Experienţa a arătat că în cazul nodurilor rigide.56 457.3.0 Curbele moment-rotire obţinute analitic cu ajutorul programului de calcul sunt prezentate în Figura 5-16.01 rotire [rad] 0. care să îndeplinească presupunerile făcute la calculul structurii. acestea trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Tabelul 5-4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială 137 Nod J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .005 0.8[20] Elementele cadrelor metalice (rigle şi stâlpi) se îmbină în nodurile cadrului.89 518.02 J2-3 J2-4 j3-4 495.22 Sj. caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN19931. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii.59 Figura 5-16: Curbele moment-rotire obţinute analitic 5. j [kNm] 495.62 515.0 123555.015 0. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide.5.

Dacă rigiditatea reală este semnificativ mai mare decât limita prevăzută de normă. 1998[64]). Caracteristicile nodurilor vor influenţa răspunsul structurii.8[20]. adică distribuţia momentelor şi a deplasărilor. permit considerarea comportamentului real al nodului. astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. Experienţa din diferite ţari europene a arătat că procesul de proiectare al cadrelor metalice necontravântuite este foarte delicat din punct de vedere economic. • Beneficii economice ale nodurilor semi-rigide. adică rigiditatea şi/sau rezistenţa parţială. anumite tipuri de noduri cu şuruburi. dimensiunea elementelor poate creşte faţă de soluţia cu noduri rigide.5 Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului). Diminuarea costurilor nodurilor trebuie comparată cu creşterea datorată . soluţiile de greutate minimă se obţin atunci când nodurile structurii sunt rigide.138 Aplicarea metodei componentelor . În general. proiectantul va optimiza structura pentru a obţine o greutate minimă. Prin utilizarea nodurilor semi-rigide pot fi identificate mai multe aspecte şi strategii pentru obţinerea unor beneficii economice (Weynard şi colab. care sunt considerate tradiţional ca şi articulate. Pot fi găsite soluţii economice folosind noduri semi-rigide iar comportamentul real al nodului trebuie luat în considerare la calculul structurii. ceia ce conduce la o rigiditate ridicată şi o distribuţie mai echilibrată a eforturilor în elementele structurale. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static. Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. îndeplinind totuşi criteriul pentru noduri rigide. Studii efectuate în anii anteriori au arătat că soluţiile cu o greutate minimă pot ajunge cu până la 20 % mai scumpe decât soluţiile la care s-a ţinut cont de costurile de fabricaţie (Steenhuis şi colab. pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). 1998[67]): • Detalii optime pentru nodurile rigide. Rigiditatea reală a nodului poate fi evaluată în conformitate cu EN1993-1. Figura 5-17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] Normele moderne de calcul a structurilor metalice. În cazul în care costurile unei structuri metalice sunt calculate pe baza greutăţii acesteia. trebuie verificat dacă se pot omite anumite rigidizări. În consecinţă. Pe de altă parte. Deciziile luate în faza de proiectare au un impact major asupra costurilor de fabricaţie ale structurii. cum este Eurocode 3. Aceste noduri necesită rigidizări şi de aceia conduc la costuri de fabricaţie ridicate (datorate în special costului ridicat al manoperei).

Dificultatea folosirii nodurilor semi-rigide în proiectarea curentă a structurilor metalice este dictată de lipsa relativă a prescripţiilor de calcul pentru acestea şi de efortul suplimentar de calcul structural. importanţa rigidităţii nodului este funcţie de rigiditatea relativă riglă-stâlp ( Kb / Kc ) Figura 5-18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate În Figura 5-18 se disting trei zone şi anume: • Zona 1 – noduri rigide S j . Clasificarea nodului funcţie de rigiditate (Figura 5-18) ţine seama de trei aspecte şi anume: • • • nu este importantă rigiditatea absolută a nodului.ini ≥ k b ⋅ E ⋅ Ib Lb cu: kb=25 pentru cadre necontravântuite. 139 costului rezultat din greutatea suplimentară de material şi al protecţiei anticorozive. în consecinţă răspunsul structurii nu se va modifica substanţial din cauza rigidităţii reale a nodului. odată cu includerea unor modele de noduri semi-rigide în tot mai multe programe de calcul structural. 1999[39]) pentru determinarea capacităţii portante şi a rigidităţii nodurilor. Cea de-a doua problemă dispare treptat.1 şi kb=8 pentru cadre contravântuite. care foloseşte metoda componentelor (Jaspart şi colab. În plus faţă de procedura de calcul a caracteristicilor prin metoda componentelor.8[20] prevede un sistem de clasificare a nodurilor funcţie de rigiditatea şi rezistenţa lor. influenţa rigidităţii nodurilor este mai importantă la cadrele necontravântuite ( kb = 25 ). Soluţia optimă se poate determina numai în cazul în care se face o evaluare detaliată a costului. dacă K b / Kc ≥ 0. Este important de subliniat faptul că un nod real nu este niciodată perfect rigid. Această clasificare este importantă pentru a verifica dacă un nod se comportă ca unul rigid. EN1993-1. ci rigiditatea relativă a acestuia faţă de elementul îmbinat ( S j . Prima problemă este parţial rezolvată de prevederile de calcul existente în EN1993-1.ini ≥ kb ⋅ E ⋅ Ib / Lb ). • Zona 2 – noduri seimi-rigide . Oricum.8. având un sistem de clasificare se poate verifica dacă un nod cu o anumită rigiditate poate fi modelat ca şi rigid.5.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.

03 25*E*Ib/Lb Sj.5 ⋅ E ⋅ Ib Lb în care: Sj.015 rotire [rad] 0.03 25*E*Ib/Lb Sj.02 0.exp 0.015 rotire [rad] 0.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.ini. Kc – rigiditatea stâlpului.exp kb*E*Ib/Lb J2-4 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.exp kb*E*Ib/Lb Figura 5-19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.01 0.exp kb*E*Ib/Lb J2-3 0. Kb – rigiditatea riglei.ini .ini ≤ 0.025 0.02 0.ini.exp 0.5 • Zona 3 – noduri articulate S j .140 Aplicarea metodei componentelor .ini.rigiditatea iniţială a nodului.01 0.5E*Ib/Lb Sj.ini.025 0.exp 0.01 0.005 0.015 rotation [rad] 0.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.005 0. Lb – lungimea riglei.8[20] J3-4 . 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.02 0.025 0. Ib – momentul de inerţie al riglei.5E*Ib/Lb Sj.005 0.5E*Ib/Lb 25*E*Ib/Lb Sj.03 limita rigidă limita articulată 0.ini.5E*Ib/Lb Sj.ini.

modulul elastic efectiv al secţiunii. în comparaţie cu limita articulată şi cea rigidă. Aceste modificări s-au făcut în vederea variaţiei clasei în care talpa şi inima se încadrează.0 .b este momentul capabil al riglei Momentul capabil al riglei a fost evaluat în conformitate cu prevederile din EN1993-1. nodurile sunt clasificate în: • • • unde: noduri cu rezistenţă totală noduri articulate noduri cu rezistenţă parţială M j ≥ Mpl . Analizând rezultatele prezentate în Tabelul 5-4. respectiv de rezistenţă totală.1.25 ⋅ Mpl . Deoarece se face comparaţia cu rezultate experimentale. nodurile se încadrează în categoria celor seimirigide. Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor Rezultatele prezentate în paragraful anterior se limitează la un număr de 3 îmbinări.3.25 ⋅ Mpl . În funcţie de rezistenţă. se obţine ţinând cont că o parte a inimii voalează înainte de atingerea limitei de curgere în fibra extremă. unde: Wel Weff 5. Pe parcursul analizelor gabaritele stâlpului au fost . Îmbinările au fost analizate cu ajutorul programului de calcul al îmbinărilor. 141 În Figura 5-19 este prezentată rigiditatea iniţială a nodurilor.5.b Mj este momentul capabil al nodului Mpl. Mpl .b .4. În continuare se prezintă un studiu parametric efectuat pe un număr de 25 de îmbinări riglă-stâlp.b 0. respectiv creşterea lăţimii tălpii. În toate cazurile au fost folosite şuruburi de înaltă rezistentă M20 gr.b ≤ M j ≤ Mpl .b = Wel ⋅ fy γ M0 Weff ⋅ fy inima de clasa 3 inima de clasa 4 (5. utilizând în formula lui Mpl.b = Mpl .24) (5. placă de capăt extinsă având grosimea de 20 mm. Această concluzie trebuie însă limitată la îmbinările studiate. Materialul utilizat în analizele numerice a fost S275 având limita de curgere fy=275 N/mm2.25) γ M0 modulul elastic de rezistenţă a secţiunii.b M j ≤ 0. Ca o concluzie preliminară: nodurile riglă-stâlp ale cadrelor metalice portal realizate între elemente cu secţiune variabilă zveltă pot fi clasificate ca fiind semirigide. obţinute prin variaţia secţiunii grinzii şi anume: creşterea înălţimii secţiunii. din punct de vedere al rigidităţii. se poate concluziona: în toate cazurile studiate acestea au rezistenţă totală. Se observă că în toate cele trei cazuri considerate. dezvoltat la Universitatea din Liege şi prezentat în paragrafele anterioare. 10. Wel în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 3 şi Weff în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 4.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.9. coeficientul parţial de siguranţă în cazul de faţă s-a considerat γ M 0 = 1.

Mj. O procedură pentru determinarea clasei secţiunii este prezentată în Anexa 5.5 considerate constante. moment capabil al grinzii. asta cu preponderenţă în cazul grinzilor cu înălţime mare. Din punct de vedere al clasificării aveam de a face cu o îmbinare semirigidă şi de rezistenţă totală în majoritatea cazurilor.1 pentru secţiuni dublu T supuse la încovoiere. Mpl.142 Aplicarea metodei componentelor . . Sj. Se observă că atât momentul capabil al îmbinării. Clasa secţiunii a fost evaluată în conformitate cu prevederile EN1993-1. considerată în toate cazurile egală cu cea a grinzii.Rd. deşi era de aşteptat o reducere a capacităţii portante datorată posibilităţii de voalare locală a inimii. În Tabelul 5-5 şi Figura 5-20 sunt prezentate dimensiunile îmbinărilor analizate. acest lucru poate fi explicat de influenţa pe care o are panoul de inimă în configuraţia îmbinării. Acest lucru se întâmplă chiar dacă inima secţiunii trece de la clasă 3 la clasă 4. respectiv clasa de secţiune corespunzătoare tălpii şi inimii grinzii. Există şi cazuri în care s-a înregistrat rezistenţă parţială a îmbinărilor. cât şi rigiditatea iniţială sunt influenţate în mare măsură de creşterea în înălţime a secţiunii.ini. Se observă de asemenea că o creştere a lăţimii tălpii nu conduce neapărat la creşterea capacităţii portante sau a rigidităţii iniţiale.Rd. Tabelul 5-5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 h 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 Dimensiuni riglă [mm] b tf 220 12 220 12 220 12 220 12 220 12 230 12 230 12 230 12 230 12 230 12 240 12 240 12 240 12 240 12 240 12 250 12 250 12 250 12 250 12 250 12 260 12 260 12 260 12 260 12 260 12 tw 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 talpă 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 Clasă inimă 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 Rezultatele obţinute în urma analizelor efectuate sunt prezentate în Tabelul 5-6 în termeni de moment capabil al îmbinării Mj.b şi rigiditate iniţială a îmbinării. singura variaţie făcându-se în cazul înălţimii secţiunii acestuia.

48 574.ini [kNmrad] 438 478 522 597 617 441 481 525 597 617 443 483 527 616 637 445 486 529 623 656 447 488 532 635 675 558.5 146908.4 126881.3 115642.68 621.7 111524.73 551.3 107200.14 531.4 134225.30 620.3 117776.37 579.23 118160.33 599.7 . Tabelul 5-6: Rezultate analize numerice Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 Mj.36 598.99 644.1 131009.55 669.5.41 645.0 119483.57 575.6 141957.3 129568.8 129186.27 641. 143 Figura 5-20: Definiţie dimensiuni elemente.Rd [kNm] Mpl.55 619.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.81 552.6 134184.2 143434.4 122445.27 621.9 141792.5 141869.4 142515.4 155273.07 553.06 597.58 530.b [kNm] Sj.14 595.9 151640.0 138998.0 129452.13 597.8 138574.04 575.47 509.99 573.9 155882.

şi este studiat în consecinţă.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). Ca o caracteristica a metodei. Mai multe rezultate comparative în acest sens sunt prezentate în Anexa 5. 700 600 500 Mj.144 Aplicarea metodei componentelor . Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”.Rd 400 300 200 S5 100 S3 S4 0 J5-1 J5-2 J5-3 S1 S2 creşte lăţimea creşte înălţimea J5-4 J5-5 Figura 5-21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii 5. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. principiile de aplicare regăsindu-se in EN1993-1. metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice. rezistenţă de calcul). Concluzii Metoda componentelor este în momentul de faţă.4.5 În Figura 5-21 este prezentă o comparaţie a rezultatelor obţinute în termini de moment rezistent al îmbinării Mj. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. respectiv lăţime talpă grindă). evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare • componentă în parte (rigiditate iniţială. .Rd şi modul în care acesta variază in funcţie de creşterea unui parametru (înălţime grindă. nodul este considerat ca un tot unitar.

îmbinările au rezultat semirigide. din punct de vedere al rezistenţei. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial. Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată. se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. În Figura 5-2 este ilustrat cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual.5. Mj.Rd). Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. îmbinările au rezultat ca fiind de • rezistenţă totală sau parţială.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl.ini. În majoritatea cazurilor. existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării.Rd. Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. . Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. la eforturi de compresiune şi întindere.8[20]. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli. În cadrul prezentului capitol s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. Sj. Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor).4 -Concluzii 145 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare.

6.METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR

6.1.

Introducere

6.1.1. Noduri semirigide
Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului, care tradiţional erau considerate fie perfect rigide fie articulate. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme, permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii, caracteristicile nodurilor proiectate trebuind să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor, posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate. Experienţa a arătat că nodurile rigide trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului, în vederea îndeplinirii presupunerilor făcute la calculul structurii. Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că, în realitate, majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului), astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. Pe de altă parte, anumite tipuri de noduri cu şuruburi, care sunt considerate tradiţional ca şi articulate, pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static.

6.1.2. Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală
Metodele curente de proiectare se bazează în mare parte pe analiza statică liniară, dar comportarea construcţiilor în timpul unui cutremur nu este nici statică şi nici elastică. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurilor sub acţiunea unui seism. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi

6.1 -Introducere

147

practicieni ca o metodă de vârf în analiza răspunsului seismic al structurilor. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient, ea nu este mult mai bună decât analiza statică a structurilor în cazul structurilor cu cerinţe mari de ductilitate, dar este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi, cât şi a celor existente (Fajfar, 1998[24]). Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii, ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie, analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. De asemenea, va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. Cu toate acestea, în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie, analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. În plus, o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare, nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare, s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime, cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice, reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales; • un model realist al structurii;

• modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală; • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate.

Ţinând cont de considerentele expuse mai sus, este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. Idealizare curbei moment-rotire pentru calculul structural paote fi neliniară, triliniară sau biliniară (vezi Figura 6-1), efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. În general nodurile semi-rigide pot fi modelate prin specificarea unui resort de rotaţie între două noduri ale modelului cu elemente finite, având coordonate identice.

