STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

Teză destinată obţinerii titlului ştiinţific de doctor inginer la Universitatea “Politehnica” din Timişoara în domeniul INGINERIE CIVILĂ de către Ing. Ionel-Mircea Cristuţiu

Conducător ştiinţific: Referenţi ştiinţifici:

prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing.

Dan Dubină Jean Pierre Jaspart Luis Simoes da Silva Daniel Grecea

Data susţinerii tezei: 09.12.2006

Cuvânt înainte
Lucrarea de faţă prezintă rezultatele obţinute în urma activităţii de cercetare desfăşurată în cadrul Centrului de Cercetare pentru Mecanica Materialelor şi Siguranţa Structurilor (CEMSIG - Centru de Excelenţă) din cadrul Facultăţii de Construcţii a Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Încercările experimentale, stagiile la universităţile europene şi întreaga activitate de cercetare efectuată pe parcursul elaborării tezei au fost realizate în cadrul unor programe de cercetare naţionale şi europene. Autorul mulţumeşte pe această cale Comisiei Europene şi Guvernului României (MEC, CNCSIS) pentru sprijinul acordat. Mulţumesc pentru încrederea şi încurajarea de care m-am bucurat din partea conducătorului ştiinţific, d-lui prof.dr.ing. Dan Dubină, pe parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Deschiderea internaţională pe care mi-a oferit-o, prin participarea conferinţe internaţionale şi cunoaşterea unor personalităţi marcante din ţară şi străinătate, şi-a lăsat cu siguranţă amprenta asupra acestei lucrări. Îi sunt recunoscător d-lui prof.dr.ing. Tudor Clipii pentru citirea atentă şi analiza minuţioasă a manuscrisului, pentru comentariile utile şi greşelile semnalate. Sunt onorat de acceptul d-lor prof.dr.ing. Jean-Pierre Jaspart, prof.dr.ing. Luis Simoes da Silva şi prof.dr.ing. Daniel Grecea de a face parte din comisia de doctorat şi le mulţumesc pentru revizuirea atentă a lucrării şi pentru comentariile şi sugestiile utile pe care le-au adus. Discuţiile pe care le-am avut cu diverse ocazii în stadiile iniţiale de elaborare a tezei au marcat considerabil forma actuală a lucrării. Mulţumesc d-lui prof.dr.ing. Radu Băncilă pentru prezidarea comisiei de doctorat. Prietenia, ajutorul reciproc şi îndrumarea colegului dr. ing Viorel Ungureanu mi-au fost de mare folos atât în primii paşi în domeniul cercetării cât şi pe tot parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Nu pot să nu amintesc aici şi să nu adresez mulţumiri companiei multinaţionale Lindab, reprezentată de ing. Zsolt Nagy, care mi-au pus la dispoziţie materialele/specimenele pentru încercările experimentale. Mulţumesc de asemenea conf.dr.ing. Mircea Georgescu, dr. Adrian Ciutina, dr. Aurel Stratan, dr. Raul Zaharia, dr. Florea Dinu, drd. Nicu Muntean, drd. Adrian Dogaru, drd. Radu Hepuţ, drd. Bogdan Neagoie şi drd. Daniel Ţicle, a căror ajutor şi sprijin sunt de nepreţuit. Încercările experimentale nu ar fi fost posibile fără ing. Viorel Popa, Dan Scarlat şi Mircea Dumitrăşcuţă. Le mulţumesc pentru spiritul practic şi răbdarea de care au dat dovadă. Şi nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele care mi-a fost alături toţi aceşti ani şi care m-a încurajat şi ajutat continuu.

Timişoara, decembrie 2006

Ing. Ionel-Mircea CRISTUŢIU

Cristuţiu, Ionel-Mircea STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 Teze de doctorat ale UPT, Seria 5, Nr. 2, Editura Politehnica, 2006, 278 pagini, 155 figuri, 40 tabele. ISSN:1842-581x ISBN (10): 973-625-388-0; ISBN (13) 978-973-625-388-1 Cuvinte cheie: Hale metalice, cadre metalice parter, cadre cu inima plină, secţiuni zvelte, elemente cu secţiune variabilă, soluţii constructive, rezistenţa critică de flambaj, flambaj lateral prin încovoiere, flambaj lateral prin încovoiere-răsucire, analiza de stabilitate, analiza de ductilitate, comportarea îmbinărilor, metoda componentelor, simulari numerice, program experimental, criterii de performanţă, structuri tipizate. Rezumat: Lucrarea abordează comportarea cadrelor metalice parter din punct de vedere al stabilităţii şi ductilităţii, cadre având elemente cu secţiuni variabile, zvelte, utilizate la realizarea halelor industriale. În acest scop au fost întreprinse investigaţii numerice, au fost realizate analize cu elemente finite şi teste experimentale pentru evaluarea caracteristicilor îmbinărilor. A fost studiată influenţa blocajelor laterale, asigurate în practică de structura secundară a închiderilor: panele de acoperiş şi riglele de perete. Au fost determinaţi coeficienţi de reducere a acţiunii seismice, care ţin cont de modul de legare laterală a cadrului. Se poate concluziona că în comportamentul cadrului un rol major este jucat de clasa secţiunii tălpii, iar clasa secţiunii inimii are un efect redus. În acest sens soluţia cea mai eficientă, din punct de vedere al consumului de material şi al rezistenţei, pentru realizarea elementelor componente este: tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4.

Seriile Teze de doctorat ale UPT sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Automatică Chimie Energetică Ingineria Chimică Inginerie Civilă Inginerie Electrică 7. Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii 8. Inginerie Industrială 9. Inginerie Mecanică 10. Ştiinţa Calculatoarelor 11. Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Universitatea „Politehnica” din Timişoara a iniţiat seriile de mai sus în scopul diseminării expertizei, cunoştinţelor şi rezultatelor cercetărilor întreprinse în cadrul şcolii doctorale a universităţii. Seriile conţin, potrivit H.B.Ex.S Nr. 14 / 14.07.2006, tezele de doctorat susţinute în universitate începând cu 1 octombrie 2006.

Copyright © Editura Politehnica – Timişoara, 2006

Această publicaţie este supusă prevederilor legii dreptului de autor. Multiplicarea acestei publicaţii, în mod integral sau în parte, traducerea, tipărirea, reutilizarea ilustraţiilor, expunerea, radiodifuzarea, reproducerea pe microfilme sau în orice altă formă este permisă numai cu respectarea prevederilor Legii române a dreptului de autor în vigoare şi permisiunea pentru utilizare obţinută în scris din partea Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Toate încălcările acestor drepturi vor fi penalizate potrivit Legii române a drepturilor de autor.

România, 300159 Timişoara, Bd. Republicii 9, tel. 0256 403823, fax. 0256 403221 e-mail: editura@edipol.upt.ro

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ...................................................................................... VI LISTA TABELELOR ...................................................................................... XI TABLE OF CONTENT ................................................................................ XIII LIST OF FIGURES ....................................................................................XVII LIST OF TABLES .................................................................................... XXIII REZUMAT .................................................................................................XXV SUMMARY .............................................................................................. XXIX 1. INTRODUCERE ......................................................................................... 1 2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI .............................................................. 4 2.1. 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3. INTRODUCERE................................................................................. 4 SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE CADRELOR PARTER ................................. 4 Cadre parter cu o singură deschidere .................................................. 5 Cadre cu stâlpi intermediari ............................................................... 6 Cadre cu tirant ................................................................................ 6

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere ................................................................................................... 7 2.3. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.4. 2.4.1. 2.4.2. 2.4.3. 2.4.4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE SISTEMELOR DE ÎNCHIDERI....................10 Generalităţi ....................................................................................10 Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului...............................10 Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel................................11 Pane de acoperiş şi rigle de perete ....................................................12 PROBLEME SPECIFICE DE CALCUL .....................................................12 Generalităţi ....................................................................................12 Probleme de stabilitate ....................................................................13 Comportarea în zone seismice...........................................................15 Comportarea îmbinărilor ..................................................................16

.......................4...................3.......65 3... INTRODUCERE.....5............31 2. 2................................ Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile.........1[18] ...................................2............ Criterii de proiectare antiseismică în conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1)...................... 2... 2...................22 Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4.....................3.... Generalităţi...........48 3................................................................ STABILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ...............6............6...2.. Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi...... Generalităţi...................... 2..............5...................39 Metode de proiectare antiseismică .........3.......................5........................... Influenţa blocajelor laterale elastice asupra comportamentului cadrului.....................................................5......6.............6.19 Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului ..................................20 Evaluarea rezistenţei critice de flambaj Davies (1990)[13] .... 3...........5..............54 Stabilitatea in planul cadrului........ Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi ........................1...................18 2.....20 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpilor – Ermopoulos[23]... PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILEDE CLASĂ 3 ŞI 4 .........................2.5.... 2...........2..... METODE ŞI PRESCRIPŢII DE CALCUL PENTRU VERIFICAREA LA STABILITATE...........................................................................6.............................................. Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice .......... Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1...........2.............................................6.....6............7. PRESCRIPŢII PENTRU CALCULUL CADRELOR METALICE PARTER ÎN ZONE SEISMICE ......5................................5............................................................7................33 2.........................61 Cazuri practice de proiectare .........18 Calculul rezistenţei critice de flambaj ........49 Stabilitatea generală ..................................24 2...........................41 Metode de analiză structurală ........36 Asigurarea stabilităţii generale şi configurarea antiseismică ...72 3................1........6....4... 3... 3...................... 3...............................77 ................2.....33 2...........2......................2..........7.......8...8... 47 3..................... 2.....II CUPRINS 2...............5... Generalităţi ...........................2........5.............................................5........6....2........ 2............................. având talpa comprimată nelegată.............................1..............71 Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 ...........4.....3... 2..2....................2..................45 3............... 3.................6.................3........1.....................40 Factorii de reducere a forţelor seismice ..........................................28 2..74 Performanţe seismice........48 Calibrarea modelelor de calcul ......44 CONCLUZII ...3..63 3......................2..................1................. 3............. 2................74 3......5...... factorul q ..... Analiza neliniară Pushover .............. parter 2........ DUCTILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE .................................47 3...........

............................................ 130 5.............................................................95 Scopul încercărilor şi montajul ..............1..... 94 4..CUPRINS III 3........................................................ 4.. 5........83 Cazuri practice de proiectare ...............2...............2... 116 Etapele metodei componentelor ......1........2......1................1.. 4..1............ 126 Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N ..........................3............ ...... 135 Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN1993-1...3...............3..........................1........ 101 Prelucrarea datelor experimentale .............. PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ..... 4................ 4..................................... 102 REZULTATELE TESTELOR EXPERIMENTALE.............. 137 ................................. 3......................4..............5............. 117 Componentele de bază conform EN1993-1.........1.............................. 3.....................................1..........80 Analiza neliniară dinamică ................ 4.....................2.......... 5.......................................... Metoda spectrului de capacitate ...........8[20] ................................... 3........ Generalităţi.................................3.......... 4......3............................................94 PROGRAMUL EXPERIMENTAL ...2.........3.................. 5.......... METODA COMPONENTELOR ............... 5..4.. 4.......................................................................... 4......4............... 131 Comparaţie metoda componentelor teste experimentale......... 107 Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării ....... INTRODUCERE.........99 Procedura de încărcare ... 4.............5...3................. 5....................... 115 5...............3.............3..3..............2..........4........3.................. ....... EVALUAREA CARACTERISTICILOR ÎMBINĂRILOR APLICÂND METODA COMPONENTELOR....5...... 126 5....................95 Specimenele ........................2..............2..........3..............2..... 4.. 122 Determinarea momentului rezistent ........... 131 5........... 104 Rezultate încercări ciclice ............... 5.....................3... .....2.............2.....3.....4............ 119 Determinarea rigidităţii iniţiale ..........................................8 şi legea moment-rotire ..............2.......................92 4.................1... Determinarea diagramei de interacţiune pentru îmbinare ................ 127 Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] ........ 4.............. PARTICULARITĂŢI ALE ÎMBINĂRILOR LA FORŢĂ AXIALĂ ŞI MOMENT ÎNCOVOIETOR ........ 124 5........2..........................3...........97 Caracteristicile materialelor ...... 112 CONCLUZII ............................... 5...............................................1.........1...................................5.3........................1. 4... 5......... 5.............................................. 103 Rezultate încercări monotone............ APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4......3............ 116 Introducere .......................2... 110 PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE ...........2...........88 CONCLUZII .... 116 5....

.................3..........5........................... 162 7............. 152 6.......................................... 146 6.. CONCLUZII ...... 153 Obiective şi nivele de performanţă................ 175 8.REZULTATELE ANALIZEI ELASTO-PLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE .. INTRODUCERE..............................................................................4...............................................4..............IV CUPRINS 5................................... PROIECTAREA BAZATĂ PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ A CADRELOR METALICE PARTER .............. 6...........................................................1.............................2......... 164 7.......... INTRODUCERE...... 173 CONCLUZII ....................4.. METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR ................................. 7........................ 7.....................................................................1........2................................ 146 Noduri semirigide...................................................4. 6................................................ 146 6............. 184 ANEXA 1 ............ 171 EXEMPLU DE APLICAŢIE .... 164 SOLUŢIA TIPIZATĂ ŞI PROIECTAREA EI CONCEPTUALĂ ................1... 153 6..................5....................................................... 174 8...4...........................................................................4. 7................3..... 180 VALORIFICAREA REZULTATELOR ......................3..............2.............1.............2............................. 7. 144 6.................................1....... 175 CONTRIBUŢII PERSONALE ..............2...................1... 6. 157 CONCLUZII .............. Generalităţi ................ 166 Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare.......................... 6........................1............. 8...................... METODOLOGIE DE PROIECTARE A CADRELOR METALICE PARTER AVÂND NODURI SEMI-RIGIDE ..........................................2...............2.................... 156 Definirea obiectivelor de performanţă propuse.. 171 PERFORMANŢE TEHNICO-ECONOMICE ALE TIPIZĂRII ........... CONCLUZII ....................4............ Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală .................. 154 Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative ...4.......................................... CONCLUZII.................... ANALIZA STATICĂ LINIARĂ ŢINÂND CONT DE RIGIDITATEA REALĂ A ÎMBINĂRII ..................................3................ 190 ....... 146 6.4.1.... 166 Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) .............. 7.................................................. 7..........................2......................................................... Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor .................... 148 6.. CONTRIBUŢII PERSONALE . 141 5........................... STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ..3.............................. 6.......... 181 BIBLIOGRAFIE ................ 8...........

................................. 223 ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE........................... 228 ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG /MP ŞI KG /MC ......................................VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 ..........CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR ..................................................................................................................... 213 ANEXA 4 ...................................... 245 ..............................CUPRINS V ANEXA 2 ............................. 194 ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE ...... 221 ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR ...

VI LISTA FIGURILOR

LISTA FIGURILOR
Figura 2 1:Cadre parter cu o singură deschidere................................................ 5 Figura 2 2:Cadre cu stâlpi intermediari............................................................. 6 Figura 2 3:Cadre cu tirant .............................................................................. 7 Figura 2 4 : Prinderea stâlpului la baza ............................................................ 8 Figura 2 5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp .......................................................... 8 Figura 2 6: Tipuri de blocaje laterale................................................................ 9 Figura 2 7: Sisteme de contravântuiri .............................................................. 9 Figura 2 8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi .....10 Figura 2 9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă ..........................10 Figura 2 10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate ...................................11 Figura 2 11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală ..12 Figura 2 12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] ................................14 Figura 2 13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală.......................................................................................18 Figura 2 14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii ...................................19 Figura 2 15: Elementul cu secţiune variabilă ....................................................22 Figura 2 16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile; b) noduri fixe 23 Figura 2 17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă, articulat în fundaţie ......................................................................................24 Figura 2 18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători ..........27 Figura 2 19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată .............28 Figura 2 20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat ..................30 Figura 2 21: Valori intermediare ale momentelor ..............................................31 Figura 2 22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi, riglăstâlp rigide; b) cu legaturi, riglă-stâlp articulate ...............................................34 Figura 2 23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.1...................................38 Figura 2 24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X................39 Figura 2 25: Analiza inelastică Pushover ..........................................................40 Figura 2 26:Definiţia factorilor de reducere ......................................................42 Figura 2 27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar, 1994[28])......................................................................43 Figura 3 1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal.................................................48 Figura 3 2: Fenomenul de instabilitate ............................................................48 Figura 3 3: Schema statica............................................................................50 Figura 3 4: Modelele analizate în ANSYS..........................................................52 Figura 3 5:Curba de material .........................................................................52

LISTA FIGURILOR VII Figura 3 6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară ............53 Figura 3 7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie..........................................54 Figura 3 8: Tipuri de cadre portal ...................................................................54 Figura 3 9: Tipuri de prinderi laterale ..............................................................54 Figura 3 10:Analiza elasto-plastică plană .........................................................58 Figura 3 11: Analiza elasto-plastică spaţială.....................................................58 Figura 3 12: Moduri de cedare .......................................................................58 Figura 3 13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere .......................60 Figura 3 14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila)...........60 Figura 3 15: Modurile de flambaj - cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) .......60 Figura 3 16: Geometria cadrelor analizate .......................................................64 Figura 3 17: Moduri de cedare .......................................................................65 Figura 3 18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice ................................67 Figura 3 19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier.................................67 Figura 3 20: Factori de încărcare ....................................................................68 Figura 3 21. Factori de încărcare ....................................................................69 Figura 3 22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global ....................................70 Figura 3 23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic ..................71 Figura 3 24: Blocaje laterale elastice ..............................................................71 Figura 3 25: Influenta blocajelor laterale elastice..............................................72 Figura 3 26: Rezultate metoda generala vs MEF ...............................................73 Figura 3 27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN19931.1 ....................................................................................................74 Figura 3 28:Analiza inelastică Pushover...........................................................75 Figura 3 29:Deformarea cadrelor....................................................................75 Figura 3 30: Curbele de comportament, analize pushover ..................................76 Figura 3 31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă ..............................................76 Figura 3 32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului ....................................................................................................76 Figura 3 33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică ..................77 Figura 3 34: Factori q ...................................................................................78 Figura 3 35: Criterii de performanţă ...............................................................78 Figura 3 36:Curba moment-rotire (riglă) .........................................................79 Figura 3 37:Curba moment-rotire (stâlp).........................................................79 Figura 3 38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] .................................80 Figura 3 39: Metoda spectrului de capacitate ...................................................81 Figura 3 40: Elementul tip fibra......................................................................83 Figura 3 41: Modelarea curbei de material .......................................................84 Figura 3 42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T .....................................84 Figura 3 43: Curba de material ......................................................................85 Figura 3 44: Rezultate Drain 3DX ...................................................................85

VIII LISTA FIGURILOR Figura 3 45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX ........................................86 Figura 3 46: Accelerograme utilizate în analize .................................................86 Figura 3 47: Curbele de capacitate Drain 3DX ..................................................87 Figura 3 48: Compararea factorilor q Ansys v5.4-Drain 3DX ...............................88 Figura 3 49: Prinderea articulată a stâlpului la bază ..........................................88 Figura 3 50: Factori q ...................................................................................90 Figura 3 51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3 .....................90 Figura 3 52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4 .....................91 Figura 3 53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3 .............................91 Figura 3 54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4 .............................92 Figura 4 1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor .......................95 Figura 4 2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare ...........................95 Figura 4 3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii .................................................96 Figura 4 4: Articulaţie la baza stâlpului............................................................96 Figura 4 5: Geometrie cadre ..........................................................................97 Figura 4 6: Gabarite specimene .....................................................................98 Figura 4 7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor ....................98 Figura 4 8: Elemente componente nod testat ...................................................99 Figura 4 9: Încercarea de tracţiune. Montaj .....................................................99 Figura 4 10: Definirea parametrilor din Tabelul 4 3 ......................................... 100 Figura 4 11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere..................................................................... 101 Figura 4 12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard, b) modificată ................................................................. 101 Figura 4 13: Aranjamentul experimental ....................................................... 102 Figura 4 14: Exemplu de determinare a limitei de curgere................................ 103 Figura 4 15: Curbe comportament încărcări monotone .................................... 104 Figura 4 16: Moduri de cedare – încărcări monotone. ...................................... 104 Figura 4 17: Comparaţie FEM vs experimental................................................ 105 Figura 4 18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor.............. 106 Figura 4 19: Ductilitate încărcare monotonă................................................... 106 Figura 4 20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone................................ 107 Figura 4 21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice ......................................................................................... 108 Figura 4 22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire; b) mod de cedare) ..................................................................................... 109 Figura 4 23: Ductilitate încărcare ciclică ........................................................ 110 Figura 4 24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului ................................. 110 Figura 4 25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii ................................... 111 Figura 4 26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării ........... 111

