P. 1
Structuri Metalice Teza de Doctorat

Structuri Metalice Teza de Doctorat

|Views: 585|Likes:
Published by Pirvulescu Nicolae

More info:

Published by: Pirvulescu Nicolae on Dec 08, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2013

pdf

text

original

STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

Teză destinată obţinerii titlului ştiinţific de doctor inginer la Universitatea “Politehnica” din Timişoara în domeniul INGINERIE CIVILĂ de către Ing. Ionel-Mircea Cristuţiu

Conducător ştiinţific: Referenţi ştiinţifici:

prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing.

Dan Dubină Jean Pierre Jaspart Luis Simoes da Silva Daniel Grecea

Data susţinerii tezei: 09.12.2006

Cuvânt înainte
Lucrarea de faţă prezintă rezultatele obţinute în urma activităţii de cercetare desfăşurată în cadrul Centrului de Cercetare pentru Mecanica Materialelor şi Siguranţa Structurilor (CEMSIG - Centru de Excelenţă) din cadrul Facultăţii de Construcţii a Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Încercările experimentale, stagiile la universităţile europene şi întreaga activitate de cercetare efectuată pe parcursul elaborării tezei au fost realizate în cadrul unor programe de cercetare naţionale şi europene. Autorul mulţumeşte pe această cale Comisiei Europene şi Guvernului României (MEC, CNCSIS) pentru sprijinul acordat. Mulţumesc pentru încrederea şi încurajarea de care m-am bucurat din partea conducătorului ştiinţific, d-lui prof.dr.ing. Dan Dubină, pe parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Deschiderea internaţională pe care mi-a oferit-o, prin participarea conferinţe internaţionale şi cunoaşterea unor personalităţi marcante din ţară şi străinătate, şi-a lăsat cu siguranţă amprenta asupra acestei lucrări. Îi sunt recunoscător d-lui prof.dr.ing. Tudor Clipii pentru citirea atentă şi analiza minuţioasă a manuscrisului, pentru comentariile utile şi greşelile semnalate. Sunt onorat de acceptul d-lor prof.dr.ing. Jean-Pierre Jaspart, prof.dr.ing. Luis Simoes da Silva şi prof.dr.ing. Daniel Grecea de a face parte din comisia de doctorat şi le mulţumesc pentru revizuirea atentă a lucrării şi pentru comentariile şi sugestiile utile pe care le-au adus. Discuţiile pe care le-am avut cu diverse ocazii în stadiile iniţiale de elaborare a tezei au marcat considerabil forma actuală a lucrării. Mulţumesc d-lui prof.dr.ing. Radu Băncilă pentru prezidarea comisiei de doctorat. Prietenia, ajutorul reciproc şi îndrumarea colegului dr. ing Viorel Ungureanu mi-au fost de mare folos atât în primii paşi în domeniul cercetării cât şi pe tot parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Nu pot să nu amintesc aici şi să nu adresez mulţumiri companiei multinaţionale Lindab, reprezentată de ing. Zsolt Nagy, care mi-au pus la dispoziţie materialele/specimenele pentru încercările experimentale. Mulţumesc de asemenea conf.dr.ing. Mircea Georgescu, dr. Adrian Ciutina, dr. Aurel Stratan, dr. Raul Zaharia, dr. Florea Dinu, drd. Nicu Muntean, drd. Adrian Dogaru, drd. Radu Hepuţ, drd. Bogdan Neagoie şi drd. Daniel Ţicle, a căror ajutor şi sprijin sunt de nepreţuit. Încercările experimentale nu ar fi fost posibile fără ing. Viorel Popa, Dan Scarlat şi Mircea Dumitrăşcuţă. Le mulţumesc pentru spiritul practic şi răbdarea de care au dat dovadă. Şi nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele care mi-a fost alături toţi aceşti ani şi care m-a încurajat şi ajutat continuu.

Timişoara, decembrie 2006

Ing. Ionel-Mircea CRISTUŢIU

Cristuţiu, Ionel-Mircea STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 Teze de doctorat ale UPT, Seria 5, Nr. 2, Editura Politehnica, 2006, 278 pagini, 155 figuri, 40 tabele. ISSN:1842-581x ISBN (10): 973-625-388-0; ISBN (13) 978-973-625-388-1 Cuvinte cheie: Hale metalice, cadre metalice parter, cadre cu inima plină, secţiuni zvelte, elemente cu secţiune variabilă, soluţii constructive, rezistenţa critică de flambaj, flambaj lateral prin încovoiere, flambaj lateral prin încovoiere-răsucire, analiza de stabilitate, analiza de ductilitate, comportarea îmbinărilor, metoda componentelor, simulari numerice, program experimental, criterii de performanţă, structuri tipizate. Rezumat: Lucrarea abordează comportarea cadrelor metalice parter din punct de vedere al stabilităţii şi ductilităţii, cadre având elemente cu secţiuni variabile, zvelte, utilizate la realizarea halelor industriale. În acest scop au fost întreprinse investigaţii numerice, au fost realizate analize cu elemente finite şi teste experimentale pentru evaluarea caracteristicilor îmbinărilor. A fost studiată influenţa blocajelor laterale, asigurate în practică de structura secundară a închiderilor: panele de acoperiş şi riglele de perete. Au fost determinaţi coeficienţi de reducere a acţiunii seismice, care ţin cont de modul de legare laterală a cadrului. Se poate concluziona că în comportamentul cadrului un rol major este jucat de clasa secţiunii tălpii, iar clasa secţiunii inimii are un efect redus. În acest sens soluţia cea mai eficientă, din punct de vedere al consumului de material şi al rezistenţei, pentru realizarea elementelor componente este: tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4.

Seriile Teze de doctorat ale UPT sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Automatică Chimie Energetică Ingineria Chimică Inginerie Civilă Inginerie Electrică 7. Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii 8. Inginerie Industrială 9. Inginerie Mecanică 10. Ştiinţa Calculatoarelor 11. Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Universitatea „Politehnica” din Timişoara a iniţiat seriile de mai sus în scopul diseminării expertizei, cunoştinţelor şi rezultatelor cercetărilor întreprinse în cadrul şcolii doctorale a universităţii. Seriile conţin, potrivit H.B.Ex.S Nr. 14 / 14.07.2006, tezele de doctorat susţinute în universitate începând cu 1 octombrie 2006.

Copyright © Editura Politehnica – Timişoara, 2006

Această publicaţie este supusă prevederilor legii dreptului de autor. Multiplicarea acestei publicaţii, în mod integral sau în parte, traducerea, tipărirea, reutilizarea ilustraţiilor, expunerea, radiodifuzarea, reproducerea pe microfilme sau în orice altă formă este permisă numai cu respectarea prevederilor Legii române a dreptului de autor în vigoare şi permisiunea pentru utilizare obţinută în scris din partea Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Toate încălcările acestor drepturi vor fi penalizate potrivit Legii române a drepturilor de autor.

România, 300159 Timişoara, Bd. Republicii 9, tel. 0256 403823, fax. 0256 403221 e-mail: editura@edipol.upt.ro

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ...................................................................................... VI LISTA TABELELOR ...................................................................................... XI TABLE OF CONTENT ................................................................................ XIII LIST OF FIGURES ....................................................................................XVII LIST OF TABLES .................................................................................... XXIII REZUMAT .................................................................................................XXV SUMMARY .............................................................................................. XXIX 1. INTRODUCERE ......................................................................................... 1 2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI .............................................................. 4 2.1. 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3. INTRODUCERE................................................................................. 4 SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE CADRELOR PARTER ................................. 4 Cadre parter cu o singură deschidere .................................................. 5 Cadre cu stâlpi intermediari ............................................................... 6 Cadre cu tirant ................................................................................ 6

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere ................................................................................................... 7 2.3. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.4. 2.4.1. 2.4.2. 2.4.3. 2.4.4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE SISTEMELOR DE ÎNCHIDERI....................10 Generalităţi ....................................................................................10 Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului...............................10 Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel................................11 Pane de acoperiş şi rigle de perete ....................................................12 PROBLEME SPECIFICE DE CALCUL .....................................................12 Generalităţi ....................................................................................12 Probleme de stabilitate ....................................................................13 Comportarea în zone seismice...........................................................15 Comportarea îmbinărilor ..................................................................16

......... DUCTILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ...............6... 2......5... INTRODUCERE...........................................6.......II CUPRINS 2....44 CONCLUZII .. Generalităţi... 2..................................39 Metode de proiectare antiseismică .5.... Influenţa blocajelor laterale elastice asupra comportamentului cadrului........48 3...3....................................................................2...........5...............24 2.....1...........72 3.................. Generalităţi......................22 Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4.......31 2............6...................41 Metode de analiză structurală ................................... 2.......1............... 2............. 2.......3................ Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi..........................................6................2........................36 Asigurarea stabilităţii generale şi configurarea antiseismică . Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi ................5.........20 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpilor – Ermopoulos[23].....................63 3........... Analiza neliniară Pushover ........3......... având talpa comprimată nelegată......... 2.................77 .40 Factorii de reducere a forţelor seismice ..............................71 Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 ....1...............................33 2..............6..2....6..... factorul q .33 2.........................................................................8....61 Cazuri practice de proiectare ..2..19 Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului .................. 3................7........54 Stabilitatea in planul cadrului...............................................................7..............................4.....6......................................5.20 Evaluarea rezistenţei critice de flambaj Davies (1990)[13] ...........5.1[18] ......1..............6...48 Calibrarea modelelor de calcul ................................ 3.. 47 3..........................74 3.................... Criterii de proiectare antiseismică în conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1)......................................2.....2.2...5......... Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice ........................2.......................5...................... 3.... STABILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ........................................1..........................................4................... parter 2..................................... PRESCRIPŢII PENTRU CALCULUL CADRELOR METALICE PARTER ÎN ZONE SEISMICE ..2.. 3..... 3..........18 Calculul rezistenţei critice de flambaj ..2..74 Performanţe seismice........18 2....................49 Stabilitatea generală .....47 3.2..6.........3............................. 3..........5........ 2..................... Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1........4................................................ PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILEDE CLASĂ 3 ŞI 4 .........................3...........................................3..............................2................... Generalităţi ..5.............7.... 2......................45 3. 2....5......28 2.......................5.......................8................................... METODE ŞI PRESCRIPŢII DE CALCUL PENTRU VERIFICAREA LA STABILITATE............................65 3.......2.....................6.................... Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile................

.........94 PROGRAMUL EXPERIMENTAL ..... 5.............................95 Specimenele . ................. 4.............. 4................................ 4................................................ 131 5.97 Caracteristicile materialelor ...... 5..........................3..4..4......3....... APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4.................3.......... Metoda spectrului de capacitate ............... 135 Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN1993-1..................................................... 5.. INTRODUCERE........3........2....................... 3........... 124 5..........8[20] ...................2.5...................3.............................................1.......8 şi legea moment-rotire ...........................3......... 4. 4...1.........3....1.... 4....2..............1...............3...........3...........................................3........3...........................4............................................. METODA COMPONENTELOR ... 116 Etapele metodei componentelor ......................2.... PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ....2............ 131 Comparaţie metoda componentelor teste experimentale........ 130 5.3................ 126 5........................3............1....... EVALUAREA CARACTERISTICILOR ÎMBINĂRILOR APLICÂND METODA COMPONENTELOR........ 107 Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării ........3.......................... 102 REZULTATELE TESTELOR EXPERIMENTALE.............. 127 Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] ........................ 94 4.............................. 104 Rezultate încercări ciclice ............................... 4.....................5. 4...................... 112 CONCLUZII .... 5............................1........... 117 Componentele de bază conform EN1993-1. .....................83 Cazuri practice de proiectare ...1.........1..................2........ 122 Determinarea momentului rezistent .............................. Determinarea diagramei de interacţiune pentru îmbinare ........... 115 5.. 119 Determinarea rigidităţii iniţiale ..........2..................1....99 Procedura de încărcare .....2....5...... 116 Introducere ......................2........ 137 .............................2............ 4....................... 101 Prelucrarea datelor experimentale ......1........95 Scopul încercărilor şi montajul ..................................2. Generalităţi.......... 5...............4...................... 3.......................... PARTICULARITĂŢI ALE ÎMBINĂRILOR LA FORŢĂ AXIALĂ ŞI MOMENT ÎNCOVOIETOR ...............................92 4.......... 5..............................88 CONCLUZII ..................... 116 5....80 Analiza neliniară dinamică ................... ............................2............................................................ 5.. 5..... 110 PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE .......................................5.... 4.............2.........2......1....2.................................3............................. 4...................... 103 Rezultate încercări monotone......1...................... 126 Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N .. 4.. 5...................CUPRINS III 3...........4............................ 3.........3....................3....

............................. 141 5.......................4............... 7..... CONCLUZII .........1..........4.............................................5.. 166 Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) .............................................. 153 Obiective şi nivele de performanţă.... 7................... ANALIZA STATICĂ LINIARĂ ŢINÂND CONT DE RIGIDITATEA REALĂ A ÎMBINĂRII .........................................................................................................................................2................................4.. 153 6. Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor ............................. 7..3.........................................................2........ STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ..2........ INTRODUCERE.................. 8....4...... 166 Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare............................1........1.................................. 148 6.............. 173 CONCLUZII .................. 171 EXEMPLU DE APLICAŢIE .............. CONTRIBUŢII PERSONALE ................. PROIECTAREA BAZATĂ PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ A CADRELOR METALICE PARTER ....................1...... 164 SOLUŢIA TIPIZATĂ ŞI PROIECTAREA EI CONCEPTUALĂ ....5.3............1..............4........ 7.................1.......... 6..............4...... 146 Noduri semirigide........... 162 7.........2......... 164 7.... 175 8............2........4....... 184 ANEXA 1 .................................................................................................................... Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală .... INTRODUCERE................................ Generalităţi ............4...............3................................3..... 6.......................IV CUPRINS 5.. 154 Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative ..... 6.............................................. 144 6....................................................... 6..REZULTATELE ANALIZEI ELASTO-PLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE .......................................... 157 CONCLUZII ................... 180 VALORIFICAREA REZULTATELOR ..................................................... 146 6...................... METODOLOGIE DE PROIECTARE A CADRELOR METALICE PARTER AVÂND NODURI SEMI-RIGIDE ........ METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR .......................................... 146 6................ 181 BIBLIOGRAFIE ........... 8...... 7........................2............. 152 6........................ 175 CONTRIBUŢII PERSONALE ............................................. 146 6.........2.......................... 156 Definirea obiectivelor de performanţă propuse.....4............ 174 8................................................ CONCLUZII.....3...1...........1........ 190 ...... 6............................... 7. CONCLUZII ................................................. 171 PERFORMANŢE TEHNICO-ECONOMICE ALE TIPIZĂRII ................................................2..........

.......................................VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 ................................. 221 ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR ..................... 228 ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG /MP ŞI KG /MC .... 223 ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE.............................................. 194 ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE .............. 245 .........CUPRINS V ANEXA 2 ...........................................................................................................................................CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR ..................... 213 ANEXA 4 .....

VI LISTA FIGURILOR

LISTA FIGURILOR
Figura 2 1:Cadre parter cu o singură deschidere................................................ 5 Figura 2 2:Cadre cu stâlpi intermediari............................................................. 6 Figura 2 3:Cadre cu tirant .............................................................................. 7 Figura 2 4 : Prinderea stâlpului la baza ............................................................ 8 Figura 2 5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp .......................................................... 8 Figura 2 6: Tipuri de blocaje laterale................................................................ 9 Figura 2 7: Sisteme de contravântuiri .............................................................. 9 Figura 2 8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi .....10 Figura 2 9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă ..........................10 Figura 2 10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate ...................................11 Figura 2 11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală ..12 Figura 2 12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] ................................14 Figura 2 13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală.......................................................................................18 Figura 2 14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii ...................................19 Figura 2 15: Elementul cu secţiune variabilă ....................................................22 Figura 2 16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile; b) noduri fixe 23 Figura 2 17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă, articulat în fundaţie ......................................................................................24 Figura 2 18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători ..........27 Figura 2 19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată .............28 Figura 2 20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat ..................30 Figura 2 21: Valori intermediare ale momentelor ..............................................31 Figura 2 22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi, riglăstâlp rigide; b) cu legaturi, riglă-stâlp articulate ...............................................34 Figura 2 23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.1...................................38 Figura 2 24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X................39 Figura 2 25: Analiza inelastică Pushover ..........................................................40 Figura 2 26:Definiţia factorilor de reducere ......................................................42 Figura 2 27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar, 1994[28])......................................................................43 Figura 3 1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal.................................................48 Figura 3 2: Fenomenul de instabilitate ............................................................48 Figura 3 3: Schema statica............................................................................50 Figura 3 4: Modelele analizate în ANSYS..........................................................52 Figura 3 5:Curba de material .........................................................................52

LISTA FIGURILOR VII Figura 3 6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară ............53 Figura 3 7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie..........................................54 Figura 3 8: Tipuri de cadre portal ...................................................................54 Figura 3 9: Tipuri de prinderi laterale ..............................................................54 Figura 3 10:Analiza elasto-plastică plană .........................................................58 Figura 3 11: Analiza elasto-plastică spaţială.....................................................58 Figura 3 12: Moduri de cedare .......................................................................58 Figura 3 13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere .......................60 Figura 3 14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila)...........60 Figura 3 15: Modurile de flambaj - cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) .......60 Figura 3 16: Geometria cadrelor analizate .......................................................64 Figura 3 17: Moduri de cedare .......................................................................65 Figura 3 18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice ................................67 Figura 3 19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier.................................67 Figura 3 20: Factori de încărcare ....................................................................68 Figura 3 21. Factori de încărcare ....................................................................69 Figura 3 22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global ....................................70 Figura 3 23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic ..................71 Figura 3 24: Blocaje laterale elastice ..............................................................71 Figura 3 25: Influenta blocajelor laterale elastice..............................................72 Figura 3 26: Rezultate metoda generala vs MEF ...............................................73 Figura 3 27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN19931.1 ....................................................................................................74 Figura 3 28:Analiza inelastică Pushover...........................................................75 Figura 3 29:Deformarea cadrelor....................................................................75 Figura 3 30: Curbele de comportament, analize pushover ..................................76 Figura 3 31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă ..............................................76 Figura 3 32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului ....................................................................................................76 Figura 3 33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică ..................77 Figura 3 34: Factori q ...................................................................................78 Figura 3 35: Criterii de performanţă ...............................................................78 Figura 3 36:Curba moment-rotire (riglă) .........................................................79 Figura 3 37:Curba moment-rotire (stâlp).........................................................79 Figura 3 38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] .................................80 Figura 3 39: Metoda spectrului de capacitate ...................................................81 Figura 3 40: Elementul tip fibra......................................................................83 Figura 3 41: Modelarea curbei de material .......................................................84 Figura 3 42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T .....................................84 Figura 3 43: Curba de material ......................................................................85 Figura 3 44: Rezultate Drain 3DX ...................................................................85

VIII LISTA FIGURILOR Figura 3 45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX ........................................86 Figura 3 46: Accelerograme utilizate în analize .................................................86 Figura 3 47: Curbele de capacitate Drain 3DX ..................................................87 Figura 3 48: Compararea factorilor q Ansys v5.4-Drain 3DX ...............................88 Figura 3 49: Prinderea articulată a stâlpului la bază ..........................................88 Figura 3 50: Factori q ...................................................................................90 Figura 3 51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3 .....................90 Figura 3 52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4 .....................91 Figura 3 53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3 .............................91 Figura 3 54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4 .............................92 Figura 4 1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor .......................95 Figura 4 2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare ...........................95 Figura 4 3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii .................................................96 Figura 4 4: Articulaţie la baza stâlpului............................................................96 Figura 4 5: Geometrie cadre ..........................................................................97 Figura 4 6: Gabarite specimene .....................................................................98 Figura 4 7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor ....................98 Figura 4 8: Elemente componente nod testat ...................................................99 Figura 4 9: Încercarea de tracţiune. Montaj .....................................................99 Figura 4 10: Definirea parametrilor din Tabelul 4 3 ......................................... 100 Figura 4 11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere..................................................................... 101 Figura 4 12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard, b) modificată ................................................................. 101 Figura 4 13: Aranjamentul experimental ....................................................... 102 Figura 4 14: Exemplu de determinare a limitei de curgere................................ 103 Figura 4 15: Curbe comportament încărcări monotone .................................... 104 Figura 4 16: Moduri de cedare – încărcări monotone. ...................................... 104 Figura 4 17: Comparaţie FEM vs experimental................................................ 105 Figura 4 18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor.............. 106 Figura 4 19: Ductilitate încărcare monotonă................................................... 106 Figura 4 20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone................................ 107 Figura 4 21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice ......................................................................................... 108 Figura 4 22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire; b) mod de cedare) ..................................................................................... 109 Figura 4 23: Ductilitate încărcare ciclică ........................................................ 110 Figura 4 24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului ................................. 110 Figura 4 25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii ................................... 111 Figura 4 26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării ........... 111

LISTA FIGURILOR IX Figura 4 27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF ............................ 112 Figura 4 28: Curba de material σ-ε ............................................................... 113 Figura 4 29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică .............................. 113 Figura 4 30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental...................... 114 Figura 5 1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp ......................................... 117 Figura 5 2: Tipuri de mecanisme plastice....................................................... 118 Figura 5 3: Curba moment-rotire convenţională.............................................. 121 Figura 5 4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă....... 122 Figura 5 5: Distribuţia eforturilor interne ....................................................... 124 Figura 5 6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă........... 127 Figura 5 7: Curba de interacţiune M-N .......................................................... 128 Figura 5 8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială .................... 129 Figura 5 9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N ................... 129 Figura 5 10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart ......................... 130 Figura 5 11: Numerotarea rândurilor de şuruburi ............................................ 132 Figura 5 12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi ......................... 133 Figura 5 13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7].... 134 Figura 5 14: Caracteristici dimensionale îmbinări ............................................ 135 Figura 5 15: Comparaţie analitic-experimental ............................................... 136 Figura 5 16: Curbele moment-rotire obţinute analitic ...................................... 137 Figura 5 17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] ......... 138 Figura 5 18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate .................... 139 Figura 5 19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.8[20]............... 140 Figura 5 20: Definiţie dimensiuni elemente. ................................................... 143 Figura 5 21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii ....................... 144 Figura 6 1: Idealizarea relaţiei moment rotire ................................................ 148 Figura 6 2: Dimensiuni cadru de referinţă ...................................................... 148 Figura 6 3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală........................... 150 Figura 6 4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială................................... 150 Figura 6 5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000, 1995) ............... 155 Figura 6 6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274, 1997[29])................................................................................................. 157 Figura 6 7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” ............... 157 Figura 6 8: Accelerograme utilizate în analize................................................. 158 Figura 6 9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului................................. 159 Figura 6 10: Metoda spectrului de capacitate ................................................. 160 Figura 6 11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan, 2 – flambaj în afara planului) ............................................................................ 160

X LISTA FIGURILOR Figura 6 12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate ............................................................................................... 162 Figura 7 1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50]................................. 165 Figura 7 2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate ........................................ 167 Figura 7 3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide ...................................... 167 Figura 7 4: Reguli de contravântuire ............................................................. 168 Figura 7 5: Detalii constructive structură articulată. ........................................ 169 Figura 7 6: Detalii constructive structură semi-rigidă....................................... 170 Figura 7 7: Soluţia de închidere ................................................................... 171 Figura 7 8: Dimensiuni principale structură .................................................... 172 Figura 7 9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate ...................................... 172 Figura 7 10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter.......... 173 Figura 7 11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 . 174

...........................34 Tabelul 2 4: Concepte de proiectare.................................................. rotiri..............2) ........................................................................................................................................ rotiri încercări ciclice ....................................................................50 Tabelul 3 2: Forţe ultime...................... 105 Tabelul 4 5: Momente capabile.. 120 Tabelul 5 2: Valorile coeficientului ψ ....................89 Tabelul 4 1: Dimensiuni cadre.... clasa de ductilitate...............................................97 Tabelul 4 3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări...79 Tabelul 3 12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate .............. 142 Tabelul 5 6: Rezultate analize numerice ......................LISTA TABELELOR XI LISTA TABELELOR Tabelul 2 1: Definirea factorilor din ecuaţia (2.............................................................. 137 Tabelul 5 5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată .....................................................35 Tabelul 2 5: Definirea grupării speciale...........................................................................53 Tabelul 3 3:Moduri de cedare.................................................................................................................82 Tabelul 3 14: Rezultatele analizelor ........................ 135 Tabelul 5 4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială ..............................................................55 Tabelul 3 5: Definirea factorilor din ecuaţia (3..........................35 Tabelul 2 6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale ......................................................................63 Tabelul 3 8: Dimensiunile principale ale secţiunilor........................................................... 108 Tabelul 5 1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1............ rigiditate iniţială....................53 Tabelul 3 4: Dimensiunile secţiunilor transversale ........................................................27 Tabelul 2 3: Valorile coeficientului ψ...............................................82 Tabelul 3 13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor .......................38 Tabelul 3 1: Dimensiunea cadrelor testate ............25 Tabelul 2 2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate ..................................36 Tabelul 2 7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii . 100 Tabelul 4 4: Valori rezultate: moment capabil...59 Tabelul 3 7:Factorul elastic critic ..............................8). 124 Tabelul 5 3: Dimensiuni geometrice ......... 143 ......56 Tabelul 3 6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM............65 Tabelul 3 10: Dimensiuni cadre analizate.....66 Tabelul 3 11: Rotirile elementelor......... ............................................................................64 Tabelul 3 9: Rezultate comparative MEF si Norme.......13) ........................................................................... factorul de comportare.97 Tabelul 4 2: Dimensiuni specimene...........

.................................................................................................... 150 Tabelul 6 4: Rezultate gruparea specială ...... 151 Tabelul 6 5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) 151 Tabelul 6 6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii ..... 149 Tabelul 6 2: Rigiditate iniţială îmbinare .................... 161 Tabelul 6 7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă ............................... .... 149 Tabelul 6 3: Rezultate grupare fundamentală ............................................................ 161 Tabelul 6 8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate..................................................................................................................................XII LISTA TABELELOR Tabelul 6 1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor ....................... 161 .......................................

.sections ........................................5.......... INTRODUCTION ...................10 Coated sheeting in clading systems ...................1...............5..... 2...........................................1...4.2................. 7 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR THE CLADING SYSTEM .....................................4.... 6 Constructive solutions for single bay portal frames.........12 General ................................... CONSTRUCTIVE SOLUTIONS AND SPECIFFIC PROBLEMS OF THE DESIGN AND DETAILING OF STEEL INDUSTRIAL HALLS MADE OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMS WITH BOLTED JOINTS ........5.. 2............... 2....... 2............................ 2.....................................20 Evaluation of critical buckling strength ............................24 Buckling of restrained members with an unrestrained compression flange ............................................................ .......................4.5.....16 2........13 The behaviour in seismic zones .... 5 Portal frames with intermediate columns .....XVII LIST OF TABLES ..............2....................28 2.......3.......................2..5................................... 2..........................22 Stability check of elements having Class 3 and 4 cross ......2.....4................................................. 2.................................2....................1.....................................................3.....TABLE OF CONTENT XIII TABLE OF CONTENT LIST OF FIGURES ..3.... 6 Portal frames with ties ........5..............5.. 2.5......5.. XXIII 1................ 2..............4............................3................20 The determination of column buckling length – Ermopoulos........1........Davies (1990)........ 2..1........ 1 2..............3...SECTIONS .............. 2... DESIGN METHODS AND PRESCRIPTIONS FOR THE STABILITY CHECK OF THE PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH SLENDER CROSS .................. 4 2................................ 4 Single bay portal frames ...................18 Calculation of critical buckling strength...................4........................... 4 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES ......3.......... 2...................2.............. 2...3......2.3....8......................................... 2............. General ................................ 2.....10 General .....................................5............2....... 2. INTRODUCTION ....18 2........................................3..... 2..........................................................19 Computer aided evaluation of critical buckling strength...............6.........4................................. General method for lateral buckling or lateral torsional buckling check according to EN1993-1.............11 Purlins and side rails..........7............15 The behaviour of joints ..12 SPECIFFIC DESIGN PROBLEMS...........2..........1............4................................................................... 2......... 2.......12 Stability problems ..........31 ......10 The influence of clading system on the cost of the portal frame .......4................. 2..................................... 2.

.......48 3.......4..1..............................3...............47 3..... 3...74 Seismic performances..1....................... 3...........39 Seismic design methods............... 2....71 General design method according to EN1993-1-1 ............... THE STABILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ...........................2...................................................2.3............................................................................................... 3..2.....6. 3..49 General stability ........section ....................6......................6..SECTIONS ........3................5.................2..............................................80 Dynamic nonlinear analysis ............................ The influence of elastic lateral restraints on the frame behaviour ...........................................2................................... 94 4...............54 In-plane frame stability................................................... “q” factor..........................................99 . THE DUCTILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING SLENDER VARIABLE CROSS .....2...............6.. 3...3................................7...........3...................................................................................SECTIONS....................... DESIGN PRESCRIPTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES IN SEISMIC ZONES....................48 Calibration of calculation models ........... 2..2....................5.... 2.............6....4..................92 4.................................6... INTRODUCTION ....... 3.......36 General stability assurance and seismic configuration .......2............8...............................83 Practical design cases ...................77 Capacity spectrum method ..3..95 Specimens ....................3.....61 Practical design cases .....2....1.....33 2..33 2....... The influence of imperfections on the behaviour of pitched roof portal frames with elements of variable cross ......5...........................................................................SECTIONS .....40 Reduction factors for seismic forces .......3......SECTIONS ............................. NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS .................................................2...............................2...................................97 Material characteristics ..........72 3...41 Structural analysis methods......4..........94 EXPERIMENTAL PROGRAMME ........ 2........ Seismic design criteria according to P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) ..............................3.45 3........... 2.............. 3..........1....................... 3..........2........2...1...........7..... General......... Design and detailing recommendations for pitched roof portal frames ............................................................3.....74 3....88 CONCLUSIONS ...........2....................... 47 3.......... 4......... EXPERIMENTAL PROGRAMME FOR THE EVALUATION OF BEAM – TO – COLUMN JOINT PERFORMANCES OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS .......... 3. 3... 4.............................4..44 CONCLUSIONS ................. 4......... Pushover nonlinear analysis ........................ In-plane buckling and second order effects ........................................ General..........63 3.. .....................1.................. INTRODUCTION .6...6.......65 3...........95 The aim of testing and assemblage.......2...............2. 4...........2..........................6............XIV TABLE OF CONTENT 2..............

...2..................................1........................ 4.... THE CHARACTERISATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS.......3..........3.........................3.......... 144 6.. 4.......................4.1.. 5..... 1.. EVALUATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION CHARACTERISTICS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES BY APLYING THE COMPONENT METHOD.. 122 Determination of resisting moment.............................................TABLE OF CONTENT XV 4...................................3........... 131 Comparison between the component method and experimental test..............4... 119 Determination of initial rigidity . 131 5...1.. ................. 126 5..2.......2...........................8 The determination of the interaction diagrame of the connection..3.. DESIGN METHODOLOGY BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS TAKING INTO ACCOUNT THE REAL BEHAVIOUR OF THE CONNECTIONS . 5...........3....................2.............. 126 Structural joints subjected to bending moment M and axial force N .... 4....1...........1...4....1... 4.................................................... 116 5....... 146 .............................................5..........................4...... 5........ 5... INTRODUCTION ............................... 146 6................5.................. PARTICULARITIES OF JOINTS UNDER AXIAL FORCE AND BENDING MOMENT .... 130 5.......2..................2................. 146 Semirigid joints ..........1...............5........................ 112 CONCLUSIONS .......... 102 RESULTS OF EXPERIMENTAL TESTS.............. 5.1............... 124 5........ Loading procedure ......................... THE COMPONENT METHOD .......................................................................1. 146 6.............. 117 Basic components according to EN1993-1......................................... ................... 141 5................................. 127 Mechanical model proposed by Cerfontaine & Jaspart (2003)...............................3..... 5.... 107 The influence of various components on the entire rotation of the joint1110 NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME .............1.3..................................... 4................... General.... 104 Results for cyclic loading ............... 6................... 137 5............ 4................... 4..................................................................................................................................................... 116 Introduction ......... Parametric study on the behaviour of beam – to – column connection of pitched roof portal frames by applying the component method .. Structural analysis methods and the modelling of joints for structural analysis .................................... 101 Editing of experimental data ...........1..1........... CONCLUSIONS ........................3.......... ..2......... 5.......1...........3..... APPLYING THE COMPONENT METHOD..... 5......................8 and the moment – rotation law ......3............................................... 116 The steps of component method ..............3................2................3....... 103 Results for monotonic loading .................................4............................. 135 Classification of the connections according to the prescriptions of EN1993................2.............2..................2................. 5..........1. 115 5........

....... 164 STANDARDIZED SOLUTION AND ITS DESIGN CONCEPT..................................................................................... 166 Design concept and detailing rules.......... 8.................................................................................. CONCLUSIONS .. 7........................ 153 6....................................................2............... 7........3..... 194 ANNEX 3 – PUSHOVER ANALYSIS AND PLASTIC HINGE DEVELOPMENT ................................................................. 152 6............................ 174 8.....4..... 6................. PERSONAL CONTRIBUTIONS ........4................................................... 153 Objectives and performance levels ..........2.. 166 Cladding system (roofs and walls) .............................................................. STANDARDIZED STEEL INDUSTRIAL HALLS ....... 213 ANNEX 4 – ESTABLISHING SECTION CLASS.............3................. 171 EXAMPLE OF APPLICATION .....................................3...... CONCLUSIONS........... 190 ANNEX 2 – STABILITY CHECKS OF THE ELEMENTS OF A PITCHED ROOF PORTAL FRAME ACCORDING TO EN1993-1-1 .................................................1. 148 6..... 175 8......... 173 CONCLUSIONS .............4.......................................2................... 221 ...... 157 CONCLUSIONS ................4.......................... STRESS DISTRIBUTION AND FAILURE MODES ......... 6.. 184 ANNEX 1 – RESULTS OF ELASTO – PLASTIC ANALYSIS..............................2......................... General ....... 156 The definition of proposed performance objectives .............................. 7...............................................2......... 6..5............. 7......... INTRODUCTION ....... LINEAR STATIC ANALYSIS OF STEEL PORTAL FRAMES TAKING INTO ACCOUNT THE REAL RIGIDITY OF THE CONNECTIONS ..............1....... ........................ 154 Performace criteria for low dissipative structures .................... 7........4.....4....................2....................................................................... 181 BIBLIOGRAPHY.. 6..................... 180 ENPHASIZING THE RESULTS ............1....................................................3..............5.........................................2...........................................................................................1..4.. DESING BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF STEEL PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING VARIABLE CLASS 3 AND 4 CROSS SECTIONS ................... JOINTS DESIGN METHODOLOGY OF STEEL PORTAL FRAMES WITH SEMIRIGID .... 164 7...................... 7..... 8..................................... 162 7.....................XVI TABLE OF CONTENT 6.......... 175 PERSONAL CONTRIBUTIONS................................... 171 TECHNICAL – ECONOMICAL PERFORMANCES OF STANDARDIZATION ...

................... 223 ANNEX 6 – DIMENSIONING OF THE ELEMENTS OF STANDARD TYPE INDUSTRIAL HALLS .................................... 228 ANNEX 7 – MATERIAL CONSUPTION FOR STANDARD TYPE STRUCTURES:CONSUMPTION /SM ŞI CONSUMPTION /CM ...................... 245 ............................TABLE OF CONTENT XVII ANNEX 5 – PARAMETRIC STUDY OF BEAM – TO – COLUMN CONNECTIONS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMESUSING THE COMPONENT METHOD: COMPARING RESULTS ...........................................................................................................................

.......................................XVIII LIST OF FIGURES LIST OF FIGURES Figure 2 1:Single bay pitched roof portal frames..............1 . 8 Figure 2 5: Types of beam–to–column connections ...........43 Figure 3 1: P-Δ effects on steel pitched roof portal frames ..................... 8 Figure 2 6: Types of lateral restraints ................................18 Figure 2 14: Types of restraints to prevent torsion. 6 Figure 2 3: Portal frames with ties. pinned to the foundation ...................................................................................................................... b) pinned beam ...................11 Figure 2 11: Elements for fixing the purlins and side railes to the structure ...to – column connections ................................................24 Figure 2 18: Buckling curves and corresponding imperfection factors......................31 Figure 2 22: Pitched roof portal frames a)rigid beam-to–column connections.............................................................................10 Figure 2 9: Cladding systems with deep deck profiled sheeting ..19 Figure 2 15: Varible element .................39 Figure 2 25: Pushover nonlinear analysis...........48 Figure 3 3: Static scheme ....................................22 Figure 2 16: Variable element in: a) sway frames.............................................................................42 Figure 2 27: Qualitative relationship between the reduction factors qμ/qS and period T (Fischinger and Fajfar...............48 Figure 3 2: Instability phenomena .........................................................40 Figure 2 26: Definition of the reduction factors...........................30 Figure 2 21: Intermediate values of bending moments ......................................34 Figure 2 23: The classification of section according to EN1993-1.......... 9 Figure 2 7: Bracing systems ............. b) nonsway frames .............................. ...............................................................................................................38 Figure 2 24: “X” braced steel industrial hall structure ................................................................................................14 Figure 2 13: Types of lateral restraints (a) against torsion (b) stops lateral displacements ..............27 Figure 2 19: Elements with fixed ends and unrestrained compressed flange........................ 5 Figure 2 2: Portal frames with intermediate columns .........................28 Figure 2 20: The axis of lateral restraint and the axis of the elemnt................................................................................................................................................................................................50 Figure 3 4: Models analysed in ANSYS .......... 1994) ......... 9 Figure 2 8: Cladding system with purlins and side rails .........................................10 Figure 2 10: Fly graces to restrain compressed flange ....................................................................................................................52 ........................................................23 Figure 2 17: Pitched roof portal frames with variable section... 7 Figure 2 4: Column base connection ....................................................................................................12 Figure 2 12: The geometry of pitched roof portal frames tested by Li and Li (2002) ...............................

................. pushover analysis..........76 Figure 3 31: Development of plastic hinges in beams ...............................................................................................................................................79 Figure 3 37: Column moment .........58 Figure 3 12: Failure modes.............58 Figure 3 11: Spatial elastic – plastic analysis...........................................................................................58 Figure 3 13: Critical buckling forces function of connection type............................................................................................71 Figure 3 24: Elastic lateral restraints.............................................................1 ........................................................................................................................76 Figure 3 32: Development of plastic zones and the appearance plastic hinges at column base .............69 Figure 3 22: Coupling of local – global buckling modes ..............................................73 Figure 3 27: Comparison between the general method and the method presented in EN 1993 – 1...................74 Figure 3 28: Pushover inelastic analysis ........................................................................................................................................64 Figure 3 17: Failure modes.....................................................rotation curve .............................80 Figure 3 39: The method of capacity spectrum .................................................................60 Figure 3 16: The geometry of analysed portal frames ....................85 ........................84 Figure 3 42: Double T profile modelled with fibre type elements ...78 Figure 3 36: Beam moment ..................................................54 Figure 3 9: Types of lateral restraints ...................72 Figure 3 26: Results from general method vs.......76 Figure 3 33: Simplified model of the plastic redistribution capacity ................75 Figure 3 30: Behaviour curves......................71 Figure 3 25: The influence of elastic lateral restraints .............................84 Figure 3 43: Material curve .....................65 Figure 3 18: Imperfections considered in numerical analysis ..................83 Figure 3 41: Modelling of material curve..........................................................................75 Figure 3 29: Deformation of pitched roof portal frames ................................81 Figure 3 40: Fibre type element .54 Figure 3 8: Types of steel pitched roof portal frames .........................................................LIST OF FIGURES XIX Figure 3 5: Material curve ...............................................................................53 Figure 3 7: Types of column base connections............................................67 Figure 3 20: Loading factors ............67 Figure 3 19: Erecting imperfections noticed on construction site .......................................................................................................................................60 Figure 3 15: Buckling modes .........78 Figure 3 35: Performance criteria ...........................................................................frame type 3C (column of constant section) .................................................79 Figure 3 38: Linear elastic spectrum according to EN1998-1...60 Figure 3 14: Buckling modes – frame type 1C (column of variable section)...rotation curve................................................... FEM ....................52 Figure 3 6: Comparison between experimental data and nonlinear analyses ..............54 Figure 3 10: Plan elastic – plastic analysis ......................................68 Figure 3 21: Loading factors ...........................................70 Figure 3 23: Influence of imperfections on the critical elastic factor ...........................77 Figure 3 34: q factors ....................................

......................... 100 Figure 4 11: Static loading scheme and the ECCS procedure in determining the yield force ............................................................................92 Figure 4 1: Experimental testing stands ..................................................88 Figure 3 49: Pinned column based connection .........................4-Drain 3DX ........................99 Figure 4 9: Tensile testing...............................98 Figure 4 7: Types of welds used for building up the elements ..... 111 .............86 Figure 3 47: Capacity curves Drain 3DX ...............................................................................................................................................displacement curves for elements of Class 3 section ....................................................................................................98 Figure 4 8: Component elements of the tested connection ................. 108 Figure 4 22: Behaviour of specimens under cyclic loads a) moment – rotation curve................. 105 Figure 4 18: The modes of determining the resistant moment and rotations ................................................................... 103 Figure 4 15: Behaviour curves for monotonic loads ............................................................................ 106 Figure 4 19: Ductility in monotonic loads ..........................................................................95 Figure 4 2: Assemble view of the testing stand. 101 Figure 4 13: Experimental arrangement ..................................................................................... 102 Figure 4 14: Example of determination of yield limit......96 Figure 4 4: Pinned column base .....95 Figure 4 3: Simple support at the end of the beam ............................................ 107 Figure 4 21: Supplementary row of bolts for better behaviour under cyclic loading ................................................................. 106 Figure 4 20: Failure mechanism – monotonic loads .....................displacement curves for elements of Class 4 section ...............................................................87 Figure 3 48: q factor comparisons Ansys v5.............................................................85 Figure 3 45: Comparative results Ansys-Drain 3DX .......................... ............................................................. 110 Figure 4 25: Definition of the rotation of the beam panel web................................................................. b) failure mode...............................91 Figure 3 54: q factors for elements of Class 4 section. 110 Figure 4 24: Definition of the rotation of the connection panel web........................... 109 Figure 4 23: Ductility in cyclic loads................................XX LIST OF FIGURES Figure 3 44: Results from Drain 3DX................................. 101 Figure 4 12: Cyclic load application procedure according to ECCS provisions: a) standard b) modified ............91 Figure 3 53: q factors for elements of Class 3 section......... 104 Figure 4 17: Comparison FEM vs experimental .............86 Figure 3 46: Accelerograms used in analyses ..................90 Figure 3 52: Force ....90 Figure 3 51: Force ............. 104 Figure 4 16: Failure modes – monotonic loads...........................................................................................................................................................................................97 Figure 4 6: Specimen dimensions .......99 Figure 4 10: The definition of parameters from table 4 3 ...........................................88 Figure 3 50: q factors . Montage ...................................................................................................................96 Figure 4 5: Frame geometry ..................................

................................. 129 Figure 5 9: Distribution of the internal forces function of M/N ratio . 1997) 157 Figure 6 7: Double t section element modelled with fibres........................... .................... 139 Figure 5 19: Classification of joints according to EN1993-1.......... 130 Figure 5 11: Numbering of bolt rows.... 160 .......................................................... ......................... 150 Figure 6 4: Parameters for seismic combination................................. 148 Figure 6 3: Parameters for fundamental combination ......................................................dimensions .............. 150 Figure 6 5: Seismic objectives (SEAOC Vision 2000.LIST OF FIGURES XXI Figure 4 26: The influence of different components on the total rotation of the connection ........................................................................... 158 Figure 6 9: Definition of the lateral displacement .................................................................................................................................................... 127 Figure 5 7: M-N interaction curve ....... 111 Figure 4 27: Modelling of connection for FEM analyses........ 135 Figure 5 15: Comparison analytic-experimental ..................................................... 121 Figure 5 4: Spring models for an extended end plate connection....................... 122 Figure 5 5: Distribution of the internal forces ......................................................................... 117 Figure 5 2: Types of plastic mechanism....... 118 Figure 5 3: Conventional moment-rotation curve .......................................8................................ 137 Figure 5 17: Moment-rotation relation for usual joints (Leon 1995) ........................................................................................................................................................... 124 Figure 5 6: Beam-to-column joint for pitched roof portal frame................................................................................. 134 Figure 5 14: Geometric characteristics of the joints............... 136 Figure 5 16: Moment-rotation curves obtained analytically ..................................................... 148 Figure 6 2: Reference frame ....................... 144 Figure 6 1: Moment rotation curve idealisation ...................... 157 Figure 6 8: Accelerograms used in analyses ............................ 1995)....................... 140 Figure 5 20: Elements dimensions-definition............ 113 Figure 4 30: Failure modes and comparisons between FEM – experimental data.................................................. 112 Figure 4 28: σ-ε material curve...................... 132 Figure 5 12: Interaction modes between bolt rows............................................. 143 Figure 5 21: Influence of the height or width increasing in the bearing capacity of joint ............................ 155 Figure 6 6: Performance criteria for low dissipative structures (FEMA 274................... 114 Figure 5 1: Components of a beam-to-column joint ...... 113 Figure 4 29: Imperfections taken into account in numerical analyses .............................................. 128 Figure 5 8: Joint under bending moment and axial force .......................... 138 Figure 5 18: Classification of joints function of their rigidity............................ 129 Figure 5 10: Mechanical model proposed by Cerfontaine and Jaspart ............. 159 Figure 6 10: Capacity spectrum method ..... 133 Figure 5 13: Example of an interaction diagram M-N (Cerfontaine 2003)..........

............. 160 Figure 6 12: Behaviour factors corresponding for each performance objectives ........... 168 Figure 7 5: Constructive details pinned column base frames.............................dimension...... 2 – out-of-plane buckling) .............................................................. 172 Figure 7 10: Influence of different components in the total cost of the building ....................................................................................... 167 Figure 7 4: Bracing rules......... ................................. 169 Figure 7 6: Constructive details semi-rigid column base frames. 173 Figure 7 11: Strategy of the design team – moving the results in point 2 ... 165 Figure 7 2: Pinned column base frames ..in-plane buckling.. 172 Figure 7 9: Erection phases of a standard-type structure ..................................................... 174 ..............................................................XXII LIST OF FIGURES Figure 6 11: Evaluation of rotation capacity by means of DuctrotM (1...................... 167 Figure 7 3: Semi-rigid column base frames ............................ 171 Figure 7 8: Main dimensions of the frames ......... 170 Figure 7 7: Cladding solution ............... 162 Figure 7 1: Standard type structural systems (Nagy 2003)......dimensions ....................

.........................53 Table 3 3: Failure modes.............89 Table 4 1: Frames dimensions ..................................................................59 Table 3 7: Elastic critical factor .....................................................8) ........................................................65 Table 3 10: Dimensions of the analysed frames............................................. 142 Table 5 6: Results of numerical analysis ............................................... 120 Table 5 2: Values of coefficient .............................. rotations for cyclic loadings ........ behaviour factor.............................................................................................................LIST OF TABLES XXIII LIST OF TABLES Table 2 1: Definition of factors from Eqn.......................... function of the ductility class ...........97 Table 4 2: Specimens dimensions. ductility class...35 Table 2 5: Definition of the special (seismic) load combination..............................................................................38 Table 3 1: Main dimensions of the tested frames ................................... 143 ......................50 Table 3 2: Ultimate forces ..............................82 Table 3 13: Plasticization levels or the cross sections ........... 137 Table 5 5: Dimensions and section classes...............................................................55 Table 3 5: Definition of the factors from Eqn.......................................53 Table 3 4: Dimensions of the cross-sections........64 Table 3 9: Comparative results FEM and codes ................................................................... 108 Table 5 1: Basic components of the joints (EN 1993-1................................................................................................................................................................63 Table 3 8: Main dimensions of the cross sections ...................................... (3................97 Table 4 3: Results of the tensile tests in order to evaluate material mechanical characteristics .............................27 Table 2 3: Values of ψ coefficient.............13)................................................................56 Table 3 6: Comparative result Eurocode 3 – FEM analysis .... 135 Table 5 4: Results: moment resistance-initial stiffness .................... 124 Table 5 3: Geometric dimensions ...........................................................................66 Table 3 11: Elements rotations ..82 Table 3 14: Results of analysis.......................................2) ....................................................36 Table 2 7: Behaviour factors.........37 Table 2 4: Design concepts........ .... rotations .......... 100 Table 4 4: Resulted values: moment resistance.....................................25 Table 2 2: Selection of the buckling curves for double t welded sections.....................79 Table 3 12: Acceleration and displacement according to capacity spectrum ....................... 105 Table 4 5: Moment resistance................................................... initial stiffness..........35 Table 2 6: Condition for the serviceability limit states............................. (2.......................

.. 161 .......... 149 Table 6 3: Results for gravitational loads combinations ............................................... 151 Table 6 6: Plastic rotation capacity of the rafter.................................................................................... 149 Table 6 2: Initial stiffness of the joint.................... 150 Table 6 4: Results for seismic loads combinations .. ................................................................................. 161 Table 6 7: Lateral displacements corresponding for the three performance levels 161 Table 6 8: Loading factors for the three performance levels................ 151 Table 6 5: Values of elastic critical values (rigid joints / semi-rigid joints) ...XXIV LIST OF TABLES Table 6 1: Geometrical properties of the frames ....

în cazul structurilor de acest tip. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. Pentru acest tip de structuri. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. Din punct de vedere al comportării în zone seismice. Această soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. În structura de rezistenţă se distribuie sisteme de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. prin doua metode. acest lucru poate conduce în realitate la o redistribuţie a eforturilor în structură. fapt ce nu este adevărat în toate cazurile. Stabilitatea generala a structurii se asigură prin crearea unor sisteme legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. însă acesta este dificil de cuantificat pentru proiectarea curentă. In consecinţă. un grad înalt de prefabricare. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie confruntă la realizare fiecărui obiectiv în parte. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă. Detalierea şi modelarea îmbinărilor riglă-stâlp. Un model analitic avansat. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1 şi P100/2006 ca fiind structuri slab disipative.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. Vor fi determinaţi factori de reducere a încărcării seismice. O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme vor fi de asemenea prezentate. joacă un rol important în comportarea în ansamblu a structuri. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri.5. Valoarea de 1. datorită avantajelor pe care le conferă şi anume: rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. q.0 la 1. şi anume una bazată pe o . Panele de acoperiş şi riglele de perete. În structurile metalice formate din bare. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru rezolvarea parţială sau totală a categoriile de problemele enumerate anterior. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. sudate.REZUMAT La realizarea halelor metalice uşoare. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). Având secţiuni în general zvelte. factorul de disipare al forţei seismice. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. spaţii deschise de dimensiuni variate. pentru care factorul q. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. calibrat experimental. ia valori de la 1.

În acest sens s-a făcut o . pe îmbinări riglă-stâlp. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene la scară naturală. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. Sunt prezentate.XXVI REZUMAT analiză neliniară elasto-plastică şi cealaltă pe o analiză neliniară dinamică. iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la tăiere a panoului de inimă a îmbinării. se enumerăm aici: problemele de stabilitate în planul cadrului cât şi în afara cestuia. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. după atingerea momentului capabil. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste două direcţii (stabilitate şi ductilitate). Au fost studiate modurile proprii de flambaj a cadrelor. din punct de vedere al rezistenţei. realizate între elemente cu secţiune variabilă. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. şi modul în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. De asemenea se face o prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. În prima parte se face o trecere în revistă a principalelor soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. medie şi redusă. asigurate în practică de panele de acoperiş. În continuare sunt prezentate rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. s-a derulat un program experimental în vederea determinării rezistenţei. dar şi a legăturilor elastice. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. derulat în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi detalierea acestora. fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere majoritatea celor întâlnite în proiectarea curentă. Va fi propusă de asemenea adoptarea proiectării bazată pe criterii de performantă alegând o abordare cu trei nivele de performanţă. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. de semenea. Este binecunoscut faptul că încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. de riglele de perete şi de contrafişe. Studiul a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea modelelor utilizate pe baza unor teste experimentale realizate de Halasz şi Ivany (1978). rezultatele obţinute în urma unui program experimental. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. Rezultatele sunt comparate cu cele obţinute aplicând metoda componentelor şi cu rezultate obţinute prin analiza cu elemente finite. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise. la încărcări monotone şi ciclice. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter la combinaţia de încărcări fundamentală şi combinaţia de încărcări specială. ductilităţii şi rigidităţii. ductilitate şi rezistenţă. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare.