148 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6

a) neliniară

Figura 6-1: Idealizarea relaţiei moment rotire

b) triliniară

c) biliniară

6.2. Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării
Pentru a putea urmării comportarea cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor, primul pas a constat in efectuarea unei analize statice liniare sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau laterale. Definirea configuraţiilor pentru cadrele analizate s-a făcut prin alegerea şi dimensionarea unui cadru parter, având deschiderea L=18 m, înălţimea h=5 m, şi o pantă a acoperişului de α=80 (Figura 6-2). Cazurile de încărcare considerate la dimensionare cadrului au fost: • încărcarea permanentă a acoperişului: 0.25 kN/m2 (γULS=1,1);

• încărcarea tehnologică datorată procesului de exploatare 0.20 kN/m2 (γULS=1,2); • încărcarea din zăpadă 1.20 kN/m2 (γULS=2,1);

H=5m

L=18 m
Figura 6-2: Dimensiuni cadru de referinţă

6.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării

149

Materialul utilizat la modelarea cadrelor a fost S275, iar dimensionarea s-a făcut în concordanţă cu prevederile EN1993-1.1[18]. În final a rezultat un număr de 3 cadre având clase de secţiuni diferite. Grosimea, lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii au fost modificate în vederea obţinerii unei rigidităţi şi o distribuţie a eforturilor interne similare. Cele trei configuraţii ale cadrelor rezultate sunt: C2-3 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 3); C2-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4); C3-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 3 şi inimă de clasă 3). Proprietăţile geometrice ale cadrelor sunt prezentate în Tabelul 6-1.
Tabelul 6-1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 Stâlp vutat (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 Vută grindă (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Grinda constantă 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6

Rigidităţile iniţiale ale îmbinărilor considerate, determinate în urma unor teste experimentale realizate în laboratorul de Construcţii Metalice, verificate de asemenea prin metoda componentelor sunt trecute în Tabelul 6-2. Aceste valori au fost folosite la modelarea îmbinărilor în cadrul analizelor plane sub efectul încărcărilor verticale şi orizontale.
Tabelul 6-2: Rigiditate iniţială îmbinare Nod J2-3m J2-4m J3-4m Sj,ini [kNm/rad] 123069.0 123555.0 141644.0

În cadrul analizelor, prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. Parametrii monitorizaţi în cadrul acestor analize sunt raportaţi la cele două tipuri de încărcări: • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor verticale (gruparea rig fundamentală): momentul la coltul cadrului Mmax,f − s (îmbinare riglă-stâlp perfect
sem rig rigidă), Mmax,f − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă), momentul la coamă Mmax,f − c sem (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă), Mmax,f − c , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi

deplasarea

pe

verticală

(săgeata)

rig ez (îmbinare

riglă-stâlp

rigidă)

şi

e

sem z

(îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic

în Figura 6-3. • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor orizontale (gruparea specialărig seism): momentul la coltul cadrului Mmax,s − s (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă),
sem Mmax,s − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi deplasarea pe orizontală a colţului

cadrului

rig ex (îmbinare riglă-stâlp rigidă) şi

sem ex (îmbinare riglă-stâlp semi-

150 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6 rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic în (Figura 6-4).

Mmax,f-s ez Mmax,f-c

Figura 6-3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală

Mmax,s-s ex

Figura 6-4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială

Rezultatele obţinute în urma analizelor statice liniare, pentru cele doua cazuri şi anume îmbinare riglă stâlp rigidă, respectiv îmbinare riglă-stâlp semirigidă, pentru parametrii monitorizaţi, sunt trecute în Tabelul 6-3 pentru gruparea fundamentală respectiv în Tabelul 6-4 pentru gruparea specială.
Tabelul 6-3: Rezultate grupare fundamentală rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4
rig Mmax,f − s rig Mmax,f − c

semi-rigid
rig ez
sem Mmax,f − s sem Mmax,f − c

variaţie
sem ez

Mmax,f − s
▼% 2.30 2.30 2.21

Mmax,f − c
▲% 9.68 9.97 8.84

ez
▲% 16.91 17.68 15.36

[kN] 473.01 475.38 469.16

[kN] 140.89 137.68 147.31

[mm] 66.75 64.51 63.14

[kN] 462.12 464.42 458.75

[kN] 154.53 151.42 160.34

[mm] 78.08 75.92 72.84

Analizând Tabelul 6-3 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter, ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp, sub efectul încărcărilor în gruparea fundamentală se obţine: • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox. 2.3 %;

02 0.59 [mm] 65. factorul elastic critic. ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp.47 [kN] 277. îmbinări riglă-stâlp semi-rigide. 11%. s − s e rig x M sem max. noduri perfect rigide şi noduri semirigide sunt prezentate în Tabelul 6-5.57 56.98 ex ▲% 11.69 factorul elastic critic.13 11. • din punct de vedere al proiectării la starea limită de serviciu (SLS).2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării • • o creştere a momentului încovoietor la coamă cu aprox.91 12.21 60.45 Analizând Tabelul 6-4 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter.47 273.0 %.88 273. cât şi în cazul grupării speciale.71 11. Tabelul 6-5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) Cadru C2-3 C2-4 C3-4 unde: rig λcr rig λcr sem λcr 11.01 1. 9 %. influenţa rigidităţii îmbinării devine semnificativă atât în cazul grupării fundamentale. Tabelul 6-4: Rezultate gruparea specială rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4 semi-rigid variaţie sem x 151 M rig max. λ sem cr Analizând Tabelul 6-5 se poate sublinia că influenţa nodurilor semi-rigide asupra instabilităţii în planul cadrului este nesemnificativă. sub efectul încărcărilor în gruparea specială se obţine: • • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox.23 11.69 11.57 10.65 54.3 [mm] 58.6.71 276. o creştere a deplasării laterale cu aprox.28 276. îmbinări riglă-stâlp rigide. 16%.2 63.s − s ▼% 1.31 11. deci pentru determinarea . Analizele statice liniare pe cadru plan conduc la trasarea următoarelor concluzii finale: • din punct de vedere al proiectării la starea limită ultimă (SLU) influenţa rigidităţii îmbinării este practic redusă. 1. s − s e Mmax. o creştere a săgeţii cu aprox. Pentru a urmării influenţa nodurilor semi-rigide asupra flambajului în plan al cadrului s-au realizat analize de flambaj elastice pentru determinarea modurilor proprii.72 [kN] 274. Valoarea factorilor elastici critici pentru cele doua cazuri.

IDEALIZAREA STRUCTURII Îmbinări Cadru Rigiditate Pas 1 EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR Pas 2 Alegerea elementelor şi preclasificarea lor Estimarea rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. rezistenţă) Tabele. capacităţi de rotire. elemente. riglăriglă şi bază stâlp PREDIMENSIONARE Pas 3 ANALIZA GLOBALĂ A STRUCTURII analiza de ordinul I liniar elastică Pas 4 RĂSPUNS STRUCTURAL Dimensionarea elementelor la stările limită SLU starea limită ultimă. schimbare element Schimbare rigiditate iniţială Dimensionare îmbinări OK? DA STOP Pas 8 NU. 6.3. altă îmbinare . etc. software Pas 7 NU. Metodologie de proiectare a cadrelor metalice parter având noduri semi-rigide Geometrie.152 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . rigiditate. SLEN starea limita a exploatării normale Pas 5 DIMENSIONAREA ÎMBINĂRILOR NU Verificarea la stările limită OK? Pas 6 DA Tipul îmbinării (Det.6 modurilor proprii nu este necesară o determinare în prealabil a semi-rigidităţii nodurilor.

metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. cât şi a celor reziduale. atât celor tranziente. construindu-se o relaţie forţădeplasare a structurilor. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare.6. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. . metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu).4. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să verifice multiple obiective de performanţă. cât şi pentru cele nestructurale. Cu toate acestea. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. Cerinţele asupra sistemului sunt reprezentate prin spectre elastice de răspuns puternic amortizate. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. Procedura implică construirea spectrelor de capacitate şi de cerinţe. Prevederile din ATC 40 se referă la o metodologie în care criteriile structurale sunt exprimate în termenii atingerii unor obiective de performanţă. Pentru construirea spectrului de capacitate se foloseşte o analiză statică neliniară (pushover). Documentul se limitează la structuri din beton armat şi utilizează pentru evaluarea comportării structurii metoda spectrului de capacitate. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. Generalităţi Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 6.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 153 6. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP. 2001)[32].4. Forţele şi deplasările sunt convertite apoi în acceleraţii şi deplasări spectrale folosind un sistem echivalent cu un grad de libertate. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. Studiul prezintă conceptele şi stabileşte nivelele de performanţă atât pentru elementele structurale. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale.1.

În acest scop se va evalua factorul de disipare q.4. Este probabil cel mai complet document. . Aceşti indici se exprimă pentru diferite nivele ale mişcării seismice (hazardului seismic). FEMA 356 (2000)[31] prezintă o suită de obiective de performanţă asociate cu diferite nivele ale acţiunii seismice determinate pe baze probabilistice. aşa cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi. utile. Este rezonabilă abordarea ca o clădire sa supravieţuiască unui cutremur moderat fără distrugeri. 2004)[35]. Anterior această procedură a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab. Sunt definite nivele de performanţă pentru elementele structurale.6 FEMA 273 şi urmaşul acesteia. pentru a reduce costurile ridicate. din vânt. În lucrarea de faţă se prezintă o posibilă adoptare a proiectării bazate pe performanţă. cât şi pentru cele nestructurale. Principiul de bază al acestei filozofii se bazează pe considerentul că nu se justifică din punct de vedere economic ca în zone cu seismicitate activă toate structurile să supravieţuiască unui seism puternic fără a avea unele distrugeri. În schimb în cazul încărcării seismice. Mai mult. din zăpadă. Aceste combinaţii sunt reprezentate prin matricea obiectivelor de performanţă. Combinaţia dintre un nivel de performanţă seismică şi o intensitate a mişcării seismice la care să se verifice performanţa poartă denumirea de obiectiv de performanţă. Obiective şi nivele de performanţă Necesitatea proiectării construcţiilor în zone seismice a condus la apariţia unei noi filosofii de proiectare antiseismică. ductilitatea elementelor şi indicele de distrugere. în cadrul căreia criteriile de rezistenţă sunt exprimate în nivele de performanţă cum ar fi: deplasarea laterală. trebuie avute în considerare diferite nivele ale obiectivelor de performanţă. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru proiectarea structurilor nedisipative.154 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . dar în cazul unui cutremur de o magnitudine foarte ridicată. care tratează proiectarea bazată pe performanţă. conţinând de la metode statice liniare până la dinamice neliniare. intenţia normelor de calcul este de a proiecta clădiri care să poată atinge următoarele nivele de performanţă: • • • de a rezista mişcărilor seismice mici (reduse) fără distrugeri semnificative. datorate în special necesităţii de a repara structurile cu un nivel de distrugere ridicat. În cazul clădirilor. Normele de calcul actuale prezintă unele incertitudini privind raportarea capacităţii seismice a structurii la necesarul pentru un calcul seismic. Metodele de analiză sunt relativ complete. Proiectarea bazată pe performanţă (PBP) este o filozofie de proiectare mai generală. proiectarea se limitează la verificarea stării limite de serviciu şi a stării limite ultime de rezistenţă şi stabilitate. tehnologice. de a rezista mişcărilor seismice moderate cu distrugeri reparabile. Proiectarea structurilor bazată pe criterii de performanţă (nivele de performanţă) nu este un concept nou. propusă de SEAOC Vision 2000 (Figura 6-5). pot fi acceptate unele distrugeri atâta timp cat colapsul clădirii este prevenit. disponibil la ora actuală. şi propuse valori limită ale deformaţiilor elementelor pentru diverse soluţii structurale la nivele de performanţă diferite. Sub efectul încărcărilor permanente. de a rezista mişcărilor seismice mari fără a se atinge colapsul structurii.2. asociat diferitelor nivele de performanţă. 6.

iar pe de altă parte beneficul de pe urma unei siguranţe sporite. cel al reparaţiilor şi cel cauzat de întreruperea activităţilor). în funcţie de aşteptările clientului. reducerea degradărilor şi întreruperea utilizării. costul total (iniţial. Acestea sunt împărţite în obiective de bază. împreună cu proiectantul. cât şi eventuala valoare artistică sau culturală a clădirii. îmbunătăţite sau limitate. Sunt propuse trei nivele minime ale obiectivelor de performanţă.6. Figura 6-5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000. dar care nu vor introduce un risc major pentru populaţie • Obiectivele critice sunt cele care conţin cantităţi importante de materiale periculoase. folosind matricea obiectivelor de calcul.) şi pentru clădirile cu risc sporit. alegerea obiectivelor de performanţă de calcul se va face de către client. Nu există deocamdată o . 1995) Conform procedurilor proiectării bazate pe performanţă. staţii de pompieri.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 155 obiectivele de performanţă de calcul se vor alege funcţie de conţinutul acestora. acesta fiind de fapt şi scopul normelor de proiectare antiseismică. etc. importanţa activităţilor care se desfăşoară în acestea. secţii de poliţie. Primul pas în filozofia proiectării bazate pe performanţă îl reprezintă definirea unui nivel de avarie acceptabil în urma unei mişcări seismice. pentru clădiri făcând parte din diferite categorii de folosire şi conţinut: • Obiectivele de bază sunt definite pentru clădirile obişnuite în ceea ce priveşte conţinutul şi folosirea lor • Obiectivele esenţiale şi cu risc sporit sunt cele minime acceptate pentru clădirile esenţiale în cazul producerii unui seism (spitale. ce conţin cantităţi importante de materiale periculoase. oferind beneficiarilor şi proiectanţilor opţiunea de a alege pe de o parte costul şi fezabilitatea proiectului. hazardul expus. şi care pot periclita siguranţa unui segment important al populaţiei FEMA 356[31] este mai flexibilă. conţinând mai multe variante de stabilire a unor obiective de performanţă (sau de reabilitare. acest normativ având ca şi obiectiv reabilitarea construcţiilor existente). a unei analize economice şi a riscurilor acceptabile.

Structura se află în domeniul elastic-plastic.3. Cele trei puncte indicate pe figură reprezintă cele trei nivele de performanţă prezentate anterior: complet operaţional. . La Nivelul de Siguranţa Vieţii. iar dacă deplasarea creşte peste această limită. • prevenirea colapsului. iar criteriul determinant este rezistenţa secţiunii elementelor. limita de avarie cu avarii majore şi limita colapsului. clădirea poate fi utilizată fără întrerupere. elementele nestructurale prezintă avarii minore. în cazul mişcărilor seismice frecvente şi de intensitate redusă. În funcţie de adoptarea unor diferite stări limită pentru elementele structurale şi nestructurale este posibilă adoptarea mai multor nivele de proiectare: proiectarea bazată pe patru nivele de performantă (SEAOC Visio 2000. structura cedează prin pierdere stabilităţii. Structura se află în domeniul elastic-plastic.156 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . se înregistrează un nivel substanţial al avariilor. moderate sau mari. După cum a fost descris înainte. • siguranţa vieţii. 6. Figura prezintă o reprezentare schematică a apariţiei forţei tăietoare la bază în funcţie de creşterea deplasării laterale. Clădirea prezintă avarii importante a elementelor nestructurale şi avarii moderate a elementelor structurale. care este o cerinţă primordială. Structura clădirii poate suferii avarii importante în timpul unui cutremur de intensitate foarte ridicată. Ea poate să traverseze aceste evenimente fără avarii. În cazul Nivelului Complet Operaţional. Avariile au atins un nivel foarte ridicat astfel încât structura nu mai poate fi reparată. o clădire poate fi supusă la mişcări seismice reduse. Structura păstrează o cantitate semnificativă din rigiditatea iniţială chiar şi toată rezistenţa posedată iniţial. care pot fi remediate cu costuri reduse şi fără dificultăţi tehnice. există în schimb acceptate criterii de determinare a acestor performanţe: • complet operaţional. sunt cauzate de obicei de cedarea elementelor clădirii. EN1998-1. iar demolarea acesteia este iminentă. iar structura a pierdut o parte importantă din rigiditatea ei iniţială. clădirea a atins un nivel ridicat al avariilor. a accidentelor şi a avarierii componentelor clădirii. iar criteriul determinant în reprezintă ductilitatea locală a elementelor. Nivelul avariilor depinde în mare măsură de nivelul intensităţii seismice. Pe curba de comportament forţa-deplasare pot fi identificate 3 puncte distincte ( Figura 6-6): limita comportării elastice. La Nivelul de Prevenire a Colapsului.6 măsură generală privind nivelul acceptat de avarie. dar trebuie să rămână „în picioare”. cu avarii reduse. în timp ce structura de rezistentă rămâne în domeniul elastic. avariile sunt relativ limitate. siguranţa vieţii şi prevenirea colapsului. Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative În Figura 6-6 este prezentat comportamentul structurilor slab disipative ca răspuns la creşterea deplasării laterale.2003). Pierderea de vieţi omeneşti sau accidentarea în interiorul unei clădiri datorită unui cutremur. care este în strânsă legătură cu prevenirea pierderii de vieţi omeneşti. poate fi distrusă parţial sau chiar poate ceda. moderate sau de intensitate foarte mare. 1995[56]).4. proiectarea bazată pe trei nivele de performanţă (Bertero. 1996[4]) şi proiectarea bazată pe două nivele de performanţă ( de ex.

s-a făcut pe cale experimentală şi verificată analitic prin metoda componentelor (vezi cap. 1997[29]) 6. Acesta este şi cazul structurilor slab disipative.4. Determinarea rigidităţii iniţiale. s-a folosit o comportare idealizată biliniară (Figura 6-1). distanţele indicate pe grafic între nivelele de performanţă individuale. s-au efectuat analize neliniare „timehistory” şi „pushover” cu programul dedicat Drain 3DX. Figura 6-7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” Factorul de reducere al încărcării seismice. Definirea obiectivelor de performanţă propuse Pentru a putea defini factorul de reducere a încărcării seismice q. 5).4. În cadrul analizelor. prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. în Figura 6-7 fiind prezentată o secţiune dublu T modelată cu elemente de tip fibră. Modelarea elementelor cadrului parter în programul de calcul s-a făcut cu elemente de tip fibră. Nivelul de performanta Siguranta vietii Nivelul de performanta Prevenirea colapsului Forta taietoare la baza Nivelul de performanta Complet operational Colaps Controlul avariilor Siguranta limitata Deplasare laterala Cresterea cerintelor cutremurului Figura 6-6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274.ini.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 157 Trebuie subliniat faptul că pentru anumite clădiri. pot varia semnificativ iar limitele între deformaţiile corespunzătoare nivelelor de performantă pot fi reduse considerabil. unde pot apărea limite reduse între răspunsul clădirii corespunzător celor trei nivele de performanţă. Sj. corespunzător fiecărui nivel de performanţă. Pentru modelarea comportării îmbinărilor. q. a fost determinat pe baza unor analize neliniare dinamice „time-history” şi este definit ca fiind raportul dintre .6. iar îmbinarea riglă-stâlp semi-rigidă.