LISTA FIGURILOR IX Figura 4 27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF ............................ 112 Figura 4 28: Curba de material σ-ε ............................................................... 113 Figura 4 29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică .............................. 113 Figura 4 30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental...................... 114 Figura 5 1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp ......................................... 117 Figura 5 2: Tipuri de mecanisme plastice....................................................... 118 Figura 5 3: Curba moment-rotire convenţională.............................................. 121 Figura 5 4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă....... 122 Figura 5 5: Distribuţia eforturilor interne ....................................................... 124 Figura 5 6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă........... 127 Figura 5 7: Curba de interacţiune M-N .......................................................... 128 Figura 5 8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială .................... 129 Figura 5 9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N ................... 129 Figura 5 10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart ......................... 130 Figura 5 11: Numerotarea rândurilor de şuruburi ............................................ 132 Figura 5 12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi ......................... 133 Figura 5 13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7].... 134 Figura 5 14: Caracteristici dimensionale îmbinări ............................................ 135 Figura 5 15: Comparaţie analitic-experimental ............................................... 136 Figura 5 16: Curbele moment-rotire obţinute analitic ...................................... 137 Figura 5 17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] ......... 138 Figura 5 18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate .................... 139 Figura 5 19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.8[20]............... 140 Figura 5 20: Definiţie dimensiuni elemente. ................................................... 143 Figura 5 21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii ....................... 144 Figura 6 1: Idealizarea relaţiei moment rotire ................................................ 148 Figura 6 2: Dimensiuni cadru de referinţă ...................................................... 148 Figura 6 3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală........................... 150 Figura 6 4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială................................... 150 Figura 6 5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000, 1995) ............... 155 Figura 6 6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274, 1997[29])................................................................................................. 157 Figura 6 7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” ............... 157 Figura 6 8: Accelerograme utilizate în analize................................................. 158 Figura 6 9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului................................. 159 Figura 6 10: Metoda spectrului de capacitate ................................................. 160 Figura 6 11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan, 2 – flambaj în afara planului) ............................................................................ 160

X LISTA FIGURILOR Figura 6 12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate ............................................................................................... 162 Figura 7 1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50]................................. 165 Figura 7 2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate ........................................ 167 Figura 7 3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide ...................................... 167 Figura 7 4: Reguli de contravântuire ............................................................. 168 Figura 7 5: Detalii constructive structură articulată. ........................................ 169 Figura 7 6: Detalii constructive structură semi-rigidă....................................... 170 Figura 7 7: Soluţia de închidere ................................................................... 171 Figura 7 8: Dimensiuni principale structură .................................................... 172 Figura 7 9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate ...................................... 172 Figura 7 10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter.......... 173 Figura 7 11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 . 174

.89 Tabelul 4 1: Dimensiuni cadre.............................................. 135 Tabelul 5 4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială ........................................... 143 ................53 Tabelul 3 3:Moduri de cedare......................................................LISTA TABELELOR XI LISTA TABELELOR Tabelul 2 1: Definirea factorilor din ecuaţia (2..................... rotiri încercări ciclice ...........................................................8)...................................................................................... 120 Tabelul 5 2: Valorile coeficientului ψ .........................................................................................................97 Tabelul 4 2: Dimensiuni specimene...................................................................65 Tabelul 3 10: Dimensiuni cadre analizate......................................79 Tabelul 3 12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate .......................................................38 Tabelul 3 1: Dimensiunea cadrelor testate .........................34 Tabelul 2 4: Concepte de proiectare........35 Tabelul 2 6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale ....................................................................63 Tabelul 3 8: Dimensiunile principale ale secţiunilor................ 142 Tabelul 5 6: Rezultate analize numerice ....................66 Tabelul 3 11: Rotirile elementelor..................... factorul de comportare.....................................................82 Tabelul 3 14: Rezultatele analizelor ...............25 Tabelul 2 2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate ...................................... rotiri..................36 Tabelul 2 7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii ............... clasa de ductilitate.................................35 Tabelul 2 5: Definirea grupării speciale................. rigiditate iniţială....................................50 Tabelul 3 2: Forţe ultime..............................27 Tabelul 2 3: Valorile coeficientului ψ........................ 124 Tabelul 5 3: Dimensiuni geometrice ..................... 105 Tabelul 4 5: Momente capabile.................................59 Tabelul 3 7:Factorul elastic critic ........................... ...............2) ........................ 137 Tabelul 5 5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată ........................... 100 Tabelul 4 4: Valori rezultate: moment capabil...................................................53 Tabelul 3 4: Dimensiunile secţiunilor transversale .........55 Tabelul 3 5: Definirea factorilor din ecuaţia (3......................97 Tabelul 4 3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări.........................................56 Tabelul 3 6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM................................................... 108 Tabelul 5 1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1...64 Tabelul 3 9: Rezultate comparative MEF si Norme.........................................82 Tabelul 3 13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor ...............13) ...............

........ 161 Tabelul 6 7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă ............ 161 Tabelul 6 8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate.............................................................................................................................................................. 149 Tabelul 6 2: Rigiditate iniţială îmbinare ............................................. 151 Tabelul 6 5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) 151 Tabelul 6 6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii ............................................................ 149 Tabelul 6 3: Rezultate grupare fundamentală ........................... 150 Tabelul 6 4: Rezultate gruparea specială ............................................ 161 ..XII LISTA TABELELOR Tabelul 6 1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor ................................................. .............

..................................................5..................................11 Purlins and side rails......1..4..3.........3........ 2................ 2...............2....................7.........24 Buckling of restrained members with an unrestrained compression flange .......SECTIONS ............1.......... 2... CONSTRUCTIVE SOLUTIONS AND SPECIFFIC PROBLEMS OF THE DESIGN AND DETAILING OF STEEL INDUSTRIAL HALLS MADE OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMS WITH BOLTED JOINTS .........................4.........19 Computer aided evaluation of critical buckling strength....................................15 The behaviour of joints .......................... XXIII 1.........................5................. 2..... 2............................ General ..................... 2................6.................. 2...........12 SPECIFFIC DESIGN PROBLEMS... 2........................................8.. 2.....4................................3... 2..4.... 2.................................................................3...12 General ..5.........2.......4........ 2......10 Coated sheeting in clading systems ............................................... 2....3... INTRODUCTION ..........1..........2........ 2................................... 2....................12 Stability problems .................28 2....................................2............3........1.......................... 7 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR THE CLADING SYSTEM .....5....20 Evaluation of critical buckling strength ............4....1..........4......5....20 The determination of column buckling length – Ermopoulos...............................................................................16 2....18 2...........3...........3.....................................5. 6 Constructive solutions for single bay portal frames............................ General method for lateral buckling or lateral torsional buckling check according to EN1993-1...........................sections .... 2. 2.... 2.............................................2.. 6 Portal frames with ties ..... 5 Portal frames with intermediate columns ........5.... DESIGN METHODS AND PRESCRIPTIONS FOR THE STABILITY CHECK OF THE PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH SLENDER CROSS ..2.....2... 4 2..... ...13 The behaviour in seismic zones ...3...18 Calculation of critical buckling strength....................XVII LIST OF TABLES ...................................... INTRODUCTION ..........................5.......5.........................................................1.............. 4 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES ................4............2...5....................................2...............10 The influence of clading system on the cost of the portal frame ..........................................10 General ..... 2.....Davies (1990).............31 ...........22 Stability check of elements having Class 3 and 4 cross ... 2.....................................TABLE OF CONTENT XIII TABLE OF CONTENT LIST OF FIGURES .... 1 2............................. 2.......................................4................. 4 Single bay portal frames .................................

..................36 General stability assurance and seismic configuration .............. 4....47 3.......40 Reduction factors for seismic forces .......................................39 Seismic design methods......................................74 Seismic performances...........71 General design method according to EN1993-1-1 ...........54 In-plane frame stability...2....6...33 2...............................6....1.............. INTRODUCTION .....6................. 2...........................section .2.................. INTRODUCTION .94 EXPERIMENTAL PROGRAMME .................SECTIONS........................ DESIGN PRESCRIPTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES IN SEISMIC ZONES.6..............................SECTIONS .........49 General stability . 3...............................................63 3..................... 3......6.................4............................. Design and detailing recommendations for pitched roof portal frames ....................... 3.................................... 3.......1........44 CONCLUSIONS ... THE STABILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ... 47 3..........2.................3................ General.................2..............8.................4..........99 .......... NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ................95 Specimens ........3..........1............33 2.............3............................2.........XIV TABLE OF CONTENT 2.................................88 CONCLUSIONS .. 3.SECTIONS ......2.......... 2..............2........................3..............4.....................................80 Dynamic nonlinear analysis .4............................... 3..................... 4...................2........ 3..............77 Capacity spectrum method ............... 2.2............3.............6.................6................65 3. 94 4....................72 3..................................61 Practical design cases ............... 2............................ EXPERIMENTAL PROGRAMME FOR THE EVALUATION OF BEAM – TO – COLUMN JOINT PERFORMANCES OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ............................................................. The influence of elastic lateral restraints on the frame behaviour .5..................3..6................6.......95 The aim of testing and assemblage...............97 Material characteristics ..........7..3............48 3.......2......................................................................................................83 Practical design cases ......3......45 3.......1.................92 4...... Seismic design criteria according to P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) ............. 3..... 3... 3......... 4...............1...................3........................................SECTIONS ........... The influence of imperfections on the behaviour of pitched roof portal frames with elements of variable cross .5....................2..... “q” factor.......... .48 Calibration of calculation models .....2.........................5............ In-plane buckling and second order effects ....................3.......................... THE DUCTILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING SLENDER VARIABLE CROSS ..................2...... General..................74 3.............................2............2....................................7.................................................. Pushover nonlinear analysis .......... 4.........2.........................................1. 2..41 Structural analysis methods..................2..

........................1..............................1................ ..................... Parametric study on the behaviour of beam – to – column connection of pitched roof portal frames by applying the component method ....................................... Structural analysis methods and the modelling of joints for structural analysis .....................................................2.......2................... 107 The influence of various components on the entire rotation of the joint1110 NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME ...2................ 5..........1............................................ APPLYING THE COMPONENT METHOD.3........................................ 4...................................................................................................... 5.....2..2.....3.................. 124 5....................... 4............. 5...................................................... THE CHARACTERISATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS..............1....5......... 126 Structural joints subjected to bending moment M and axial force N ...........................3... 116 Introduction ...............3...................3...................................................... 131 Comparison between the component method and experimental test.............................. INTRODUCTION ...... 131 5................ 5................... 4.. DESIGN METHODOLOGY BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS TAKING INTO ACCOUNT THE REAL BEHAVIOUR OF THE CONNECTIONS ................. 116 5. General...................4......... 101 Editing of experimental data .....2..2........................... 5... 112 CONCLUSIONS ... 116 The steps of component method ......... 5..... 103 Results for monotonic loading ....... 117 Basic components according to EN1993-1.....2...3........ 4.. 4.. CONCLUSIONS .. 4.. 135 Classification of the connections according to the prescriptions of EN1993............ 130 5........................................................................... EVALUATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION CHARACTERISTICS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES BY APLYING THE COMPONENT METHOD..................3..8 and the moment – rotation law .............1..................................... 5..............1........... 119 Determination of initial rigidity .TABLE OF CONTENT XV 4.................... 146 Semirigid joints ............5...................4. Loading procedure .. 1.................................................3...................4..........................................................3...........1............... 4...... THE COMPONENT METHOD ....... 104 Results for cyclic loading ..........................2........................1................................ 141 5.......................1.......5............................ 146 6..............1.2.. 102 RESULTS OF EXPERIMENTAL TESTS.....................1..3.1. 5.......... 126 5.. .... 137 5........ 122 Determination of resisting moment..........4.8 The determination of the interaction diagrame of the connection...... 127 Mechanical model proposed by Cerfontaine & Jaspart (2003)...........1........ 146 ....... 144 6.. PARTICULARITIES OF JOINTS UNDER AXIAL FORCE AND BENDING MOMENT .... 6................ 115 5.........2..................... 146 6.. .................................4.............3.......................3.............. 5...........1.....3......

.............. 173 CONCLUSIONS ...... 153 6.....................2......... 164 7. 157 CONCLUSIONS ....4........................2............................... 171 TECHNICAL – ECONOMICAL PERFORMANCES OF STANDARDIZATION .. STRESS DISTRIBUTION AND FAILURE MODES ...... STANDARDIZED STEEL INDUSTRIAL HALLS .......4.........1........4......... LINEAR STATIC ANALYSIS OF STEEL PORTAL FRAMES TAKING INTO ACCOUNT THE REAL RIGIDITY OF THE CONNECTIONS ..................... 171 EXAMPLE OF APPLICATION ............................... 6....... 190 ANNEX 2 – STABILITY CHECKS OF THE ELEMENTS OF A PITCHED ROOF PORTAL FRAME ACCORDING TO EN1993-1-1 ...........................2.......................................... 6................................... 7........................ 7... 164 STANDARDIZED SOLUTION AND ITS DESIGN CONCEPT.......4............ 153 Objectives and performance levels .................................. 166 Design concept and detailing rules.................................................... 175 8........................................................................ ..................................................... 6..1........ 148 6...............2...........5..... 213 ANNEX 4 – ESTABLISHING SECTION CLASS................................................. 166 Cladding system (roofs and walls) ...XVI TABLE OF CONTENT 6................................................................ CONCLUSIONS...2................................. 180 ENPHASIZING THE RESULTS ...........................................1...... 7......................................................... 7..... 6......................................3....................3......2............................................ INTRODUCTION ...................................4.... PERSONAL CONTRIBUTIONS ......3..................... General .1....4........ 154 Performace criteria for low dissipative structures ............. 221 .................... CONCLUSIONS .. 181 BIBLIOGRAPHY...........2................................ 152 6............................ 156 The definition of proposed performance objectives ......... JOINTS DESIGN METHODOLOGY OF STEEL PORTAL FRAMES WITH SEMIRIGID ...... 175 PERSONAL CONTRIBUTIONS.................. 174 8........................................................ 7............................. 8................................................................5...............................4......... 162 7........................................................................... 184 ANNEX 1 – RESULTS OF ELASTO – PLASTIC ANALYSIS...... DESING BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF STEEL PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING VARIABLE CLASS 3 AND 4 CROSS SECTIONS ............................. 194 ANNEX 3 – PUSHOVER ANALYSIS AND PLASTIC HINGE DEVELOPMENT ..... 7........................................3.............. 8..........

........................................ 228 ANNEX 7 – MATERIAL CONSUPTION FOR STANDARD TYPE STRUCTURES:CONSUMPTION /SM ŞI CONSUMPTION /CM ......................................... 245 .............. 223 ANNEX 6 – DIMENSIONING OF THE ELEMENTS OF STANDARD TYPE INDUSTRIAL HALLS ....................................................................................................TABLE OF CONTENT XVII ANNEX 5 – PARAMETRIC STUDY OF BEAM – TO – COLUMN CONNECTIONS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMESUSING THE COMPONENT METHOD: COMPARING RESULTS .................................

.........................................................52 ....................... 1994) ...................................10 Figure 2 10: Fly graces to restrain compressed flange ...................................39 Figure 2 25: Pushover nonlinear analysis.................................................................................................. b) nonsway frames ...40 Figure 2 26: Definition of the reduction factors................43 Figure 3 1: P-Δ effects on steel pitched roof portal frames ...............11 Figure 2 11: Elements for fixing the purlins and side railes to the structure ..................................24 Figure 2 18: Buckling curves and corresponding imperfection factors............................................................... 5 Figure 2 2: Portal frames with intermediate columns .................................................................................. pinned to the foundation ............................................................................ ...14 Figure 2 13: Types of lateral restraints (a) against torsion (b) stops lateral displacements .......................1 ... 9 Figure 2 7: Bracing systems .................................................................... 6 Figure 2 3: Portal frames with ties........................................................................................................................................................... 9 Figure 2 8: Cladding system with purlins and side rails ................23 Figure 2 17: Pitched roof portal frames with variable section...............................34 Figure 2 23: The classification of section according to EN1993-1....................................................................................42 Figure 2 27: Qualitative relationship between the reduction factors qμ/qS and period T (Fischinger and Fajfar.......27 Figure 2 19: Elements with fixed ends and unrestrained compressed flange........................................................................31 Figure 2 22: Pitched roof portal frames a)rigid beam-to–column connections....to – column connections ................19 Figure 2 15: Varible element .........................38 Figure 2 24: “X” braced steel industrial hall structure ....30 Figure 2 21: Intermediate values of bending moments ..48 Figure 3 3: Static scheme ................ b) pinned beam ..........10 Figure 2 9: Cladding systems with deep deck profiled sheeting .............................. 7 Figure 2 4: Column base connection ....XVIII LIST OF FIGURES LIST OF FIGURES Figure 2 1:Single bay pitched roof portal frames............................................................................... 8 Figure 2 5: Types of beam–to–column connections .................................................................................................................................18 Figure 2 14: Types of restraints to prevent torsion.............................22 Figure 2 16: Variable element in: a) sway frames.............................................................50 Figure 3 4: Models analysed in ANSYS .12 Figure 2 12: The geometry of pitched roof portal frames tested by Li and Li (2002) .................................28 Figure 2 20: The axis of lateral restraint and the axis of the elemnt..............................48 Figure 3 2: Instability phenomena .................................... 8 Figure 2 6: Types of lateral restraints ............................................................

......................................60 Figure 3 15: Buckling modes ..68 Figure 3 21: Loading factors ...................................80 Figure 3 39: The method of capacity spectrum ...84 Figure 3 42: Double T profile modelled with fibre type elements ....................................................................................69 Figure 3 22: Coupling of local – global buckling modes .................60 Figure 3 14: Buckling modes – frame type 1C (column of variable section)......................................................................81 Figure 3 40: Fibre type element ................................................76 Figure 3 32: Development of plastic zones and the appearance plastic hinges at column base ....64 Figure 3 17: Failure modes...71 Figure 3 24: Elastic lateral restraints........................................................................58 Figure 3 11: Spatial elastic – plastic analysis...........78 Figure 3 35: Performance criteria ..............................................54 Figure 3 10: Plan elastic – plastic analysis ..............rotation curve......................................83 Figure 3 41: Modelling of material curve......................58 Figure 3 12: Failure modes...................................................................85 ........................................frame type 3C (column of constant section) ..........52 Figure 3 6: Comparison between experimental data and nonlinear analyses ............................................................................................79 Figure 3 38: Linear elastic spectrum according to EN1998-1.....................................................................................................................76 Figure 3 31: Development of plastic hinges in beams ..................1 ..................................77 Figure 3 34: q factors ............58 Figure 3 13: Critical buckling forces function of connection type...............54 Figure 3 8: Types of steel pitched roof portal frames .......................rotation curve ..74 Figure 3 28: Pushover inelastic analysis .................84 Figure 3 43: Material curve .............................................................................................................................65 Figure 3 18: Imperfections considered in numerical analysis ........................................................75 Figure 3 30: Behaviour curves....54 Figure 3 9: Types of lateral restraints ...............................................................75 Figure 3 29: Deformation of pitched roof portal frames ..73 Figure 3 27: Comparison between the general method and the method presented in EN 1993 – 1..............................................................60 Figure 3 16: The geometry of analysed portal frames ...................................................................76 Figure 3 33: Simplified model of the plastic redistribution capacity ..................78 Figure 3 36: Beam moment ...................................................................... pushover analysis.........................67 Figure 3 19: Erecting imperfections noticed on construction site ...................................53 Figure 3 7: Types of column base connections.......................................71 Figure 3 25: The influence of elastic lateral restraints ............................................................................................................................................................................................72 Figure 3 26: Results from general method vs....79 Figure 3 37: Column moment ..................................................................... FEM .....................................................................................LIST OF FIGURES XIX Figure 3 5: Material curve ...70 Figure 3 23: Influence of imperfections on the critical elastic factor ..................................67 Figure 3 20: Loading factors .............................................

.................................. 104 Figure 4 17: Comparison FEM vs experimental ................................... 101 Figure 4 12: Cyclic load application procedure according to ECCS provisions: a) standard b) modified ..... 111 .................. 101 Figure 4 13: Experimental arrangement .............................................91 Figure 3 53: q factors for elements of Class 3 section....................... 106 Figure 4 20: Failure mechanism – monotonic loads .......................................................................96 Figure 4 5: Frame geometry .............99 Figure 4 10: The definition of parameters from table 4 3 ............................4-Drain 3DX .......................................................... Montage ......................................................................................................................................................................................................................... 110 Figure 4 24: Definition of the rotation of the connection panel web..................................................................................................................... 110 Figure 4 25: Definition of the rotation of the beam panel web............................................97 Figure 4 6: Specimen dimensions .....................................................85 Figure 3 45: Comparative results Ansys-Drain 3DX .. 107 Figure 4 21: Supplementary row of bolts for better behaviour under cyclic loading ........................................................................................................................86 Figure 3 46: Accelerograms used in analyses ............90 Figure 3 51: Force .......... .................95 Figure 4 3: Simple support at the end of the beam ..........................................................................88 Figure 3 50: q factors ............... b) failure mode.....................98 Figure 4 7: Types of welds used for building up the elements .................................... 103 Figure 4 15: Behaviour curves for monotonic loads ...................................................................... 104 Figure 4 16: Failure modes – monotonic loads...................... 100 Figure 4 11: Static loading scheme and the ECCS procedure in determining the yield force .........................................................................displacement curves for elements of Class 3 section ..........XX LIST OF FIGURES Figure 3 44: Results from Drain 3DX........................................87 Figure 3 48: q factor comparisons Ansys v5........................................................................92 Figure 4 1: Experimental testing stands .................................... 102 Figure 4 14: Example of determination of yield limit.................98 Figure 4 8: Component elements of the tested connection .............................................................. 105 Figure 4 18: The modes of determining the resistant moment and rotations ...............86 Figure 3 47: Capacity curves Drain 3DX ....................99 Figure 4 9: Tensile testing......................................90 Figure 3 52: Force ...............................................................88 Figure 3 49: Pinned column based connection ............................................displacement curves for elements of Class 4 section ..................................96 Figure 4 4: Pinned column base .................95 Figure 4 2: Assemble view of the testing stand............................................................. 106 Figure 4 19: Ductility in monotonic loads .............................91 Figure 3 54: q factors for elements of Class 4 section........ 109 Figure 4 23: Ductility in cyclic loads................... 108 Figure 4 22: Behaviour of specimens under cyclic loads a) moment – rotation curve........