Astfel caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. determinând un factor de reducere. Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor pe cale analitică se face prin adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. Pe lângă problemele de stabilitate ce apar în urma acestui fenomen. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie de deschidere şi înălţime. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţă-deplasare. fără depunerea unui efort deosebit • Chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. datorate unui nivel de încărcări mai reduse decât cele din ipotezele de calcul. Analizele efectuate în acest sens au fost neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. cât şi pentru elementele cadrului. Ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor se studiază modul în care acestea influenţează comportamentul cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. în plus faţă de influenţa momentului încovoietor. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple. Deoarece la cadrele metalice parter. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală.8 pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalica parter având elemente variabile cu secţiuni zvelte. există un set de avantaje clare care pot fi valorificate prin tipizare: • Dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. fie articulate. utilizate pentru realizarea halelor metalice.REZUMAT XXVII calibrare prin metoda elementelor finite. În final sunt scoase în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii. Această procedură poate conduce la soluţii ne-economice pentru detalierea nodului. la dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter. • S-a arătat că se pot obţine costuri şi termene mai scăzute decât media pe . Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor s-a făcut prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. q. pe baza rezultatelor experimentale. având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului. rigla cadrului are o înclinaţie dată. în acest caz se poate concluziona că deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. Acest aspecte pozitive recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. apar eforturi de compresiune semnificative în grindă.

.XXVIII REZUMAT ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • Tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • Posibilitate de benchmarking / optimizare .

light weight steel structures (especially those made from nonductile sections). For the steel structures made up from beam elements. the section class may vary from Class 2 to Class 3 or even 4 in some cases. the breacing system plays a very important role in overtaking and transmiting to the foundation of the horizontal forces.SUMMARY XXIX SUMMARY For the construction of light weight industrial halls. when designing such a structure situated in a seismic zone and big snow falls. ductility and rigidity of beam-to–column connections of variable . The tendency is to consider this connection rigid which is not entirely the case. It will also be suggested the design based on performance criteria. Pitched roof portal frames are usually made – up of elements with welded slender sections. high level of prefabrication. The detailing and modelling of the beam-to-column connection plays an important role on the entire behaviour of the structure. constructions that can be disessemble and relocated without much material loss. This was also experimentally calibrated.5. This solution is usually used due to less material consumption and for the most efficient use of the material. In reality this can lead to a redistribution of the internal forces in the structure and to a drop in the global rigidity of this one. However this is quite difficult to be quantified in design practice. a plastic design is not possible. One based on a nonlinear elsto–plastic analysis and the other one based on a dynamic nonlinear analysis. A comparison between the obtained results and the design formulas existing in norms will also be presented. open spaces of different dimensions. The q factors. Because of their slender sections. The general stability of the structure is provided by means of restraints at different levels of the structure and in the bearing system. due to the reduced plastic rotation capacity. The elements have variable cross – section. it is preferable to use pitched roof portal frames. In addition to this. an experimental programme was performed with the aim of determining the strength.Taking these into accont. multiple arrangement possibilities. as low dissipative structures in which the q factor takes values fron 1. to complete these investigations of the stability and ductility. for the reduction of seismic forces will be determined on 2 ways. according to the distribution of efforts. For these type of structures. The bracing system is provided in such a way to ensure the stability of the structure and in the same way to answer archidectural demands. From the seismic behaviour point of view. choosing 3 levels of performance.0 to 1. The 1. In order to evaluate the buckling strength and the ductility of pitched roof portal frames it has been used an advanced analitycal model. The strength of the elements against bukling phenomena is quite low if not provided lateral restraints. restrained with the help of profiled sheeting introduce a favourable effect from this point of view. are classified according EN 1998-1 and P100/2006. due to the advantages they bring: fast and accurate errection. The purlins and side rails. the compatibility with any kind of cladding system.5 value is due to the redundancy and design overstrenght of the structure and material properties. The present work tries to suggest solutions to solve partially or totally the above mentioned problems. one has to deal with stability and ductility problems of this structure.

continuing with an extended one in such a way to cover most of the problems met in everyday design. in all cases. medium and low.XXX SUMMARY slender sections. It was . After analysing all the obtained results. from elements of variable sections. labour and time. subjected to monotonic and cyclic loads. It is also presented the cladding system and the way in which this might influence the bearing capacity of the transversal frame. on the basis of experimental data. In practice the role of lateral restraints is played by the purlins. Comparable values of moment capacity of tested joints have been observed in case of monotonic and cyclic tests. There have been studied the buckling eigen modes of the frames under the effect of direct applied vertical forces. It has also been studied the influence of lateral restraints. This chapter also presents the conclusions and comparisons obtained from this study. Further on. when the ultimate moment capacity is reached. such as: in–plane and out–of–plane stability problems. The testing was carried out on real scale specimens. The bases of these analyses are reperesented by the calibrated models used as test specimens by Halasz and Ivany (1978). Initially. one can find methods and prescriptions for the design of steel pitched roof portal frames. At the end of this part. the main source of plastic deformation being the rafter (plastic flange distortion coupled with web buckling). the inelastic rotation of the joint web panel is quite reduced. side rails and fly braces. local and general ductility problems (due mainly to the nondissipative behaviour of the component elements) and the behaviour of beam–to–column connection (strength. The failure was by distortion of inner flange coupled with the buckling of the web rafter and in case of class 4 members. Failure of the joints occurred. q . Another point that has been followed was the influence of imperfections upon the behaviour of the frame and on the elastic lateral restraints. The 1st part is reviewing the main constructive solutions used for steel pitched roof portal frames. underlining those for frames with variable sections. it was possible to make a classification of these types of connections. accompanied by shear distortion of the web in the panel zone. It is well known that experimental tests are expensive from the material consumption point of view. it has been done a calibration by finite element method. The initial stiffness of the joints is not influenced by the class of the cross section and direction of loading. for both gravitational and seismic load combinations. making possible the classification of the frames under disscution into one of the know ductility categories: high. The nonlinear elasto – plastic analyses were used to determine the bearing capacities and failure modes of the frames. there are presented the results obtained from numerical studies on steel pitched roof portal frames with variable sections of Class 3 and 4. In this sense. under positive cycles. the study was carried out starting from a smaller number of cases. by means of nonlinear elasto–plastic and nonlinear dynamic analyses. There are also presented the problems that the structural engineer is dealing with. function of their rigidity. by means of elastic buckling analyses. when designing and detailing the component elements. One can also find in this paper the results obtained from an experimental programme carried out on beam – to – column connections. Concerning the total joint rotation. one has followed the behaviour of the pitched roof portal frames. This programme took place in the Laboratory of the Department of Steel Constructions and the Mechanics of structures. ductility and strength. These results were compared to those obtained from the component method and from a finite element analysis. When talking about seismic zones. As a result of these analyses was the determination of seismic load reduction factor. ductility and rigidity).

The possibility of benchmarking / optimization – the choice of most economical solution from the existing one. due to smaller loadings. Beam-to-column joints used to be treated as beeing either perfectly rigid or pinned. due to the efficiency and rapidity of developing processes. covering more than 80% from the country’s teritory (romania). Because the beam of the frame has a given inclination. when dimensioning the connections by the component method. it was studied the way in which these influence the behaviour of steel pitched roof portal frames with slender variable sections of class 3 and 4. resulting a q factor for each performance level. The influence of semirigidity is studied in the 1st part by means of simple elastic static analyses. The 2nd part proposes the analysis of steel pitched roof portal frames taking into account performance based criterias. one must take into account this axial force. This procedure may lead to non-economical solutions for the detailing of nodes and for the elements of the frame. the obtained results were similar. costs can be saved from the simplification of production process and simplicity of operations. This is also applicable when talking about the force–displacement curve. beside the bending moment. Besides the stability problems which appear due to this phenomenon. The analyses carried out were nonlinear elasto – plastic and nonlinear dynamic. Taking into account the real behaviour of the connections.8 (for the check of beam – to – column connections of pitched roof portal frames with slender sections). In the end are highlighted the main technical–economical advantages of standardization of steel pitched roof portal frames. significant compression efforts act on it. The study was carried out taking into account 3 levels of performance: serviceability limit state. The evaluation of the characteristics of these connections is done analytically by addoptind the well know component method mentiond in EN 19931.The obtained results were compared to those obtained experimentally. There are also presented the costructive solution adopted funtion the height and opening of frames. The developed types have a large aplicability. • • • . The above mentioned evaluation was made with a computer programme developed at the University of Liege. The majority of real joints has an intermediate behaviour between these 2 extremes. a set of advantages can be enphasized through standardization: • Even if in some cases one can obtain more reduced steel consumtions.SUMMARY XXXI noticed that from the failure mode point of view. This simplification is a result of the significant simplification of the static calculus. It has been shown that shorter dead lines and lower costs were obtained than the average in the field. allowing a relative rotation between the beam and column and sometimes having an inferior resistence than the connected element. deamegeability limit state and ultimate limit state. than those from initial hypothesis. In this sense one can conclude that despite some dezadvantages. These positive aspects encourage the use of detailed numerical analyses (less expensive) as an alternative to experimental tests.

• scheletul de rezistenţă al închiderilor este realizat din profile de oţel cu pereţi subţiri formate la rece. Aceasta soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. în accepţiunea actuală a acestui termen. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. La realizarea halelor metalice uşoare. constituie o familie de sisteme constructive cu următoarele elemente comune din punct de vedere al utilităţii. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. al sistemului adoptat pentru structura metalică de rezistenţă respectiv al sistemului de realizare a închiderilor: • utilitate: exclusiv clădiri din sectorul ne-rezidenţial (spaţii de producţie. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Având secţiuni în general zvelte. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. cum este şi cazul României. şi halele metalice parter în special. realizate în sistem de cadru portal. În structurile metalice formate din bare. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. dar care este dificil de cuantificat în proiectarea curentă. construcţiile metalice. • sistemele de închidere sunt realizate pe bază de tablă cutată. • sistemul adoptat pentru structura metalică de rezistenţă constă în: structuri metalice cu un singur nivel şi cu una sau mai multe deschideri. sudate. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. Panele de acoperiş şi riglele de perete. Pentru acest tip de structuri. Totuşi. Stabilitatea generală a structurii se asigură prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. este extrem de dificil de formulat.INTRODUCERE Datorită avantajelor tehnico-economice pe care le reprezintă. Dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate în planul învelitorii. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. nu numai în noile state membre ale Uniunii Europene. cât şi în viitoarele state membre. un grad înalt de prefabricare. • spaţii deschise de dimensiuni variate. .EQUATION SECTION 3 1. cu caracter comercial şi depozite). în general. datorită avantajelor pe care le conferă: • rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. au cunoscut o dezvoltare exponenţială în ultimii ani. În structura de rezistenţă sistemele de contravântuiri se repartizează în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor funcţionale. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. se poate afirma că halele metalice uşoare. • compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. mai ales în contextual actual al dezvoltării sectorului de construcţii metalice cât şi al afluxului de noi tehnologii. O definiţie exhaustivă în legătura cu noţiunea de "hală metalică uşoară". rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută.

cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi la detalierea acestora.0 la 1. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. detalierea şi modelarea îmbinărilor rigla-stâlp.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. Valoarea de 1. pentru care. din punct de vedere al rezistenţei. ia valori de la 1. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie să se confrunte la realizarea fiecărui obiectiv în parte. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. calibrat experimental. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene scară naturală. la .1 Din punct de vedere al comportării în zone seismice. În Capitolul 4. În consecinţă. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru categoriile de problemele enumerate anterior. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice.2 Introducere . încercări derulate în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. Capitolul 2 trece în revistă principalele soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. Mai mult decât atât. ductilităţii şi rigidităţii. aşa cum ar fi: problemele de stabilitate. fapt ce nu este adevărat in toate cazurile. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme a fost de asemenea prezentată. de riglele de perete şi de contrafişe. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter. factorul de disipare al forţei seismice q. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. Considerarea îmbinării semi-rigide poate conduce la o redistribuţie a eforturilor în structură. Un model analitic avansat. în cazul structurilor de acest tip. medie şi redusă. asigurate în practică de panele de acoperiş. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste doua direcţii. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1[22] şi P100/2006[55] ca fiind structuri slab disipative. sunt prezentate rezultatele experimentale obţinute obţinute la încercarea îmbinărilor riglă-stâlp ale elementelor cu secţiuni variabile. Au fost studiate modurile proprii de flambaj ale cadrelor. Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. Capitolul 3 prezintă rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. joacă un rol important în comportarea în ansamblu a întregii structuri.5. atât în planul cadrului cât şi în afara cestuia. De asemenea se face o scurtă prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor şi a modului în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. s-a derulat un program experimental in vederea determinării rezistenţei. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea unor modele pe baza unor teste experimentale.

Capitolul 8 recapitulează principalele cercetări întreprinse în cadrul tezei şi evidenţiază principalele contribuţii ale autorului la cunoaşterea în domeniu. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. în plus faţă de prezenţa momentului încovoietor. Deoarece la cadrele metalice parter.8[19] pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp. ductilitate şi rezistenţă. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. rigla cadrului are o înclinaţie dată. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor se face prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. În acest sens au fost efectuate analize neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. Sunt prezentate de asemenea câteva proceduri Mathcad utilizate pentru a reduce volumul de calcul survenit la verificarea elementelor. q. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. Capitolul 7 scoate în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. În anexele ataşate sunt prezentate detaliat rezultatele simulărilor numerice şi ale încercărilor experimentale efectuate în cadrul tezei. utilizate pentru realizarea halelor metalice. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie tipologia cadrului. La dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple. . apar eforturi de compresiune în aceasta. în acest sens s-a făcut o calibrare pe baza rezultatelor experimentale a unor modele numerice prin metoda elementelor finite. Încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. în final determinând un factor de reducere. Capitolul 5 propune adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1.3 încărcări monotone şi ciclice. Capitolul 6 prezintă câteva metodologii de calcul ale cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor.

2.SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI
2.1. Introducere

Proiectarea cadrelor metalice parter implică forme şi detalii structurale specifice, diferite in general de cele utilizate pentru alte tipuri de structuri. Ca rezultat, modul de abordare a calculului pentru dimensionarea acestor cadre diferă, în mare măsura, de cel întâlnit în proiectarea uzuală a celorlalte tipuri de structuri. Elementele structurale au in general secţiune variabilă, de Clasă 3 sau 4. Pentru obţinerea unei secţiuni cat mai eficiente, care sa corespunda atât din punct de vedere al rezistentei cat si al rigidităţii, se folosesc elemente realizate din table sudate. Realizarea elementelor cu secţiune variabila se poate face fie utilizând profile europene, fie utilizând table sudate. Referitor la utilizarea unui anumit tip, şi anume profile europene, sau table sudate, pentru realizarea elementelor structurale, părerile sunt împărţite. S-a dovedit faptul ca lucrul cu profile europene conduce la un consum de materiale mai mare de material deşi este mult simplificată proiectarea şi execuţia. În cadrul prezentului capitol se va face o trecere în revistă a diferitelor soluţii constructive ce pot fi adoptate pentru realizarea cadrelor metalice parter, îndeosebi a celor cu o singură deschidere. De asemenea vor fi descrise principalele probleme specifice de calcul, dimensionare şi detaliere a cadrelor metalice parter cu o singură deschidere cât şi prescripţii de proiectare întâlnite în normele de calcul europene şi romaneşti. Cadrele metalice parter, utilizate la construcţia clădirilor industriale metalice, cu deschideri medii si mari, sunt realizate în general din elemente având secţiuni sudate, zvelte. Elementele cadrului au secţiune variabilă în concordanta cu starea de eforturi interne. Pentru aceste tipuri de structuri, un calcul plastic nu este foarte eficient, chiar imposibil de realizat, datorita zvelteţii secţiunilor. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, rezultate din unghiul de înclinare al acoperişului, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambaj prin încovoiere-răsucire. Daca nu sunt prevăzute blocaje laterale, care sa preîntâmpine pierderea stabilităţii, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiererăsucire este în general scăzută. Oricum, blocajele laterale care apar în practică datorită structurii secundare a închiderilor şi a efectului de diafragmă, îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor.

2.2.

Soluţii constructive ale cadrelor parter

Ca urmare a modificărilor permanente ale tehnologiilor de producţie a diferitelor ramuri ale industriei, de depozitare şi de distribuţie, există o cerere continuă pe piaţă pentru construcţiile din oţel cu un singur nivel. Cu toate că în

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

5

acest domeniu domină sectorul industrial există şi alte sectoare cu dimensiune semnificativă cum ar fi cel al structurilor pentru spaţii comerciale sau pentru agrement. În domeniile menţionate, oţelul rămâne materialul de construcţie fără rival, iar structurile realizate din acest material însumează în oricare an al ultimei perioade circa 90% din totalul construcţiilor metalice. Cauzele principale ale acestei stări de fapt pot fi atribuite următorilor factori: Rezistenţa ridicată a materialului care permite acoperirea unor deschideri libere considerabile: deschideri de peste 24 m se realizează în mod curent în fiecare an; Viteza de execuţie, care permite o punere în funcţie mai promptă a obiectivului respectiv şi deci o recuperare mai rapidă a investiţiei; Adaptabilitatea sistemului constructiv, care permite extinderea acestuia sau schimbarea destinaţiei sale. Circa o treime din cheltuielile de investiţii pentru construcţii industriale sunt destinate extinderilor sau modificărilor; Reutilizarea şi / sau reciclarea materialelor de construcţie. Structura pe cadre metalice de tip portal cu inimă plină a devenit la ora actuală soluţia cea mai răspândita pentru clădiri industriale deoarece se pretează la un grad ridicat de industrializare a execuţiei ceea ce conduce la costuri si termene de execuţie mai mici.

2.2.1. Cadre parter cu o singură deschidere
Cadrele de tip portal (parter) cu deschideri libere (L) mergând pana la 60 m oferă o mare versatilitate a soluţiilor constructive (Figura 2-1). În cazul adoptării unor înălţimi la streaşina (H) de 4 pana la 5 m, rezulta elemente structurale şi detalii de îmbinare relativ uşoare, însă aceste înălţimi pot fi eventual depăşite pentru a se asigura condiţiile impuse de utilizarea spaţiului respectiv (considerente de gabarit interior de depozitare sau de gabarit de pod rulant). Evident că o structură mai înaltă este supusă la încărcări de nivel mai ridicate decât una joasă, datorită cărora, de exemplu, pentru creşteri ale înălţimii la streaşina de până la 10 m numai preţul structurii de rezistenta principale (cadrele metalice) creşte cu 25%. La aceasta se adaugă şi costurile suplimentare ale închiderilor.

Figura 2-1:Cadre parter cu o singură deschidere

Minimizarea costurilor de utilizare ale clădirii (climatizare interioară, iluminare) se poate realiza limitând cat mai mult posibil volumul construit, prin limitarea înălţimii la streaşină; la aceasta se poate adăuga şi adoptarea unei înălţimi

6 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2 reduse la coamă (în relaţie cu panta minimă admisă pentru învelitoare), ceea ce contribuie la eliminarea spaţiilor interioare moarte de sub acoperiş. Panta acoperişului depinde in mare măsura de sistemul de închidere folosit, dar şi de cerinţele sistemului structural principal. Panta afectează consumul de material al structurii şi deplasarea verticala. Pentru a reduce aria de acoperire a acoperişului şi a volumului la interior, panta redusă reprezintă soluţia cea mai economica. Panta fiind dictată în majoritatea cazurilor de sistemul de închidere folosit.

2.2.2. Cadre cu stâlpi intermediari
În cazul în care deschiderea liberă (Figura 2-1) nu este absolut necesară, ea poate fi împărţită în două prin introducerea unui stâlp intermediar, ceea ce reduce greutatea structurii, evident, minus costul fundaţiilor suplimentare necesare şirului de stâlpi intermediari introduşi (Figura 2-2a,b).

a)
Figura 2-2:Cadre cu stâlpi intermediari

b)

Necesitatea schimbării de pantă a acoperişului ca şi a introducerii unor sisteme de colectare corespunzătoare pentru apa de ploaie este eliminată dacă se folosesc unul sau mai multe şiruri de stâlpi intermediari, ceea ce permite menţinerea acoperişului în două ape caracteristic cadrului portal cu o singura deschidere. Un avantaj suplimentar al cadrului cu stâlpi intermediari se manifestă atunci când există cerinţa compartimentării spaţiului interior, caz în care aceşti stâlpi pot susţine pereţii despărţitori dintre încăperi sau în caz de necesitate pot fi folosiţi pentru susţinerea unor planşee intermediare (Figura 2-2b). Deoarece elementele structurii principale de rezistentă (stâlpii exteriori si riglele înclinate ale cadrului) rezulta cu dimensiuni ale secţiunii transversale mai mici decât în cazul deschiderii libere, vor trebui luate măsuri pentru ca structura in ansamblul ei sa fie suficient de rigidă pentru a face fată la solicitări orizontale (vânt, seism).

2.2.3. Cadre cu tirant
Cadrul cu tirant reprezintă o soluţie constructivă, eficientă prin reducerea momentelor încovoietoare din stâlpi şi a recţiunilor orizontale din fundaţii, care vor fi preluate parţial de către tirantul (T). Totuşi, în acest caz intervin şi o serie de dezavantaje, nu numai în ceea ce priveşte introducerea tirantului ca element structural suplimentar dar mai ales datorită necesitaţii introducerii pendulilor

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

7

intermediari verticali (T1) prin care se evită o încovoiere nedorită a tirantului. Totodată este necesară prevederea unor elemente de contravântuire cu rol de preluare a compresiunii induse în tirant de succţiunea din vânt pe acoperiş.

Figura 2-3:Cadre cu tirant

În cazul acoperişurilor cu panta mai mică decât 15°, soluţia cadrului cu tirant devine nepractică deoarece împingerile riglelor cresc excesiv, în acelaşi timp, fiind posibilă apariţia unor dificultăţi în ceea ce priveşte realizarea constructivă a blocajelor tirantului în zona colţului de cadru. Similar cadrului cu stâlpi intermediari, trebuiesc luate măsuri speciale pentru asigurarea rigidităţii structurii la forţe orizontale.

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere
În subcapitolele anterioare s-a făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor tipuri de cadre metalice parter, folosite la realizarea halelor metalice uşoare. Soluţiile constructive adoptate la proiectarea şi realizarea halelor industriale, cu structuri în cadre parter se referă la: • Sistemul de prindere a stâlpului la bază. În funcţie de necesarul de rigiditate în plan al cadrului, soluţia adoptată poate fi articulată, semi-încastrata sau încastrată. O soluţie articulată, presupune un detaliu simplu al bazei stâlpului, care conduce la o rigiditate în plan mai redusă; de asemenea această soluţie are avantajul unor eforturi reduse la nivelul infrastructurii (Figura 2-4a). O soluţie încastrată, presupune un detaliu mai complex al bazei stâlpului, şi în consecinţă un cost suplimentar de execuţie, dar rigiditatea în plan fiind considerabil îmbunătăţită. Alegerea oricărei soluţii, din cele indicate anterior, conduce la un calcul static simplificat, convenabil in marea majoritate a calculului structurii (Figura 2-4b). Alegerea unei soluţii semi-incastrate (Figura 2-4c), presupune acordarea unei atenţii deosebite la detalierea îmbinării cat si la efectuarea calculului static. Adoptarea acestei soluţii, deşi din perspectiva proiectării implica o atenţie sporita si cunostinte aprofundate, conduce la realizarea unei baze de stâlp economice atât din punct de vedere al consumului de materiale si al forţei de munca, cat si din punct de vedere al eforturilor pe blocul de fundaţie.

8 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2

a)

Figura 2-4 : Prinderea stâlpului la baza

b)

c)

• Îmbinarea rigla-stâlp. În principiu, îmbinarea între rigla şi stâlpul cadrului se realizează cu placă de capăt extinsă şi şuruburi de înaltă rezistenţă. În funcţie de forma elementelor ce alcătuiesc cadrul, îmbinarea se poate realiza pe capul stâlpului (Figura 2-5a), în cazul stâlpilor cu secţiune variabilă, sau la faţa stâlpului. Cea de-a doua variantă se pretează mai ales pentru stâlpi cu secţiune constantă (Figura 2-5b), dar se poate realiza la fel de bine şi pentru cei cu secţiune variabilă (Figura 2-5c). O atenţie deosebită, la detalierea îmbinării trebuie alocată panoului de inimă, care din considerente de rezistenţă la forţă tăietoare, poate necesita dispunerea unei rigidizări în diagonală care să îmbunătăţească capacitatea la forfecare a panoului. În general soluţia de îmbinare din Figura 2-5c se adoptă din considerente de gabarit de transport a riglei cadrului.

a)

b)

c)

Figura 2-5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp

• Legaturile (blocajele) laterale. Elementele componente ale cadrului (rigla şi stâlpul) solicitate la eforturi de compresiune şi încovoiere, îşi pierd în general stabilitatea prin flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire. Legăturile (blocajele) laterale sunt folosite pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a elementelor cadrului. Acestea sunt de două tipuri, legaturi pentru a împiedica flambajul lateral (Figura 2-6a; rigle de perete sau pane de acoperiş) si legaturi laterale pentru a împiedica atât flambajul lateral cât şi răsucirea elementului (Figura 2-6b; realizate in practica prin intermediul contrafişelor).

Tipul de cel mai frecvent utilizat în cazul halelor metalice este „contravântuirea în X” lucrând exclusiv la întindere (Figura 2-7a). contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. se recomandă prevederea întinzătoarelor. Distribuţia sistemului de contravântuiri se va face astfel încât sa asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. a) Figura 2-7: Sisteme de contravântuiri b) . pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă. un alt sistem întâlnit este cel de tip „portal de contravântuire” (Figura 2-7b).2.2 .Soluţii constructive ale cadrelor parter 9 a) Figura 2-6: Tipuri de blocaje laterale b) • Sistemul de contravântuiri . La contravântuirile realizate din tiranţi.La structurile metalice formate din bare. Daca din considerente arhitecturale sau funcţionale nu se poate adopta acest tip de contravântuire. care la rândul lui poate fi realizat in diferite configuraţii.

Megaprofil.3.1. Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului Alegerea unui anumit sistem de închidere poate avea un impact major în economia cadrului transversal. cunoscută sub denumirea de tablă cu cută înaltă pentru acoperiş şi casete pentru pereţi. Tabla profilată.3. şi reprezintă suport pentru straturile de la acoperiş. iar detaliile de realizare trebuie alese cu mare atenţie. Metecno. Panele de acoperiş şi riglele de perete pot fi utilizate pentru a stabiliză talpa interioară (comprimată) a elementelor cadrului prin intermediul unei contrafişe suplimentare (Figura 2-10). Costul combinat al închiderilor şi al structurii de rezistenţă trebuie evaluat împreună. respectiv pereţi. Pentru a realiza o maximă eficientă şi o economie importantă. Generalităţi Sistemele de închidere ale halelor metalice pot fi divizate în două categorii importante şi anume: Închideri realizate pe un sistem secundar de rezistenţă alcătuit din pane şi rigle de perete (Figura 2-8). Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 2. exemple în acest sens ar fi: Lindab.2. Ruuki. Acest sistem creează un cadru U inversat. În consecinţă. Rannila. care . elementele rezemând direct pe structura de rezistenţă. aceste elemente sunt realizate din profile cu pereţi subţiri formate la rece. etc. formează o diafragmă continuă.2 2. membrană hidroizolantă Tablă cu cută înaltă cadre transversale termoizolaţie Figura 2-9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă Pe piaţă există o varietate extinsă pentru realizarea sistemelor de închidere. tablă exterioară pană tablă interioară termoizolaţie cadre transversale Figura 2-8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi Închideri realizate din tablă cu cută înaltă sau casete (Figura 2-9). pentru a ajunge la costul cel mai economic de realizare a clădirii. mai ales în cazul în care acesta face parte dintr-un perete rezistent la foc.3. însoţite de documentaţii tehnice detaliate. Butler. 2. Înaintea selectării unui anumit sistem de închidere trebuie avut în vedere şi rezistenţa acestuia la foc. trebuie ţinut cont de implicaţiile sistemului de închidere în proiectarea cadrului.10 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . chiar dacă nu este afectată încărcarea din greutate proprie.

Acest miez de spumă poliuretanică. însă depinde totodată de zvelteţea elementului legat. este de 1. rigle) rămâne în toate cazurile vizibilă. din punct de vedere al consumului de material. Pe lângă faptul ca permit adoptarea unei culori dintr-o paletă extinsă. Distanţă uzuală de dispunere a panelor. care pe lângă o durabile bună în timp au şi un aspect vizual plăcut. În cazul sistemelor asamblate pe şantier. decât din motive de rezistenţă a panei de acoperiş.3. Aceste panouri sunt realizate din două fâşii de tablă lăcuită de oţel. Această limitare se face mai ales din considerente de rezistenţă la flambaj al cadrului. Închiderile folosind tablă lăcuită din oţel oferă posibilităţi arhitecturale care ar fi imposibil de realizat din punct de vedere economic prin utilizarea altor sisteme de închidere cum ar fi panourile prefabricate de beton.3 . Miezul de spumă între cele două fâşii de tablă este realizat de obicei prin injectare in cadrul unui proces de producţie continuu.Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 11 utilizează rezistenţa la încovoiere a panei pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a tălpii interioare. distanţa dintre panele de acoperiş trebuie limitată. . Tabla lăcuită din oţel este folosită într-o largă varietate de sisteme de închideri. formând un element unitar. este dat de capacitatea elementului de a rezista la eforturi mai mari fără a flamba. Aceasta este o metodă de legare mai ieftină decât utilizând legături în planul tălpii interioare. permit realizarea suprafeţelor curbe.3. un strat de protecţie termică (vată minerala în cele mai multe cazuri) şi o fâşie de tablă lăcuită de oţel la exterior. În cazul acestor tipuri de panouri. conducând la realizarea unui panou rezistent şi rigid în acelaşi timp. Există pe piaţă produse de o calitate ridicată. utilizate pentru legarea tălpii comprimate. • Sisteme de închideri asamblate pe şantier. rigle) poate rămâne vizibilă.6 m. structura secundară a închiderilor (pane. pe lângă faptul ca are proprietăţi de izolare. fiind folosit în special la clădirile destinate depozitării anumitor materiale sau pentru închiderea anumitor procese industriale. Acest sistem este utilizat în cazurile în care se realizează doar un strat de protecţie hidrofugă. cu un miez de spumă între ele. Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o fâşie de tablă la interior. Figura 2-10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate Marele avantaj al utilizării contrafişelor. din acest considerent. Pentru a realiza structura cea mai bună.2. conducând la realizarea unei structuri mai eficiente şi mai puţin costisitoare. fără a se prevedea termoizolarea clădirii. structura secundară de rezistenţă (pane. 2. lucrează şi ca un miez structural. • Sisteme simplu strat. Acestea pot fi împărţite în următoarele categorii: • Panouri sandwich. sau poate fi înglobată în cadrul sistemului. Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel Cel mai economic sistem de închidere este în mod normal cel care utilizează la exterior tablă lăcuită cu cute din oţel.

din considerente economice. termoizolaţie.). Profilele având pereţi subţiri realizate prin formare la rece sunt de departe cel mai economic sistem. Diferite tipuri de prindere sunt prezentate în Figura 2-11. Generalităţi Proiectarea cadrelor metalice parter.1. table. europene sau naţionale. pane. care în funcţie de modul de aplicare.4. Complexitatea proiectării este data in primul rând de forma variabilă a elementelor. aleasă special pentru a urmării starea de eforturi din structură şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. Din acest motiv. Pane de acoperiş şi rigle de perete Cele mai eficiente şi moderne pane de acoperiş şi rigle de perete sunt realizate din tablă galvanizată formate la rece rezultând secţiuni cu pereţi subţiri.3.2 2. calculul cadrelor metalice parter presupune o abordare oarecum diferita de cea întâlnita la proiectarea structurilor multi-etajate. Pe de altă parte. inclusiv sisteme complete de închidere care includ toate elementele necesare (rigle.4.12 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . folosite pentru realizarea halelor metalice uşoare.4. Probleme specifice de calcul 2. Există multe produse disponibile pentru realizarea panelor de acoperiş şi a riglelor de perete. nu se regăsesc prescripţii specifice pentru aceste tipuri de structuri. modul de prindere al structurii secundare de cea principală diferă de la caz la caz. Acestea sunt prinse de structura principală de rezistenţă (cadru parter) direct sau prin intermediul unor elemente de fixare suplimentare. şuruburi. Figura 2-11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală 2. etc. împiedică flambajul lateral. din considerente de simplificare si uniformizare. În majoritatea standardelor de proiectare. mult mai economic decât cel care foloseşte profile laminate la cald cu secţiuni U sau I. . Alegerea unui anumit tip va depinde de circumstanţele economice şi tehnologia de lucru din anumite uzine. După cum s-a subliniat anterior. implica forme si detalii diferite de cele întâlnite in proiectarea structurilor metalice uzuale. în calcul intervin blocajele laterale. dar şi cel torsional.

aparţinând unei structuri. problema instabilităţii devenind mult mai complexă decât în cazul cadrelor multietajate.2.Marea Britanie şi Camotim (2001)[57] de la Universitatea „Tehnica” din Lisabona . semi-rigid. • îmbinările riglă-stâlp. Problema stabilităţii în planul cadrului şi contribuţia efectelor de ordinul doi a fost comentată în mai multe articole de către Davies (1990)[13] de la Universitatea din Manchester . Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă. una asociată încărcărilor antisimetrice. variaţia secţiunii elementelor structurale pe lungimea acestora. Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate. Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23]. rigid). şi în consecinţă a înclinării riglei cadrului. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. Ca şi în cazul cadrelor metalice portal cu o singură deschiere stabilitatea fiind condiţionată de două moduri critice şi anume: unul antisimetric şi unul simetric. Deşi valoarea forţei critice datorată asimetriei este în majoritatea cazurilor hotărâtoare. Principalii factori care influenţează stabilitatea cadrului. efectele de ordinul doi influenţează într-o măsură mai mare sau mai mică comportamentul în planul cadrului. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. riglă-riglă şi modul de fixare a stâlpului în fundaţie. fixarea tălpii comprimate prin intermediul contrafişelor. a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în conlucrare cu învelitoarea. reliefând că: „instabilitatea cadrelor metalice portal cu o singură deschidere este condiţionată de doua forţe de bifurcare a echilibrului. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj .Probleme specifice de calcul 13 2.2.0. etc. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi în consecinţă lungimile de flambaj ale elementelor. Stabilitatea cadrelor metalice parter. Datorită pantei acoperişului. Camotim (2001)[57]. eforturile axiale de compresiune în riglă sunt însemnate. În aceasta privinţa Davies (1990)[13] a elaborat un set de formule pentru evaluarea factorul elastic critic ţinând cont de distribuţia eforturilor din elemente precum şi de modul de prindere al stâlpului în fundaţie (articulat. mai ales în cazul stâlpilor cu prindere încastrată în fundaţie. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. • modul de fixare laterală a cadrului: prin intermediul contravântuirilor şi a riglelor longitudinale.4 . presupune analiza de stabilitate a întregii structuri. Probleme de stabilitate Principale probleme cu care inginerul proiectant se confrunta la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. în plan sau în afara planului sunt: • • forma şi clasa secţiunii elementelor structurale. Acest studiu a fost extins ulterior şi la cadrele metalice portal având mai multe deschideri.Portugalia. a prezentat şi discutat rezultate referitoare la prezenţa asimetriei (geometrică şi de încărcare) la cadrele metalice portal şi modul în care acestea influenţează instabilitatea în planul cadrului. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente.4. în anii anteriori au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să determine cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile. raportul dintre cele două este apropiat de 1. iar cea de a doua asociată încărcărilor simetrice”. În funcţie de valoarea obţinuta pentru factorul elastic critic.

În vederea evaluării capacităţii portante a cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă.14 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . iar îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă au fost realizate cu placă de capăt cu şuruburi. Calculul efectuat a demonstrat că utilizând formulele de calcul din DIN 18800 se obţin valori foarte acoperitoare rezultând în final elemente supra-dimensionate şi bineînţeles neeconomice. au realizat un program experimental pe cadre la scară naturală. schimbând panta acoperişului. Fenomenul de flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire a cadrelor metalice portal alcătuite din elemente având secţiuni zvelte a fost studiat de către Pasternak şi Schilling (1998)[53] de la Universitatea Tehnică din CottbusGermania. Pentru a urmării acest fenomen. Ermopoulos[23] de la Universitatea Naţională Tehnică din Atena-Grecia propune o formulă care permite determinarea valorii critice de flambaj ţinând cont de rigiditatea la capetele barelor datorată îmbinărilor. au fost realizate un set de teste experimentale de către Hollasz şi Ivany (1978)[37]. Aceste teste au fost realizate pe cadre având stâlpi cu secţiune constantă. În urma testelor efectuate s-a concluzionat ca principalul mod de cedare este flambajul lateral prin încovoiere sau încovoiererăsucire iar prinderile laterale la nivelul riglei de acoperiş şi la nivelul stâlpilor joacă un rol important în reducerea acestui fenomen. la Universitatea Tehnică din Budapesta-Ungaria. Obiectivul principal a fost investigarea stabilităţii cadrului în planul lui şi în afara acestuia. unul supus doar la forţe incrementale verticale iar cel de-al doilea la forţe incrementale orizontale. şi grinzi de acoperiş vutate. În acest scop au fost dispuse legături laterale în vederea îmbunătăţirii rezistenţei la flambaj în afara planului. Pentru calculul lungimii de flambaj a elementelor având secţiune variabilă. realizate de asemenea din eruroprofile. s-au analizat mai multe cadre modelate cu ajutorul elementelor finite de tip placă. Testele s-au realizat pe două cadre identice.2 echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3). Li şi Li (2002)[43] de la Universitatea TongjiShanghai din China. Figura 2-12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] . Cadrul a fost considerat articulat în fundaţie. păstrând un nivel constant al forţelor verticale. rezultatele obţinute fiind comparate cu rezultatele corespunzătoare din DIN 18800 (Norma de calcul germană – care stă la baza dezvoltării Eurocodului 3). Geometria cadrelor testate şi dimensiunea secţiunilor este prezentată în Figura 2-12. Pentru promovarea adoptării unei proiectări în domeniul plastic a acestor tipuri de structuri metalice. realizate din europrofile.

la calculul structurilor trebuie sa se ţină cont şi de comportamentul acestora sub efectul încărcărilor orizontale. Rezultatele obţinute confirmă caracterul slab disipativ al cadrului şi valoarea de 1. . În schimb în cazul cadrului testat la încărcări gravitaţionale constante şi orizontale incrementale cedarea a avut loc prin instabilitate în afara planului. Rezultatele obţinute au fost comparate cele obţinute aplicând formulele de calcul din CECS (norma de calcul chinezească-similară cu cea românească). asta pe lângă faptul că este şi mai economică. O evaluare corectă a factorului q poate fi definită prin raportul dintre valoarea acceleraţiei corespunzătoare colapsului structurii şi cea corespunzătoare atingerii limitei de curgere in fibra extremă. Autorii lucrării au concluzionat că efectul de distorsiune a tălpii comprimate datorită flambajului lateral prin încovoiere-răsucire este foarte important (în special în cazul elementelor realizate prin sudură cu inimi zvelte). 2. însă dovedindu-se a fi nesemnificativă la cadrele testate la încărcări gravitaţionale. redundanţa şi supra-rezistenţa rezultată ar putea îmbunătăţii această valoare. dacă acestea sunt necesare. Comportarea în zone seismice În zone cu seismicitate ridicată.Probleme specifice de calcul 15 Concluziile trasate în urma testelor experimentale realizate de Li şi Li sunt: • În urma testelor la încărcări gravitaţionale incrementale s-a atins limita corespunzătoare cedării în planul cadrului.4 . • Rigiditatea bazei stâlpului influenţează rigiditatea şi capacitatea cadrului supus la încărcări orizontale.3[19]. q. Cercetări în această direcţie au fost întreprinse la Departamentul de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor în cadrul unor contracte de cercetare naţionale. cum sunt şi unele zone de pe teritoriul României. Metoda oferă o imagine explicită a influenţei diferiţilor factori asupra rezistenţei la flambaj prin încovoiere-răsucire a grinzii cadrului şi oferă posibilitatea de a adopta măsuri de îmbunătăţire.4. Determinarea ductilităţii globale a cadrelor metalice portal s-a făcut prin intermediul factorului de comportare seismică. Cuteanu şi Bălut (2003)[12] sugerează o metodă de verificare la flambaj prin încovoiere-răsucire a elementelor unui cadru parter. utilizată în general pentru verificarea panelor de acoperiş având secţiuni cu pereţi subţiri formate la rece. Este binecunoscut faptul că o pană de acoperiş continuă are o rigiditatea mai bună la încovoiere decât una simplu rezemată. Oricum.3. în consecinţă proiectantul trebuie să ia în considerare dispunerea unor contrafişe pentru a legarea tălpii comprimată de pana de acoperiş. a fost adoptată pentru verificarea riglei cadrului. Această evaluare este posibilă doar prin intermediul unei analize neliniare time-history pentru determinarea valorilor acceleraţiilor. fără a fi atinsă limita corespunzătoare cedării în planul cadrului. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. concluzionând că norma de calcul este mult prea conservativă. Această metodă.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 19981[22] şi P100/2006[55] pentru aceste tipuri de structuri (realizate din elemente cu inima zveltă de clasă 3 şi 4). inspirată din metoda utilizată pentru verificarea elementelor realizate din profile cu pereţi subţiri din EN1993-1.2.

care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru structuri nedisipative cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi.4. Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. Anterior. mulţi proiectanţi de structuri. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. adoptarea unei proiectării bazate pe performanţă. este posibilă. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. 2. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). Aceasta din urma dacă nu este detaliată corespunzător. În momentul de faţă. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP.4. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). generează eforturi suplimentare în fundaţie care conduc la o dimensionare ne-economică. limitează verificarea îmbinărilor la efortul maxim de întindere în şurub. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah.16 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să satisfacă multiple obiective de performanţă. cât şi a celor reziduale.2 O nouă abordare în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. Comportarea îmbinărilor În întregul ansamblu al cadrului un rol major este jucat de îmbinările dintre elemente dar şi de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. dar . Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. 2004)[35]. Cu toate acestea. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. 2001)[32]. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. Însă. Studiul prezintă conceptele şi se adresează nivelelor de performanţă atât pentru elementele structurale. proiectarea bazată pe performanţă a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab. cât şi pentru cele nestructurale. atât celor tranziente. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare.

într-o manieră numerică a răspunsului nodului riglă-stâlp solicitat la încovoiere cu forţă axială. Chung şi Lau (1999)[10].2. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8]. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. modul de cedare şi capacitatea la rotire. pe noduri ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. Comportarea îmbinărilor a fost evaluată în urma unui program experimental. Aceste studii au arătat ca îmbinările cu şuruburi ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece au un comportament semi-rigid. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. bazat pe utilizarea metodei componentelor. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente. utilizând metoda componentelor. cât şi riglă-stâlp de la streaşină nu au o influenţă prea mare în comportamentul neliniar al cadrului. Studii anterioare au mai fost efectuate de Lim şi Nethercot (2004)[45]. în care îmbinările testate au fost realizate prin sudură. Modelul permite determinarea. Al doilea mecanism constă în rezistenţa câmpului de tensiuni influenţat de raportul dintre dimensiunea panoului de inimă şi tălpile elementelor componente. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor. momentul rezistent de calcul. şi tălpile elementelor componente. Comportamentul neliniar al cadrelor metalice portal având îmbinări semirigide a fost studiat de către Nogueiro şi Silva (1999)[52] de la universitatea din Coimbra-Portugalia. În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. rezistenţa de calcul şi capacitatea de deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. denumite componente. Ultimul mecanism fiind dat de rezistenţa tălpilor elementelor componente. Proprietăţile mecanice ale acestor componente aşa cum ar fi deformaţia elastică. Rezistenţa îmbinării a fost urmărită prin trei mecanisme de cedare diferite: Primul mecanism de cedare fiind cedarea prin tăiere a panoului de inimă. Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. Este folosită ca referinţă în EN 1993[20] şi EN 1994[21] pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi mixte. existenţa rigidizărilor.Probleme specifice de calcul 17 acest lucru s-a dovedit a fi insuficient deoarece în comportarea globală a îmbinării un rol major îl joacă şi restul elementelor componente cum ar fi: placa de capăt. Wong şi Chung (2002)[68]).4 . În consecinţă caracterizarea proprietăţilor unui nod. aportul cel mai mare avându-l în schimb modul de fixare a stâlpului în fundaţie. Comportarea îmbinărilor elementelor cu pereţi zvelţi (cu precădere a panoului de inimă) ale cadrelor metalice portal a fost studiată de către Vayas şi colab. (1995)[66]. panoul de inimă. În urma studiului efectuat s-a ajuns la concluzia că atât îmbinarea riglă-riglă de la coamă. . care depinde de zvelteţea acestui panou. De asemenea acest tip de îmbinare este parţial rezistent (Lim şi Nethercot (2003)[44]. încărcarea lor făcându-se în regim static şi dinamic. şi anume: rigiditatea la rotire. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază.

În cadrul acestui manual sunt analizate diferite îmbinări cu şuruburi.8[20]: Proiectarea îmbinărilor (adoptat în 2006 şi de ASRO). b a b a Figura 2-13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală Problema flambajului prin lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire este trată în majoritatea normelor de calcul. Multe dintre acestea sunt cuprinse şi în manualul: Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions [49].1. Problema stabilităţii în afara planului poate fi poate fi raportată la: stabilitatea riglei cadrului. alcătuirea şi rigiditatea îmbinărilor elementelor structurilor metalice realizate cu şuruburi. Verificarea stabilităţii în planul cadrului constă în evaluarea rezistenţei critice de flambaj şi a lungimilor de flambaj a elementelor componente (riglă-stâlp) în planul cadrului. Generalităţi Principalele probleme care apar la dimensionarea elementelor unui cadru parter metalic sunt stabilitatea în planul şi în afara planului.5. se poate face cu ajutorul calculatorului prin intermediul unei analize a modurilor proprii de flambaj sau analitic folosind formulele de calcul propuse de Davies (1990)[13]. 2. elaborat în cadrul proiectului european Cestruco-Leonardo da Vinci.2 În literatura de specialitate apar numeroase lucrări care tratează comportarea. Partea 1. ţinând cont şi de modul de prindere a stâlpului la bază. Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 2.18 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Evaluarea rezistenţei critice de flambaj. înca o data îmbinarea elementelor cadrelor portal cu secţiuni variabile nu este tratată şi în special când îmbinarea se face pe capul stâlpului.5. nu există reguli de proiectare şi detaliere în cazul îmbinărilor riglă-stâlp pentru cadre metalice portal. având elemente cu secţiuni variabile. se specifică faptul că în normativul de calcul european EN1993-1. stabilitatea stâlpului şi/sau stabilitatea cadrului în ansamblu. De asemenea. în funcţie de tipul de blocaj lateral aplicat şi anume: blocaj lateral care sa împiedice deplasarea laterală sau blocaj lateral care să împiedice răsucirea (vezi Figura 2-13 şi Figura 2-14). Stâlpul şi rigla cadrului îşi pot pierde stabilitate în afara planului fie prin flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. existând există formule dedicate pentru a . însă.

Problema majoră care se pune este că verificarea elementelor se realizează individual. Dacă ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 sau > 0.2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ (a) λcr ≥ 10 sau . eforturi).2. în funcţie de diferire condiţii de reazem. General rules and rules for buildings”[18]. Această sensibilitate este evaluată prin factorul V λcr = cr VSd unde: VSd Vcr este încărcarea considerată este forţa critică de flambaj a structurii pentru aceeaşi combinaţie de acţiuni (încărcări. discretizare cu elemente de tip placă.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 19 face verificările necesare. Dacă: ⎛ VSd ⎞ ≤ 0. în unele cazuri fiind nevoie chiar de analiza cu metoda elementelor finite pe cadre. stâlp grindă Figura 2-14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii 2.1[18].5.1 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ se apreciază că structura este insensibilă la efectele de ordinul II. Majoritatea formulelor sunt greu de aplicat lăsând loc de interpretări. Calculul rezistenţei critice de flambaj Scopul determinării rezistenţei critice de flambaj este de a stabili sensibilitatea structurii la efecte de ordinul II din combinaţia de încărcări considerată. formulele sunt mult mai simple.5 .1: Design of steel structures. În cadrul acestei metode. însă e nevoie de o analiză mai avansată a cadrului. norma de calcul din Hong-Kong (2005) ”Code of practice for the structural use of steel”[11]. datorită multitudinii de factori care influenţează acest fenomen.2. Pentru prima dată cadrul în ansamblu poate fi verificat prin „Metoda generală de calcul” din EN 1993-1. aici pot fi evidenţiate: norma românească „STAS 10108/078: Calculul elementelor din oţel”[63].1 ⎟ ⎜ 0. pentru fiecare element în parte. norma europeană „EN 1993-1.

în mod explicit. De obicei se cere doar primul mod de vibraţie. Principalele diferenţe sunt numărul şi forma modurilor proprii de vibraţie calculate. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990). Acestea îl ajută să înţeleagă cum şi unde să rigidizeze structura. rigiditatea piciorului stâlpului.5. ⎛ VSd ⎞ > 0.3. Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului Cele mai multe diferenţe dintre soluţiile date de calculator sunt cele legate de rezultatele de ieşire. (1-1/λcr). pe de o parte. dacă λcr este foarte mic. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic.4. Modurile superioare arată dacă numai primul mod este determinant sau mai sunt şi alte probleme. Totuşi.20 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . exprimat la fel ca λcr sau Vcr . pentru proiectanţi poate fi foarte util să cunoască şi forma modurilor de vibraţie superioare.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II. (c) λcr < 5 sau 2. Metoda propusă de Davies (1990) ia în considerare. Evaluarea (1990)[13] rezistenţei critice de flambaj Davies S tabilitatea în planul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic. λcr. cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile.2 atunci structura se consideră că este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I. metodă care ce are la bază funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood. Utilizând următoarele simboluri: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului Is momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s ⎛ I r ⎞ Ir h rigiditatea riglei ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică . caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine. Soluţiile date de calculator ar trebui să fie capabile să ia în considerare distribuţia corectă a fiecărei combinaţii de încărcări aplicate. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui Dacă λ cr . pe de altă parte. 2. Metoda a fost elaborată de Davies (1990) şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare.5.

16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2.2) Pentru baza stâlpului articulată.2. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1.5 .4EIs/h : λcr = ( 4.1) care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . 9 + 2.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Ps. 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir (2.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 42Pr l + ⎜ 1.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.cr 21 π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate zero: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1.cr Pr. 8R ) ⎡ 5Pr l 2 P h2 ⎤ + (2.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.2 + 0.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.4) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.5) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: .cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2. dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.3) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.

în consecinţă. cât şi pentru cadru cu noduri fixe (Figura 2-16b). Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23].22 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . În Figura 2-15 se prezintă cazul uni stâlp cu secţiune variabilă. Determinarea Ermopoulos[23] lungimii de flambaj a stâlpilor – Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate.5. Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă. au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să evalueze cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile. aparţinând unei structuri. Momentul de inerţie al secţiunii transversale la distanta x fata de origine poate fi evaluat cu formula: ⎛x⎞ I x = Ic ⎜ ⎟ ⎝a⎠ B 2 (2.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0. în anii anteriori. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3). ar presupune analiza de stabilitate a întregii structuri.7) I'c Lc/2 Lc Lc/2 Ic Im Ix A x a O Figura 2-15: Elementul cu secţiune variabilă Determinarea lungimii de flambaj pentru acest tip de element se poate face atât pentru cadrul cu noduri deplasabile (Figura 2-16a). cadrul este considerat ca având nodurile deplasabile daca raportul Vsd/Vcr<10. .5. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .2 λcr = (1 + 0. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi. 8 + 0. lungimile de flambaj ale elementelor.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.6) 2.