Romania Figura 6-8: Accelerograme utilizate în analize .6 factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii: q= unde: λNPi λel (6.1) λNPi λel este factorul de amplificare corespunzător nivelului de performanţă Ni. JAPONIA EL Centro Site 0 10 20 30 40 50 60 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997. factorul de amplificare corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă. acestea sunt prezentate în Figura 6-8. În analize au fost folosite un număr de 3 accelerograme. 400 300 scceleratie [cm/sec2] 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 800 600 acceleratie [cm /sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995.158 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă .

a fost considerată ca fiind limita acceptată a deplasării la starea limită ultimă. Punctul de intersecţie al curbei de capacitate (obţinută în urma unei analize neliniare push-over) şi spectrul de capacitate reprezintă acceleraţia şi deplasarea necesare pentru proiectarea antiseismică.3. a fost aleasă abordarea prin trei nivele de performanţă. F F F F 2 F 2 F F F H F 2 F F F 2 deplasarea laterală la colţul cadrului Figura 6-9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului În continuare se va face o descriere amănunţită a modului în care cele trei nivele de performantă vor fi definite pentru cazul de faţă: • Starea limită de serviciu (criteriul de rigiditate – complet operaţional) corespunzătoare unor cutremure frecvente. împreună cu elementele nestructurale. Această stare limită presupune ca structura. Metoda spectrului de capacitate este descrisă detaliat în paragraful 3. corespunzătoare acestui nivel de performanţă.3.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 159 Pentru a defini obiective de performanţă realiste.6. dsls ⋅ ν = 0.2) este înălţimea cadrului factorul de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a acţiunii seismice. ce pot fi reparate fără dificultăţi tehnice ridicate. să sufere avarii minore iar disconfortul ocupanţilor să fie redus la minim. Deci. dDLS corespunzătoare acestui nivel de performanţă. În vederea determinării deplasării laterale a colţului cadrului. . s-a adoptat metoda spectrului de capacitate (Figura 6-10). Această stare limită corespunde unui cutremur ce ar putea produce avarii ale elementelor nestructurale şi avarii reduse ale elementelor structurale. pentru acest nivel de performanţă. pentru structuri având elemente neductile. Această valoare a fot evaluată în concordanţă cu prevederile EN 19981[22].0075 ⋅ h unde: h ν (6. • Starea limită de avarie (criteriu de rezistenţă – siguranţa vieţii) corespunzătoare cutremurelor ocazionale. iar pentru fiecare nivel de performanţă a fost definită valoarea corespunzătoare deplasării laterale a colţului cadrului (Figura 6-9). structura trebuie să rămână în domeniul elastic sau poate suferi deformaţii plastice neimportante. Deplasarea laterală a colţului cadrului.

2 – flambaj în afara planului) .160 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă .4 0. În majoritatea cazurilor nivelul avariilor este foarte ridicat. Deplasarea laterală corespunzătoare acestui nivel de performanţă. Figura 6-11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan. la dezvoltarea unei articulaţii plastice.6 0. În cazul acestor cutremure ar putea să apară avarii atât în cazul elementelor structurale cât şi al celor nestructurale. reprezentând un nivel al mişcării seismice foarte ridicat.5 Sa [g] 0. demolarea reprezentând soluţia recomandată de proiectanţi. acesta fiind cazul luat în considerare. dezvoltat de Gioncu şi Petcu (1997)[34]. Cazul cel mai defavorabil s-a dovedit a fi cel al flambajului în afara planului.6 0. Evaluarea capacităţii de rotire plastică s-a făcut cu programul de calcul DuctrotM. Programul ia în considerare. însă trebuie garantată supravieţuirea ocupanţilor. a fost considerată ca cea corespunzătoare punctului în care se atinge capacitatea de rotire plastică a elementelor structurale.3 0. Valorile capacităţilor de rotire plastică evaluate cu DuctrotM sunt prezentate în Tabelul 6-6. la determinarea capacităţii de rotire a unui element atât posibilitatea de flambaj în plan cât şi cel în afara planului.2 0.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] elastic spectrum C2-3 C2-4 C3-4 120 150 Figura 6-10: Metoda spectrului de capacitate • Starea limită ultimă (criteriul de ductiliate – nivelul de performanţă corespunzător prevenirii colapsului) în cazul cutremurelor foarte rare. dULS.

1). au fost evaluate în urma analizei neliniare dinamice şi sunt prezentate în Tabelul 6-8. starea limită de avarie DLS şi starea limită ultimă ULS) sunt prezentate în Tabelul 6-7. Cadru C2-3 C2-4 C3-4 λel 0.0265 unde: dSLS .0254 0. Valorile factorilor de amplificare prezentaţi anterior.0142 0. dULS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite ultime (criteriul de ductilitate).0309 0. Tabelul 6-7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă Deplasarea laterală[mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 dSLS 75 75 75 dDLS 133 133 122 dULS 159 164 138 este deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de serviciu (criteriul de rigiditate).0159 0.0179 λSLS 0.0252 0.6. În urma evaluării acestor factori este posibilă determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice. este definit ca fiind raportul dintre factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii.02751 0. Factorul de reducere al încărcării seismice. comparativ pentru cele trei tipologii de cadre alese.0234 λULS 0. Aceste valori reprezintă factorul cu care este multiplicată accelerograma pentru atingerea deplasărilor laterale indicate în Tabelul 6-7.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter Tabelul 6-6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii Cadru C2-3 C2-4 C3-4 φu [rad] 0. Tabelul 6-8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate. pe baza relaţiei (6.0149 λDLS 0. corespunzătoare celor trei nivele de performanţă propuse (starea limită de serviciu SLS.0142 0.0328 0.0162 0. q. Aceste valori sunt prezentate grafic. dDLS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de avarie (criteriul de rezistenţă).02665 0. q.02311 161 Valorile deplasărilor obţinute.

fie perfect articulate.ini. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă. triliniar şi biliniar.50 2. Sj.31 1.5. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. din considerente de simplificare şi uniformizare se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. între riglă şi stâlp.00 1. obţinându-se valori considerabil mai mari.6 2. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă.02 1. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar.57 1.94 1.00 0.00 C2-3 1. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. Concluzii În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale.00 q factor 1.60 clasă de ductilitate redusă 2.50 1.162 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut. În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte.00 1. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de .48 1. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu.50 0.00 qSLS qDLS qULS C2-4 C3-4 Figura 6-12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate 6.

Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse.6. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate).5-2. . aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă.0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q. sunt cuprinse în intervalele 1.5 -Concluzii 163 Serviciu (criteriul de rigiditate). în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. În ce priveşte valoarea factorului q. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ.

organizaţia multinaţională Lindab a lansat ideea realizării unui set de proiecte cu caracter tipizat. Frisomat.STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE 7. depozite pentru diferite bunuri. Problema în majoritatea cazurilor este lipsa de informaţii. Din acest punt de vedere existenţa unui catalog complet de structuri tipizate.1. închideri (acoperiş şi perete) individualizate. Astron.7. puse cap la cap. În vederea atingerii acestui segment de piaţă. centre comerciale. Pe piaţa construcţiilor metalice există mai mulţi jucători importanţi care au în spate un sistem tipizat pentru realizarea halelor cu structură metalică. Kontirom. profile formate la rece cu pereţi subţiri. fapt ce împiedică elaboratorul studiului de a efectua comparaţii între soluţii. săli de sport şi altele. care în funcţie de tehnologia de fabricaţie folosesc sisteme tipizate de hale realizate având elementele principale realizate din table sudate. clădiri de birouri. . etc. ar înlătura din start lipsa informaţiilor în ceea ce priveşte consumul de materiale pentru structura în cauză. Pot fi amintiţi aici Butler. europrofile. într-un anumit scenariu. Construcţiile metalice parter îşi regăsesc în general aplicabilitatea în următoarele domenii: • • • • • • • saloane auto. O construcţie metalică în sistem tipizat înseamnă în general definirea într-un mod particular al subansamblelor de mai jos şi integrarea lor conform unor procese interne organizaţionale bine puse la punct: • • soluţie structurală optimizată. clădiri în domeniul agro-zootehnic. Introducere În cazul oricărei investiţii în domeniul construcţiilor în faza iniţială se pune problema fezabilităţii. Un studiu de fezabilitate necesită o serie de informaţii care. oferă un răspuns destul de clar investitorului. clădiri industriale (spaţii de producţie).

unicate în felul lor.1 -Introducere • accesorii şi detalii particulare. care caută lucruri de calitate la un preţ cat mai scăzut. . În vederea corelării diferenţelor între punctele de vedere a fost nevoie de o serie de documente de care Partenerii de Proiect. care sunt interesaţi de construcţii cu posibilitatea de execuţie rapidă şi uşoară – urmărind reducerea manoperei de şantier. • proiectanţii de structuri. în condiţiile în care unele dintre ele sunt în contradicţie cu celelalte. care doresc să proiecteze rapid.7. având o personalitate distinctă. preţuri de referinţă. au ţinut cont în vederea realizării procesului de proiectare şi anume: oferte întocmite de Lindab. 165 Figura 7-1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50] În faza de demarare a proiectului autorii s-au confruntat cu diferenţele punctelor de vedere ale diferitelor grupuri de interese ale ramurii industriale: • piaţa (cumpărătorii). rapoarte de proiecte. Dezvoltatorii sistemelor sunt puşi uneori în situaţia în care trebuie să răspundă la majoritatea acestor exigenţe. • constructorii. • arhitecţii. La rândul lor şi furnizorii de sisteme au exigenţe de genul: uşor de realizat şi livrat în condiţii de maximă profitabilitate. care aspiră către construcţii frumoase. care să le permită cât mai multă flexibilitate în exploatare. sigur şi durabil. proiecte elaborate anterior. experienţa acumulată.

Soluţia adoptată de prindere a stâlpului la bază acesta diferă în funcţie de înălţimea cadrului astfel: articulată şi semi-rigidă. Cadrele structurii se montează prin retragere.9 pretensionate. 5. 6. Soluţiile de îmbinare au fost adoptate astfel încât în orice moment clădirea va putea fi complet demontabilă. Încărcările de calcul au fost evaluate pentru un amplasament corespunzător zonei Bucureşti.2. soluţia cea mai adecvată a fost conceperea unei structuri metalice tipizate din secţiuni compuse sudate. Închiderile sunt adaptabile la arhitectura dorită. 22. 7. Sistemul de legături are menirea de a prelua eforturile orizontale din structura şi transmiterea acestora la infrastructură. Aceste ipoteze au fost grupate în combinaţii de încărcări afectate de coeficienţii parţiali de siguranţă corespunzători. 24. 80% din teritoriul ţării. În cadrul calculului seismic. 7. Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare Structura principală de rezistenţă este proiectată pe un modul de bază de 31. Rolul riglelor longitudinale. Elementele structurale principale de rezistentă (riglă. H (înălţime la streaşină) = 4. având limita de curgere fy=350 N/mm2. Zona Bucureşti a fost aleasă din două considerente şi anume: pe de o parte se poate acoperi aprox. 10. după caz. zăpadă. Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală În urma analizei de către partenerii de proiect. realizate din ţeavă este şi de a reduce lungimea de flambaj a riglei şi a stâlpului. 20.2. bazate pe cererile de ofertă făcute de beneficiari în decursul anilor 1999-2002. Închiderea (acoperiş şi perete) se realizează cu pane şi rigle de secţiuni Z (profile formate la rece) şi table cutate ambutisate. T (travee) = 6. grinzile se aşează pe capul stâlpului sau la faţa acestuia. 30 m. rezultând secţiuni de clasă 3 şi/sau chiar 4 în unele cazuri.7 7. iar cererea pe piaţă de construcţii metalice este foarte mare. a necesităţii grupurilor interesate în realizarea unor structuri metalice parter. 27.1. Structura de rezistenţă este alcătuită din cadre transversale pe sistem de grinzi şi stâlpi cu secţiuni variabile. Structura de rezistenţă este proiectată în conformitate cu normele româneşti în vigoare la data demarării activităţii de proiectare la următoarele ipoteze de încărcare: permanentă. stâlpi) sunt realizate din oţel OL52. deoarece elementele principale ale structurii de rezistenţă sunt realizate din table sudate. cât şi prin intermediul unor rigle longitudinale. vânt şi seism. În urma unei analize amănunţite a solicitărilor. având limita de curgere fy=350 N/mm2. au fost selectate următoarele dimensiuni geometrice: • • • • L (deschidere) =12. 15.0 m. Prinderea între elemente realizându-se cu şuruburi de înaltă rezistenţă gr. Structura secundară de susţinere a închiderilor (pane de acoperiş şi rigle de perete) este realizată din oţel galvanizat SUB350 de tip Lindab (corespunzător OL52). Cadrele transversale sunt legate între ele printr-un sistem de contravântuiri la nivelul acoperişului şi pereţilor. s-a optat pentru un coeficient de reducere a acţiunii seismice ψ = 1 .166 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . tehnologică. 8 m. α (unghi acoperiş) = 8 grade .20 m. 18.

. provenite din încărcările din vânt sau seism. sunt prevăzute contravânturi la nivelul acoperişului şi în planul pereţilior.7. la gruparea specială. 5.0 şi 8. Pentru a prelua eforturile orizontale.0 şi 8. 6 m ( vezi Figura 7-2) şi semi-rigidă pentru înălţimile de 7.0 m (vezi Figura 7-3).1. Valorile rezultate ale deplasării pe orizontală a colţului cadrului. Sistemul de contravântuiri este în X. Figura 7-2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate Figura 7-3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide Criteriul care a stat la baza alegerii soluţiei semi-rigide a fost rigiditatea în plan a cadrului. Evaluarea semi-rigidităţii la baza stâlpului a fost evaluată aplicând metoda componentelor din EN 1993-1.2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 167 Prinderea stâlpilor la bază s-au realizat în soluţie articulată pentru înălţimile de 4. Regula de dispunere a contravântuirilor în pereţi este cea prezentată în Figura 7-4 şi anume: • contravântuirea frontoanelor – se dispun contravântuiri în panourile în care nu există porţi sau uşi.0 m în soluţie articulată. lucrând doar contravântuirea solicitată la întindere. nu respectau valorile admise pentru nivelul de înalţime 7.

• verificarea contravântuirilor din pereţi şi acoperiş (exemplu numeric pentru D24). detaliul de prindere al riglelor longitudinale şi al contravântuirilor de la nivelul acoperişului şi din pereţi cât şi detaliul de prindere a stâlpului în fundaţie. • verificarea riglelor longitudinale de la streaşină. Pentru a uşura procedura de dimensionare şi verificare a elementelor componente. analize liniare dinamice (pentru determinarea modurilor proprii de vibraţie) şi analize elastice de flambaj. iar la cadrele semi-rigide la faţa stâlpului) şi la modul de fixare a stâlpului în fundaţie (cazul cadrelor articulate buloanele sunt grupate în interiorul .0). Diferenţele majore apar la modul de realizare a detaliului de îmbinare riglă-stâlp (cazurile articulate se realizează pe capul stâlpului.7 • contravântuirea pereţilor longitudinali: pentru fiecare 5 travei se foloseşte un panou de contravântuire. Figura 7-4: Reguli de contravântuire Dimensionarea elementelor componente ale structurii principale de rezistenţă s-a făcut pentru a respecta condiţiile de rigiditate şi rezistenţă sub efectul încărcărilor aplicate pe structură. detaliu de îmbinare riglă-riglă la coamă. coamă şi intermediare (exemplu numeric pentru Tvrot 121/4. prevăzute în STAS 10108/0-78[63] şi P100/92[54].168 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . ţinând cont de numărul mare de cazuri s-au realizat mai multe proceduri de calcul în programul de calcul Mathcad pentru (Anexa 6): • verificarea riglei transversale şi a stâlpului cadrului (exemplu pe hala cu L=24 m şi H=7 m). În Figura 7-5 şi Figura 7-6 sunt prezentate detaliile constructive pentru realizarea celor două tipuri de structuri distincte şi anume: detaliul de îmbinare riglă-stâlp. Analizele efectuate în vederea determinării eforturilor interne au fost: analize liniare statice.