. 155 Figure 6 6: Performance criteria for low dissipative structures (FEMA 274..... 140 Figure 5 20: Elements dimensions-definition... 144 Figure 6 1: Moment rotation curve idealisation ............................................. 139 Figure 5 19: Classification of joints according to EN1993-1........... 148 Figure 6 2: Reference frame ........... 134 Figure 5 14: Geometric characteristics of the joints........................................................................................ 138 Figure 5 18: Classification of joints function of their rigidity........................................... 113 Figure 4 29: Imperfections taken into account in numerical analyses ........................ 129 Figure 5 10: Mechanical model proposed by Cerfontaine and Jaspart ...................dimensions .... 157 Figure 6 8: Accelerograms used in analyses .............................................................. 1997) 157 Figure 6 7: Double t section element modelled with fibres.............................. 118 Figure 5 3: Conventional moment-rotation curve ........................... 137 Figure 5 17: Moment-rotation relation for usual joints (Leon 1995) .............................. .............. 150 Figure 6 4: Parameters for seismic combination............. 130 Figure 5 11: Numbering of bolt rows........................... 114 Figure 5 1: Components of a beam-to-column joint .................... 135 Figure 5 15: Comparison analytic-experimental ........................................................................................ 127 Figure 5 7: M-N interaction curve ................ 113 Figure 4 30: Failure modes and comparisons between FEM – experimental data....................................................... 121 Figure 5 4: Spring models for an extended end plate connection.................... 148 Figure 6 3: Parameters for fundamental combination ........ 132 Figure 5 12: Interaction modes between bolt rows.......................... 122 Figure 5 5: Distribution of the internal forces ........... 159 Figure 6 10: Capacity spectrum method ......................... 129 Figure 5 9: Distribution of the internal forces function of M/N ratio ................... 1995)..... 158 Figure 6 9: Definition of the lateral displacement .............. 112 Figure 4 28: σ-ε material curve........................................................................... 117 Figure 5 2: Types of plastic mechanism................LIST OF FIGURES XXI Figure 4 26: The influence of different components on the total rotation of the connection ................................. 124 Figure 5 6: Beam-to-column joint for pitched roof portal frame..............................................................................................................................8................................................... 128 Figure 5 8: Joint under bending moment and axial force ...................................... 136 Figure 5 16: Moment-rotation curves obtained analytically ......................................................... 133 Figure 5 13: Example of an interaction diagram M-N (Cerfontaine 2003)................................................ ................ 160 ................................. 143 Figure 5 21: Influence of the height or width increasing in the bearing capacity of joint ............................. 150 Figure 6 5: Seismic objectives (SEAOC Vision 2000................... 111 Figure 4 27: Modelling of connection for FEM analyses......................................................................................................................................................

.................................... 169 Figure 7 6: Constructive details semi-rigid column base frames.... 162 Figure 7 1: Standard type structural systems (Nagy 2003)............. 160 Figure 6 12: Behaviour factors corresponding for each performance objectives ............................. 171 Figure 7 8: Main dimensions of the frames ................ 167 Figure 7 3: Semi-rigid column base frames ................ 167 Figure 7 4: Bracing rules............................... ....................................................................................... 2 – out-of-plane buckling) ...................................................dimensions ............... 165 Figure 7 2: Pinned column base frames ......................XXII LIST OF FIGURES Figure 6 11: Evaluation of rotation capacity by means of DuctrotM (1............. 172 Figure 7 10: Influence of different components in the total cost of the building ............... 170 Figure 7 7: Cladding solution ............... 168 Figure 7 5: Constructive details pinned column base frames..................................dimension.in-plane buckling..................... 174 .......................... 172 Figure 7 9: Erection phases of a standard-type structure .............. 173 Figure 7 11: Strategy of the design team – moving the results in point 2 ..............

.......2) .................................. 120 Table 5 2: Values of coefficient ..... initial stiffness.................82 Table 3 13: Plasticization levels or the cross sections ............................................................................................................59 Table 3 7: Elastic critical factor ........................................................... function of the ductility class .............53 Table 3 4: Dimensions of the cross-sections......89 Table 4 1: Frames dimensions .......................................................................37 Table 2 4: Design concepts.. 137 Table 5 5: Dimensions and section classes................................................................................82 Table 3 14: Results of analysis..........................................64 Table 3 9: Comparative results FEM and codes ...............................LIST OF TABLES XXIII LIST OF TABLES Table 2 1: Definition of factors from Eqn........................... (3.........................66 Table 3 11: Elements rotations ..... 100 Table 4 4: Resulted values: moment resistance............................................................................................. 135 Table 5 4: Results: moment resistance-initial stiffness ..... ductility class.......65 Table 3 10: Dimensions of the analysed frames....55 Table 3 5: Definition of the factors from Eqn...........................................................53 Table 3 3: Failure modes...............................36 Table 2 7: Behaviour factors....35 Table 2 5: Definition of the special (seismic) load combination.... (2..............................79 Table 3 12: Acceleration and displacement according to capacity spectrum .......... rotations ..25 Table 2 2: Selection of the buckling curves for double t welded sections..................................................................................97 Table 4 2: Specimens dimensions.................... rotations for cyclic loadings ............................................................ 108 Table 5 1: Basic components of the joints (EN 1993-1................................................ 124 Table 5 3: Geometric dimensions .......8) .... behaviour factor..............35 Table 2 6: Condition for the serviceability limit states..............................................38 Table 3 1: Main dimensions of the tested frames ................................50 Table 3 2: Ultimate forces ......63 Table 3 8: Main dimensions of the cross sections ..............................27 Table 2 3: Values of ψ coefficient......................................................97 Table 4 3: Results of the tensile tests in order to evaluate material mechanical characteristics .............................................................. 142 Table 5 6: Results of numerical analysis ................................................................................................................................13). 143 .........56 Table 3 6: Comparative result Eurocode 3 – FEM analysis ......................................................................................... 105 Table 4 5: Moment resistance............................................................... ...............................................

......... 161 Table 6 7: Lateral displacements corresponding for the three performance levels 161 Table 6 8: Loading factors for the three performance levels............. 149 Table 6 2: Initial stiffness of the joint............. ......XXIV LIST OF TABLES Table 6 1: Geometrical properties of the frames ........................... 151 Table 6 6: Plastic rotation capacity of the rafter........................................... 151 Table 6 5: Values of elastic critical values (rigid joints / semi-rigid joints) ............ 150 Table 6 4: Results for seismic loads combinations ....... 161 ................................................................................................... 149 Table 6 3: Results for gravitational loads combinations ........................................

şi anume una bazată pe o . Pentru acest tip de structuri. ia valori de la 1. Detalierea şi modelarea îmbinărilor riglă-stâlp. prin doua metode. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. Această soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. joacă un rol important în comportarea în ansamblu a structuri. Din punct de vedere al comportării în zone seismice. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru rezolvarea parţială sau totală a categoriile de problemele enumerate anterior. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme vor fi de asemenea prezentate. Stabilitatea generala a structurii se asigură prin crearea unor sisteme legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1 şi P100/2006 ca fiind structuri slab disipative. Panele de acoperiş şi riglele de perete. q. acest lucru poate conduce în realitate la o redistribuţie a eforturilor în structură. fapt ce nu este adevărat în toate cazurile. Având secţiuni în general zvelte. calibrat experimental. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. însă acesta este dificil de cuantificat pentru proiectarea curentă.5. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. un grad înalt de prefabricare. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. sudate. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). factorul de disipare al forţei seismice. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. în cazul structurilor de acest tip. Vor fi determinaţi factori de reducere a încărcării seismice. datorită avantajelor pe care le conferă şi anume: rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie confruntă la realizare fiecărui obiectiv în parte. Valoarea de 1. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. In consecinţă. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. spaţii deschise de dimensiuni variate. Un model analitic avansat. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă.REZUMAT La realizarea halelor metalice uşoare. În structurile metalice formate din bare. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută.0 la 1. În structura de rezistenţă se distribuie sisteme de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. pentru care factorul q.

din punct de vedere al rezistenţei. problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi detalierea acestora. medie şi redusă. de riglele de perete şi de contrafişe. În continuare sunt prezentate rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. la încărcări monotone şi ciclice. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii. În acest sens s-a făcut o . Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. dar şi a legăturilor elastice. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter la combinaţia de încărcări fundamentală şi combinaţia de încărcări specială. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise. Va fi propusă de asemenea adoptarea proiectării bazată pe criterii de performantă alegând o abordare cu trei nivele de performanţă. realizate între elemente cu secţiune variabilă. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste două direcţii (stabilitate şi ductilitate). derulat în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. ductilităţii şi rigidităţii. ductilitate şi rezistenţă. Au fost studiate modurile proprii de flambaj a cadrelor.XXVI REZUMAT analiză neliniară elasto-plastică şi cealaltă pe o analiză neliniară dinamică. Este binecunoscut faptul că încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. şi modul în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. după atingerea momentului capabil. pe îmbinări riglă-stâlp. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. se enumerăm aici: problemele de stabilitate în planul cadrului cât şi în afara cestuia. asigurate în practică de panele de acoperiş. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. rezultatele obţinute în urma unui program experimental. fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere majoritatea celor întâlnite în proiectarea curentă. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea modelelor utilizate pe baza unor teste experimentale realizate de Halasz şi Ivany (1978). insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. De asemenea se face o prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor. Sunt prezentate. iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la tăiere a panoului de inimă a îmbinării. În prima parte se face o trecere în revistă a principalelor soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. s-a derulat un program experimental în vederea determinării rezistenţei. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene la scară naturală. Rezultatele sunt comparate cu cele obţinute aplicând metoda componentelor şi cu rezultate obţinute prin analiza cu elemente finite. de semenea. Studiul a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive.

Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii. • S-a arătat că se pot obţine costuri şi termene mai scăzute decât media pe . pentru fiecare nivel de performanţă în parte. determinând un factor de reducere. q. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor pe cale analitică se face prin adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. În final sunt scoase în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. fără depunerea unui efort deosebit • Chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. cât şi pentru elementele cadrului. Analizele efectuate în acest sens au fost neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple.REZUMAT XXVII calibrare prin metoda elementelor finite. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie de deschidere şi înălţime. pe baza rezultatelor experimentale. la dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. Această procedură poate conduce la soluţii ne-economice pentru detalierea nodului. Acest aspecte pozitive recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. fie articulate. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţă-deplasare. există un set de avantaje clare care pot fi valorificate prin tipizare: • Dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. Deoarece la cadrele metalice parter.8 pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalica parter având elemente variabile cu secţiuni zvelte. datorate unui nivel de încărcări mai reduse decât cele din ipotezele de calcul. Astfel caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. Pe lângă problemele de stabilitate ce apar în urma acestui fenomen. în acest caz se poate concluziona că deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor s-a făcut prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. apar eforturi de compresiune semnificative în grindă. în plus faţă de influenţa momentului încovoietor. Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter. rigla cadrului are o înclinaţie dată. utilizate pentru realizarea halelor metalice. Ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor se studiază modul în care acestea influenţează comportamentul cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme. având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului.

.XXVIII REZUMAT ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • Tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • Posibilitate de benchmarking / optimizare .

The elements have variable cross – section. The strength of the elements against bukling phenomena is quite low if not provided lateral restraints. This was also experimentally calibrated.SUMMARY XXIX SUMMARY For the construction of light weight industrial halls. For the steel structures made up from beam elements. for the reduction of seismic forces will be determined on 2 ways. one has to deal with stability and ductility problems of this structure. the section class may vary from Class 2 to Class 3 or even 4 in some cases. ductility and rigidity of beam-to–column connections of variable . The tendency is to consider this connection rigid which is not entirely the case. due to the advantages they bring: fast and accurate errection. light weight steel structures (especially those made from nonductile sections). it is preferable to use pitched roof portal frames. as low dissipative structures in which the q factor takes values fron 1. In addition to this. One based on a nonlinear elsto–plastic analysis and the other one based on a dynamic nonlinear analysis. However this is quite difficult to be quantified in design practice. The q factors. an experimental programme was performed with the aim of determining the strength.5. The purlins and side rails. open spaces of different dimensions. The bracing system is provided in such a way to ensure the stability of the structure and in the same way to answer archidectural demands. It will also be suggested the design based on performance criteria. Pitched roof portal frames are usually made – up of elements with welded slender sections. are classified according EN 1998-1 and P100/2006. The detailing and modelling of the beam-to-column connection plays an important role on the entire behaviour of the structure. choosing 3 levels of performance. according to the distribution of efforts. the compatibility with any kind of cladding system. when designing such a structure situated in a seismic zone and big snow falls. due to the reduced plastic rotation capacity.0 to 1. a plastic design is not possible. high level of prefabrication. For these type of structures.5 value is due to the redundancy and design overstrenght of the structure and material properties. The present work tries to suggest solutions to solve partially or totally the above mentioned problems. to complete these investigations of the stability and ductility. A comparison between the obtained results and the design formulas existing in norms will also be presented. Because of their slender sections. In reality this can lead to a redistribution of the internal forces in the structure and to a drop in the global rigidity of this one. multiple arrangement possibilities. The general stability of the structure is provided by means of restraints at different levels of the structure and in the bearing system. From the seismic behaviour point of view. constructions that can be disessemble and relocated without much material loss. In order to evaluate the buckling strength and the ductility of pitched roof portal frames it has been used an advanced analitycal model. The 1.Taking these into accont. This solution is usually used due to less material consumption and for the most efficient use of the material. restrained with the help of profiled sheeting introduce a favourable effect from this point of view. the breacing system plays a very important role in overtaking and transmiting to the foundation of the horizontal forces.

local and general ductility problems (due mainly to the nondissipative behaviour of the component elements) and the behaviour of beam–to–column connection (strength. It was . under positive cycles. it was possible to make a classification of these types of connections. Initially. The bases of these analyses are reperesented by the calibrated models used as test specimens by Halasz and Ivany (1978). The testing was carried out on real scale specimens. It is well known that experimental tests are expensive from the material consumption point of view. The initial stiffness of the joints is not influenced by the class of the cross section and direction of loading. one can find methods and prescriptions for the design of steel pitched roof portal frames. such as: in–plane and out–of–plane stability problems. There are also presented the problems that the structural engineer is dealing with. Concerning the total joint rotation. one has followed the behaviour of the pitched roof portal frames. It has also been studied the influence of lateral restraints. labour and time. Comparable values of moment capacity of tested joints have been observed in case of monotonic and cyclic tests. there are presented the results obtained from numerical studies on steel pitched roof portal frames with variable sections of Class 3 and 4. by means of elastic buckling analyses. This programme took place in the Laboratory of the Department of Steel Constructions and the Mechanics of structures. At the end of this part. it has been done a calibration by finite element method. ductility and rigidity). the main source of plastic deformation being the rafter (plastic flange distortion coupled with web buckling). After analysing all the obtained results. in all cases. when the ultimate moment capacity is reached. accompanied by shear distortion of the web in the panel zone. These results were compared to those obtained from the component method and from a finite element analysis. by means of nonlinear elasto–plastic and nonlinear dynamic analyses. It is also presented the cladding system and the way in which this might influence the bearing capacity of the transversal frame. ductility and strength. When talking about seismic zones. q . when designing and detailing the component elements. One can also find in this paper the results obtained from an experimental programme carried out on beam – to – column connections. making possible the classification of the frames under disscution into one of the know ductility categories: high. In practice the role of lateral restraints is played by the purlins. continuing with an extended one in such a way to cover most of the problems met in everyday design. Failure of the joints occurred. subjected to monotonic and cyclic loads. side rails and fly braces. There have been studied the buckling eigen modes of the frames under the effect of direct applied vertical forces. In this sense. on the basis of experimental data. Further on. for both gravitational and seismic load combinations. The failure was by distortion of inner flange coupled with the buckling of the web rafter and in case of class 4 members. from elements of variable sections. The nonlinear elasto – plastic analyses were used to determine the bearing capacities and failure modes of the frames. The 1st part is reviewing the main constructive solutions used for steel pitched roof portal frames. As a result of these analyses was the determination of seismic load reduction factor. This chapter also presents the conclusions and comparisons obtained from this study. the study was carried out starting from a smaller number of cases. function of their rigidity. underlining those for frames with variable sections. medium and low.XXX SUMMARY slender sections. Another point that has been followed was the influence of imperfections upon the behaviour of the frame and on the elastic lateral restraints. the inelastic rotation of the joint web panel is quite reduced.

These positive aspects encourage the use of detailed numerical analyses (less expensive) as an alternative to experimental tests. • • • . resulting a q factor for each performance level. significant compression efforts act on it. costs can be saved from the simplification of production process and simplicity of operations. This simplification is a result of the significant simplification of the static calculus. than those from initial hypothesis. due to smaller loadings. a set of advantages can be enphasized through standardization: • Even if in some cases one can obtain more reduced steel consumtions. The 2nd part proposes the analysis of steel pitched roof portal frames taking into account performance based criterias. Because the beam of the frame has a given inclination. The possibility of benchmarking / optimization – the choice of most economical solution from the existing one. due to the efficiency and rapidity of developing processes. Beam-to-column joints used to be treated as beeing either perfectly rigid or pinned. Taking into account the real behaviour of the connections. covering more than 80% from the country’s teritory (romania).SUMMARY XXXI noticed that from the failure mode point of view. In this sense one can conclude that despite some dezadvantages. The influence of semirigidity is studied in the 1st part by means of simple elastic static analyses. The developed types have a large aplicability.8 (for the check of beam – to – column connections of pitched roof portal frames with slender sections). the obtained results were similar. it was studied the way in which these influence the behaviour of steel pitched roof portal frames with slender variable sections of class 3 and 4. In the end are highlighted the main technical–economical advantages of standardization of steel pitched roof portal frames. deamegeability limit state and ultimate limit state.The obtained results were compared to those obtained experimentally. allowing a relative rotation between the beam and column and sometimes having an inferior resistence than the connected element. There are also presented the costructive solution adopted funtion the height and opening of frames. Besides the stability problems which appear due to this phenomenon. The majority of real joints has an intermediate behaviour between these 2 extremes. This is also applicable when talking about the force–displacement curve. The study was carried out taking into account 3 levels of performance: serviceability limit state. beside the bending moment. The evaluation of the characteristics of these connections is done analytically by addoptind the well know component method mentiond in EN 19931. when dimensioning the connections by the component method. one must take into account this axial force. It has been shown that shorter dead lines and lower costs were obtained than the average in the field. The above mentioned evaluation was made with a computer programme developed at the University of Liege. The analyses carried out were nonlinear elasto – plastic and nonlinear dynamic. This procedure may lead to non-economical solutions for the detailing of nodes and for the elements of the frame.