(i = 1. Astfel lungimea de flambaj a elementului se determină cu relaţia: Lcr = k ⋅ Lc (2. k2 = 1 K B + K1 (2.8) k2 = unde: I I' I L K A = c . având secţiune variabilă (Figura 2-17) şi articulaţi în fundaţie factorii de distribuţie iau următoarea formă: k1 = KB .Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate P 1 B 2 1 23 P B 2 3 A 4 3 A 4 Figura 2-16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile. cu o singura deschidere.9) Determinând factorii de distribuţie cu ajutorul formulelor de calcul (2.8) şi (2. se calculează cu formula: a) P P b) k1 = KB K B + K1 + K2 KA K A + K3 + K 4 (2. b) noduri fixe Factorii de distribuţie.4) Li (2. ţinând cont de modul de prindere al elementului la cele două capete. pentru elementul AB.2.5 . K B = c = c (1 + l )2 .11) . l = c a Lc Lc Lc Ki = Ii . k. şi de tipul cadrului (cu noduri deplasabile sau cu noduri fixe) se poate determina raportul echivalent al lungimii de flambaj.10) Ca o aplicaţie la stâlpii cadrelor metalice portal..9).

5. 0R ⎛ σ ⎞ ⋅ Wx ϕg ⋅ ⎜1 − ⎟ σE ⎠ ⎝ ϕ⋅A (2. Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4 Conform normelor romaneşti in vigoare (STAS 10108/0-78[63]).12) unde: A. pentru secţiunile dublu T. de modul de distribuţie al momentelor pe bară. care se ia in funcţie de λtr μ ⋅l iy coeficient care se calculează in funcţie de raportul l 2 ⋅ Ir h2 ⋅ Iy iy 1 ∑ hi ⋅ ti3 moment de inerţie la răsucire 3 raza de giraţie a secţiunii barei în raport cu axa y-y. verificarea la stabilitate a elementelor supuse la compresiune si încovoiere bidirecţionala. articulat în fundaţie 2.2 lv Lc(m) L (m) Figura 2-17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă. 2 λ ϕg λtr = γ ⋅ γ Ir = respectiv y-y in care are loc încovoierea coeficient de flambaj lateral.6. se va face cu relaţia: N + c x ⋅ Mx ≤ 1. Wx N ϕ Mx cx σE aria şi modulul de rezistenţă al secţiunii brute efortul axial aplicat la centrul de greutate al secţiunii valoarea minimă a coeficientului de flambaj momentul încovoietor maxim pe bară ⎛ σ ⎞ coeficient care corectează valoarea factorului Mx / ⎜1 − ⎟ în funcţie σE ⎠ ⎝ N .24 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . . corespunzător planului x-x. σ = A π2 ⋅ E efortul critic de flambaj σ E = .

. Deoarece elementele principale ale cadrelor portal sunt alcătuite.y 0 4 Aeff Weff.Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My .y 0 3 A Wel.2.Rk (2. care ţin cont de tipul secţiunii. cazul secţiunilor deschise. se determină cu relaţiile (2. My.Ed + ΔMy . Verificarea la stabilitate în acest caz se va face cu formula: NEd 1 χ y ⋅ NRk γM + tyy ⋅ My . Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 2-1.13) γM 1 γM 1 unde: NEd. χy . în general. factori de interacţiune. factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire.Ed ≤1 χ LT ⋅ My .5 . sau secţiunile în care torsiunea este împiedecată • elemente predispuse la răsucire.yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere. cum este cazul ţevilor.Ed.y 0 2 A Wpl.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 25 În normele europene de calcul (EN 1993-1-1[18]) stabilitatea elementelor supuse la compresiune cu încovoiere se face ţinându-se cont de două situaţii. clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara.Ed NEd + t zy ⋅ y .Rk γM 1 M + ΔMy . χ y . pentru fiecare din direcţia y. şi anume: • elemente care nu sunt predispuse la răsucire.Rk = fy ⋅ Wi reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorită translaţiei axei neutre (secţiuni eficace clasă 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere rezistenţele la flambaj trecute în Tabelul 2-1. din elemente având secţiuni dublu T.13) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl. χ z . ΔMy.y eN. χ z NRk = fy ⋅ A Mi . se va analiza în continuare cazul elementelor susceptibile la răsucire. pentru zvelteţea respectiv z: λ. Tabelul 2-1: Definirea factorilor din ecuaţia (2. χ LT tyy tzy.Ed.14).

2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2. se face în conformitate cu Tabelul 2-2 şi Figura 2-18.17) Lcr i este lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA = λ1 = π ⋅ ε = E = 93.26 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . funcţie de forma secţiunii. 9 ⋅ ε fy 235 . a unui element comprimat se determină în funcţie de condiţiile de rezemare ale elementului la capete.15) Zvelteţea λ .2 χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (2.17) în funcţie de clasa secţiunii: pentru secţiuni de clasă 1. Lcr.16) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (2.2 şi 3 λ = pentru secţiuni de clasă 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (2. Lungimea de flambaj.14) 2 φ = 0.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0. Factorul de imperfecţiune corespunzător unei anumite curbe de flambaj şi modul de alegere al curbei de flambaj. .16) sau (2. fy cu fy în N/mm2. se determină cu relaţia (2.

Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Tabelul 2-2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate 27 Secţiune transversală Limite Flambaj după axa Curba de flambaj S235 S275 S460 S355 S420 b c c d b c c d Secţiuni dublu T sudate tf ≤ 40 mm y-y z-z y-y z-z t f ≤ 40 mm χ Curba a0 a b c d α 0.5 .19) αLT λ LT Mcr coeficient de imperfecţiune Wy ⋅ fy zvelteţea redusă = Mcr momentul critic elastic .5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0.18) unde: φLT = 0.13 0.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2.21 0.76 λ Figura 2-18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determină cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (2.34 0.2.49 0.

. la care talpa întinsă este legată în puncte intermediare. 2. Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi. având talpa comprimată nelegată În cadrul prezentului paragraf se prezintă modul de verificare la pierderea stabilităţii laterale a elementelor metalice sau a porţiunilor de elemente metalice cu încastrări la extremităţi din punct de vedere al răsucirii. (vezi Figura 2-19) Element cu secţiune constantă Talpa comprimată Talpa comprimată Talpa comprimată Figura 2-19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată În Figura 2-19 s-au folosit următoarele simboluri: * Reazeme încastrate pentru răsucire la nivelul ambelor tălpi X Legături laterale dispuse la talpa întinsă F Forţa axială (acolo unde există) M Moment direct aplicat (în ambele sensuri) A-A Axa de referinţă B-B Axa elementelor de prindere laterală Lungimea liberă corespunzătoare Lt Norma europeană EN 1993-1.1[18] cere a se prevedea legături laterale atât la talpa întinsă cât şi la talpa comprimată în zonele de apariţie a articulaţiilor plastice sau dacă acest lucru nu este posibil cel puţin la distanta D/2 de poziţia articulaţiei plastice unde prin D s-a notat înălţimea secţiunii transversale a elementului.2 Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale şi ia în considerare condiţiile de încărcare. Elementele care nu formează articulaţii plastice vor fi verificate in conformitate cu recomandările pentru elemente cu inimi zvelte în zonele situate între legăturile intermediare aplicate la talpa întinsă. însă talpa comprimată este liberă. distribuţia reala a momentului. Prinderea este obligatorie pentru toate articulaţiile în care apare rotire la valori ale încărcării aferente stării limita ultime. se rotesc şi apoi se opresc din rotire o dată cu dezvoltarea altor articulaţii plastice.28 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .7. inclusiv articulaţii care se formează.5. variaţia acestora. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile.

23) It Iz Iw momentul de inerţie la torsiune momentul de inerţie minim momentul de inerţie la torsiune împiedicata care se obţine cu relaţia 2 ⎛h ⎞ Iw = I z ⎜ s ⎟ ⎝2⎠ este lungimea dintre punctele de legare laterala a ambelor tălpi Lt conform Figura 2-19 a este distanta dintre axa elementelor de legare laterala (de exemplu axa centrelor de greutate ale panelor) si centrul de taiere al secţiunii riglei (vezi Figura 2-20) h este înălţimea secţiunii transversale a riglei hs este distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor În cazul grinzilor cu secţiuni transversale simetrice sau aproximativ simetrice după ambele axe principale de inerţie şi la care a = 0. valorile critice Ncr şi Mcr0 se calculează utilizând următoarele relaţii de calcul: Ncr = ⎞ π 2EI z GIt 1 ⎛ π 2EI z a2 π 2EIw + + GIt ⎟ = α + 2 2 ⎜ 2 2 is ⎝ Lt Lt L2 is t ⎠ (2.20) unde: ⎛ 2 Iw ⎞ ⎜a + I ⎟ z ⎟ α =⎜ 2 ⎜ is ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ (2.5 . în ipoteza ca ar avea legături laterale la ambele tălpi în punctele respective.2.0. Legăturile prevăzute la talpa întinsă nu trebuie să fie continue. În cazul barelor având secţiuni cu tălpi de lăţime şi grosime constantă.22) 2 2 2 is = iy + iz + a2 (2. . cu condiţia ca elementul verificat sa nu îşi piardă stabilitatea laterală între aceste prinderi.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 29 În cazul barelor cu secţiune variabilă.75h se lucrează cu α=1.21) G = E 2 (1 + ν ) (2. simetrice după axa minima de inerţie. sau a celor cu vute nu se acceptă apariţia articulaţiilor plastice în zonele variabile şi se vor prevedea legături laterale la nivelul coltului interior al cadrului.

0 . Valorile lui MSd sunt pozitive atunci când produc compresiune în talpă fără legaturi laterale. . la sfert.Rd1 Mc.30 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .24) În cazul secţiunilor transversale simetrice în raport cu axa minimă de inerţie şi având tălpi cu secţiune uniformă. se poate aplica va lua egal cu 1.Rd 2 Mc. coeficientul ”c” se care se obţine de obicei determina pentru cazul verificată (cuprinsă între liniară. cu prinderi de tip standard .Rd 5 ⎠ Notaţiile MSd1 până la MSd5 corespund valorilor momentelor aplicate la extremităţile porţiunii verificate (unde se află legaturile pentru torsiune). momentul critic elastic Mcr0 de pierdere a stabilităţii laterale a elementului.26) ⎜ ⎟ ⎜ 12 ⎝ MSd ⎠min ⎝ Mc.0 şi se va lucra cu valoarea maximă λ LT pentru secţiunea cu înălţime maximă. momentul elastic critic se determină cu relaţia: ⎛ 1 ⎞ Mcr = ⎜ ⋅ Mcr 0 2 ⎟ ⎝ mt c ⎠ (2.2 Figura 2-20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat În cazul elementelor cu secţiune transversală simetrică în raport cu axa minimă de inerţie.Rd 4 Mc. Se vor lua in considerare doar valorile pozitive MSd. Factorul momentului echivalent uniform mt se va general în care momentul încovoietor pe porţiunea de bara punctele de impiedicare a torsiunii) nu prezintă o alura urmatoarea formulă dedusă de Singh (1969): mt = ⎞ 3MSd 2 4MSd 3 3MSd 4 M 1 ⎛ McRd ⎞ ⎛ MSd1 + + + + Sd 5 + 2μSE ⎟ (2. la jumătate şi la trei sferturi de lungime conform celor din Figura 2-21.Rd 3 Mc.25) În cazul grinzilor cu secţiune variabilă la care λ LT > 1. în cazul unei solicitări la încovoiere cu moment încovoietor constant rezultă din relaţia: ⎛ i2 ⎞ Mcr 0 = ⎜ s ⎟ ⋅ Ncr ⎝ 2a ⎠ (2.

RdS Mc.5. Sd 4 ⎟ Mc. Sd 5 ⎟ Mc.27).RdE ⎝ M1 Mc.Rd ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠ γ M0 Mc.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 31 Figura 2-21: Valori intermediare ale momentelor Notaţiile Mc. 2.Rd = pl y pentru secţiuni transversale de Clasa 1 sau de Clasa 2 Notaţia ⎛ Mc.1[18] Această metodă se utilizează în cazurile în care nu pot fi aplicate formulele de interacţiune din EN 1993-1. cu observaţia că se vor lua în considerare doar valorile pozitive: μSE = ⎜ unde: ⎛ M ⎞ MSdS M M = max ⎜ Sd 2 .Rd ⎞ reprezintă valoarea minima a rapoartelor ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠min calculate în punctele 1 pana la 5 unde: W f Mc.Rd5 corespund rezistenţelor la încovoiere ale secţiunii transversale.2.8. Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1.Rd 2 Mc. în dreptul momentelor aplicate MSd1 până la MSd5 menţionate mai sus.1[18] pentru verificarea elementelor la flambaj prin încovoiere răsucire.27) ⎛ Mc.5 .RdS Mc. Coeficientul μSE rezultă din relaţia (2. Metoda permite verificarea la flambaj lateral şi flambaj prin încovoiere-răsucire pentru următoarele cazuri: .Rd = Mc.Rd 4 ⎠ ⎝ ⎛M ⎞ MSdE M = max ⎜ Sd1 .RdE ⎠ ⎝ (2. Sd 3 .Rd1 până la Mc. reprezintă modulul de rezistenta elastic al secţiunilor de Clasă 3 Wel Weff reprezintă modulul de rezistenţă efectiv al secţiunilor de Clasă 4.Rd 3 Mc.Rd = Wel fy γ M0 Weff fy pentru secţiuni transversale de Clasa 3 pentru secţiuni transversale de Clasa 4 γ M0 În relaţiile prezentate anterior Wpl reprezintă modulul de rezistenţă plastic al secţiunilor de Clasă 1 sau de Clasă 2 în raport cu axa y-y.Rd 5 ⎠ ⎛ MSdS ⎞ M − SdE ⎟ Mc.

* Factorul de reducere χ LT poate fi determinat prin una din următoarele metode: a) minimul dintre * χ LT = min(χ .k ≥ 1. λ LT . fiecare dintre acestea determinate * utilizând în formula lor valoarea zvelteţii globale λ LT χ pentru flambajul lateral χ LT pentru flambajul lateral prin încovoiere-răsucire .28) unde: α ult .LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. se face cu formula: * χ LT ⋅ α ult . care se conformează cu cele prezentate anterior.LT şi α ult . * χ LT factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT . pentru a ţine cont de * * flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. Determinarea factorilor α cr . nu trebuie să conţină articulaţii plastice. fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice.32 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .2 • elemente izolate.LT (2. a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = unde: * α ult . Elementele enumerate anterior. fara a tine cont de flambajul in planul cadrului. globale sau locale.k α cr . Verificarea rezistenţei generale la flambaj lateral sau flambaj prin încovoiere-răsucire a oricărui element structural. Zvelteţea globala. χ LT ) . supuse la eforturi de compresiune şi/sau moment încovoietor monoaxial. uniforme sau neuniforme. elemente solidarizate.29) α cr . 0 γ M1 (2. cu condiţii complexe sau simple de rezemare.k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul.k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă). • cadre plane sau părţi ale cadrelor alcătuite din aceste tipuri de elemente. considerând comportamentul în planul cadrului. corespunzător atingerii limitei de curgere în sectiunea cea mai solicitată.

Ed NEd * + ≤ χ LT NRk / γ M1 My . În conformitate cu P100-92[54] structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice.k corespunzătoare secţiunii critice. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor.6. capacitatea de redistribuţie a eforturilor. iar elementele structurale secundare să posede o rezistenţă suficientă.Rk / γ M1 ≤ 1. determinate ca şi la punctul a) utilizând formula de determinare a lui α ult .30) b) o valoarea interpolată între valorile χ şi χ LT . ţine seama de ductilitatea structurii.k este determinat prin verificarea secţiunii α ult . Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului ψ.Rk / γ M1 (2.Ed χ LT ⋅ My . altele decât cele asociate structurii de rezistenta. astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută.6.1.Ed χ ⋅ NRk / γ M1 + My . Valorile coeficientului ψ pentru hale metalice industriale sunt prezentate in tabelul care urmează: . 0 (2. atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My . Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice ψ.Rk My .Rk NEd My .Ed + . de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 2.6 . Ca un exemplu: dacă 1 α ult . Generalităţi. Criterii de proiectare antiseismică conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) în Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele principale ale sistemului structural sa fie proiectate şi detaliate pentru a putea disipa energia acumulată în timpul unui seism.k = NEd My .2.31) 2.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Ca un exemplu: dacă 1 33 α ult .k = NEd + . atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My .k este determinat prin verificarea secţiunii α ult .

sistemului structural şi procedurii de proiectare.17 ale coeficientului ψ indicate pentru acest tip de structuri sunt stabilite în ipoteza că pe direcţia necontravantuită stâlpii sunt incastraţi la bază şi legaţi rigizi cu riglele (Figura 2-22a). În cazul structurilor cu rigle legate articulat de stâlpi (Figura 2-22b) valorile de mai sus se vor majora prin multiplicarea cu coeficientul 1. riglă-stâlp rigide. În tabelul următor sunt prezentate valorile recomandate pentru factorul q. articulaţiile plastice sunt localizate.20 Valorile 0. riglă-stâlp articulate În cazul cadrelor cu un singur nivel (Figura 2-22). . a) b) Figura 2-22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi. factorul de reducere al acţiunii seismice ψ=1.20 si 0. de regula.Pe direcţia necontravantuită în plan vertical cu o singură deschidere cu mai multe deschideri . având un sistem de contravântuiri în X lucrând exclusiv la întindere. b) cu legaturi.17 0.7. pentru a ţine cont de răspunsul neliniar al structurii. În conformitate cu P100/2006[55] (EN1998-1[20]) structurile metalice amplasate în zone seismice trebuiesc proiectate ţinând cont de unul din următoarele concepte: • • Conceptul a) Comportament structural disipativ Conceptul b) Comportament structural cu capacităţi de disipare redusă Factorul de comportare q este definit ca factorul utilizat în proiectare în scopul reducerii forţelor obţinute dintr-o analiză neliniară elastică. În mod curent. energia seismica fiind disipată de regulă prin deformaţii postelastice. asociat materialului.20 0.34 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . funcţie de clasa de ductilitate necesară şi conceptul de proiectare antiseismică.40 0.0. Tipul structurii Hale industriale . în care forţele seismice sunt preluate prin încovoierea elementelor.20 0. în proiectarea halelor metalice cu structuri în cadre. lângă nodurile riglă-stâlp.Pe direcţia contravântuită în plan vertical portale cu diagonale prinse centric la noduri: cu diagonale în V cu diagonale întinse portale cu diagonale prinse excentric în noduri Coeficientul ψ 0.2 Tabelul 2-3: Valorile coeficientului ψ.

În acest caz spectrul de proiectare la acţiunea seismică se obţine prin reducerea spectrului elastic cu valoarea factorului q..scăzută M (Medium) moderată H (High) .5.6 .încărcări cvasipermanente normate V . Spectrul de proiectare în acest caz se calculează ţinându-se cont de factorul de proiectare q=1. Aceste clase corespund capacităţilor crescătoare ale structurii de a disipa energie în mecanisme plastice.. clasa secţiunii şi capacitatea de rotire a îmbinărilor..încărcări permanente caracteristice Qk .2 1. în cazul cadrelor metalice portal.5. În cazul conceptului b) efectele acţiunii seismice sunt calculate pe baza unei analize elastice fără a ţine cont de comportamentul neliniar al materialului.încărcări permanente normate C .2. j + AEd + ∑ ψ 2 ⋅ Qk .. factorul de comportare.încărcări excepţionale nd – coeficient de lungă durată a încărcării Gk . q 1.coeficient pentru valoarea cvasipermanentă a acţiunii variabile AEd – încărcări seismice Pentru starea limita a exploatării normale.i P . Tabelul 2-5: Definirea grupării speciale STAS 10101/0A-77 EN1990 (SR EN 1990) + Ei ∑P + ∑C + ∑n V i i d i i ∑G k. O structura aparţinând unei anumite clase de ductilitate trebuie să satisfacă cerinţele specifice: tipul structural.ridicată În cazul conceptului de proiectare a) se ia în considerare capacitatea unor părţi ale structurii (zone disipative) de a rezista la acţiunea cutremurelor printr-un comportament inelastic.încărcări variabile normate E ..Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Tabelul 2-4: Concepte de proiectare. clasa de ductilitate 35 Concept de proiectare Conceptul b) Structuri cu capacităţi reduse de disipare Conceptul a) Structuri disipative Conceptul a) Structuri disipative Factorul de comportare. Calculul elementelor la starea limită ultimă se va face în conformitate cu STAS 10108/0-78[63] (SLU) şi EN1993-1-1[18] (ULS) cu eforturile obţinute din combinaţia specială în care a fost considerată acţiunea seismică.2<q<4 q>4 Clasa de ductilitate necesara L (Low) . Structurile proiectate în conformitate cu conceptul a) trebuie sa aparţină claselor de ductilitate M sau H.0. .2. deplasarea coltului cadrului trebuie sa satisfacă condiţia din Tabelul 2-6. Grupările de încărcări speciale se determină conform STAS 10101/0A-77[62] şi respectiv EN1990[17] conform celor prezentate în Tabelul 2-5.încărcări variabile caracteristice ΨE ..5.

se vor folosi şuruburi de înaltă rezistenţă.8 şi 10. respectiv q (EN1998-1) a valorilor săgeţilor elastice stabilite pe baza încărcărilor seismice de calcul. egala cu 15%.factor de reducere.6.deplasarea la coltul cadrului ν . 075 ⋅ h . iar alungirea la rupere. c) Elementele din tablă de grosimi mai mari de 16 mm. iar alungirea la rupere A5 va fi cel puţin 20%.deplasarea la coltul cadrului H . Comparaţie P100/92[54] şi P100-92 a) Otelurile utilizate la realizarea elementelor componente vor avea raportul dintre rezistenta la rupere. La montaj se va asigura . Ele vor fi supuse la un efort de pretensionare de cel putin 50% din efortul de pretensionare prescris pentru P100/2006 a) Raportul dintre rezistenţa la rupere fud şi rezistenţa minimă de curgere fyd va fi cel puţin 1.înălţimea la coltul cadrului P100/2006[55] (EN1998-1[22]) dr ⋅ ν ≤ 0.8 si 10. d) Îmbinările cu şuruburi ale structurilor rezistente la seism se vor proiecta cu şuruburi de înaltă rezistenţă grupele 8. b) Oţeluri cu limita de curgere de proiectare fyd ≥ 350 N/mm2 se pot folosi numai dacă proprietăţile plastice ale materialului sunt atestate prin încercări experimentale.25.9. c) Cordoanele de sudura se vor incadre in clasa I-a de calitate pentru elementele supuse predominant la eforturi de intindere.stâlp cu placă de capăt. cu alungire specifică la sfârşitul palierului de curgere.9. b) Otelurile folosite în zone în care se pot dezvolta deformaţii postelastice vor avea un palier de curgere distinct.20.5 h . 2.5%. e) În cazul prinderilor grindă . perpendicular pe planul lor.9. Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice parter Recomandări privind P100/2006[55] materialele. cu o alungire specifica la extremitatea palierului de curgere de cel puţin 1.2. Rm şi limita de curgere Re egal cu cel puţin 1. de cel puţin 1. Se admite ca în mod simplificat valorile acestor deplasări să se determine prin înmulţirea cu 1/ψ (P100/92).5%. A.8 şi 10. Oţelurile folosite în elementele structurale cu rol disipativ vor avea un palier de curgere distinct.2 Tabelul 2-6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale P100-92[54] Δr ≤ 0. solicitate la tensiuni de întindere. unde H Δr . ν=0. Se vor efectua încercări la tracţiune pe direcţia grosimii (conform SR EN 10002-1:2002) a pieselor din zona îmbinărilor rigide grindă-stâlp.înălţimea la coltul cadrului Deplasările orizontale de la coltul cadrului reprezintă deplasări maxime ale structurii care includ şi componentele din domeniul postelastic. se vor controla ultrasonic pe toată zona astfel solicitată. d) Şuruburile de înaltă rezistenţă folosite la îmbinări care lucrează la forfecare vor fi din grupele de calitate 8. e) Şuruburile de înaltă rezistenţă în care apar eforturi de întindere vor satisface condiţiile de calitate 8.36 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .01 . si in clasa II-a de calitate pentru elemente supuse predominant la eforturi de compresiune. unde dr .

g) Pentru zonele şi barele disipative.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice şuruburile îmbinărilor care lucrează prin forfecare. j) Alegerea clasei de calitate a oţelului funcţie de condiţiile de lucru. Clasă 2 – secţiuni care permit formarea articulaţiilor plastice. Aceste valori vor fi înscrise în planurile de execuţie. f) Şuruburile de ancoraj ale stâlpilor în fundaţii vor fi realizate din oţeluri din grupele de calitate 4.1γ ov f yd ). . 37 o pretensionare a acestora cu un efort de 50% din efortul de pretensionare prescris pentru îmbinările care lucrează prin frecare. până la atingerea unghiurilor de rotire plastică admisibile. h) Limita de curgere fy. Această clasificare este necesară pentru a delimita secţiunile care pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic faţă de celelalte tipuri de secţiuni.6.8. i) Energia de rupere KV a oţelului şi a îmbinărilor sudate va fi cel puţin 27 J la temperatura minimă de exploatare considerată în gruparea de încărcări care include acţiunea seismică. 6. 5.max ≤ 1.6. care ar conduce la rezolvări constructive complicate ale bazelor stâlpilor. Prin supleţe se înţelege raportul dintre lăţimea şi grosimea peretelui.2. dar care au o • capacitate de rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor încovoietoare în structură.8 şi 6.1γov ( f y . (din oţel slab aliat cu tratament termic de normalizare).6 . Sunt definite patru clase de secţiuni: Clasă 1 – secţiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaţiilor • plastice (rotire sub efort constant) fără apariţia voalării. În cazul solicitărilor foarte mari.max care nu poate fi depăşită de materialul folosit efectiv la realizarea structurii. valoarea limitei de curgere fy. f) Şuruburile de ancoraj prevăzute pentru ancorarea bazei stâlpilor vor fi realizate din oteluri corespunzând grupelor de calitate 4. 5.8. trebuie specificată şi notată în planurile de execuţie.8.6. iar calculul se face pe baza teoriei formării articulaţiilor plastice.max nu va fi mai mare ca limita de curgere care defineşte marca oţelului amplificată cu 1. 5.6. se acceptă utilizarea şuruburilor cu caracteristici fizico-mecanice ale grupei de calitate 8. Este posibilă redistribuirea eforturilor în structură. temperatura de exploatare şi grosime Condiţii pentru supleţea pereţilor elementelor structurale în zone plastice potenţiale Clasificare secţiunilor transversale se face funcţie de supleţea pereţilor secţiunii şi de distribuţia semnelor tensiunii.

5 < q ≤ 2 Clasa de secţiune necesară Clasa 1 Clasa 1.25 clasa 1 0. Moment Clasa 1.sectiuni semicompacte Clasa 4.2.50 clasa 3 În situaţiile în care se apreciază că în elementele structurilor în proiectarea cărora s-a considerat ψ ≥ 0.17 ≤ ψ < 0.sectiuni plastice Mp Clasa 2. Clasă 4 – secţiuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare • (caracterizat de rezistenţe critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei de curgere în fibra extremă comprimată. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic.38 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .25 ≤ ψ < 0. sau clasa de ductilitate.50 pot apărea plastificări P100/2006 Relaţia între abilitatea globală a structurii de a disipa energie. adoptat la proiectarea structurii trebuie respectate următoarele condiţii: 0.sectiuni compacte My Clasa 3.50 clasa 2 ψ ≥ 0. şi ductilitatea globală asigurată de elementele de otel având diferite clase ale secţiunilor sunt prezentate în tabelul următor: Clasa de ductilitate H M M Factorul q q>4 2<q≤4 1. 2 Clasa 1. exprimată prin factorul q.3 cauzate de acţiunea seismică se pot accepta condiţiile corespunzătoare clasei 2. fără a se putea însă dezvolta articulaţii plastice.1 În Tabelul 2-7 sunt prezentaţi factorii de reducere admişi în calculul seismic în funcţie de clasa de ductilitate a secţiunii. Tabelul 2-7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii P100-92 În funcţie de valoarea coeficientului ψ. .sectiuni zvelte Rotire Figura 2-23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.2 • Clasă 3 – secţiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la nivelul limitei de curgere (rezistenţă critică de voalare se situează la nivelul limitei de curgere).

• asigurarea ductilităţii îmbinărilor între bazele stâlpilor şi sistemul de fundare (în special în ceea ce priveşte buloanele de ancoraj). • asigurarea ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi. Se recomandă prevederea întinzătoarelor. Tipul de contravântuire utilizat pe scară largă în cazul halelor metalice este contravântuirea în X (Figura 2-24) lucrând exclusiv la întindere. Aceste prevederi se referă la: a) Asigurarea caracterului dispativ al structurii prin: asigurarea ductilităţii secţiunilor transversale (se lucrează cu secţiuni • transversale de Clasa 1 sau 2 (eventual 3). . b) Limitarea deplasării orizontale de nivel la H/100. in conformitate cu prevederile normei europene Eurocode3 preluate de Normativul P 100-92 şi P100/2006). La structurile metalice formate din bare. pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă. Asigurarea antiseismică stabilităţii generale şi configurarea Stabilitatea generală a structurii se asigură prin respectarea prevederilor constructive incluse în normele de proiectare.6 .3. cu condiţia ca elementele structurii să nu fie afectate de deplasările respective.2. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator.6.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 39 2. Proiectantul structurii de rezistenţă trebuie să distribuie sistemele de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. Figura 2-24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X Configurarea antiseismică a elementelor structurii de rezistenţă precum şi a ansamblului acesteia se face în conformitate cu prevederile normativului P 100 – 92 şi în viitor P100/2006. respectiv prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. H fiind înălţimea la streaşina a halelor cu un singur nivel.

Pentru prevenirea colapsului structurii. structurile sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice. f) Daca forma clădirii respective în plan orizontal este neregulată (adică nu este pătrată sau dreptunghiulară). Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare.40 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure. mai ales în cazul halelor industriale grele (cu poduri rulante masive sau adăpostind procese tehnologice grele).2 c) Limitarea zvelteţilor stâlpilor λ în aşa fel încât ca aceştia să corespundă principiilor constructive aferente unei structuri disipative. care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. 2. care poate fi definit ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice.4. F F 2 F 2 H F F F F F 2 H F 2 F F F H H Figura 2-25: Analiza inelastică Pushover . Metode de proiectare antiseismică Uzual. Pentru analiza neliniară pushover. acesta deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate. e) În cazul structurilor din elemente cu secţiunea transversală de Clasă 3 sau de Clasă 4. care furnizează. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover. funcţie de perioada T. valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locală şi globală a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. se va determina cu un coeficient de reducere ψ = 1.6. necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice. forţa tăietoare de bază utilizată în cadrul verificării la gruparea specială de încărcări conţinând solicitarea seismică. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 2-25). Evaluarea corectă a factorului q. se recomandă divizarea structurii prin rosturi în subansamble de formă rectangulară (sau cât mai apropiate de această formă). proiectarea antiseismică a structurilor poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. d) Respectarea unor prevederi speciale referitoare la ductilitatea sistemelor de contravântuiri. pseudospectrul normalizat al acceleraţiei. În cazul utilizării metodei la stări limita.

1. Pentru simplificarea răspunsului neliniar al structurii se adoptă adeseori o idealizare biliniară. U tilizarea unui singur factor de reducere a forţelor seismice. Acceptarea unor distrugeri în structură în cazul unui cutremur major este o problemă de natură economică. Vy .6.32) δu δy este deplasarea ultimă a sistemului.forţa de curgere a sistemului.6 . Însă. putând fi definit ca: qμ = Ve Vy (2. bazându-se pe observaţii ale performanţei diverselor tipuri structurale la cutremurele trecute (Fischinger şi Fajfar. datorită capacităţii de disipare a energiei prin deformaţii în domeniul plastic şi a suprarezistenţei. încercând să aproximeze forţele minime care pot fi folosite la proiectare astfel ca să se asigure un răspuns satisfăcător al structurii în domeniul plastic (EN 1998-1. 1998[6]. 2.. V1 – forţa tăietoare de bază la formarea primei articulaţii plastice. Fischinger şi Fajfar.forţa tăietoare de bază de calcul. Factorii de reducere a forţelor seismice Factorii de reducere a forţelor seismice (factorul q în EN 1998-1.5. Factorii de reducere din norme sunt în mare parte empirici. Raţiunea pentru proiectarea structurilor la o fracţiune din forţa necesară unui răspuns elastic al structurii decurge din observaţia că majoritatea structurilor sunt capabile să supravieţuiască un seism major (fără colapsul structurii. este deplasarea corespunzătoate curgerii globale. Vd .2.1[22] sau R în UBC[65]) sunt folosiţi pe larg în normele de proiectare antiseismică pentru reducerea cerinţelor spectrale elastice la cele de calcul. Factorul de reducere al forţelor seismice datorat ductilităţii structurii a fost studiat pe larg pentru sisteme cu un singur grad de libertate dinamică (Bruneau şi colab. după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia.33) . Pe baza acesteia se poate defini ductilitatea globală a structurii: μ = în care δu δy (2. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe. În Figura 2-26 este prezentată o relaţie tipică dintre forţa tăietoare de bază şi deplasarea la vârf a unei structuri. 1994[28]). aşa cum o fac majoritatea normelor este comodă pentru proiectare.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 41 Sub acţiunea forţei orizontale. 1994[28]) şi sunt folosiţi în cadrul metodei de analiză elastică echivalentă. Se mai definesc următorii termeni folosiţi în continuare: Ve – forţa corespunzătoare unui răspuns infinit elastic. dar cu degradări structurale importante). diferenţierea şi cuantificarea factorilor responsabili de reducerea forţelor seismice este utilă pentru înţelegerea mai bună a răspunsului seismic al structurii. 2003[22]).

Unele cauze ale suprarezistenţei includ: • dimensionarea structurii din alte condiţii decât rezistenţa la cutremur (rezistenţă în gruparea fundamentală de încărcări sau limitarea deplasărilor relative de nivel la starea limită de serviciu seismică). în contextul unei analize dinamice incrementale poate fi scrisă: qμ = λu V1 ⋅ λ1 Vy (2. • evitarea unei variaţii prea mari a numărului de secţiuni pentru a uniformiza şi simplifica procesele de proiectare şi execuţie. aceasta fiind definită ca şi suprarezistenţă.35) . Suprarezistenţa structurii poate fi exprimată ca (Fischinger şi Fajfar. Un factor important care contribuie la suprarezistenţa structurii este capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor în structuri ductile static nedeterminate. 1994[28]): qS = Vy Vd (2.42 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .multiplicatorul accelerogramei la formarea V Ve raspuns infinit elastic raspuns real q qμ qd qS Vy V1 Vd raspuns idealizat qR qSd δy δe δu δ Figura 2-26:Definiţia factorilor de reducere Majoritatea structurilor posedă o rezistenţă mai mare decât cea de calcul. λu fiind multiplicatorul accelerogramei la atingerea criteriului de cedare. λ1 .2 care.34) unde s-a folosit relaţia Ve = V1 ⋅ λu λ1 . datorită plastificării succesive a zonelor disipative. iar primei articulaţii plastice. • rezistenţă reală a materialelor mai mare decât cea nominală (caracteristică).

37) şi qSd este suprarezistenţa de proiectare: qSd = V1 Vd (2.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 43 Recunoscând importanţa capacităţii de redistribuţie plastică a eforturilor (sau redundanţei) asupra răspunsului seismic al structurii.2.39) influenţa modului de dimensionare a structurii (qSd).38) Factorul total de reducere.39) Eliminând din formula (2. dat de: qd = qμ ⋅ qS = qμ ⋅ qSd ⋅ qR = λu V1 ⋅ λ1 Vd (2.36) unde qR este redundanţa. aceasta din urmă poate fi exprimată ca şi produsul a doi factori: qS = qR ⋅ qSd (2. sau capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor: qR = Vy V1 (2. cât şi diferenţa fenomenologică dintre redundanţă şi ceilalţi factori care contribuie la suprarezistenţa qS. folosit în proiectare este.6 . mai poate fi definit factorul de reducere q ce caracterizează strict răspunsul structurii: q = qμ ⋅ qR = Ve λ = u V1 λ1 (2.40) q qμ 1 qS Τ Figura 2-27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar. 1994[28]) . astfel.

analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales. în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii.6. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi practicieni ca o metodă "de vârf" în analiza răspunsului seismic al structurilor. Comportarea construcţiilor în timpul cutremurelor însă. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient şi este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. şi nici elastică (Hamburger. este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură. şi poate fi considerat aproximativ constant şi egal cu ductilitatea μ în domeniul de viteze şi deplasări spectrale constante (qμ=μ pentru T>TC). . De asemenea. 2.44 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. cât şi a celor existente (Fajfar. Metode de analiză structurală Metodele curente de proiectare antiseismică se bazează în mare parte pe analiza statică echivalentă (liniar elastică). Factorul de reducere datorat ductilităţii qμ variază în funcţie de perioadă şi tipul mişcării seismice. o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare. Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. • un model realist al structurii. nu este nici statică. nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurii sub acţiunea unui seism. Suprarezistenţa qS este mai mare la structurile cu perioada fundamentală de vibraţie mică.2 În Figura 2-27 sunt prezentate nişte relaţii calitative ale factorilor qμ şi qS şi perioada T. 1996[[36]). analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare.6. Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi. În plus. ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. ea nu este mult mai bună decât analiza statică în cazul structurilor cu cerinţe de ductilitate mari. 1998[24]). Cu toate acestea. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală.

Panele de acoperiş şi riglele de perete. Ţinând cont de considerentele expuse mai sus. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare. fiind . este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. poate lua valori în intervalul 1.2.7. de flambajul local sau general. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. Pentru acest tip de structuri. Având în general secţiuni zvelte. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor.1. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere.1).0. astfel factorul de reduce q. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii).7 . însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. spatii deschise de dimensiuni variate. de tipul de legături laterale. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1.5-2. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. datorită elementelor componente. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Stabilitatea cadrelor metalice parter. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu. 2. un grad înalt de prefabricare. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara.Concluzii 45 • modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. În ce priveşte ductilitatea. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. sudate. Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter.

programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). În cazul în care acest unghi este diferit. ductilităţii şi rigidităţii. ductilitate şi rezistenţă. unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Un motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate.46 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .2 introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). problema devine mult mai complicată. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. principalul mod de cedare.1. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. . • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. Deşi există preocupări în domeniu. Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. În viziunea lui Ghobarah (2001).

stabilitatea locala şi generală a elementelor şi cuplarea celor doua forme de instabilitate. S-a avut in vedere influenta mai multor factori asupra comportării cadrelor realizate din elemente cu secţiune variabilă şi cu o pantă dată. a clasei si formei secţiunilor. fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere cât mai multe din cele întâlnite în proiectarea curentă. Acest lucru se datorează în special capacităţii reduse a elementelor de a dezvolta articulaţii plastice. înălţimi diferite). sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau seismice. Rezultatele obţinute în urma analizelor numerice au fost comparate cu rezultatele obţinute pe cale analitică. S-au realizat analize numerice elasto-plastice şi elastice de flambaj in vederea determinării comportamentului sub efectul încărcărilor gravitaţionale.1[18] şi P100/2006[55] a factorului de reducere a încărcării seismice pentru elemente realizate din secţiuni neductile (clasa 3 si 4).3. În acest scop au fost realizate analize neliniare elasto-plastice plane şi spaţiale. analize elastice pentru determinarea modurilor proprii de flambaj. Metodele de proiectare a structurilor metalice în zone seismice din normativele actuale sunt bazate în mare parte pe folosirea unei analize statice echivalente şi a factorului de reducere a încărcării seismice. Valoarea propusă în EN1998-1. cum este şi cazul structurilor metalice parter realizate din elemente sudate cu pereţi zvelţi. Factorii consideraţi au fost: prinderea stâlpului la baza. a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. Cadrele considerate în analiză au fost selectate pentru a acoperi tipodimensiuni variate (deschideri diferite. Primul pas în vederea atingerii acestui scop. Introducere Prezentul studiu analizează comportarea cadrelor metalice parter cu o singură deschidere. iar cea dea doua metodă folosind rezultatele unei analize neliniare dinamice. influenta legaturilor laterale. S-a urmărit in deosebi modul de cedare al cadrelor în planul lor şi în afara acestuia. este în general scăzută. în care se va ţine cont de modul de prindere laterală cadrului. dar şi cu conexiuni între cele două. Studiu concentrat în special pe cele două direcţii de cercetare şi anume stabilitatea şi ductilitatea cadrelor metalice parter. factorul q fiind definit în acest caz ca fiind raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă. utilizate la realizarea halelor industriale. . a fost calibrarea modelelor folosite în analizele numerice pe baza unor teste experimentale. Pentru determinarea factorilor de comportare seismică se vor folosi două metode şi anume: prima metodă bazată pe teoria factorului de ductilitate.PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 3.1. cu programe de calcul dedicate.

cât şi următoarelor efecte: asimetria structurii. şi daca acestea vor cauza instabilitatea cadrului. Efectele de ordinul doi. Ceea ce este necesar în acest caz. se datorează nu numai încărcărilor orizontale.2. Această deplasare va cauza excentricităţi ale forţelor verticale.48 Program de simulări numerice . asimetria încărcărilor. prin considerarea unei console verticale încărcate cu o forţă axială (Figura 3-2) P Figura 3-2: Fenomenul de instabilitate . Trebuiesc avute în vedere două aspecte importante şi anume: • Efectele P-Δ. Stabilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3.3 3. • Efectele P-Δ nu cauzează neapărat instabilitatea cadrului. în forma lor simplificată. este o metodă pentru a determina dacă efectele P-Δ sunt importante sau nu. P Figura 3-1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal Conceptul de instabilitate poate fi înţeles foarte bine. Aceste momente pot avea o importanţă ridicată în proiectarea în domeniul plastic a cadrelor metalice portal. în cazurile în care elementele sunt relativ zvelte. este nevoie a se avea în vedere două efecte primare în ceea ce priveşte comportarea structurii. al doilea fiind considerat cel al instabilităţii.2. se datorează în primul rând deplasării laterale a cadrului în planul său. Primul dintre acestea este reprezentat de efectele de ordinul doi.1. Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi Pentru a înţelege mai bine conceptul de instabilitate a cadrului în planul său. care vor genera în cele din urmă momente de ordinul doi datorită forţei axiale aplicate excentric în elementele verticale. lipsa verticalităţii stâlpilor. Aceste momente de ordinul doi în literatura de specialitate sunt cunoscute sub numele de efectele P-Δ („P” forţa axială aplicată la excentricitatea Δ) (Figura 3-1).

Instabilitatea în afara planului cadrului este verificată. Cadrele metalice portal pot ceda fie prin pierdea stabilităţii generale. În mod normal elementele cadrului au imperfecţiuni iniţiale. în consecinţă orice forţă orizontală disturbatoare trebuie luată în considerare. fără luarea în considerare a unei forţe orizontale. Hallasz şi prof.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 49 În cazul forţelor axiale relativ reduse şi/sau zvelteţi mici ale consolei. Aceleaşi efecte pot apărea şi în cazul cadrelor metalice portal. care să ţină cont şi de legarea cadrului pe direcţie longitudinală nu numai prin intermediul riglelor de perete şi al panelor de acoperiş. pentru a putea realiza o interpretare corectă a fenomenului de instabilitate. La valori ridicate ale forţei axiale. s-au analizat mai multe cadre având aceiaşi înălţime şi deschidere. Forţa care cauzează instabilitatea este cunoscută sub numele de forţă elastică critică. respectiv orizontal.2 . între punctele de prinderi laterale. . Pentru a urmării stabilitatea cadrelor metalice portal cu rigla acoperişului înclinată. consola va reveni la forma ei iniţială. O valoare λcr < 4.1) Fe În normele în vigoare este specificat că o valoare λcr > 10 înseamnă că efectele de ordinul II sunt nesemnificante şi pot fi neglijate. Înainte de a trece la analiza propriu zisă.2. ţinând cont de comportarea structurii pe direcţie longitudinală. vertical. din acest motiv sunt necesare prevederi. este conferită de rigiditatea elementelor şi a îmbinărilor. Cadrele testate au fost realizate din table sudate. generate de procesul de producţie sau de montajul structurii. iar raportul dintre aceasta şi forţa de exploatare care acţionează asupra barei reprezintă factorul elastic critic. M. caz în care se impune efectuarea unei analize de ordinul II. sau prin pierderea stabilităţii locale. Cadrele testate având geometria şi dimensiunile prezentate în Tabelul 3-1. indică în mod general o structură potenţial instabilă. O. Pierderea stabilităţii locale se poate datora flambajului lateral prin încovoiere-răsucire a riglei cadrului sau a stâlpului în funcţie de zvelteţea acestora.3. dar şi prin contravântuirile din pereţii longitudinali şi din acoperiş. datorită efectelor de ordinul doi. ţinându-se cont de lungimea efectivă a elementelor individuale. secţiunile tuturor elementelor au fost dublu T din oţel OL37 (S235) având limita de curgere fy=235N/mm2. va cauza deformarea incontrolabilă a barei. Schema statica de încărcare a cadrelor este prezentat în Figura 3-3.2. Încărcările au fost aplicate static. orice forţă disturbatoare va cauza deformarea consolei cu o valoare finită.6 . iar în momentul în care această perturbaţie este îndepărtată. chiar şi cea mai mică forţă disturbatoare. Acesta este o metodă simplificată de proiectare a unei structuri simple. şi de asemenea prinderi la baza stâlpului diferite. Calibrarea modelelor de calcul Calibrarea modelelor analizate s-a făcut pe baza testelor experimentale realizate de prof. Ivany[37] la Universitatea Tehnica din Budapesta. pante ale acoperişului diferite. λcr : F λcr = cr (3. 3. Oricum în planul cadrului rezistenţa la deplasarea laterală. s-a realizat calibrarea lor pe baza unor teste experimentale. acesta este un alt aspect care poate genera instabilitate.

50 Program de simulări numerice .8 m =11.0 m H=4.635 b=135 tf=10 tw=6 2C-2 constantă h=400 b=180 tf=12 tw=8 articulată H L=12. O încărcare orizontală.8 m =5. F F F F F 2 F 2 F F F F F 2 H F 2 e Figura 3-3: Schema statica ... Pentru a împiedica flambajul lateral al elementelor cadrului. la talpa exterioară a elementelor s-au realizat fixări laterale în punctele în care riglele de perete şi panele de acoperiş sunt prinse de cadru. Distanta intre panele de acoperiş fiind considerata de 1.3 Tabelul 3-1: Dimensiunea cadrelor testate Geometrie Cadru Dimensiunea secţiunilor [mm] Riglă tw h tf b Stâlp Prinderea la bază 2C-1 H L=12. la talpa superioara.0 m H=4. vânt) a fost aplicată la colţul din stânga al cadrului. având magnitudinea egală cu o forţa disturbatoare orizontală.7° L constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 vuta h=270. care modelează eventualele încărcări orizontale (seism.20 m.3° L Încărcările verticale au fost aplicate în punctele în care s-a considerat că panele de acoperiş intersectează rigla cadrului.

Secţiunile elementelor constante sunt aceleaşi ca şi în cazul testelor experimentale. reazeme în fundaţii). Modelarea cadrelor s-a realizat cu elemente plastice de tip shell. Un alt aspect important care a fost luat în considerare. însă acest program nu permite folosirea elementelor cu secţiune variabilă. pentru a întări această zonă.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 51 În vederea realizării unor comparaţii cu rezultatele experimentale s-au efectuat analize numerice în plan şi spaţial. Analiza elasto-plastică spaţială a fost realizată cu programul de elemente finite ANSYS v5. au fost utilizate de asemenea elemente de contact între placa de capăt a stâlpului şi fundaţie. Aceste analize au fost realizate cu programe de calcul automat. atribuindu-i fiecărui segment o secţiune constantă. Astfel pentru a întări talpa îmbinată a stâlpului. materialul utilizat s-a considerat ca având un comportament bilinear izotropic. reprezintă elementele de prindere a riglei de perete şi a panelor de acoperiş. care lucrează cu elemente de tip bară. Aceasta s-a realizat utilizând elemente de contact între elementele aflate în contact (riglă-stâlp. Rigiditatea îmbinării a fost calculată conform metodei componentelor EN1993-1-1. fiind astfel posibilă o discretizare mai amănunţită a cadrelor analizate. spre exemplu. Schema statică de încărcare a cadrului este aceiaşi din Figura 3-3 (încărcări verticale aplicate la distanta de 1200mm şi o încărcare perturbatoare orizontală la colţul cadrului care simulează efectul vântului). acţionează încărcările verticale şi s-au prevăzut blocaje laterale pentru a preveni cedarea prematură prin flambajului lateral. la analizele efectuate.4. având următoarele caracteristici: limita de curgere fy=235 N/mm2. nepermiţând voalarea prematură a inimii. Un alt element suplimentar utilizat în analiză este talpa riglei constante care se continua şi în zona vutei şi care menţine secţiunea vutei în zona de Clasă 1. a fost dispusă în zona de racordaj dintre vută şi rigla constantă. de aceasta data pe rigle. Modelele au fost construite pe baza modelelor folosite în testele experimentale.8 „Design of Joints”[20]. aceasta din urma a fost modelată ca fiind un bloc rigid. este îmbinarea elementelor. În punctele în care sunt dispuse şuruburile s-a prevăzut cuplarea nodurilor respective pe direcţia axei şurubului. Pentru analiza elasto-plastice plană a cadrului s-a utilizat programul PEPMicro.2 . În Figura 3-4 se poate observa o detaliere mai amănunţită a cadrelor analizate. Din nou trebuie specificat că acest lucru nu a fost posibil în cadru unei analize plane. iar îmbinarea rigla-stâlp este semi-rigidă. În poziţia în care aceste elemente au fost amplasate. s-au dispus rigidizări între inimă şi talpă. Curba şi caracteristicile materialului sunt prezentate în Figura 3-5. unde sa considerat doar comportarea în planul cadrului. Partea 1. . predispusă la flambaj local. modulul de elasticitate E=210000 N/mm2.3. astfel încât partea vutată a riglei a fost modelată prin împărţirea lungimii vutei în 4 segmente egale. O altă rigidizare. Cele două modele analizate sunt prezentate în Figura 3-4. care utilizează metoda elementelor finite. fara a lua în considerare strivirea betonului sub papucul stâlpului. apropiind modelul foarte mult de realitate. O comportare de material elastică perfect plastică a fost atribuită tipului de material utilizat în analiza numerică. în special în zona îmbinării. Prinderile la baza stâlpului sunt articulate. în analiza plană. Acest detaliu nu a putut fi luat în considerare. permiţânduse astfel o apropiere mai mare faţă de modelele reale. Schema statică de încărcare este aceeaşi din Figura 3-3. Ca imperfecţiune s-a aplicat o înclinare generală a cadrului de 1/1000 din înălţimea stâlpului. coamă. La rezemarea cadrului în fundaţie. Elementele situate pe talpa exterioară a riglei şi a stâlpului.

.7x10-5 N/mm3 ν=0.52 Program de simulări numerice .3 Vedere generala Cadru 2C-1 Detaliu îmbinare 2C-2 Figura 3-4: Modelele analizate în ANSYS y Modulul de elasticitate Greutatea specifică Coeficientul Poisson Coeficientul de frecare Limita de curgere E=210000 N/mm2 γ=7.3 μ=0.4 fy=235 N/mm2 Figura 3-5:Curba de material Compararea rezultatelor obţinute în urma analizelor efectuate (plană şi spaţială) cu rezultatele obţinute în urma testelor experimentale se face prin curba de comportare neliniară a structurii (Figura 3-6).

analiza spaţială a cadrului. iar in al doilea rând imperfecţiunilor cadrului.2 . rezultate în fiecare din cazurile luate în considerare: experimental. analiza plană a cadrului. . În Tabelul 3-2 sunt prezentate valorile forţelor verticale ultime corespunzătoare cedării cadrului. Tabelul 3-2: Forţe ultime Tipul cadrului 2C-1 2C-2 Experimental [kN] 285 325 Analiză elastoplastică 2D [kN] 257 279 Tabelul 3-3:Moduri de cedare Tipul de analiză Experimental Tipul cadrului 2C-1 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 2D 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 3D 2C-2 Mod de cedare flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral al riglei flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei cu răsucire Analiză elastoplastică 3D [kN] 292 330 EN 1993-1. Modurile de cedare ale structurii sunt prezentate în Tabelul 3-3. iar pe ordonată suma forţelor verticale corespunzătoare.3.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Frame 2C-2 350 300 250 200 53 Frame 2C-1 350 300 250 200 S 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 2C-1 3D 2C-1 EXP 2C-1 2D 150 100 50 2C-2 3D 2C-2 EXP 2C-2 2D 300 0 0 50 100 150 200 250 300 e [mm] e [mm] Figura 3-6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară Curbele din Figura 3-6 au fost trasate prin unirea punctelor având pe abscisă valoarea deplasării verticale a coamei cadrului. care în analize sunt pur teoretice.1 [kN] 231 252 cu răsucire cu răsucire cu răsucire cu răsucire Din rezultatele prezentate mai sus se pot concluziona ca: rezultatele obţinute în urma analizei neliniare elasto-plastice spaţiale cu programul ANSYS v5. Diferenţele mici care apar se datorează în primul rând curbei de material (în cazul analizelor s-a considerat o curbă de material ideală).4 sunt foarte apropiate de comportarea inelastică a structurilor pe durata testelor experimentale. iar în ultima coloană sunt trecute rezultatele obţinute conform calculului din Erocode 3.