2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 169 secţiunii stâlpului. . Figura 7-5: Detalii constructive structură articulată.7. iar la cadrele semi-rigide buloanele de ancoraj sunt dispuse în afara secţiunii stâlpului).

7 Figura 7-6: Detalii constructive structură semi-rigidă .170 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .

0 m lungime = 74.7.4 m (12x6. • tablele cutate sunt fixate cu şuruburi autofiletante de pane şi rigle în cute alternante.0 m. • pane de acoperiş Z150 sau Z200 şi rigle de pereţi Z100 sau Z/120 tablă interior termoizolaţie tablă exterior riglă de perete Figura 7-7: Soluţia de închidere 7.4 atât la acoperiş cât şi la perete. utilizând catalogul de structuri tipizate.2. s-a realizat un complex comercial în localitatea Afumaţi (Jud. .5 la acoperiş şi LTP20/0. Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) Închiderile sunt realizate din table cutate acoperişului şi a peretelui astfel (vezi Figura 7-7): • • • cu stratificaţia clasică a tablă cutată exterioară: LTP45/0.3. Principalii indicatori care au stat la baza studiului de fezabilitate au fost: • Termen de realizare : 7 săptămâni (de la contractarea lucrării până la predarea la cheie). Trebuie subliniat faptul că pentru structura în cauză.3 -Exemplu de aplicaţie 171 7. ţeserea tablelor pentru asigurarea efectului de diafragmă.20 m) Înălţime = 6.2. elaborarea documentaţiei de execuţie a fost posibilă doar în 4 zile de la lansarea temei de proiectare. Ilfov) (vezi Figura 7-8). tablă cutată interioară LVP20/0. Dimensiunile geometrice caracteristice ale lucrării sunt: • • • deschidere = 30.5 la pereţi. Factorii critici după care a fost realizată fezabilitatea au fost: termenul de realizare şi preţul pe mp. izolaţie termică (vată de sticlă). Exemplu de aplicaţie Aplicând regulile descrise anterior.

a) montaj structură b) montaj structură secundară c) montaj închideri Figura 7-9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate d) structura finalizată .4 m 30.0m Figura 7-8: Dimensiuni principale structură Structura de rezistenţă a fost integral realizată din cadrele proiectului tipizat.172 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .0 m 12*6. În Figura 7-9 sunt prezentate diferitele faze de montaj ale structuri tipizate în cauză.2 m=74. fiind posibil a fi respectate regulile de detaliere şi configurare din ipoteză şi anume: cadrul realizat din elemente cu secţiuni variabile.7 • Preţul pe mp al furniturii (structură + închideri): 86 eur/mp 6. prindere articulată a stâlpului în fundaţie.

00 30.00 25.4 -Performanţe tehnico-economice ale tipizării 173 7. asistenţă 45.00 40.00 15. la care se raportează şi principalii lideri din ramura industrială a construcţiilor metalice de tip parter au scos în evidenţă o valoare medie de 95-110 Euro/mp pentru preţul pe mp şi un termen de realizare de 12-16 săptămâni de la contractare până la realizarea clădirii. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.00 10. ceea ce permite un nivel de automatizare al procesului ridicat. nivelul de calificare al forţei de muncă.00 35. C Izolaţii.67 6. Conform teoriilor proiectării operaţiunilor relaţia între cei patru factori menţionaţi se poate defini conform graficului din Figura 7-11.00 8. C Izolaţii. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. Performanţe tehnico-economice ale tipizării Experienţa de piaţă privind indicatorii amintiţi în paragrafele anterioare.75 3.00 20. S-a ales strategia deplasării produsului din situaţia redată la punctul 1 în punctul 2 (Figura 7-11) urmărind obţinerea unui produs cît mai standardizat. C Izolaţii.00 5.00 36. în condiţiile obţinerii unui volum mai mare de produse similare vândute.00 Componente -kg/mp Structură Table cutate Profile uşoare Z.00 30.00 25. că orice economie la cea mai importantă componentă poate să influenţeze indicatorul de preţ /mp.60 33.59 0. C Izolaţii. Un alt aspect important. asistenţă 35.00 10. Studii anterioare întreprinse de Nagy (2003)[50] au arătat că principala componentă în preţul unei astfel de clădiri o reprezintă structura principală de rezistenţă. cu efect asupra termenului de livrare dar cu implicaţii şi asupra preţului pe metru pătrat. asistenţă 6.43 2.00 5. asistenţă Componente-procent greutate 0. Componente-procent valori Structură 6% 8% 4% 2% 3% 36% Table cutate Profile uşoare Z.25 15.4.76 3. Ponderea componentelor respectă în general distribuţia prezentată în Figura 7-10.00 20.00 40.4% 4% 2% 2% 0% 40.77 Componente -Eur/mp 11. folii 10% 31% Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.78 1. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.00 15.73 Structură Table cutate Profile uşoare Z. este relaţia între gradul de standardizare. cu folosirea unor forţe de muncă cu calificare mai scăzută.7. nivelul de automatizare al procesului de realizare al produsului şi volumul de produse similare.93 10% 25% 57% Figura 7-10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter .94 1.00 Structură Table cutate Profile uşoare Z. Astfel devine inerent.23 1.

alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente . 7. fără depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul.7 Scăzut Nivel de automatizare Ridicat 1 2 Foarte personalizat Standardizare produse Foarte standardizat Figura 7-11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 Rezultatele obţinute pe baza prelucrării datelor conform proiectelor tip sînt prezentate în diagramele din Anexa 7.5. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.174 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . Concluzii Deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare . autorii proiectului de dezvoltare au ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă.

0. Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). de tipul de legături laterale. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara. Având în general secţiuni zvelte. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. Un . Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. de flambajul local sau general.1. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1.1). astfel factorul de reduce q. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. datorită elementelor componente. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. spatii deschise de dimensiuni variate. Pentru acest tip de structuri.8. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. poate lua valori în intervalul 1. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. Panele de acoperiş şi riglele de perete. Stabilitatea cadrelor metalice parter. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. un grad înalt de prefabricare. sudate. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). un calcul în domeniul plastic nu este posibil. CONTRIBUŢII PERSONALE 8.CONCLUZII. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1. În ce priveşte ductilitatea.1. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter.5-2.

Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului. În viziunea lui Ghobarah (2001). Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4.8 motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei. datorate panelor şi riglelor de perete. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. problema devine mult mai complicată. Deşi există preocupări în domeniu. Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială.176 Concluzii. În cazul în care acest unghi este diferit. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. fiind vorba în general de un procent de 5%. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. unde voalarea locală apare înaintea flambajului local. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. Rezultatele studiului de stabilitate. realizat în Capitolul 3. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. principalul mod de cedare. care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere. Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. Contribuţii personale . programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4. . Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. ductilitate şi rezistenţă. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale. ductilităţii şi rigidităţii.1. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor. in funcţie de zvelteţea lor. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente.

redundanţa şi suprarezistenţa rezultate. după atingerea momentului capabil. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate. nici de tipul de încărcare. fie prin limitarea deplasării verticale inelastice. Mai mult. clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale. Factorul de reducere a încărcării seismice. Testele experimentale prezentate în cadrul Capitolului 4 au fost efectuate pe specimene scara naturală în cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. q. ar putea îmbunătăţii această valoare. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta. de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. altele decât cele asociate structurii de rezistenta. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3. structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă. ţine seama de ductilitatea structurii. starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. În acest caz. una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. capacitatea de redistribuţie a eforturilor. . sub efectul încărcărilor statice. Oricum. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri. chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului. chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. sau superior. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. realizată în practică prin panele de acoperiş.8. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţată nici de clasa inimii.1 -Concluzii 177 Rezultatele studiului de ductilitate di cadrul Capitolului 3 au scos în evidenţă eficienţa. riglele de perete şi contrafişe. a fost evaluat prin două metode. indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor. şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. iar în cazul specimenelor cu inima de clasă 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. Specimenul J2-4 (elemente cu tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4) a prezentat o ductilitate bună la încărcări ciclice.

De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare.8 În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare. Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. . Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial. şi este studiat în consecinţă. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). Metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice este metoda componentelor. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. la eforturi de compresiune şi întindere. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor.Rd). În majoritatea cazurilor. rezistenţă de calcul). Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli.ini. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. Contribuţii personale . Sj. existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării.Rd. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. În cadrul Capitolui 5 s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). Ca o caracteristică a metodei. Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. nodul este considerat ca un tot unitar. Mj. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale.178 Concluzii. Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire.

în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ. fie perfect articulate. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă.0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. triliniar şi biliniar. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. În ce priveşte procesul de tipizare.8.5-2. ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente. fără . Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate). îmbinările au rezultat semirigide. îmbinările au rezultat ca fiind de rezistenţă totală sau parţială. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor. • din punct de vedere al rezistenţei. aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă. se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. obţinându-se valori considerabil mai mari. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. Sj. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice.1 -Concluzii 179 Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt.8[20]. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă. deşi prezintă şi unele dezavantaje. sunt cuprinse în intervalele 1. din considerente de simplificare şi uniformizare. În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte. se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide. s-a ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. În ce priveşte valoarea factorului q. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale. pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă.ini. În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de Serviciu (criteriul de rigiditate). între riglă şi stâlp. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar.

• Calibrarea unui model de calcul analizat prin metoda elementelor finite. rigidităţii şi ductilităţii nodurilor la încărcări monotone şi ciclice.180 Concluzii. prin intermediul a două metode diferite şi anume: una care are la bază analiza statică ne-liniară şi una care are la bază analiza ne-liniară dinamică. articulaţie mobilă. Programul a fost realizat în vederea determinării rezistenţei. • Conceperea. . • Analiza influenţei diferitelor tipuri de imperfecţiuni datorate fie procesului de producţie fie unui montaj defectuos al structurii. • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. pe baza testelor experimentale.2. Programul experimental este unic în România. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate.8 depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. aplicarea lor necesitând un calcul foarte laborios.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente 8. q. datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul. Metoda generala de calcul a apărut ca o opţiune la formulele de interacţiune din EN 1993-1. Contribuţii personale . care lasă loc la interpretări. • Aplicarea şi validarea metodei componentelor pentru îmbinări riglă-stâlp realizate cu placă de capăt extinsa şi şuruburi de înaltă rezistenţă. iar la nivel european reprezintă de asemenea o premieră în domeniu. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.1. • Analizarea posibilităţii de încadrare în „low dissipative structure” şi determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare . experimentale şi a investigaţiilor efectuate de către autor şi a rezultatelor obţinute pot fi subliniate mai multe aspecte dintre care se evidenţiază următoarele contribuţii personale: • Adaptarea şi aplicarea „Metodei generale de calcul” din EN 1993-1.1 pentru cadre parter realizate din elemente cu secţiuni zvelte şi validarea ei pe baza analizelor cu MEF. Contribuţii personale Pe baza studiilor analitice. realizarea şi interpretarea unui program experimental pe noduri riglă-stâlp a elementelor cu secţiune variabilă de clase diferite.

elastice de flambaj şi ne-liniare dinamice. utilizând soluţii constructive şi detalii tip pentru cadre metalica parter. • Grant CNCSIS Tip At Cod 219 Factori de comportare a structurilor metalice in zone seismice pentru implementarea criteriilor de proiectare bazate pe performanta (colaborator). Alte contracte de cercetare la care autorul a participat ca şi colaborator şi in concordanţă cu tema tezei sunt: • Grant CNCSIS Tip A Tema 9 cod 164 . Adoptarea metodei componentelor pentru determinarea caracteristicilor structurale ale îmbinărilor riglă-stâlp la cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. din punct de vedere al rezistenţei şi rigidităţii. 8.8. Studiul a fost condus pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu.Încercări experimentale pe cadre portal cu profile din otel formate la rece. pentru clădiri civile şi industriale in zone seismice (colaborator). Studiul stabilităţii şi ductilităţii halelor metalice uşoare cu structuri în cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. prin prisma unor analize statice liniare.3. • Propunerea unei proceduri de aplicare a proiectării bazată pe criterii de performanţă (PBP) la cadre metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă a structurilor pentru hale metalice cu elemente structurale cu secţiuni de clasă 3 şi 4 amplasata în zone seismice. Contract Mec-CNCSIS. Valorificarea rezultatelor Studiile analitice şi experimentale efectuate în cadrul tezei de doctorat reprezintă şi temele mai multor contracte şi programe de cercetare la care autorul a fost director: • Grant CNCSIS Td (2002-2004) Cod CNCSIS 1.Ductilitatea structurilor din profile de otel formate la rece (colaborator). • Grant CNCSIS Tip E Tema 3 cod 31 . . • Grant CNCSIS Td (2006) Cod CNCSIS 87. • Grant CNCSIS Td (2005) Cod CNCSIS 155. starea limită de avarie şi starea limită ultimă.Stand experimental pentru încercări ciclice/ (colaborator).3 -Valorificarea rezultatelor 181 • Analizarea cadrelor ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor. • Realizarea unui catalog de proiecte tip. • Grant CNCSIS Tip At Cod 222 . Contract Mec-CNCSIS. Contract MecCNCSIS.

EUROSTEEL 2002. P327. Cristuţiu I. Timişoara. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. 2003.. The 10-th International Conference on Metal Structures. Coimbra. . Ungureanu V. care au la bază rezultatele prezentate în teză: Dubină D. 2003. Nagy Zs. Buletinul stiintific al UPT. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Italy. Dubină D. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. Cristuţiu I. Victor Gioncu. 07-11 iunie 2005. 1720 sept. Cristuţiu I. Buletinul stiintific al UPT. .Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. Rome. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura..M. Cristuţiu I. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a.. Dubină D. Fulop L.: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation. – Seismic performance of thin-walled buildings.M. Cristuţiu I. Ungureanu V.M. . . – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. Conferinta Nationala Constructii-2003. Dubină D. Nagy Zs. P273 Cristuţiu I.2001 . .M.. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3.M. Portugalia. . 16-18 oct.M.. Timişoara. Dubină D.M.M. Dubină D. Cristuţiu I. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures. – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. Dubină D. . Dubină D. Cluj Napoca P456. 2003. nr. 2004. – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz. 3-rd European Conference on Steel Structures. Dubină D. Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti .. Cristuţiu I.Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.M.. 27-29 September. Dogariu A.Eurosteel 2005.. Dubină D. 23 mai 2003...M. Cristuţiu I. mai 2003. 19-20 sept. Cristuţiu I.43-iulie 2003 P22. Muntean N. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.M. . 27 mai 2005. P73. Revista Constructii Civile si Industriale. 27 mai 2005. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Cristuţiu I. . ICMS 2003. Steel Structures and bridges 2003.Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Contribuţii personale .182 Concluzii. International Conference on Steel and Composite Structures . Cristuţiu I.. . Cristuţiu I. Cristuţiu I. Maastricth-Olanda. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections. 2003.8 Pe parcusul elaborării tezei au fost publicate un număr apreciat de articole în reviste de specialitate din ţară sau în volumele unor cormferinţe naţionale şi internaţionale.M. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura.. Ungureanu V.. Timisoara 7-8 mai 2004 P343.M. Timisoara. Ungureanu V. .M.

2002. 07-11 iunie 2005. Dubină D. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. Weimar. . şi Grecea D.. Timişoara. .. Bauhaus University. 2005. Lisabona – Portugalia. Participarea la comunicări ştiinţifice. şi care ar putea fi folosit şi in cadrul altor teste experimentale. Cluj-Napoca mai 2003. . pe baza proiectelor tip.M.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. 2005. în vederea prezentării rezultatelor obţinute în urma cercetărilor efectuate: • 10-th European Summer Academy 2002.M. naţionale şi internaţionale. 27 mai 2005. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006. Yokohama Japonia. • First International PhD Symposium in PÉCS. Zilele Academice Timisene. Stratan A. Bucuresti 14 martie 2003.. Grecea D. • 20-th Czeck and Slovak National Conference with international participation : Steel Structures and Bridges.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading.M. Pecs. oct. articulaţie mobilă. Lisabona – Portugalia. Praga-Cehia sept 2003 . Timisoara oct. Cristuţiu I. 2003. oct.8. • International Conference on Steel and Composite Structures . 2006 Cristuţiu I. SDSS’06. 6-8 sept 2006. • Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Maastricth-Olanda. • Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Timisoara 7-8 mai 2004. Germania. • Realizarea unui număr însemnat de proiecte pentru structuri metalice parter. Dubină D. Simpozionul de Stabilitate. mai 2003. . • 10-th International Conference on Metal Structures ICMS’2003. • A-XII-a Conferinta Nationala a Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri. Victor Gioncu. .. 6-8 sept 2006. dispozitiv care se regăseşte în cadrul Laboratorului de Construcţii Metalice. Pecs. Advanced Study in Structural Engineering and CAE. SDSS’06. – Performance based design for low dissipative steel structures.Eurosteel 2005. Weimar. 29iul. First International PhD Symposium in PÉCS. De asemenea ca şi valorificare a rezultatelor pot fi amintite aici următoarele: • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. • International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. • • Conferinta nationala Constructii 2003. aug.3 -Valorificarea rezultatelor 183 Cristuţiu I. Ungaria. Ungaria. – 10 aug.