În structura de rezistenţă sistemele de contravântuiri se repartizează în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor funcţionale. • compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. cât şi în viitoarele state membre. datorită avantajelor pe care le conferă: • rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. sudate. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. cum este şi cazul României. dar care este dificil de cuantificat în proiectarea curentă. mai ales în contextual actual al dezvoltării sectorului de construcţii metalice cât şi al afluxului de noi tehnologii. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. al sistemului adoptat pentru structura metalică de rezistenţă respectiv al sistemului de realizare a închiderilor: • utilitate: exclusiv clădiri din sectorul ne-rezidenţial (spaţii de producţie. realizate în sistem de cadru portal. rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. nu numai în noile state membre ale Uniunii Europene. în general. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. O definiţie exhaustivă în legătura cu noţiunea de "hală metalică uşoară". se poate afirma că halele metalice uşoare. în accepţiunea actuală a acestui termen. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte.EQUATION SECTION 3 1. este extrem de dificil de formulat. şi halele metalice parter în special. au cunoscut o dezvoltare exponenţială în ultimii ani. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. constituie o familie de sisteme constructive cu următoarele elemente comune din punct de vedere al utilităţii. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. Pentru acest tip de structuri. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. cu caracter comercial şi depozite). Dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate în planul învelitorii. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. Aceasta soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. Totuşi. Panele de acoperiş şi riglele de perete. Având secţiuni în general zvelte.INTRODUCERE Datorită avantajelor tehnico-economice pe care le reprezintă. . • scheletul de rezistenţă al închiderilor este realizat din profile de oţel cu pereţi subţiri formate la rece. La realizarea halelor metalice uşoare. • spaţii deschise de dimensiuni variate. • sistemul adoptat pentru structura metalică de rezistenţă constă în: structuri metalice cu un singur nivel şi cu una sau mai multe deschideri. construcţiile metalice. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. • sistemele de închidere sunt realizate pe bază de tablă cutată. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. un grad înalt de prefabricare. Stabilitatea generală a structurii se asigură prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. În structurile metalice formate din bare.

ia valori de la 1. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). încercări derulate în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. În Capitolul 4. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă. în cazul structurilor de acest tip. de riglele de perete şi de contrafişe. De asemenea se face o scurtă prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor şi a modului în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. pentru care. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste doua direcţii. Mai mult decât atât. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru categoriile de problemele enumerate anterior. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie să se confrunte la realizarea fiecărui obiectiv în parte. s-a derulat un program experimental in vederea determinării rezistenţei. O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme a fost de asemenea prezentată. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. sunt prezentate rezultatele experimentale obţinute obţinute la încercarea îmbinărilor riglă-stâlp ale elementelor cu secţiuni variabile. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. asigurate în practică de panele de acoperiş. fapt ce nu este adevărat in toate cazurile. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. atât în planul cadrului cât şi în afara cestuia.0 la 1. medie şi redusă. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp.5. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene scară naturală. joacă un rol important în comportarea în ansamblu a întregii structuri. ductilităţii şi rigidităţii. Capitolul 2 trece în revistă principalele soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. Considerarea îmbinării semi-rigide poate conduce la o redistribuţie a eforturilor în structură. Un model analitic avansat. la .2 Introducere . factorul de disipare al forţei seismice q. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. din punct de vedere al rezistenţei. Capitolul 3 prezintă rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Valoarea de 1.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea unor modele pe baza unor teste experimentale. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1[22] şi P100/2006[55] ca fiind structuri slab disipative. În consecinţă. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice.1 Din punct de vedere al comportării în zone seismice. Au fost studiate modurile proprii de flambaj ale cadrelor. calibrat experimental. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi la detalierea acestora. detalierea şi modelarea îmbinărilor rigla-stâlp. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. aşa cum ar fi: problemele de stabilitate.

Sunt prezentate de asemenea câteva proceduri Mathcad utilizate pentru a reduce volumul de calcul survenit la verificarea elementelor. utilizate pentru realizarea halelor metalice. . În anexele ataşate sunt prezentate detaliat rezultatele simulărilor numerice şi ale încercărilor experimentale efectuate în cadrul tezei. Încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. ductilitate şi rezistenţă.3 încărcări monotone şi ciclice. În acest sens au fost efectuate analize neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. Capitolul 7 scoate în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. în final determinând un factor de reducere. în plus faţă de prezenţa momentului încovoietor. în acest sens s-a făcut o calibrare pe baza rezultatelor experimentale a unor modele numerice prin metoda elementelor finite. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. q. La dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie tipologia cadrului.8[19] pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp. rigla cadrului are o înclinaţie dată. Capitolul 8 recapitulează principalele cercetări întreprinse în cadrul tezei şi evidenţiază principalele contribuţii ale autorului la cunoaşterea în domeniu. apar eforturi de compresiune în aceasta. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor se face prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. Deoarece la cadrele metalice parter. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. Capitolul 6 prezintă câteva metodologii de calcul ale cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. Capitolul 5 propune adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu.

2.SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI
2.1. Introducere

Proiectarea cadrelor metalice parter implică forme şi detalii structurale specifice, diferite in general de cele utilizate pentru alte tipuri de structuri. Ca rezultat, modul de abordare a calculului pentru dimensionarea acestor cadre diferă, în mare măsura, de cel întâlnit în proiectarea uzuală a celorlalte tipuri de structuri. Elementele structurale au in general secţiune variabilă, de Clasă 3 sau 4. Pentru obţinerea unei secţiuni cat mai eficiente, care sa corespunda atât din punct de vedere al rezistentei cat si al rigidităţii, se folosesc elemente realizate din table sudate. Realizarea elementelor cu secţiune variabila se poate face fie utilizând profile europene, fie utilizând table sudate. Referitor la utilizarea unui anumit tip, şi anume profile europene, sau table sudate, pentru realizarea elementelor structurale, părerile sunt împărţite. S-a dovedit faptul ca lucrul cu profile europene conduce la un consum de materiale mai mare de material deşi este mult simplificată proiectarea şi execuţia. În cadrul prezentului capitol se va face o trecere în revistă a diferitelor soluţii constructive ce pot fi adoptate pentru realizarea cadrelor metalice parter, îndeosebi a celor cu o singură deschidere. De asemenea vor fi descrise principalele probleme specifice de calcul, dimensionare şi detaliere a cadrelor metalice parter cu o singură deschidere cât şi prescripţii de proiectare întâlnite în normele de calcul europene şi romaneşti. Cadrele metalice parter, utilizate la construcţia clădirilor industriale metalice, cu deschideri medii si mari, sunt realizate în general din elemente având secţiuni sudate, zvelte. Elementele cadrului au secţiune variabilă în concordanta cu starea de eforturi interne. Pentru aceste tipuri de structuri, un calcul plastic nu este foarte eficient, chiar imposibil de realizat, datorita zvelteţii secţiunilor. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, rezultate din unghiul de înclinare al acoperişului, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambaj prin încovoiere-răsucire. Daca nu sunt prevăzute blocaje laterale, care sa preîntâmpine pierderea stabilităţii, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiererăsucire este în general scăzută. Oricum, blocajele laterale care apar în practică datorită structurii secundare a închiderilor şi a efectului de diafragmă, îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor.

2.2.

Soluţii constructive ale cadrelor parter

Ca urmare a modificărilor permanente ale tehnologiilor de producţie a diferitelor ramuri ale industriei, de depozitare şi de distribuţie, există o cerere continuă pe piaţă pentru construcţiile din oţel cu un singur nivel. Cu toate că în

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

5

acest domeniu domină sectorul industrial există şi alte sectoare cu dimensiune semnificativă cum ar fi cel al structurilor pentru spaţii comerciale sau pentru agrement. În domeniile menţionate, oţelul rămâne materialul de construcţie fără rival, iar structurile realizate din acest material însumează în oricare an al ultimei perioade circa 90% din totalul construcţiilor metalice. Cauzele principale ale acestei stări de fapt pot fi atribuite următorilor factori: Rezistenţa ridicată a materialului care permite acoperirea unor deschideri libere considerabile: deschideri de peste 24 m se realizează în mod curent în fiecare an; Viteza de execuţie, care permite o punere în funcţie mai promptă a obiectivului respectiv şi deci o recuperare mai rapidă a investiţiei; Adaptabilitatea sistemului constructiv, care permite extinderea acestuia sau schimbarea destinaţiei sale. Circa o treime din cheltuielile de investiţii pentru construcţii industriale sunt destinate extinderilor sau modificărilor; Reutilizarea şi / sau reciclarea materialelor de construcţie. Structura pe cadre metalice de tip portal cu inimă plină a devenit la ora actuală soluţia cea mai răspândita pentru clădiri industriale deoarece se pretează la un grad ridicat de industrializare a execuţiei ceea ce conduce la costuri si termene de execuţie mai mici.

2.2.1. Cadre parter cu o singură deschidere
Cadrele de tip portal (parter) cu deschideri libere (L) mergând pana la 60 m oferă o mare versatilitate a soluţiilor constructive (Figura 2-1). În cazul adoptării unor înălţimi la streaşina (H) de 4 pana la 5 m, rezulta elemente structurale şi detalii de îmbinare relativ uşoare, însă aceste înălţimi pot fi eventual depăşite pentru a se asigura condiţiile impuse de utilizarea spaţiului respectiv (considerente de gabarit interior de depozitare sau de gabarit de pod rulant). Evident că o structură mai înaltă este supusă la încărcări de nivel mai ridicate decât una joasă, datorită cărora, de exemplu, pentru creşteri ale înălţimii la streaşina de până la 10 m numai preţul structurii de rezistenta principale (cadrele metalice) creşte cu 25%. La aceasta se adaugă şi costurile suplimentare ale închiderilor.

Figura 2-1:Cadre parter cu o singură deschidere

Minimizarea costurilor de utilizare ale clădirii (climatizare interioară, iluminare) se poate realiza limitând cat mai mult posibil volumul construit, prin limitarea înălţimii la streaşină; la aceasta se poate adăuga şi adoptarea unei înălţimi

6 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2 reduse la coamă (în relaţie cu panta minimă admisă pentru învelitoare), ceea ce contribuie la eliminarea spaţiilor interioare moarte de sub acoperiş. Panta acoperişului depinde in mare măsura de sistemul de închidere folosit, dar şi de cerinţele sistemului structural principal. Panta afectează consumul de material al structurii şi deplasarea verticala. Pentru a reduce aria de acoperire a acoperişului şi a volumului la interior, panta redusă reprezintă soluţia cea mai economica. Panta fiind dictată în majoritatea cazurilor de sistemul de închidere folosit.

2.2.2. Cadre cu stâlpi intermediari
În cazul în care deschiderea liberă (Figura 2-1) nu este absolut necesară, ea poate fi împărţită în două prin introducerea unui stâlp intermediar, ceea ce reduce greutatea structurii, evident, minus costul fundaţiilor suplimentare necesare şirului de stâlpi intermediari introduşi (Figura 2-2a,b).

a)
Figura 2-2:Cadre cu stâlpi intermediari

b)

Necesitatea schimbării de pantă a acoperişului ca şi a introducerii unor sisteme de colectare corespunzătoare pentru apa de ploaie este eliminată dacă se folosesc unul sau mai multe şiruri de stâlpi intermediari, ceea ce permite menţinerea acoperişului în două ape caracteristic cadrului portal cu o singura deschidere. Un avantaj suplimentar al cadrului cu stâlpi intermediari se manifestă atunci când există cerinţa compartimentării spaţiului interior, caz în care aceşti stâlpi pot susţine pereţii despărţitori dintre încăperi sau în caz de necesitate pot fi folosiţi pentru susţinerea unor planşee intermediare (Figura 2-2b). Deoarece elementele structurii principale de rezistentă (stâlpii exteriori si riglele înclinate ale cadrului) rezulta cu dimensiuni ale secţiunii transversale mai mici decât în cazul deschiderii libere, vor trebui luate măsuri pentru ca structura in ansamblul ei sa fie suficient de rigidă pentru a face fată la solicitări orizontale (vânt, seism).

2.2.3. Cadre cu tirant
Cadrul cu tirant reprezintă o soluţie constructivă, eficientă prin reducerea momentelor încovoietoare din stâlpi şi a recţiunilor orizontale din fundaţii, care vor fi preluate parţial de către tirantul (T). Totuşi, în acest caz intervin şi o serie de dezavantaje, nu numai în ceea ce priveşte introducerea tirantului ca element structural suplimentar dar mai ales datorită necesitaţii introducerii pendulilor

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

7

intermediari verticali (T1) prin care se evită o încovoiere nedorită a tirantului. Totodată este necesară prevederea unor elemente de contravântuire cu rol de preluare a compresiunii induse în tirant de succţiunea din vânt pe acoperiş.

Figura 2-3:Cadre cu tirant

În cazul acoperişurilor cu panta mai mică decât 15°, soluţia cadrului cu tirant devine nepractică deoarece împingerile riglelor cresc excesiv, în acelaşi timp, fiind posibilă apariţia unor dificultăţi în ceea ce priveşte realizarea constructivă a blocajelor tirantului în zona colţului de cadru. Similar cadrului cu stâlpi intermediari, trebuiesc luate măsuri speciale pentru asigurarea rigidităţii structurii la forţe orizontale.

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere
În subcapitolele anterioare s-a făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor tipuri de cadre metalice parter, folosite la realizarea halelor metalice uşoare. Soluţiile constructive adoptate la proiectarea şi realizarea halelor industriale, cu structuri în cadre parter se referă la: • Sistemul de prindere a stâlpului la bază. În funcţie de necesarul de rigiditate în plan al cadrului, soluţia adoptată poate fi articulată, semi-încastrata sau încastrată. O soluţie articulată, presupune un detaliu simplu al bazei stâlpului, care conduce la o rigiditate în plan mai redusă; de asemenea această soluţie are avantajul unor eforturi reduse la nivelul infrastructurii (Figura 2-4a). O soluţie încastrată, presupune un detaliu mai complex al bazei stâlpului, şi în consecinţă un cost suplimentar de execuţie, dar rigiditatea în plan fiind considerabil îmbunătăţită. Alegerea oricărei soluţii, din cele indicate anterior, conduce la un calcul static simplificat, convenabil in marea majoritate a calculului structurii (Figura 2-4b). Alegerea unei soluţii semi-incastrate (Figura 2-4c), presupune acordarea unei atenţii deosebite la detalierea îmbinării cat si la efectuarea calculului static. Adoptarea acestei soluţii, deşi din perspectiva proiectării implica o atenţie sporita si cunostinte aprofundate, conduce la realizarea unei baze de stâlp economice atât din punct de vedere al consumului de materiale si al forţei de munca, cat si din punct de vedere al eforturilor pe blocul de fundaţie.

8 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2

a)

Figura 2-4 : Prinderea stâlpului la baza

b)

c)

• Îmbinarea rigla-stâlp. În principiu, îmbinarea între rigla şi stâlpul cadrului se realizează cu placă de capăt extinsă şi şuruburi de înaltă rezistenţă. În funcţie de forma elementelor ce alcătuiesc cadrul, îmbinarea se poate realiza pe capul stâlpului (Figura 2-5a), în cazul stâlpilor cu secţiune variabilă, sau la faţa stâlpului. Cea de-a doua variantă se pretează mai ales pentru stâlpi cu secţiune constantă (Figura 2-5b), dar se poate realiza la fel de bine şi pentru cei cu secţiune variabilă (Figura 2-5c). O atenţie deosebită, la detalierea îmbinării trebuie alocată panoului de inimă, care din considerente de rezistenţă la forţă tăietoare, poate necesita dispunerea unei rigidizări în diagonală care să îmbunătăţească capacitatea la forfecare a panoului. În general soluţia de îmbinare din Figura 2-5c se adoptă din considerente de gabarit de transport a riglei cadrului.

a)

b)

c)

Figura 2-5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp

• Legaturile (blocajele) laterale. Elementele componente ale cadrului (rigla şi stâlpul) solicitate la eforturi de compresiune şi încovoiere, îşi pierd în general stabilitatea prin flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire. Legăturile (blocajele) laterale sunt folosite pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a elementelor cadrului. Acestea sunt de două tipuri, legaturi pentru a împiedica flambajul lateral (Figura 2-6a; rigle de perete sau pane de acoperiş) si legaturi laterale pentru a împiedica atât flambajul lateral cât şi răsucirea elementului (Figura 2-6b; realizate in practica prin intermediul contrafişelor).

Tipul de cel mai frecvent utilizat în cazul halelor metalice este „contravântuirea în X” lucrând exclusiv la întindere (Figura 2-7a). contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. La contravântuirile realizate din tiranţi. a) Figura 2-7: Sisteme de contravântuiri b) .La structurile metalice formate din bare. Distribuţia sistemului de contravântuiri se va face astfel încât sa asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. un alt sistem întâlnit este cel de tip „portal de contravântuire” (Figura 2-7b).2 . se recomandă prevederea întinzătoarelor.Soluţii constructive ale cadrelor parter 9 a) Figura 2-6: Tipuri de blocaje laterale b) • Sistemul de contravântuiri . Daca din considerente arhitecturale sau funcţionale nu se poate adopta acest tip de contravântuire. pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă. care la rândul lui poate fi realizat in diferite configuraţii.2.

mai ales în cazul în care acesta face parte dintr-un perete rezistent la foc.2 2. Rannila. pentru a ajunge la costul cel mai economic de realizare a clădirii. exemple în acest sens ar fi: Lindab. tablă exterioară pană tablă interioară termoizolaţie cadre transversale Figura 2-8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi Închideri realizate din tablă cu cută înaltă sau casete (Figura 2-9). Generalităţi Sistemele de închidere ale halelor metalice pot fi divizate în două categorii importante şi anume: Închideri realizate pe un sistem secundar de rezistenţă alcătuit din pane şi rigle de perete (Figura 2-8). Tabla profilată.3.3. Metecno.2. iar detaliile de realizare trebuie alese cu mare atenţie. elementele rezemând direct pe structura de rezistenţă. 2. însoţite de documentaţii tehnice detaliate. Ruuki. Panele de acoperiş şi riglele de perete pot fi utilizate pentru a stabiliză talpa interioară (comprimată) a elementelor cadrului prin intermediul unei contrafişe suplimentare (Figura 2-10).10 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului Alegerea unui anumit sistem de închidere poate avea un impact major în economia cadrului transversal. Acest sistem creează un cadru U inversat. Costul combinat al închiderilor şi al structurii de rezistenţă trebuie evaluat împreună. În consecinţă. Butler.1. etc. şi reprezintă suport pentru straturile de la acoperiş.3. trebuie ţinut cont de implicaţiile sistemului de închidere în proiectarea cadrului. care . respectiv pereţi. aceste elemente sunt realizate din profile cu pereţi subţiri formate la rece. cunoscută sub denumirea de tablă cu cută înaltă pentru acoperiş şi casete pentru pereţi. formează o diafragmă continuă. Înaintea selectării unui anumit sistem de închidere trebuie avut în vedere şi rezistenţa acestuia la foc. Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 2. membrană hidroizolantă Tablă cu cută înaltă cadre transversale termoizolaţie Figura 2-9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă Pe piaţă există o varietate extinsă pentru realizarea sistemelor de închidere. Megaprofil. Pentru a realiza o maximă eficientă şi o economie importantă. chiar dacă nu este afectată încărcarea din greutate proprie.

Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel Cel mai economic sistem de închidere este în mod normal cel care utilizează la exterior tablă lăcuită cu cute din oţel. În cazul acestor tipuri de panouri. În cazul sistemelor asamblate pe şantier. Tabla lăcuită din oţel este folosită într-o largă varietate de sisteme de închideri. distanţa dintre panele de acoperiş trebuie limitată. Această limitare se face mai ales din considerente de rezistenţă la flambaj al cadrului. conducând la realizarea unui panou rezistent şi rigid în acelaşi timp.Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 11 utilizează rezistenţa la încovoiere a panei pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a tălpii interioare. Figura 2-10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate Marele avantaj al utilizării contrafişelor.3. din punct de vedere al consumului de material. 2. care pe lângă o durabile bună în timp au şi un aspect vizual plăcut. Distanţă uzuală de dispunere a panelor. conducând la realizarea unei structuri mai eficiente şi mai puţin costisitoare. este de 1. însă depinde totodată de zvelteţea elementului legat. fiind folosit în special la clădirile destinate depozitării anumitor materiale sau pentru închiderea anumitor procese industriale.6 m. Acestea pot fi împărţite în următoarele categorii: • Panouri sandwich. Miezul de spumă între cele două fâşii de tablă este realizat de obicei prin injectare in cadrul unui proces de producţie continuu. Acest sistem este utilizat în cazurile în care se realizează doar un strat de protecţie hidrofugă. • Sisteme de închideri asamblate pe şantier. Închiderile folosind tablă lăcuită din oţel oferă posibilităţi arhitecturale care ar fi imposibil de realizat din punct de vedere economic prin utilizarea altor sisteme de închidere cum ar fi panourile prefabricate de beton. • Sisteme simplu strat. cu un miez de spumă între ele. rigle) poate rămâne vizibilă. lucrează şi ca un miez structural.3 . Aceasta este o metodă de legare mai ieftină decât utilizând legături în planul tălpii interioare. Există pe piaţă produse de o calitate ridicată. este dat de capacitatea elementului de a rezista la eforturi mai mari fără a flamba. Aceste panouri sunt realizate din două fâşii de tablă lăcuită de oţel. sau poate fi înglobată în cadrul sistemului. fără a se prevedea termoizolarea clădirii. . utilizate pentru legarea tălpii comprimate. Acest miez de spumă poliuretanică.3. Pe lângă faptul ca permit adoptarea unei culori dintr-o paletă extinsă. din acest considerent. un strat de protecţie termică (vată minerala în cele mai multe cazuri) şi o fâşie de tablă lăcuită de oţel la exterior. structura secundară de rezistenţă (pane. permit realizarea suprafeţelor curbe. pe lângă faptul ca are proprietăţi de izolare. formând un element unitar. structura secundară a închiderilor (pane. Pentru a realiza structura cea mai bună. rigle) rămâne în toate cazurile vizibilă. Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o fâşie de tablă la interior. decât din motive de rezistenţă a panei de acoperiş.2.