în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43 plastice. Analizele plane s-au realizat cu programul PEP-Micro. unghiuri diferite de acoperiş (10%.3. panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioara în unele cazuri. iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS.2.3 3. În cazul analizei 3D. 20%) şi trei moduri de prindere a stâlpilor în fundaţie: articulate. cu limita de curgere fy=235 N/mm2. elastic-perfect plastic. (a) articulată (b) semi-rigidă (c) încastrată Figura 3-7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie H varHxL H conHxL L (a) stâlp variabil (var) (b) stâlp constant (con) Figura 3-8: Tipuri de cadre portal L Au fost realizate analize elasto-plastice plane (2D) cât şi spaţiale (3D).deplasări libere (in lungul elementului). tipul 4 – împiedecarea deplasării laterale a tălpii exterioare cat si a tălpii inferioare (in punctele in care au fost considerate contrafişe). semi-rigidă şi încastrată (Figura 3-7).54 Program de simulări numerice . au permis extinderea analizelor numerice la un alt eşantion de cadre. tipul 2 . iar secţiunea stâlpilor este variabilă sau constantă după caz (Figura 3-8). Toate cadrele analizate au rigla vutată. tipul 3 . al materialului (Figura 3-5). având aceiaşi deschidere şi înălţime la streaşină.împiedicarea deplasării laterale cât şi a rotirii. deplasările laterale ale riglelor şi stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioară a elementului asigurate în practică de către de riglele de perete. (a) tip 1 (b) tip 2 (c) tip 3 Figura 3-9: Tipuri de prinderi laterale (d) tip 4 . S-a utilizat OL37 (S235). S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale (Figura 3-8) şi anume: tipul 1 .împiedicarea deplasării laterale. care operează numai cu elemente de tip bară. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear. Stabilitatea generală Rezultatele bune obţinute în urma calibrării modelelor. Au fost studiate un număr de cadre parter. Dimensiunile principale ale cadrelor şi a secţiunilor elementelor sunt prezentate în Tabelul 3-4.

600 b=135 tf=10 tw=6 h=270.. În cazul analizei 3D îmbinarea riglă-stâlp şi prinderea stâlpilor în fundaţie au fost modelate utilizând elemente de contact. În analiza 2D comportarea îmbinării a fost modelată prin introducerea rigidităţii la rotire între elementele îmbinate. Dimensiunile astfel obţinute sunt prezentate in tabelul următor: Tabelul 3-4: Dimensiunile secţiunilor transversale Baza stâlpului pin sem pin sem sem rig sem rig α 10% 10% 20% 20% 10% 10% 20% 20% Rigla constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 h=270 b=135 tf=10 tw=5 vutată h=270.8 12x4... în conformitate cu prevederile din EN19931.600 b=180 tf=12 tw=8 h=400 b=180 tf=12 tw=8 Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă (Figura 3-8) dar cu soluţii constructive diferite pentru cele două tipuri de cadre (îmbinare pe capul stâlpului-stâlpi vutaţi şi îmbinare la faţa stâlpului-stâlpi cu secţiune constantă).Rk (3. iniţială şi săgeţi iniţiale ale elementelor structurale au fost considerate în ambele modele.1[18].Ed + ΔMy .3.8 12x4. O încărcare orizontală.8 12x4... elementele pentru care flambajul lateral prin încovoiere cu răsucire este un mod potenţial de cedare.2 .8 12x4.8 12x4.8 12x4.8. Acţiunile verticale din încărcările permanente şi zăpadă au fost introduse în punctele în care panele intersectează cadrul..Ed χy. Pentru calculul analitic în concordanţă cu EN1993-1-1[18].600 b=135 tf=10 tw=6 Tipul cadrului var var var var con con con con Cod 1C-1 1C-1 1C-2 1C-2 3C-1 3C-1 3C-2 3C-2 LxH 12x4. aceasta fiind calculată conform metodei componentelor EN1993-1.Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My .2) γM 1 γM 1 unde: NEd. reprezentând 12% din încărcările verticale. χz reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorita mutării axei neutre (secţiuni eficace-clasa 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere .8 Stâlp h=240.Ed ΔMy.8 12x4.Rk γM 1 + ΔMy .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 55 Dimensiunile secţiunilor transversale au fost obţinute în urma dimensionării cadrelor la încărcările de calcul. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: χ y ⋅ NRk γM 1 NEd + tyy ⋅ My .Ed ≤1 χ LT ⋅ My . My.Ed M NEd + t zy ⋅ y . încercând a păstra o oarecare echivalenţă între distribuţia eforturilor în elemente la stările limita ultime şi rigiditate la stările limita ale exploatării normale. a fost aplicată în colţul din stânga sus a cadrului. O înclinare globala a cadrului.

y 0 3 A Wel.2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3.4) În acest caz.y eN. pentru zvelteţea respectiv z: λ.56 Program de simulări numerice . Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 3-5. Tabelul 3-5: Definirea factorilor din ecuaţia (3. χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (3.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0. acestea reprezintă rezistentele la flambaj si sunt trecute in Tabelul 3-5 factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire. se va determina cu relaţia: • pentru secţiuni de clasa 1.Rk = fy ⋅ Wi χLT tyy tzy.y 0 2 A Wpl. trebuie determinaţi utilizând formula. χz .3) 2 φ = 0. factori de interacţiune.yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere.5) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (3.2) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl. care ţin cont de tipul secţiunii.y 0 4 Aeff Weff.6) Lcr i reprezintă lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA . zvelteţea λ . χy. clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara.2 si 3 λ = • pentru secţiuni de clasa 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (3.3 NRk = fy ⋅ A Mi . pentru direcţia y.

Clasa secţiunii riglei. adică Fe360. Mai multe detalii despre cadrele analizate sunt prezentate în Tabelul 3-4. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile. coamă.7) unde: φLT = 0. în ambele cazuri. riglele au o porţiune vutată având lungimea de 1800 mm (0. încastrată (două rânduri de buloane în exteriorul secţiunii). după cum se poate vedea şi din Figura 3-8.8) α LT λ LT = Mcr coeficient de imperfecţiune în funcţie de curba de flambaj Wy ⋅ fy Mcr zvelteţea redusă reprezintă momentul critic elastic Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale. iar în zona vutată variază între 1 şi 3. secţiunea stâlpilor este cuprinsă între Clasa 1 şi Clasa 3. având aceiaşi deschidere şi aceiaşi înălţime. Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă. variaţia acestora. respectiv spaţiale.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 57 λ1 = π ⋅ ε = E = 93. În cazul analizei elasto-plastice spaţiale. prinderea stâlpului în fundaţie) s-au dispus elemente de contact. Pentru analiza plană rigiditatea îmbinării a fost calculată cu programul SteelCon. 9 ⋅ ε fy cu 235 .15L) calculată din axul stâlpului. În cazul analizei neliniare plane. Pentru a urmării comportarea structurii sub acţiunea forţelor aplicate. şi anume: cu secţiune variabilă şi secţiune constantă. fy fy în N/mm2.8[20]. Lungimea de flambaj. Au fost studiate un număr de patru cadre. Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determina cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (3. cadrul a fost legat împotriva flambajului . a unui element comprimat se va determina în funcţie de condiţiile de rezemare a elementului la capete. care permite evaluarea rigidităţii şi a rezistenţei unei îmbinări conform metodei componentelor din EN1993-1.3. în timp ce stâlpii cadrelor de tip 3C au secţiunea stâlpilor de Clasă 1 în totalitate. Materialul utilizat în analiză este acelaşi ca şi cel folosit pentru calibrarea cadrelor. având limita de curgere 235 N/mm2.2 . În toate cele patru cazuri.5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0. În cazul cadrelor de tip 1C. Lcr. cadrele au fost supuse unor analize neliniare elasto-plastice. în schimb stâlpii sunt de două tipuri. distribuţia reală a momentului. dar pante diferite. şi ia în considerare condiţiile de încărcare. prinderea stapului în fundaţie este articulată (un singur rând de buloane). la îmbinarea elementelor (rigla-stâlp. plane.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. este 1 pe toată porţiunea constantă. semirigidă (două rânduri de buloane în interiorul secţiunii).

în .58 Program de simulări numerice . 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 1c-1 1c-2 1c-1sem 1c-2sem 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 3c-1sem 3c-2sem 3c-1rig 3c-2rig S 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 150 150 100 50 0 300 0 50 100 150 200 e [mm] e [mm] Figura 3-10:Analiza elasto-plastică plană 3D Elastic-Plastic Analysis 450 400 350 300 3D Elastic-Plastic Analysis 400 350 300 250 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem S S 250 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 350 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 350 40 e [mm] e [mm] Figura 3-11: Analiza elasto-plastică spaţială Din Figura 3-10 şi Figura 3-11. (a) var Figura 3-12: Moduri de cedare (b) con Mecanismul de cedare rezultat depinde de prinderea laterală a cadrului şi de tipul cadrului. Rezultate obţinute în urma acestor analize sunt prezentate în Figura 3-10 şi Figura 3-11 în funcţie de suma forţelor verticale. s-a obţinut o instabilitate globală a cadrelor datorată dezvoltării unor articulaţii plastice concentrate in rigla si stâlp. care are un aport considerabil în ceia ce priveşte răspunsul structurii. adică a fost împiedicată numai deplasarea laterală a tălpii superioare a cadrului. respectiv săgeata la coama cadrului pe abscisă.3 lateral prin legături de tipul 2 (Figura 3-9). se observă că influenţa prinderii stâlpului în fundaţie este mult redusă în comparaţie cu influenţa pantei acoperişului. În urma analizei plane 2D. pe ordonată. prezentate mai sus.

Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 59 timp ce în cazul analizei 3D. s-a înregistrat pierderea locală a stabilităţii elementelor (prin dezvoltarea unor zone plastice) după cum urmează: flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei în cazul cadrelor de tip 1C şi respectiv flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei şi a stâlpului în cazul cadrelor de tip 3C (Figura 3-12).4.2 . O comparaţie între rezultate analizelor numerice şi rezultatele obţinute utilizând formulele de calcul din EN1993-1. Modurile de cedare ale cadrelor sunt prezentate detaliat în Anexa 1. Aceste analize au fost realizate cu ajutorul programului de elemente finite ANSYS v5. iar influenţa prinderii în fundaţie şi a formei elementului nu este neapărat hotărâtoare în răspunsul final al structurii.3.1 este prezentată în Tabelul 3-6. structurile au fost legate împotriva flambajului lateral în cele patru moduri prezentate în Figura 3-9. Tabelul 3-6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM 400 350 300 Fu [kN] 250 200 150 100 50 0 1 2 3 4 5 6 7 8 FEM analysis Design Code Cadru 1C-1 (1) 1C-1 (2) 1C-2 (3) 1C-2 (4) 3C-1(5) 3C-1 (6) 3C-2 (7) 3C-2 (8) Fu [kN] FEM 344 349 394 402 297 313 336 361 Eurocode 3 260 275 285 303 198 208 210 227 Comportamentul spaţial al cadrului poate fi studiat prin intermediul unor analize de flambaj. Forţele critice corespunzătoare fiecărui tip de structură şi fiecărui tip de legătură sunt prezentate în Figura 3-13. S-a observat că valoarea forţei critice este hotărâta în mare măsura de tipul de prindere laterală a cadrului. 1000 900 800 700 Fcr [kN] 600 500 400 300 200 100 0 1c1 art 1c1 sem 1c2 art 1c2 sem 3c1 sem 3c1 rig 3c2 sem 3c2 rig prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4 Tipul cadrului Figura 3-13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere . determinând modurile proprii de flambaj ale acestuia. Apariţia flambajul prin încovoiere-răsucire numai la nivelul riglei în cazul cadrelor de tip 1C ar putea fi justificată de rezistenţa şi rigiditatea superioară a stâlpului în vecinătatea îmbinării. Pentru determinarea primului mod de flambaj al structurii.

Figura 3-15a) se obţine flambajul lateral al riglei.3 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-15: Modurile de flambaj . astfel din Figura 3-14 si Figura 3-15 se poate observa că: • pentru tipul de prindere 1 (Figura 3-14a. Figura 3-15b) structura cedează . • pentru prinderea de tip 2 (Figura 3-14b. la valori relativ mici ale forţei verticale.60 Program de simulări numerice .cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 Modul de flambaj şi valoarea forţelor critice depind de modul de prindere laterală a cadrului.

cr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1. Figura 3-15d) cedarea structurii are • loc de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere răsucire. în mod explicit. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. ia în considerare şi cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile. în cazul unei analize plastice sau prin utilizarea unui factor de amplificare în cazul unei analize elastice a cadrului. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic. corespunzător colapsului structurii. λp. pentru acelaşi tip de prindere laterală. Metoda a fost determinată de Davies (1990).3. pentru prinderea de tip 4 (Figura 3-14d.2. rigiditatea piciorului stâlpului.cr Pr. la valori substanţial mai mari ale forţei critice. • pentru prinderea de tip 3 ( Figura 3-14c. insă de această dată valoarea forţei critice se triplează faţă de cazul precedent. Metoda propusă de Davies. λcr. metodă care ce are la baza funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990)[13]. Considerând astfel: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului Is l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s rigiditatea riglei ⎛ I r ⎞ Ir h ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr Ps.9) . şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare. Se constată de asemenea că forma modurilor de flambaj este asemănătoare între cele doua tipuri de cadre 1C şi 3C. Stabilitatea in planul cadrului Stabilitatea în panul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic.4. mai apoi dacă este necesar. observându-se reducerea lungimii de flambaj prin introducerea unei prinderi suplimentare la talpa inferioara cat si o creştere semnificative a forţei critice fata de cazul b.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.2 .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 61 prin flambajul lateral cu încovoiere răsucire atât a riglei cât şi a stâlpuluisimetric. utilizând această valoare se va calcula factorul de încărcare plastic. 3. Figura 3-15c) structura cedează de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere-răsucire.

7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . .cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1. 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir 2 (3. factorul critic elastic corespunzător fiecărui cadru în parte este trecut în Tabelul 3-7.4EIs/h : λcr = ( 4.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.2 + 0. 9 + 2.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.14) Pe baza formulelor de calul prezentate mai sus. dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.11) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0. 8R ) ⎡ 5Pr l P h2 ⎤ + (2.13) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0. 42Pr l + ⎜ 1.3 care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . 8 + 0.10) Pentru baza stâlpului articulată.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.12) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.62 Program de simulări numerice .2 ⎞ ⎛ l ⎢0.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0.

80 4.80 4.29 182.95E-05 135.2.12 6.20 Ic [m ] 9.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-7:Factorul elastic critic Cadru 1C-1 pin 1C-1 sem 1C-2 pin 3C-1 sem 3C-1 rig 3C-2 sem 3C-2 rig Riglă Pr [kN] Ir [m ] 100.03 6.60 51.2 sem 108.98E-04 4 R= h [m] 4.85E-05 1.15L.85E-05 9.95E-05 111. λcr < 5 sau 3.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II.85E-05 9. (1-1/λcr).2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea încât acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I.5. caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor.1 ⎟ λcr ≥ 10 sau ⎜ ⎝ Vcr ⎠ care arată că structura este insensibilă la efectele de ordinul II.03 6.66 9.95E-05 120.98E-04 1. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate în paragrafele anterioare se referă la un număr de cadre calibrate.80 4. ⎛ VSd ⎞ > 0.49 2.1 ⎟ sau ⎜ 0. rigle vutate.95E-05 104. ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 > 0.4.98E-04 1.12 Pc [kN] 189.47 1.85 182. şi un unghi de acoperiş de 80 (Figura 3-16).49 2. In paragraful următor se vor analiza câteva cadre parter des întâlnite în proiectarea curentă a halelor metalice. Oţelul utilizat fiind S235. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine.24 1.21 9.49 1C.12 184. iar îmbinările au fost modelate cu elemente de contact. Cadrele au fost supuse unor analize elasto-plastice 3D cu programul de element finite Ansys v.98E-04 1.95E-05 4 63 Stâlp s [m] 6. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui (c) λ cr .49 2. Astfel se poate afirma că în cazul cadrelor considerate cedarea poate avea loc doar prin instabilitate în afara cadrului.80 Ic s Ir h λcr 9.12 6.58 9.24 1.03 6.10 188.54 37. Toate cadrele au fost modelate cu elemente de tip SHELL43.80 9.52 9.82 182. având diferite soluţii de prindere a stâlpului la bază şi diferite blocaje laterale. cu secţiune variabilă.95E-05 Se consideră următoarele situaţii: ⎛ VSd ⎞ (a) ≤ 0. ca şi în cazurile precedente. În cadrul analizelor au fost aplicate blocaje laterale de tip 2 (Figura 3-8).96 187.95E-05 140.80 4.98 186.24 9.03 6. Lungimea vutei este de 0.41 9.5.62 9. Valorile obţinute indică faptul că efectul de pierdere al stabilităţii în planul cadrului poate fi ignorat.2 . având stâlpi articulaţi în fundaţie.32 9.85E-05 9.97 9. Din Tabelul 3-8 se poate observa că a fost .80 4.80 4.56 9.12 6.40 9.24 1. Dimensiunile şi caracteristicile sunt date în Tabelul 3-8.37 9.3.24 2.95E-05 105.80 4.

la o deschidere dată. a fost înregistrată pierderea stabilităţii globale şi nu locale.1 este prezentată detaliat în Anexa 2. Apariţia flambajului în riglă sau stâlp depinde în mare măsură de înălţimea cadrului. Se observă că forţele ultime obţinute în urma analizelor neliniare elasto-plastice (mult mai apropiate de cazul real) sunt superioare celor rezultate aplicând formulele din norme. acest aspect poate fi explicat de rolul major pe care stâlpul îl are în comportarea globală a cadrului. la fel ca şi în cazurile precedente. De asemenea forţa ultimă scade crescând înălţimea structurii. pentru înălţimi diferite a cadrului. Procedura de calcul pentru verificare elementelor în conformitate cu prevederile EN 1993-1.64 Program de simulări numerice . Mecanismul de cedare înregistrat a fost flambaj lateral prin încovoiererăsucire sau flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului (Figura 3-17). =8° 4.3 m 2. O comparaţie între rezultatele obţinute şi normele de proiectare este prezentată în Tabelul 3-10. Tabelul 3-8: Dimensiunile principale ale secţiunilor Tip cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] stâlp (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Vuta-rigla (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 Rigla constanta 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 H=8 m .3 păstrată aceiaşi dimensiunea a acţiunii transversale a elementelor.5 m H=4 m H=6 m varHxLpin L=18 m L=24 m L=30 m Figura 3-16: Geometria cadrelor analizate Mai mult.2 m =8° =8° 3.

care includ imperfectiunile de .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-9: Rezultate comparative MEF si Norme 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 n n n n n n n n n pi pi pi pi pi pi pi pi pi 18 24 30 18 18 30 24 24 30 4x 4x 4x 6x 8x 6x 6x 8x 8x ar ar ar ar ar ar ar ar ar v v v v v v v v v Frame name Design code FEM analysis 65 Nume Cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Fu [kN] Analiza MEF 615 967 1220 569 836 1100 544 796 1050 Norma 418 551 720 426 527 696 407 523 684 F [kN ] u a) H=4 m b) H=6 m Figura 3-17: Moduri de cedare c) H=8 m 3. Însă acest lucru ramâne deocamdată o aspiraţie a tuturor celor implicati în această activitate. să se evite greselile de orice fel.2. o modalitate de ridicare a calitatii şi de asigurare a durabilitatii constructiilor. pe care trebuie sa o urmarim cu totii.3.6. Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Fie că este vorba de imperfecţiuni generate de procesul de fabricaţie sau imperfectiuni generate de operaţiunile de montaj. de orice natură. Desigur că este un ideal al tuturor constructorilor ca lucrările de construcţiimontaj să fie realizate fara deficienţe. putem susţine cu certitudine că “Toate structurile sunt imperfecte”. Împerfectiuniile structurale pot fi împărtite în două mari categorii. imperfectiuni generate de procesul de fabricatie.2 .

5 la care s-au mai adăugat un număr de cadre obţinute prin micşorarea grosimii inimii. . adică imperfecţiunile geometrice globale şi imperfectiunile mecanice la transmiterea forţelor şi rezemării. b/t. şi dimensiunea elementelor componente este trecută în tabelul următor. iar (4) reprezintă codificarea pentru grinzi cu secţiune de Clasa 4.66 Program de simulări numerice . Tabelul 3-10: Dimensiuni cadre analizate Denumire cadru var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4) Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Stâlp variabil (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Grinda vută (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 Grinda const. astfel: (3) înseamnă grinzi cu secţiune de Clasa 3. apar inevitabil imperfecţiuni. De asemenea materialele de constructii trebuiesc insoţite întotdeauna de certificate de calitate (agrementarea materialelor de construcţie) iar executia trebuie să asigure conformitatea cu proiectul şi standardele în vigoare.2. Lungimea vutei riglei reprezintă 15% din deschidere in toate cazurile. Cadrele analizate au geometria prezentate în Figura 3-16. si o înclinaţie a acoperişului de 80. În practică datorită procesului de execuţie (uzinare) şi montaj. grinzi vutate la capete.În cadrul acestui studiu au fost selectate un număr de cadre din cele prezentate în paragraful 3. cifra din paranteza reprezintă clasa secţiunii grinzii.3 material. clasificându-se în acest fel ca având elemente de Clasa 4. În Tabelul 3-10. iar inimile stâlpilor sunt de Clasa 3.. In toate cazurile tălpile sunt de Clasa 2. la care raportul (zvelteţea inimii). Pentru reducerea la minim a imperfecţiunilor structurale în fabricaţie şi montaj nivelul imperfecţiunilor se limitează prin standarde de calitate şi norme de tolerante iar în proiectare efectul imperfecţiunilor se ia în considerare prin intermediul coeficientilor de sigurantă şi prin proceduri speciale de calcul. stâlpi cu secţiune variabila pe toata lungimea. Acestea pot fi clasificate ca: imperfecţiuni de execuţie (datorate procesului de uzinare a elementelor) şi imperfecţiuni de montaj (datorate montajului defectuos al structuri) . pentru a satisface starea limita ultima si starea limita a exploatării normale. Cadrele considerate au prindere la baza articulata. imperfectiunile geometrice la nivelul elementelor structurale şi a subansamblurilor şi imperfectiuni generate de operatiunile de montaj. se regăseşte in intervalul 90-120. 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 Cadrele au fost dimensionate ţinând cont de efectul încărcărilor verticale.

Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 67 Imperfecţiuni de montaj (deplasarea colţului stâlpului în afara planului asimetrică) Imperfecţiuni de execuţie (încovoierea si răsucirea in afara planului a grinzii asimetrică) Figura 3-18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice Figura 3-19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier .3.2 .

1. . a modului de cedare.3 λcr. corespunzător fiecărui tip de blocaj lateral şi a factorului ultim de încărcare. pentru a limita flambajul prematur in afara planului. pentru fiecare caz în parte. imperfecţiunea înregistrată fiind de 144 mm. (FT) Flambaj lateral prin încovoiere. Aceste valori sunt prezentate comparativ Figura 3-20. factorul elastic.3 Pentru a determina comportamentul cadrelor au fost realizate analize elastice de flambaj si analize elasto-plastice.2 λcr.1 1 2 3 4 5 6 În Figura 3-20 şi Figura 3-21 s-au folosit următoarele simboluri: λu factorul ultim de multiplicare. corespunzător atingerii limitei de curgere in λe element. Pentru a putea identifica mai mai uşor modul de cedare a fiecărui cadru in parte. var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 Figura 3-20: Factori de încărcare λu λcr. au fost prevăzute blocaje laterale ca cele prezentate in Figura 3-9. determinarea factorului elastic critic. Primul pas în studiul influenţei imperfecţiunilor a constat în analizarea cadrelor propuse. (L) Flambaj local. în conformitate cu specificaţiile din pr1993-1-1.68 Program de simulări numerice . iar modelarea elementelor s-a realizat cu elemente plastice de tip Shell 43.4 λcr. De asemenea. factorii de încărcare prezentaţi anterior au fost comparaţi pentru fiecare caz in parte (vezi Figura 3-21). (LT) Flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. Imperfecţiuni de montaj au fost înregistrate. spre exemplu.i factorul elastic critic corespunzător blocajului de tip I. Pentru a simplifica analizele numerice. chiar pe parcursul efectuării studiului la montajul structurii unei hale metalice parter având deschiderea de 24 m.. in prima faza au fost blocajele au fost considerate rigide. In pasul următor au fost aplicate imperfecţiuni. ca cele prezentate în Figura 3-18. Analizele numerice au fost realizate cu programul de elemente finite Ansys v6. fără a fi afectare de imperfecţiuni. λcr. Analizele efectuate au permis identificarea. Ca imperfecţiune globala a fost considerata in toate cazurile o înclinare generala a cadrului. (T) Flambaj prin încovoiere-răsucire.

flambajul plastic local apare înaintea celui elastic global.5 3 load factor 2.5 2 1.3 (T) λcr.5 1 0. au fost înregistrate diferite tipuri de flambaj elastic : • blocaj de tipul 1 – flambaj lateral prin răsucire (toate cazurile .Figura .1 (LT) λcr.2 .5 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] var8x30pin(3) 3.4 (FT) F-d 300 400 Figura 3-21.1 (LT) λcr.5 2 1.2 (FT) λcr.1 (LT) λcr.2 (FT) λcr.4 (FT) F-d 2.3 (FT) λcr.3 (FT) λcr.5 4 3. în majoritatea cazurilor.5 load factor 3 2.5 3 load factor 2. daca structura este bine legata lateral. Factori de încărcare Analizând rezultatele obţinute se poate observa ca blocajele laterale influenţează modul în care se face resimţită prezenţa flambajul general al elementului sau flambajul local.5 1 0.4 (T) F-d var4x30pin(3) 3 load factor 2.5 1 0.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(4) 3 λel λu λcr.4 (T+L) F-d 150 200 250 300 displacement [mm] var4x30pin(4) 4 3.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.5 load factor 2 1.3 (L) λcr.3 (FT) λcr.2 (T) λcr.5 2 1.2 (T) λcr.1 (LT) λcr.2 (FT) λcr.3 (FT) λcr.3 (T+L) λcr.4 (FT) F-d 3. În funcţie de tipul de blocaj lateral (vezi Figura 3-9).1 (LT) λcr.5 λel λu λcr.2 (T) λcr.2 (FT) λcr.3.2 (T) λcr.4 (FT) F-d 69 var4x24pin(3) λel λu λcr.1 (LT) λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x30pin(4) λel λu λcr.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] 7 6 load factor 5 4 3 2 1 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(3) 4.1 (LT) λcr. Mai mult.1 (LT) λcr.4 (T) F-d 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 var4x24pin(4) λel λu λcr.5 1 0.3 (T) λcr.5 2 1.4 (L) F-d 300 400 300 400 λel λu λcr.5 1 0.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.

• blocaj de tipul 3 – flambaj prin răsucire. blocaj de tipul 2 – flambaj prin încovoiere-răsucire (toate cazurile . influenta imperfecţiunilor este nesemnificativa. influenta imperfecţiunilor este in general scăzuta. care reprezintă modul natural de cuplare intre fenomenul de răsucire si cel de încovoiere. unde voalarea locala apare înaintea flambajului local. S-a observat ca in comparaţie cu structura perfecta. a) Flambaj lateral prin b) Flambaj local (L) c) Cuplarea modurilor de încovoiere-răsucire –global flambaj (LT+L) (LT) Figura 3-22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global Pasul următor a fost afectarea structurii cu imperfecţiunile prezentate în Figura 3-18 si efectuarea analizelor numerice. blocaj de tipul 4 .Figura 3-22b). flambaj local. . flambaj local.Figura • 3-22a). prin aplicarea blocajelor de tipul 3 si 4.flambaj prin răsucire.70 Program de simulări numerice .3 3-22a). Astfel este confirmat faptul ca flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. Chiar si in cazul elementelor de Clasa 4. s-a înregistrat în general voalarea prematură a inimii (flambaj local . De asemenea au fost cazuri în care a fost înregistrată o cuplare a fenomenelor de flambaj (flambaj global şi voalare locala a inimii grinzii) (Figura 3-22c). sau cuplarea celor doua. este caracterizat de o eroziune scăzuta datorita imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). sau cuplarea celor • doua moduri. În cazul cadrelor având grinzi de Clasa 4.

5 1 1.5 2 2. În realitate. . de montaj imp. fiind vorba în general de un procent de 5%. (a) blocaj tip 1 (b) blocaj tip 2 (c) blocaj tip 3 (d) blocaj tip 4 Figura 3-24: Blocaje laterale elastice În Figura 3-25 este prezentată o comparaţie între factorii elastici critici pentru cele două cazuri de blocare laterale.5 fara imp. Evaluarea rigidităţii axiale a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în cooperare cu tabla cutată nu este o problemă simplă. aplicând blocaje de tipul 2 (vezi Figura 3-24b). Influenţa blocajelor comportamentului cadrului laterale elastice asupra În paragraful anterior a fost tratat cazul blocajelor laterale rigide. imp.2. Chiar dacă blocajele laterale elastice conduc la o scădere a factorului elastic critic. cadrele sunt legate lateral de pane de acoperiş şi rigle de perete. această reducere nu este semnificativă. Din acest motiv în cadrul acestui studiu s-a considerat doar rigiditatea axială a panelor de acoperiş.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 71 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. respectiv elastice. de executie Figura 3-23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic 3.2 . devenind elastice (vezi Figura 3-24).7. rigide. care se comportă ca un reazem elastic. Mai mult dacă s-ar tine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea acesta reducere ar fi şi mai mică.3. Blocajele laterale în acest caz.

prezentată in paragraful 6. considerând comportamentul în planul cadrului. solicitate la forţa axiala şi moment încovoietor.5 1 1. fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere.k Determinarea factorilor α cr . dar care nu permit formarea de articulaţii plastice. 0 γ M1 în care: α ult .3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice. permite verificarea rezistentei la flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire.72 Program de simulări numerice .4 din EN1993-1-1[18].LT (3.k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul.5 2 Figura 3-25: Influenta blocajelor laterale elastice blocaje rigide blocaje elastice 3.k (3. pentru a ţine cont de flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. este definit anterior. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitată.k α cr .k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă). λ LT . Rezistenta la flambaj în afara planului cadrului se va determina cu relaţia: * χ LT ⋅ α ult .3. fără a ţine cont de flambajul în planul cadrului.LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. * * Zvelteţea globala. Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 Aceasta metodă. .15) ≥ 1. a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = în care: * α ult .8.LT şi α ult . α ult . * χ LT reprezintă factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT .2. a elementelor structurale ce alcătuiesc cadre plane. globale sau locale.16) α cr .

a modurilor proprii de flambaj.k.2.i factorul de multiplicare a fortelor de calcul pantru a verifica ecuatia (3. Acelsi lucru s-a observat şi în cadrul analizelor elastoplastice. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitata a componentelor structurale.1 λcr.1 λgm. respectiv 4.4 λu λgm. a fost determinată prin intermediul unei analize liniare elastice spatiale.2 . F actorul minim de multiplicare a încărcărilor.1[18] şi analizele numerice (MEF analize elastice de flambaj pentru determinarea modurilor proprii şi analize elasto-plastice) este prezentată în Figura 3-26. elementul care cedează primul este stâlpul.4 var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) Figura 3-26: Rezultate metoda generala vs MEF Unde: λgm. In formulele analitice elementele au fost considerate simplu rezemate şi blocate lateral la talpa superioară. elementul care cedează primul este grinda. 6 5 4 3 2 1 0 λcr. Rezistenţa la flambaj prin incovoiere sau incovoiere-rasucire a fost determinata de asemenea folosind ecuatiile de verificare a elementelor la eforturi axiale si incovoieroare. Factorul de încărcare minim corespunzător flambajului elastic critic a fost determinat în urma unei analize 3D cu MEF. Se observa ca rezultatele obtinute in urma aplicarii metodei generale sunt acoperitoare in toate cazurile.3.2 λcr. Se remarcă o diferenţă considerabilă între capacităţile elementelor având sectiuni de clasa 3. i=1. modelând componentele structurale cu elemente de tip shell. αult. in cadrul acestor formule s-au utilizat caracteristicile eficace ale sectiunilor (datorate scoaterii din lucru a panoului de inima voalat).3. ţinând cont de blocajele laterale prezentate în Figura 3-9. Pentru elementele cu inima de Clasa 4.2 λgm. vezi Figura 3-9) var8x30pin(4) .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 73 Aceasta metodă a fost aplicată în cazul cadrelor prezentate în Tabelul 3-10. din EN1993-1-1[18] (Figura 3-27). O comparatie intre rezulatatele obstinute în urma aplicării “metodei generale” din EN1993-1.3 λgm.3 λcr. în timp ce la cadrele cu înălţimi mari (H=8m).4 (i se refera la tipul de blocaj lateral. În general la cadrele cu înălţimi reduse (H=4m).15).

6 0.2 λgm.4 0.2 1.4 Figura 3-27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN1993-1.3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q.3.4 λgm. Generalităţi. care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover. Proiectarea antiseismică a structurilor la stările limită poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. . definită ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice.74 Program de simulări numerice . Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure. care furnizează. structura deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate si de rigiditatea in plan a cadrului. Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare.3 λgm.1.1 prE1993-1-1 3. Pentru analiza neliniară pushover. funcţie de perioada T.8 1 1. Pentru prevenirea colapsului structurii. Analiza neliniară Pushover Structurile metalice sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice. pseudo-spectrul normalizat al acceleraţiei. Evaluarea corectă a factorului q.3.1 λgm. Ductilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3. necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice. valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locala şi globala a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 3-28).2 0.

vezi Figura 3-7).Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile F F F 2 F 2 F 75 H F F F F 2 H F 2 F F H H Figura 3-28:Analiza inelastică Pushover Sub acţiunea forţei orizontale. având înscris pe abscisă deplasarea laterală la colţul cadrului. Această metodă de analizarea a structurilor poate fi de asemenea utilizată pentru a determina zonele slabe ale structurii.4. au fost selectate cadrele prezentate in Tabelul 3-4 si s-au realizat analize neliniare cu ajutorul programului de calcul ANSYS v5. iar pe ordonată valoarea corespunzătoare forţei orizontale. Această metodă implică aplicarea unei forţe orizontale predefinite la colţul cadrului (Figura 3-28) care va fi incrementată monoton într-un control de deplasare până la atingerea unui nivel de deplasare laterală impusă iniţial. Cadrul a fost legat împotriva deplasărilor în afara planului cu legături de tip 2 (vezi Figura 3-9b). după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia. Tinand cont de cele prezentate anterior. semi-rigidă. in scopul de a observa comportarea acestora sub efectul incarcarilor orizontale. Analiza Pushover este o analiză statică inelastică. Pentru a determina comportarea structurilor. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe. rigidă. Rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elasto-pastice sunt reprezentate grafic în Figura 3-30. au fost selectate un număr de cadre metalice parter având elemente cu secţiuni variabile.3 . Cadru tip 1C Figura 3-29:Deformarea cadrelor Cadru tip 3C . Cadrele prezentate se diferenţiază prin următoarele caracteristici: panta acoperişului. prin intermediul căreia se poate estima capacitatea de rezistenţă a structurii în stadiul postelastic.3. Deformarea cadrelor sub efectul acţiunii forţelor aplicate si modul de distribuţie a eforturilor in structura este prezentată în Figura 3-29. în timp ce forţele verticale au fost menţinute constante pe durata analizei. Forţa orizontală a fost aplicată la partea superioară a stâlpului din stânga. secţiune constantă). prinderea în fundaţie (articulată. tipul stâlpului (secţiune variabilă.

2 pi n 1c . La toate structurile analizate. Moduri de cedare mai amănunţite (pentru fiecare tip de cadru in parte) sunt prezentate in cadrul Anexei 3.76 Program de simulări numerice . Plasticizarea stâlpilor depinde în mare măsură de prinderea acestora în fundaţii (Figura 3-32).1 pi n 1c . Cadru tip 1C Cadru tip 3C Figura 3-31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă Cadru tip 1C-pin Cadru tip 3C-sem Cadru tip 3C-rig Figura 3-32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului . diagramele corespunzătoare structurilor cu aceiaşi conformaţie. Se observă că în cazul structurilor având o rigiditate scăzută a bazei stâlpului. analize pushover Din graficele prezentate mai sus se observă că influenta primordială în comportarea structurilor sub acţiune forţelor orizontale o constituie prinderea cadrului în fundaţie. plasticizarea se produce în primul rând în riglă. în riglă se dezvoltă zone plastice în zona de racord a vutei cu rigle constantă (Figura 3-31).1 se m 3 c .2 r ig Figura 3-30: Curbele de comportament.3 200 18 0 16 0 14 0 12 0 10 0 80 60 40 20 0 0 10 0 200 d [ mm] 300 400 1c . dar cu pante diferite aproape că se confundă.1 se m 1c . Influenţa pantei acoperişului este aproape nulă.2 se m 3c.2 se m 3 c .1 r ig 3c. iar în cazul structurilor cu rigiditate ridicată a bazei stâlpului apariţia zonei plastice are loc mai întâi în stâlp şi apoi în riglă. Se observa un comportament îmbunătăţit al cadrelor având secţiune constantă şi prindere în fundaţie semi-rigidă sau rigidă.

Metoda se bazează pe ipoteza formarii unui mecanism global.17). Dacă: β = β' ecuaţia (3.3.17) poate fi rescrisă astfel: q= αu αy (3.20) .3. Factorul q în cazul de faţă se va determina pe baza teoriei factorului de ductilitate. β este un coeficient de echivalenţă dinamică care defineşte echivalenta dintre modelul static elasto-plastic şi modelul dinamic.t articulatie plastica Mp.2. articulatie plastica Mp.17) în care αc este multiplicatorul critic elastic al încărcărilor verticale În ecuaţia (3. Pe baza acestor rezultate: β ' = 1 − T . Performanţe seismice.19) Coeficientul β' poate fi obţinut din rezultatele obţinute din comportarea dinamică a sistemelor SDOF.3 .t Figura 3-33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică Din analiza modelului simplificat din Figura 3-33.5 (3. factorul q Factorul q caracterizează capacitatea de disipare a energiei seismice a unei structuri. Această metodă a apărut din necesitatea luării în considerare a efectului P-Δ datorat încărcărilor gravitaţionale asupra structurilor metalice în cadre. acumulate în urma unui cutremur. cu β ' > 0.18) αu [(1 − β ')α c + β '] αy (3.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 77 3. rezultă următoarea relaţie: q= ⎛α ⎞ δu = αc ⎜ u − β ⎟ + β ⎜α ⎟ δy ⎝ y ⎠ (3.

50% 0 50 100 d [mm] 150 200 250 150 100 50 0 Figura 3-35: Criterii de performanţă . Cadrele respective nu sunt legate lateral.78 Program de simulări numerice . valoarea factorului de comportare seismica ar putea fi îmbunătăţită substanţial.50% 1.g q=1.5 s. fiind foarte sensibile la fenomenul de pierdere al stabilităţii. factorul q va avea o valoare constantă iar pentru T < 0. în acest caz aceste valori sunt foarte reduse. cât şi dezvoltarea şi localizarea zonelor plastice în structură. Oricum. Sub acţiunea încărcărilor seismice. pentru valori ale perioadei T > 0. sunt prezentate in Figura 3-34. Prinderea laterală a cadrelor cât şi prinderea în fundaţie a stâlpilor cadrului au o contribuţie importantă asupra caracterului disipativ al structurii. ele vor ceda prematur prin instabilitate dinamică.19). dacă principiile proiectării seismice sunt aplicate corect. 3 2. şi structura este bine legată spaţial împotriva fenomenului de flambaj lateral prin încovoiere cu răsucire. De asemenea se poate concluziona că proiectarea antiseismică a cadrelor metalice portal trebuie făcută în concordanţă cu conceptul de structură cu capacitate redusă de disipare a energiei seismice. calculate în conformitate cu relaţia (3. Valorile subunitare ale factorului q.19). Valorile factorului q. sunt prezentate mai detaliat în Anexa 3. Valorile factorului q obţinute confirmă valorile prescrise în EN 1998-1[22] pentru structuri nedisipative (e.5 factorul q 2 blocaj tip 1 blocaj tip 2 blocaj tip 3 blocaj tip 4 1. Rezultatele obţinute. unde este reprezentată modul de cedare a fiecărui cadru în parte. fapt neîntâlnit în practică.5 s acesta va fi o funcţie liniara de T. obţinute în cazul prinderii cadrului de tip 1 se datorează efectului mare pe care coeficientul αc îl joacă în formula (3.5).5 1 0.50% 2.5 0 1C1 1C1 1C2 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 pin sem pin sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-34: Factori q 250 200 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 0.3 Astfel.

50% 20. Valorile obţinute în urma calculului efectuat sunt următoarele: 0.02 4.50% Rotire stâlp [rad] 0.87E-03 1.47E-023.81 141. corespunzătoare acestor deplasări. pe baza teoriei mecanismului plastic local (Gioncu 2002)[34].87 85. stâlp Figura 3-37).01E-02 82. a fost calculată cu ajutorul programului DUCTROT M. 1.14E-03 6.5%.25 172.29E-02 3.042 rad pentru stâlp şi 0.84E-03 7.25 120.22E-03 8.5%.29E-02 81.4 1.88E-03 7.22E-031.83 20.6 0.8 0.50% Rotire riglă [rad] 0.05E-02 76.19E-022.4 0. 2.50% 71.76E-02 1.4 0.50% 1.29E-02 94.01E-03 7.3 .08E-02 1.87 71.83 43.67 3.86E-03 8.50% 2.053 rad pentru riglă.2 1 0.2 1 M/Mp 0.5%)H şi rotirile elementelor în zonele plastice.4 2.8 0.25E-02 1.04 169.48E-031.73E-02 56. locul unde apar zonele plastice.22E-03 1.27 2.27 2.88E-03 8.58E-03 8.39E-03 1.96E-03 1.4 1.77E-03 1.47 3.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 79 În Figura 3-35 şi Tabelul 3-1 sunt reprezentate forţele corespunzătoare diferitelor valori ale deplasărilor orizontale (0.76 185.39 3.14E-03 1.2 0 0 1 2 3 θ /θ p 4 5 6 7 M/Mp elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-37:Curba moment-rotire (stâlp) .89 187.3.50% 2.50% - 82.54E-02 89.50% 1.14E-03 2.11E-02 1.08E-03 9.96E-02 56. Din valorile obţinute se poate deduce ca secţiunea riglei în zona constantă este mai compactă decât secţiunea stâlpului.68E-02 Capacitatea de rotire ale elementelor cadrului (riglă Figura 3-36. Tabelul 3-11: Rotirile elementelor Cadru 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig H[kN] 0.6 0.2 0 0 1 2 3 θ/θp 4 5 6 elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-36:Curba moment-rotire (riglă) 1.94E-03 1.6 101. 1.03E-02 1.64 2.78 3.75 43.75 1.81 141. având o capacitate de rotire mai mare.25 120.42E-03 1.

Sa. iar cea dea doua la spectru inelastic. k1 k2 (3. Necesarul de capacitate poate fi reprezentat utilizând două abordări diferite. sunt caracterizate ca având capacităţi limitate de disipare a energiei seismice. acceleraţia de proiectare seismică. Cum s-a putut observa şi din paragraful precedent cadrele metalice portal folosite la hale industriale.21) (3. Metoda spectrului de capacitate Metoda spectrului de capacitate compară capacitatea structurii cu necesarul indus de mişcarea seismică (Fajfar 1999[27]).23) ⎡T ⎤ ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβ o ⎢ C ⎥ ⎢ D ⎥ ⎣ TD ⎦ ⎣ T ⎦ T ≥ TD . Sd. Se[T] agSηβo B C agS A D TB TC TD 0 ≤ T ≤ TB . . spectru mişcării seismice este construit pe baza spectrului liniar-elastic al acceleraţiei. TB ≤ T ≤ TC .24) unde: Se(T) T ag spectrul elastic.3.22) Figura 3-38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] ⎡ ⎤ T (ηβo − 1)⎥ Se (T ) = ag S ⎢1 + TB ⎣ ⎦ Se (T ) = ag Sηβo ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβo ⎢ C ⎥ ⎣T ⎦ TC ≤ T ≤ TD . pentru o valoare dată a amortizării vâscoase. Acelaşi mod de abordare a definirii spectrului se regăseşte si in noua norma de calcul romaneasca la seism P100/2006. În concordanţă cu aceasta. 3.3. k1 T [sec] (3. şi a spectrului deplasării.80 Program de simulări numerice . (3. în consecinţă se recomandă folosirea primei metode. ξ.3 Pentru nici unul din criteriile de performanţa adoptate nu a fost atinsă capacitatea de rotire plastică a elementului. perioada de vibraţie a unui sistem cu un singur grad de libertate. Prima din aceste abordări se referă la spectrul linear elastic amortizat. Spectru linear-elastic (Figura 3-38) a fost calculat conform Eurocode 8.

η factorul de corecţie al amortizării.3 0. TD valoarea perioadei definind intervalul de deplasare constantă a spectrului. exponenţi care influenţează alura spectrului pentru o perioadă de k1.5 0.2 0.TC limitele acceleraţiei spectrale constante.25) Capacitatea structurii dată de forţa laterală şi deplasarea la colţul cadrului.9 0. corespunzător mortizări vâscoase de 5% TB. Spectrul liniar elastic amortizat.3 . Δ* = Δ Γ (3. Γ fiind factorul de participare globală. acceleraţie-deplasare. după cum urmează: a* = F m*Γ (3.7 0. necesar.27) unde m* reprezintă masa unui sistem echivalent cu un singur grad de libertate.6 0.1 0 0 20 40 60 80 100 Sd [mm] 120 140 160 180 elasic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-39: Metoda spectrului de capacitate . a unui sistem cu un sigur grad de libertate echivalent.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile unei a βo 81 coeficientul de amplificare a acceleraţiei spectrale.26) iar. Presupunând că răspunsul seismic global al structurii este predominat de modul de vibraţie fundamental.4 0. S parametrul care ţine cont de tipul solului. având valoarea de referinţă η=1 pentru 5% amortizare vâscoasă. respectiv TD.k2 vibraţie mai mare decât TC. poate fi reprezentată trasând diagrama forţă-deplasare obţinută în urma analizei statice neliniare inelastice Pushover.3. curbele pushover pot fi convertite într-o curba idealizată. poate fi trasat utilizându-se formula de mai jos: Sa 4π 2 ≅ 2 Sd T (3.8 0. 1 0.

400 0. .74 Tabelul 3-13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Apl/A riglă 0.42 Drift [%] 1. Intersecţia curbei de capacitate cu spectru de capacitate (vezi Figura 3-39) reprezintă acceleraţia şi deplasarea corespunzătoare capacităţii structurii.375 0.3 Relaţia a*-Δ* (curba de capacitate) este trasată împreună cu spectrul elastic Sa-Sd.62 0. Tabelul 3-12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Sa [g] 0.17 0.30 37.02 1.590 0.08 0. Plasticizarea parţială a secţiunilor confirmă ductilitatea redusă a cadrului.37 59. datorită prinderii articulate a stâlpilor in fundaţie.63 0. Trebuie subliniat faptul că aceste valori ale driftului pot fi atinse fără depăşirea capacităţii de rotire plastică a elementelor în zona în care se produce plasticizarea.600 Sd [mm] 67.16 1.482 0.78 0.89 48. drifturile specificate în Tabelul 3-12.42 1.45 35. pentru 5% amortizare vâscoasă. exprimat în funcţie de aria plastificată şi aria totalaă a secţiunii. Aceste valori sunt trecute în Tabelul 3-12 împreună cu valoarea driftului corespunzător deplasării respective. adică nu se formează articulaţii plastice complete ale elementelor. cadrele sunt capabile de a atinge.95 67. analizele efectuate arată că aproape în toate cazurile.45 0.15 0. pe urma în riglă.24 1.06 stâlp 0. Oricum.479 0.64 55.47 0.341 0. Raportul de plasticizare al secţiunilor.65 0.61 Din tabelul precedent se remarcă faptul că nu apar plasticizări ale stâlpului în cazul cadrelor de tip 1C.10 48. chiar şi a depăşi.82 Program de simulări numerice . însă se produce plasticizarea riglei la trecerea de la secţiune constantă la cea variabilă.69 0. este trecut în Tabelul 3-13.71 0.40 1.01 0. În cazul stâlpilor cu secţiune constantă şi prindere rigidă la bază (Tip 3C) plasticizarea se produce mai întâi în stâlp.339 0.

4 (modelare cu elemente plastice de tip shell43) şi cele obţinute în urma modelării cu fibră.descriere generală Acest tip de element poate utilizat pentru modelarea elementelor din oţel. Analiza neliniară dinamică Dacă în paragrafele anterioare s-a studiat comportamentul cadrelor metalice parter prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice. a unui singur element (riglă sau stâlp) sau la modelarea riglelor şi stâlpilor într-o structură mai complexă.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 83 3. păstrându-se constante pe lungimea unui segment. Elementul de tip fibra (Type 15 Drain 3DX) . este alcătuit dintr-un număr de segmente. beton armat sau elemente mixte otel-beton. . secţiunea fiecărui segment fiind la rândul său alcătuită dintr-un număr de fibre.3. Elementul definit între două puncte. Comportamentul elementului este monitorizat în fiecare segment în secţiunea transversală centrală (fâşie) (Figura 3-40).4. În final se va face o comparaţie între rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare spaţiale realizate cu programul de elemente finite Ansys v5. în cadrul acestui paragraf se va prezenta modelarea unui cadru metalic portal cu ajutorul unor elemente de tip fibra şi analizarea acestuia sub influenta unei încărcări aplicate la coltul cadrului. nod j y x Segment x nod i y Fasie Fibra Figura 3-40: Elementul tip fibra Fiecare secţiune poate fi elastică sau poate fi împărţită într-un număr de fibre. Fibrele pot avea un comportament neliniar pentru a modela corespunzător curba de material utilizată în analiză (Figura 3-41). dar pot varia de la un segment la celălalt.3 . Se poate realiza modelarea unei singure secţiuni aparţinând unei rigle sau a unui stâlp. Elementul este considerat elastic la torsiune şi forfecare. Proprietăţile elementului.3.

În cadrul analizelor neliniare. elementele componente ale cadrelor (rigle. stâlpi) au fost modelate cu elementul prezentat anterior (Type 15). elementul s-a împărţit de asemenea în segmente. Se poate observa astfel că s-a utilizat un material având o comportare elasto-plastică. Figura 3-42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T . rigle vutate) elementul a fost împărţit într-un număr de segmente. Secţiunea elementului a fost împărţită într-un număr de fibre (Figura 3-42). proprietăţile secţiunii modificându-se de la segment la segment. Pe porţiunea cu secţiune variabila (stâlpi vutaţi.84 Program de simulări numerice .3 3 2 1 1 2 3 Figura 3-41: Modelarea curbei de material Elementului „fibra” utilizat pentru modelarea elementelor structurale ţine cont atât de efectul forţei axiale în element cat şi de cel al momentului încovoietor. Caracteristicile materialului folosit în analiză sunt prezentate în Figura 3-43. efectele de ordinul doi sunt luate în considerare pe parcursul analizei numerice. concentrând proprietăţile fiecărei fibre în centrul de greutate al acesteia. În cazul elementelor cu secţiune constantă. în schimb proprietăţile au fost păstrate constante la toate segmentele aparţinând aceluiaşi element. cu programul de calcul Drain 3DX. care aproximează destul de bine comportarea reala a otelului. Modelarea cadrelor Elementele cadrelor metalice portal sunt realizate din table sudate având secţiuni dublu T.