8-10 june.-M. "Performance-based earthquake-resistant design based on comprehensive design philosophy and energy concepts". 8. No. 68. (2003).. No. N. "Behaviour of connections under seismic loads". The 10-th International Conference on Metal Structures. Bertero. [12] Cuteanu. Coupled Instabilities in Metal Structures CIMS’96.. Faculte des Science Appliquees 2003. K. Timişoara 2003. “Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblages boulonnes” PHd Thesis. Netherlands. [13] Davies. şi Băluţ.P. Pergamon. (2005) “Resistance of joints submitted to combined axial force and bending” 4-th European Conference on Steel and Composite Structures.BIBLIOGRAFIE [1] AISC (2002). (1999). J. pp119-132. Control of semirigid behaviour of civil engineering structural connections.V. Proceedings of the international conference. (1995). Uang. New Gersey. Oxford. American Institute of Steel Construction. C. Whittaker. Acapulco. "Dynamics of Structures: Theory and applications to earthquake engineering". In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering. Applied Technology Council. McGraw Hill. [3] ATC 40. [5] Bertero. [2] Akiyama. 611. 2005. 81-88.. L. "Seismic Provisions for Structural Steel Buildings". (1999). Imperial College Press. (1999).F. Prentice Hall. [7] Cerfontaine F. Chicago. 1996. J. "Experimental investigation on bolted moment connections among cold formed steel members". V. H. pp. “General Report on Coupled Instabilities in bar members”.1. and Bertero. [10] Chung. USA. Redwood City (CA).10: 898-911.V. A.. COST C1.21. Vol. R. Liege. “Flexural-torsional buckling of portal frame rafter”. V. 125. Illinois. (1996). (1996). The Structural Engineer. Teran-Gilmore. 1990 [14] Dubină D. The Goverment of the Hong-Kong Special administrative Region. In-plane stability in portal frames. No. Vol.. Maastricht. 141-147. "Seismic evaluation and retrofit of existing concrete buildings". "Ductile Design of Steel Structures". [4] Bertero. Jaspart. (1998). Engineering Structures. p.K.D.D. [6] Bruneau. "Redundancy in Earthquake-Resistant Design".. 2005. M.M.. Journal of Structural Engineering. 17-19 September 1998. London. R. A. E.. Vol. [11] Code of practice for the structural use of steel 2005. (1996).. Mexico. [9] Chopra. A. şi Lau. Paper no. . [8] Cerfontaine F. Eurosteel 2005. Universite de Liege. Inc. (2003).

Federal Emergency Management Agency. 1999 [28] Fischinger. Journal of Constructional Steel Research. (2000). CEN . pp. Part 1-8: Design of joints". No. [21] EN 1994-1.1 (2004). 979-993. [16] ECCS (1985). H. P.European Committee for Standardization. No. and Krawinkler. P. (1994). [20] EN 1993-1. [18] EN 1993-1. (1997). P.(1997).European Committee for Standardization.European Committee for Standardization.. "Recommended Testing Procedures for Assessing the Behaviour of Structural Elements under Cyclic Loads". In Journal of Structural Engineering. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". 42. CEN . Part 1-3: General Rules and supplementary rules for cold-formed thin gauged members and sheeting". P. Technical Committee 1.183 [15] Dubină. 16(3): 573-92.8 (2005).. [19] EN 1993-1. 2. Balkema. Ciutină. P.European Committee for Standardization. [27] Fajfar. Vol. 2. "Design of steel structures. [30] FEMA 350. Balkema. p. "Basis of structural design". A. "Seismic force reduction factors".European Committee for Standardization.3 – Seismic Design.. "Design of structures for earthquake resistance. Rotterdam. Rotterdam: AA Balkema: 237–249. CEN . Rutenberg (editor). CEN . (2000). "A nonlinear analysis method for performance-based seismic design". „Equivalent Buckling Length of Non-uniform Members”.Frame Buildings". and Fajfar. (2001): Cyclic tests of double-sided beamto-column joints. International Workshop held in Bled. [22] EN 1998-1 (2004). "Commentary". 141148. Washington (DC). ASCE: 129-136. "Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment. "NEHRP guidelines for the seismic rehabilitation of buildings". „Capacity spectrum method based on inelastic demand spectra”. Slovenia. in Earthquake Engineering. [23] Ermopoulos. SAC Joint Venture.45 [17] EN 1990 (2002). In: Proceedings of 11th European Conference on Earthquake Engineering..European Committee for Standardization. Earthquake Engineering and Structural Dynamics. Part 1: General rules.1997 [24] Fajfar. (1998). Earthquake Spectra. A. M.. Stratan. "Design of steel structures. p. J. CEN . "Seismic Design Methodologies for the Next Generation of Codes".127.. "Trends in seismic design and performance evaluation approaches". "Design of composite steel and concrete structures. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". "Design of steel structures. FEMA 274. [29] FEMA 273.C. [25] Fajfar. Vol. June 24. 28.3 (2002). D. [26] Fajfar. A. (1996).279-296. CEN . TWG 1.. European Convention for Constructional Steelwork. seismic actions and rules for buildings".27.1 (2005). No. .

739749. Dinu F. D.B. November 1978 [38] Jaspart. Liege. (2002). “In-plane stability of portal frames to BS 5950:2000”.A. [44] Lim. 43 (1-3): 161217.B. [41] King. (2002).. J. Washington (DC). Berkshire SL5 7QN. D.B. "Seismic performance of bolted and riveted connections".T. USA. Mexico.. 17-19 September 1998.. 23: 878-884. Ascot. [36] Hamburger. No. V. (2003). F. "Ultimate strength of bolted momentconnections between cold-formed members".O. V. Luxembourg. (1997). R. SAC Joint Venture. SAC-95-09. Report No. & Ivany M. şi Nethercot. In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering. No. Proceedings of the international conference. (1996). Ed. idealisation and classification according to Eurocode 3". J. Journal of Constructional Steel Research.4. 2121. (1999). Vol. J.A. "Implementing performance-based seismic design in structural engineering practice". (2004).P.. Periodica Polytehnica. Oxford: Pergamon. no. "Characterisation of the joint properties by means of the component method". J. "Available rotation capacity of wide flange beamcolumns". Paper no. (2002). (2001). Control of semi-rigid behaviour of civil engineering structural connections. M. The Steel Construction Institute. Engineering Structures. J.P.B. Berkshire SL5 7QN. Chapter 3 in: Recent advances in the field of structural steel joints and their representation in the building frame analysis and design process. "Performance-based design in earthquake engineering: state of development". The Steel Construction Institute.1: 85-107 . Brussels. Q. (2001). Ascot. "Stiffness prediction for bolted momentconnections between cold-formed steel members". “Large-scale testing of steel portal frames comprising tapered beams and columns”. A. [33] Gioncu. Federal Emergency Management Agency. R.P.P. Welding.M.. Thin-Walled Structures. D. (1978). [39] Jaspart. (2000). (1995). Silwood Park.184 Bbiliografie [31] FEMA 356. Background Reports: Metallurgy. O. Vol. California.J. “Design of steel portal frames for Europe”. Advances in Structural Engineer. "Concept of modelling. „Test with simple elastic-plastic frames”. Journal of Constructional Steel Research.(2004). Fracture Mechanics. şi Li G. Budapest. [32] Ghobarah. Acapulco. Moment Connections and Frame Systems Behaviour. "Prestandard and commentary for the seismic rehabilitation of buildings". and Petcu. D. [43] Li J. Vol. 60(2004). [34] Gioncu. Anderson. COST C1. London and New York. Silwood Park.60. "Ductility of Seismic Resistant Steel Structures". Dubina D. [37] Halasz. [40] King.11: 1019-1039 [45] Lim. and Mazzolani. [42] Leon.41. J. (1999). 2002. “Performance criteria for MR frames in seismic zones”. Steenhuis. characterisation. Spon Press. Jaspart. şi Nethercot. vol 5. 2004. Journal of Constructional Steel Research. [35] Grecea D.

Structural Engineers Association of California. şi Schilling S.185 [46] Mazzolani.. (1995). and Piluso. . ForthLauderdale. "Metallic materials – Tensile testing – Part 1: Method of test (at ambient temperature)". 1998. Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. F. USA. European Committee for Standardisation – CEN (in Romanian).104-116. 18-20 May. Vision 2000. "NEHRP Recommended Provisions for Seismic Regulations for New Buildings and Other Structures. Kyoto. [54] P100-92. “Cod de proiectare seismică Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri”. 2nd International Conference on Behaviour of Steel Structures in Seismic Areas. "Theory and Design of Seismic Resistant Steel Frames".C. [49] Moore D. [47] Mazzolani..M.M. 2-nd European conference on Steel Structures. şi Camotim D. Sacramento (CA). Zilele Academice Timişene. Eurosteel’99. may 2001. 2003. Silvestre N. and Piluso. F.M. September 2003 [50] Nagy Zs. „New investigation on the lateral torsional buckling of haunched single-storey frames”. (1997). Steel Structures. p. "Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe. [52] Nogueiro P. [57] Silvestre N. [48] Mazzolani. „In-plane buckling behaviour of asymmetric pitched roof steel frames”. V. Stahlbau 67. „Non-linear behaviour of pitched roof frames with bi-linear semi-rigid connection”. Washington D. 3-8 August. [53] Pasternak H. V. [51] NEHRP 2000. (2001). [59] SR EN 10002-1 (1990). [55] P100-2006. USA. "The Influence of the Design Configuration on the Seismic Response of Moment-Resisting Frames". Japan. (1992). Building Seismic Safety Council. Proceedings of the 1st European Conference on Steel Structures. Camotim D. vols. construcţiilor şi turismului. (1998).. Part 1 — Provisions and Part 2 — Commentary". I and II: Conceptual framework". Wald F. Ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului. România.. şi Camotim D. [58] Silvestre N. Building Research Establishment Ltd. F. (1995). Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions. Prague. social-culturale. may 1999. 89-103. may 2001. Athens.. (2003) “Sisteme de Construcţii Industriale – Studii de caz” Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. Silva L. Ministerul transporturilor.. "Seismic Design Criteria for Moment Resisting Steel Frames". România. STESSA '97. Watford. p. V. Ernst& Sohn. "Performance based seismic engineering of buildings. Federal Emergency Management Agency. [56] SEAOC. agrozootehnice şi industriale". Piluso. (2001). „In-plane stability and 2-nd order effects in multi-bay pitched-roof steel frame”. (1996). Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC.B. ForthLauderdale. E&FN SPON. BSSC (2001). (1999).

construcţiilor şi turismului. Issue 2. Dubină D. J. and Chung. P73. A....3. Journal of Constructional Steel Research.F.8 (2006). Whittier. Cluj Napoca P456. Volume 2.. Cristuţiu I. USA. M. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. International Conference of Building Officials. 46:1.M.186 Bbiliografie [60] SR EN 1990 (2006). K. "Strategies for Economic Design of Unbraced Steel Frames". (1997). No.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. p165-187. Asro-Standard român. Cristuţiu I. Volume 35. [65] UBC-97. [68] Wong.M. Cristuţiu I.M. "Cod de proiectare pentru bazele proiectării structurilor în construcţii". 3-rd European Conference on Steel Structures. mai 2003. Steel Structures and bridges 2003. Ungureanu V. (1995) “Design of steel frames with slender joint panels” Journal of Constructional Steel Research. [62] STAS 10101/0A-77 (1977) “Acţiuni în construcţii.. Dubină D. . [67] Weynand. Coimbra. Pasternak H. Ministerul transporturilor. 19-20 sept. 1977..2: 253-274... [63] STAS 10108/0-78 (1978) “Calculul elementelor din oţel” 1978. . M. (1998). Gresnigt. (1998).M. Ungureanu V. Dubină D. Cristuţiu I. (2002).Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003. Vol. Paper No. Weynand. Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . [64] Steenhuis. [66] Vayas I.. [61] SR EN 1993-1. Dubină D. Partea 1-8 Proiectarea îmbinărilor". Conferinta Nationala Constructii-2003. Clasificarea şi gruparera acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale”.: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. 17-20 sept. "Proiectarea structurilor din oţel. Steenhuis.. . Paper No. Jaspart. . nr.2001 . California. Journal of Constructional Steel Research. Ermopoulos J. Structural Engineering Design Provisions". 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation.M. Ungureanu V. 46:1-3. Revista Constructii Civile si Industriale.-P. "Structural behaviour of bolted moment connections in cold-formed steel beam-column sub-frames". 063.F. Lucrări realizate cu participarea autorului: Dubină D. EUROSTEEL 2002.58. M. Nagy Zs.. Portugalia.. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3. M. "Uniform Building Code. 069. Cristuţiu I. Journal of Constructional Steel Research.43-iulie 2003 P22. 2003. 2006. .. 2006. K. "Economy Studies of Steel Building Frames with Semi-Rigid Joints". K.

M.187 Cristuţiu I.M. 27-29 September. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. Dubină D. Cristuţiu I.. – Seismic performance of thinwalled buildings. Ungureanu V. – Performance based design for low dissipative steel structures.M. Dubină D. . . Fulop L. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Lisabona – Portugalia. Timişoara. The 10-th International Conference on Metal Structures.M. – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz. .Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. Cristuţiu I. Dubină D. Dubină D. 2004.M.. 16-18 oct.. First International PhD Symposium in PÉCS. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006. Muntean N. .Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal. Timisoara 7-8 mai 2004 P343. Cristuţiu I. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.Eurosteel 2005. oct. Timisoara. – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. 27 mai 2005. Buletinul stiintific al UPT.M. Victor Gioncu. Nagy Zs. .M.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. Stratan A. Pecs. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof..M. . . 2003.M. Buletinul stiintific al UPT. 27 mai 2005. Dubină D. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections. . 2006 Cristuţiu I. Grecea D.M. SDSS’06. Cristuţiu I. Dubină D. Italy. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a.. .M. 07-11 iunie 2005.. Cristuţiu I.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. P327. şi Grecea D. Rome. Cristuţiu I. Cristuţiu I. Cristuţiu I. 2003. Timişoara. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. Yokohama Japonia. P273 Cristuţiu I. Dogariu A. . 23 mai 2003. Dubină D. – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. Cristuţiu I. . aug. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. 6-8 sept 2006.. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures.. International Conference on Steel and Composite Structures . Ungaria. Maastricth-Olanda. ICMS 2003.M. 2003. 2005.