modul de prindere al structurii secundare de cea principală diferă de la caz la caz.4. împiedică flambajul lateral. pane. aleasă special pentru a urmării starea de eforturi din structură şi pentru a folosi cât mai eficient materialul.2 2. Complexitatea proiectării este data in primul rând de forma variabilă a elementelor. din considerente de simplificare si uniformizare. table. în calcul intervin blocajele laterale.3. Pe de altă parte. . Generalităţi Proiectarea cadrelor metalice parter. Pane de acoperiş şi rigle de perete Cele mai eficiente şi moderne pane de acoperiş şi rigle de perete sunt realizate din tablă galvanizată formate la rece rezultând secţiuni cu pereţi subţiri. Probleme specifice de calcul 2. Acestea sunt prinse de structura principală de rezistenţă (cadru parter) direct sau prin intermediul unor elemente de fixare suplimentare. Din acest motiv.4. calculul cadrelor metalice parter presupune o abordare oarecum diferita de cea întâlnita la proiectarea structurilor multi-etajate. folosite pentru realizarea halelor metalice uşoare. europene sau naţionale. din considerente economice.4. termoizolaţie.1. După cum s-a subliniat anterior. Profilele având pereţi subţiri realizate prin formare la rece sunt de departe cel mai economic sistem. mult mai economic decât cel care foloseşte profile laminate la cald cu secţiuni U sau I. etc. Există multe produse disponibile pentru realizarea panelor de acoperiş şi a riglelor de perete. În majoritatea standardelor de proiectare. inclusiv sisteme complete de închidere care includ toate elementele necesare (rigle. nu se regăsesc prescripţii specifice pentru aceste tipuri de structuri.12 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Figura 2-11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală 2. care în funcţie de modul de aplicare. implica forme si detalii diferite de cele întâlnite in proiectarea structurilor metalice uzuale.). dar şi cel torsional. şuruburi. Alegerea unui anumit tip va depinde de circumstanţele economice şi tehnologia de lucru din anumite uzine. Diferite tipuri de prindere sunt prezentate în Figura 2-11.

a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în conlucrare cu învelitoarea. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj .Marea Britanie şi Camotim (2001)[57] de la Universitatea „Tehnica” din Lisabona .0. În aceasta privinţa Davies (1990)[13] a elaborat un set de formule pentru evaluarea factorul elastic critic ţinând cont de distribuţia eforturilor din elemente precum şi de modul de prindere al stâlpului în fundaţie (articulat. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi în consecinţă lungimile de flambaj ale elementelor. • modul de fixare laterală a cadrului: prin intermediul contravântuirilor şi a riglelor longitudinale. riglă-riglă şi modul de fixare a stâlpului în fundaţie. Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă.4. • îmbinările riglă-stâlp. presupune analiza de stabilitate a întregii structuri. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. reliefând că: „instabilitatea cadrelor metalice portal cu o singură deschidere este condiţionată de doua forţe de bifurcare a echilibrului. Ca şi în cazul cadrelor metalice portal cu o singură deschiere stabilitatea fiind condiţionată de două moduri critice şi anume: unul antisimetric şi unul simetric. Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23]. Principalii factori care influenţează stabilitatea cadrului. Deşi valoarea forţei critice datorată asimetriei este în majoritatea cazurilor hotărâtoare. variaţia secţiunii elementelor structurale pe lungimea acestora.2. în plan sau în afara planului sunt: • • forma şi clasa secţiunii elementelor structurale. Datorită pantei acoperişului.4 . eforturile axiale de compresiune în riglă sunt însemnate. problema instabilităţii devenind mult mai complexă decât în cazul cadrelor multietajate. aparţinând unei structuri. iar cea de a doua asociată încărcărilor simetrice”. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. semi-rigid. Stabilitatea cadrelor metalice parter. în anii anteriori au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să determine cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile. a prezentat şi discutat rezultate referitoare la prezenţa asimetriei (geometrică şi de încărcare) la cadrele metalice portal şi modul în care acestea influenţează instabilitatea în planul cadrului. una asociată încărcărilor antisimetrice.Portugalia. rigid).2. În funcţie de valoarea obţinuta pentru factorul elastic critic. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. Probleme de stabilitate Principale probleme cu care inginerul proiectant se confrunta la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter.Probleme specifice de calcul 13 2. şi în consecinţă a înclinării riglei cadrului. Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate. etc. Problema stabilităţii în planul cadrului şi contribuţia efectelor de ordinul doi a fost comentată în mai multe articole de către Davies (1990)[13] de la Universitatea din Manchester . Acest studiu a fost extins ulterior şi la cadrele metalice portal având mai multe deschideri. fixarea tălpii comprimate prin intermediul contrafişelor. mai ales în cazul stâlpilor cu prindere încastrată în fundaţie. efectele de ordinul doi influenţează într-o măsură mai mare sau mai mică comportamentul în planul cadrului. Camotim (2001)[57]. raportul dintre cele două este apropiat de 1.

Figura 2-12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] . Obiectivul principal a fost investigarea stabilităţii cadrului în planul lui şi în afara acestuia. la Universitatea Tehnică din Budapesta-Ungaria. şi grinzi de acoperiş vutate. Li şi Li (2002)[43] de la Universitatea TongjiShanghai din China. Pentru a urmării acest fenomen. Calculul efectuat a demonstrat că utilizând formulele de calcul din DIN 18800 se obţin valori foarte acoperitoare rezultând în final elemente supra-dimensionate şi bineînţeles neeconomice. iar îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă au fost realizate cu placă de capăt cu şuruburi.2 echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3). rezultatele obţinute fiind comparate cu rezultatele corespunzătoare din DIN 18800 (Norma de calcul germană – care stă la baza dezvoltării Eurocodului 3). realizate de asemenea din eruroprofile. s-au analizat mai multe cadre modelate cu ajutorul elementelor finite de tip placă. Fenomenul de flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire a cadrelor metalice portal alcătuite din elemente având secţiuni zvelte a fost studiat de către Pasternak şi Schilling (1998)[53] de la Universitatea Tehnică din CottbusGermania. Testele s-au realizat pe două cadre identice. Pentru promovarea adoptării unei proiectări în domeniul plastic a acestor tipuri de structuri metalice. Cadrul a fost considerat articulat în fundaţie. păstrând un nivel constant al forţelor verticale.14 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . au fost realizate un set de teste experimentale de către Hollasz şi Ivany (1978)[37]. realizate din europrofile. În urma testelor efectuate s-a concluzionat ca principalul mod de cedare este flambajul lateral prin încovoiere sau încovoiererăsucire iar prinderile laterale la nivelul riglei de acoperiş şi la nivelul stâlpilor joacă un rol important în reducerea acestui fenomen. au realizat un program experimental pe cadre la scară naturală. În vederea evaluării capacităţii portante a cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. Aceste teste au fost realizate pe cadre având stâlpi cu secţiune constantă. În acest scop au fost dispuse legături laterale în vederea îmbunătăţirii rezistenţei la flambaj în afara planului. Geometria cadrelor testate şi dimensiunea secţiunilor este prezentată în Figura 2-12. Pentru calculul lungimii de flambaj a elementelor având secţiune variabilă. schimbând panta acoperişului. Ermopoulos[23] de la Universitatea Naţională Tehnică din Atena-Grecia propune o formulă care permite determinarea valorii critice de flambaj ţinând cont de rigiditatea la capetele barelor datorată îmbinărilor. unul supus doar la forţe incrementale verticale iar cel de-al doilea la forţe incrementale orizontale.

Această evaluare este posibilă doar prin intermediul unei analize neliniare time-history pentru determinarea valorilor acceleraţiilor. Este binecunoscut faptul că o pană de acoperiş continuă are o rigiditatea mai bună la încovoiere decât una simplu rezemată.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 19981[22] şi P100/2006[55] pentru aceste tipuri de structuri (realizate din elemente cu inima zveltă de clasă 3 şi 4). redundanţa şi supra-rezistenţa rezultată ar putea îmbunătăţii această valoare.3. • Rigiditatea bazei stâlpului influenţează rigiditatea şi capacitatea cadrului supus la încărcări orizontale.3[19]. a fost adoptată pentru verificarea riglei cadrului. Cuteanu şi Bălut (2003)[12] sugerează o metodă de verificare la flambaj prin încovoiere-răsucire a elementelor unui cadru parter. utilizată în general pentru verificarea panelor de acoperiş având secţiuni cu pereţi subţiri formate la rece. asta pe lângă faptul că este şi mai economică.2. cum sunt şi unele zone de pe teritoriul României. Autorii lucrării au concluzionat că efectul de distorsiune a tălpii comprimate datorită flambajului lateral prin încovoiere-răsucire este foarte important (în special în cazul elementelor realizate prin sudură cu inimi zvelte). Oricum. Această metodă. fără a fi atinsă limita corespunzătoare cedării în planul cadrului. Rezultatele obţinute confirmă caracterul slab disipativ al cadrului şi valoarea de 1. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. Cercetări în această direcţie au fost întreprinse la Departamentul de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor în cadrul unor contracte de cercetare naţionale. 2. Rezultatele obţinute au fost comparate cele obţinute aplicând formulele de calcul din CECS (norma de calcul chinezească-similară cu cea românească). Metoda oferă o imagine explicită a influenţei diferiţilor factori asupra rezistenţei la flambaj prin încovoiere-răsucire a grinzii cadrului şi oferă posibilitatea de a adopta măsuri de îmbunătăţire. concluzionând că norma de calcul este mult prea conservativă. în consecinţă proiectantul trebuie să ia în considerare dispunerea unor contrafişe pentru a legarea tălpii comprimată de pana de acoperiş.4 . Determinarea ductilităţii globale a cadrelor metalice portal s-a făcut prin intermediul factorului de comportare seismică. dacă acestea sunt necesare. inspirată din metoda utilizată pentru verificarea elementelor realizate din profile cu pereţi subţiri din EN1993-1.Probleme specifice de calcul 15 Concluziile trasate în urma testelor experimentale realizate de Li şi Li sunt: • În urma testelor la încărcări gravitaţionale incrementale s-a atins limita corespunzătoare cedării în planul cadrului. . la calculul structurilor trebuie sa se ţină cont şi de comportamentul acestora sub efectul încărcărilor orizontale. însă dovedindu-se a fi nesemnificativă la cadrele testate la încărcări gravitaţionale. q. Comportarea în zone seismice În zone cu seismicitate ridicată.4. În schimb în cazul cadrului testat la încărcări gravitaţionale constante şi orizontale incrementale cedarea a avut loc prin instabilitate în afara planului. O evaluare corectă a factorului q poate fi definită prin raportul dintre valoarea acceleraţiei corespunzătoare colapsului structurii şi cea corespunzătoare atingerii limitei de curgere in fibra extremă.

proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. proiectarea bazată pe performanţă a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab. dar . limitează verificarea îmbinărilor la efortul maxim de întindere în şurub. Anterior. Comportarea îmbinărilor În întregul ansamblu al cadrului un rol major este jucat de îmbinările dintre elemente dar şi de modul de prindere a stâlpului în fundaţie.4. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. atât celor tranziente. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru structuri nedisipative cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi. mulţi proiectanţi de structuri. Însă. cât şi a celor reziduale. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti.16 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .4. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare. generează eforturi suplimentare în fundaţie care conduc la o dimensionare ne-economică. 2. Cu toate acestea. Aceasta din urma dacă nu este detaliată corespunzător. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să satisfacă multiple obiective de performanţă. cât şi pentru cele nestructurale. Studiul prezintă conceptele şi se adresează nivelelor de performanţă atât pentru elementele structurale. adoptarea unei proiectării bazate pe performanţă. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul.2 O nouă abordare în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. 2004)[35]. 2001)[32]. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP. În momentul de faţă. este posibilă. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. Un motiv important a fost că deşi unele clădiri.

2. Este folosită ca referinţă în EN 1993[20] şi EN 1994[21] pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi mixte. existenţa rigidizărilor. În consecinţă caracterizarea proprietăţilor unui nod. În urma studiului efectuat s-a ajuns la concluzia că atât îmbinarea riglă-riglă de la coamă. Rezistenţa îmbinării a fost urmărită prin trei mecanisme de cedare diferite: Primul mecanism de cedare fiind cedarea prin tăiere a panoului de inimă. care depinde de zvelteţea acestui panou. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. panoul de inimă. cât şi riglă-stâlp de la streaşină nu au o influenţă prea mare în comportamentul neliniar al cadrului. Al doilea mecanism constă în rezistenţa câmpului de tensiuni influenţat de raportul dintre dimensiunea panoului de inimă şi tălpile elementelor componente. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente.4 . Modelul permite determinarea. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. într-o manieră numerică a răspunsului nodului riglă-stâlp solicitat la încovoiere cu forţă axială.Probleme specifice de calcul 17 acest lucru s-a dovedit a fi insuficient deoarece în comportarea globală a îmbinării un rol major îl joacă şi restul elementelor componente cum ar fi: placa de capăt. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8]. În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. şi anume: rigiditatea la rotire. modul de cedare şi capacitatea la rotire. bazat pe utilizarea metodei componentelor. utilizând metoda componentelor. încărcarea lor făcându-se în regim static şi dinamic. Wong şi Chung (2002)[68]). şi tălpile elementelor componente. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. momentul rezistent de calcul. . Studii anterioare au mai fost efectuate de Lim şi Nethercot (2004)[45]. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. Comportarea îmbinărilor a fost evaluată în urma unui program experimental. Comportamentul neliniar al cadrelor metalice portal având îmbinări semirigide a fost studiat de către Nogueiro şi Silva (1999)[52] de la universitatea din Coimbra-Portugalia. Comportarea îmbinărilor elementelor cu pereţi zvelţi (cu precădere a panoului de inimă) ale cadrelor metalice portal a fost studiată de către Vayas şi colab. rezistenţa de calcul şi capacitatea de deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. pe noduri ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. De asemenea acest tip de îmbinare este parţial rezistent (Lim şi Nethercot (2003)[44]. Ultimul mecanism fiind dat de rezistenţa tălpilor elementelor componente. în care îmbinările testate au fost realizate prin sudură. aportul cel mai mare avându-l în schimb modul de fixare a stâlpului în fundaţie. denumite componente. Chung şi Lau (1999)[10]. Proprietăţile mecanice ale acestor componente aşa cum ar fi deformaţia elastică. Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază. Aceste studii au arătat ca îmbinările cu şuruburi ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece au un comportament semi-rigid. (1995)[66].

având elemente cu secţiuni variabile. Multe dintre acestea sunt cuprinse şi în manualul: Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions [49]. înca o data îmbinarea elementelor cadrelor portal cu secţiuni variabile nu este tratată şi în special când îmbinarea se face pe capul stâlpului.5. stabilitatea stâlpului şi/sau stabilitatea cadrului în ansamblu. Verificarea stabilităţii în planul cadrului constă în evaluarea rezistenţei critice de flambaj şi a lungimilor de flambaj a elementelor componente (riglă-stâlp) în planul cadrului. În cadrul acestui manual sunt analizate diferite îmbinări cu şuruburi.18 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 2. Generalităţi Principalele probleme care apar la dimensionarea elementelor unui cadru parter metalic sunt stabilitatea în planul şi în afara planului. se specifică faptul că în normativul de calcul european EN1993-1. Evaluarea rezistenţei critice de flambaj. însă. se poate face cu ajutorul calculatorului prin intermediul unei analize a modurilor proprii de flambaj sau analitic folosind formulele de calcul propuse de Davies (1990)[13]. Stâlpul şi rigla cadrului îşi pot pierde stabilitate în afara planului fie prin flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. în funcţie de tipul de blocaj lateral aplicat şi anume: blocaj lateral care sa împiedice deplasarea laterală sau blocaj lateral care să împiedice răsucirea (vezi Figura 2-13 şi Figura 2-14). b a b a Figura 2-13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală Problema flambajului prin lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire este trată în majoritatea normelor de calcul. Problema stabilităţii în afara planului poate fi poate fi raportată la: stabilitatea riglei cadrului. existând există formule dedicate pentru a .2 În literatura de specialitate apar numeroase lucrări care tratează comportarea.5. nu există reguli de proiectare şi detaliere în cazul îmbinărilor riglă-stâlp pentru cadre metalice portal. ţinând cont şi de modul de prindere a stâlpului la bază.8[20]: Proiectarea îmbinărilor (adoptat în 2006 şi de ASRO). elaborat în cadrul proiectului european Cestruco-Leonardo da Vinci. Partea 1. 2. De asemenea.1. alcătuirea şi rigiditatea îmbinărilor elementelor structurilor metalice realizate cu şuruburi.

2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ (a) λcr ≥ 10 sau . aici pot fi evidenţiate: norma românească „STAS 10108/078: Calculul elementelor din oţel”[63].5 .1 ⎟ ⎜ 0. Această sensibilitate este evaluată prin factorul V λcr = cr VSd unde: VSd Vcr este încărcarea considerată este forţa critică de flambaj a structurii pentru aceeaşi combinaţie de acţiuni (încărcări.1[18]. pentru fiecare element în parte. în funcţie de diferire condiţii de reazem. Majoritatea formulelor sunt greu de aplicat lăsând loc de interpretări. în unele cazuri fiind nevoie chiar de analiza cu metoda elementelor finite pe cadre. Pentru prima dată cadrul în ansamblu poate fi verificat prin „Metoda generală de calcul” din EN 1993-1.2.2.5. Problema majoră care se pune este că verificarea elementelor se realizează individual. General rules and rules for buildings”[18]. norma europeană „EN 1993-1. Dacă ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 sau > 0.1: Design of steel structures. norma de calcul din Hong-Kong (2005) ”Code of practice for the structural use of steel”[11]. discretizare cu elemente de tip placă. datorită multitudinii de factori care influenţează acest fenomen. formulele sunt mult mai simple. stâlp grindă Figura 2-14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii 2. însă e nevoie de o analiză mai avansată a cadrului. Dacă: ⎛ VSd ⎞ ≤ 0.1 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ se apreciază că structura este insensibilă la efectele de ordinul II.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 19 face verificările necesare. eforturi). Calculul rezistenţei critice de flambaj Scopul determinării rezistenţei critice de flambaj este de a stabili sensibilitatea structurii la efecte de ordinul II din combinaţia de încărcări considerată. În cadrul acestei metode.

dacă λcr este foarte mic.4. Acestea îl ajută să înţeleagă cum şi unde să rigidizeze structura. pe de o parte. Metoda propusă de Davies (1990) ia în considerare. rigiditatea piciorului stâlpului.2 atunci structura se consideră că este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I. Modurile superioare arată dacă numai primul mod este determinant sau mai sunt şi alte probleme. metodă care ce are la bază funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood. cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile. 2. Soluţiile date de calculator ar trebui să fie capabile să ia în considerare distribuţia corectă a fiecărei combinaţii de încărcări aplicate. pentru proiectanţi poate fi foarte util să cunoască şi forma modurilor de vibraţie superioare. (1-1/λcr). Evaluarea (1990)[13] rezistenţei critice de flambaj Davies S tabilitatea în planul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic.3.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II. λcr. ⎛ VSd ⎞ > 0. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic.5. în mod explicit.5. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine. Utilizând următoarele simboluri: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului Is momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s ⎛ I r ⎞ Ir h rigiditatea riglei ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică . Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui Dacă λ cr . pe de altă parte. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990). Principalele diferenţe sunt numărul şi forma modurilor proprii de vibraţie calculate. (c) λcr < 5 sau 2. exprimat la fel ca λcr sau Vcr . caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor. Metoda a fost elaborată de Davies (1990) şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare.20 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Totuşi. De obicei se cere doar primul mod de vibraţie. Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului Cele mai multe diferenţe dintre soluţiile date de calculator sunt cele legate de rezultatele de ieşire.

1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .1) care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .5 . dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.2 + 0. 42Pr l + ⎜ 1.3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 9 + 2.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.cr 21 π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate zero: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1.4) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.4EIs/h : λcr = ( 4. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. 8R ) ⎡ 5Pr l 2 P h2 ⎤ + (2. 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir (2.5) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: .Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Ps.16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.3) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.2) Pentru baza stâlpului articulată.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2.cr Pr.2.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.

aparţinând unei structuri. în consecinţă. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . 8 + 0.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0.5. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3).2 λcr = (1 + 0.22 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23]. Momentul de inerţie al secţiunii transversale la distanta x fata de origine poate fi evaluat cu formula: ⎛x⎞ I x = Ic ⎜ ⎟ ⎝a⎠ B 2 (2. . lungimile de flambaj ale elementelor. Determinarea Ermopoulos[23] lungimii de flambaj a stâlpilor – Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate.7) I'c Lc/2 Lc Lc/2 Ic Im Ix A x a O Figura 2-15: Elementul cu secţiune variabilă Determinarea lungimii de flambaj pentru acest tip de element se poate face atât pentru cadrul cu noduri deplasabile (Figura 2-16a).cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi.52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.6) 2. Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă. cadrul este considerat ca având nodurile deplasabile daca raportul Vsd/Vcr<10. În Figura 2-15 se prezintă cazul uni stâlp cu secţiune variabilă. cât şi pentru cadru cu noduri fixe (Figura 2-16b).5. în anii anteriori. ar presupune analiza de stabilitate a întregii structuri. au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să evalueze cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile.

10) Ca o aplicaţie la stâlpii cadrelor metalice portal. l = c a Lc Lc Lc Ki = Ii . (i = 1. b) noduri fixe Factorii de distribuţie.11) .2. ţinând cont de modul de prindere al elementului la cele două capete.. şi de tipul cadrului (cu noduri deplasabile sau cu noduri fixe) se poate determina raportul echivalent al lungimii de flambaj.9).4) Li (2. pentru elementul AB. k. Astfel lungimea de flambaj a elementului se determină cu relaţia: Lcr = k ⋅ Lc (2.8) şi (2. se calculează cu formula: a) P P b) k1 = KB K B + K1 + K2 KA K A + K3 + K 4 (2. cu o singura deschidere. K B = c = c (1 + l )2 .8) k2 = unde: I I' I L K A = c .9) Determinând factorii de distribuţie cu ajutorul formulelor de calcul (2. având secţiune variabilă (Figura 2-17) şi articulaţi în fundaţie factorii de distribuţie iau următoarea formă: k1 = KB . k2 = 1 K B + K1 (2.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate P 1 B 2 1 23 P B 2 3 A 4 3 A 4 Figura 2-16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile.5 .