Rezultatele analizelor.2 Deplasare laterala [m] Figura 3-44: Rezultate Drain 3DX 1c1pin 1c1sem 1c2pin 1c2sem 3c1rig 3c1sem 3c2rig 3c2sem Din graficul din Figura 3-44 se poate observa că valorile forţelor ultime obţinute se apropie mult de cele rezultate în urma analizelor spaţiale cu programul de elemente finite Ansys. curba obţinută reprezentând deplasarea laterala a coltului cadrului în funcţie de valoarea forţei orizontale aplicate (Figura 3-44).3. . Comparaţie Rezultatele obţinute sunt prezentate grafic.6 0.8 1 1. 200 180 160 140 Forta [kN] 120 100 80 60 40 20 0 0 0.4 0. prinderile stâlpilor la baza modelându-se cu elemente care iau în considerare rigiditatea iniţiala la rotire a nodului.2 0. prezentate în Figura 3-45.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 85 Figura 3-43: Curba de material Îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă (coama cadrului) în cadrul analizelor au fost considerate ca fiind rigide.3 .

86 Program de simulări numerice . Romania Figura 3-46: Accelerograme utilizate în analize . JAPONIA 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997.3 200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 1c1 pin 1c1 sem 1c2 pin Drain 3DX 1c2 sem 3c1 rig 3c1 sem Ansys 3c2 rig 3c2 sem Ansys Drain 3DX Figura 3-45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX 400 300 scceleratie [cm/sec ] 2 EL Centro Site 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 0 10 20 30 40 50 60 800 600 acceleratie [cm/sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995.

a fost determinat în urma unei analize neliniare dinamice. q= λu λel (3. utilizând un număr de trei înregistrări seismice (Figura 3-46).3. Astfel cedarea teoretica considerându-se a corespunde driftului rezultat din intersecţia curbei de capacitate cu spectrul de capacitate (Figura 3-47).3 .3 0.21 comparaţi cu cei obţinuţi în urma analizei neliniare statice.7 0. Trebuie subliniat faptul că în nici unul din cazurile analizate prin analize neliniare elasto-plastice.28) sunt trecuţi în Figura 4.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] 120 150 180 elastic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-47: Curbele de capacitate Drain 3DX Factorii de reducere a încărcării seismice. q.4 0. 0. q.9 0.28) . aceasta fiind aproape dublată în cazul cadrelor având stâlpi cu secţiune constantă.2 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 87 Se remarcă faptul că rigiditatea la baza cadrului are un aport destul de mare în ce priveşte comportarea acestuia sub efectul încărcărilor seismice (aplicate static în acest caz). Factorul de comportare seismica.8 0.5 0. Această metodă de determinare este mult mai apropiată de definiţia acestuia (raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă). De asemenea forma secţiunii stâlpului influenţează în mare măsura capacitatea portantă a cadrului la forţe orizontale. nu s-a înregistrat cedarea structurii sub încărcările aplicate. însă influenţa unghiului acoperişul fiind destul de redusă.6 Sa [g] 0. calculaţi pe baza formulei (3.

3. Prinderea în fundaţie a acestor tipuri de cadre s-a considerat a fi articulată (Figura 3-49). iar riglele cadrului sunt vutate pe o lungime 0.5. Figura 3-49: Prinderea articulată a stâlpului la bază . În continuare vor fi prezentate rezultatele obţinute pentru un număr de cadre utilizate în proiectarea curentă (Figura 3-16 şi Tabelul 3-8).Totuşi valorile rezultata sunt foarte apropiate. Determinarea secţiunilor s-a realizat ţinând cont de ipotezele de încărcare permanentă şi zăpadă (ipoteze care conduc la combinaţia cea mai defavorabilă).4-Drain 3DX 1C1 pin 1C1 sem 1C2 pin Ansys tip 4 Drain 3DX Din Figura 3-48 se poate observa că în toate cazurile.88 Program de simulări numerice . unde s-au utilizat legături de tip 4 (Figura 3-9). realizată pe capul stâlpului.15L. O explicaţie ar putea fi dată de acurateţea cu care au fost modelate secţiunile. valoarea factorului q rezultată în urma analizelor neliniare dinamice pe cadre plane.5 1 0.5 0 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-48: Compararea factorilor q Ansys v5. înălţime şi pantă a acoperişului. Acestea fiind alese ca fiind oarecum echivalente cu cadrele testate. rezultând în final secţiunile prezentate în Tabelul 3-8. păstrând aceiaşi deschidere. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate pana în momentul de faţă s-au referit la un număr de cadre derivate din unele calibrate pe baza unor teste de laborator. 3.3 3 2.5 2 factorul q 1. este ceva mai redusă decât în cazul analizelor cu Ansys. Acestea au deschideri şi înălţimi diferite iar panta acoperişului este de 8o în toate cazurile. îmbinarea riglă-stâlp fiind considerată rigidă. Un element variabil modelat cu elemente de tip shell simulează mult mai bine realitatea decât un element modelat cu elemente de tip fibră. Toate cadrele au stâlpii cu secţiune variabilă.

În cazul analizei 3D. S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale.70 219. elastic-perfect plastic.21 4.01 224.53 0. Analizele plane s-au realizat cu programul Sap2000.11 prindere prindere prindere 2 3 4 4.68 3.89 75.83 334.67 0. care operează numai cu elemente de tip bară. cu limita de curgere fy=235 N/mm2.83 8.1. deplasările laterale ale riglelor si stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioara a elementului de către de riglele de perete.35 0.3.50 317.60 148.19 309.42 β’ 0.11 0.69 8.93 0.66 86.18 6.54 5. al materialului.50 8. S-a utilizat OL37 (S235).37 0. utilizând valorile din Tabelul 3-14 sunt prezentaţi în Figura 3-50. Tabelul 3-14: Rezultatele analizelor Tip cadru Fe [kN] 169. iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43. panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioară în unele cazuri.81 0.00 5.12 0.54 T [sec] 0.54 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 89 Pentru determinarea încărcărilor aferente ipotezelor de calcul au fost considerate următoarele cazuri de încărcare: • • încărcare permanenta gp=1.80 10.34 3.63 0.37 4.58 8.96 8.50 0. cât şi pentru identificarea poziţiei articulaţiilor plastice punctuale. .51 7.58 0. Rezultatele analizelor prezentate anterior sunt trecute în Tabelul 3-14.50 0.65 0.71 4.77 2.50 0.21 Fu [kN] 175.47 249.50 var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Factorii q calculaţi conform Eq (3.53 0.(3. • analize elastice de flambaj spaţiale pentru determinarea factorului critic de flambaj αc.51 0.50 0. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear.60 203.02 2. pentru fiecare tip de cadru în parte.54 0. • analize modale pentru identificarea perioadelor corespunzătoare primului mod de oscilaţie. (Figura 3-9).19).41 8.07 10.65 0.12 0.96 480.20 10.47 0.10 163.50 0.2 kN/m (Bucureşti) Combinaţia de încărcare folosita a fost: n ⋅ P + nz ⋅ Pz în care coeficienţii parţiali de siguranţă au valorile n=1.58 107.71 501. Pentru determinarea factorilor care intra în ec.03 115.18 0.70 6.26 7.5 kN/m încărcare din zăpada gz=7.83 6.3 .75 αcr prindere 1 0.99 10.04 350.19) au fost realizate: • analize pushover plane pentru determinarea factorilor αu şi αy.50 3.1 şi nz=2.66 11.

90 Program de simulări numerice - 3

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0
va r4 x va 18p r4 i x2 n va 4p r4 i x3 n va 0p r6 i x1 n va 8p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x1 n va 8p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 2 prindere tip 4

clasă de ductilitate redusă

Tip cadru
Figura 3-50: Factori q

Utilizând aceiaşi formulă de determinare a factorului de reducere a încărcării seismice, q, formulă care ţine cont şi de flambajul în afara planului cadrului, prin intermediul factorului elastic critic αcr, s-a determinat şi coeficientul αu (coeficient ce apare în formula lui q) în urma unor analize neliniare elasto-plastice utilizând MEF. În cadrul acestor analize s-a făcut o variaţie a grosimii inimii elementelor pentru a putea face trecerea de la secţiune de clasă 3 la secţiune de clasă 4. În Figura 3-51 şi Figura 3-52 sunt prezentate rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elastoplastice, în termeni de forţă-deplasare.

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 Deplasare [mm] var4x18pin(3) var4x24pin(3) var4x30pin(3) var6x18pin(3) var6x24pin(3) var6x30pin(3) var8x18pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3)

Figura 3-51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3

3.3 - Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile

91

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800

var4x18pin(4) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var6x18pin(4) var6x24pin(4) var6x30pin(4) var8x18pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4)

1000

1200

Deplasare [mm]
Figura 3-52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4

Factorii de comportare q, obţinuţi pe baza rel. (3.19) sunt prezentaţi în Figura 3-53 pentru cadrele realizate din elemente variabile de clasă 3 şi în Figura 3-54 pentru cadrele parter realizate din rigle şi stâlpi cu secţiune variabilă având secţiuni de clasă 4. Analizând cele două grafice, se observă că valoarea factorului q variază în funcţie de înălţimea şi deschiderea cadrului. De asemenea se poate observa o reduce a factorului q prin variaţia clasei secţiunii. Pentru tipul de prindere 2 (Figura 3-9), care este şi cazul cel mai întâlnit în practică, cadrele se în cadrează în clasa de ductilitate redusă ( conform P100/2006[55] şi EN 1998-1[22]).

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate

redusă

va r

4x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x3 n va 0p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x n va 18p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3

92 Program de simulări numerice - 3

5 4.5 4 3.5 3 2.5 2 1.5 1 0.5 0

Factorul q

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate redusă

va

3.4.

Rezultatele studiului de stabilitate demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale, datorate panelor şi riglelor de perete. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală, care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului, in funcţie de zvelteţea lor. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului, ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei, adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4 (Figura 3-9d). Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic, fiind vorba în general de un procent de 5%. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4, unde voalarea locală apare înaintea flambajului local, influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire, care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere, este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). Rezultatele studiului de ductilitate au scos în evidenţă eficienţa, chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului, realizată în practică prin panele de acoperiş, riglele de perete şi contrafişe. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale, care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. Mai mult, rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele sistemului structural sa fie alese, proiectate şi detaliate pentru a

r4 x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x n va 30p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x3 n va 0p r8 i x n va 18p r8 i x n va 24p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4

Concluzii

3.4 - Concluzii

93

putea disipa energia acumulată în timpul unui seism, iar celelalte elemente structurale să posede o rezistenţă suficientă, astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică, structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q, ţine seama de ductilitatea structurii, capacitatea de redistribuţie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul, precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor, altele decât cele asociate structurii de rezistenta. Factorul de reducere a încărcării seismice, q, a fost evaluat prin două metode, una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3 (Figura 3-9c) sau superior, indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta, clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. Oricum, dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate, şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire, redundanţa şi suprarezistenţa rezultate, ar putea îmbunătăţii această valoare. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri, sub efectul încărcărilor statice, chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. În acest caz, starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor, fie prin limitarea deplasării verticale inelastice.

4.PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

4.1.

Introducere

Halele industriale moderne sunt realizate din cadre metalice portal având elemente cu secţiuni zvelte de Clasa 3 si 4. Elementele structurale au secţiuni variabile (stâlpi şi rigle vutate) în concordanţă cu starea de eforturi în elementele componente. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambajul prin încovoiere-răsucire. Dacă nu se prevăd blocaje laterale, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiere-răsucire este in general scăzuta. Oricum, blocajele laterale care apar in practică datorită structurii secundare a închiderilor si a efectului de diafragmă îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor. Proiectarea de rezistenta si stabilitate a cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasa 3 si 4, presupune o buna cunoaştere a modului de comportare a îmbinărilor riglă-stâlp, riglă-riglă şi a stâlpului la baza. Aceste îmbinări sunt caracterizate printr-un anumit nivel de rezistenta, rigiditate şi ductilitate. Datorita formei variabile a inimii la elementele componente, detaliul de îmbinare riglă-stâlp poseda anumite particularităţi. De obicei îmbinarea se realizează cu şuruburi cu placa de capăt extinsa pe capul sau la fata stâlpului. In cazul de fata va fi tratata îmbinarea pe capul stâlpului. Performantele acestor tipuri de îmbinări, sub efectul încărcărilor ciclice, sunt de interes major pentru clădiri parter, in special in zone seismice. In vederea determinării ductilităţii, rezistentei si rigidităţii, s-a iniţiat un amplu program experimental. Prin îmbinarea stâlpului si a riglei realizate din tălpi de clasa 2 sau 3 si inima de clasa 3 sau 4 au rezultat un număr de trei configuraţii pentru specimenele testate. S-a urmărit atât comportarea cat si mecanismul de cedare, la încărcări monotone si ciclice. În cadrul prezentului capitol se vor prezenta, de asemenea, rezultatele unei analize neliniare elasto-plastice realizate cu programul de elemente finite Ansys v8.0, simulate pe fiecare tip de îmbinare în parte, comparând rezultatele obţinute cu cele ale testelor experimentale. O simulare numerică, corect realizată, este mai puţin costisitoare atât din punct de vedere la timpului alocat cât şi al consumului de materiale.

2. Scopul încercărilor şi montajul În vederea determinării rezistentei.. Programul experimental 4.4. s-a efectuat un program experimental pe specimene având secţiuni de diferite zvelteţi ale pereţilor.2 . Standul experimental pentru încercarea specimenelor este prezentat în Figura 4-1. Stand Articulaţie mobilă Actuator Specimen Articulaţie Blocaje laterale Figura 4-1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor Figura 4-2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare .Programul experimental 95 4.2.. Specimenele încercate au fost montate în cadrul standului de încercări din .1. rigidităţii şi ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi realizate intre elemente cu secţiune variabilă.

Figura 4-3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii Figura 4-4: Articulaţie la baza stâlpului .96 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . au fost prevăzute blocaje laterale în punctele indicate în Figura 4-1.4 laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. a fost realizată o articulaţie mobilă la capătul superior (Figura 4-3). La partea inferioară dreapta a fost prevăzută o articulaţie perfecta pentru a preveni apariţia momentelor încovoietoare la baza stâlpului (Figura 4-4). Pentru a împiedeca deplasarea specimenului pe verticală. la capătul superior al specimenului. De asemenea pentru a preveni deformarea în afara planului. cu capacitatea de 1000 kN. Forţa orizontală a fost generata prin intermediul unui actuator Quiri.

având: deschiderea L=18 m.25 kN/m2 (γULS=1. vezi Figura 4-5. H varHxLpin L Figura 4-5: Geometrie cadre Tabelul 4-1: Dimensiuni cadre Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Denumire cadru C2-3 C2-4 C3-4 Greutate [kg] 1884. În final a rezultat un număr de 3 cadre având elemente cu secţiuni de clasă diferită.79 1802. încărcare din zăpadă 1. travee T=6 m.Programul experimental 97 4. înălţimea H=5 m si unghiul acoperişului α=80.20 kN/m2 (γULS=1. a fost dimensionat un cadru parter.829 Stâlp [mm] (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 grinda Vutată [mm] (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Constanta [mm] 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6 Configuraţiile îmbinărilor si dimensiunea acestora sunt prezentate in Tabelul 4-2 şi Figura 4-6: Tabelul 4-2: Dimensiuni specimene Nod J2-3 J2-4 J3-4 Stalp (H*B*tf*tw) 650*240*15*8 700*240*15*6 700*280*12*6 Grinda (H*B*tf*tw) 650*200*12*8 700*200*12*6 700*230*10*6 .2. încărcare tehnologică 0.2. lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii a fost schimbată pentru a obţine aproximativ aceiaşi stare de eforturi si deformaţie.2 kN/m2 (γULS=2. Specimenele Pentru a putea definii configuraţii realiste pentru specimene.2).1).225 1784.1). Pentru dimensionare au fost considerate următoarele ipoteze de încărcări: • • • încărcarea proprie a închiderilor 0.4. Materialul utilizat a fost S275 iar dimensionarea s-a realizat in conformitate cu prescripţiile din EN 1993-1-1[18]. Grosimea.2 .

J3-4 (riglă si stâlp cu tălpi de clasa 3 si inimă de clasa 4). . B este lăţimea tălpii. J2-4 (rigla si stâlp cu tălpi de clasa 2 si inima de clasa 4).4 în care H este înălţimea secţiunii transversale. tf este grosimea tălpii şi tw este grosimea inimii. Pentru a putea identifica comportarea materialului utilizat au fost realizate teste de tracţiune pe epruvete extrase din zonele neafectate de deformaţii ale îmbinările testate. Rezultatele acestor teste au condus la concluzia ca fabricantul a folosit un material S275 în loc de S355 (cum era specificat în proiect). respectiv sudură de colţ între inimă şi placa de capăt. Figura 4-7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor Cele trei configuraţii de îmbinări rezultate sunt: J2-3 (riglă şi stâlp cu tălpi de clasa 2 şi inima de clasa 3). J2-3 J2-4 Figura 4-6: Gabarite specimene J3-4 În Figura 4-7 sunt prezentate tipurile de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor şi anume: sudură cu prelucrare în Y şi resudarea rădăcinii între placa de capăt şi tălpile elementelor. Din acest motiv în continuare raportările se vor face pentru S275.98 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .

folosind o maşină universala UTS RSA 250 (vezi Figura 4-9). echivalenta cu 20 N/mm2sec. iar sudura între inimă şi placa de capăt cu sudură de colt de 4 mm.Programul experimental 99 Dimensionarea îmbinărilor s-a realizat în conformitate cu metoda componentelor din EN1993-1-1 Part1.2 . Caracteristicile materialelor Pentru determinarea caracteristicilor otelului folosit la fabricarea specimenelor. La toate specimenele s-au folosit şuruburi M20 gr. Şuruburile M20 gr 10. aplicând o viteza de încărcare quazistatică.8[20]. Montaj . 1990[59]. 10. prin aplicarea unui moment la cheie de 40 daNm. din fiecare grosime de tabla utilizata.9 şi placă de capăt de 20 mm. epruvetă Figura 4-9: Încercarea de tracţiune.9 între elemente au fost pretensionate la 50% din capacitatea lor.2. panou care lucrează la forfecare (vezi Figura 4-8). au fost efectuate încercări de tracţiune pe epruvete extrase din componentele principale. Sudurile între tălpile elementelor realizându-se cu prelucrare în Y.4. O particularitate a acestor tipuri de îmbinări este poziţionarea panoului de inima.3. Grinda Talpa exterioara Talpa interioara Inima grinda Imbinare cu suruburi Talpa interioara Stalp Panou Talpa exterioara Figura 4-8: Elemente componente nod testat 4. Încercările pe epruvete proporţionate au fost efectuate conform SE EN1002-1.

421874 1.40 37.53 414.66 396. rezistenţa la rupere fu.56 37.59 34.13 313.50 20.66 22.46 293. Tabelul 4-3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări Epruveta P1-1 P1-2 P1-3 P2-1 P2-2 P2-3 P3-1 P3-2 P3-3 P4-1 P4-2 P4-3 P5-1 P5-2 P5-3 P6-1 P6-2 P6-3 t mm 6 6 6 8 8 8 10 10 10 12 12 12 15 15 15 20 20 20 B0 mm 33.96 420.64 285.368491 1.90 33.68 322.69 439.50 32. coloana 3 reprezentând lăţimea măsurată a specimenului în urma prelucrării.37 398.4 Caracteristicile principale ale încercărilor: limita de curgere superioară fy(Reh).99 45.30 33.50 33.558858 1.362898 1.425513 1.327875 1.31 34.410067 1.27 300.10 27.78 37.50 31.07 38. Din fiecare grosime de material au fost extrase un număr de 3 epruvete.64 fu(Rm) N/mm2 411.23 325.18 37.40 27.63 427.33 A % 37. placă de capăt. materialele s-au încadrat în cerinţele standardelor propuse. Prima coloana din Tabelul 4-3 reprezintă denumirea specimenului.00 fy(Reh) N/mm2 260.60 37.30 33.00 296.50 37.439386 1.67 321.50 40.77 264.66 32.87 380.319474 1.58 35.05 420.46 fu/fy 1.47 426.33075 1. Ulterior se va face un calcul analitic care va tine cont de valoarea limitei de curgere pentru fiecare componenta în parte: talpă.48 382.84 415.40 20.360124 1.06 295. inimă.303403 1.50 40.45 30.95 376.100 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .11 37.93 275.420467 1. raportul dintre fu/fy şi alungirea la rupere A.62 255.37816 .44 22.459201 1.20 40.49 25.46 280.88 377.10 26.57 287.13 401.32 21. Figura 4-10: Definirea parametrilor din Tabelul 4-3 Analizând Tabelul 4-3 se observă o variaţie destul de mare a limitei de curgere.64 381.582328 1. rigidizare.59 445.70 324. sunt prezentate în Tabelul 4-3.30 252. pentru diferite grosimi de specimene.389723 1.22 292.90 20.07 33.60 450.493825 1.

4 1 0. 1985)[16]. Din acest motiv s-a adoptat o procedură de încărcare ECCS modificată (Figura 4-12b). Creşterea deplasării de la ey direct la 2ey este prea mare. F Fmax Fy α y /10 αy ey emax eu e Figura 4-11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere a) b) 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 e/e y time 1.6 -1 -1. au fost folosite două proceduri alternative de încărcare: (1) procedura ECCS standard şi (2) procedura ECCS modificată.2 . în cazul de faţă pasul al doilea fiind după limita de cedare a specimenelor.2.2 -0. este necesară pentru determinarea pasului de încărcare la încercările ciclice. Aceasta prevede o încercare monotonă. pentru trasarea relaţiei caracteristice forţă-deplasare. În cadrul încercărilor ciclice.4 -1.2ey (în loc de 2ey).Programul experimental 101 4. după atingerea limitei de curgere. s-a folosit un increment de 0. Procedura de încărcare Încărcarea specimenelor s-a făcut urmărind procedura completa recomandata de Convenţia Europeana pentru Construcţii Metalice (ECCS. Acest lucru datorându-se în special clasei secţiunilor. În cadrul acestei proceduri. care se bazează de asemenea pe cea standard. Deplasarea ey şi forţa Fy la curgere sunt obţinute la intersecţia dintre rigiditatea iniţială αy şi o tangentă la curba F-e având panta de 10% din rigiditatea iniţială (Figura 4-11b). aplicând schema statica din Figura 4-11a. În timpul testelor ciclice s-a observat un aspect important şi anume că procedura ECCS standard (Figura 4-12a) se dovedeşte a fi nepotrivită datorită ductilităţii scăzute a specimenelor.4. făcând astfel imposibilă evaluarea caracteristicilor la încărcări ciclice.6 0.8 e/e y time a) b) Figura 4-12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard. Deplasarea la curgere ey.2 -0. b) modificată .4.8 1. folosită pentru a determina limita de curgere.

1) Pe panourile de inimă au fost dispuşi înclinometrii.4). pentru a măsura rotirile relative între punctele indicate pe Figura 4-13.i au fost utilizaţi pentru a măsura deplasările relative în punctele indicate. fie pe o structură secundară fără contact cu standul de încercare. .. pentru măsurarea deplasărilor absolute. unde acţionează forţa. ceilalţi parametrii au fost monitorizaţi prin intermediul unor captori potenţiometrici (tip TRS si LWH) şi inductivi (LVDT). Preluarea datelor si stocarea lor in format electronic efectuându-se prin intermediul unei staţii de achiziţie tip HP3852A.8) au fost montaţi pentru a măsura deplasările absolute ale specimenului în punctele indicate pe Figura 4-13. acesta afectând valoarea finală a deplasării absolute a specimenului..2.5. Aranjamentul experimental şi schema de dispunere a captorilor sunt prezentate în Figura 4-13. Captorii notaţi cu Drel. Prelucrarea datelor experimentale Răspunsul specimenelor a fost monitorizat prin intermediul unor captori de deplasare. s-a determinat pe baza relaţiei: D = D1 − D9 − D8 (4. la voalări locale. afectând în acelaşi timp şi valorile măsurate de înclinometre. Captorii de deplasare Di (i=1.4 4. Forţa aplicată s-a măsurat prin intermediul celulei de forţă a actuatorului. În aceste condiţii valorile măsurate de aceştia au fost neglijate. Captorul de deplasare D9 a fost utilizat pentru a monitoriza deplasarea absolută a cadrului. D1 D2 D3 D4 Drel6 I3 Drel5 D6 D5 D7 Lc Lr D9 Drel4 Drel2 I1 Drel3 I2 Drel1 H I4 D8 Figura 4-13: Aranjamentul experimental Deplasarea totală a nodului la partea superioară. mai mult Drel5 si Drel6 au monitorizat deformarea panoului de inima... Zvelteţea mare a panoului de inimă a condus. Captorii au fost fixaţi fie pe elemente diferite ale ansamblului structural. pentru măsurarea deplasărilor relative între componente. Aceştia au fost amplasaţi atât în fata specimenului cât şi în spatele acestuia. această valoarea a fost considerată la interpretarea rezultatelor. în timpul testelor experimentale.102 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . notaţi cu Ii (i=1.

2) în care M este momentul încovoietor la fata îmbinării.70 KN Sj. .ini Figura 4-14: Exemplu de determinare a limitei de curgere 4. Momentul redus la fata îmbinării a fost determinat utilizând următoarea formulă: M = F ⋅ Lr (4.4. rezistenta şi ductilitatea.1Sj. F este forţa orizontală aplicată. EN1993-1-8[22] sau SR EN 19931-8[61]) clasificarea îmbinărilor se face după curba M-φ. În normele de calcul existente (e. 500 450 400 350 forta [kN] 300 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 80 100 deplasare [mm] ey=38.3 . Rotirea totală a nodului (ţinând cont atât de rotirea elastica şi de cea plastică a grinzii.3. Pentru a putea prelucra aceste rezultate a fost nevoie de transformarea lor în moment (M). Rezultatele testelor experimentale Rezultatele preliminare înregistrate în timpul testelor au fost in termeni de forţă (F) şi deplasare (d). respectiv rotire (φ) si de construcţia curbei (M-φ). cat şi de distorsiunea panoului de inimă) în raport cu capătul stâlpului este determinată folosind următoarea formulă: φtot = D1 H − D7 Lc (4. Curba moment-rotire este necesară pentru a urmări comportarea specimenelor sub efectul încărcărilor aplicate şi a determina. D1 si D7 sunt deplasări măsurate şi indicate în Figura 4-13.92 mm Fy=365. H şi Lc sunt definiţi de asemenea în Figura 4-13. rigiditatea.g. Lr este lungimea riglei (vezi Figura 4-13). În Figura 4-14 este prezentată metodologia de determinare a acestui punct.ini 0.Rezultatele testelor experimentale 103 Deplasarea la curgere necesară aplicării încărcării ciclice a fost determinată pentru fiecare specimen în parte.3) în care φtot este rotirea totală a nodului în raport cu capătul stâlpului.

apare o reducere semnificativă a capacităţii postelastice. prelucrate pe baza ecuaţiilor (4. b) J2-4M c) J3-4M Modul de cedare este asemănător pentru toate specimenele testate şi anume: J2-3 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare.03 0. sunt prezentate în Figura 4-15. Deformarea şi deplasarea cadrului a fost monitorizată pe parcursul încercării vizual şi cu ajutorul captorilor de deplasare. J2-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor .3). a) J2-3M Figura 4-16: Moduri de cedare – încărcări monotone. Curbele experimentale. 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 0 0.01 0. până la atingerea forţei elastice. în control de deplasare prin intermediul actuatorului Quiri. moment-rotire.3.02 0. pentru specimenele testate la încărcări monotone.1.4 4. Rezultate încercări monotone Încărcarea în cazul de faţă a fost aplicată monoton. În toate cazurile specimenele au avut un comportament liniar.2) şi (4. De asemenea se observă că pe lângă reducerea capacităţii portante prin creşterea clasei secţiunilor.104 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .04 rotire [rad] Figura 4-15: Curbe comportament încărcări monotone J2-3m J2-4ml J3-4m Analizând Figura 4-15 se poate observa că rigiditatea iniţială are valori apropiate pentru cele trei specimene testate la încărcări monotone.

rigiditate iniţială.Rezultatele testelor experimentale 105 exterioare. De asemenea sub efectul încărcării monotone. Sj. Mai multe detalii referitoare la simulările numerice vor fi prezentate în paragraful 4. S-a observat ca nu au apărut deformaţii ale plăcilor de capăt sau fisuri ale sudurilor dintre elementele componente. Analiza cu MEF Figura 4-17: Comparaţie FEM vs experimental experimental Rezultatele experimentale au fost comparate cu rezultatele obţinute în urma unor analize elasto-pastice neliniare prin modelarea specimenelor cu elemente de tip shell. MR. Ca o observaţie punctuală: analiza cu metoda elementelor finite reprezintă foarte bine modul de concentrare a eforturilor in elemente cat şi modul de cedare corespunzător configuraţiei alese.65 548.72 440.62 515.0060 0.3 .r (exp) şi rotirea rigiditatea iniţială a îmbinării. rotirea (exp) (exp) corespunzătoare curgerii.0 123555.ini [kNm/rad] 123069. şi rotirea ultimă.0 (exp) φy (exp) φu [rad] 0. momentul capabil teoretic al grinzii în .0270 0. φy . MRth) .0070 . şuruburile au avut un comportament bun.14 532. φu . Tabelul 4-4: Valori rezultate: moment capabil. (exp) Valoarea experimentală a momentului capabil al îmbinării.56 457.0041 [rad] 0.0279 0. j . MR. rotirea corespunzătoare curgerii φy (exp) ultimă φu .0061 0. rotiri Specimen J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .22 Sj. au fost determinate pentru specimenele încărcate monoton. fără a apărea întinderi în tija şurubului. J3-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare.4.ini.66 [kNm] 573.59 [kNm] 551.89 518. ( (exp) vecinătatea îmbinării. . ( MRth) .4. MRthj) . j .0 141644. În Tabelul 4-4 sunt prezentate: momentul capabil ( teoretic al îmbinării (de proiectare).r (exp) MR. momentul capabil experimental al îmbinării. j [kNm] 495.

50 μm=Φu/Φy 3.50 1.106 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .00 1.4 În Figura 4-18 este prezentată modalitatea de determinare a momentului capabil al specimenelor.00 4.ini 0. μm = (exp) φu (exp) φy (4.4) .005 0.50 2.1Sj.00 2. 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0. μm.th rotire [rad] Figura 4-18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor 5.50 4.4) a fost determinată ductilitatea corespunzătoare încărcării monotone.50 0.ini Mrd.71 J2-3m J2-4m specimen J3-4m Figura 4-19: Ductilitate încărcare monotonă Pe baza datelor din Tabelul 4-4.035 0.00 0.00 4.exp Mrd. Orizontala corespunzătoare momentului capabil determină prin intersecţia cu curba experimentală punctele corespunzătoare rotirii elastice si ultime.045 Sj.57 4. şi este reprezentată în Figura 4-19.005 -100 Φel 0.025 0.00 3.50 1.015 Φu 0. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta definita de rigiditatea iniţială şi o dreaptă tangentă la curba având înclinaţia de 10% din rigiditatea iniţială. cu ajutorul Ecuaţiei (4.

1.Rezultatele testelor experimentale 107 (exp) în care φy este capacitatea de rotire corespunzătoare punctului de curgere iar (exp) φu reprezintă rotirea plastică ultimă. indiferent de clasa inimii au o ductilitate satisfăcătoare. S-a efectuat câte un ciclu până la atingerea unei deplasări elastice de 1. În cadrul încercărilor ciclice. şi câte trei cicluri la 1.2 ey.8ey. urmărind procedura modificată de încărcare a ECCS (Figura 4-12b). 1.0ey.2.6ey. 1. la cicluri repetate au apărut fisuri în panoul de inimă (mai exact cedare prin oboseala în domeniul plastic). La încărcările negative. s-a înregistrat voalarea locală a panoului de inimă şi încovoierea plăcii de capăt. În cazul specimenului J2-4c. această degradare este mult mai accentuată în cazul specimenului J3-4c. si 2. Se remarcă faptul că specimenele cu tălpi de Clasa 2. ductilitatea îmbinării nu este afectată în mare măsură de clasa inimii ci de clasa tălpilor. este distorsiunea tălpii comprimate cuplat cu voalarea inimii (Figura 4-20). momentul capabil ultim nu a fost atins la încărcări negative în nici unul din cazuri.3 . 2. la încărcări monotone. Mecanismul de cedare observat în toate cazurile. cedarea specimenelor s-a înregistrat prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală şi voalarea prin taiere a panoului de inimă fără a cauza însă degradarea ciclurilor pozitive (Figura 4-22). Ca o concluzie preliminară. 1. conduce la o scădere drastică a ductilităţii globale a specimenului.4. Reducerea zvelteţi pereţilor din care este realizata talpa elementului.2ey. Figura 4-20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone 4. Comportarea îmbinărilor şi modul de cedare rezultat pentru fiecare specimen în parte sunt prezentate în Figura 4-22. Curbele histeretice sunt stabile în cazul specimenelor J2-3c şi J2-4c şi sunt caracterizate de o degradare redusă a momentului capabil.0ey. Însă.8ey a fost ciclul în care a fost atinsă capacitatea maximă a specimenelor. determinată în urma încercărilor monotone.4ey. S-a remarcat ca în toate cazurile. Se remarca un comportament diferit al specimenelor în funcţie de direcţia de . Rezultate încercări ciclice Încercările ciclice au fost realizate de asemenea în control de deplasare. Datorită nesimetriei îmbinării.3.

comportamentul la încărcări negative este complet diferit datorită configuraţiei îmbinării.108 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .4 aplicare a încărcării. în aceasta situaţie. dispunerea unui şurub exterior (vezi Figura 4-21). φu . Rand de suruburi suplimentar Figura 4-21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice (exp) Valoarea momentului capabil al îmbinării. j (exp) φy Specimen J2-3c J2-4c J3-4c (exp) φu [kNm] 613.01712 [rad] 0.23 495. Tabelul 4-5: Momente capabile.02413 0.01870 Ductilitatea ciclică a fost determinată pe baza datelor din Tabelul 4-5. urmărind aceiaşi procedură de determinare ca şi în cazul încărcărilor monotone. şurubul de la exterior fiind foarte solicitat. rotiri încercări ciclice (exp) MR. a Ecuaţiei (4.39 [rad] 0.02367 0.42 468. j . Se observă o reducere semnificativă a ductilităţii faţă de cea obţinută în cazul încărcărilor monotone.4). MR.00917 0. . au fost determinate din înfăşurătoarea curbelor histeretice (primul ciclu) pentru toate cazurile. φy .00917 0. şi este prezentată în Figura 4-23. si rotirea ultima. Dacă în cazul încărcării pozitive (aceiaşi direcţie de aplicare a forţei ca şi încărcarea monotonă). rotirea corespunzătoare (exp) (exp) curgerii. O soluţie optimă pentru îmbunătăţirea comportamentului ar fi. Aceste valori sunt prezentate în Tabelul 4-5. avem un comportament asemănător cu cel înregistrat în cazul testelor la încărcări monotone. Se observă o reducere a rigidităţii şi a capacităţii portante a îmbinării.

015 0.035 Figura 4-22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire.005 0.025 0.005 0.025 0.035 -0.015 0.035 a) J2-3C J2-4C 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.Rezultatele testelor experimentale J2-3C 800 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.035 b) J2-4C J3-4C 800 600 400 200 0 -0.005 0.3 .005 -200 -400 -600 rotire [rad] -0.035 -0.025 -0.025 -0.025 0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] 109 -0.025 -0.015 0.035 -0. b) mod de cedare) a) c) J3-4C b) .015 0.4.015 0.015 0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] moment [kNm] -0.

γ = a2 + b2 + (Drel 5 − Drel 6 ) 2⋅a⋅b (4.5) b 1 Drel6 a 2 Drel5 b a 2 Figura 4-24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului = 1+ . printre care amintim Stratan (2004). Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării În urma testelor experimentale s-a observat că acele componente care influenţează rotirea totală a îmbinării sunt: rotirea panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii.63 specimen Figura 4-23: Ductilitate încărcare ciclică 4. γ.50 μc=Φu/Φy 2.50 1. de aceia ughiul de distorsiune a panoului de inimă se va determina simplificat cu ajutorul ecuaţiei (4.58 2. γ1 şi γ2. Validitatea formulei a fost demonstrată în repetate rânduri. Oricum este destul de dificil de estimat valoarea acestor componente separat.110 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .09 2. are două componente.00 2. Distorsiunea panoului de inimă la taiere.5).3.50 0. datorată distorsiunii tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii.00 1.00 0.00 J2-3c J2-4c J3-4c 1.4 3.3. (Figura 4-24).

3 .00 50.6) r Drel2 Drel1 h Figura 4-25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii 60.00 J2-3m J2-4m J3-4m J2-3c J2-4c J3-4c specimen Figura 4-26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării γu/Φu Φr.00 40.4. datorata distorsiunii tălpii comprimate cuplata cu voalarea locala a inimii. poate fi determinata folosind deplasările relative Drel1 si Drel2 (Figura 4-25).Rezultatele testelor experimentale 111 Rotirea grinzii.00 0. pe baza următoarei formule: φr = (Drel 1 − Drel 2 ) h (4. se înregistrează o diferenţă . Comparând valorile lui γ cu Φr se observă căa panoul de inimă al îmbinării are o contribuţie redusă în comparaţie cu cea a grinzii la rotirea totală a îmbinării.u)/Φu În Figura 4-26 sunt prezentate valorile rotirii panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii.00 20.u/Φu (γu+Φr. raportate la rotirea totală a nodului.00 % 30. Mai mult.00 10.

acestea fiind elemente cu caracteristici plastice şi capacităţi mari de deformare. toate efectele ce intervin în derularea testelor experimentale. având dimensiunile prezentate în Tabelul 4-2. sunt în general costisitoare atât din punct de vedere al timpului alocat şi al forţei de muncă implicată.4. discretizarea s-a făcut la un nivel de detaliere ridicat.112 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Figura 4-27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF . mai ales pe specimene cu gabarite mari ( adică la scară naturala). Contribuţia componentelor luate în calcul fiind mai mare în cazul încărcării aplicate ciclic. riglă şi stâlp. Elementele de tip SHELL43 au fost folosite pentru discretizarea specimenelor realizate din tablă. Între plăcile de capăt au fost introdu-se elemente de contact de tip Conta52. monoton sau ciclic. Discretizarea îmbinărilor pentru analizele neliniare este prezentată în Figura 4-27. Au fost discretizate plăcile de capăt pentru ambele elemente componente. care simulează un contact de tipul „point-to-point” (adică fiecărui punct de pe faţa unui element aflat în contact cu alt element îi corespunde un punct pe faţa celui de al doilea element).4 semnificativă între valorile componentelor la tipul de încărcare aplicat. fiind prevăzute rigidizări ale plăcii de capăt. O alternativă la testele experimentale o reprezintă simulările numerice care sa transpună în calcul.0. Specimenele analizate au fost aceleaşi ca şi în cazul programului experimental. rigidizări ale inimii grinzii. În acest scop comportarea îmbinărilor s-a simulat prin analize elasto-plastice cu elemente finite. şi prevăzute goluri pentru şuruburi. 4. dar şi din punct de vedere al materialelor consumate. Pentru a simulat cat mai bine realitatea. la modul cel mai realist. Program de simulări numerice Testele experimentale. utilizând elemente de tip SHELL43 în cadrul programului Ansys 8.

Program de simulări numerice 113 Comportarea materialului – otel S275 (OL44) s-a modelat printr-o curba elastica-perfect plastică (Figura 4-28). experimental şi analiza nelinieară elasto-plastică se observă o similitudine foarte buna între acestea. Nodurile au fost încărcate static cu forţă distribuita pe lăţimea tălpii. la distanta de 2020 mm faţă de axa neutră a stâlpului. Figura 4-29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică Analizele realizate cu elemente finite au condus la moduri de cedare asemănătoare sub efectul încărcărilor monotone şi anume: distorsiunea tălpii comprimate a grinzii şi voalarea locală (mecanism local plastic) a inimii grinzii. Figura 4-28: Curba de material σ-ε Schema statică este identică cu cea prezentată la testele experimentale (Figura 4-11a) şi anume a fost prevăzută o articulaţie fixă la baza stâlpului (dreapta) şi o articulaţie mobilă la capătul de sus al grinzii. În Figura 4-30 sunt prezentate modurile de cedare ale specimenelor in urma analizelor efectuate şi curbele de comportament ale acestora în termeni de forţă şi deplasare. .4. Imperfecţiunea specimenului a fost aplicată după primul mod propriu de flambaj elastic.4 . Comparând rezultatele obţinute pe cele doua căi. pentru elemente cu pereţi subţiri. magnitudinea acesteia fiind determinata în concordanta cu prevederile EN1993-13[19].

4 Moduri de cedare MEF Comparaţie MEF-EXP 450 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-3 FEM J2-3 EXP Îmbinare J2-3 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-4 FEM J2-4 EXP Îmbinare J2-4 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J3-4 FEM J3-4 EXP Îmbinare J3-4 Figura 4-30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental .114 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .

iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. nici de tipul de încărcare. . după atingerea momentului capabil. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţata nici de clasa inimii.4.5. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii).Concluzii 115 4. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă.5 . Specimenul J2-4 a prezentat o ductilitate buna la încărcări ciclice. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. Concluzii Testele experimentale prezentate in cadrul acestui capitol au fost efectuate pe specimene scara naturala in cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor.

8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). . placa de capăt a riglei la încovoiere (6). rândul de şuruburi din stânga la întindere (9). metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice.1. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. inima riglei la întindere (5).5. talpa stâlpului la compresiune (3). Particularitatea metodei componentelor constă în considerarea oricărei îmbinări ca un set de „componente individuale”. supusă la moment încovoietor şi forţă axiala) componentele relevante sunt următoarele (vezi Figura 5-1): • • • • • • • • • inima stâlpului la întindere (1). În cazul particular al cadrelor metalice portal (îmbinare cu placa de capăt extinsă. panoul de inima al riglei la forfecare (8). placa de capăt a stâlpului la încovoiere (2). fiind studiat în consecinţă.APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 5. Metoda componentelor 5. rigidizările de pe rigla la compresiune (7).1. inima riglei la compresiune (4). Ca o caracteristica a metodei. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. nodul este considerat ca un tot unitar. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. Introducere Metoda componentelor este în momentul de faţă.1.

întindere şi forfecare. o zona comprimată şi una forfecată. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. 5.1.1 -Metoda componentelor 117 8 5 N M 6 2 4 7 9 M 1 N 3 Figura 5-1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp Se observă din cele prezentate anterior că sudura între elementele componente ale îmbinării nu este considerată ca o componentă a acesteia.5. si anume: o zona întinsă. acestea corespunzând celor trei zone care apar in îmbinare. În elementele îmbinării se disting trei tipuri de eforturi. Deoarece deformarea acesteia este mult redusă în comparaţie cu cea a elementelor componente. Coexistenţa câtorva componente în cadrul aceluiaşi nod (spre exemplu în cazul de faţă panoul de inimă al riglei.2. datorita eforturilor din elemente îmbinate. iar rezistenţa îmbinării nu trebuie să fie condiţionată de rezistenţa cordoanelor de sudură. . care este solicitat în acelaşi timp la compresiune. tensiune şi forfecare) poate conduce la interacţiunea eforturilor rezultând în final o variaţie a rezistentei şi rigidităţii pentru fiecare componenta în parte. rezistenţă de calcul). Fiecare din componentele prezentate anterior posedă o rezistenţă şi o rigiditate la compresiune. Etapele metodei componentelor Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării intre elementele considerate.

118 Aplicarea metodei componentelor .8[20] individual pentru fiecare componentă de bază în parte şi anume: panoul de inimă la forfecare. compresiune şi/sau forfecare independent de modul de solicitare a nodului. valoarea indicată fără a fi determinată experimental sau analitic. la care rezistenţa nu depinde de efortul de întindere la care şurubul este solicitat.1. În general rezistenţa unei componente raportată la o anumită solicitare. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. Pentru a ţine cont de interacţiunea dintre acestea în EN 1993-1. compresiune si întindere în cazul panoului de inimă al riglei şi interacţiunea dintre acestea este tratată în EN1993-1. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”.8[20] sunt prezentate în paragraful 5. coexistenţa solicitărilor de forfecare.5 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. Mai mult. Prima etapă este direct dependentă de caracteristicile geometrice a ansamblelor şi identificarea celor trei zone: de compresiune. Fiecare componentă a întregii îmbinări posedă rezistenţa proprie la întindere.3. nu depinde de valoarea acestei solicitări: Spre exemplu cazul şuruburilor. a) componente individuale Figura 5-2: Tipuri de mecanisme plastice b) componente grupate . panoul de inimă la întindere şi panoul de inimă la compresiune.8[20] este prevăzută o reducere a capacităţii portante a nodului cu 10%. întindere si forfecare. În Figura 5-2 sunt ilustrate cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”. Cea de-a doua etapa presupune o cunoaştere suficient de amănunţită a modului de comportare a componentelor individuale. Componentele tratate până în momentul de faţă de prevederile din EN1993-1. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor nodului.

• compatibilitatea deplasărilor între părţile constituente ale secţiunii transversale .8 Part 1.1. se va determina modul în care aceste eforturi vor fi distribuite între componentele constituente. . primele două etape ale metodei componentelor au fost realizate (identificarea şi determinarea caracteristicilor). • fiecare parte a secţiunii transversale trebuie să poată transfera mai departe eforturile interne la care este supusă. Relaţia între proprietăţile componentelor şi cele ale nodului. rezultate în urma distribuţiei. supuse la încovoiere. • nu va fi depăşită în nici un caz capacitatea de deformare a fiecărei părţi a secţiunii transversale. în vederea determinării rigidităţii şi rezistenţei. ce acţionează în nod.8[20] fiind cea prezentată în Figura 5-3. Distribuţia eforturilor interne se face pentru a determina rigiditatea şi nivelul de rezistenţă la încovoiere. Componentele de bază în cazul îmbinărilor realizate cu şuruburi şi tratate în EN1993-1. Aceste două caracteristici sunt suficiente pentru definirea curbei moment-rotire a nodului.1 -Metoda componentelor 119 Ultima etapă constă în asamblarea componentelor. Metoda componentelor permite determinarea analitică a rigidităţii iniţiale şi a momentului rezistent de calcul. Proiectarea îmbinărilor”. se bazează pe distribuţia eforturilor interne în componentele de bază. această etapă constă în asamblarea componentelor individuale pentru a determina proprietăţile mecanice ale nodului.8 şi legea moment-rotire Metoda componentelor apare pentru prima dată în Anexa J a ENV 1993-1 iar mai apoi se transformă în EN1993-1.8 „Design of Joints”[20] şi tratează calculul îmbinărilor structurilor metalice.trebuie respectată.8[20] sunt prezentate în Tabelul 5-1. curba convenţională de comportament adoptată de EN1993-1.denumite componente în cazul unui nod . forfecare. se bazează pe aşa numita „distribuţie a eforturilor interne în nod”. trebuie să fie în echilibru cu solicitările externe ce acţionează în secţiunea respectivă. cât şi în orice secţiune transversală a grinzii sau stâlpului.3. În acest fel. pe baza modelului mecanic considerat cel mai reprezentativ pentru îmbinarea considerată. 5. iar din punct de vedere teoretic trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: • eforturile interne.5. efortul la care fiecare componentă de bază este supusă fiind denumit „efort intern”. ultima parte a metodei componentelor. Distribuţia eforturilor interne trebuie făcută într-un mod raţional. Normativul propune de asemenea determinarea rezistenţelor caracteristice ăi a rigidităţii pentru fiecare componentă de bază. Pentru un anumit set de eforturilor externe. Toate aceste se aplică nu doar nodurilor structurii. Asamblarea componentelor este după cum s-a descris mai sus. pasul ultim constând în asamblarea componentelor în vederea determinării modului de comportarea a nodului studiat. După cum indică şi numele. Armonizarea normelor romaneşti cu cele europene a condus la apariţia unei versiuni traduse în limba romană în anul 2006 şi publicată de ASRO: SR EN1993-1-8[61]: Proiectarea structurilor de otel. Componentele de bază conform EN1993-1. torsiune şi/sau compresiune şi întindere axială.

Ed 4 Talpa stâlpului la încovoiere 5 Placa de capăt la încovoiere 6 Corniera de talpă la încovoiere 7 Talpa şi inima grinzii sau stâlpului la compresiune Fc.8[20].120 Aplicarea metodei componentelor .Ed 3 Inima stâlpului transversală la întindere Ft. Componente VSd 1 Panoul inimii stâlpului la tăiere VSd 2 Inima stâlpului transversală la compresiune Fc. Tabelul 5-1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1.5 Evaluarea rezistenţelor de calcul şi a rigidităţilor pentru componentele prezentate în Tabelul 5-1 se face folosind formulele de calcul existente în EN19931.Ed Ft.8) Nr. crt.Ed .

5.Ed 10 11 Şuruburi la întindere Şuruburi la forfecare Şuruburi la presiune pe gaură (pe tălpile grinzii.1 -Metoda componentelor 121 Nr.Ed 8 Inima riglei la întindere Ft. tălpile stâlpului. placa de capăt sau corniere) 12 13 Grindă prevăzută cu vută Figura 5-3: Curba moment-rotire convenţională . crt.Ed 9 Tabla la întindere sau compresiune Fc. Componente Ft.

Momentul elastic este definit empiric şi este considerat ca fiind egal cu două treimi din momentul rezistent de calcul. Relaţia forţă-deplasare a unui resort este evaluată cu: Fi = E ⋅ k i ⋅ Δ i (5.5 Rigiditatea secanta Sj este funcţie de momentul rezistent de calcul.8. Determinarea rigidităţii iniţiale Rigiditatea iniţială Sj. .r (r reprezentând rândul de şuruburi considerat). la nivelul unui rând de şuruburi. ki coeficientul de rigiditate axială a resortului i. În Figura 5-4 c) resorturile efective sunt înlocuite de un resort echivalent de rigiditate unica keq. şurubului la întindere. având o rigiditate keff. care înglobează resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază la nivelul unui rând de şuruburi. În Figura 5-4 sunt ilustrate aceste resorturi pentru cazul unei îmbinări riglăstâlp realizată cu şuruburi şi placă de capăt extinsă. acţionând la nivelul braţului de pârghie z.1.ini se determină pornind de la deformarea componentelor de bază ale nodului. ψ. de rigiditatea iniţială. care tine cont de tipul îmbinării. tălpii stâlpului la încovoiere şi inimii stâlpului la întindere sunt combinate pentru a forma un resort efectiv pentru fiecare rând de şuruburi. ţinând cont de schema din Figura 5-4. a) b) c) Figura 5-4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă Figura 5-4 b) ilustrează resortul echivalent. Numerele asociate fiecărui resort corespund numărului de componentă regăsită în EN1993-1. În cele ce urmează sunt prezentate formulele pentru determinarea rigidităţii efective keff şi a rigidităţii echivalente keq. 5.122 Aplicarea metodei componentelor . Componenta elastică a fiecărei componente de bază este reprezentată de un resort. şi respectiv rândului de bulon considerat. de momentul aplicat şi de un coeficient . Δi deformaţia resortului i.1) unde: Fi valoarea forţei în resortul i.4. Astfel resorturile corespunzătoare plăcii de capăt la încovoiere. E modulul de elasticitate a oţelului.

Rd se obţine cu relaţia: Sj = E ⋅ z2 1 μ⋅∑ ki (5.Ed / M j .Ed ≤ 2 / 3 ⋅ M j .5) S j .Rd < M j .r eff . rigiditatea iniţiala a nodului se obţine prin înlocuirea rotirii φ cu: φ = rezultând: Δ1 + Δ2 + Δ eq z (5.r eff .Rd (5.ini = Mj φ = F ⋅z F ⋅ z2 E ⋅ z2 = = ∑ Δi F ⋅ ∑ 1 ∑ 1 E ki ki z (5.r = 1 1 ∑k i i .r 123 (5.2) ∑k z = ∑k r r ⋅ hr 2 ⋅ hr (5.Rd.9) dacă Valorile coeficientului ψ sunt date in Tabelul 5-2 . este raportul dintre rigidităţile S j .1 -Metoda componentelor keff .2) şi (5.r ⋅ hr z (5.4) Pe baza rigidităţii determinate conform (5.3) keq = ∑k r eff .Ed mai mic decât momentul rezistent de calcul Mj.Rd ) ψ dacă M j .Rd 2 / 3 ⋅ M j .4). corespunzător unui moment Mj. rigiditatea la rotire Sj a unui nod grindăstâlp.5.8) (5.7) unde: ki z μ este coeficientul de rigiditate al componentei i a nodului braţul de pârghie.Ed ≤ M j .ini / S j Raportul rigidităţilor μ se determină cu ajutorul următoarelor relaţii: μ =1 μ = (1.6) Dacă forţa axială NEd în elementele îmbinate nu depăşeşte 5% din rezistenţa de calcul a secţiunii transversale Npl.5 ⋅ M j .