ANEXA 1 .REZULTATELE ANALIZEI ELASTOPLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE Cadrul 1C-1 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Anexa 1 189 Cadrul 1C-2 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în intreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

190 Anexa 1 Cadrul 3C-1 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Anexa 1 191 Cadrul 3C-2 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Lc := 4m .1 lv Lc(m) L (m) Caracteristici ale cadrului: Deschidere: Înălţime: L := 18m . Date iniţiale Caracteristici ale materialului kN fy := 235000 2 m E := 2.1⋅ 10 ν := 0.VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 A2. .077 × 10 Pa mudulul de taiere γ M1 := 1.ANEXA 2 .1.3 G := 2( 1 + ν ) 10 8 kN limita de curgere pt OL37 modulul de elasticitate (modulul lui Young) m 2 coeficientul lui Poisson E G = 8.

s⋅ h m. iz.s 3 .125m . h m. iy.s := 2⋅ W el.s := W el.s⋅ b s 12 + h s − 2⋅ tf.012m .s := 0.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f. (înălţimea stâlpului la capăt) (înălţimea stâlpului la baza) (lăţimea secţiunii) (grosimea tălpii) tw.s tf.s := 0.s ⋅ 12 Iy. tf.s Iy.s − 2⋅ tf.s := Iz.Anexa 2 Lung. (grosimea inimii) d s := 0.22m .s hs 2 + h m.s Iz.articulat 1 – încastrat fund := 0 Caracteristici secţionale ale stâlpului h s := 0.s bs 2 .s⋅ b s 12 Iy.010m .y.s As .s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.s 12 3 3 ( ) + 3 tw.s := 2⋅ tw.s 12 + ( )3 ⎛ h s tf. b s := 0.35m . ( ) tw.s − 2⋅ tf.m.s := 2⋅ b s ⋅ tf.8m .s As .7m L Lr := 2 Fundaţie: 0 .s + h s − 2⋅ tf.m.s ⋅ tw.s := 0. vută: 193 lv := 0.s := Iz. (dist de la talpa superioara la axa riglei de perete) A s := 2⋅ b s ⋅ tf.s ⋅ 12 3 ( ) tw.15⋅ L lv = 2.s ⎝ 2 2 tf.s 12 3 ( )3 ⎛ h m.s := 2⋅ Iz.s⋅ h s − 2⋅ tf.z.s ⎝ 2 2 Iy.s := tf.s 12 b s ⋅ tf.

s ⎤ moment de răsucire liberă ⎦ 3 ⎣ ( ) It.s + h m.y.s⋅ ξ1.621 × 10 −7 4 m h c.s Iy.s)2 − ξ1.s ⎣ ⎦ ( )( ) ( )⎤ ⎦ X1.s − 1 ( ) (ξ1.s ⋅ 3 Rezultate caracteristici secţionale Ieq.031 × 10 −4 4 m (momentul de inerţie echivalent al stâlpului) .s⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.s := l1 l1 λ1.s := 0m l1 := Lc le1.s := Iy.s 1 (1 + δ1.s + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.s − 2⋅ t f.y.s := ⋅ ⎡ 2⋅ b s ⋅ tf.s := Lc ξ1.s = 3.s ⎤ ⋅ ln ξ1.s δ1.s := X1.s = 3.m.s = 1.s := Iy.194 Anexa 2 1 3 3 It.s Ieq.993 δ1.s ⋅ tw.s 2 ξ1.316 × 10 2 moment de răsucire împiedicată m −6 6 Determinarea momentului de inerţie echivalent a stâlpului (CTICM) le1.s := h s − tf.s ⎞ Iw.s − 1)3 ⎣ 1.s := Iz.s distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.s − 1 ⋅ 1 + δ1.s = 8.s − 1 X1.

r := 0.v2 := 0.r.2m tf.s = 2. Iy.023 × 10 W el.305m .r + h r − 2⋅ tf.y.8m h r.r.v1 := 2⋅ b r.797 × 10 −3 3 m .248m Caracteristici seţionale ale riglei rigla constanta h r := 0.v := 0.r. Iz.r A r.136 × 10 −5 4 m W el. iz. ieq.008m (înălţimea riglei constante) (lăţimea tălpii riglei constante) (grosimea tălpii riglei constante) (grosimea inimii riglei constante) rigla vutată h r.r := 0.r.y.209 × 10 −3 4 m .v tf. ieq.942 × 10 m −4 3 m iy.01m tw.s = 0.v := 0.013m .s = 0.4m b r := 0.s = 0.s = 1.4m b r.Anexa 2 195 A s = 0.v ⋅ tw.r.y.v ( ) ( ) .s = 3.2m tf.v := 0.012m tw.m.v1 − 2⋅ tf.s = 1.s := 2 Ieq.v1 := 0.z.r ⋅ tw.s = 1.v + h r.01m (înălţimea mare a vutei) (înălţimea mica a vutei) (lăţimea tălpii) (grosimea tălpii) (grosimea inimii) A r := 2⋅ b r⋅ tf.04m .y.s As −4 4 Iy.

r.r.r hr 2 + h r.r.v2 := Iy.r⋅ b r 12 Iy.v 2 .v2 := 2⋅ b r.v⋅ tf.v2 2 .r Ar .r.v1 tf. iz.v⋅ h r.v1 A r.v2 .r.v tf.r ⎝2 2 Iy.r. iy. iz.r.r.v2 := Iy.v1 W el.v ⋅ ( ( ) ) tw.r.v + h r.r⋅ h r − 2⋅ tf.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.z.r.r⋅ b r 12 tf.r.196 Anexa 2 A r.r.v2 br.v f.r.r.r br 2 .v ⋅ tw.v 12 tw.r := 2⋅ b r⋅ tf.v2 A r.r.v ⎝ 2 2 Iz.r.r.v1 hr.y.r 12 ( )3 ⎛ h r tf.z.v 12 3 ( )3 ⎛ h r. W el. iz.v1 br.v f. iy.v2 − 2⋅ tf.r.r.r.r.v ⎝ 2 2 Iy.r⋅ b r 12 + h r − 2⋅ tf.v ⋅ Iy.v1 := Iz.v2 tf.r.v⋅ h r.r.v1 2 .v1 := 2⋅ b r.v1 := 2⋅ tf.v1 := Iy.v1 := Iy.r.r.r Iz.v2 hr.r := ⋅ ⎡ 2⋅ b r⋅ tf.r.v Iy.r.r := Iz.v2 − 2⋅ tf.r.v1 − 2⋅ tf. W el.v + h r.y.r := + h r.r := .v2 := 2⋅ W el.v ⋅ tw.v2 := Iz.v1 .r 12 3 ( ) + tw. W el.r Ar W el.r.z.v1 := Iz.y.v ⎤ ⎦ 3 ⎣ ( ) moment de răsucire liberă .r.r.v2 := 2⋅ b r.v 12 ( )3 ⎛ h r.v2 := Iz.v 12 3 3 + tw.r. iy.r ⋅ 12 3 ( ) tw.v⋅ tf.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r f.r.r.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.r.v 12 3 3 3 Iz.v2 A r.r := Iz.v2 − 2⋅ tf.v 12 3 + tw.r.r.v1 A r.v 2 .v1 − 2⋅ tf.r.r.r := 2⋅ tf.r.v2 − 2⋅ tf.v2 1 3 3 It.

r l1.r := h r.r − 1 ( δ2. δ2.v2 − tf.r 2 ) (ξ2.r. ξ2.r := l1.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) X2.r 2 ) (ξ1.r) ξ1.r l2.v1 Iy.r distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.557 × 10 −7 4 m h c.r − 1 ⋅ 1 + δ2.r := Lr Lr ξ1.r := lv le1.r − 1 ⋅ 1 + δ1.r − 1)3 ⎣ 1.r le2.082 × 10 2 moment de răsucire împiedicată −7 6 m Determinarea momentului de inerţie echivalent al riglei (CTICM) l1.r 1 + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.v2⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.r := X1.r − 1 ξ2.r = 5.r l2.r.r = 3.r − 1 ( δ1.r − 1 2 − ξ1.r := Lr − lv l2.r := Iy.r := δ1.r + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ2.r⋅ ξ1.r .r ⎤ ⋅ ln ξ1.Anexa 2 197 It.r ⎞ Iw. λ2.r := λ1.r .v1 .r)2 − ξ2.r := 0m (lungimea primului tronson = lungimea vutei) (lungimea celui de al doilea tronson = lungimea riglei- le1.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) .r 1 (1 + δ1.r⋅ ξ2.r := Lr − lv lung vutei) le2.r.r := Iy.r.v2 Iy.r := (1 + δ2.r − 1)3 ⎣ 2.r := Iz.r ⎤ ⋅ ln ξ2.

164m .r.06 .r. iy.r. iz.044m rigla vuta mare Iy.r. iy.v1 = 2.r Iy. X2. −4 3 W el.04m . iz. W el.r = 1. −4 3 W el.v2 = 1.v1 = 1.r.34 × 10 m .335 × 10 m .r = 4.r = 9.r + 3⎜ ⎟ ⎝ Iy.436 × 10 m .125 × 10 m .y.v2 = 0. Iz.336 × 10 m .y.v2⋅ X2.r ⎜ ⎟ 1.34 × 10 −3 3 −5 4 m .301m .v2 = 1. Iz.r.25 × 10 −4 4 m .v1 = 0.z. W el.v1 = 1.y.r = 1.r := 1 3 ⎛ λ 3 ⎞ λ2.v2 = 2.r = 0.r.335 × 10 −4 3 −5 4 m .z.y.r.v1 = 1.198 Anexa 2 X1.r.135 × 10 −3 4 m .764 × 10 rigla constanta −4 4 m Iy.987 Ieq.r ⎠ Rezultate caracteristici secţionale Ieq. −4 3 W el.r = 0.r = 4.836 × 10 m .033m rigla vuta mica Iy.v1 = 0.v2 = 0. W el.r.z.y.336 × 10 −3 3 −5 4 m .r = 1.887 × 10 −4 4 m . iz.r.r. iy. Iz.162m .v2 = 1.r = 0.r.r.v1⋅ X1.

66m A2.2.111m l := Lc α Lc l = 1.165 (valoarea lui Ermopoulos.s. Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului A2.y.e := ke⋅ Lc Lcr.Anexa 2 199 A2.1 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului-metoda Ermopoulos α := Lc⋅ h m.s. cadre cu noduri deplasabile) Lcr.r 2Lr KB KB + K1 a A Ic x η 1 := η 1 = 0.s h s − h m.2 Determinarea lungimii de flambaj a stalpului-En19931-1 Lc Kc := Ieq.2.2.s Lc/2 Im Ix Lc/2 B I'c α = 3.984 η 2 := 1 (prindere articulata in fundaţie) O ke := 3.s 2 KB := ⋅ ( 1 + l) Lc K1 := Ieq.s .e = 12.286 Iy.y.

2 < k ≤ 0.49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.55) if 0.s.06⋅ k + 2.3 Determinarea STAS10101/0-78 k := Ieq. k1 := Kc + K12 1 ⎡ 1 − 0.611m .lungimiile de flambaj Lcr.153 μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS .5 A2.2 ( −4.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului 10108/0-78 μ = 3.6⋅ k + 2.s lungimii de flambaj a stalpului- k = 0.2( k1 + k2) − 0.2 = 12.5 < k ≤ 1 ( −0.26) if 0.116 k2 := 0.200 Anexa 2 2Lr K12 := Ieq.r Lr ⋅ Lc Ieq.12k1⋅ k2 ⎤ Lcr.5 ( −0.s.6k1⋅ k2 ⎦ Lcr.264 g ( k) := 3.r Kc .3 < k ≤ 0.29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.2 := μ ⋅ Lc => Lcr.0157 k + 2.y.85⋅ k + 3.93) if 0.y.1 := Lc⋅ ⎢ ⎥ ⎣ 1 − 0.42 if k ≤ 0.8( k1 + k2) + 0.s.1 = 4.2.2⋅ k + 4.151m 0.16⋅ k + 2.y. k = 0.3 ( −1.s.

Rd.3.s := 157.s⋅ NEd.s := 0kN⋅ m A2.s = 4 m ( ) A2. Lcr.1 Eforturi de calcul NEd. M y.17 ⋅ m kN M z.s.Ed.747 .s := W el.s := A s ⋅ fy γ M1 fy γ M1 fy γ M1 M y.z.s.s + M z.s := W el.2.z.4 Lungimea de flambaj finala Lcr.Rd.s = 0.s + M y.Anexa 2 201 A2.3.s M z.Rd.y.1 .y.s.e .23 kN .s := Lc Lcr.s := 446.66m Lcr.2.3.s := max Lcr. Verificarea stâlpului A.Ed.s ⋅ M z.z.Rd.2 Verificarea la rezistenta NRd.s M y.Ed.2 Lcr.s = 12.y. Lcr.Ed.s NRd.

684 λF.z.5⎡1 + α z⋅ λF.z.s − 0.5⎡1 + α y ⋅ λF.3 buckling) Verificarea la flambaj prin încovoiere (flexural α y := 0.s := χ F. fy ⋅ A s ⎟ χ F.s 2 2 .s = 1.s φF.z.z.s = 0.21 (coeficient de imperfecţiune se ia in funcţie de curba de flambaj) α z := 0.s := 0.s := Lcr.s 1 λF.s := ⋅ ieq.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φF.y.s = 0.s φF.z.y. χ F.y.918 kzy = 0.s − λF.s + φF.y.6λF. Cmy := 0.y.y.s − λF.z.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.s + χ F.3.y.9 1 φF.34 ⋅ 235000 λ1.y.y.s := 0.y.s − 0.s ⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.9 fy kN m 2 Lcr.s = 0.s := 93.s kzy := Cmy⋅ 0.z.s iz.202 Anexa 2 A2.z.s λ1.y.2 + λF.91 .y.8⋅ kyy kyy = 0.s 2 2 χ F.2 + λF.199 1 φF.y.z.s := φF.661 .s ⋅ 1 λ1.z.y.564 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.z.

696 FBz.y.s = 7.z.s A s ⋅ io.s ⎝ ⎠ 1 .Anexa 2 203 FBy.y.s := 0m 2 flambaj prin încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.s .T.s ⎟ σcr.s = 0.s⋅ M y.s γ M1 γ M1 NEd.s + y o.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.s ⋅ M y.s A eff := A s β A := A eff As 2 ⎛ y o.Ed.s := ⋅ 2 ⎜ t.y.0Lc y o.s γ M1 γ M1 FBy.s ⎞ β s := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.s + kzy⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.Ed.s 2 ⎟ lt.s ⎠ 8 2 σcr.s ⎠ βs = 1 σcr.s := iy.y.s ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ ieq.y.s χ F.s + iz. FBz.y.s := 1.557 A2.s χ F.s := NEd.3.s := π E 2 ⎛ Lcr.s = 0.s := + kyy ⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.y.963 × 10 Pa 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.

y.y.3.2 + λTF.s := ⋅ βA 2 0.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φTF.T.699 M y.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere-răsucite (lateral torsional buckling) C1 := 1.y.TF.y.s − 0.y.204 Anexa 2 σcr.s = 2.y.s − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.y.y.s ⋅ FTBy.s := 2 ⋅ σcr.s m λTF.s + σcr.y.728 × 10 1 2⋅ β s 5 kN m σcr.744 χ TF.s) 2 − 4⋅ β s ⋅ σcr.y.5 ( ) λTF.y.s Iz.y.878 FTBy.s + χ TF.s 2 2 A2.Ed.s fy ⋅ A s γ M1 γ M1 1 φTF.63 φTF.5⎡1 + α y ⋅ λTF.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.TF.s + Lc ⋅ G⋅ It.s Lc 2 3 M cr.y.s = 3.s = 0.y.s χ TF.s := NEd.847 2 (Tabelul B.081 × 10 kN⋅ m .y.s + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.728 × 10 fy σcr.s ⋅ σcr.s = 3.T.TF.s π ⋅ E⋅ Iz.s + σcr.T.s 2 2 M cr.s = 0.s ⎤ ⎦ σcr.T.y.s = 0.s := 0.s − λTF.s = 0.s := C1⋅ ⋅ Iw.s := φTF.

y.614 LTBy.s := W el.y. β := 0.s = 0.y.y.698 χ LTB.o := 0.y.o + β ⋅ λLTB.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.LTB⋅ M y.y.y.s χ LTB.s χ TF.s − λLTB.y.s = 0.Ed.s = 0.s + χ LTB.y.y.s λLTB.y.y.s := φLTB.y.s ⋅ LTBy. Verificarea riglei cadrului fy ⋅ A s γ M1 + kyy.s 2 2 kyy.564 A2.y.s − β λLTB.6 1 φLTB.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.Anexa 2 205 λLTB.4.s kyy.848 CmLT := 0.s := NEd.4 .s⋅ fy ⋅ W el.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φLTB.s γ M1 .5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.76 φLTB.LTB = 0.s := 0.75 α LTB := 0.s⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A s ⎟ χ TF.y.s ⋅ fy M cr.6λLTB.y.

Ed.4.y.r A r.3 Verificarea buckling) rigla Lcr.4.r := 117.672 rigla vuta mare NEd.17 ⋅ m kN M y.r.r1 := 446.686 A2.y.y.83 ⋅ m kN (momentul la streaşină) (momentul la începerea vutei ) (momentul la coama) A2.58 ⋅ m kN M y.4.z.r := Lr Lcr.206 Anexa 2 A2.r⋅ fy γ M1 = 0.r A r.1 Eforturi de calcul rigla NEd.v2⋅ fy γ M1 + M y.r2 := 147.Ed.r W el.r := 93.2 Verificarea de rezistenta rigla rigla constanta NEd.26 kN M y.v2⋅ fy γ M1 = 0.Ed.Ed.r A r⋅ fy γ M1 + M y.9 fy kN m 2 la flambaj prin încovoiere (flexural .r.v1⋅ fy γ M1 = 0.Ed.r := 132.r1 W el.r2 W el.y.Ed.v1⋅ fy γ M1 + M y.r := Lr ⋅ 235000 λ1.786 rigla vuta mica NEd.

y.Ed.r χ F.y.r := Lcr.v1 γ M1 γ M1 M y.r = 0.y.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.r − 0.y.r = 0.9 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.r φF.z.r.r1 + kzy⋅ fy ⋅ Wel.r := φF.2 + λF.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.r + φF.Anexa 2 207 λF.r φF.z.y.z.895 .66 FBy.r = 0.262 1 φF.r iz. + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.r⋅ FBz.z.r iy.y.r := 0.73 FBz.z.r 2 2 .z.z.r χ F.r⋅ M y.917 kzy = 0.y.712 λF.r := χ F.r := NEd.6λF.r − λF.y.y.y.r := NEd.176 Cmy := 0.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.v1 fy ⋅ A r.r − λF.r ⋅ 1 λ1.z.r − 0.y. χ F. fy ⋅ A s ⎟ χ F.r = 0.r := Lcr.766 .y.r.2 + λF.z.r ⋅ 1 λ1.r + 1 φF.r = 3.z.r = 0.8⋅ kyy kyy = 0.5⎡1 + α z⋅ λF.v1 γ M1 γ M1 FBy.r := 0.y.y.r kzy := Cmy⋅ 0.Ed.z.5⎡1 + α y ⋅ λF. χ F.r1 .v1 fy ⋅ A r.z.y.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.y.r 2 2 χ F.

r := 1 2⋅ β r ⋅ σcr.r⎤ ⎦ σcr.r⋅ σcr.v2 2 ⎛ y o.T.r A r.342 φTF.4.v2 ⎠ 1 2 σcr.r 2 ⎟ lt.5 λTF.0Lr y o.y.r := 0m 2 flambaj prin riglă încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.T.521 .726 × 10 5 kN m 2 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.T.TF.v2 + iz.r = 1.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.T.r.r = 6.r := iy.TF.y.r m λTF.r.2 + λTF.v2 + y o.y.v2 β A := A eff.751 × 10 5 kN m 2 σcr.y.y.v2⋅ io.r)2 − 4⋅ β r⋅ σcr.y.r := A r.r := ⋅ 2 ⎜ t.r = 1.r + σcr.r − 0.r ⎝ ⎠ σcr.s := 1.r := 0.r ⎠ βr = 1 σcr.y.r = 1.r − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.208 Anexa 2 A2.r + σcr.751 × 10 fy σcr.s A r.TF.r = 1.y.r ⎞ β r := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.y.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φTF.5⎡1 + α y ⋅ λTF.r := π E 2 ⎛ Lcr.y.y.r ⎞ ⎜i ⎟ ⎝ y.y.r ⎟ σcr.r A eff.T.r := ⋅ βA 2 ( )0.r.