0R ⎛ σ ⎞ ⋅ Wx ϕg ⋅ ⎜1 − ⎟ σE ⎠ ⎝ ϕ⋅A (2. σ = A π2 ⋅ E efortul critic de flambaj σ E = . care se ia in funcţie de λtr μ ⋅l iy coeficient care se calculează in funcţie de raportul l 2 ⋅ Ir h2 ⋅ Iy iy 1 ∑ hi ⋅ ti3 moment de inerţie la răsucire 3 raza de giraţie a secţiunii barei în raport cu axa y-y.5. Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4 Conform normelor romaneşti in vigoare (STAS 10108/0-78[63]). se va face cu relaţia: N + c x ⋅ Mx ≤ 1. verificarea la stabilitate a elementelor supuse la compresiune si încovoiere bidirecţionala. de modul de distribuţie al momentelor pe bară. pentru secţiunile dublu T.24 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . . corespunzător planului x-x.12) unde: A. articulat în fundaţie 2. Wx N ϕ Mx cx σE aria şi modulul de rezistenţă al secţiunii brute efortul axial aplicat la centrul de greutate al secţiunii valoarea minimă a coeficientului de flambaj momentul încovoietor maxim pe bară ⎛ σ ⎞ coeficient care corectează valoarea factorului Mx / ⎜1 − ⎟ în funcţie σE ⎠ ⎝ N .6.2 lv Lc(m) L (m) Figura 2-17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă. 2 λ ϕg λtr = γ ⋅ γ Ir = respectiv y-y in care are loc încovoierea coeficient de flambaj lateral.

χ y . pentru zvelteţea respectiv z: λ.13) γM 1 γM 1 unde: NEd.y 0 3 A Wel.Ed NEd + t zy ⋅ y . clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara.13) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl.Ed. ΔMy.2.y 0 2 A Wpl. χy . Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 2-1. se determină cu relaţiile (2.y eN. Verificarea la stabilitate în acest caz se va face cu formula: NEd 1 χ y ⋅ NRk γM + tyy ⋅ My .Rk = fy ⋅ Wi reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorită translaţiei axei neutre (secţiuni eficace clasă 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere rezistenţele la flambaj trecute în Tabelul 2-1.5 .Ed ≤1 χ LT ⋅ My . χ z NRk = fy ⋅ A Mi . se va analiza în continuare cazul elementelor susceptibile la răsucire. Tabelul 2-1: Definirea factorilor din ecuaţia (2.y 0 4 Aeff Weff. χ z . care ţin cont de tipul secţiunii.Rk (2. My. χ LT tyy tzy. sau secţiunile în care torsiunea este împiedecată • elemente predispuse la răsucire.Ed + ΔMy .Ed. Deoarece elementele principale ale cadrelor portal sunt alcătuite. din elemente având secţiuni dublu T. cum este cazul ţevilor. în general. factori de interacţiune.Rk γM 1 M + ΔMy .Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My .Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 25 În normele europene de calcul (EN 1993-1-1[18]) stabilitatea elementelor supuse la compresiune cu încovoiere se face ţinându-se cont de două situaţii. .yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere. pentru fiecare din direcţia y.14). factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire. şi anume: • elemente care nu sunt predispuse la răsucire. cazul secţiunilor deschise.

Factorul de imperfecţiune corespunzător unei anumite curbe de flambaj şi modul de alegere al curbei de flambaj. funcţie de forma secţiunii.15) Zvelteţea λ . fy cu fy în N/mm2. se determină cu relaţia (2.26 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .17) Lcr i este lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA = λ1 = π ⋅ ε = E = 93.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0.14) 2 φ = 0.2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2.16) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (2.2 şi 3 λ = pentru secţiuni de clasă 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (2. Lcr.2 χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (2.16) sau (2.17) în funcţie de clasa secţiunii: pentru secţiuni de clasă 1. 9 ⋅ ε fy 235 . a unui element comprimat se determină în funcţie de condiţiile de rezemare ale elementului la capete. se face în conformitate cu Tabelul 2-2 şi Figura 2-18. Lungimea de flambaj. .

19) αLT λ LT Mcr coeficient de imperfecţiune Wy ⋅ fy zvelteţea redusă = Mcr momentul critic elastic .Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Tabelul 2-2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate 27 Secţiune transversală Limite Flambaj după axa Curba de flambaj S235 S275 S460 S355 S420 b c c d b c c d Secţiuni dublu T sudate tf ≤ 40 mm y-y z-z y-y z-z t f ≤ 40 mm χ Curba a0 a b c d α 0.18) unde: φLT = 0.76 λ Figura 2-18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determină cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (2.5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0.2.49 0.21 0.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2.34 0.13 0.5 .

5. Prinderea este obligatorie pentru toate articulaţiile în care apare rotire la valori ale încărcării aferente stării limita ultime. inclusiv articulaţii care se formează. se rotesc şi apoi se opresc din rotire o dată cu dezvoltarea altor articulaţii plastice. având talpa comprimată nelegată În cadrul prezentului paragraf se prezintă modul de verificare la pierderea stabilităţii laterale a elementelor metalice sau a porţiunilor de elemente metalice cu încastrări la extremităţi din punct de vedere al răsucirii. (vezi Figura 2-19) Element cu secţiune constantă Talpa comprimată Talpa comprimată Talpa comprimată Figura 2-19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată În Figura 2-19 s-au folosit următoarele simboluri: * Reazeme încastrate pentru răsucire la nivelul ambelor tălpi X Legături laterale dispuse la talpa întinsă F Forţa axială (acolo unde există) M Moment direct aplicat (în ambele sensuri) A-A Axa de referinţă B-B Axa elementelor de prindere laterală Lungimea liberă corespunzătoare Lt Norma europeană EN 1993-1. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile. distribuţia reala a momentului.2 Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale şi ia în considerare condiţiile de încărcare. variaţia acestora.28 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . însă talpa comprimată este liberă. la care talpa întinsă este legată în puncte intermediare. Elementele care nu formează articulaţii plastice vor fi verificate in conformitate cu recomandările pentru elemente cu inimi zvelte în zonele situate între legăturile intermediare aplicate la talpa întinsă. 2. Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi.7. .1[18] cere a se prevedea legături laterale atât la talpa întinsă cât şi la talpa comprimată în zonele de apariţie a articulaţiilor plastice sau dacă acest lucru nu este posibil cel puţin la distanta D/2 de poziţia articulaţiei plastice unde prin D s-a notat înălţimea secţiunii transversale a elementului.

cu condiţia ca elementul verificat sa nu îşi piardă stabilitatea laterală între aceste prinderi.0.5 .2.22) 2 2 2 is = iy + iz + a2 (2. În cazul barelor având secţiuni cu tălpi de lăţime şi grosime constantă.75h se lucrează cu α=1. simetrice după axa minima de inerţie.20) unde: ⎛ 2 Iw ⎞ ⎜a + I ⎟ z ⎟ α =⎜ 2 ⎜ is ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ (2. Legăturile prevăzute la talpa întinsă nu trebuie să fie continue. . valorile critice Ncr şi Mcr0 se calculează utilizând următoarele relaţii de calcul: Ncr = ⎞ π 2EI z GIt 1 ⎛ π 2EI z a2 π 2EIw + + GIt ⎟ = α + 2 2 ⎜ 2 2 is ⎝ Lt Lt L2 is t ⎠ (2.23) It Iz Iw momentul de inerţie la torsiune momentul de inerţie minim momentul de inerţie la torsiune împiedicata care se obţine cu relaţia 2 ⎛h ⎞ Iw = I z ⎜ s ⎟ ⎝2⎠ este lungimea dintre punctele de legare laterala a ambelor tălpi Lt conform Figura 2-19 a este distanta dintre axa elementelor de legare laterala (de exemplu axa centrelor de greutate ale panelor) si centrul de taiere al secţiunii riglei (vezi Figura 2-20) h este înălţimea secţiunii transversale a riglei hs este distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor În cazul grinzilor cu secţiuni transversale simetrice sau aproximativ simetrice după ambele axe principale de inerţie şi la care a = 0. în ipoteza ca ar avea legături laterale la ambele tălpi în punctele respective.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 29 În cazul barelor cu secţiune variabilă.21) G = E 2 (1 + ν ) (2. sau a celor cu vute nu se acceptă apariţia articulaţiilor plastice în zonele variabile şi se vor prevedea legături laterale la nivelul coltului interior al cadrului.

.30 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Valorile lui MSd sunt pozitive atunci când produc compresiune în talpă fără legaturi laterale.25) În cazul grinzilor cu secţiune variabilă la care λ LT > 1. momentul elastic critic se determină cu relaţia: ⎛ 1 ⎞ Mcr = ⎜ ⋅ Mcr 0 2 ⎟ ⎝ mt c ⎠ (2. la jumătate şi la trei sferturi de lungime conform celor din Figura 2-21.Rd 2 Mc. Factorul momentului echivalent uniform mt se va general în care momentul încovoietor pe porţiunea de bara punctele de impiedicare a torsiunii) nu prezintă o alura urmatoarea formulă dedusă de Singh (1969): mt = ⎞ 3MSd 2 4MSd 3 3MSd 4 M 1 ⎛ McRd ⎞ ⎛ MSd1 + + + + Sd 5 + 2μSE ⎟ (2.Rd1 Mc.24) În cazul secţiunilor transversale simetrice în raport cu axa minimă de inerţie şi având tălpi cu secţiune uniformă. cu prinderi de tip standard .26) ⎜ ⎟ ⎜ 12 ⎝ MSd ⎠min ⎝ Mc. 0 .Rd 3 Mc. Se vor lua in considerare doar valorile pozitive MSd. se poate aplica va lua egal cu 1. momentul critic elastic Mcr0 de pierdere a stabilităţii laterale a elementului. coeficientul ”c” se care se obţine de obicei determina pentru cazul verificată (cuprinsă între liniară. la sfert.Rd 5 ⎠ Notaţiile MSd1 până la MSd5 corespund valorilor momentelor aplicate la extremităţile porţiunii verificate (unde se află legaturile pentru torsiune).Rd 4 Mc.2 Figura 2-20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat În cazul elementelor cu secţiune transversală simetrică în raport cu axa minimă de inerţie. în cazul unei solicitări la încovoiere cu moment încovoietor constant rezultă din relaţia: ⎛ i2 ⎞ Mcr 0 = ⎜ s ⎟ ⋅ Ncr ⎝ 2a ⎠ (2.0 şi se va lucra cu valoarea maximă λ LT pentru secţiunea cu înălţime maximă.

Rd = Mc. Coeficientul μSE rezultă din relaţia (2.RdS Mc.8.RdS Mc. Metoda permite verificarea la flambaj lateral şi flambaj prin încovoiere-răsucire pentru următoarele cazuri: .Rd = Wel fy γ M0 Weff fy pentru secţiuni transversale de Clasa 3 pentru secţiuni transversale de Clasa 4 γ M0 În relaţiile prezentate anterior Wpl reprezintă modulul de rezistenţă plastic al secţiunilor de Clasă 1 sau de Clasă 2 în raport cu axa y-y.RdE ⎝ M1 Mc.Rd 5 ⎠ ⎛ MSdS ⎞ M − SdE ⎟ Mc.Rd5 corespund rezistenţelor la încovoiere ale secţiunii transversale.RdE ⎠ ⎝ (2.2. Sd 3 .1[18] Această metodă se utilizează în cazurile în care nu pot fi aplicate formulele de interacţiune din EN 1993-1.Rd1 până la Mc. Sd 5 ⎟ Mc. 2.27).27) ⎛ Mc. cu observaţia că se vor lua în considerare doar valorile pozitive: μSE = ⎜ unde: ⎛ M ⎞ MSdS M M = max ⎜ Sd 2 .Rd 4 ⎠ ⎝ ⎛M ⎞ MSdE M = max ⎜ Sd1 .Rd ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠ γ M0 Mc.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 31 Figura 2-21: Valori intermediare ale momentelor Notaţiile Mc.Rd = pl y pentru secţiuni transversale de Clasa 1 sau de Clasa 2 Notaţia ⎛ Mc.5 . Sd 4 ⎟ Mc.1[18] pentru verificarea elementelor la flambaj prin încovoiere răsucire. Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1.5.Rd ⎞ reprezintă valoarea minima a rapoartelor ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠min calculate în punctele 1 pana la 5 unde: W f Mc. în dreptul momentelor aplicate MSd1 până la MSd5 menţionate mai sus. reprezintă modulul de rezistenta elastic al secţiunilor de Clasă 3 Wel Weff reprezintă modulul de rezistenţă efectiv al secţiunilor de Clasă 4.Rd 3 Mc.Rd 2 Mc.

LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire.32 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul. χ LT ) . pentru a ţine cont de * * flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. nu trebuie să conţină articulaţii plastice. fiecare dintre acestea determinate * utilizând în formula lor valoarea zvelteţii globale λ LT χ pentru flambajul lateral χ LT pentru flambajul lateral prin încovoiere-răsucire . se face cu formula: * χ LT ⋅ α ult . corespunzător atingerii limitei de curgere în sectiunea cea mai solicitată. * Factorul de reducere χ LT poate fi determinat prin una din următoarele metode: a) minimul dintre * χ LT = min(χ .LT şi α ult . a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = unde: * α ult . supuse la eforturi de compresiune şi/sau moment încovoietor monoaxial. Elementele enumerate anterior. * χ LT factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT . Verificarea rezistenţei generale la flambaj lateral sau flambaj prin încovoiere-răsucire a oricărui element structural. 0 γ M1 (2. λ LT .2 • elemente izolate.29) α cr . Determinarea factorilor α cr . însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice. elemente solidarizate.28) unde: α ult . uniforme sau neuniforme. cu condiţii complexe sau simple de rezemare.k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă). Zvelteţea globala. care se conformează cu cele prezentate anterior.k α cr . • cadre plane sau părţi ale cadrelor alcătuite din aceste tipuri de elemente.LT (2. considerând comportamentul în planul cadrului.k ≥ 1. globale sau locale. fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. fara a tine cont de flambajul in planul cadrului.

Ed χ LT ⋅ My .6.k este determinat prin verificarea secţiunii α ult .Ed + . Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Generalităţi. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului ψ. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice ψ. iar elementele structurale secundare să posede o rezistenţă suficientă. astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută.2. În conformitate cu P100-92[54] structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice.k este determinat prin verificarea secţiunii α ult .k = NEd + .k corespunzătoare secţiunii critice.6. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor. Criterii de proiectare antiseismică conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) în Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele principale ale sistemului structural sa fie proiectate şi detaliate pentru a putea disipa energia acumulată în timpul unui seism. determinate ca şi la punctul a) utilizând formula de determinare a lui α ult . atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My . altele decât cele asociate structurii de rezistenta.Rk / γ M1 ≤ 1. 0 (2. atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My . ţine seama de ductilitatea structurii.Ed χ ⋅ NRk / γ M1 + My .Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Ca un exemplu: dacă 1 33 α ult . capacitatea de redistribuţie a eforturilor. de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. Ca un exemplu: dacă 1 α ult .Ed NEd * + ≤ χ LT NRk / γ M1 My .k = NEd My .Rk / γ M1 (2. Valorile coeficientului ψ pentru hale metalice industriale sunt prezentate in tabelul care urmează: .6 .30) b) o valoarea interpolată între valorile χ şi χ LT .1. Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 2.31) 2.Rk My .Rk NEd My .

20 si 0. sistemului structural şi procedurii de proiectare. factorul de reducere al acţiunii seismice ψ=1.40 0.Pe direcţia necontravantuită în plan vertical cu o singură deschidere cu mai multe deschideri .2 Tabelul 2-3: Valorile coeficientului ψ. . în care forţele seismice sunt preluate prin încovoierea elementelor. În conformitate cu P100/2006[55] (EN1998-1[20]) structurile metalice amplasate în zone seismice trebuiesc proiectate ţinând cont de unul din următoarele concepte: • • Conceptul a) Comportament structural disipativ Conceptul b) Comportament structural cu capacităţi de disipare redusă Factorul de comportare q este definit ca factorul utilizat în proiectare în scopul reducerii forţelor obţinute dintr-o analiză neliniară elastică. în proiectarea halelor metalice cu structuri în cadre. lângă nodurile riglă-stâlp.20 0.17 0. articulaţiile plastice sunt localizate. Tipul structurii Hale industriale . În cazul structurilor cu rigle legate articulat de stâlpi (Figura 2-22b) valorile de mai sus se vor majora prin multiplicarea cu coeficientul 1. de regula.17 ale coeficientului ψ indicate pentru acest tip de structuri sunt stabilite în ipoteza că pe direcţia necontravantuită stâlpii sunt incastraţi la bază şi legaţi rigizi cu riglele (Figura 2-22a).7. riglă-stâlp articulate În cazul cadrelor cu un singur nivel (Figura 2-22). a) b) Figura 2-22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi. În tabelul următor sunt prezentate valorile recomandate pentru factorul q.Pe direcţia contravântuită în plan vertical portale cu diagonale prinse centric la noduri: cu diagonale în V cu diagonale întinse portale cu diagonale prinse excentric în noduri Coeficientul ψ 0. b) cu legaturi. În mod curent.34 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . energia seismica fiind disipată de regulă prin deformaţii postelastice. funcţie de clasa de ductilitate necesară şi conceptul de proiectare antiseismică.20 Valorile 0. riglă-stâlp rigide. pentru a ţine cont de răspunsul neliniar al structurii.20 0.0. asociat materialului. având un sistem de contravântuiri în X lucrând exclusiv la întindere.

încărcări permanente caracteristice Qk .. . Tabelul 2-5: Definirea grupării speciale STAS 10101/0A-77 EN1990 (SR EN 1990) + Ei ∑P + ∑C + ∑n V i i d i i ∑G k.i P . Spectrul de proiectare în acest caz se calculează ţinându-se cont de factorul de proiectare q=1. Grupările de încărcări speciale se determină conform STAS 10101/0A-77[62] şi respectiv EN1990[17] conform celor prezentate în Tabelul 2-5... deplasarea coltului cadrului trebuie sa satisfacă condiţia din Tabelul 2-6..încărcări variabile caracteristice ΨE .Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Tabelul 2-4: Concepte de proiectare. clasa secţiunii şi capacitatea de rotire a îmbinărilor. în cazul cadrelor metalice portal. Aceste clase corespund capacităţilor crescătoare ale structurii de a disipa energie în mecanisme plastice. j + AEd + ∑ ψ 2 ⋅ Qk .2. În cazul conceptului b) efectele acţiunii seismice sunt calculate pe baza unei analize elastice fără a ţine cont de comportamentul neliniar al materialului.încărcări excepţionale nd – coeficient de lungă durată a încărcării Gk .încărcări cvasipermanente normate V .5.2 1.încărcări permanente normate C . O structura aparţinând unei anumite clase de ductilitate trebuie să satisfacă cerinţele specifice: tipul structural. clasa de ductilitate 35 Concept de proiectare Conceptul b) Structuri cu capacităţi reduse de disipare Conceptul a) Structuri disipative Conceptul a) Structuri disipative Factorul de comportare. factorul de comportare. q 1..încărcări variabile normate E .5.5.scăzută M (Medium) moderată H (High) .coeficient pentru valoarea cvasipermanentă a acţiunii variabile AEd – încărcări seismice Pentru starea limita a exploatării normale. Structurile proiectate în conformitate cu conceptul a) trebuie sa aparţină claselor de ductilitate M sau H. Calculul elementelor la starea limită ultimă se va face în conformitate cu STAS 10108/0-78[63] (SLU) şi EN1993-1-1[18] (ULS) cu eforturile obţinute din combinaţia specială în care a fost considerată acţiunea seismică. În acest caz spectrul de proiectare la acţiunea seismică se obţine prin reducerea spectrului elastic cu valoarea factorului q.ridicată În cazul conceptului de proiectare a) se ia în considerare capacitatea unor părţi ale structurii (zone disipative) de a rezista la acţiunea cutremurelor printr-un comportament inelastic.0.2..2<q<4 q>4 Clasa de ductilitate necesara L (Low) .6 .

se vor folosi şuruburi de înaltă rezistenţă. e) Şuruburile de înaltă rezistenţă în care apar eforturi de întindere vor satisface condiţiile de calitate 8.5%. Comparaţie P100/92[54] şi P100-92 a) Otelurile utilizate la realizarea elementelor componente vor avea raportul dintre rezistenta la rupere. d) Şuruburile de înaltă rezistenţă folosite la îmbinări care lucrează la forfecare vor fi din grupele de calitate 8. se vor controla ultrasonic pe toată zona astfel solicitată. de cel puţin 1. La montaj se va asigura .5%. Oţelurile folosite în elementele structurale cu rol disipativ vor avea un palier de curgere distinct. ν=0.9.factor de reducere. cu o alungire specifica la extremitatea palierului de curgere de cel puţin 1.2 Tabelul 2-6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale P100-92[54] Δr ≤ 0. iar alungirea la rupere. A. Se admite ca în mod simplificat valorile acestor deplasări să se determine prin înmulţirea cu 1/ψ (P100/92). egala cu 15%. Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice parter Recomandări privind P100/2006[55] materialele. respectiv q (EN1998-1) a valorilor săgeţilor elastice stabilite pe baza încărcărilor seismice de calcul.înălţimea la coltul cadrului Deplasările orizontale de la coltul cadrului reprezintă deplasări maxime ale structurii care includ şi componentele din domeniul postelastic. perpendicular pe planul lor. solicitate la tensiuni de întindere. unde dr . 075 ⋅ h .01 .9. e) În cazul prinderilor grindă .5 h .deplasarea la coltul cadrului ν . iar alungirea la rupere A5 va fi cel puţin 20%.6.2.8 şi 10. Ele vor fi supuse la un efort de pretensionare de cel putin 50% din efortul de pretensionare prescris pentru P100/2006 a) Raportul dintre rezistenţa la rupere fud şi rezistenţa minimă de curgere fyd va fi cel puţin 1.9. c) Elementele din tablă de grosimi mai mari de 16 mm. unde H Δr .8 şi 10. cu alungire specifică la sfârşitul palierului de curgere. si in clasa II-a de calitate pentru elemente supuse predominant la eforturi de compresiune.25. 2. c) Cordoanele de sudura se vor incadre in clasa I-a de calitate pentru elementele supuse predominant la eforturi de intindere. d) Îmbinările cu şuruburi ale structurilor rezistente la seism se vor proiecta cu şuruburi de înaltă rezistenţă grupele 8. Rm şi limita de curgere Re egal cu cel puţin 1.8 si 10.stâlp cu placă de capăt.înălţimea la coltul cadrului P100/2006[55] (EN1998-1[22]) dr ⋅ ν ≤ 0.deplasarea la coltul cadrului H .20. b) Oţeluri cu limita de curgere de proiectare fyd ≥ 350 N/mm2 se pot folosi numai dacă proprietăţile plastice ale materialului sunt atestate prin încercări experimentale. b) Otelurile folosite în zone în care se pot dezvolta deformaţii postelastice vor avea un palier de curgere distinct.36 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Se vor efectua încercări la tracţiune pe direcţia grosimii (conform SR EN 10002-1:2002) a pieselor din zona îmbinărilor rigide grindă-stâlp.