CC a) distribuţie „plastică” a eforturilor interne CC b) distribuţie „elastică-plastică” a eforturilor interne CC c) distribuţie „elastică” a eforturilor interne Figura 5-5: Distribuţia eforturilor interne .5 Tabelul 5-2: Valorile coeficientului ψ Tipul îmbinării Sudată Placă de capăt cu şuruburi Corniere de tălpi cu şuruburi Placă de bază a stâlpului ψ 2.7 2. Determinarea momentului rezistent Determinarea momentului rezistent de calcul se bazează pe aplicarea teoremelor statice.5.1.124 Aplicarea metodei componentelor .7 5.7 3. La nivelul şuruburilor pot fi identificate trei tipuri de distribuţie ale eforturilor interne şi anume: • • • o distribuţie „plastică” (Figura 5-5 a). o distribuţie „elastică” (Figura 5-5 c).1 2. o distribuţie „elastică-plastică” (Figura 5-5 b) Distribuţia va depinde în mare măsură de capacitatea de deformare a componentelor nodului.

Rd reprezintă rezistenţa unui şurub. În acest caz momentul rezistent de calcul se va determina similar pe baza formulelor de calcul prezentate anterior.i se datorează cedării plăcii de capăt şi • rezistenţa de calcul FRd . FRd . Aceste braţe sunt determinate ca fiind distanţele de la centrul de compresiune (CC) la axa rândului de şuruburi considerat.i ⋅ hi + ⎛h ⋅F ⎞ hi ⋅ min ⎜ i Rd . Momentul rezistent în acest caz se evaluează cu: M j . Cele trei tipuri de distribuţii ar putea fi limitate în cazul atingerii rezistenţei la compresiune.k . prezentată în Figura 5-5a se dezvoltă progresiv de la rândul superior de şuruburi spre rândul inferior de şuruburi. M j .i se datorează cedării inimii grinzii la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd. În acest caz ecuaţia (5. Această distribuţie se aplică cu precădere la nodurile având grosimi mari ale plăcii de capăt şi ale tălpii stâlpului.Rd = ∑F i =1 n Rd .9Bt. în care Bt. 9Bt .11) Distribuţia „elastică” a eforturilor prezentată în Figura 5-5c este un caz particular al distribuţiei „elastice-plastice”.5. La rândurile de şuruburi situate sub rândul de şuruburi k. În EN1993-1. Momentul rezistent de calcul este determinat ca fiind suma produselor dintre efortul interior de la nivelul fiecărui bulon si braţul acestuia (eq.11) se aplică considerând k=1.10) În anumite cazuri (vezi Figura 5-5b). Aceste criterii îşi au originea in cercetările realizate de Jaspart (1999)[38]. asta numai dacă există o capacitate suficientă de deformare a componentelor. distribuţia eforturilor este liniară.i se datorează cedării inimii stâlpului la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd. la care în primul rând de şuruburi a fost atinsă rezistenţa şi prezintă un comportament ne-ductil.8[20] se presupune ca există o capacitate de deformare suficientă a unui rând de şuruburi dacă: • rezistenţa de calcul FRd. în care s-a atins deja rezistenţa de calcul ( FRd.k>1.i ≤ 1.i ⋅ hi (5. în talpa şi inima grinzii sau la atingerea rezistenţei la compresiune a inimii grinzii şi a rezistenţei la forfecare a panoului de inimă. (5.i ⎟ i = k +1 ⎝ hk ⎠ ∑ n (5.Rd . distribuţia plastică a eforturilor este întreruptă datorita lipsei capacităţii de deformare a ultimului rând de şuruburi. Fc.Rd = ∑F i =1 k Rd .1 -Metoda componentelor 125 Distribuţia plastică a eforturilor interne.Rd) şi este condiţionată de cedarea şurubului sau a plăcii de capăt.10)). doar că se vor lua în considerare un număr limitat de .

trebuie limitată în acelaşi timp grosimea tălpii stâlpului cât şi grosimea plăcii de capăt. placa de capăt a grinzii la încovoiere.12) ∑ Fl = Fc.5 rânduri de şuruburi. Rezistenţa de calcul a unui rând de şuruburi i. talpa stâlpului la încovoiere. prezentat în paragrafele anterioare (Figura 5-2). pentru resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază. 5.i. Metoda componentelor poate fi utilizată pentru evaluarea capacităţii de deformare a unui nod dacă se cunoaşte capacitatea de deformare a fiecărei componente active. dacă aceste componente sunt active. pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi respectiv mixte. reprezintă efortul de întindere în rândul i. Proprietăţile mecanice a acestor componente cum ar fi deformaţia elastică. amplasate în serie (vezi Figura 5-4a).1.126 Aplicarea metodei componentelor . pentru a evita ruperea fragila a şurubului.Rd şi a inimii grinzii. rezistenţa resortului efectiv i (vezi Figura 5-4b) este condiţionată de componenta cea mai slabă. Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. utilizată în formulele precedente. dintre rezistenţa de calcul la compresiune a inimii grinzii şi rezistenţa de calcul la forfecare a panoului de inimă. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor.n este numărul ultimului rând de şuruburi în care apar eforturi de întindere. În ultimele două cazuri.2. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente. Mai mult. Această rezistenţă trebuie sa ţină cont şi de apariţia fenomenului de grupare la apariţia mecanismului de cedare. În acest interval valoarea rezistentei la compresiune se determină: (5. FRd.2. rezistenţa de calcul şi capacitatea de . Se consideră că un nod are o capacitatea de rotire suficientă pentru un calcul plastic dacă momentul de calcul rezistent al nodului este definit de una din următoarele componentele de bază: • • • unde: n panoul de inimă la forfecare. Fl reprezintă minimul dintre rezistenţa de calcul la compresiune a tălpii Fc. reprezintă rezistenţa minimă a componentelor la nivelul rândului de şuruburi considerat. Generalităţi. Distribuţia eforturilor la rândurile de şuruburi se face ţinând cont de faptul că aceluiaşi rând de şuruburi nu i se va atribui o încărcare mai mare decât cea pe care o poate transfera acel rândul de buloane. Este folosită ca referinţă în EN 1993 şi EN 1994. Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 5.Rd l =1. denumite componente.

Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. 5. Npl. momentul rezistent de calcul. NSd rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate.5.Rd: NSd ≤ 0. NSd. la eforturi de compresiune şi întindere. 05 Npl .13) este efortul axial de calcul.Rd (5.2.2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 127 deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. utilizând metoda componentelor. şi anume: rigiditatea la rotire. dar nu şi în cazul îmbinărilor elementelor cadrelor metalice parter cu rigla în pantă (Figura 5-6). trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor.Rd Se consideră că sub această limită comportarea nodului nu este influenţă semnificativ de forţa axială.2. caracterizarea proprietăţilor unui nod. Limitarea de 5% poate fi respectată în majoritatea cazurilor în care îmbinarea riglă-stâlp se realizează între elementele structurilor multietajate.8[20] este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. Npl. modul de cedare şi capacitatea de rotire. De asemenea trebuie subliniat faptul că această valoare a fost aleasă în mod arbitrar şi nu este justificată ştiinţific. Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N În majoritatea cazurilor. În consecinţă. Aceste este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază. Unde: Figura 5-6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă .

Pentru un moment încovoietor predominat. Considerând o îmbinare riglă-stâlp cu placă de capăt extinsă supusă la moment încovoietor şi forţă axială ( Figura 5-8) există două distribuţii posibile ale eforturilor interne în nod: • • una corespunzând unui moment încovoietor predominant (Figura 5-9a). NSd NRd 1 -1 1 MSd Mj.8 se consideră că diagrama de interacţiune moment-forţa axială este definită de linia ce uneşte următoarele 4 puncte: rezistenţa la moment încovoietor pozitiv şi negativ în absenţa forţei axiale şi respectiv rezistenţa axială la întindere şi compresiune în absenţa momentului încovoietor (Figura 5-7). cea de a doua corespunzând unei forţe axiale predominante (Figura 5-9b). talpa stâlpului la încovoiere. . placa de capăt la încovoiere. iar pentru a dezvolta o procedură de proiectare îmbunătăţită în concordanţă cu metoda componentelor care este încă valabilă atâta timp cât comportamentul componentelor este independent de tipul de încărcare aplicat întregului nod – se cere o nouă procedură de asamblare a componentelor pentru a acoperi acţiunea combinată a momentului încovoietor şi a forţei axiale.128 Aplicarea metodei componentelor . Dificultatea în acest sens rezultă din modificarea listei de componente active în nod.5 În cazul în care condiţia (5.Rd -1 Figura 5-7: Curba de interacţiune M-N Aceste prevederi sunt puse sub semnul întrebării. iar forţele de întindere sunt transferate prin intermediul şuruburilor întinse. în EN 1993-1. În cazul interacţiunii dintre momentul încovoietor şi forţa axială este important modul în care sunt activate componentele de bază în funcţie de intensitatea încărcărilor aplicate în nod. Aceste probleme au fost investigate la Universitatea din Liege prin intermediul unui amplu program experimental şi analitic de către Cerfontaine & Jaspart (2003)[8]. forţele de compresiune se dezvoltă în vecinătatea tălpii inferioare a riglei îmbinate.13) nu este satisfăcută. componentele activate fiind: inima stâlpului la întindere. în concordanţă cu importanţa relativă a momentului încovoietor şi a forţei axiale şi bineînţeles în concordanţă cu semnele forţelor aplicate în nod.

inima grinzii la întindere. N M Figura 5-8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială N M a) M predominant N M Figura 5-9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N b) N predominant . partea superioară a îmbinării tinde să transfere eforturi de compresiune.2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 129 şuruburile la întindere. talpa grinzii la compresiune. talpa grinzii la compresiune. În cazul unei forţe axiale predominate.5. inima stâlpului la întindere şi talpa grinzii la întindere. inima stâlpului la compresiune. componentele activate fiind: inima stâlpului la compresiune. Rândurile de şuruburi nu mai sunt active la întindere.

130 Aplicarea metodei componentelor . EPB – placa de capăt la încovoiere.5 5. nodul ar fi alcătuit dintr-o îmbinare solicitată la moment încovoietor şi forţă axială şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare. cauzând printre altele încovoierea plăcii de capăt şi/sau încovoierea tălpii stâlpului. în placa de capăt se dezvoltă un mecanism plastic de cedare. BT – şurubul la întindere. în placa de capăt vor apărea linii de curgere separate în jurul unui şurub. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. CWC – inima stâlpului la compresiune. Exista două caracteristici particulare ale metodei componentelor ce trebuie analizate cu mare atenţie şi anume: • „efectele grupate” (Figura 5-2b): aceste efecte apar îndeosebi în cazul îmbinărilor realizate cu placă de capăt la care eforturile de întindere între elemente sunt transmise prin intermediul şuruburilor. în placa de capăt vor apărea linii de curgere cuplate în jurul mai multor şuruburilor. conducând la un mecanism .3.8[20]. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8] (Figura 5-10). Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este mică. În acest model. Modelul permite determinarea. CWT CFB BT EPB N CWC BFC îmbinare Panoul de inimă la forfecare M nod Figura 5-10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart Modelul propus conduce la activarea următoarelor componente: CWT . Datorită eforturilor de întindere din şurub.talpa stâlpului la încovoiere.2.inima stâlpului la întindere. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. unde F şi Δ reprezintă forţa ce acţionează în componenta considerată. Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. conducând la un mecanism individual de cedare (Figura 5-2a). a răspunsului nodului riglă-stâlp. intr-o manieră numerică. solicitat la eforturi axiale şi încovoiere. BFC – talpa grinzii la compresiune. Dacă ar fi să urmăm definiţiile date în EN 1993-1. BWT – inima grinzii la întindere. CFB . fiecare componentă a nodului este reprezentată de un resort elastic caracterizat de o curba neliniară F-Δ. respectiv deplasarea acesteia. bazat pe utilizarea metodei componentelor. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este suficient de mare.

Cinematica problemei este . În prezenta lucrare se va prezenta cazul general al unei îmbinări realizate cu placă de capăt extinsă cu şuruburi. • „interacţiunea componentelor”: acest fenomen are loc între componentele stâlpului unde interacţionează trei tipuri de eforturi: eforturile de forfecare în panoul de inimă. şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare). etc. 5. 5. Determinarea îmbinare diagramei de îmbinărilor interacţiune aplicând pentru Caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 se face prin intermediul curbei moment-rotire. are la bază metoda componentelor şi ţine cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. În Figura 5-11 este ilustrată o îmbinare cu şuruburi realizată cu placă de capăt extinsă având un număr de Nb=4 şuruburi. respectiv inferioare a grinzii (Figura 5-10) şi care activează suplimentar următoarele componente: talpa şi inima grinzii la compresiune şi inima stâlpului la compresiune. talpa grinzii. Acest efect conduce la un număr convenţional de n=Nb+2 de rânduri de şuruburi prin intermediul cărora eforturile sunt transmise de la grindă la stâlp. inima stâlpului la compresiune – CWC. şuruburi. este un program destinat în exclusivitate activităţilor de cercetare deoarece permite introducerea caracteristicilor mecanice a materialului. placa de capăt a stâlpului. iar cele de compresiune negative sau egale cu zero. iar pentru a fi asigurată rezistenţa întregii îmbinări momentul încovoietor şi forţa axială. În cele ce urmează se va face o scurtă trecere în revistă a modului de lucru a programului.1. Toate rândurile de şuruburi se notează de la 1 la n începând cu primul rând de şuruburi (Figura 5-11). Pot fi indetificate două zone active poziţionate la mijlocul tălpii superioare. trebuie sa rămână în interiorul acestei diagrame.5. eforturi longitudinale datorate încărcărilor axiale şi a momentului încovoietor din stâlp. inima grinzii. placa de capăt a grinzii. 131 grupat de cedare (Figura 5-2a). Programul de calcul a fost dezvoltat în timp. individual pentru fiecare componentă a îmbinării în parte şi anume: talpa stâlpului.3. inima stâlpului.3. Mai mult decât atât. ce formează o pereche de valori. şi eforturi transversale datorate încărcărilor aplicate nodului (inima stâlpului la întindere – CWT. rigidizările panoului de inimă a grinzii. având un număr de Nb rânduri de şuruburi prin care sunt transferate eforturile de întindere. Definiţii şi convenţii Diagrama de interacţiune defineşte o suprafaţă limită dată de rezistenţa nodului. Evaluarea caracteristicilor metoda componentelor. La rândul ei curba moment-rotire este trasată utilizând un program de calcul dezvoltat de Cerfontaine şi Jaspart la Universitatea din Liege.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Apariţia efectelor grupate afectează în aceeaşi măsură şi următoarele componente: inima stâlpului la întindere – CWT şi inima grinzii la întindere BWT. În mod convenţional forţele de întindere se asumă a fi pozitive sau egale cu zero.

Braţul este definit ca fiind distanţa verticală dintre axa grinzii. Totul pare simplu atâta timp cât se consideră rezistenţa individuală a fiecărui rând de şuruburi.p]. dar în realitate în nod se dezvoltă fenomenul de „grupare” e efectelor. în timp ce în rândul de şuruburi 1 şi 3 este diferită de zero.p. 2 este egală cu zero... bazată pe aplicarea teoremei statice.14) în care Fi reprezintă forţa în rândul i de şuruburi iar hi fiind braţul forţei respective.5 următoarea: forţa de compresiune din rândul nr.132 Aplicarea metodei componentelor .4.p] în care apar efectele de grupare sunt considerate ca un rând echivalent fictiv având un braţ de pârghie echivalent şi o rezistenţă a grupului egală cu cea a celei mai slabe componente. pentru fiecare componentă constitutivă α poate să fie scris: i =m ∑F p i Rd ≤ Fmp . criteriul de rezistenţă pentru fiecare rând aparţinând grupului fictiv [m. şi axa şurubului (valorile hi sunt pozitive pentru rândurile de şuruburi situate deasupra axei neutre a grinzii). p = m. condiţia de echilibru static se va scrie: M = ∑h ⋅F i =1 i n i N = ∑F i =1 n i (5. Astfel s-a considerat că. Rand 1 Rand sup 2 Rand 3 Rand 4 Rand 5 Rand inf 6 Figura 5-11: Numerotarea rândurilor de şuruburi Ecuaţiile de echilibru pentru nod şi excentricitatea încărcării Evaluarea rezistenţei nodului.3. rezistenţa fiecărui rând de şuruburi (care este egală cu rezistenţa celei mai slabe componente) nu poate fi depăşită.16) .α m = 1... Momentul încovoietor şi forţa axială aplicată sunt conectate prin conceptul de excentricitate a încărcării după cum urmează (valorile pozitive ale momentului M şi ale forţei axiale N sunt definite în Figura 5-10): M = e⋅N (5. necesită existentă unui echilibru la cedare între distribuţia eforturilor interne şi forţele externe aplicate. iar „mecanismul de grup” ia în considerare doar rândurile de şuruburi 1. Pentru o îmbinare supusă la eforturi de încovoiere (M) şi axiale (N).. m + 1. toate rândurile de şuruburi [m. În concluzie.15) Criteriul de rezistenţă În conformitate cu principiile teoremei statice. unde eforturile M şi N sunt aplicate.n (5.

Fmp .α reprezintă rezistenţa individuală a componentei α a rândului m..2. Acest criteriu de rezistenţă poate fi derivat pentru fiecare componentă constitutivă a unui rând de şuruburi. panta fiecărui segment fiind egală cu valoarea braţului de pârghie (hk). valoarea forţei (Fk) variază de la 0. a) model de interacţiune între doua rânduri de şuruburi b) model de interacţiune între trei rânduri de şuruburi Figura 5-12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi Definirea criteriului de cedare pentru întregul nod Detalii referitoare la aplicarea teoremei statice pentru o îmbinare cu n rânduri de şuruburi sunt date in Teza de doctorat a lui Cerfontaine (2003)[7] intitulată ”Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblage boulonne”.α . 0 ( ) daca i >k daca i <k (5. în cazul în care m este egal cu p. iar rezistenţa finală pentru grupul de şuruburi Rd Rd [m.p]. În Figura 5-12 este ilustrată situaţia prezentată anterior pentru cazul interacţiunii între două rânduri de şuruburi (a) şi respectiv între trei rânduri de şuruburi (b) dar care acoperă şi cazul cel mai general al unei îmbinări cu n număr de şuruburi. notată cu Fmp .19) Fi c = min Fi Rd + .n (5.5. Diagrama de interacţiune se va obţine astfel: M = hk ⋅ N + ∑ (hi − hk ) ⋅ Fi c i =1 n k = 1. la unul din capete.α reprezintă rezistenţa componentei α corespunzătoare grupului de Rd şuruburi de la m la p. iar în lungul acestor segmente.20) . 0 ) i <k (5..17) unde: Fi c = max Fi Rd + . 0 ( ) ( daca sau: Fi c = min Fi Rd − . 133 Rd în care Fmp .18) (5.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Aplicarea teoremei statice conduce la următoarea definiţie şi trasarea diagramei de interacţiune M-N: Criteriul de interacţiune la cedare între momentul încovoietor (M) şi forţa axială (N) este descrisă de un set de 2n segmente paralele. poate fi definită ca fiind minimul valorilor Fmp . până la valoarea maximă a rezistenţei rândului de şuruburi respectiv la celălalt capăt.

Comparaţie experimentale.23) Rezistenţa rândului de şuruburi i ( Fi Rd + şi Fi Rd − ) diferă pentru i mai mic decât k (obţinând Fi Rd + ) sau mai mare decât k (obţinând Fi Rd − ). Figura 5-13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7].134 Aplicarea metodei componentelor .n ⎟ ⎠ i >k (5..5 Fi c = max Fi Rd − . cu această . asemănătoare celei prezentate în Figura 5-11.. 0 ⎛ Rd Fi Rd + = min ⎜ Fmi − ⎝ ⎛ Rd Fi Rd − = min ⎜ Fim − ⎝ ( ) j =m daca i −1 i >k (5.2. metoda componentelor teste Pentru a putea face o comparaţie a rezultatelor obţinute prin utilizarea programului dezvoltat la Universitatea din Liege..3. De asemenea. m = 1. m = i. Punctele din Figura 5-12 reprezintă paşii succesivi pentru evaluarea valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − . În Figura 5-12b este prezentată procedura de evaluare a valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − în cazul unei îmbinări unde se grupează trei rânduri de şuruburi.. În Figura 5-13 este prezentată un exemplu de diagramă generală capabilă de interacţiune moment – forţă axială (M-N) corespunzătoare unei îmbinări cu 4 rânduri de şuruburi. 5. au fost selectate un număr de îmbinări pentru care există deja date experimentale.22) j = i +1 ⎞ F jRd − .i ⎟ ⎠ i <k (5.21) cu: ∑F ∑ m Rd + j ⎞ .

Testele experimentale.b – grosimea tălpii grinzii. cl-is – clasa inimii stâlpului. bc – lăţimea tălpii stâlpului. În cadrul programului de calcul pentru fiecare grosime de material au fost folosite caracteristicile mecanice obţinute în urma testelor de tracţiune.înălţimea grinzii. inima şi talpa grinzii.b 8 6 6 cltb 2 2 3 clib 3 4 4 unde: hc . 135 ocazie s-a făcut o verificare suplimentară a testelor experimentale realizate pe noduri riglă-stâlp având secţiuni variabile zvelte. Tabelul 5-3: Dimensiuni geometrice Nod j2-3 j2-4 j3-4 stâlp hc 650 700 700 bc 240 240 280 tf.c 15 15 12 tw. cl-ts – clasa tălpii stâlpului. Figura 5-14: Caracteristici dimensionale îmbinări . tf.5.c 8 6 6 clts 2 2 3 clis 3 4 4 riglă hb 650 700 700 bb 200 200 230 tf. tw.c – grosimea tălpii stâlpului. bb – lăţimea tălpii grinzii.b – grosimea inimii grinzii. cl-ib – clasa inimii grinzii i.înălţimea stâlpului. rezultatele acestor teste sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. tf. realizate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări. tw.c – grosimea inimii stâlpului. În acelaşi tabel sunt trecute şi clasa secţiunii elementelor componente: inima şi talpa stâlpului. cl-tb – clasa tălpii grinzii.b 12 12 10 tw. Caracteristicile de material au fost determinate în urma unor teste de tracţiune pe specimene extrase din nonele neafectate de deformaţii ale nodurilor încercate. Dimensiunile geometrice ale îmbinărilor analizate sunt prezentate în Tabelul 5-3 şi grafic în Figura 5-14. hb .

chiar se suprapun în unele cazuri.035 0.01 0. cele experimentale având valori mai mari.005 Mrd. Se observă că valorile.03 0.ini 0.005 0. 900 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0.015 0.025 0.01 0.045 0.th= 440.62 moment [kNm] J2-4 800 700 600 Mrd.exp=518.04 rotire [rad] Figura 5-15: Comparaţie analitic-experimental . 0.035 0.ini 600 500 400 300 200 100 Φel.055 0.02 0.03 0.56 J2-3 rotire [rad] 700 Sj. în termeni de moment rezistent al îmbinării.th=495. 0.59 Sj. 0.ini 0.015 Φu 0.1Sj. Daca ar fi să vorbim în termeni de rigiditate a îmbinării.1Sj.02 0.136 Aplicarea metodei componentelor .015 0. valorile experimentale şi cele analitice sunt comparabile.005 0.0075266 0.ini J3-4 Φel. oricum diferenţa dintre acestea este nesemnificativă.035 0.0271839 Mrd.22 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 -100 0.ini Mrd.025 0.th=457.025 0.045 Φu.04 0. 0.006075343 0 0 -100 rotire [rad] 0.5 În Figura 5-15 şi Tabelul 5-4 sunt prezentate rezultatele obţinute pe cale experimentală şi analitic folosind metoda componentelor.exp=573.ini Mrd.72 0.065 Sj. sunt puţin diferite.005 -100 Φel 0.89 Mrd.004122 Φu.1Sj.exp= 515.

65 548.14 532.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Relaţii moment-rotire pentru îmbinări riglă-stâlp tipice sunt prezentate în Figura 5-17. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului. 600 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 0.8[20] Elementele cadrelor metalice (rigle şi stâlpi) se îmbină în nodurile cadrului.b.3.72 440.62 515. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme. majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid.ini [kNm/rad] 123069. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. fie articulate. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide.3.89 518. posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate. (th) Mpl . Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că în realitate. în care momentul capabil al nodului Mj este normalizat la momentul plastic al riglei Mpl. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii. .b (exp) MR.56 457. care să îndeplinească presupunerile făcute la calculul structurii.0 141644.56 457.015 0. caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial.59 [kNm] 551. Experienţa a arătat că în cazul nodurilor rigide.59 Figura 5-16: Curbele moment-rotire obţinute analitic 5. Tabelul 5-4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială 137 Nod J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .02 J2-3 J2-4 j3-4 495.22 Sj.71 440. acestea trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului.005 0.66 [kNm] 573. j [kNm] 495.01 rotire [rad] 0.0 123555. Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN19931.0 Curbele moment-rotire obţinute analitic cu ajutorul programului de calcul sunt prezentate în Figura 5-16. Astfel.5. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor.

soluţiile de greutate minimă se obţin atunci când nodurile structurii sunt rigide. Prin utilizarea nodurilor semi-rigide pot fi identificate mai multe aspecte şi strategii pentru obţinerea unor beneficii economice (Weynard şi colab. adică distribuţia momentelor şi a deplasărilor. cum este Eurocode 3. Studii efectuate în anii anteriori au arătat că soluţiile cu o greutate minimă pot ajunge cu până la 20 % mai scumpe decât soluţiile la care s-a ţinut cont de costurile de fabricaţie (Steenhuis şi colab. 1998[64]). Rigiditatea reală a nodului poate fi evaluată în conformitate cu EN1993-1. ceia ce conduce la o rigiditate ridicată şi o distribuţie mai echilibrată a eforturilor în elementele structurale. Deciziile luate în faza de proiectare au un impact major asupra costurilor de fabricaţie ale structurii. Dacă rigiditatea reală este semnificativ mai mare decât limita prevăzută de normă. Pot fi găsite soluţii economice folosind noduri semi-rigide iar comportamentul real al nodului trebuie luat în considerare la calculul structurii. adică rigiditatea şi/sau rezistenţa parţială. care sunt considerate tradiţional ca şi articulate.8[20]. • Beneficii economice ale nodurilor semi-rigide. În general. În cazul în care costurile unei structuri metalice sunt calculate pe baza greutăţii acesteia. Pe de altă parte. anumite tipuri de noduri cu şuruburi. Caracteristicile nodurilor vor influenţa răspunsul structurii. Figura 5-17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] Normele moderne de calcul a structurilor metalice. pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului).5 Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului). Aceste noduri necesită rigidizări şi de aceia conduc la costuri de fabricaţie ridicate (datorate în special costului ridicat al manoperei). proiectantul va optimiza structura pentru a obţine o greutate minimă. Experienţa din diferite ţari europene a arătat că procesul de proiectare al cadrelor metalice necontravântuite este foarte delicat din punct de vedere economic. În consecinţă. îndeplinind totuşi criteriul pentru noduri rigide.138 Aplicarea metodei componentelor . permit considerarea comportamentului real al nodului. 1998[67]): • Detalii optime pentru nodurile rigide. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static. Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. trebuie verificat dacă se pot omite anumite rigidizări. dimensiunea elementelor poate creşte faţă de soluţia cu noduri rigide. Diminuarea costurilor nodurilor trebuie comparată cu creşterea datorată .

139 costului rezultat din greutatea suplimentară de material şi al protecţiei anticorozive. odată cu includerea unor modele de noduri semi-rigide în tot mai multe programe de calcul structural. 1999[39]) pentru determinarea capacităţii portante şi a rigidităţii nodurilor. Cea de-a doua problemă dispare treptat.8[20] prevede un sistem de clasificare a nodurilor funcţie de rigiditatea şi rezistenţa lor. în consecinţă răspunsul structurii nu se va modifica substanţial din cauza rigidităţii reale a nodului. importanţa rigidităţii nodului este funcţie de rigiditatea relativă riglă-stâlp ( Kb / Kc ) Figura 5-18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate În Figura 5-18 se disting trei zone şi anume: • Zona 1 – noduri rigide S j . Oricum. Clasificarea nodului funcţie de rigiditate (Figura 5-18) ţine seama de trei aspecte şi anume: • • • nu este importantă rigiditatea absolută a nodului.1 şi kb=8 pentru cadre contravântuite.ini ≥ k b ⋅ E ⋅ Ib Lb cu: kb=25 pentru cadre necontravântuite. având un sistem de clasificare se poate verifica dacă un nod cu o anumită rigiditate poate fi modelat ca şi rigid. Prima problemă este parţial rezolvată de prevederile de calcul existente în EN1993-1.8.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.ini ≥ kb ⋅ E ⋅ Ib / Lb ). dacă K b / Kc ≥ 0.5. influenţa rigidităţii nodurilor este mai importantă la cadrele necontravântuite ( kb = 25 ). ci rigiditatea relativă a acestuia faţă de elementul îmbinat ( S j . Soluţia optimă se poate determina numai în cazul în care se face o evaluare detaliată a costului. În plus faţă de procedura de calcul a caracteristicilor prin metoda componentelor. Această clasificare este importantă pentru a verifica dacă un nod se comportă ca unul rigid. • Zona 2 – noduri seimi-rigide . Dificultatea folosirii nodurilor semi-rigide în proiectarea curentă a structurilor metalice este dictată de lipsa relativă a prescripţiilor de calcul pentru acestea şi de efortul suplimentar de calcul structural. EN1993-1. Este important de subliniat faptul că un nod real nu este niciodată perfect rigid. care foloseşte metoda componentelor (Jaspart şi colab.

Kb – rigiditatea riglei.02 0.025 0.ini.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.03 25*E*Ib/Lb Sj.ini.01 0.ini .5E*Ib/Lb Sj.01 0.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.5 • Zona 3 – noduri articulate S j .exp 0.025 0.025 0.ini ≤ 0.02 0.exp kb*E*Ib/Lb J2-3 0.rigiditatea iniţială a nodului.03 25*E*Ib/Lb Sj.5E*Ib/Lb Sj.exp 0. 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.140 Aplicarea metodei componentelor .03 limita rigidă limita articulată 0.005 0.01 0.exp kb*E*Ib/Lb Figura 5-19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.015 rotire [rad] 0.015 rotation [rad] 0. Lb – lungimea riglei.015 rotire [rad] 0.ini.exp 0. Ib – momentul de inerţie al riglei.exp kb*E*Ib/Lb J2-4 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.ini.5E*Ib/Lb 25*E*Ib/Lb Sj.02 0.8[20] J3-4 .5E*Ib/Lb Sj.ini.005 0.5 ⋅ E ⋅ Ib Lb în care: Sj. Kc – rigiditatea stâlpului.005 0.ini.

b 0. Deoarece se face comparaţia cu rezultate experimentale.1. Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor Rezultatele prezentate în paragraful anterior se limitează la un număr de 3 îmbinări. utilizând în formula lui Mpl. nodurile se încadrează în categoria celor seimirigide. 141 În Figura 5-19 este prezentată rigiditatea iniţială a nodurilor. Analizând rezultatele prezentate în Tabelul 5-4. Această concluzie trebuie însă limitată la îmbinările studiate.b . În toate cazurile au fost folosite şuruburi de înaltă rezistentă M20 gr. Se observă că în toate cele trei cazuri considerate. Materialul utilizat în analizele numerice a fost S275 având limita de curgere fy=275 N/mm2.5. modulul elastic efectiv al secţiunii.b = Mpl .25 ⋅ Mpl .4. În funcţie de rezistenţă.25) γ M0 modulul elastic de rezistenţă a secţiunii. 10. unde: Wel Weff 5.b este momentul capabil al riglei Momentul capabil al riglei a fost evaluat în conformitate cu prevederile din EN1993-1.9.b ≤ M j ≤ Mpl . nodurile sunt clasificate în: • • • unde: noduri cu rezistenţă totală noduri articulate noduri cu rezistenţă parţială M j ≥ Mpl . coeficientul parţial de siguranţă în cazul de faţă s-a considerat γ M 0 = 1. Wel în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 3 şi Weff în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 4.b = Wel ⋅ fy γ M0 Weff ⋅ fy inima de clasa 3 inima de clasa 4 (5.0 .b M j ≤ 0. Îmbinările au fost analizate cu ajutorul programului de calcul al îmbinărilor. din punct de vedere al rigidităţii. Pe parcursul analizelor gabaritele stâlpului au fost .b Mj este momentul capabil al nodului Mpl.25 ⋅ Mpl . în comparaţie cu limita articulată şi cea rigidă. Mpl . respectiv de rezistenţă totală. Ca o concluzie preliminară: nodurile riglă-stâlp ale cadrelor metalice portal realizate între elemente cu secţiune variabilă zveltă pot fi clasificate ca fiind semirigide. Aceste modificări s-au făcut în vederea variaţiei clasei în care talpa şi inima se încadrează.24) (5.3. se poate concluziona: în toate cazurile studiate acestea au rezistenţă totală. În continuare se prezintă un studiu parametric efectuat pe un număr de 25 de îmbinări riglă-stâlp.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. se obţine ţinând cont că o parte a inimii voalează înainte de atingerea limitei de curgere în fibra extremă. respectiv creşterea lăţimii tălpii. dezvoltat la Universitatea din Liege şi prezentat în paragrafele anterioare. placă de capăt extinsă având grosimea de 20 mm. obţinute prin variaţia secţiunii grinzii şi anume: creşterea înălţimii secţiunii.

singura variaţie făcându-se în cazul înălţimii secţiunii acestuia.Rd. Mpl. considerată în toate cazurile egală cu cea a grinzii. O procedură pentru determinarea clasei secţiunii este prezentată în Anexa 5. Se observă de asemenea că o creştere a lăţimii tălpii nu conduce neapărat la creşterea capacităţii portante sau a rigidităţii iniţiale. Clasa secţiunii a fost evaluată în conformitate cu prevederile EN1993-1. asta cu preponderenţă în cazul grinzilor cu înălţime mare. Tabelul 5-5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 h 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 Dimensiuni riglă [mm] b tf 220 12 220 12 220 12 220 12 220 12 230 12 230 12 230 12 230 12 230 12 240 12 240 12 240 12 240 12 240 12 250 12 250 12 250 12 250 12 250 12 260 12 260 12 260 12 260 12 260 12 tw 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 talpă 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 Clasă inimă 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 Rezultatele obţinute în urma analizelor efectuate sunt prezentate în Tabelul 5-6 în termeni de moment capabil al îmbinării Mj.Rd. cât şi rigiditatea iniţială sunt influenţate în mare măsură de creşterea în înălţime a secţiunii. Se observă că atât momentul capabil al îmbinării.ini. moment capabil al grinzii. respectiv clasa de secţiune corespunzătoare tălpii şi inimii grinzii. Există şi cazuri în care s-a înregistrat rezistenţă parţială a îmbinărilor. Mj.b şi rigiditate iniţială a îmbinării. acest lucru poate fi explicat de influenţa pe care o are panoul de inimă în configuraţia îmbinării. În Tabelul 5-5 şi Figura 5-20 sunt prezentate dimensiunile îmbinărilor analizate.1 pentru secţiuni dublu T supuse la încovoiere. Din punct de vedere al clasificării aveam de a face cu o îmbinare semirigidă şi de rezistenţă totală în majoritatea cazurilor. Sj.5 considerate constante. .142 Aplicarea metodei componentelor . Acest lucru se întâmplă chiar dacă inima secţiunii trece de la clasă 3 la clasă 4. deşi era de aşteptat o reducere a capacităţii portante datorată posibilităţii de voalare locală a inimii.

37 579.57 575.Rd [kNm] Mpl.14 531.55 619.1 131009.5 146908.4 142515.9 151640.99 573.48 574.99 644.58 530.4 122445.55 669.6 134184.5.13 597.81 552.8 138574.68 621.14 595.0 119483.3 107200.4 155273.7 .6 141957.47 509.41 645.9 155882.3 129568.3 117776.36 598.04 575.0 138998.4 126881.3 115642. Tabelul 5-6: Rezultate analize numerice Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 Mj.30 620.27 641.07 553.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.33 599.8 129186.7 111524.9 141792.06 597.5 141869. 143 Figura 5-20: Definiţie dimensiuni elemente.27 621.ini [kNmrad] 438 478 522 597 617 441 481 525 597 617 443 483 527 616 637 445 486 529 623 656 447 488 532 635 675 558.23 118160.73 551.2 143434.4 134225.0 129452.b [kNm] Sj.

Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. şi este studiat în consecinţă. nodul este considerat ca un tot unitar. . rezistenţă de calcul). Concluzii Metoda componentelor este în momentul de faţă. evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare • componentă în parte (rigiditate iniţială. respectiv lăţime talpă grindă). Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale.144 Aplicarea metodei componentelor . Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate.5 În Figura 5-21 este prezentă o comparaţie a rezultatelor obţinute în termini de moment rezistent al îmbinării Mj.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”.Rd 400 300 200 S5 100 S3 S4 0 J5-1 J5-2 J5-3 S1 S2 creşte lăţimea creşte înălţimea J5-4 J5-5 Figura 5-21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii 5. 700 600 500 Mj.4. principiile de aplicare regăsindu-se in EN1993-1. Ca o caracteristica a metodei. Mai multe rezultate comparative în acest sens sunt prezentate în Anexa 5. metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice.Rd şi modul în care acesta variază in funcţie de creşterea unui parametru (înălţime grindă.

ini. existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. În cadrul prezentului capitol s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl. Mj. În majoritatea cazurilor. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată. se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii.8[20]. din punct de vedere al rezistenţei. . îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. Sj. îmbinările au rezultat semirigide. la eforturi de compresiune şi întindere. Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării.4 -Concluzii 145 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare.5. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire.Rd). îmbinările au rezultat ca fiind de • rezistenţă totală sau parţială. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual.Rd. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. În Figura 5-2 este ilustrat cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”.

6.METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR

6.1.

Introducere

6.1.1. Noduri semirigide
Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului, care tradiţional erau considerate fie perfect rigide fie articulate. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme, permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii, caracteristicile nodurilor proiectate trebuind să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor, posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate. Experienţa a arătat că nodurile rigide trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului, în vederea îndeplinirii presupunerilor făcute la calculul structurii. Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că, în realitate, majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului), astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. Pe de altă parte, anumite tipuri de noduri cu şuruburi, care sunt considerate tradiţional ca şi articulate, pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static.

6.1.2. Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală
Metodele curente de proiectare se bazează în mare parte pe analiza statică liniară, dar comportarea construcţiilor în timpul unui cutremur nu este nici statică şi nici elastică. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurilor sub acţiunea unui seism. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi

6.1 -Introducere

147

practicieni ca o metodă de vârf în analiza răspunsului seismic al structurilor. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient, ea nu este mult mai bună decât analiza statică a structurilor în cazul structurilor cu cerinţe mari de ductilitate, dar este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi, cât şi a celor existente (Fajfar, 1998[24]). Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii, ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie, analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. De asemenea, va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. Cu toate acestea, în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie, analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. În plus, o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare, nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare, s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime, cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice, reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales; • un model realist al structurii;

• modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală; • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate.

Ţinând cont de considerentele expuse mai sus, este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. Idealizare curbei moment-rotire pentru calculul structural paote fi neliniară, triliniară sau biliniară (vezi Figura 6-1), efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. În general nodurile semi-rigide pot fi modelate prin specificarea unui resort de rotaţie între două noduri ale modelului cu elemente finite, având coordonate identice.

148 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6

a) neliniară

Figura 6-1: Idealizarea relaţiei moment rotire

b) triliniară

c) biliniară

6.2. Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării
Pentru a putea urmării comportarea cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor, primul pas a constat in efectuarea unei analize statice liniare sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau laterale. Definirea configuraţiilor pentru cadrele analizate s-a făcut prin alegerea şi dimensionarea unui cadru parter, având deschiderea L=18 m, înălţimea h=5 m, şi o pantă a acoperişului de α=80 (Figura 6-2). Cazurile de încărcare considerate la dimensionare cadrului au fost: • încărcarea permanentă a acoperişului: 0.25 kN/m2 (γULS=1,1);

• încărcarea tehnologică datorată procesului de exploatare 0.20 kN/m2 (γULS=1,2); • încărcarea din zăpadă 1.20 kN/m2 (γULS=2,1);

H=5m

L=18 m
Figura 6-2: Dimensiuni cadru de referinţă

6.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării

149

Materialul utilizat la modelarea cadrelor a fost S275, iar dimensionarea s-a făcut în concordanţă cu prevederile EN1993-1.1[18]. În final a rezultat un număr de 3 cadre având clase de secţiuni diferite. Grosimea, lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii au fost modificate în vederea obţinerii unei rigidităţi şi o distribuţie a eforturilor interne similare. Cele trei configuraţii ale cadrelor rezultate sunt: C2-3 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 3); C2-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4); C3-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 3 şi inimă de clasă 3). Proprietăţile geometrice ale cadrelor sunt prezentate în Tabelul 6-1.
Tabelul 6-1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 Stâlp vutat (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 Vută grindă (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Grinda constantă 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6

Rigidităţile iniţiale ale îmbinărilor considerate, determinate în urma unor teste experimentale realizate în laboratorul de Construcţii Metalice, verificate de asemenea prin metoda componentelor sunt trecute în Tabelul 6-2. Aceste valori au fost folosite la modelarea îmbinărilor în cadrul analizelor plane sub efectul încărcărilor verticale şi orizontale.
Tabelul 6-2: Rigiditate iniţială îmbinare Nod J2-3m J2-4m J3-4m Sj,ini [kNm/rad] 123069.0 123555.0 141644.0

În cadrul analizelor, prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. Parametrii monitorizaţi în cadrul acestor analize sunt raportaţi la cele două tipuri de încărcări: • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor verticale (gruparea rig fundamentală): momentul la coltul cadrului Mmax,f − s (îmbinare riglă-stâlp perfect
sem rig rigidă), Mmax,f − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă), momentul la coamă Mmax,f − c sem (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă), Mmax,f − c , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi

deplasarea

pe

verticală

(săgeata)

rig ez (îmbinare

riglă-stâlp

rigidă)

şi

e

sem z

(îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic

în Figura 6-3. • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor orizontale (gruparea specialărig seism): momentul la coltul cadrului Mmax,s − s (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă),
sem Mmax,s − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi deplasarea pe orizontală a colţului

cadrului

rig ex (îmbinare riglă-stâlp rigidă) şi

sem ex (îmbinare riglă-stâlp semi-

150 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6 rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic în (Figura 6-4).

Mmax,f-s ez Mmax,f-c

Figura 6-3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală

Mmax,s-s ex

Figura 6-4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială

Rezultatele obţinute în urma analizelor statice liniare, pentru cele doua cazuri şi anume îmbinare riglă stâlp rigidă, respectiv îmbinare riglă-stâlp semirigidă, pentru parametrii monitorizaţi, sunt trecute în Tabelul 6-3 pentru gruparea fundamentală respectiv în Tabelul 6-4 pentru gruparea specială.
Tabelul 6-3: Rezultate grupare fundamentală rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4
rig Mmax,f − s rig Mmax,f − c

semi-rigid
rig ez
sem Mmax,f − s sem Mmax,f − c

variaţie
sem ez

Mmax,f − s
▼% 2.30 2.30 2.21

Mmax,f − c
▲% 9.68 9.97 8.84

ez
▲% 16.91 17.68 15.36

[kN] 473.01 475.38 469.16

[kN] 140.89 137.68 147.31

[mm] 66.75 64.51 63.14

[kN] 462.12 464.42 458.75

[kN] 154.53 151.42 160.34

[mm] 78.08 75.92 72.84

Analizând Tabelul 6-3 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter, ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp, sub efectul încărcărilor în gruparea fundamentală se obţine: • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox. 2.3 %;

28 276. noduri perfect rigide şi noduri semirigide sunt prezentate în Tabelul 6-5. Analizele statice liniare pe cadru plan conduc la trasarea următoarelor concluzii finale: • din punct de vedere al proiectării la starea limită ultimă (SLU) influenţa rigidităţii îmbinării este practic redusă.01 1. 16%.2 63.13 11.59 [mm] 65.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării • • o creştere a momentului încovoietor la coamă cu aprox.71 11. sub efectul încărcărilor în gruparea specială se obţine: • • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox.91 12. Tabelul 6-4: Rezultate gruparea specială rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4 semi-rigid variaţie sem x 151 M rig max.31 11. factorul elastic critic.s − s ▼% 1. 1.47 273. îmbinări riglă-stâlp semi-rigide. deci pentru determinarea . 9 %.02 0. Tabelul 6-5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) Cadru C2-3 C2-4 C3-4 unde: rig λcr rig λcr sem λcr 11. λ sem cr Analizând Tabelul 6-5 se poate sublinia că influenţa nodurilor semi-rigide asupra instabilităţii în planul cadrului este nesemnificativă. influenţa rigidităţii îmbinării devine semnificativă atât în cazul grupării fundamentale. o creştere a săgeţii cu aprox. 11%.3 [mm] 58.71 276. Valoarea factorilor elastici critici pentru cele doua cazuri.98 ex ▲% 11. Pentru a urmării influenţa nodurilor semi-rigide asupra flambajului în plan al cadrului s-au realizat analize de flambaj elastice pentru determinarea modurilor proprii. • din punct de vedere al proiectării la starea limită de serviciu (SLS).72 [kN] 274. s − s e Mmax.23 11.6.45 Analizând Tabelul 6-4 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter. ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp. cât şi în cazul grupării speciale. îmbinări riglă-stâlp rigide.69 factorul elastic critic.65 54.21 60.69 11.57 10.88 273. o creştere a deplasării laterale cu aprox.57 56. s − s e rig x M sem max.0 %.47 [kN] 277.

software Pas 7 NU.3. SLEN starea limita a exploatării normale Pas 5 DIMENSIONAREA ÎMBINĂRILOR NU Verificarea la stările limită OK? Pas 6 DA Tipul îmbinării (Det. IDEALIZAREA STRUCTURII Îmbinări Cadru Rigiditate Pas 1 EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR Pas 2 Alegerea elementelor şi preclasificarea lor Estimarea rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. capacităţi de rotire. rezistenţă) Tabele. altă îmbinare . riglăriglă şi bază stâlp PREDIMENSIONARE Pas 3 ANALIZA GLOBALĂ A STRUCTURII analiza de ordinul I liniar elastică Pas 4 RĂSPUNS STRUCTURAL Dimensionarea elementelor la stările limită SLU starea limită ultimă.6 modurilor proprii nu este necesară o determinare în prealabil a semi-rigidităţii nodurilor. Metodologie de proiectare a cadrelor metalice parter având noduri semi-rigide Geometrie. elemente. 6. etc.152 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . schimbare element Schimbare rigiditate iniţială Dimensionare îmbinări OK? DA STOP Pas 8 NU. rigiditate.

. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. construindu-se o relaţie forţădeplasare a structurilor. Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 6. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare. Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale.4. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29].1. 2001)[32]. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să verifice multiple obiective de performanţă. atât celor tranziente. Cerinţele asupra sistemului sunt reprezentate prin spectre elastice de răspuns puternic amortizate. Pentru construirea spectrului de capacitate se foloseşte o analiză statică neliniară (pushover). au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti.4. Prevederile din ATC 40 se referă la o metodologie în care criteriile structurale sunt exprimate în termenii atingerii unor obiective de performanţă. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. Procedura implică construirea spectrelor de capacitate şi de cerinţe.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 153 6. Studiul prezintă conceptele şi stabileşte nivelele de performanţă atât pentru elementele structurale. cât şi pentru cele nestructurale. Forţele şi deplasările sunt convertite apoi în acceleraţii şi deplasări spectrale folosind un sistem echivalent cu un grad de libertate. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP. Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. Documentul se limitează la structuri din beton armat şi utilizează pentru evaluarea comportării structurii metoda spectrului de capacitate.6. Generalităţi Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. Cu toate acestea. cât şi a celor reziduale. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale.

Sub efectul încărcărilor permanente. Mai mult. FEMA 356 (2000)[31] prezintă o suită de obiective de performanţă asociate cu diferite nivele ale acţiunii seismice determinate pe baze probabilistice. Anterior această procedură a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab. Combinaţia dintre un nivel de performanţă seismică şi o intensitate a mişcării seismice la care să se verifice performanţa poartă denumirea de obiectiv de performanţă. Este rezonabilă abordarea ca o clădire sa supravieţuiască unui cutremur moderat fără distrugeri. aşa cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi. cât şi pentru cele nestructurale. conţinând de la metode statice liniare până la dinamice neliniare. pentru a reduce costurile ridicate. dar în cazul unui cutremur de o magnitudine foarte ridicată.4. Proiectarea structurilor bazată pe criterii de performanţă (nivele de performanţă) nu este un concept nou. ductilitatea elementelor şi indicele de distrugere. . de a rezista mişcărilor seismice mari fără a se atinge colapsul structurii. pot fi acceptate unele distrugeri atâta timp cat colapsul clădirii este prevenit. asociat diferitelor nivele de performanţă. Sunt definite nivele de performanţă pentru elementele structurale. În lucrarea de faţă se prezintă o posibilă adoptare a proiectării bazate pe performanţă. propusă de SEAOC Vision 2000 (Figura 6-5). în cadrul căreia criteriile de rezistenţă sunt exprimate în nivele de performanţă cum ar fi: deplasarea laterală. În schimb în cazul încărcării seismice. şi propuse valori limită ale deformaţiilor elementelor pentru diverse soluţii structurale la nivele de performanţă diferite. Aceste combinaţii sunt reprezentate prin matricea obiectivelor de performanţă. din vânt. datorate în special necesităţii de a repara structurile cu un nivel de distrugere ridicat. Normele de calcul actuale prezintă unele incertitudini privind raportarea capacităţii seismice a structurii la necesarul pentru un calcul seismic. Metodele de analiză sunt relativ complete. În cazul clădirilor.6 FEMA 273 şi urmaşul acesteia. utile. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru proiectarea structurilor nedisipative. Obiective şi nivele de performanţă Necesitatea proiectării construcţiilor în zone seismice a condus la apariţia unei noi filosofii de proiectare antiseismică. din zăpadă. 6. Este probabil cel mai complet document. Aceşti indici se exprimă pentru diferite nivele ale mişcării seismice (hazardului seismic). trebuie avute în considerare diferite nivele ale obiectivelor de performanţă. 2004)[35].154 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . Principiul de bază al acestei filozofii se bazează pe considerentul că nu se justifică din punct de vedere economic ca în zone cu seismicitate activă toate structurile să supravieţuiască unui seism puternic fără a avea unele distrugeri. proiectarea se limitează la verificarea stării limite de serviciu şi a stării limite ultime de rezistenţă şi stabilitate. Proiectarea bazată pe performanţă (PBP) este o filozofie de proiectare mai generală. de a rezista mişcărilor seismice moderate cu distrugeri reparabile. care tratează proiectarea bazată pe performanţă. În acest scop se va evalua factorul de disipare q. disponibil la ora actuală. intenţia normelor de calcul este de a proiecta clădiri care să poată atinge următoarele nivele de performanţă: • • • de a rezista mişcărilor seismice mici (reduse) fără distrugeri semnificative.2. tehnologice.

secţii de poliţie. reducerea degradărilor şi întreruperea utilizării. costul total (iniţial. pentru clădiri făcând parte din diferite categorii de folosire şi conţinut: • Obiectivele de bază sunt definite pentru clădirile obişnuite în ceea ce priveşte conţinutul şi folosirea lor • Obiectivele esenţiale şi cu risc sporit sunt cele minime acceptate pentru clădirile esenţiale în cazul producerii unui seism (spitale.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 155 obiectivele de performanţă de calcul se vor alege funcţie de conţinutul acestora. Sunt propuse trei nivele minime ale obiectivelor de performanţă. importanţa activităţilor care se desfăşoară în acestea. iar pe de altă parte beneficul de pe urma unei siguranţe sporite. hazardul expus. folosind matricea obiectivelor de calcul.6. dar care nu vor introduce un risc major pentru populaţie • Obiectivele critice sunt cele care conţin cantităţi importante de materiale periculoase. Nu există deocamdată o . alegerea obiectivelor de performanţă de calcul se va face de către client.) şi pentru clădirile cu risc sporit. conţinând mai multe variante de stabilire a unor obiective de performanţă (sau de reabilitare. acesta fiind de fapt şi scopul normelor de proiectare antiseismică. îmbunătăţite sau limitate. etc. 1995) Conform procedurilor proiectării bazate pe performanţă. Primul pas în filozofia proiectării bazate pe performanţă îl reprezintă definirea unui nivel de avarie acceptabil în urma unei mişcări seismice. oferind beneficiarilor şi proiectanţilor opţiunea de a alege pe de o parte costul şi fezabilitatea proiectului. cel al reparaţiilor şi cel cauzat de întreruperea activităţilor). împreună cu proiectantul. în funcţie de aşteptările clientului. ce conţin cantităţi importante de materiale periculoase. Acestea sunt împărţite în obiective de bază. şi care pot periclita siguranţa unui segment important al populaţiei FEMA 356[31] este mai flexibilă. staţii de pompieri. cât şi eventuala valoare artistică sau culturală a clădirii. acest normativ având ca şi obiectiv reabilitarea construcţiilor existente). a unei analize economice şi a riscurilor acceptabile. Figura 6-5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000.