5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere răsucite (lateral torsional buckling) (Tabelul B.r + Lr ⋅ G⋅ It.r := φLTB.v2⋅ fy M cr.r = 1.r = 0.y.6λLTB.y.r = 0.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.r := NEd.o := 0.y.r − λLTB.r Lr λLTB.y.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A r.341 M cr.v1 fy ⋅ A s γ M1 γ M1 FTBy.505kN⋅ m W el.y.y.y.y.y.r 2 2 M cr.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.r := 0.4 .y.y.447 M y.v1 ⎟ χ TF.4.r λLTB.r := C1⋅ ⋅ Iw.y.r − β ⋅ λLTB.781 A2.y. β := 0.r ⎤ ⎣ ⎦ φLTB.r = 279.r χ TF.r 2 2 χ TF.y.y.6 kyy.r.r := φTF.r kyy.r − λTF.576 CmLT := 0.r1 + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.y.r 2 2 χ LTB.r.r + 1 φLTB.r⋅ 1 φTF.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.o + β ⋅ λLTB.072 ( ) 2 χ LTB.r Iz.r = 0.r + FTBy.Ed.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.Anexa 2 209 χ TF.r π ⋅ E⋅ Iz.LTB = 0.639 .y.y.r := 2 2 C1 := 2.y.y.75 α LTB := 0.76 φLTB.

r1 χ LTB.r χ TF.v1 γ M1 LTBy.926 .LTB⋅ M y.y.v1 γ M1 + kyy.r = 0.y.210 Anexa 2 LTBy.r := NEd.r.y.Ed.r⋅ fy ⋅ A r.r⋅ fy ⋅ W el.

ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE Cadrul 1C-1 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

212 Anexa 3 Cadrul 1C-2 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 213 Cadrul 1C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

214 Anexa 3 Cadrul 1C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 215 Cadrul 3C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

216 Anexa 3 Cadrul 3C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 217 Cadrul 3C-1 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

218 Anexa 3 Cadrul 3C-2 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

W el.22m tf := 0.006m Caracteristici sectionale: A := 2⋅ b ⋅ t f + h − 2⋅ t f ⋅ t w Ix := 2⋅ + 12 tf⋅ b 3 ( ) b ⋅ tf 3 tw⋅ h − 2⋅ t f 12 ( )3 3 ⎛ h tf ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝2 2⎠ 2 Iy := 2⋅ + h − 2⋅ t f ⋅ 12 12 Ix Ix Iy .38 kNm h := 0.x := A h b 2 2 ( ) tw Iy A ⎡⎛ h Sx := ⎢⎜ − ⎣⎝ 2 ⎡ b 2⋅ t ⎢ f Sy := ⎢ ⎣ 4 cf := 2 b − tw ⎛ h − t ⎞ ⋅ ⋅ ⎛ h − t ⎞⎤ ⎜ 2 f ⎟ 2 ⎜ 2 f ⎟⎥ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎦ 2 ⎤ tw ( h − 2⋅ t f)⎥ + ⎥ 8 ⎦ ⎟ ⋅ b ⋅ tf + 2⎠ tw .ANEXA 4 . tf ⎞ cf tf = 8.012m tw := 0.917 .y := .CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR Exemplu: J1-1 Caracteristici secţionale. eforturi. iy := W el.1⋅ 10 2 m N := 109.65m b := 0.95 kN M x := 475. ix := . generalităţi Rezistenta de calcul a OL44: R := 245000 kN 2 Limita de curgere: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Dimensiunea secţiunii: m kN Rc := 275000 2 m 8 kN E := 2.

tempw := ψ := tw σc Clasa secţiunii .x 5 kN 2 σt := N A − Mx W el. W el.inimă inima := "Clasa1" if tempw ≤ "Clasa2" if "Clasa3" if (396ε) 13α − 1 < tempw ≤ < tempw ≤ 42ε 0.5) hw σt .220 Anexa 4 240000 ε := Rc kN m 2 .219 × 10 m m σc R = 1.x 5 kN 2 σc = 2. .67 + 0.33ψ (396ε) 13α − 1 ( 456ε) 13α − 1 42ε 0.526 (la secţiuni comprimate α>0.67 + 0.005 σc σc + σt α = 0.934 cf tempf := tf h w := h − 3t f σc := N A + Mx .463 × 10 σt = −2. ε = 0.33ψ (456ε) 13α − 1 "Clasa4" if tempw > inima = "Clasa3" .talpă talpi := "Clasa1" if tempf ≤ 9ε "Clasa2" if 9ε < tempf ≤ 10ε "Clasa3" if 10ε < tempf ≤ 14ε "Clasa4" if tempf > 14ε α := talpi = "Clasa2" Clasa secţiunii .

b J2-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.b .ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR J1-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.Rd Mpl.Rd Mpl.

Rd Mpl.222 Anexa 5 J3-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 creşte înălţimea secţiunii Series1 Series2 J4-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.b .

b Ji-1 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J2-1 J3-1 J4-1 J5-1 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.Rd Mpl.Anexa 5 223 J5-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.b .

b Ji-3 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-3 J2-3 J3-3 J4-3 J5-3 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.224 Anexa 5 Ji-2 600 500 400 300 200 100 0 J1-2 J2-2 J3-2 J4-2 J5-2 creşte lăţimea tălpii Mj.b .Rd Mpl.

Anexa 5 225 Ji-4 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-4 J2-4 J3-4 J4-4 J5-4 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.b Ji-5 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-5 J2-5 J3-5 J4-5 J5-5 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.b .

ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE A6. eforturi.3 tf := 0.01 Lungimea elementului: lr := 12 Caracteristici sectionale.85 h r1 := 0.83 R := 3150 E := 2.45 b r := 0. eforturi.1⋅ 10 Nr := 161 M r := 218 8 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm m m m m m m Caracteristici sectionale.1⋅ 10 N := 225 Nb := 231 M x := 831 M baza := −231 8 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m Dimensiunea sectiunii: h := 0. generalitati stalp Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R := 3150 E := 2.4 m Lungimea stalpului m ls := 7 Multiplicatorul fortei critice Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: n cx := 80.7 m b := 0. eforturi.014 tw.27 tf. riglă Caracteristici sectionale.rig := 0.rig := 0.014 tw := 0.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 := 0. generalitati rigla vuta M x.1 Dimensionarea elementelor principale stâlp. generalitati rigla constanta .r := 831 Dimensiunea sectiunii: h r := 0.

15 × 10 3 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m m E = 2.8 h rc := 0.27 tf.1 × 10 N = 225 Nb = 231 M x = 831 8 M baza = −231 Dimensiunea sectiunii: h = 0.4 h rcc := 0.c := 0.1 × 10 Nrc := 151 8 3 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm kNm kNm kN m m m m m M x.6 b rc := 0.7 b = 0. eforturi.3 m t f = 0.4 Lungimea stalpului m ls = 7 Verificarea la rezistenta a stalpului verificarea la rezistenta a stalpului se face cu formula: verificarea la vârful stâlpului .15 × 10 E = 2.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 = 0.rig.rc := 218 M rc := −277 M rci := 250 Nrci := 138 Nrcc := 131 Dimensiunea sectiunii: LM0 := 1. generalitati R = 3.008 m Verificarea elementelor structurii Verificarea stalpului cadrului Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Caracteristici sectionale.rig.012 tw.c := 0.014 t w = 0.227 Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R = 3.

Caracteristici rigla .85.c tw.489 × 10 σrez.momentul la celalalt capat al stalpului ⎛ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ + 0.85 σ := N A σ = 1.x 5 kN/m2 σrez = 2.lungimea stalpului.4⋅ M Mx 2 Mx ⎟ ⎠ M 2 .r := tf.473 Verificarea la stabilitate a stalpului M := M baza cx := 0. cx = 0.228 Anexa 6 σrez := N A + Mx W el.488 × 10 ls = 7 g h rig := h rc b rig := b rc 4 . cx := 0. l := lr tf.46 Obs: (pag 29 Obs 2 .baza 5 σrez.STAS 10108/0-78) La halele cu o singura deschidere cand capatul stalpu.lungimea riglei.rig.baza := Nb Ab + M baza W el.rig.baza = 1.791 verificarea la baza stâlpului σrez.x. coeficientul cx=0.baza R⋅ 10 2 = 0.coeficient de corectie care tine seama de modul de distributie a momentului pe bara.c .492 × 10 σrez R⋅ 10 2 factorul de incarcare a stalpului = 0.3⋅ ⎜ 1 + kNm .lui de la nivelul acoperisului este deplasabil in planul cadrului.r := tw.

r⋅ h rig − 2⋅ tf.279 lg Ixs g ( k) := 3.5 −4 ⎛ hrig tf.229 Ig := 2⋅ 12 constanta).06⋅ k + 2.0157 k + 2.considerând stâlpul articulat la baza lf.x = 21. 3 3 2 b ⋅ tf tw⋅ h 1 − 2⋅ tf Ixs := 2⋅ + 12 12 tf⋅ b 3 ( ) + 2⋅ ⎜ 3 ⎛ h 1 tf ⎞ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝ 2 2⎠ Iys := 2⋅ + h 1 − 2⋅ tf ⋅ 12 12 A s := 2⋅ b ⋅ tf + h 1 − 2⋅ tf ⋅ t w ( ) tw ( ) Ixs = 5.794 × 10 h 1 := h 2 + h 1 = 0.5 ( −0.conform STAS 10108/0-78 .x := μ ⋅ ls lf.Caracteristici geometrice echivalente ale stalpului (la 1/3 de la baza).93) if 0.838 × 10 −4 −5 Iys = 6.3 < k ≤ 0.6⋅ k + 2.49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.26) if 0.304 × 10 A s = 0.42 if k ≤ 0.55) if 0.r ⎝ 2 momentul de inertie al riglei (rigla 2 h − h2 3 .r 3 + tw.013 k := Ig ls ⋅ k = 0.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS 10108/0-78 μ = 3.2 < k ≤ 0.29) if 2 < k ≤ 3 ( −0. b ⋅ tf.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rig f.16⋅ k + 2.087 μ y := 1 .2 ( −4.2⋅ k + 4.r 12 ( )3 - Ig = 2.5 < k ≤ 1 ( −0.85⋅ k + 3.3 ( −1.612 .lungimile de flambaj .

Determinarea φ .raza de inertie a talpii comprimate.211 lf.raze de giratie si zvelteti echivalente ixs := Ixs As ixs = 0.069 lf.230 Anexa 6 .413 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 3900 ⎞ 7801 ⎛ ⎟ − ⎜ 0.x . .413 φ := min φx. Forta aplicata este de 100 kN) => => 3 2 E⋅ Ixs lf.083 × 10 (obs.determinata in urma unui calcul de stabilitate stalp semirigid la baza Pcr := 100⋅ n cx => Pcr = 8.82 Iys iys := As iys = 0. iyt .6465 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λx ⎟ λx ⎟ λx ⎠ ⎝ ⎠ rezulta zveltetea λy = 100. λx := ixs rezulta zvelteţea λx = 58 => (curba A-36) φx := ⎛ 0.6465 + ⎜ φx = 0.5 r iyt := b 12 . Rasucirea este impiedecata la ambele capete μ := 0.x := 3.x = 12.Determinarea coeficientului φg -obs. φy φ = 0.y = 7 .234 lf.y := μ y ⋅ ls lf.y λy := iys 3621 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3621 ⎞ 7242 ⎟ − ⎛ 0.valoarea minima a coeficientului de flambaj ( ) .7506 + ⎟ − 2 2 2 ⎜ λy ⎟ λy ⎟ λy ⎠ ⎝ ⎠ 2 .7506 + ⎜ φy = 0.986 => (curba B-36) φy := ⎛ 0.1415 ⋅ Pcr lf.

32 0.087 1 3 3 Ir := ⎡ h − 2⋅ tf ⋅ tw + b ⋅ tf ⎤ ⎦ 3⎣ ( ) Ir = 4.5 γ = 0.15⋅ R⋅ 10 N φ⋅ A 2 + cx⋅ M x φg ⋅ ⎜ 1 − ⎛ ⎝ σ σe ⎞W ⎟ el.161 × 10 σst := N φ⋅ A N φ⋅ A + verificarea la stabilitate generala a stalpului se va face cu relatia: Mx φg ⋅ W el.15⋅ R⋅ 10 2 2 OBS = "Se calculeaza cu formula (1)" .984 × 10 −7 2 ⎛ ls ⎞ Ir ⎜ ⎟ ⋅ = 0.15⋅ R⋅ 10 2 OBS := "Se calculeaza cu formula (1)" if "Se calculeaza cu formula (2)" if N φ⋅ A N φ⋅ A ≤ 0.231 iyt = 0.03 => (curba B-36) φg := ⎛ 0.794 γ ⋅ μ r⋅ ls λtr := iy λtr = 43.87 .79 ⎝ h ⎠ Iy γ := 0.25 + 0.15⋅ R⋅ 10 > 0.7506 + ⎜ 3900 ⎞ λtr 2 φg = 0.039⋅ 0.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a stalpului ⎜ ⎝ ⎟ ⎟ ⎠ − 2 ⎛ 0.x ⎠ if > 0.7506 + 3900 ⎞ − 7801 ⎜ ⎟ 2 2 ⎜ λtr ⎟ λtr ⎝ ⎠ σe := π ⋅E λx 2 5 2 σe = 6.x if N φ⋅ A ≤ 0. s-a considerat cazul cel mai dezavantajos ⎛ ls ⎞ Ir ⎟ ⎝ h ⎠ Iy 2 cu μ=0.5 ⋅ ⎜ 2 .