37 o pretensionare a acestora cu un efort de 50% din efortul de pretensionare prescris pentru îmbinările care lucrează prin frecare. i) Energia de rupere KV a oţelului şi a îmbinărilor sudate va fi cel puţin 27 J la temperatura minimă de exploatare considerată în gruparea de încărcări care include acţiunea seismică.6. trebuie specificată şi notată în planurile de execuţie.max care nu poate fi depăşită de materialul folosit efectiv la realizarea structurii. Sunt definite patru clase de secţiuni: Clasă 1 – secţiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaţiilor • plastice (rotire sub efort constant) fără apariţia voalării. 6. care ar conduce la rezolvări constructive complicate ale bazelor stâlpilor.8. iar calculul se face pe baza teoriei formării articulaţiilor plastice.6. valoarea limitei de curgere fy. Este posibilă redistribuirea eforturilor în structură. Clasă 2 – secţiuni care permit formarea articulaţiilor plastice. Aceste valori vor fi înscrise în planurile de execuţie. f) Şuruburile de ancoraj ale stâlpilor în fundaţii vor fi realizate din oţeluri din grupele de calitate 4. În cazul solicitărilor foarte mari.1γov ( f y . Prin supleţe se înţelege raportul dintre lăţimea şi grosimea peretelui. 5. până la atingerea unghiurilor de rotire plastică admisibile.6. g) Pentru zonele şi barele disipative.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice şuruburile îmbinărilor care lucrează prin forfecare. 5.6 .8. j) Alegerea clasei de calitate a oţelului funcţie de condiţiile de lucru.max nu va fi mai mare ca limita de curgere care defineşte marca oţelului amplificată cu 1.8. (din oţel slab aliat cu tratament termic de normalizare). h) Limita de curgere fy.1γ ov f yd ).max ≤ 1.8 şi 6. 5. temperatura de exploatare şi grosime Condiţii pentru supleţea pereţilor elementelor structurale în zone plastice potenţiale Clasificare secţiunilor transversale se face funcţie de supleţea pereţilor secţiunii şi de distribuţia semnelor tensiunii. Această clasificare este necesară pentru a delimita secţiunile care pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic faţă de celelalte tipuri de secţiuni.6. dar care au o • capacitate de rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor încovoietoare în structură. f) Şuruburile de ancoraj prevăzute pentru ancorarea bazei stâlpilor vor fi realizate din oteluri corespunzând grupelor de calitate 4. se acceptă utilizarea şuruburilor cu caracteristici fizico-mecanice ale grupei de calitate 8.2. .

1 În Tabelul 2-7 sunt prezentaţi factorii de reducere admişi în calculul seismic în funcţie de clasa de ductilitate a secţiunii.25 ≤ ψ < 0.50 pot apărea plastificări P100/2006 Relaţia între abilitatea globală a structurii de a disipa energie.50 clasa 3 În situaţiile în care se apreciază că în elementele structurilor în proiectarea cărora s-a considerat ψ ≥ 0. fără a se putea însă dezvolta articulaţii plastice. Clasă 4 – secţiuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare • (caracterizat de rezistenţe critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei de curgere în fibra extremă comprimată.3 cauzate de acţiunea seismică se pot accepta condiţiile corespunzătoare clasei 2.25 clasa 1 0. 2 Clasa 1. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic. sau clasa de ductilitate. exprimată prin factorul q.5 < q ≤ 2 Clasa de secţiune necesară Clasa 1 Clasa 1.sectiuni zvelte Rotire Figura 2-23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.50 clasa 2 ψ ≥ 0.17 ≤ ψ < 0.sectiuni plastice Mp Clasa 2. adoptat la proiectarea structurii trebuie respectate următoarele condiţii: 0. Moment Clasa 1.sectiuni compacte My Clasa 3.sectiuni semicompacte Clasa 4. Tabelul 2-7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii P100-92 În funcţie de valoarea coeficientului ψ.2. şi ductilitatea globală asigurată de elementele de otel având diferite clase ale secţiunilor sunt prezentate în tabelul următor: Clasa de ductilitate H M M Factorul q q>4 2<q≤4 1. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic. .2 • Clasă 3 – secţiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la nivelul limitei de curgere (rezistenţă critică de voalare se situează la nivelul limitei de curgere).38 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .

Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 39 2. cu condiţia ca elementele structurii să nu fie afectate de deplasările respective. La structurile metalice formate din bare. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. b) Limitarea deplasării orizontale de nivel la H/100. H fiind înălţimea la streaşina a halelor cu un singur nivel. pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă. • asigurarea ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi.3. respectiv prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. .2. Se recomandă prevederea întinzătoarelor. Figura 2-24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X Configurarea antiseismică a elementelor structurii de rezistenţă precum şi a ansamblului acesteia se face în conformitate cu prevederile normativului P 100 – 92 şi în viitor P100/2006.6 . in conformitate cu prevederile normei europene Eurocode3 preluate de Normativul P 100-92 şi P100/2006). • asigurarea ductilităţii îmbinărilor între bazele stâlpilor şi sistemul de fundare (în special în ceea ce priveşte buloanele de ancoraj). Proiectantul structurii de rezistenţă trebuie să distribuie sistemele de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. Asigurarea antiseismică stabilităţii generale şi configurarea Stabilitatea generală a structurii se asigură prin respectarea prevederilor constructive incluse în normele de proiectare. Aceste prevederi se referă la: a) Asigurarea caracterului dispativ al structurii prin: asigurarea ductilităţii secţiunilor transversale (se lucrează cu secţiuni • transversale de Clasa 1 sau 2 (eventual 3).6. Tipul de contravântuire utilizat pe scară largă în cazul halelor metalice este contravântuirea în X (Figura 2-24) lucrând exclusiv la întindere.

Evaluarea corectă a factorului q. Pentru analiza neliniară pushover. proiectarea antiseismică a structurilor poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. 2. structurile sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice. se recomandă divizarea structurii prin rosturi în subansamble de formă rectangulară (sau cât mai apropiate de această formă). acesta deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate. Pentru prevenirea colapsului structurii. d) Respectarea unor prevederi speciale referitoare la ductilitatea sistemelor de contravântuiri. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 2-25). care furnizează. În cazul utilizării metodei la stări limita. pseudospectrul normalizat al acceleraţiei. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover.6. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. e) În cazul structurilor din elemente cu secţiunea transversală de Clasă 3 sau de Clasă 4. valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locală şi globală a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei.2 c) Limitarea zvelteţilor stâlpilor λ în aşa fel încât ca aceştia să corespundă principiilor constructive aferente unei structuri disipative.4. f) Daca forma clădirii respective în plan orizontal este neregulată (adică nu este pătrată sau dreptunghiulară). funcţie de perioada T. mai ales în cazul halelor industriale grele (cu poduri rulante masive sau adăpostind procese tehnologice grele). Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare. se va determina cu un coeficient de reducere ψ = 1. care poate fi definit ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice. forţa tăietoare de bază utilizată în cadrul verificării la gruparea specială de încărcări conţinând solicitarea seismică. care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei.40 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice. F F 2 F 2 H F F F F F 2 H F 2 F F F H H Figura 2-25: Analiza inelastică Pushover . Metode de proiectare antiseismică Uzual. Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure.

2003[22]). diferenţierea şi cuantificarea factorilor responsabili de reducerea forţelor seismice este utilă pentru înţelegerea mai bună a răspunsului seismic al structurii.2. Raţiunea pentru proiectarea structurilor la o fracţiune din forţa necesară unui răspuns elastic al structurii decurge din observaţia că majoritatea structurilor sunt capabile să supravieţuiască un seism major (fără colapsul structurii.forţa de curgere a sistemului. 1994[28]) şi sunt folosiţi în cadrul metodei de analiză elastică echivalentă. după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia.6. 2. putând fi definit ca: qμ = Ve Vy (2. aşa cum o fac majoritatea normelor este comodă pentru proiectare. bazându-se pe observaţii ale performanţei diverselor tipuri structurale la cutremurele trecute (Fischinger şi Fajfar. Vd . dar cu degradări structurale importante). Vy .Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 41 Sub acţiunea forţei orizontale. 1994[28]).forţa tăietoare de bază de calcul.1[22] sau R în UBC[65]) sunt folosiţi pe larg în normele de proiectare antiseismică pentru reducerea cerinţelor spectrale elastice la cele de calcul. U tilizarea unui singur factor de reducere a forţelor seismice. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe. Se mai definesc următorii termeni folosiţi în continuare: Ve – forţa corespunzătoare unui răspuns infinit elastic. Factorii de reducere din norme sunt în mare parte empirici.32) δu δy este deplasarea ultimă a sistemului. Acceptarea unor distrugeri în structură în cazul unui cutremur major este o problemă de natură economică.1. Fischinger şi Fajfar. datorită capacităţii de disipare a energiei prin deformaţii în domeniul plastic şi a suprarezistenţei. Pentru simplificarea răspunsului neliniar al structurii se adoptă adeseori o idealizare biliniară. Pe baza acesteia se poate defini ductilitatea globală a structurii: μ = în care δu δy (2. V1 – forţa tăietoare de bază la formarea primei articulaţii plastice. este deplasarea corespunzătoate curgerii globale. În Figura 2-26 este prezentată o relaţie tipică dintre forţa tăietoare de bază şi deplasarea la vârf a unei structuri. Însă. 1998[6].6 ..33) .5. Factorul de reducere al forţelor seismice datorat ductilităţii structurii a fost studiat pe larg pentru sisteme cu un singur grad de libertate dinamică (Bruneau şi colab. încercând să aproximeze forţele minime care pot fi folosite la proiectare astfel ca să se asigure un răspuns satisfăcător al structurii în domeniul plastic (EN 1998-1. Factorii de reducere a forţelor seismice Factorii de reducere a forţelor seismice (factorul q în EN 1998-1.

multiplicatorul accelerogramei la formarea V Ve raspuns infinit elastic raspuns real q qμ qd qS Vy V1 Vd raspuns idealizat qR qSd δy δe δu δ Figura 2-26:Definiţia factorilor de reducere Majoritatea structurilor posedă o rezistenţă mai mare decât cea de calcul. λ1 . Unele cauze ale suprarezistenţei includ: • dimensionarea structurii din alte condiţii decât rezistenţa la cutremur (rezistenţă în gruparea fundamentală de încărcări sau limitarea deplasărilor relative de nivel la starea limită de serviciu seismică). în contextul unei analize dinamice incrementale poate fi scrisă: qμ = λu V1 ⋅ λ1 Vy (2. 1994[28]): qS = Vy Vd (2.34) unde s-a folosit relaţia Ve = V1 ⋅ λu λ1 .42 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . • evitarea unei variaţii prea mari a numărului de secţiuni pentru a uniformiza şi simplifica procesele de proiectare şi execuţie. λu fiind multiplicatorul accelerogramei la atingerea criteriului de cedare. Un factor important care contribuie la suprarezistenţa structurii este capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor în structuri ductile static nedeterminate. datorită plastificării succesive a zonelor disipative. iar primei articulaţii plastice.35) . Suprarezistenţa structurii poate fi exprimată ca (Fischinger şi Fajfar.2 care. • rezistenţă reală a materialelor mai mare decât cea nominală (caracteristică). aceasta fiind definită ca şi suprarezistenţă.

astfel.40) q qμ 1 qS Τ Figura 2-27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar.2.36) unde qR este redundanţa. folosit în proiectare este. cât şi diferenţa fenomenologică dintre redundanţă şi ceilalţi factori care contribuie la suprarezistenţa qS. mai poate fi definit factorul de reducere q ce caracterizează strict răspunsul structurii: q = qμ ⋅ qR = Ve λ = u V1 λ1 (2. 1994[28]) .37) şi qSd este suprarezistenţa de proiectare: qSd = V1 Vd (2. aceasta din urmă poate fi exprimată ca şi produsul a doi factori: qS = qR ⋅ qSd (2.38) Factorul total de reducere.39) influenţa modului de dimensionare a structurii (qSd). sau capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor: qR = Vy V1 (2.6 . dat de: qd = qμ ⋅ qS = qμ ⋅ qSd ⋅ qR = λu V1 ⋅ λ1 Vd (2.39) Eliminând din formula (2.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 43 Recunoscând importanţa capacităţii de redistribuţie plastică a eforturilor (sau redundanţei) asupra răspunsului seismic al structurii.

analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. • un model realist al structurii. cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. . Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi. în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie. Cu toate acestea. nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime.44 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . 1998[24]). va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură. De asemenea. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie. Factorul de reducere datorat ductilităţii qμ variază în funcţie de perioadă şi tipul mişcării seismice. şi poate fi considerat aproximativ constant şi egal cu ductilitatea μ în domeniul de viteze şi deplasări spectrale constante (qμ=μ pentru T>TC). Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurii sub acţiunea unui seism. şi nici elastică (Hamburger. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii. ea nu este mult mai bună decât analiza statică în cazul structurilor cu cerinţe de ductilitate mari. reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales. Metode de analiză structurală Metodele curente de proiectare antiseismică se bazează în mare parte pe analiza statică echivalentă (liniar elastică). ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. nu este nici statică. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi practicieni ca o metodă "de vârf" în analiza răspunsului seismic al structurilor. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient şi este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. În plus. este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice. 1996[[36]). analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. cât şi a celor existente (Fajfar. Suprarezistenţa qS este mai mare la structurile cu perioada fundamentală de vibraţie mică. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală.2 În Figura 2-27 sunt prezentate nişte relaţii calitative ale factorilor qμ şi qS şi perioada T. o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare.6. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. 2.6. Comportarea construcţiilor în timpul cutremurelor însă.

compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara.7. spatii deschise de dimensiuni variate.1. Având în general secţiuni zvelte. 2. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. Panele de acoperiş şi riglele de perete. sudate.2.7 .1). poate lua valori în intervalul 1. Pentru acest tip de structuri. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului.5-2. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare. astfel factorul de reduce q. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Stabilitatea cadrelor metalice parter. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. Ţinând cont de considerentele expuse mai sus. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice.Concluzii 45 • modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală. fiind . Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale.0. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. În ce priveşte ductilitatea. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. de flambajul local sau general. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). un grad înalt de prefabricare. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. datorită elementelor componente. • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate. de tipul de legături laterale.

Deşi există preocupări în domeniu. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). Un motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. . În cazul în care acest unghi este diferit. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. ductilitate şi rezistenţă. principalul mod de cedare. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente.1. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. În viziunea lui Ghobarah (2001). Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate.46 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. problema devine mult mai complicată. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti.2 introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. ductilităţii şi rigidităţii. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp.

Studiu concentrat în special pe cele două direcţii de cercetare şi anume stabilitatea şi ductilitatea cadrelor metalice parter.1[18] şi P100/2006[55] a factorului de reducere a încărcării seismice pentru elemente realizate din secţiuni neductile (clasa 3 si 4). fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere cât mai multe din cele întâlnite în proiectarea curentă. sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau seismice. Factorii consideraţi au fost: prinderea stâlpului la baza. .3. este în general scăzută. a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri.PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 3. stabilitatea locala şi generală a elementelor şi cuplarea celor doua forme de instabilitate. a fost calibrarea modelelor folosite în analizele numerice pe baza unor teste experimentale. analize elastice pentru determinarea modurilor proprii de flambaj. dar şi cu conexiuni între cele două. Metodele de proiectare a structurilor metalice în zone seismice din normativele actuale sunt bazate în mare parte pe folosirea unei analize statice echivalente şi a factorului de reducere a încărcării seismice. Valoarea propusă în EN1998-1. utilizate la realizarea halelor industriale. S-a urmărit in deosebi modul de cedare al cadrelor în planul lor şi în afara acestuia. În acest scop au fost realizate analize neliniare elasto-plastice plane şi spaţiale. factorul q fiind definit în acest caz ca fiind raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă. S-au realizat analize numerice elasto-plastice şi elastice de flambaj in vederea determinării comportamentului sub efectul încărcărilor gravitaţionale. Primul pas în vederea atingerii acestui scop. Cadrele considerate în analiză au fost selectate pentru a acoperi tipodimensiuni variate (deschideri diferite. Acest lucru se datorează în special capacităţii reduse a elementelor de a dezvolta articulaţii plastice. înălţimi diferite). Rezultatele obţinute în urma analizelor numerice au fost comparate cu rezultatele obţinute pe cale analitică. influenta legaturilor laterale. a clasei si formei secţiunilor. iar cea dea doua metodă folosind rezultatele unei analize neliniare dinamice. cu programe de calcul dedicate. cum este şi cazul structurilor metalice parter realizate din elemente sudate cu pereţi zvelţi. în care se va ţine cont de modul de prindere laterală cadrului. Pentru determinarea factorilor de comportare seismică se vor folosi două metode şi anume: prima metodă bazată pe teoria factorului de ductilitate. S-a avut in vedere influenta mai multor factori asupra comportării cadrelor realizate din elemente cu secţiune variabilă şi cu o pantă dată. Introducere Prezentul studiu analizează comportarea cadrelor metalice parter cu o singură deschidere.1.

este o metodă pentru a determina dacă efectele P-Δ sunt importante sau nu. al doilea fiind considerat cel al instabilităţii. care vor genera în cele din urmă momente de ordinul doi datorită forţei axiale aplicate excentric în elementele verticale. Trebuiesc avute în vedere două aspecte importante şi anume: • Efectele P-Δ. asimetria încărcărilor.3 3.48 Program de simulări numerice . lipsa verticalităţii stâlpilor. Primul dintre acestea este reprezentat de efectele de ordinul doi.1. se datorează în primul rând deplasării laterale a cadrului în planul său. Această deplasare va cauza excentricităţi ale forţelor verticale. Aceste momente de ordinul doi în literatura de specialitate sunt cunoscute sub numele de efectele P-Δ („P” forţa axială aplicată la excentricitatea Δ) (Figura 3-1).2.2. se datorează nu numai încărcărilor orizontale. Aceste momente pot avea o importanţă ridicată în proiectarea în domeniul plastic a cadrelor metalice portal. Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi Pentru a înţelege mai bine conceptul de instabilitate a cadrului în planul său. Ceea ce este necesar în acest caz. Efectele de ordinul doi. este nevoie a se avea în vedere două efecte primare în ceea ce priveşte comportarea structurii. în forma lor simplificată. Stabilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3. în cazurile în care elementele sunt relativ zvelte. P Figura 3-1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal Conceptul de instabilitate poate fi înţeles foarte bine. şi daca acestea vor cauza instabilitatea cadrului. cât şi următoarelor efecte: asimetria structurii. prin considerarea unei console verticale încărcate cu o forţă axială (Figura 3-2) P Figura 3-2: Fenomenul de instabilitate . • Efectele P-Δ nu cauzează neapărat instabilitatea cadrului.

fără luarea în considerare a unei forţe orizontale.2. s-a realizat calibrarea lor pe baza unor teste experimentale. La valori ridicate ale forţei axiale. între punctele de prinderi laterale. orice forţă disturbatoare va cauza deformarea consolei cu o valoare finită. va cauza deformarea incontrolabilă a barei. şi de asemenea prinderi la baza stâlpului diferite.3. secţiunile tuturor elementelor au fost dublu T din oţel OL37 (S235) având limita de curgere fy=235N/mm2. ţinându-se cont de lungimea efectivă a elementelor individuale. O. datorită efectelor de ordinul doi. Înainte de a trece la analiza propriu zisă. care să ţină cont şi de legarea cadrului pe direcţie longitudinală nu numai prin intermediul riglelor de perete şi al panelor de acoperiş.6 . Instabilitatea în afara planului cadrului este verificată.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 49 În cazul forţelor axiale relativ reduse şi/sau zvelteţi mici ale consolei.1) Fe În normele în vigoare este specificat că o valoare λcr > 10 înseamnă că efectele de ordinul II sunt nesemnificante şi pot fi neglijate.2 . Acesta este o metodă simplificată de proiectare a unei structuri simple. Pierderea stabilităţii locale se poate datora flambajului lateral prin încovoiere-răsucire a riglei cadrului sau a stâlpului în funcţie de zvelteţea acestora. Calibrarea modelelor de calcul Calibrarea modelelor analizate s-a făcut pe baza testelor experimentale realizate de prof. Cadrele metalice portal pot ceda fie prin pierdea stabilităţii generale. respectiv orizontal. . indică în mod general o structură potenţial instabilă. s-au analizat mai multe cadre având aceiaşi înălţime şi deschidere. Cadrele testate având geometria şi dimensiunile prezentate în Tabelul 3-1. generate de procesul de producţie sau de montajul structurii. În mod normal elementele cadrului au imperfecţiuni iniţiale. Încărcările au fost aplicate static. chiar şi cea mai mică forţă disturbatoare. caz în care se impune efectuarea unei analize de ordinul II. 3. consola va reveni la forma ei iniţială. O valoare λcr < 4. vertical. M. Pentru a urmării stabilitatea cadrelor metalice portal cu rigla acoperişului înclinată. Cadrele testate au fost realizate din table sudate. iar raportul dintre aceasta şi forţa de exploatare care acţionează asupra barei reprezintă factorul elastic critic. Aceleaşi efecte pot apărea şi în cazul cadrelor metalice portal. sau prin pierderea stabilităţii locale. Schema statica de încărcare a cadrelor este prezentat în Figura 3-3. acesta este un alt aspect care poate genera instabilitate. dar şi prin contravântuirile din pereţii longitudinali şi din acoperiş. iar în momentul în care această perturbaţie este îndepărtată. ţinând cont de comportarea structurii pe direcţie longitudinală. pentru a putea realiza o interpretare corectă a fenomenului de instabilitate. Forţa care cauzează instabilitatea este cunoscută sub numele de forţă elastică critică. Hallasz şi prof. din acest motiv sunt necesare prevederi. λcr : F λcr = cr (3. Ivany[37] la Universitatea Tehnica din Budapesta. Oricum în planul cadrului rezistenţa la deplasarea laterală.2. în consecinţă orice forţă orizontală disturbatoare trebuie luată în considerare. este conferită de rigiditatea elementelor şi a îmbinărilor. pante ale acoperişului diferite.