În funcţie de adoptarea unor diferite stări limită pentru elementele structurale şi nestructurale este posibilă adoptarea mai multor nivele de proiectare: proiectarea bazată pe patru nivele de performantă (SEAOC Visio 2000.4.156 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . în timp ce structura de rezistentă rămâne în domeniul elastic.2003). moderate sau mari. în cazul mişcărilor seismice frecvente şi de intensitate redusă. 6. cu avarii reduse. a accidentelor şi a avarierii componentelor clădirii. există în schimb acceptate criterii de determinare a acestor performanţe: • complet operaţional. structura cedează prin pierdere stabilităţii. În cazul Nivelului Complet Operaţional. . clădirea a atins un nivel ridicat al avariilor. La Nivelul de Prevenire a Colapsului. 1996[4]) şi proiectarea bazată pe două nivele de performanţă ( de ex. 1995[56]). Cele trei puncte indicate pe figură reprezintă cele trei nivele de performanţă prezentate anterior: complet operaţional. iar structura a pierdut o parte importantă din rigiditatea ei iniţială. dar trebuie să rămână „în picioare”. care este o cerinţă primordială. elementele nestructurale prezintă avarii minore. Ea poate să traverseze aceste evenimente fără avarii. care pot fi remediate cu costuri reduse şi fără dificultăţi tehnice. poate fi distrusă parţial sau chiar poate ceda. Pe curba de comportament forţa-deplasare pot fi identificate 3 puncte distincte ( Figura 6-6): limita comportării elastice. Structura păstrează o cantitate semnificativă din rigiditatea iniţială chiar şi toată rezistenţa posedată iniţial. După cum a fost descris înainte. care este în strânsă legătură cu prevenirea pierderii de vieţi omeneşti. proiectarea bazată pe trei nivele de performanţă (Bertero.3. Clădirea prezintă avarii importante a elementelor nestructurale şi avarii moderate a elementelor structurale. o clădire poate fi supusă la mişcări seismice reduse. • prevenirea colapsului. moderate sau de intensitate foarte mare.6 măsură generală privind nivelul acceptat de avarie. iar demolarea acesteia este iminentă. se înregistrează un nivel substanţial al avariilor. iar criteriul determinant este rezistenţa secţiunii elementelor. Figura prezintă o reprezentare schematică a apariţiei forţei tăietoare la bază în funcţie de creşterea deplasării laterale. Structura se află în domeniul elastic-plastic. avariile sunt relativ limitate. siguranţa vieţii şi prevenirea colapsului. Pierderea de vieţi omeneşti sau accidentarea în interiorul unei clădiri datorită unui cutremur. Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative În Figura 6-6 este prezentat comportamentul structurilor slab disipative ca răspuns la creşterea deplasării laterale. • siguranţa vieţii. sunt cauzate de obicei de cedarea elementelor clădirii. iar dacă deplasarea creşte peste această limită. clădirea poate fi utilizată fără întrerupere. Avariile au atins un nivel foarte ridicat astfel încât structura nu mai poate fi reparată. Structura se află în domeniul elastic-plastic. EN1998-1. La Nivelul de Siguranţa Vieţii. Nivelul avariilor depinde în mare măsură de nivelul intensităţii seismice. limita de avarie cu avarii majore şi limita colapsului. iar criteriul determinant în reprezintă ductilitatea locală a elementelor. Structura clădirii poate suferii avarii importante în timpul unui cutremur de intensitate foarte ridicată.

în Figura 6-7 fiind prezentată o secţiune dublu T modelată cu elemente de tip fibră. 1997[29]) 6. prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. unde pot apărea limite reduse între răspunsul clădirii corespunzător celor trei nivele de performanţă. Sj. s-a folosit o comportare idealizată biliniară (Figura 6-1). distanţele indicate pe grafic între nivelele de performanţă individuale.4. corespunzător fiecărui nivel de performanţă.4. Definirea obiectivelor de performanţă propuse Pentru a putea defini factorul de reducere a încărcării seismice q. s-a făcut pe cale experimentală şi verificată analitic prin metoda componentelor (vezi cap. a fost determinat pe baza unor analize neliniare dinamice „time-history” şi este definit ca fiind raportul dintre .ini. Acesta este şi cazul structurilor slab disipative. 5). Modelarea elementelor cadrului parter în programul de calcul s-a făcut cu elemente de tip fibră. Pentru modelarea comportării îmbinărilor. În cadrul analizelor.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 157 Trebuie subliniat faptul că pentru anumite clădiri. q. Determinarea rigidităţii iniţiale.6. iar îmbinarea riglă-stâlp semi-rigidă. s-au efectuat analize neliniare „timehistory” şi „pushover” cu programul dedicat Drain 3DX. pot varia semnificativ iar limitele între deformaţiile corespunzătoare nivelelor de performantă pot fi reduse considerabil. Figura 6-7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” Factorul de reducere al încărcării seismice. Nivelul de performanta Siguranta vietii Nivelul de performanta Prevenirea colapsului Forta taietoare la baza Nivelul de performanta Complet operational Colaps Controlul avariilor Siguranta limitata Deplasare laterala Cresterea cerintelor cutremurului Figura 6-6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274.

acestea sunt prezentate în Figura 6-8. 400 300 scceleratie [cm/sec2] 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 800 600 acceleratie [cm /sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995.1) λNPi λel este factorul de amplificare corespunzător nivelului de performanţă Ni. Romania Figura 6-8: Accelerograme utilizate în analize . factorul de amplificare corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă.158 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . JAPONIA EL Centro Site 0 10 20 30 40 50 60 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997. În analize au fost folosite un număr de 3 accelerograme.6 factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii: q= unde: λNPi λel (6.

Această stare limită corespunde unui cutremur ce ar putea produce avarii ale elementelor nestructurale şi avarii reduse ale elementelor structurale. pentru acest nivel de performanţă. F F F F 2 F 2 F F F H F 2 F F F 2 deplasarea laterală la colţul cadrului Figura 6-9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului În continuare se va face o descriere amănunţită a modului în care cele trei nivele de performantă vor fi definite pentru cazul de faţă: • Starea limită de serviciu (criteriul de rigiditate – complet operaţional) corespunzătoare unor cutremure frecvente.3. s-a adoptat metoda spectrului de capacitate (Figura 6-10).4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 159 Pentru a defini obiective de performanţă realiste. a fost considerată ca fiind limita acceptată a deplasării la starea limită ultimă. dDLS corespunzătoare acestui nivel de performanţă. structura trebuie să rămână în domeniul elastic sau poate suferi deformaţii plastice neimportante. a fost aleasă abordarea prin trei nivele de performanţă. Deplasarea laterală a colţului cadrului. împreună cu elementele nestructurale. Această stare limită presupune ca structura. Deci. pentru structuri având elemente neductile. Punctul de intersecţie al curbei de capacitate (obţinută în urma unei analize neliniare push-over) şi spectrul de capacitate reprezintă acceleraţia şi deplasarea necesare pentru proiectarea antiseismică. dsls ⋅ ν = 0. Metoda spectrului de capacitate este descrisă detaliat în paragraful 3.0075 ⋅ h unde: h ν (6. ce pot fi reparate fără dificultăţi tehnice ridicate. • Starea limită de avarie (criteriu de rezistenţă – siguranţa vieţii) corespunzătoare cutremurelor ocazionale. să sufere avarii minore iar disconfortul ocupanţilor să fie redus la minim.6. iar pentru fiecare nivel de performanţă a fost definită valoarea corespunzătoare deplasării laterale a colţului cadrului (Figura 6-9). . Această valoare a fot evaluată în concordanţă cu prevederile EN 19981[22].3. În vederea determinării deplasării laterale a colţului cadrului.2) este înălţimea cadrului factorul de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a acţiunii seismice. corespunzătoare acestui nivel de performanţă.

însă trebuie garantată supravieţuirea ocupanţilor. Programul ia în considerare. Valorile capacităţilor de rotire plastică evaluate cu DuctrotM sunt prezentate în Tabelul 6-6.6 0. demolarea reprezentând soluţia recomandată de proiectanţi. Cazul cel mai defavorabil s-a dovedit a fi cel al flambajului în afara planului. În cazul acestor cutremure ar putea să apară avarii atât în cazul elementelor structurale cât şi al celor nestructurale. la dezvoltarea unei articulaţii plastice. acesta fiind cazul luat în considerare.2 0. dULS.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] elastic spectrum C2-3 C2-4 C3-4 120 150 Figura 6-10: Metoda spectrului de capacitate • Starea limită ultimă (criteriul de ductiliate – nivelul de performanţă corespunzător prevenirii colapsului) în cazul cutremurelor foarte rare.6 0. Figura 6-11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan. Evaluarea capacităţii de rotire plastică s-a făcut cu programul de calcul DuctrotM. dezvoltat de Gioncu şi Petcu (1997)[34]. a fost considerată ca cea corespunzătoare punctului în care se atinge capacitatea de rotire plastică a elementelor structurale.5 Sa [g] 0. În majoritatea cazurilor nivelul avariilor este foarte ridicat.4 0. Deplasarea laterală corespunzătoare acestui nivel de performanţă.160 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . la determinarea capacităţii de rotire a unui element atât posibilitatea de flambaj în plan cât şi cel în afara planului.3 0. reprezentând un nivel al mişcării seismice foarte ridicat. 2 – flambaj în afara planului) .

Cadru C2-3 C2-4 C3-4 λel 0.02751 0. pe baza relaţiei (6. q. Aceste valori reprezintă factorul cu care este multiplicată accelerograma pentru atingerea deplasărilor laterale indicate în Tabelul 6-7. dULS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite ultime (criteriul de ductilitate).0234 λULS 0.0328 0.0252 0.1). corespunzătoare celor trei nivele de performanţă propuse (starea limită de serviciu SLS.0142 0. Factorul de reducere al încărcării seismice.0309 0.02311 161 Valorile deplasărilor obţinute. starea limită de avarie DLS şi starea limită ultimă ULS) sunt prezentate în Tabelul 6-7. Aceste valori sunt prezentate grafic. q.0254 0. este definit ca fiind raportul dintre factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii.0149 λDLS 0. În urma evaluării acestor factori este posibilă determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice.6.0159 0. dDLS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de avarie (criteriul de rezistenţă).0179 λSLS 0.0162 0. Valorile factorilor de amplificare prezentaţi anterior.02665 0.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter Tabelul 6-6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii Cadru C2-3 C2-4 C3-4 φu [rad] 0. au fost evaluate în urma analizei neliniare dinamice şi sunt prezentate în Tabelul 6-8. Tabelul 6-7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă Deplasarea laterală[mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 dSLS 75 75 75 dDLS 133 133 122 dULS 159 164 138 este deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de serviciu (criteriul de rigiditate). comparativ pentru cele trei tipologii de cadre alese. Tabelul 6-8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate.0265 unde: dSLS .0142 0.

În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte.00 0. între riglă şi stâlp.6 2. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate.94 1.60 clasă de ductilitate redusă 2. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima.00 1. fie perfect articulate. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă.48 1. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de .5. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor.00 1.00 q factor 1.162 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă .50 0.ini. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt. triliniar şi biliniar.57 1.31 1. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid.50 1. obţinându-se valori considerabil mai mari. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide.00 C2-3 1. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale. Concluzii În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice.00 qSLS qDLS qULS C2-4 C3-4 Figura 6-12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate 6. din considerente de simplificare şi uniformizare se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide.02 1. Sj.50 2.

. sunt cuprinse în intervalele 1.5-2. în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse.6. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. În ce priveşte valoarea factorului q. pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ. ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate).0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă.5 -Concluzii 163 Serviciu (criteriul de rigiditate).

închideri (acoperiş şi perete) individualizate. centre comerciale. ar înlătura din start lipsa informaţiilor în ceea ce priveşte consumul de materiale pentru structura în cauză. clădiri industriale (spaţii de producţie). într-un anumit scenariu. Kontirom. Astron. puse cap la cap. Problema în majoritatea cazurilor este lipsa de informaţii. Frisomat. . care în funcţie de tehnologia de fabricaţie folosesc sisteme tipizate de hale realizate având elementele principale realizate din table sudate. etc. Pot fi amintiţi aici Butler.7. clădiri de birouri. Construcţiile metalice parter îşi regăsesc în general aplicabilitatea în următoarele domenii: • • • • • • • saloane auto. În vederea atingerii acestui segment de piaţă.STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE 7. profile formate la rece cu pereţi subţiri. Un studiu de fezabilitate necesită o serie de informaţii care. depozite pentru diferite bunuri. oferă un răspuns destul de clar investitorului. organizaţia multinaţională Lindab a lansat ideea realizării unui set de proiecte cu caracter tipizat. clădiri în domeniul agro-zootehnic. Introducere În cazul oricărei investiţii în domeniul construcţiilor în faza iniţială se pune problema fezabilităţii. Pe piaţa construcţiilor metalice există mai mulţi jucători importanţi care au în spate un sistem tipizat pentru realizarea halelor cu structură metalică. Din acest punt de vedere existenţa unui catalog complet de structuri tipizate.1. europrofile. săli de sport şi altele. fapt ce împiedică elaboratorul studiului de a efectua comparaţii între soluţii. O construcţie metalică în sistem tipizat înseamnă în general definirea într-un mod particular al subansamblelor de mai jos şi integrarea lor conform unor procese interne organizaţionale bine puse la punct: • • soluţie structurală optimizată.

au ţinut cont în vederea realizării procesului de proiectare şi anume: oferte întocmite de Lindab. în condiţiile în care unele dintre ele sunt în contradicţie cu celelalte.1 -Introducere • accesorii şi detalii particulare. sigur şi durabil. • proiectanţii de structuri. proiecte elaborate anterior. . preţuri de referinţă. care doresc să proiecteze rapid. • arhitecţii. care sunt interesaţi de construcţii cu posibilitatea de execuţie rapidă şi uşoară – urmărind reducerea manoperei de şantier. care caută lucruri de calitate la un preţ cat mai scăzut. având o personalitate distinctă. Dezvoltatorii sistemelor sunt puşi uneori în situaţia în care trebuie să răspundă la majoritatea acestor exigenţe. care să le permită cât mai multă flexibilitate în exploatare. • constructorii. experienţa acumulată. 165 Figura 7-1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50] În faza de demarare a proiectului autorii s-au confruntat cu diferenţele punctelor de vedere ale diferitelor grupuri de interese ale ramurii industriale: • piaţa (cumpărătorii). care aspiră către construcţii frumoase. unicate în felul lor. La rândul lor şi furnizorii de sisteme au exigenţe de genul: uşor de realizat şi livrat în condiţii de maximă profitabilitate.7. rapoarte de proiecte. În vederea corelării diferenţelor între punctele de vedere a fost nevoie de o serie de documente de care Partenerii de Proiect.

cât şi prin intermediul unor rigle longitudinale. Sistemul de legături are menirea de a prelua eforturile orizontale din structura şi transmiterea acestora la infrastructură. Închiderile sunt adaptabile la arhitectura dorită. Zona Bucureşti a fost aleasă din două considerente şi anume: pe de o parte se poate acoperi aprox.166 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . Închiderea (acoperiş şi perete) se realizează cu pane şi rigle de secţiuni Z (profile formate la rece) şi table cutate ambutisate. Structura de rezistenţă este proiectată în conformitate cu normele româneşti în vigoare la data demarării activităţii de proiectare la următoarele ipoteze de încărcare: permanentă. s-a optat pentru un coeficient de reducere a acţiunii seismice ψ = 1 . 7.1. a necesităţii grupurilor interesate în realizarea unor structuri metalice parter. 20. 18. vânt şi seism. Structura secundară de susţinere a închiderilor (pane de acoperiş şi rigle de perete) este realizată din oţel galvanizat SUB350 de tip Lindab (corespunzător OL52). Încărcările de calcul au fost evaluate pentru un amplasament corespunzător zonei Bucureşti. deoarece elementele principale ale structurii de rezistenţă sunt realizate din table sudate. au fost selectate următoarele dimensiuni geometrice: • • • • L (deschidere) =12. H (înălţime la streaşină) = 4. realizate din ţeavă este şi de a reduce lungimea de flambaj a riglei şi a stâlpului.20 m. 8 m. Cadrele structurii se montează prin retragere.2.7 7. având limita de curgere fy=350 N/mm2. tehnologică. stâlpi) sunt realizate din oţel OL52.2. după caz. Aceste ipoteze au fost grupate în combinaţii de încărcări afectate de coeficienţii parţiali de siguranţă corespunzători. 5. Elementele structurale principale de rezistentă (riglă. 24. 6. soluţia cea mai adecvată a fost conceperea unei structuri metalice tipizate din secţiuni compuse sudate. În urma unei analize amănunţite a solicitărilor. Prinderea între elemente realizându-se cu şuruburi de înaltă rezistenţă gr. bazate pe cererile de ofertă făcute de beneficiari în decursul anilor 1999-2002. T (travee) = 6. 7. α (unghi acoperiş) = 8 grade . 30 m. Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală În urma analizei de către partenerii de proiect. Soluţiile de îmbinare au fost adoptate astfel încât în orice moment clădirea va putea fi complet demontabilă. Structura de rezistenţă este alcătuită din cadre transversale pe sistem de grinzi şi stâlpi cu secţiuni variabile. 27. În cadrul calculului seismic. Cadrele transversale sunt legate între ele printr-un sistem de contravântuiri la nivelul acoperişului şi pereţilor. Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare Structura principală de rezistenţă este proiectată pe un modul de bază de 31. grinzile se aşează pe capul stâlpului sau la faţa acestuia. 10.9 pretensionate. 80% din teritoriul ţării. iar cererea pe piaţă de construcţii metalice este foarte mare.0 m. având limita de curgere fy=350 N/mm2. zăpadă. rezultând secţiuni de clasă 3 şi/sau chiar 4 în unele cazuri. 22. Rolul riglelor longitudinale. 15. Soluţia adoptată de prindere a stâlpului la bază acesta diferă în funcţie de înălţimea cadrului astfel: articulată şi semi-rigidă.

la gruparea specială.0 şi 8. Sistemul de contravântuiri este în X. lucrând doar contravântuirea solicitată la întindere.0 m (vezi Figura 7-3). 6 m ( vezi Figura 7-2) şi semi-rigidă pentru înălţimile de 7. 5.7.2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 167 Prinderea stâlpilor la bază s-au realizat în soluţie articulată pentru înălţimile de 4. Valorile rezultate ale deplasării pe orizontală a colţului cadrului. nu respectau valorile admise pentru nivelul de înalţime 7.1. Regula de dispunere a contravântuirilor în pereţi este cea prezentată în Figura 7-4 şi anume: • contravântuirea frontoanelor – se dispun contravântuiri în panourile în care nu există porţi sau uşi. Evaluarea semi-rigidităţii la baza stâlpului a fost evaluată aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. sunt prevăzute contravânturi la nivelul acoperişului şi în planul pereţilior. Figura 7-2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate Figura 7-3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide Criteriul care a stat la baza alegerii soluţiei semi-rigide a fost rigiditatea în plan a cadrului. provenite din încărcările din vânt sau seism. . Pentru a prelua eforturile orizontale.0 m în soluţie articulată.0 şi 8.

0). Pentru a uşura procedura de dimensionare şi verificare a elementelor componente. prevăzute în STAS 10108/0-78[63] şi P100/92[54]. detaliu de îmbinare riglă-riglă la coamă. detaliul de prindere al riglelor longitudinale şi al contravântuirilor de la nivelul acoperişului şi din pereţi cât şi detaliul de prindere a stâlpului în fundaţie. • verificarea riglelor longitudinale de la streaşină. În Figura 7-5 şi Figura 7-6 sunt prezentate detaliile constructive pentru realizarea celor două tipuri de structuri distincte şi anume: detaliul de îmbinare riglă-stâlp.168 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . • verificarea contravântuirilor din pereţi şi acoperiş (exemplu numeric pentru D24). analize liniare dinamice (pentru determinarea modurilor proprii de vibraţie) şi analize elastice de flambaj. ţinând cont de numărul mare de cazuri s-au realizat mai multe proceduri de calcul în programul de calcul Mathcad pentru (Anexa 6): • verificarea riglei transversale şi a stâlpului cadrului (exemplu pe hala cu L=24 m şi H=7 m). coamă şi intermediare (exemplu numeric pentru Tvrot 121/4.7 • contravântuirea pereţilor longitudinali: pentru fiecare 5 travei se foloseşte un panou de contravântuire. Figura 7-4: Reguli de contravântuire Dimensionarea elementelor componente ale structurii principale de rezistenţă s-a făcut pentru a respecta condiţiile de rigiditate şi rezistenţă sub efectul încărcărilor aplicate pe structură. Diferenţele majore apar la modul de realizare a detaliului de îmbinare riglă-stâlp (cazurile articulate se realizează pe capul stâlpului. iar la cadrele semi-rigide la faţa stâlpului) şi la modul de fixare a stâlpului în fundaţie (cazul cadrelor articulate buloanele sunt grupate în interiorul . Analizele efectuate în vederea determinării eforturilor interne au fost: analize liniare statice.

. iar la cadrele semi-rigide buloanele de ancoraj sunt dispuse în afara secţiunii stâlpului).2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 169 secţiunii stâlpului. Figura 7-5: Detalii constructive structură articulată.7.

170 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .7 Figura 7-6: Detalii constructive structură semi-rigidă .

tablă cutată interioară LVP20/0.5 la pereţi. utilizând catalogul de structuri tipizate. ţeserea tablelor pentru asigurarea efectului de diafragmă.7. • pane de acoperiş Z150 sau Z200 şi rigle de pereţi Z100 sau Z/120 tablă interior termoizolaţie tablă exterior riglă de perete Figura 7-7: Soluţia de închidere 7.2. Trebuie subliniat faptul că pentru structura în cauză. Dimensiunile geometrice caracteristice ale lucrării sunt: • • • deschidere = 30. s-a realizat un complex comercial în localitatea Afumaţi (Jud. • tablele cutate sunt fixate cu şuruburi autofiletante de pane şi rigle în cute alternante.3. Ilfov) (vezi Figura 7-8). izolaţie termică (vată de sticlă). Factorii critici după care a fost realizată fezabilitatea au fost: termenul de realizare şi preţul pe mp. .0 m. Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) Închiderile sunt realizate din table cutate acoperişului şi a peretelui astfel (vezi Figura 7-7): • • • cu stratificaţia clasică a tablă cutată exterioară: LTP45/0.2. Exemplu de aplicaţie Aplicând regulile descrise anterior. Principalii indicatori care au stat la baza studiului de fezabilitate au fost: • Termen de realizare : 7 săptămâni (de la contractarea lucrării până la predarea la cheie). elaborarea documentaţiei de execuţie a fost posibilă doar în 4 zile de la lansarea temei de proiectare.4 atât la acoperiş cât şi la perete.5 la acoperiş şi LTP20/0.3 -Exemplu de aplicaţie 171 7.20 m) Înălţime = 6.0 m lungime = 74.4 m (12x6.

172 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .0 m 12*6. fiind posibil a fi respectate regulile de detaliere şi configurare din ipoteză şi anume: cadrul realizat din elemente cu secţiuni variabile.0m Figura 7-8: Dimensiuni principale structură Structura de rezistenţă a fost integral realizată din cadrele proiectului tipizat. prindere articulată a stâlpului în fundaţie.4 m 30. a) montaj structură b) montaj structură secundară c) montaj închideri Figura 7-9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate d) structura finalizată .2 m=74. În Figura 7-9 sunt prezentate diferitele faze de montaj ale structuri tipizate în cauză.7 • Preţul pe mp al furniturii (structură + închideri): 86 eur/mp 6.

00 10. nivelul de calificare al forţei de muncă. C Izolaţii.00 20.78 1.4.00 35.00 20.00 15.7.4% 4% 2% 2% 0% 40. este relaţia între gradul de standardizare. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. că orice economie la cea mai importantă componentă poate să influenţeze indicatorul de preţ /mp. asistenţă 35.4 -Performanţe tehnico-economice ale tipizării 173 7.94 1. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. în condiţiile obţinerii unui volum mai mare de produse similare vândute. asistenţă 6.00 10. Conform teoriilor proiectării operaţiunilor relaţia între cei patru factori menţionaţi se poate defini conform graficului din Figura 7-11. Componente-procent valori Structură 6% 8% 4% 2% 3% 36% Table cutate Profile uşoare Z.43 2.93 10% 25% 57% Figura 7-10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter .00 40.00 15. asistenţă Componente-procent greutate 0. C Izolaţii. Ponderea componentelor respectă în general distribuţia prezentată în Figura 7-10.00 5. C Izolaţii.73 Structură Table cutate Profile uşoare Z.76 3. folii 10% 31% Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.67 6.00 25.25 15.23 1.00 25.00 Structură Table cutate Profile uşoare Z.00 8. asistenţă 45. nivelul de automatizare al procesului de realizare al produsului şi volumul de produse similare. Performanţe tehnico-economice ale tipizării Experienţa de piaţă privind indicatorii amintiţi în paragrafele anterioare. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. S-a ales strategia deplasării produsului din situaţia redată la punctul 1 în punctul 2 (Figura 7-11) urmărind obţinerea unui produs cît mai standardizat. ceea ce permite un nivel de automatizare al procesului ridicat. Studii anterioare întreprinse de Nagy (2003)[50] au arătat că principala componentă în preţul unei astfel de clădiri o reprezintă structura principală de rezistenţă.00 Componente -kg/mp Structură Table cutate Profile uşoare Z.75 3.00 40.77 Componente -Eur/mp 11. Un alt aspect important. Astfel devine inerent. cu efect asupra termenului de livrare dar cu implicaţii şi asupra preţului pe metru pătrat.00 36.00 30.00 30.00 5. cu folosirea unor forţe de muncă cu calificare mai scăzută. la care se raportează şi principalii lideri din ramura industrială a construcţiilor metalice de tip parter au scos în evidenţă o valoare medie de 95-110 Euro/mp pentru preţul pe mp şi un termen de realizare de 12-16 săptămâni de la contractare până la realizarea clădirii. C Izolaţii.60 33.59 0.

care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare .174 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente . autorii proiectului de dezvoltare au ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul.7 Scăzut Nivel de automatizare Ridicat 1 2 Foarte personalizat Standardizare produse Foarte standardizat Figura 7-11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 Rezultatele obţinute pe baza prelucrării datelor conform proiectelor tip sînt prezentate în diagramele din Anexa 7. fără depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. Concluzii Deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje.5. 7.

Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu.1. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi.0. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Pentru acest tip de structuri. Având în general secţiuni zvelte. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. Panele de acoperiş şi riglele de perete. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. de flambajul local sau general. de tipul de legături laterale. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994).1). presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. sudate.CONCLUZII. Un . poate lua valori în intervalul 1. Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). În ce priveşte ductilitatea. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice. un grad înalt de prefabricare. spatii deschise de dimensiuni variate.5-2. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie.8. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. CONTRIBUŢII PERSONALE 8. astfel factorul de reduce q. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. datorită elementelor componente. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). Stabilitatea cadrelor metalice parter. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare.1.

În cazul în care acest unghi este diferit. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Rezultatele studiului de stabilitate. care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. Contribuţii personale . . pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului. ductilităţii şi rigidităţii. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. ductilitate şi rezistenţă. adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4. Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. Deşi există preocupări în domeniu. este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic. influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. fiind vorba în general de un procent de 5%. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. problema devine mult mai complicată. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. principalul mod de cedare. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. datorate panelor şi riglelor de perete. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire.1. unde voalarea locală apare înaintea flambajului local. programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major.176 Concluzii. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente.8 motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere. demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale. in funcţie de zvelteţea lor. unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). realizat în Capitolul 3. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. În viziunea lui Ghobarah (2001). au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei.

5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. a fost evaluat prin două metode. capacitatea de redistribuţie a eforturilor. de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţată nici de clasa inimii. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri. starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale. Testele experimentale prezentate în cadrul Capitolului 4 au fost efectuate pe specimene scara naturală în cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. iar în cazul specimenelor cu inima de clasă 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. ţine seama de ductilitatea structurii. rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. . fie prin limitarea deplasării verticale inelastice. Mai mult. riglele de perete şi contrafişe. Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă. Specimenul J2-4 (elemente cu tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4) a prezentat o ductilitate bună la încărcări ciclice. realizată în practică prin panele de acoperiş. altele decât cele asociate structurii de rezistenta. ar putea îmbunătăţii această valoare. care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q. Oricum. q. nici de tipul de încărcare.8. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3. structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. după atingerea momentului capabil. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor.1 -Concluzii 177 Rezultatele studiului de ductilitate di cadrul Capitolului 3 au scos în evidenţă eficienţa. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. sub efectul încărcărilor statice. Factorul de reducere a încărcării seismice. indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. sau superior. şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. În acest caz. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). redundanţa şi suprarezistenţa rezultate.

Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare.178 Concluzii. şi este studiat în consecinţă.Rd). Metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice este metoda componentelor. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. nodul este considerat ca un tot unitar. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. Mj. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial. Sj. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”. Contribuţii personale . Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate. Ca o caracteristică a metodei. rezistenţă de calcul). la eforturi de compresiune şi întindere. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată.8 În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare.ini. • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). . În cadrul Capitolui 5 s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). În majoritatea cazurilor. Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării.Rd. Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială.

Valorile rezultate ale factorilor de reducere q. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă.8[20].5-2.8. În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice. îmbinările au rezultat ca fiind de rezistenţă totală sau parţială. în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt. din considerente de simplificare şi uniformizare. Sj. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar.ini. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii. fără . În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate). Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale. În ce priveşte valoarea factorului q. În ce priveşte procesul de tipizare. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă. s-a ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ. între riglă şi stâlp. sunt cuprinse în intervalele 1. triliniar şi biliniar. îmbinările au rezultat semirigide. se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice.0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. fie perfect articulate. • din punct de vedere al rezistenţei. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut. obţinându-se valori considerabil mai mari. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate. Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse. ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente.1 -Concluzii 179 Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. deşi prezintă şi unele dezavantaje. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de Serviciu (criteriul de rigiditate).

datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul. realizarea şi interpretarea unui program experimental pe noduri riglă-stâlp a elementelor cu secţiune variabilă de clase diferite. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare . experimentale şi a investigaţiilor efectuate de către autor şi a rezultatelor obţinute pot fi subliniate mai multe aspecte dintre care se evidenţiază următoarele contribuţii personale: • Adaptarea şi aplicarea „Metodei generale de calcul” din EN 1993-1. • Conceperea.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente 8. • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. aplicarea lor necesitând un calcul foarte laborios.8 depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă. Metoda generala de calcul a apărut ca o opţiune la formulele de interacţiune din EN 1993-1. pe baza testelor experimentale. . • Analiza influenţei diferitelor tipuri de imperfecţiuni datorate fie procesului de producţie fie unui montaj defectuos al structurii. rigidităţii şi ductilităţii nodurilor la încărcări monotone şi ciclice.180 Concluzii. prin intermediul a două metode diferite şi anume: una care are la bază analiza statică ne-liniară şi una care are la bază analiza ne-liniară dinamică.1 pentru cadre parter realizate din elemente cu secţiuni zvelte şi validarea ei pe baza analizelor cu MEF.2. iar la nivel european reprezintă de asemenea o premieră în domeniu. • Calibrarea unui model de calcul analizat prin metoda elementelor finite. articulaţie mobilă. Programul experimental este unic în România.1. q. Programul a fost realizat în vederea determinării rezistenţei. Contribuţii personale . • Analizarea posibilităţii de încadrare în „low dissipative structure” şi determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice. Contribuţii personale Pe baza studiilor analitice. • Aplicarea şi validarea metodei componentelor pentru îmbinări riglă-stâlp realizate cu placă de capăt extinsa şi şuruburi de înaltă rezistenţă. care lasă loc la interpretări. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate.

prin prisma unor analize statice liniare.3 -Valorificarea rezultatelor 181 • Analizarea cadrelor ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor. Alte contracte de cercetare la care autorul a participat ca şi colaborator şi in concordanţă cu tema tezei sunt: • Grant CNCSIS Tip A Tema 9 cod 164 . • Grant CNCSIS Td (2006) Cod CNCSIS 87.3. Valorificarea rezultatelor Studiile analitice şi experimentale efectuate în cadrul tezei de doctorat reprezintă şi temele mai multor contracte şi programe de cercetare la care autorul a fost director: • Grant CNCSIS Td (2002-2004) Cod CNCSIS 1. Adoptarea metodei componentelor pentru determinarea caracteristicilor structurale ale îmbinărilor riglă-stâlp la cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. • Realizarea unui catalog de proiecte tip. • Propunerea unei proceduri de aplicare a proiectării bazată pe criterii de performanţă (PBP) la cadre metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Contract Mec-CNCSIS. 8. . Studiul a fost condus pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. • Grant CNCSIS Td (2005) Cod CNCSIS 155. elastice de flambaj şi ne-liniare dinamice. • Grant CNCSIS Tip At Cod 222 . Studiul stabilităţii şi ductilităţii halelor metalice uşoare cu structuri în cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4.Stand experimental pentru încercări ciclice/ (colaborator). Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă a structurilor pentru hale metalice cu elemente structurale cu secţiuni de clasă 3 şi 4 amplasata în zone seismice. • Grant CNCSIS Tip E Tema 3 cod 31 . pentru clădiri civile şi industriale in zone seismice (colaborator). utilizând soluţii constructive şi detalii tip pentru cadre metalica parter. starea limită de avarie şi starea limită ultimă.Ductilitatea structurilor din profile de otel formate la rece (colaborator). • Grant CNCSIS Tip At Cod 219 Factori de comportare a structurilor metalice in zone seismice pentru implementarea criteriilor de proiectare bazate pe performanta (colaborator).8. din punct de vedere al rezistenţei şi rigidităţii.Încercări experimentale pe cadre portal cu profile din otel formate la rece. Contract Mec-CNCSIS. Contract MecCNCSIS.

Cristuţiu I.. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. ..Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. Cristuţiu I. Ungureanu V. Ungureanu V.M.. Ungureanu V. Italy.M. Nagy Zs. 27 mai 2005. Dubină D. 19-20 sept.. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Cristuţiu I. Cristuţiu I.M. 3-rd European Conference on Steel Structures. Portugalia.M. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Timisoara 7-8 mai 2004 P343. 07-11 iunie 2005. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură.: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. mai 2003.M. . – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections. EUROSTEEL 2002. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura.. . Cristuţiu I. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures. nr. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation. Fulop L. . 2004. 16-18 oct. P327.M.. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3. Dubină D.Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.M. Dubină D.. 2003. Cristuţiu I. . The 10-th International Conference on Metal Structures.M. Dubină D. . P273 Cristuţiu I. International Conference on Steel and Composite Structures . Dubină D. – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. Cristuţiu I.Eurosteel 2005. P73. Dubină D. Cristuţiu I. .M. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . – Seismic performance of thin-walled buildings.8 Pe parcusul elaborării tezei au fost publicate un număr apreciat de articole în reviste de specialitate din ţară sau în volumele unor cormferinţe naţionale şi internaţionale. 27 mai 2005. ICMS 2003.Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003. Revista Constructii Civile si Industriale. Buletinul stiintific al UPT. . 2003. . Coimbra. care au la bază rezultatele prezentate în teză: Dubină D. . Timişoara.M. Cristuţiu I. 2003. 23 mai 2003.. Steel Structures and bridges 2003. 2003. Ungureanu V. Contribuţii personale .M. – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. Victor Gioncu. Timisoara.. Dubină D. 1720 sept. Maastricth-Olanda.M. Rome.. Cristuţiu I. Conferinta Nationala Constructii-2003. Cristuţiu I. Muntean N. Cristuţiu I. Nagy Zs. Dubină D. . – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz.43-iulie 2003 P22.M.182 Concluzii. Dubină D.. Buletinul stiintific al UPT. Cluj Napoca P456. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones.. Cristuţiu I.M. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.2001 . Dogariu A. 27-29 September..Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. Timişoara.

2005. • International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures.Eurosteel 2005. Zilele Academice Timisene. De asemenea ca şi valorificare a rezultatelor pot fi amintite aici următoarele: • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. • International Conference on Steel and Composite Structures . • 20-th Czeck and Slovak National Conference with international participation : Steel Structures and Bridges.. . • Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Participarea la comunicări ştiinţifice. SDSS’06. Maastricth-Olanda. Lisabona – Portugalia.M. Timisoara oct. Pecs. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006. Lisabona – Portugalia.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. Simpozionul de Stabilitate. Germania. • Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. aug. 2003. 29iul. Ungaria. • Realizarea unui număr însemnat de proiecte pentru structuri metalice parter.. naţionale şi internaţionale.8. First International PhD Symposium in PÉCS. 2006 Cristuţiu I. oct. Ungaria. Pecs. – Performance based design for low dissipative steel structures. 6-8 sept 2006. oct. mai 2003. . Praga-Cehia sept 2003 . 2002. Grecea D. Weimar. – 10 aug. Victor Gioncu.M. Bucuresti 14 martie 2003. Cluj-Napoca mai 2003. • 10-th International Conference on Metal Structures ICMS’2003. Timişoara. SDSS’06.M. şi care ar putea fi folosit şi in cadrul altor teste experimentale.3 -Valorificarea rezultatelor 183 Cristuţiu I. Advanced Study in Structural Engineering and CAE. . 07-11 iunie 2005.. Weimar.. • A-XII-a Conferinta Nationala a Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri. articulaţie mobilă. 2005. şi Grecea D. 27 mai 2005. Timisoara 7-8 mai 2004. 6-8 sept 2006. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. dispozitiv care se regăseşte în cadrul Laboratorului de Construcţii Metalice. Stratan A. • • Conferinta nationala Constructii 2003. . Dubină D. Cristuţiu I. Bauhaus University. Yokohama Japonia. • First International PhD Symposium in PÉCS. . pe baza proiectelor tip. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate. în vederea prezentării rezultatelor obţinute în urma cercetărilor efectuate: • 10-th European Summer Academy 2002. Dubină D.

[2] Akiyama. Bertero. 8-10 june.V. Timişoara 2003. K. 611. “Flexural-torsional buckling of portal frame rafter”. "Seismic evaluation and retrofit of existing concrete buildings".. (1999). In-plane stability in portal frames... Eurosteel 2005. "Experimental investigation on bolted moment connections among cold formed steel members".D. [9] Chopra. Journal of Structural Engineering.. (1999). Coupled Instabilities in Metal Structures CIMS’96. "Dynamics of Structures: Theory and applications to earthquake engineering". C. [5] Bertero. 17-19 September 1998. Jaspart. [3] ATC 40.. USA. Paper no.M. p. The Goverment of the Hong-Kong Special administrative Region. Whittaker. Chicago. J. (1999). 2005. (2003). “Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblages boulonnes” PHd Thesis. şi Băluţ. Uang. “General Report on Coupled Instabilities in bar members”. V. In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering. [6] Bruneau. R. Mexico. 81-88. Maastricht. A. (1996). Oxford. Pergamon. Universite de Liege. E. 68. American Institute of Steel Construction.V.. (2003).. No. and Bertero. Faculte des Science Appliquees 2003. The 10-th International Conference on Metal Structures. Redwood City (CA). (2005) “Resistance of joints submitted to combined axial force and bending” 4-th European Conference on Steel and Composite Structures. New Gersey.. McGraw Hill. J. 2005. COST C1. 8. [4] Bertero. şi Lau. [10] Chung. Vol. [7] Cerfontaine F.21.F.1. (1998).D. The Structural Engineer. Acapulco. Netherlands. No. Illinois. "Performance-based earthquake-resistant design based on comprehensive design philosophy and energy concepts". Prentice Hall. Control of semirigid behaviour of civil engineering structural connections. London. [11] Code of practice for the structural use of steel 2005. (1995).K. V. Liege. 1996. 1990 [14] Dubină D. [12] Cuteanu. Engineering Structures.P. (1996). Vol. 125. . A. [13] Davies. "Redundancy in Earthquake-Resistant Design". N. Imperial College Press. H.10: 898-911. "Seismic Provisions for Structural Steel Buildings". Proceedings of the international conference. M. pp. pp119-132. L. Vol. (1996). No. "Behaviour of connections under seismic loads". [8] Cerfontaine F.BIBLIOGRAFIE [1] AISC (2002)..-M. "Ductile Design of Steel Structures". R. A. Inc. Applied Technology Council. 141-147. Teran-Gilmore.

Part 1: General rules. seismic actions and rules for buildings". [19] EN 1993-1. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". June 24. No. Earthquake Engineering and Structural Dynamics. [27] Fajfar. "NEHRP guidelines for the seismic rehabilitation of buildings". [30] FEMA 350.3 (2002). 42. (1996). 2. Stratan. European Convention for Constructional Steelwork. D. P.C. CEN . Technical Committee 1. Part 1-8: Design of joints". A. Rotterdam. [20] EN 1993-1.27. CEN .(1997).127. p. H. Balkema.. Vol. 979-993. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". and Krawinkler. "Design of structures for earthquake resistance.1 (2004). [22] EN 1998-1 (2004).183 [15] Dubină. Rotterdam: AA Balkema: 237–249. P. J. CEN . In Journal of Structural Engineering. "Seismic Design Methodologies for the Next Generation of Codes". FEMA 274. CEN . (2001): Cyclic tests of double-sided beamto-column joints. CEN . No.European Committee for Standardization.45 [17] EN 1990 (2002). M. Washington (DC). "Basis of structural design". SAC Joint Venture. No.. and Fajfar. International Workshop held in Bled. [18] EN 1993-1. Slovenia.. Balkema.European Committee for Standardization. P. [25] Fajfar. [26] Fajfar.. [23] Ermopoulos. . "Recommended Testing Procedures for Assessing the Behaviour of Structural Elements under Cyclic Loads". Part 1-3: General Rules and supplementary rules for cold-formed thin gauged members and sheeting".European Committee for Standardization. „Equivalent Buckling Length of Non-uniform Members”.1997 [24] Fajfar. Ciutină. (2000). 28.European Committee for Standardization. A. Journal of Constructional Steel Research. 1999 [28] Fischinger.8 (2005). (1997). "Design of steel structures. in Earthquake Engineering. pp.European Committee for Standardization. Earthquake Spectra.3 – Seismic Design. "Design of steel structures.. Rutenberg (editor). CEN . "A nonlinear analysis method for performance-based seismic design". "Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment. „Capacity spectrum method based on inelastic demand spectra”. [16] ECCS (1985). ASCE: 129-136. "Commentary". In: Proceedings of 11th European Conference on Earthquake Engineering. (1994). 141148.European Committee for Standardization. "Seismic force reduction factors". [29] FEMA 273.. TWG 1.279-296. P. Vol. p. [21] EN 1994-1. (2000). "Design of steel structures. 2. Federal Emergency Management Agency. "Design of composite steel and concrete structures. "Trends in seismic design and performance evaluation approaches". (1998)..1 (2005). P. 16(3): 573-92. A.Frame Buildings".

(2004).A. A.1: 85-107 . "Concept of modelling. [35] Grecea D. Chapter 3 in: Recent advances in the field of structural steel joints and their representation in the building frame analysis and design process.(2004).. November 1978 [38] Jaspart. Proceedings of the international conference.. Journal of Constructional Steel Research. Journal of Constructional Steel Research. London and New York. Oxford: Pergamon. Welding. "Performance-based design in earthquake engineering: state of development". (1996). Mexico. Dubina D. Berkshire SL5 7QN. Ascot. Journal of Constructional Steel Research. In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering. and Petcu.. Q.A. Advances in Structural Engineer. [36] Hamburger. The Steel Construction Institute. F. “Design of steel portal frames for Europe”.B. R.P. D. Silwood Park. & Ivany M.P.B.41. Brussels. (2003). idealisation and classification according to Eurocode 3". D. 60(2004). Anderson.P. (2001). Acapulco. “Large-scale testing of steel portal frames comprising tapered beams and columns”. Steenhuis. Background Reports: Metallurgy. J. vol 5.. [37] Halasz. (1999). (1999). characterisation. R. Moment Connections and Frame Systems Behaviour. Engineering Structures. (1997). Washington (DC). Spon Press. 2002. (1995).4. Jaspart. J. "Stiffness prediction for bolted momentconnections between cold-formed steel members". (2002). 23: 878-884. California. 2004. şi Nethercot. The Steel Construction Institute. M. V. [34] Gioncu.P. "Seismic performance of bolted and riveted connections". Vol. D. „Test with simple elastic-plastic frames”.11: 1019-1039 [45] Lim. COST C1. Paper no. "Implementing performance-based seismic design in structural engineering practice". and Mazzolani. no. (2000). Control of semi-rigid behaviour of civil engineering structural connections. Berkshire SL5 7QN.B. Periodica Polytehnica. “In-plane stability of portal frames to BS 5950:2000”. Ascot. Vol. [40] King.. Silwood Park. (1978). "Available rotation capacity of wide flange beamcolumns". No. Liege. Federal Emergency Management Agency. SAC-95-09. V. J.184 Bbiliografie [31] FEMA 356. 739749.60. 17-19 September 1998. “Performance criteria for MR frames in seismic zones”. Dinu F. [33] Gioncu. USA. J. [43] Li J. "Characterisation of the joint properties by means of the component method". (2002).M. [42] Leon. Budapest.O. 43 (1-3): 161217. şi Li G. "Prestandard and commentary for the seismic rehabilitation of buildings". Luxembourg. D. Vol. Thin-Walled Structures. O. Ed. SAC Joint Venture. (2002). No.B. "Ultimate strength of bolted momentconnections between cold-formed members". J.T.J. J. Report No. Fracture Mechanics. (2001). [39] Jaspart. [41] King. "Ductility of Seismic Resistant Steel Structures". 2121. [44] Lim. şi Nethercot. [32] Ghobarah.

Eurosteel’99. România. Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions. Vision 2000. F. social-culturale. 89-103. [47] Mazzolani. Stahlbau 67. Building Research Establishment Ltd. (2003) “Sisteme de Construcţii Industriale – Studii de caz” Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. Silvestre N. Washington D. and Piluso. may 1999. V. "Seismic Design Criteria for Moment Resisting Steel Frames". Athens. Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. . 18-20 May. Sacramento (CA).. "The Influence of the Design Configuration on the Seismic Response of Moment-Resisting Frames". V. (1995). and Piluso. Watford.. [51] NEHRP 2000. Camotim D..C. 1998. “Cod de proiectare seismică Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri”.. Japan. „Non-linear behaviour of pitched roof frames with bi-linear semi-rigid connection”.B. may 2001.104-116. 2003. F. 2-nd European conference on Steel Structures. "Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe. V. USA. „In-plane buckling behaviour of asymmetric pitched roof steel frames”. "Theory and Design of Seismic Resistant Steel Frames". "NEHRP Recommended Provisions for Seismic Regulations for New Buildings and Other Structures. E&FN SPON. [54] P100-92. Silva L. [52] Nogueiro P. Prague. USA. may 2001. Structural Engineers Association of California. F.M.M. Steel Structures. Ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului. September 2003 [50] Nagy Zs. construcţiilor şi turismului. [53] Pasternak H. [49] Moore D. „New investigation on the lateral torsional buckling of haunched single-storey frames”. (1999). şi Schilling S. (1996). Part 1 — Provisions and Part 2 — Commentary". agrozootehnice şi industriale". p.185 [46] Mazzolani. [55] P100-2006. România. BSSC (2001). 2nd International Conference on Behaviour of Steel Structures in Seismic Areas. Federal Emergency Management Agency. şi Camotim D. "Performance based seismic engineering of buildings. (2001). Piluso. (1997). "Metallic materials – Tensile testing – Part 1: Method of test (at ambient temperature)". Zilele Academice Timişene. Wald F. (1992). Building Seismic Safety Council.M. p. ForthLauderdale. [48] Mazzolani. Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. I and II: Conceptual framework". (2001). „In-plane stability and 2-nd order effects in multi-bay pitched-roof steel frame”. European Committee for Standardisation – CEN (in Romanian). (1998). Ernst& Sohn. 3-8 August. STESSA '97. [58] Silvestre N. şi Camotim D. [57] Silvestre N. vols.. Kyoto. Ministerul transporturilor.. (1995). [56] SEAOC. Proceedings of the 1st European Conference on Steel Structures. ForthLauderdale. [59] SR EN 10002-1 (1990).

. . (1998). 46:1.Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003. Revista Constructii Civile si Industriale. [64] Steenhuis. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation. USA. Asro-Standard român. International Conference of Building Officials..M.F.. Pasternak H. Gresnigt. . Ermopoulos J. Dubină D. and Chung. Partea 1-8 Proiectarea îmbinărilor". Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . [62] STAS 10101/0A-77 (1977) “Acţiuni în construcţii. Ministerul transporturilor. K. nr. [65] UBC-97. Dubină D. P73.. Coimbra. Journal of Constructional Steel Research. 2006. Volume 2. "Strategies for Economic Design of Unbraced Steel Frames". "Proiectarea structurilor din oţel.. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. .M. M. "Economy Studies of Steel Building Frames with Semi-Rigid Joints".3. "Uniform Building Code. [66] Vayas I.. No. 46:1-3. 17-20 sept. Journal of Constructional Steel Research.2: 253-274. .-P. Nagy Zs.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3.43-iulie 2003 P22. mai 2003. (1997). "Cod de proiectare pentru bazele proiectării structurilor în construcţii".. 2003. construcţiilor şi turismului. Ungureanu V. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3. Weynand.. Lucrări realizate cu participarea autorului: Dubină D. M. [61] SR EN 1993-1. J. Volume 35.2001 .. Cristuţiu I. M. Steel Structures and bridges 2003. 19-20 sept. [67] Weynand.8 (2006).186 Bbiliografie [60] SR EN 1990 (2006).F. 069. Cristuţiu I.. Cluj Napoca P456. [63] STAS 10108/0-78 (1978) “Calculul elementelor din oţel” 1978. Cristuţiu I. (1995) “Design of steel frames with slender joint panels” Journal of Constructional Steel Research. EUROSTEEL 2002. Journal of Constructional Steel Research. Dubină D. Whittier. Ungureanu V.M. Steenhuis. 2006.M. (2002). Structural Engineering Design Provisions". Paper No. Conferinta Nationala Constructii-2003. [68] Wong. 1977. M. Dubină D. Clasificarea şi gruparera acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale”. Ungureanu V. Portugalia. Cristuţiu I. A. .M. Issue 2. Paper No. p165-187..: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. 3-rd European Conference on Steel Structures..58. K. Vol. K.. 063. (1998). "Structural behaviour of bolted moment connections in cold-formed steel beam-column sub-frames". Jaspart. California. Cristuţiu I.

Cristuţiu I. Timisoara 7-8 mai 2004 P343.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading.M. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Cristuţiu I. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. First International PhD Symposium in PÉCS. Cristuţiu I. 2006 Cristuţiu I. 27 mai 2005. 2003. Italy. 23 mai 2003. P273 Cristuţiu I. – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz. . Cristuţiu I. . Dubină D. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections.M. Timişoara. Timişoara. Grecea D. Yokohama Japonia. . Dubină D. The 10-th International Conference on Metal Structures. 2003. SDSS’06.M. – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. Fulop L.Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. şi Grecea D. Dubină D.M.M. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures.187 Cristuţiu I. 2004.. Timisoara. Dubină D.. Nagy Zs.. . . . ICMS 2003..M. Buletinul stiintific al UPT. Pecs.M.Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal.. Dogariu A. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. Ungaria. Buletinul stiintific al UPT. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. 2003. Cristuţiu I. Cristuţiu I.. International Conference on Steel and Composite Structures . Dubină D. Muntean N. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. oct. 2005. .M. – Seismic performance of thinwalled buildings.Eurosteel 2005. Stratan A. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. Maastricth-Olanda.M. Cristuţiu I. 07-11 iunie 2005. .M. Cristuţiu I. 16-18 oct. – Performance based design for low dissipative steel structures. . Rome.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. Dubină D. aug.. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006. .M. Cristuţiu I. 6-8 sept 2006. 27-29 September. P327. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Victor Gioncu. . Ungureanu V. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. 27 mai 2005.. Lisabona – Portugalia. Dubină D.M.