082 × 10 σrez. λy ) > 120 Ver = "Ok" Verificarea riglei cadrului (rigla vutata) Verificarea la rezistenta a riglei σrez. λy < 120 "Nu" ( ) if max( λx.232 Anexa 6 N φ⋅ A = 3.97 Verificarea la flambaj in planul cadrului verificarea la flambaj in planul cadrului se va face cu relatia: σfl := N φx⋅ A + Mx W el.r := 0.x 5 σfl = 2.725 × 10 σst = 3.055 × 10 σst R⋅ 10 2 5 = 0.661 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M ⎞ M ⎜ 1 + r ⎟ + 0.r := Nr Ar + M x.r W el.525 × 10 σfl R⋅ 10 2 = 0.r R⋅ 10 2 = 0.r = 2.r ⎝ ⎠ .r M x.4 Verificarea zvelteţii Ver := "Ok" if max λx.4⋅ r cx.605 × 10 2 4 4 kN/m2 0.15⋅ R⋅ 10 = 4.801 1.x.3⋅ ⎜ 2⎟ M x.r 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.

r2 := 2⋅ iy.7506 + ⎜ φr = 0.652 μ r := 1.iytr .0 .rig ) Iy.r = 0.r2 rezulta lungimea de flambaj λ = 62.rig ⋅ ( ) tw.3⋅ lr comprimate 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.707 .r2 A r2 3 + h r2 − 2⋅ tf. λtr.r2 := tf. iyt.raza de inertie a talpii comprimate.articulata la ambele capete lf.r := br 12 .r ⎟ λtr.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λtr.r = 10.r = 0.rig ⋅ tw.r ⎟ λtr.r = 3.233 cx.r := ⎛ 0.r := μ r⋅ 0.3lr h r2 := ( ) ( => lf.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λr ⎟ λr ⎟ λr ⎠ ⎝ ⎠ iyt.rig + h r2 − 2⋅ tf.r := ix.r ⎠ ⎝ ⎠ 3900 ⎞ φg.6 m .r λr := iy.323 => (curba B-36) r φr := ⎛ 0.rig 12 3 lf.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a riglei ⎜ ⎝ lf.r := 1.849 .r λx.r = 0.0 l1 := 0.rig⋅ b r 12 Iy.078 .r .Caracteristicile sectionale la 1/2 h r + h r1 2 A r2 := 2⋅ b r⋅ tf.72 μ y.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1 λtr.188 => (curba B-36) φg.7506 + ⎜ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.r λx.r := iyt.r = 46.

x.15⋅ R⋅ 10 φr⋅ A r φr⋅ A r φg.x.rc 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.r = 1.15⋅ R⋅ 10 2 σstr = 2.r σE.333 × 10 5 5 φg.r⋅ M x.r := 3.r M x.r ⎟ ⎠ σr kN/m2 if Nr φr⋅ A r ≥ 0.r Nr φr⋅ A r + cx.r = 1.786 Verificarea riglei cadrului (rigla constanta) Verificarea la rezistenta a riglei verificarea la rezistenta a riglei se face cu formula: σrez.546 .r = 1.r Nr Nr M x.1415 ⋅ E λx.02 × 10 σE.234 Anexa 6 σr := Nr Ar 4 σr = 1.r⋅ W el.r⋅ W el.475 × 10 σstr R⋅ 10 2 5 = 0.r 2 7 2 σE.72 × 10 σrez.rc := Nrc A rc + M x.417 × 10 4 φg.rc = 1.x.x.rc W el.r⋅ W el.r φg.r⋅ M x.x.r⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.r 2 σstr := + if ≤ 0.rc R⋅ 10 2 = 0.808 × 10 Nr verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: φr⋅ A r cx.522 × 10 = 2.

614 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M rc ⎞ M ⎟ + 0.rc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λtr.raza de inertie a talpii comprimate.bara articulata la ambele capete lf.4⋅ rc cx.rc λx.0 l1c := LM0 + 1.rc := iyt.897 .7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.rc = 0.rc = 8.rc ⎟ λtr.3⋅ ⎜ 1 + M x.rcc R⋅ 10 2 Nrci A rc + M rci W el.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1c .49 => (curba B-36) 2 ⎛ 0.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φrc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λrc ⎟ λrc ⎟ λrc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ μ y.rc = 0.rc = 0.rc λrc := iy.95 .382 => (curba B-36) rc φrc = 0.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φg. λtr.rc := ix.x.rc ⎟ λtr.iytrc .525 μ rc := 1.rc ( ) => l f.rc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ stalpului φg.272 2 ⎛ 0.rc ⎝ ⎠ cx.078 .rc = 0.rc = 48.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a lf.rc := 1.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.rc λtr.235 σrez.0 .rc = 38. i yt.rc ⎜ 2⎟ M x.rcc := σrez.rc := b rc 12 .rc λx.rc := 0.rc := μ rc⋅ 0.2 comprimate iyt.7lrc lf.4 m rezulta lungimea de flambaj λ = 130.

855 × 10 cx.rig.15⋅ R⋅ 10 2 σstc = 1.rc⋅ M x.rcc := 2⋅ + tw.rc ⎟ ⎠ σrc kN/m2 if φrc⋅ A rc > 0.rig.236 Anexa 6 σrc := Nrc A rc 4 σrc = 1.591 × 10 2 σE.c + h rcc − 2⋅ t f.517 × 10 σstc R⋅ 10 2 5 = 0.rig.rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.15⋅ R⋅ 10 Nrc 2 + cx.rc φg.rc φg.c ⋅ t w.rc⋅ M x.rc⋅ W el.rc if Nrc φrc⋅ A rc ≤ 0.1415 ⋅ E λx.649 × 10 Nrc φrc⋅ A rc verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: = 5.rc 4 φg.481 Verificarea de rezistenta la coama rigla vutata A rcc := 2⋅ b rc⋅ tf.c ⎝ 2 .311 × 10 4 M x.rig.rig.rig.rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟ ⋅W el.rig.rc σE.rig.x.x.c ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rc f.x.739 × 10 = 9.rc⋅ W el.c 12 3 ( ) Ix.rc σstc := 5 Nrc φrc⋅ A rc Nrc φrc⋅ A rc + M x.c b rc⋅ tf.rc = 8.c⋅ h rcc − 2⋅ t f.rc 2 5 σE.rc σE.rc φg.c 12 ( )3 2 ⎛ h rcc tf.rc := 3.x.rc ⎟ ⎠ σrc = 1.

r R⋅ 10 σstr 2 σrez .239 × 10 σrcc R⋅ 10 2 = 0.97 2 R⋅ 10 σfl = 0.661 .RIGLA VUTATA .546 2 R⋅ 10 σstc stabilitate = 0.rezistenta = 0.481 2 R⋅ 10 σrez.STALP .rcc 4 σrcc = 9.473 2 R⋅ 10 σst = 0.stabilitate .801 2 R⋅ 10 σrez.stabilitate - - - = 0.791 2 R⋅ 10 σrez.rcc := Ix.rcc hrc 2 σrcc := Nrcc A rcc + M rc W el.baza = 0.786 2 R⋅ 10 RIGLA CONSTANTA σrez.rc rezistenta (v) = 0.x.x.614 2 R⋅ 10 RIGLA VUTA COAMA ` .rezistenta = 0.rcc rezistenta (c) = 0.237 W el.293 Sinteza verificărilor .

238 Anexa 6 .rezistenta σrcc R⋅ 10 2 = 0.293 A6.524 × 10 Aria neta: m2 A net := 0.583 × 10 −4 m2 kN 2 Efortul cap: Ncap := R⋅ A net Ncap = 107.3k R := 300000 d := 0.024 π := 3.2 Dimensionarea contravântuirilor D24 Material: Rezistenta: Dimensiune: OL52.89 ⋅ A b A net = 3.1415 A b := π⋅ d 4 −4 2 kN/m2 m Aria bruta: A b = 4.498 .

048 tman := 0.b := 305000 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: d b := 0.8.8 kN/m2 (nr. sectiunilor de forfecare) m (nr.037 m Dimensionarea mansonului de strangere m Teava: Dman := 0.b := 480000 Efortul capabil la forfecare: Ncap. de suruburi) m kN/m2 (OL52) Rf.139 .002 tg m ( ) b min = 0.239 Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.b kN Ncap.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp.7⋅ R Ncap ls := 2⋅ a⋅ Rf.02 n b := 2 tg := 0.b.01 Rp.7⋅ tg m (grosimea sudurii) Rf.058 Lungimea minima de sudura: a := 0.s ls = 0.632 Ncap.b.p = 192 kN Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Determinarea latimii minime a guseului: b min := A net + tg ⋅ d b + 0.b.man = 129.149 × 10 −4 m2 Ncap.s := 0.0045 2 m A man := ⎡Dman − Dman − 2⋅ t man ⎣ ( )2⎤ ⋅ 4 ⎦ π A man = 6.b.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 4 2 ⋅ Rf.f = 191.b Ncap.man := 210000A man ⋅ Ncap.

0 Material: Rezistenta: Mat := "OLT45" N R := 210 if Mat 2 mm "OLT35" 240⋅ N mm 2 if Mat "OLT45" 315⋅ Dimensiune: sectiunii N 2 if Mat "OL52" se va introduce dimensiunea mm D := 121mm t := 4mm π := 3.47 × 10 mm Is = 2.240 Anexa 6 Otel rot: d man := 0.Curba A-Rc .963 Coeficientul de flambaj . 4 l := 6. ⎦. Inertie: Raza giratie: Lungimea: elementului π⋅ ⎡D − ( D − 2t) ⎣ 64 Is As .357 × 10 −3 m2 A6.519 × 10 mm is = 41.1415 Aria : A s := Is := is := π⋅ ⎡D − ( D − 2⋅ t) ⎣ 2 2⎤ ⎦.0m.39mm 6 3 2 Mom.3 Dimensionarea riglei longitudinale TVrot 120/4.048 m A o. lf := μ ⋅ l lf λ := .man := ⎛ d man − d ⎝ 2 2⎞ π ⎠⋅ 4 A o. 4 4 4⎤ A s = 1. is μ := 1 se va introduce lungimea Zveltetea: λ = 144.man = 1.

p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp.8.f = 122.6465 + 5667 ⎞ − ⎛ 0.p = 122.853kN Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.6465 + 5667 ⎞ − 11335 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0.t := R⋅ A s.6465 + 5013 ⎞ − ⎛ 0. Ncap.037kN Ncap.c := R⋅ φ⋅ A s.b.84 × 10 2 m Efortul capabil la forfecare: Ncap.6⋅ R Rp.8 Rf.b := 1.b := 2 se va introduce nr de randuri de suruburi se va introduce nr de coloane de suruburi .332 Efortul cap: Ncap.b = 3. de suruburi) m (OL44) 5 kN d b := 16mm n b := 2 tg := 10mm Rp.b Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Ncap.b Ncap.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 2 4 Ncap.c = 117.b.b := 2 n c.88kN Efortul capabil in arie neta a guseului se va introduce latimea guseului de prindere lg := 140mm n r.241 φ := 2 ⎛ 0.t = 352.b.6465 + 3621 ⎞ − ⎛ 0.b.644kN ⋅ Rf.b := 305 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: N mm 2 (nr.6465 + 3621 ⎞ − 7242 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ "OLT35" "OLT45" "OL52" φ = 0.6465 + 5013 ⎞ − 10026 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0. Ncap. sectiunilor de forfecare) (nr.

04 × 10 mm 3 2 ( ) Ncap.b Ncap.242 Anexa 6 A n.037kN se va trece efortul de calcul ( ) Efortul de calcul N := 80kN Verificare:= "OK" if Ncap ≥ N "NO" if Ncap < N Verificare = "OK" Lungimea cordonului de sudura a := 0.s := 0.g = 1.7⋅ t Rf. Ncap.g ⋅ R ⋅ n c.anet Ncap = 117.p .f .2kN Efortul capabil al ansamblului ( ) Ncap := min Ncap.anet := A n.s .b. Ncap.b⋅ tg ⋅ d b + 2mm A n.g := tg ⋅ lg − n r.c .anet = 499. Ncap.7⋅ R m (grosimea sudurii) Ncap ls := 4⋅ a⋅ Rf.b.

00 21.00 L=74.2m .00-31.00-34.00 29.00 35.00 28.00 L=80.6m L=86.00 32.00-22.00-36.00 26.00-30. kg/mp 36.00-28.00 27.00 23.00 23.00 31.00-24.00 L=18.00-32.00 28.00 33.00-29.ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG/MP ŞI KG/MC Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.00-25.8m L=31m L=37.00 30.00-23.00 30.00 25.2m 18 15 12 Lungim e 24.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.6m L=24.00-33.00 34.00 24.00 22.4m 22.00-35.00-26.00 33.2m L=43.4m L=49.00-27.00 25.8m L=62m L=68.00 35.00 26.00 32.00 34.00 31.6m L=55.8m 21.00 29.00 27.

00 30.00 30.00-28.00 28.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 26.00 27.00 37.00 36.00 36.6m L=55.00-31.4m L=80.00 35.6m L=24.00 L=68.00-35.00-25.00 33.00 28.00-27.00 23. kg/mp 38.00-32.00 27.2m L=74.00-29.6m L=86.00 33.00 34.00 35.00 L=18.00-36.2m L=43.00 31.00-26.00 32.4m L=49.00 24.00-30.00 31.00-34.00 25.8m L=62m .00 34.8m 24.00 25.00-33.00 37.00 29.00 29.246 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.00 23.00-37.00 32.00-38.2m 18 15 12 Lungim e 26.00-24.8m L=31m L=37.

6m L=55.00 33.4m L=49.00 34.00 29.00 30.00-32.6m L=24.00 39.00-29.00 33.00-41.00 31.00-26.2m 18 15 12 Lungim L=18.00 36.00 26.00 34.00 27.00 38. 247 kg/mp 41.00 29.00-37.00 35.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.00 28.00-30.00 25.00 26.00 38.00 27.4m L=80.00 28.00-27.8m L=93m 20 L=99.2m L=43.00 37.00 30.00 31.00 40.00 25.00 32.00 37.00 36.00-35.00 40.00-39.2m L=74.00-34.00 30 27 24 22 Deschidere L=68.6m L=86.00-28.00-36.00-33.8m L=31m L=37.00 39.00-40.00-31.00 35.00 32.8m L=62m e .00-38.

2m 18 15 12 Lungim e .00 36.00 46.6m L=55.00 33.00 30 27 24 22 Deschidere 37.00 40.8m L=62m L=68.8m L=31m L=37.248 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.00-41.00 42.2m L=74.00-39.00 L=93m 20 L=99.00-34.00-44.00 45.00-40.00 39.00-43.00 44.00 43. kg/mp 47.00 42.6m L=86.00 43.00 44.00 40.00 37.00-36.00 L=80.00-38.00 46.8m 33.4m 34.2m L=43.00 39.00 38.00 38.00 34.00-35.00-47.00 41.00 35.6m L=24.4m L=49.00 41.00 35.00-42.00-46.00 L=18.00 45.00-45.00 36.00-37.

2m 18 15 12 Lungim e 39.00-37.00 38.8m L=31m L=37.00-47.00-44.00-49.00 48.00 41.00 46.6m L=86.00 47.2m L=74.6m L=24.00-51.00-41.00-38.00 48.4m L=80.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 L=18.00 46.00 40.00 38.00-46.8m L=62m .00 42.00 43.00 47.00 42.00 50.00 36.8m 37.00-43.00-50.00 43.00 50.00 37.00 49.00 40.00-39.00-42.00 45.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.00 44.00 41. 249 kg/mp 51.00 44.2m L=43.00-45.00 45.00 L=68.6m L=55.00 36.4m L=49.00 39.00-40.00 49.00-48.

2m 18 15 12 Lung L=18.40 5.20 6.80 6.8m 4.80-6.60-5.250 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.00-6.20 5.4m 4.80 6.60 5.60 6.2m L=74.6m L=55.20 5.20-6.60 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.80 5.00 L=68.40-5.40 5.60-6.60 5.8m L=31m L=37.00 5.40 5.00 6.20-5.4m L=49.80 5. 7.00 6.80-5.2m L=43.60 6.20 4.80-7.00 6.6m L=86.8m L=62m im e .80 6.00-5.20 kg/mc 7.20 4.40 6.6m L=24.60-4.80 L=80.40-6.00 7.00-7.

20-6.00 L=18.4m L=80.00-5.2m L=43. 251 kg/mc 6.00 4.6m L=55.8m L=62m L=68.40 6.00 6.80 5.2m 18 15 12 Lungim 4.00-6.60 5.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.60-5.40 L=74.8m L=31m L=37.6m L=24.8m 4.20 5.20 30 27 24 22 Deschidere 4.60-4.2m 4.00 5.80 5.20 6.80-6.6m L=86.80-5.20 5.20 4.80 5.40 6.80 L=93m 20 L=99.40-4.40 5.60 4.20-4.60 5.60 e .4m L=49.40-5.40 4.40 5.20-5.

2m 18 15 12 Lungim e 4.30 L=18.70-4.4m L=80.6m L=55.8m 3.30 4.10 5.50 5.50 4.10 L=74.70 4.30-4.30-5.6m L=24.30 4.90 5.50 5.50-4. kg/mc 5.90 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.70-5.90-5.70 5.10 4.70 5.30 4.90 5.2m L=43.6m L=86.90 4.8m L=31m L=37.50-5.50 L=68.90-4.90 3.252 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.4m L=49.8m L=62m .10-4.70 5.10 4.2m 4.10-5.

90 5.50-5. 253 kg/mc 6.70-4.90-6.90 5.2m L=74.30 4.10 4.10-5.2m 18 15 12 Lungim e .90 4.6m L=86.70 4.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.30 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.10 4.50 5.70-5.50 4.8m L=62m L=68.70 5.10 5.8m 4.70 4.50 5.90-5.10 5.30 5.50-4.8m L=31m L=37.90 5.4m L=49.70 5.50 L=18.6m L=55.30-5.4m L=80.2m L=43.30-4.6m L=24.

60 4.20 4.40 5.80 L=18.20-5.6m L=86.00-5.60 5.2m L=43.60-5.2m L=74.40 5.6m L=55.80-5.20 30 27 24 22 Deschidere 4.60 5.8m L=31m L=37.8m 4.40-4.8m L=62m L=68.40 L=93m 20 L=99.60 4.60-4.20-4.20 4.40-5.00 5.4m L=49.00 4.80 5.254 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.2m 18 15 12 Lungim e . kg/mc 5.80 4.4m L=80.40 5.80 5.6m L=24.