ANEXA 1 .REZULTATELE ANALIZEI ELASTOPLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE Cadrul 1C-1 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Anexa 1 189 Cadrul 1C-2 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în intreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

190 Anexa 1 Cadrul 3C-1 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Anexa 1 191 Cadrul 3C-2 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

ANEXA 2 .077 × 10 Pa mudulul de taiere γ M1 := 1.3 G := 2( 1 + ν ) 10 8 kN limita de curgere pt OL37 modulul de elasticitate (modulul lui Young) m 2 coeficientul lui Poisson E G = 8.1⋅ 10 ν := 0.1 lv Lc(m) L (m) Caracteristici ale cadrului: Deschidere: Înălţime: L := 18m . . Date iniţiale Caracteristici ale materialului kN fy := 235000 2 m E := 2. Lc := 4m .1.VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 A2.

m.22m .s := W el. h m.s := 2⋅ tw.z.s 12 + ( )3 ⎛ h s tf.s As .s Iz.35m .s + h s − 2⋅ tf.s := 0.s − 2⋅ tf.s := 2⋅ b s ⋅ tf.s := 2⋅ W el.articulat 1 – încastrat fund := 0 Caracteristici secţionale ale stâlpului h s := 0.s 3 .s tf. vută: 193 lv := 0.8m .010m . tf.s ⎝ 2 2 Iy.s As .m.s 12 b s ⋅ tf.Anexa 2 Lung.s − 2⋅ tf. (grosimea inimii) d s := 0.125m .s := 0.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.s ⋅ 12 3 ( ) tw.7m L Lr := 2 Fundaţie: 0 .s⋅ h m.s 12 3 ( )3 ⎛ h m.012m . (înălţimea stâlpului la capăt) (înălţimea stâlpului la baza) (lăţimea secţiunii) (grosimea tălpii) tw. ( ) tw. iy.s⋅ b s 12 + h s − 2⋅ tf.s := 2⋅ Iz.s := tf.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.s := Iz.s ⋅ tw.s Iy. iz.s ⎝ 2 2 tf.s := 0.y.s hs 2 + h m. (dist de la talpa superioara la axa riglei de perete) A s := 2⋅ b s ⋅ tf. b s := 0.s bs 2 .s := Iz.s 12 3 3 ( ) + 3 tw.s ⋅ 12 Iy.15⋅ L lv = 2.s⋅ b s 12 Iy.s⋅ h s − 2⋅ tf.

s ⋅ 3 Rezultate caracteristici secţionale Ieq.s ⎤ moment de răsucire liberă ⎦ 3 ⎣ ( ) It.m.316 × 10 2 moment de răsucire împiedicată m −6 6 Determinarea momentului de inerţie echivalent a stâlpului (CTICM) le1.s − 1 ( ) (ξ1.s ⎤ ⋅ ln ξ1.s − 2⋅ t f.y.s 1 (1 + δ1.s := X1.y.194 Anexa 2 1 3 3 It.s + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.s⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.s δ1.s := Iz.s = 1.s ⎣ ⎦ ( )( ) ( )⎤ ⎦ X1.s 2 ξ1.s − 1 ⋅ 1 + δ1.s + h m.s)2 − ξ1.s := Iy.s := l1 l1 λ1.s⋅ ξ1.s Ieq.s = 3.s := h s − tf.s distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.621 × 10 −7 4 m h c.s ⋅ tw.s := ⋅ ⎡ 2⋅ b s ⋅ tf.s ⎞ Iw.s := Lc ξ1.s − 1)3 ⎣ 1.993 δ1.s − 1 X1.s := Iy.031 × 10 −4 4 m (momentul de inerţie echivalent al stâlpului) .s Iy.s := 0m l1 := Lc le1.s = 8.s = 3.

008m (înălţimea riglei constante) (lăţimea tălpii riglei constante) (grosimea tălpii riglei constante) (grosimea inimii riglei constante) rigla vutată h r.y. iz.4m b r := 0.01m (înălţimea mare a vutei) (înălţimea mica a vutei) (lăţimea tălpii) (grosimea tălpii) (grosimea inimii) A r := 2⋅ b r⋅ tf.s = 1.r A r.r ⋅ tw.r.023 × 10 W el.r := 0.209 × 10 −3 4 m .m.y.r. ieq.s = 1.305m . Iz.4m b r.v1 := 0.Anexa 2 195 A s = 0.r.2m tf.s = 2.v := 0.s As −4 4 Iy.v tf.248m Caracteristici seţionale ale riglei rigla constanta h r := 0.013m .v ⋅ tw.v1 := 2⋅ b r.r + h r − 2⋅ tf.v + h r.v2 := 0.v := 0.s = 0.01m tw.r.942 × 10 m −4 3 m iy.s = 0.04m .v ( ) ( ) .v1 − 2⋅ tf.s = 1.s = 3.s = 0.v := 0.8m h r.s := 2 Ieq.012m tw.r. Iy.y.2m tf.136 × 10 −5 4 m W el.797 × 10 −3 3 m .y. ieq.z.r := 0.

iz.v 12 3 + tw.v1 A r.v2 := Iz.r.r.v tf.r.r.r Ar W el.v1 2 .v 2 .v1 hr.v 2 .r.r.v1 := Iy.196 Anexa 2 A r.v1 .v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.v 12 3 ( )3 ⎛ h r.r.v ⎝ 2 2 Iz.v1 := Iz.r := + h r.v1 := 2⋅ tf.v 12 ( )3 ⎛ h r.v ⋅ ( ( ) ) tw. iz.r.v + h r.y.r.r Ar .v⋅ tf.r⋅ h r − 2⋅ tf.v1 br.r.v2 := 2⋅ b r.r := 2⋅ b r⋅ tf.v1 := Iz.r.r.v2 − 2⋅ tf.v2 A r.r.r ⋅ 12 3 ( ) tw.r ⎝2 2 Iy. W el.r.r.r.r 12 3 ( ) + tw.r Iz.r.r.r.r.v2 hr.v2 2 .v1 W el.r. W el.v2 := Iy.v ⎤ ⎦ 3 ⎣ ( ) moment de răsucire liberă .r⋅ b r 12 + h r − 2⋅ tf.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r f.z.v f.r.v2 := 2⋅ W el.v2 .z.v2 := Iz.r := Iz.v⋅ tf.r.r.r.v1 − 2⋅ tf.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.r.v1 − 2⋅ tf.r hr 2 + h r.v 12 3 3 + tw.r⋅ b r 12 tf.v2 := Iy.v + h r.r. iy.v ⋅ Iy. W el.r.r := .r.v 12 3 3 3 Iz.v2 := 2⋅ b r.v2 A r.v⋅ h r. iz.r 12 ( )3 ⎛ h r tf.v2 − 2⋅ tf.r.v ⎝ 2 2 Iy.y.r.v 12 tw.v f.r := Iz.r.y.r.r.v1 := 2⋅ b r.r.z.r.r.v Iy. iy.r.v2 br.r.v ⋅ tw.v2 1 3 3 It.v2 − 2⋅ tf.v2 − 2⋅ tf.v1 := Iy.v1 tf.v ⋅ tw.v2 tf.r⋅ b r 12 Iy.r.r br 2 .r := 2⋅ tf.v⋅ h r.r := ⋅ ⎡ 2⋅ b r⋅ tf.v1 A r. iy.

r = 5.Anexa 2 197 It.r := Lr − lv lung vutei) le2.r − 1 ⋅ 1 + δ1.r − 1 ( δ2.v2 − tf.r := X1.r := 0m (lungimea primului tronson = lungimea vutei) (lungimea celui de al doilea tronson = lungimea riglei- le1.r = 3.r⋅ ξ2. ξ2.082 × 10 2 moment de răsucire împiedicată −7 6 m Determinarea momentului de inerţie echivalent al riglei (CTICM) l1.r − 1 ( δ1.r) ξ1.r 2 ) (ξ2.r := (1 + δ2.v1 Iy.v1 .r ⎤ ⋅ ln ξ1.r l1.r := Iy.r.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) .r l2.r.r := lv le1.r le2.r⋅ ξ1.r − 1 2 − ξ1.r := l1. δ2.r := Lr Lr ξ1.r := Iz.r − 1 ⋅ 1 + δ2.r := Iy. λ2.r 2 ) (ξ1.r 1 (1 + δ1.r := h r.r + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ2.v2⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.r := δ1.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) X2.r.v2 Iy.557 × 10 −7 4 m h c.r .r ⎞ Iw.r := Lr − lv l2.r l2.r .r 1 + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.r.r := λ1.r)2 − ξ2.r distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.r − 1)3 ⎣ 1.r − 1)3 ⎣ 2.r ⎤ ⋅ ln ξ2.r − 1 ξ2.

v1 = 1.336 × 10 m .r.34 × 10 −3 3 −5 4 m .r.r.r.335 × 10 m .25 × 10 −4 4 m .r.r ⎜ ⎟ 1.r = 1.r.y.v2 = 1.436 × 10 m .336 × 10 −3 3 −5 4 m .v1⋅ X1.987 Ieq.r.r = 0.r = 0.r.r.y.v2 = 0. −4 3 W el.34 × 10 m .836 × 10 m .r = 4.r = 9. iy.06 . Iz.033m rigla vuta mica Iy.r = 1. −4 3 W el.r.z.y. −4 3 W el.r.v2 = 0.v1 = 1.r ⎠ Rezultate caracteristici secţionale Ieq.v2 = 2. iz.164m .v1 = 0.v2⋅ X2.r.v1 = 2.r := 1 3 ⎛ λ 3 ⎞ λ2.887 × 10 −4 4 m . W el.135 × 10 −3 4 m .r Iy. iy.y.r = 4.v1 = 1.v2 = 1.335 × 10 −4 3 −5 4 m . iy.z.r + 3⎜ ⎟ ⎝ Iy.04m .r. Iz.125 × 10 m .y.r = 1. W el.301m .r = 0. iz. Iz. iz.162m .v2 = 1.v1 = 0. W el. X2.r.764 × 10 rigla constanta −4 4 m Iy.044m rigla vuta mare Iy.z.198 Anexa 2 X1.

r 2Lr KB KB + K1 a A Ic x η 1 := η 1 = 0.y. cadre cu noduri deplasabile) Lcr.s 2 KB := ⋅ ( 1 + l) Lc K1 := Ieq.286 Iy.Anexa 2 199 A2.111m l := Lc α Lc l = 1. Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului A2.s h s − h m.s .y.2.e = 12.165 (valoarea lui Ermopoulos.66m A2.984 η 2 := 1 (prindere articulata in fundaţie) O ke := 3.2 Determinarea lungimii de flambaj a stalpului-En19931-1 Lc Kc := Ieq.s.s.e := ke⋅ Lc Lcr.s Lc/2 Im Ix Lc/2 B I'c α = 3.2.2.1 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului-metoda Ermopoulos α := Lc⋅ h m.

5 A2.0157 k + 2.2 := μ ⋅ Lc => Lcr.r Lr ⋅ Lc Ieq.264 g ( k) := 3.s lungimii de flambaj a stalpului- k = 0.16⋅ k + 2.y.151m 0.r Kc .49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.6⋅ k + 2.3 < k ≤ 0.29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.2 < k ≤ 0.42 if k ≤ 0.s.1 := Lc⋅ ⎢ ⎥ ⎣ 1 − 0. k = 0.93) if 0.116 k2 := 0.s. k1 := Kc + K12 1 ⎡ 1 − 0.611m .153 μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS .s.1 = 4.55) if 0.s.5 ( −0.8( k1 + k2) + 0.lungimiile de flambaj Lcr.2 ( −4.6k1⋅ k2 ⎦ Lcr.3 ( −1.06⋅ k + 2.3 Determinarea STAS10101/0-78 k := Ieq.12k1⋅ k2 ⎤ Lcr.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului 10108/0-78 μ = 3.2( k1 + k2) − 0.y.26) if 0.200 Anexa 2 2Lr K12 := Ieq.2 = 12.5 < k ≤ 1 ( −0.2.2⋅ k + 4.y.85⋅ k + 3.

1 .s. Verificarea stâlpului A.Rd.s := W el.s NRd.y.s := max Lcr.2 Verificarea la rezistenta NRd. M y.s.s = 0.3.17 ⋅ m kN M z.2.Ed.2.3.Ed.z.s := Lc Lcr.e .s.s := A s ⋅ fy γ M1 fy γ M1 fy γ M1 M y.s := 0kN⋅ m A2.Rd.s = 4 m ( ) A2.s M z.66m Lcr.s M y.s + M z.2 Lcr.s := 157.1 Eforturi de calcul NEd.Rd.Ed.4 Lungimea de flambaj finala Lcr.s + M y.747 .3. Lcr.z. Lcr.Rd.Ed.y.s ⋅ M z.z.s⋅ NEd.s := W el.Anexa 2 201 A2.s = 12.y.s := 446.23 kN .

y.y.199 1 φF.z.y.s 2 2 .s iz.34 ⋅ 235000 λ1.s = 1.8⋅ kyy kyy = 0.s − λF. fy ⋅ A s ⎟ χ F.s − λF.z.s ⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.s + χ F.z.s := 0.91 .9 1 φF.y.z.564 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.684 λF.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.s − 0.y.z.s = 0.s := φF.y.s φF.y.z.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φF.s 1 λF.y.z.3 buckling) Verificarea la flambaj prin încovoiere (flexural α y := 0.s = 0.s := 93.s λ1.s kzy := Cmy⋅ 0.z.s := χ F.y. χ F. Cmy := 0.z.z.s := ⋅ ieq.s := Lcr.2 + λF.s − 0.z.y.202 Anexa 2 A2.y.s = 0.9 fy kN m 2 Lcr.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.2 + λF.s ⋅ 1 λ1.s := 0.3.s + φF.918 kzy = 0.y.y.y.21 (coeficient de imperfecţiune se ia in funcţie de curba de flambaj) α z := 0.6λF.5⎡1 + α z⋅ λF.5⎡1 + α y ⋅ λF.s 2 2 χ F.661 .s φF.

s χ F.963 × 10 Pa 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.s = 0.3.s = 0.s := π E 2 ⎛ Lcr.y.s γ M1 γ M1 FBy.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.y.s χ F.s + iz.s γ M1 γ M1 NEd.s ⎟ σcr.s ⎠ βs = 1 σcr.s := 1.557 A2.s + kzy⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.y.y.s ⎞ β s := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io. FBz.s := NEd.Ed.s ⋅ M y.s .Ed.s ⎝ ⎠ 1 .T.s⋅ M y.0Lc y o.s + y o.s = 7.y.Anexa 2 203 FBy.696 FBz.s := + kyy ⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.s 2 ⎟ lt.s A s ⋅ io.s := ⋅ 2 ⎜ t.s := iy.y.y.s A eff := A s β A := A eff As 2 ⎛ y o.z.s ⎠ 8 2 σcr.s := 0m 2 flambaj prin încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.s ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ ieq.

s 2 2 A2.s − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.s := C1⋅ ⋅ Iw.s = 2.s m λTF.y.s = 0.5 ( ) λTF.s = 3.s fy ⋅ A s γ M1 γ M1 1 φTF.y.y.y.s + σcr.s := φTF.TF.s) 2 − 4⋅ β s ⋅ σcr.728 × 10 1 2⋅ β s 5 kN m σcr.y.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φTF.744 χ TF.s Lc 2 3 M cr.T.847 2 (Tabelul B.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere-răsucite (lateral torsional buckling) C1 := 1.s ⋅ FTBy.y.s − λTF.s Iz.s := 0.s = 0.s χ TF.s = 0.699 M y.204 Anexa 2 σcr.Ed.s = 3.y.878 FTBy.T.s ⎤ ⎦ σcr.3.s := ⋅ βA 2 0.2 + λTF.s ⋅ σcr.s + Lc ⋅ G⋅ It.s 2 2 M cr.y.y.T.s + χ TF.s + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.s = 0.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.T.TF.y.s := NEd.s + σcr.y.TF.728 × 10 fy σcr.y.y.s π ⋅ E⋅ Iz.s − 0.081 × 10 kN⋅ m .y.5⎡1 + α y ⋅ λTF.63 φTF.y.s := 2 ⋅ σcr.y.

s⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A s ⎟ χ TF.s⋅ fy ⋅ W el.s + χ LTB.6λLTB.o := 0.564 A2.s kyy.75 α LTB := 0.LTB⋅ M y.y.y.s = 0.s χ LTB.4. β := 0.y.848 CmLT := 0.s ⋅ fy M cr.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.698 χ LTB.s γ M1 .y.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φLTB.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.s := W el.y.6 1 φLTB.y.s := NEd.LTB = 0.y.76 φLTB.s ⋅ LTBy.Ed.y.y.4 .y.614 LTBy.y.s := 0.s = 0.y.y.Anexa 2 205 λLTB.s − β λLTB.s χ TF.s := φLTB. Verificarea riglei cadrului fy ⋅ A s γ M1 + kyy.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.y.s λLTB.s − λLTB.y.o + β ⋅ λLTB.s = 0.s 2 2 kyy.y.

672 rigla vuta mare NEd.v1⋅ fy γ M1 = 0.r A r.y.r2 := 147.v1⋅ fy γ M1 + M y.v2⋅ fy γ M1 = 0.z.83 ⋅ m kN (momentul la streaşină) (momentul la începerea vutei ) (momentul la coama) A2.17 ⋅ m kN M y.Ed.v2⋅ fy γ M1 + M y.r := Lr ⋅ 235000 λ1.r A r⋅ fy γ M1 + M y.y.r := 132.1 Eforturi de calcul rigla NEd.r := Lr Lcr.r1 W el.4.y.r⋅ fy γ M1 = 0.r W el.r.686 A2.Ed.9 fy kN m 2 la flambaj prin încovoiere (flexural .4.r.4.58 ⋅ m kN M y.Ed.r A r.r1 := 446.3 Verificarea buckling) rigla Lcr.786 rigla vuta mica NEd.Ed.y.2 Verificarea de rezistenta rigla rigla constanta NEd.r := 93.Ed.r2 W el.26 kN M y.r := 117.206 Anexa 2 A2.Ed.

Ed.y.r := Lcr.r + 1 φF.y.5⎡1 + α z⋅ λF. + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.z.y.r ⋅ 1 λ1.z.z.r = 3.73 FBz.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.z.r := 0.z.2 + λF.8⋅ kyy kyy = 0.y.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.r = 0.y.r − 0.r − λF.y.5⎡1 + α y ⋅ λF.r = 0.y.z.v1 fy ⋅ A r.r1 .y.r ⋅ 1 λ1.176 Cmy := 0.r := χ F.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.2 + λF.v1 γ M1 γ M1 FBy.9 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.r 2 2 χ F.r := 0.z.v1 γ M1 γ M1 M y.r iy.y.917 kzy = 0.y.r = 0.r φF.712 λF.y.r := NEd.v1 fy ⋅ A r.y.r = 0.Anexa 2 207 λF.r.y.766 .r⋅ M y.z.r iz.r φF.y.z.r.y.66 FBy.y.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.r χ F.r := φF.r kzy := Cmy⋅ 0. χ F.r − 0.r = 0.z.262 1 φF.r − λF.r + φF.z.r1 + kzy⋅ fy ⋅ Wel. fy ⋅ A s ⎟ χ F.r := NEd.Ed.r χ F.r 2 2 .6λF.z. χ F.895 .r := Lcr.r⋅ FBz.

r := ⋅ βA 2 ( )0.TF.r := 0m 2 flambaj prin riglă încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.r + σcr.y.r := A r.208 Anexa 2 A2.521 .r := 0.r A eff.r − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.r := iy.r⎤ ⎦ σcr.y.r ⎞ β r := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.5 λTF.T.726 × 10 5 kN m 2 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.s := 1.r := 1 2⋅ β r ⋅ σcr.r := π E 2 ⎛ Lcr.751 × 10 5 kN m 2 σcr.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φTF.r = 1.r.v2 + y o.r − 0.r⋅ σcr.r = 1.r := ⋅ 2 ⎜ t.TF.r 2 ⎟ lt.y.2 + λTF.T.0Lr y o.342 φTF.y.r A r.v2 β A := A eff.T.r + σcr.v2⋅ io.s A r.r ⎞ ⎜i ⎟ ⎝ y.v2 ⎠ 1 2 σcr.y.y.751 × 10 fy σcr.y.r = 6.T.r m λTF.y.r)2 − 4⋅ β r⋅ σcr.r = 1.T.TF.r.v2 + iz.v2 2 ⎛ y o.y.5⎡1 + α y ⋅ λTF.y.y.r ⎝ ⎠ σcr.r ⎠ βr = 1 σcr.r.r ⎟ σcr.4.r = 1.y.

r + Lr ⋅ G⋅ It.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.y.r = 1.y.r := 2 2 C1 := 2.Ed.6 kyy.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere răsucite (lateral torsional buckling) (Tabelul B.y.o := 0.505kN⋅ m W el.r + 1 φLTB.y.r λLTB.v1 ⎟ χ TF.639 .4.r 2 2 χ TF.Anexa 2 209 χ TF.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A r.4 .v1 fy ⋅ A s γ M1 γ M1 FTBy.y.y.76 φLTB.r := φLTB.r.r := φTF.r := 0.y.r := NEd.y.y.r χ TF.75 α LTB := 0.r⋅ 1 φTF.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.576 CmLT := 0.r Iz.y.LTB = 0.r 2 2 χ LTB. β := 0.072 ( ) 2 χ LTB.o + β ⋅ λLTB.r = 0.y.y.6λLTB.y.r := C1⋅ ⋅ Iw.r − λLTB.r − λTF.y.r Lr λLTB.y.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.447 M y.r = 279.r + FTBy.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.r ⎤ ⎣ ⎦ φLTB.y.r kyy.v2⋅ fy M cr.r = 0.r 2 2 M cr.r1 + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.y.781 A2.r π ⋅ E⋅ Iz.y.r = 0.y.r − β ⋅ λLTB.y.341 M cr.r.

926 .210 Anexa 2 LTBy.r = 0.r χ TF.v1 γ M1 + kyy.r⋅ fy ⋅ A r.LTB⋅ M y.y.r.r := NEd.r⋅ fy ⋅ W el.y.Ed.y.v1 γ M1 LTBy.r1 χ LTB.

ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE Cadrul 1C-1 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

212 Anexa 3 Cadrul 1C-2 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 213 Cadrul 1C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

214 Anexa 3 Cadrul 1C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 215 Cadrul 3C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

216 Anexa 3 Cadrul 3C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 217 Cadrul 3C-1 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

218 Anexa 3 Cadrul 3C-2 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

ANEXA 4 .CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR Exemplu: J1-1 Caracteristici secţionale.38 kNm h := 0.22m tf := 0. tf ⎞ cf tf = 8.y := . eforturi.1⋅ 10 2 m N := 109. generalităţi Rezistenta de calcul a OL44: R := 245000 kN 2 Limita de curgere: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Dimensiunea secţiunii: m kN Rc := 275000 2 m 8 kN E := 2.012m tw := 0.006m Caracteristici sectionale: A := 2⋅ b ⋅ t f + h − 2⋅ t f ⋅ t w Ix := 2⋅ + 12 tf⋅ b 3 ( ) b ⋅ tf 3 tw⋅ h − 2⋅ t f 12 ( )3 3 ⎛ h tf ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝2 2⎠ 2 Iy := 2⋅ + h − 2⋅ t f ⋅ 12 12 Ix Ix Iy . ix := .917 .95 kN M x := 475. W el.x := A h b 2 2 ( ) tw Iy A ⎡⎛ h Sx := ⎢⎜ − ⎣⎝ 2 ⎡ b 2⋅ t ⎢ f Sy := ⎢ ⎣ 4 cf := 2 b − tw ⎛ h − t ⎞ ⋅ ⋅ ⎛ h − t ⎞⎤ ⎜ 2 f ⎟ 2 ⎜ 2 f ⎟⎥ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎦ 2 ⎤ tw ( h − 2⋅ t f)⎥ + ⎥ 8 ⎦ ⎟ ⋅ b ⋅ tf + 2⎠ tw . iy := W el.65m b := 0.

33ψ (396ε) 13α − 1 ( 456ε) 13α − 1 42ε 0.x 5 kN 2 σc = 2.x 5 kN 2 σt := N A − Mx W el.219 × 10 m m σc R = 1.934 cf tempf := tf h w := h − 3t f σc := N A + Mx .5) hw σt .talpă talpi := "Clasa1" if tempf ≤ 9ε "Clasa2" if 9ε < tempf ≤ 10ε "Clasa3" if 10ε < tempf ≤ 14ε "Clasa4" if tempf > 14ε α := talpi = "Clasa2" Clasa secţiunii .005 σc σc + σt α = 0. ε = 0.inimă inima := "Clasa1" if tempw ≤ "Clasa2" if "Clasa3" if (396ε) 13α − 1 < tempw ≤ < tempw ≤ 42ε 0.67 + 0. W el. .67 + 0.220 Anexa 4 240000 ε := Rc kN m 2 .526 (la secţiuni comprimate α>0.463 × 10 σt = −2. tempw := ψ := tw σc Clasa secţiunii .33ψ (456ε) 13α − 1 "Clasa4" if tempw > inima = "Clasa3" .

Rd Mpl.Rd Mpl.b .b J2-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR J1-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.

222 Anexa 5 J3-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 creşte înălţimea secţiunii Series1 Series2 J4-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.b .Rd Mpl.

b .Anexa 5 223 J5-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.Rd Mpl.b Ji-1 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J2-1 J3-1 J4-1 J5-1 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.

Rd Mpl.b .224 Anexa 5 Ji-2 600 500 400 300 200 100 0 J1-2 J2-2 J3-2 J4-2 J5-2 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.b Ji-3 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-3 J2-3 J3-3 J4-3 J5-3 creşte lăţimea tălpii Mj.

b Ji-5 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-5 J2-5 J3-5 J4-5 J5-5 creşte lăţimea tălpii Mj.Anexa 5 225 Ji-4 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-4 J2-4 J3-4 J4-4 J5-4 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.b .Rd Mpl.

01 Lungimea elementului: lr := 12 Caracteristici sectionale. eforturi.1 Dimensionarea elementelor principale stâlp.27 tf.3 tf := 0.ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE A6.1⋅ 10 N := 225 Nb := 231 M x := 831 M baza := −231 8 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m Dimensiunea sectiunii: h := 0. eforturi.014 tw.85 h r1 := 0.1⋅ 10 Nr := 161 M r := 218 8 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm m m m m m m Caracteristici sectionale.45 b r := 0. eforturi.7 m b := 0. riglă Caracteristici sectionale. generalitati rigla constanta .r := 831 Dimensiunea sectiunii: h r := 0. generalitati rigla vuta M x.014 tw := 0.rig := 0.4 m Lungimea stalpului m ls := 7 Multiplicatorul fortei critice Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: n cx := 80.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 := 0. generalitati stalp Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R := 3150 E := 2.83 R := 3150 E := 2.rig := 0.

4 h rcc := 0.c := 0.227 Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R = 3.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 = 0.15 × 10 3 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m m E = 2.15 × 10 E = 2.3 m t f = 0.012 tw. eforturi.4 Lungimea stalpului m ls = 7 Verificarea la rezistenta a stalpului verificarea la rezistenta a stalpului se face cu formula: verificarea la vârful stâlpului .7 b = 0. generalitati R = 3.6 b rc := 0.1 × 10 Nrc := 151 8 3 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm kNm kNm kN m m m m m M x.rig.rc := 218 M rc := −277 M rci := 250 Nrci := 138 Nrcc := 131 Dimensiunea sectiunii: LM0 := 1.1 × 10 N = 225 Nb = 231 M x = 831 8 M baza = −231 Dimensiunea sectiunii: h = 0.27 tf.008 m Verificarea elementelor structurii Verificarea stalpului cadrului Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Caracteristici sectionale.c := 0.014 t w = 0.8 h rc := 0.rig.

STAS 10108/0-78) La halele cu o singura deschidere cand capatul stalpu.473 Verificarea la stabilitate a stalpului M := M baza cx := 0. cx = 0.46 Obs: (pag 29 Obs 2 .baza R⋅ 10 2 = 0.3⋅ ⎜ 1 + kNm .coeficient de corectie care tine seama de modul de distributie a momentului pe bara.baza = 1.492 × 10 σrez R⋅ 10 2 factorul de incarcare a stalpului = 0.rig.4⋅ M Mx 2 Mx ⎟ ⎠ M 2 .c tw.r := tf.lungimea riglei.c .488 × 10 ls = 7 g h rig := h rc b rig := b rc 4 . cx := 0.489 × 10 σrez.rig. Caracteristici rigla .baza := Nb Ab + M baza W el.85.228 Anexa 6 σrez := N A + Mx W el. coeficientul cx=0.lungimea stalpului.momentul la celalalt capat al stalpului ⎛ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ + 0.r := tw.lui de la nivelul acoperisului este deplasabil in planul cadrului.791 verificarea la baza stâlpului σrez. l := lr tf.85 σ := N A σ = 1.x.baza 5 σrez.x 5 kN/m2 σrez = 2.

838 × 10 −4 −5 Iys = 6.6⋅ k + 2.r ⎝ 2 momentul de inertie al riglei (rigla 2 h − h2 3 .49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.2 < k ≤ 0.087 μ y := 1 .794 × 10 h 1 := h 2 + h 1 = 0.85⋅ k + 3.2 ( −4.r⋅ h rig − 2⋅ tf.5 ( −0.r 12 ( )3 - Ig = 2.conform STAS 10108/0-78 .x := μ ⋅ ls lf.3 ( −1.0157 k + 2. b ⋅ tf.5 −4 ⎛ hrig tf.42 if k ≤ 0.considerând stâlpul articulat la baza lf.013 k := Ig ls ⋅ k = 0.r 3 + tw.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rig f.304 × 10 A s = 0.3 < k ≤ 0.229 Ig := 2⋅ 12 constanta).lungimile de flambaj . 3 3 2 b ⋅ tf tw⋅ h 1 − 2⋅ tf Ixs := 2⋅ + 12 12 tf⋅ b 3 ( ) + 2⋅ ⎜ 3 ⎛ h 1 tf ⎞ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝ 2 2⎠ Iys := 2⋅ + h 1 − 2⋅ tf ⋅ 12 12 A s := 2⋅ b ⋅ tf + h 1 − 2⋅ tf ⋅ t w ( ) tw ( ) Ixs = 5.279 lg Ixs g ( k) := 3.93) if 0.55) if 0.16⋅ k + 2.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS 10108/0-78 μ = 3.Caracteristici geometrice echivalente ale stalpului (la 1/3 de la baza).x = 21.26) if 0.5 < k ≤ 1 ( −0.612 .29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.2⋅ k + 4.06⋅ k + 2.

234 lf.Determinarea φ .1415 ⋅ Pcr lf.7506 + ⎟ − 2 2 2 ⎜ λy ⎟ λy ⎟ λy ⎠ ⎝ ⎠ 2 .valoarea minima a coeficientului de flambaj ( ) .986 => (curba B-36) φy := ⎛ 0.determinata in urma unui calcul de stabilitate stalp semirigid la baza Pcr := 100⋅ n cx => Pcr = 8. Rasucirea este impiedecata la ambele capete μ := 0.6465 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λx ⎟ λx ⎟ λx ⎠ ⎝ ⎠ rezulta zveltetea λy = 100.raze de giratie si zvelteti echivalente ixs := Ixs As ixs = 0.y λy := iys 3621 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3621 ⎞ 7242 ⎟ − ⎛ 0.211 lf.y = 7 . Forta aplicata este de 100 kN) => => 3 2 E⋅ Ixs lf.x := 3. iyt .6465 + ⎜ φx = 0.069 lf.230 Anexa 6 .Determinarea coeficientului φg -obs.82 Iys iys := As iys = 0.413 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 3900 ⎞ 7801 ⎛ ⎟ − ⎜ 0.y := μ y ⋅ ls lf.7506 + ⎜ φy = 0. λx := ixs rezulta zvelteţea λx = 58 => (curba A-36) φx := ⎛ 0.5 r iyt := b 12 .413 φ := min φx.083 × 10 (obs.x = 12.raza de inertie a talpii comprimate. φy φ = 0. .x .

231 iyt = 0.x ⎠ if > 0.79 ⎝ h ⎠ Iy γ := 0.15⋅ R⋅ 10 N φ⋅ A 2 + cx⋅ M x φg ⋅ ⎜ 1 − ⎛ ⎝ σ σe ⎞W ⎟ el.7506 + ⎜ 3900 ⎞ λtr 2 φg = 0.5 ⋅ ⎜ 2 .x if N φ⋅ A ≤ 0.794 γ ⋅ μ r⋅ ls λtr := iy λtr = 43.32 0.5 γ = 0. s-a considerat cazul cel mai dezavantajos ⎛ ls ⎞ Ir ⎟ ⎝ h ⎠ Iy 2 cu μ=0.87 .coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a stalpului ⎜ ⎝ ⎟ ⎟ ⎠ − 2 ⎛ 0.087 1 3 3 Ir := ⎡ h − 2⋅ tf ⋅ tw + b ⋅ tf ⎤ ⎦ 3⎣ ( ) Ir = 4.984 × 10 −7 2 ⎛ ls ⎞ Ir ⎜ ⎟ ⋅ = 0.15⋅ R⋅ 10 2 OBS := "Se calculeaza cu formula (1)" if "Se calculeaza cu formula (2)" if N φ⋅ A N φ⋅ A ≤ 0.7506 + 3900 ⎞ − 7801 ⎜ ⎟ 2 2 ⎜ λtr ⎟ λtr ⎝ ⎠ σe := π ⋅E λx 2 5 2 σe = 6.15⋅ R⋅ 10 > 0.161 × 10 σst := N φ⋅ A N φ⋅ A + verificarea la stabilitate generala a stalpului se va face cu relatia: Mx φg ⋅ W el.25 + 0.039⋅ 0.03 => (curba B-36) φg := ⎛ 0.15⋅ R⋅ 10 2 2 OBS = "Se calculeaza cu formula (1)" .

r R⋅ 10 2 = 0.r := Nr Ar + M x.4⋅ r cx.4 Verificarea zvelteţii Ver := "Ok" if max λx.r = 2.x.232 Anexa 6 N φ⋅ A = 3.725 × 10 σst = 3.801 1.r W el.525 × 10 σfl R⋅ 10 2 = 0.r M x.r := 0.15⋅ R⋅ 10 = 4.661 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M ⎞ M ⎜ 1 + r ⎟ + 0.3⋅ ⎜ 2⎟ M x.605 × 10 2 4 4 kN/m2 0.082 × 10 σrez.x 5 σfl = 2. λy ) > 120 Ver = "Ok" Verificarea riglei cadrului (rigla vutata) Verificarea la rezistenta a riglei σrez.r 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.97 Verificarea la flambaj in planul cadrului verificarea la flambaj in planul cadrului se va face cu relatia: σfl := N φx⋅ A + Mx W el.r ⎝ ⎠ . λy < 120 "Nu" ( ) if max( λx.055 × 10 σst R⋅ 10 2 5 = 0.

rig⋅ b r 12 Iy.r ⎟ λtr.r := μ r⋅ 0.r = 0.r := iyt.r = 10.r ⎟ λtr.188 => (curba B-36) φg.r λx.3lr h r2 := ( ) ( => lf.Caracteristicile sectionale la 1/2 h r + h r1 2 A r2 := 2⋅ b r⋅ tf.r = 0.r := ⎛ 0.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1 λtr.r2 A r2 3 + h r2 − 2⋅ tf.r := 1.r2 rezulta lungimea de flambaj λ = 62.323 => (curba B-36) r φr := ⎛ 0. iyt.rig 12 3 lf.7506 + ⎜ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.rig ⋅ ( ) tw.72 μ y.r2 := tf.r .3⋅ lr comprimate 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.6 m .r = 0.078 .articulata la ambele capete lf.r2 := 2⋅ iy.7506 + ⎜ φr = 0.iytr .0 .raza de inertie a talpii comprimate.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λtr.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λr ⎟ λr ⎟ λr ⎠ ⎝ ⎠ iyt.233 cx.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a riglei ⎜ ⎝ lf.r λr := iy.r := br 12 .849 .r := ix.0 l1 := 0.r ⎠ ⎝ ⎠ 3900 ⎞ φg.r = 46.707 .rig ⋅ tw. λtr.652 μ r := 1.rig + h r2 − 2⋅ tf.r λx.rig ) Iy.r = 3.

234 Anexa 6 σr := Nr Ar 4 σr = 1.r M x.x.rc = 1.rc W el.rc R⋅ 10 2 = 0.rc := Nrc A rc + M x.r 2 7 2 σE.x.02 × 10 σE.546 .1415 ⋅ E λx.15⋅ R⋅ 10 2 σstr = 2.r ⎟ ⎠ σr kN/m2 if Nr φr⋅ A r ≥ 0.r⋅ M x.r⋅ W el.r = 1.522 × 10 = 2.r σE.rc 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.417 × 10 4 φg.333 × 10 5 5 φg.r 2 σstr := + if ≤ 0.786 Verificarea riglei cadrului (rigla constanta) Verificarea la rezistenta a riglei verificarea la rezistenta a riglei se face cu formula: σrez.x.72 × 10 σrez.r = 1.r Nr Nr M x.r⋅ W el.x.r⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.808 × 10 Nr verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: φr⋅ A r cx.r Nr φr⋅ A r + cx.r φg.r⋅ W el.x.r⋅ M x.r := 3.475 × 10 σstr R⋅ 10 2 5 = 0.15⋅ R⋅ 10 φr⋅ A r φr⋅ A r φg.r = 1.

7506 + 3900 ⎞ − 7801 φg.rc λx.rc = 0.3⋅ ⎜ 1 + M x.rc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λtr.614 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M rc ⎞ M ⎟ + 0.rc ⎜ 2⎟ M x.rc := iyt.rc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ stalpului φg.rc λx.rc := ix.raza de inertie a talpii comprimate.rc := 1.rcc := σrez.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φrc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λrc ⎟ λrc ⎟ λrc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ μ y.rc = 48.rc λrc := iy.0 l1c := LM0 + 1.95 .4⋅ rc cx.x.0 .235 σrez.rc ⎝ ⎠ cx.7lrc lf.rc = 8.rc = 0.525 μ rc := 1. λtr.rc ⎟ λtr.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1c .4 m rezulta lungimea de flambaj λ = 130.rc := 0.rc ( ) => l f.bara articulata la ambele capete lf. i yt.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a lf.897 .rc = 0.272 2 ⎛ 0.078 .382 => (curba B-36) rc φrc = 0.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.rc λtr.rc = 0.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.49 => (curba B-36) 2 ⎛ 0.rcc R⋅ 10 2 Nrci A rc + M rci W el.rc = 38.2 comprimate iyt.iytrc .rc := μ rc⋅ 0.rc ⎟ λtr.rc := b rc 12 .

rig.591 × 10 2 σE.rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟ ⋅W el.1415 ⋅ E λx.rig.739 × 10 = 9.c ⎝ 2 .rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.311 × 10 4 M x.c 12 ( )3 2 ⎛ h rcc tf.rc σE.15⋅ R⋅ 10 2 σstc = 1.c b rc⋅ tf.rig.rig.rc φg.236 Anexa 6 σrc := Nrc A rc 4 σrc = 1.rc⋅ M x.517 × 10 σstc R⋅ 10 2 5 = 0.rc 2 5 σE.c ⋅ t w.rc⋅ M x.rc φg.15⋅ R⋅ 10 Nrc 2 + cx.rig.rig.x.481 Verificarea de rezistenta la coama rigla vutata A rcc := 2⋅ b rc⋅ tf.rc φg.x.c ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rc f.c⋅ h rcc − 2⋅ t f.rcc := 2⋅ + tw.rc ⎟ ⎠ σrc = 1.rc if Nrc φrc⋅ A rc ≤ 0.rc ⎟ ⎠ σrc kN/m2 if φrc⋅ A rc > 0.rc⋅ W el.x.649 × 10 Nrc φrc⋅ A rc verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: = 5.c + h rcc − 2⋅ t f.rc σE.rc⋅ W el.rc := 3.rc σstc := 5 Nrc φrc⋅ A rc Nrc φrc⋅ A rc + M x.x.rig.rig.rc = 8.855 × 10 cx.rc 4 φg.c 12 3 ( ) Ix.

r R⋅ 10 σstr 2 σrez .801 2 R⋅ 10 σrez.stabilitate .97 2 R⋅ 10 σfl = 0.rcc rezistenta (c) = 0.x.546 2 R⋅ 10 σstc stabilitate = 0.rezistenta = 0.baza = 0.rcc := Ix.791 2 R⋅ 10 σrez.stabilitate - - - = 0.x.rezistenta = 0.786 2 R⋅ 10 RIGLA CONSTANTA σrez.239 × 10 σrcc R⋅ 10 2 = 0.STALP .rcc hrc 2 σrcc := Nrcc A rcc + M rc W el.rcc 4 σrcc = 9.RIGLA VUTATA .661 .614 2 R⋅ 10 RIGLA VUTA COAMA ` .237 W el.481 2 R⋅ 10 σrez.293 Sinteza verificărilor .rc rezistenta (v) = 0.473 2 R⋅ 10 σst = 0.

498 .89 ⋅ A b A net = 3.293 A6.3k R := 300000 d := 0.rezistenta σrcc R⋅ 10 2 = 0.2 Dimensionarea contravântuirilor D24 Material: Rezistenta: Dimensiune: OL52.1415 A b := π⋅ d 4 −4 2 kN/m2 m Aria bruta: A b = 4.024 π := 3.583 × 10 −4 m2 kN 2 Efortul cap: Ncap := R⋅ A net Ncap = 107.524 × 10 Aria neta: m2 A net := 0.238 Anexa 6 .

b.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp.058 Lungimea minima de sudura: a := 0.f = 191.s := 0.b.b Ncap.b.239 Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.b.149 × 10 −4 m2 Ncap.8 kN/m2 (nr.b kN Ncap.037 m Dimensionarea mansonului de strangere m Teava: Dman := 0.01 Rp.b := 480000 Efortul capabil la forfecare: Ncap.139 .7⋅ R Ncap ls := 2⋅ a⋅ Rf.b := 305000 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: d b := 0.02 n b := 2 tg := 0.man = 129.0045 2 m A man := ⎡Dman − Dman − 2⋅ t man ⎣ ( )2⎤ ⋅ 4 ⎦ π A man = 6.8.632 Ncap.7⋅ tg m (grosimea sudurii) Rf.s ls = 0.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 4 2 ⋅ Rf. de suruburi) m kN/m2 (OL52) Rf.p = 192 kN Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Determinarea latimii minime a guseului: b min := A net + tg ⋅ d b + 0.048 tman := 0.002 tg m ( ) b min = 0.man := 210000A man ⋅ Ncap. sectiunilor de forfecare) m (nr.

is μ := 1 se va introduce lungimea Zveltetea: λ = 144. lf := μ ⋅ l lf λ := .240 Anexa 6 Otel rot: d man := 0.0 Material: Rezistenta: Mat := "OLT45" N R := 210 if Mat 2 mm "OLT35" 240⋅ N mm 2 if Mat "OLT45" 315⋅ Dimensiune: sectiunii N 2 if Mat "OL52" se va introduce dimensiunea mm D := 121mm t := 4mm π := 3.357 × 10 −3 m2 A6. 4 l := 6.048 m A o.man := ⎛ d man − d ⎝ 2 2⎞ π ⎠⋅ 4 A o.39mm 6 3 2 Mom.0m. Inertie: Raza giratie: Lungimea: elementului π⋅ ⎡D − ( D − 2t) ⎣ 64 Is As .man = 1. 4 4 4⎤ A s = 1.1415 Aria : A s := Is := is := π⋅ ⎡D − ( D − 2⋅ t) ⎣ 2 2⎤ ⎦.47 × 10 mm Is = 2.Curba A-Rc .519 × 10 mm is = 41.963 Coeficientul de flambaj . ⎦.3 Dimensionarea riglei longitudinale TVrot 120/4.

332 Efortul cap: Ncap. de suruburi) m (OL44) 5 kN d b := 16mm n b := 2 tg := 10mm Rp.84 × 10 2 m Efortul capabil la forfecare: Ncap.b = 3.6465 + 5013 ⎞ − ⎛ 0.p = 122. Ncap.t = 352.853kN Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.t := R⋅ A s.b := 2 n c.c := R⋅ φ⋅ A s.f = 122.b.6⋅ R Rp.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 2 4 Ncap.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp. sectiunilor de forfecare) (nr.b.6465 + 3621 ⎞ − ⎛ 0.b Ncap.6465 + 5013 ⎞ − 10026 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0.b. Ncap.6465 + 3621 ⎞ − 7242 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ "OLT35" "OLT45" "OL52" φ = 0.644kN ⋅ Rf.8.8 Rf.b := 305 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: N mm 2 (nr.b Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Ncap.c = 117.88kN Efortul capabil in arie neta a guseului se va introduce latimea guseului de prindere lg := 140mm n r.241 φ := 2 ⎛ 0.6465 + 5667 ⎞ − ⎛ 0.6465 + 5667 ⎞ − 11335 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0.b := 2 se va introduce nr de randuri de suruburi se va introduce nr de coloane de suruburi .b.037kN Ncap.b := 1.

037kN se va trece efortul de calcul ( ) Efortul de calcul N := 80kN Verificare:= "OK" if Ncap ≥ N "NO" if Ncap < N Verificare = "OK" Lungimea cordonului de sudura a := 0.7⋅ R m (grosimea sudurii) Ncap ls := 4⋅ a⋅ Rf.04 × 10 mm 3 2 ( ) Ncap.anet = 499.b⋅ tg ⋅ d b + 2mm A n.p .b Ncap.b.g := tg ⋅ lg − n r.242 Anexa 6 A n. Ncap.c .s .anet Ncap = 117.s := 0.anet := A n.g = 1.b.f .g ⋅ R ⋅ n c.2kN Efortul capabil al ansamblului ( ) Ncap := min Ncap.7⋅ t Rf. Ncap. Ncap.

8m L=31m L=37.00 L=18.00 32.00 28.00-36.00 31.00-31.2m L=43.6m L=24.00 27.00 L=74.00 21.00 33.00-24.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 25.4m 22.00 26.00 23.4m L=49.00 23.00 29.2m .00 L=80.00-29.00-35.00-33.00 34. kg/mp 36.00 29.00-34.00 30.00-32.00 30.00 25.00-28.00-22.00-27.00 35.00 24.00-25.00 32.00 22.00-30.00 26.00 35.8m 21.6m L=55.8m L=62m L=68.ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG/MP ŞI KG/MC Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.00 28.00 33.6m L=86.00 34.00-26.00 31.00 27.00-23.2m 18 15 12 Lungim e 24.

00 31.00 32.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.2m L=43.4m L=80.00-38.00 35.00-28.00 29.00 26.00-34.00 32.8m L=62m .246 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.00 28.00 L=18.2m 18 15 12 Lungim e 26.00 35.6m L=55.00 27.2m L=74.00 33.00 23.00-25.00-24.6m L=24.00 29.8m 24.00 37.00-36.00 33.00-26.00 25.00 L=68.00 34. kg/mp 38.00 36.00-29.00-33.00 25.00-27.00 23.4m L=49.00-30.00 27.00 24.00-31.00 28.6m L=86.8m L=31m L=37.00-35.00 30.00 36.00-37.00-32.00 30.00 31.00 37.00 34.

00 35.00 38.00 31.00 37.00-34.6m L=24.00 38.00 25.00 31.00-37.00 34.00 25.00 30.00 33.00 26.00 36.00-28.00 30.00 28.00-36.00 27.00 30 27 24 22 Deschidere L=68.00 34.2m 18 15 12 Lungim L=18.00-41.00 32.4m L=80.00 35.8m L=31m L=37.00 39.8m L=93m 20 L=99.00-38.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.2m L=43. 247 kg/mp 41.00 40.00-30.00 29.00 28.00-39.00-40.6m L=86.00 36.4m L=49.8m L=62m e .00 26.00-35.00-29.00-33.00 32.00 29.6m L=55.00 39.00 33.00 27.2m L=74.00-26.00-31.00 37.00-27.00 40.00-32.

00 39.00 L=18.00-47.00 36.00 46.00 45.2m L=74.00-43.00-44.00 45.00 41.00-46.00 L=93m 20 L=99.00 33.00-39.00-35.00 43.00 38.8m L=31m L=37.4m 34.00-38.4m L=49.00 44.8m L=62m L=68.00 40.00-37.6m L=86.00-45.00 L=80.00 42.00 35.2m L=43.00 42.00 37.00-34.00 39.00 34.00 46.00-36.00-41.00-40. kg/mp 47.00 41.00 30 27 24 22 Deschidere 37.6m L=55.248 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.00 35.00-42.00 43.00 36.00 40.8m 33.6m L=24.00 38.2m 18 15 12 Lungim e .00 44.

00 42.00-45.00 45.4m L=49.00 40.00-37.4m L=80.00 45.00-41.8m L=31m L=37.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 42.00-38.8m L=62m .00 36.00 47.00 36.00 49.00-47.00-42.00 37.6m L=24.00 48.00 44.00 48.00-48.00 47.00 41.00-39.00-50.00-43.00 41.00 50.00 46.00 40.00 46.00-40.2m 18 15 12 Lungim e 39.2m L=43.00 44.2m L=74.00 43.00-46.00-49.6m L=55.00-44.00 43.8m 37.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.00 38. 249 kg/mp 51.00 L=68.00 38.6m L=86.00 L=18.00 49.00 50.00-51.00 39.

8m 4.20 4.20-6.6m L=24.00-7.00 6.60 6.4m L=49.250 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.00 L=68.00 7.80 6.00-5.60 6.60 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 6.20 5.00-6.80 5.20 kg/mc 7.40-6. 7.20 5.2m L=74.00 6.4m 4.8m L=31m L=37.6m L=55.60-6.40 5.80 L=80.2m 18 15 12 Lung L=18.80-5.8m L=62m im e .2m L=43.80-6.80-7.20 6.20-5.20 4.60-4.40 5.40 5.40 6.60 5.6m L=86.80 5.80 6.80 6.60 5.40-5.60-5.00 5.

80 L=93m 20 L=99.60 5.2m 4.40 L=74.20 6.20 30 27 24 22 Deschidere 4.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.60 4.40-5.80 5.8m L=31m L=37.80-6.6m L=24.80 5.40 5.00 4.40 6.00 5.80 5.60-4.20-5.2m 18 15 12 Lungim 4.20 5.60-5.40 4.8m L=62m L=68.8m 4.00 L=18.00-5.2m L=43.40 6.40 5.4m L=80.40-4.00-6.4m L=49.20 4.6m L=86.60 e .20-4.20 5.00 6.20-6.60 5.6m L=55.80-5. 251 kg/mc 6.

90-4. kg/mc 5.70-5.2m 18 15 12 Lungim e 4.70 5.90 4.10-4.30-5.10-5.50 5.2m 4.90-5.10 4.8m L=31m L=37.2m L=43.6m L=24.30 4.50-5.70 5.6m L=55.50 5.70 4.30 L=18.10 4.50 4.90 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.10 5.90 5.10 L=74.90 5.70 5.50-4.50 L=68.8m 3.4m L=80.70-4.8m L=62m .90 3.30 4.6m L=86.252 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.30-4.4m L=49.30 4.

30-5.30 5.2m L=43.90 5.70-5.50 L=18.70-4.30-4.10 4.70 4.6m L=55.50 5.6m L=86.90-6.50 4.8m L=62m L=68.10 5.90 5.70 4.90 4.70 5.8m 4.30 4.10-5.70 5.2m 18 15 12 Lungim e .10 4.50 5.4m L=80.2m L=74.4m L=49.90-5. 253 kg/mc 6.50-5.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.6m L=24.50-4.90 5.10 5.30 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.8m L=31m L=37.

80 5.20 4.40-5.6m L=24.80 L=18.8m L=62m L=68.20-4.254 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.00-5.60-4.60 5.40 L=93m 20 L=99.40 5.00 4.2m L=74.20-5.40 5.8m 4.4m L=80.4m L=49.60-5.00 5.8m L=31m L=37.6m L=55.40-4.20 30 27 24 22 Deschidere 4.6m L=86.80 4.60 4.20 4.40 5.80 5. kg/mc 5.60 5.80-5.60 4.2m L=43.2m 18 15 12 Lungim e .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->