8 m =5.3° L Încărcările verticale au fost aplicate în punctele în care s-a considerat că panele de acoperiş intersectează rigla cadrului.. Pentru a împiedica flambajul lateral al elementelor cadrului. Distanta intre panele de acoperiş fiind considerata de 1.0 m H=4.50 Program de simulări numerice . având magnitudinea egală cu o forţa disturbatoare orizontală. F F F F F 2 F 2 F F F F F 2 H F 2 e Figura 3-3: Schema statica . vânt) a fost aplicată la colţul din stânga al cadrului. care modelează eventualele încărcări orizontale (seism.8 m =11.7° L constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 vuta h=270. la talpa superioara..0 m H=4. O încărcare orizontală.20 m.3 Tabelul 3-1: Dimensiunea cadrelor testate Geometrie Cadru Dimensiunea secţiunilor [mm] Riglă tw h tf b Stâlp Prinderea la bază 2C-1 H L=12. la talpa exterioară a elementelor s-au realizat fixări laterale în punctele în care riglele de perete şi panele de acoperiş sunt prinse de cadru.635 b=135 tf=10 tw=6 2C-2 constantă h=400 b=180 tf=12 tw=8 articulată H L=12.

Acest detaliu nu a putut fi luat în considerare. s-au dispus rigidizări între inimă şi talpă. Astfel pentru a întări talpa îmbinată a stâlpului. care lucrează cu elemente de tip bară. apropiind modelul foarte mult de realitate.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 51 În vederea realizării unor comparaţii cu rezultatele experimentale s-au efectuat analize numerice în plan şi spaţial. spre exemplu. Un alt aspect important care a fost luat în considerare. nepermiţând voalarea prematură a inimii. Din nou trebuie specificat că acest lucru nu a fost posibil în cadru unei analize plane. Pentru analiza elasto-plastice plană a cadrului s-a utilizat programul PEPMicro. este îmbinarea elementelor. pentru a întări această zonă. Analiza elasto-plastică spaţială a fost realizată cu programul de elemente finite ANSYS v5. având următoarele caracteristici: limita de curgere fy=235 N/mm2. acţionează încărcările verticale şi s-au prevăzut blocaje laterale pentru a preveni cedarea prematură prin flambajului lateral. fara a lua în considerare strivirea betonului sub papucul stâlpului. a fost dispusă în zona de racordaj dintre vută şi rigla constantă. Aceste analize au fost realizate cu programe de calcul automat. Curba şi caracteristicile materialului sunt prezentate în Figura 3-5.4. în analiza plană. iar îmbinarea rigla-stâlp este semi-rigidă.8 „Design of Joints”[20]. Cele două modele analizate sunt prezentate în Figura 3-4.3. permiţânduse astfel o apropiere mai mare faţă de modelele reale. În Figura 3-4 se poate observa o detaliere mai amănunţită a cadrelor analizate. În poziţia în care aceste elemente au fost amplasate. modulul de elasticitate E=210000 N/mm2. reprezintă elementele de prindere a riglei de perete şi a panelor de acoperiş. atribuindu-i fiecărui segment o secţiune constantă. Un alt element suplimentar utilizat în analiză este talpa riglei constante care se continua şi în zona vutei şi care menţine secţiunea vutei în zona de Clasă 1. În punctele în care sunt dispuse şuruburile s-a prevăzut cuplarea nodurilor respective pe direcţia axei şurubului. însă acest program nu permite folosirea elementelor cu secţiune variabilă. au fost utilizate de asemenea elemente de contact între placa de capăt a stâlpului şi fundaţie. Secţiunile elementelor constante sunt aceleaşi ca şi în cazul testelor experimentale. de aceasta data pe rigle. Modelarea cadrelor s-a realizat cu elemente plastice de tip shell. la analizele efectuate. Rigiditatea îmbinării a fost calculată conform metodei componentelor EN1993-1-1. Elementele situate pe talpa exterioară a riglei şi a stâlpului. fiind astfel posibilă o discretizare mai amănunţită a cadrelor analizate. O comportare de material elastică perfect plastică a fost atribuită tipului de material utilizat în analiza numerică. Aceasta s-a realizat utilizând elemente de contact între elementele aflate în contact (riglă-stâlp. Modelele au fost construite pe baza modelelor folosite în testele experimentale. în special în zona îmbinării. La rezemarea cadrului în fundaţie. Schema statică de încărcare este aceeaşi din Figura 3-3. O altă rigidizare. Ca imperfecţiune s-a aplicat o înclinare generală a cadrului de 1/1000 din înălţimea stâlpului. aceasta din urma a fost modelată ca fiind un bloc rigid. materialul utilizat s-a considerat ca având un comportament bilinear izotropic. predispusă la flambaj local. care utilizează metoda elementelor finite. unde sa considerat doar comportarea în planul cadrului. coamă. Partea 1. Prinderile la baza stâlpului sunt articulate.2 . . Schema statică de încărcare a cadrului este aceiaşi din Figura 3-3 (încărcări verticale aplicate la distanta de 1200mm şi o încărcare perturbatoare orizontală la colţul cadrului care simulează efectul vântului). astfel încât partea vutată a riglei a fost modelată prin împărţirea lungimii vutei în 4 segmente egale. reazeme în fundaţii).

52 Program de simulări numerice .3 μ=0.4 fy=235 N/mm2 Figura 3-5:Curba de material Compararea rezultatelor obţinute în urma analizelor efectuate (plană şi spaţială) cu rezultatele obţinute în urma testelor experimentale se face prin curba de comportare neliniară a structurii (Figura 3-6).3 Vedere generala Cadru 2C-1 Detaliu îmbinare 2C-2 Figura 3-4: Modelele analizate în ANSYS y Modulul de elasticitate Greutatea specifică Coeficientul Poisson Coeficientul de frecare Limita de curgere E=210000 N/mm2 γ=7. .7x10-5 N/mm3 ν=0.

4 sunt foarte apropiate de comportarea inelastică a structurilor pe durata testelor experimentale. Tabelul 3-2: Forţe ultime Tipul cadrului 2C-1 2C-2 Experimental [kN] 285 325 Analiză elastoplastică 2D [kN] 257 279 Tabelul 3-3:Moduri de cedare Tipul de analiză Experimental Tipul cadrului 2C-1 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 2D 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 3D 2C-2 Mod de cedare flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral al riglei flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei cu răsucire Analiză elastoplastică 3D [kN] 292 330 EN 1993-1. rezultate în fiecare din cazurile luate în considerare: experimental. Modurile de cedare ale structurii sunt prezentate în Tabelul 3-3.2 . .1 [kN] 231 252 cu răsucire cu răsucire cu răsucire cu răsucire Din rezultatele prezentate mai sus se pot concluziona ca: rezultatele obţinute în urma analizei neliniare elasto-plastice spaţiale cu programul ANSYS v5. iar in al doilea rând imperfecţiunilor cadrului. care în analize sunt pur teoretice.3. analiza spaţială a cadrului. În Tabelul 3-2 sunt prezentate valorile forţelor verticale ultime corespunzătoare cedării cadrului. iar pe ordonată suma forţelor verticale corespunzătoare.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Frame 2C-2 350 300 250 200 53 Frame 2C-1 350 300 250 200 S 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 2C-1 3D 2C-1 EXP 2C-1 2D 150 100 50 2C-2 3D 2C-2 EXP 2C-2 2D 300 0 0 50 100 150 200 250 300 e [mm] e [mm] Figura 3-6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară Curbele din Figura 3-6 au fost trasate prin unirea punctelor având pe abscisă valoarea deplasării verticale a coamei cadrului. iar în ultima coloană sunt trecute rezultatele obţinute conform calculului din Erocode 3. Diferenţele mici care apar se datorează în primul rând curbei de material (în cazul analizelor s-a considerat o curbă de material ideală). analiza plană a cadrului.

iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS. care operează numai cu elemente de tip bară. Stabilitatea generală Rezultatele bune obţinute în urma calibrării modelelor.3 3.împiedicarea deplasării laterale. S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale (Figura 3-8) şi anume: tipul 1 . S-a utilizat OL37 (S235). tipul 4 – împiedecarea deplasării laterale a tălpii exterioare cat si a tălpii inferioare (in punctele in care au fost considerate contrafişe). Analizele plane s-au realizat cu programul PEP-Micro. iar secţiunea stâlpilor este variabilă sau constantă după caz (Figura 3-8). al materialului (Figura 3-5).2. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear. tipul 3 . Toate cadrele analizate au rigla vutată. elastic-perfect plastic. (a) articulată (b) semi-rigidă (c) încastrată Figura 3-7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie H varHxL H conHxL L (a) stâlp variabil (var) (b) stâlp constant (con) Figura 3-8: Tipuri de cadre portal L Au fost realizate analize elasto-plastice plane (2D) cât şi spaţiale (3D).3. unghiuri diferite de acoperiş (10%.împiedicarea deplasării laterale cât şi a rotirii. având aceiaşi deschidere şi înălţime la streaşină.54 Program de simulări numerice . Au fost studiate un număr de cadre parter. deplasările laterale ale riglelor şi stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioară a elementului asigurate în practică de către de riglele de perete. au permis extinderea analizelor numerice la un alt eşantion de cadre. cu limita de curgere fy=235 N/mm2.deplasări libere (in lungul elementului). semi-rigidă şi încastrată (Figura 3-7). În cazul analizei 3D. 20%) şi trei moduri de prindere a stâlpilor în fundaţie: articulate. Dimensiunile principale ale cadrelor şi a secţiunilor elementelor sunt prezentate în Tabelul 3-4. panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioara în unele cazuri. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43 plastice. tipul 2 . (a) tip 1 (b) tip 2 (c) tip 3 Figura 3-9: Tipuri de prinderi laterale (d) tip 4 .

.8 12x4. elementele pentru care flambajul lateral prin încovoiere cu răsucire este un mod potenţial de cedare. O înclinare globala a cadrului.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 55 Dimensiunile secţiunilor transversale au fost obţinute în urma dimensionării cadrelor la încărcările de calcul..1[18].Rk (3. O încărcare orizontală.2 .600 b=180 tf=12 tw=8 h=400 b=180 tf=12 tw=8 Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă (Figura 3-8) dar cu soluţii constructive diferite pentru cele două tipuri de cadre (îmbinare pe capul stâlpului-stâlpi vutaţi şi îmbinare la faţa stâlpului-stâlpi cu secţiune constantă). încercând a păstra o oarecare echivalenţă între distribuţia eforturilor în elemente la stările limita ultime şi rigiditate la stările limita ale exploatării normale.600 b=135 tf=10 tw=6 h=270.Rk γM 1 + ΔMy .. în conformitate cu prevederile din EN19931.8 12x4. aceasta fiind calculată conform metodei componentelor EN1993-1.2) γM 1 γM 1 unde: NEd.Ed ≤1 χ LT ⋅ My ..8 12x4.Ed M NEd + t zy ⋅ y . În analiza 2D comportarea îmbinării a fost modelată prin introducerea rigidităţii la rotire între elementele îmbinate.8 12x4.Ed χy.8 12x4.8 12x4. iniţială şi săgeţi iniţiale ale elementelor structurale au fost considerate în ambele modele.600 b=135 tf=10 tw=6 Tipul cadrului var var var var con con con con Cod 1C-1 1C-1 1C-2 1C-2 3C-1 3C-1 3C-2 3C-2 LxH 12x4.3.Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My .. Acţiunile verticale din încărcările permanente şi zăpadă au fost introduse în punctele în care panele intersectează cadrul. χz reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorita mutării axei neutre (secţiuni eficace-clasa 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere . My.8. Pentru calculul analitic în concordanţă cu EN1993-1-1[18].. reprezentând 12% din încărcările verticale. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: χ y ⋅ NRk γM 1 NEd + tyy ⋅ My . În cazul analizei 3D îmbinarea riglă-stâlp şi prinderea stâlpilor în fundaţie au fost modelate utilizând elemente de contact.Ed ΔMy.Ed + ΔMy .8 Stâlp h=240.8 12x4. Dimensiunile astfel obţinute sunt prezentate in tabelul următor: Tabelul 3-4: Dimensiunile secţiunilor transversale Baza stâlpului pin sem pin sem sem rig sem rig α 10% 10% 20% 20% 10% 10% 20% 20% Rigla constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 h=270 b=135 tf=10 tw=5 vutată h=270. a fost aplicată în colţul din stânga sus a cadrului.

y eN. χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (3. factori de interacţiune.3 NRk = fy ⋅ A Mi .2) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl.6) Lcr i reprezintă lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA .3) 2 φ = 0. χy.Rk = fy ⋅ Wi χLT tyy tzy. pentru zvelteţea respectiv z: λ. clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0.4) În acest caz. Tabelul 3-5: Definirea factorilor din ecuaţia (3.2 si 3 λ = • pentru secţiuni de clasa 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (3.56 Program de simulări numerice .y 0 3 A Wel.y 0 2 A Wpl. pentru direcţia y.y 0 4 Aeff Weff.5) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (3. care ţin cont de tipul secţiunii. zvelteţea λ . acestea reprezintă rezistentele la flambaj si sunt trecute in Tabelul 3-5 factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire. Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 3-5.yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere. trebuie determinaţi utilizând formula.2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. se va determina cu relaţia: • pentru secţiuni de clasa 1. χz .

9 ⋅ ε fy cu 235 .7) unde: φLT = 0. În cazul analizei elasto-plastice spaţiale.15L) calculată din axul stâlpului.2 . Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determina cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (3. în schimb stâlpii sunt de două tipuri. Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă. Mai multe detalii despre cadrele analizate sunt prezentate în Tabelul 3-4. În cazul analizei neliniare plane. după cum se poate vedea şi din Figura 3-8. în ambele cazuri. la îmbinarea elementelor (rigla-stâlp. în timp ce stâlpii cadrelor de tip 3C au secţiunea stâlpilor de Clasă 1 în totalitate. şi ia în considerare condiţiile de încărcare. Clasa secţiunii riglei. plane.8) α LT λ LT = Mcr coeficient de imperfecţiune în funcţie de curba de flambaj Wy ⋅ fy Mcr zvelteţea redusă reprezintă momentul critic elastic Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale. iar în zona vutată variază între 1 şi 3.5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0. Pentru a urmării comportarea structurii sub acţiunea forţelor aplicate. dar pante diferite. Pentru analiza plană rigiditatea îmbinării a fost calculată cu programul SteelCon. având limita de curgere 235 N/mm2. În cazul cadrelor de tip 1C. adică Fe360. riglele au o porţiune vutată având lungimea de 1800 mm (0.3. variaţia acestora. este 1 pe toată porţiunea constantă. care permite evaluarea rigidităţii şi a rezistenţei unei îmbinări conform metodei componentelor din EN1993-1.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 57 λ1 = π ⋅ ε = E = 93. prinderea stapului în fundaţie este articulată (un singur rând de buloane). respectiv spaţiale. coamă. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile.8[20]. prinderea stâlpului în fundaţie) s-au dispus elemente de contact. cadrele au fost supuse unor analize neliniare elasto-plastice. având aceiaşi deschidere şi aceiaşi înălţime. fy fy în N/mm2. încastrată (două rânduri de buloane în exteriorul secţiunii). cadrul a fost legat împotriva flambajului . În toate cele patru cazuri. şi anume: cu secţiune variabilă şi secţiune constantă.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. a unui element comprimat se va determina în funcţie de condiţiile de rezemare a elementului la capete. Lcr. semirigidă (două rânduri de buloane în interiorul secţiunii). Au fost studiate un număr de patru cadre. secţiunea stâlpilor este cuprinsă între Clasa 1 şi Clasa 3. Lungimea de flambaj. distribuţia reală a momentului. Materialul utilizat în analiză este acelaşi ca şi cel folosit pentru calibrarea cadrelor.

pe ordonată. în .58 Program de simulări numerice . respectiv săgeata la coama cadrului pe abscisă. (a) var Figura 3-12: Moduri de cedare (b) con Mecanismul de cedare rezultat depinde de prinderea laterală a cadrului şi de tipul cadrului. s-a obţinut o instabilitate globală a cadrelor datorată dezvoltării unor articulaţii plastice concentrate in rigla si stâlp. 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 1c-1 1c-2 1c-1sem 1c-2sem 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 3c-1sem 3c-2sem 3c-1rig 3c-2rig S 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 150 150 100 50 0 300 0 50 100 150 200 e [mm] e [mm] Figura 3-10:Analiza elasto-plastică plană 3D Elastic-Plastic Analysis 450 400 350 300 3D Elastic-Plastic Analysis 400 350 300 250 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem S S 250 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 350 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 350 40 e [mm] e [mm] Figura 3-11: Analiza elasto-plastică spaţială Din Figura 3-10 şi Figura 3-11. În urma analizei plane 2D. Rezultate obţinute în urma acestor analize sunt prezentate în Figura 3-10 şi Figura 3-11 în funcţie de suma forţelor verticale. adică a fost împiedicată numai deplasarea laterală a tălpii superioare a cadrului. se observă că influenţa prinderii stâlpului în fundaţie este mult redusă în comparaţie cu influenţa pantei acoperişului.3 lateral prin legături de tipul 2 (Figura 3-9). prezentate mai sus. care are un aport considerabil în ceia ce priveşte răspunsul structurii.

Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 59 timp ce în cazul analizei 3D.3. S-a observat că valoarea forţei critice este hotărâta în mare măsura de tipul de prindere laterală a cadrului. Apariţia flambajul prin încovoiere-răsucire numai la nivelul riglei în cazul cadrelor de tip 1C ar putea fi justificată de rezistenţa şi rigiditatea superioară a stâlpului în vecinătatea îmbinării. iar influenţa prinderii în fundaţie şi a formei elementului nu este neapărat hotărâtoare în răspunsul final al structurii. O comparaţie între rezultate analizelor numerice şi rezultatele obţinute utilizând formulele de calcul din EN1993-1. structurile au fost legate împotriva flambajului lateral în cele patru moduri prezentate în Figura 3-9. Tabelul 3-6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM 400 350 300 Fu [kN] 250 200 150 100 50 0 1 2 3 4 5 6 7 8 FEM analysis Design Code Cadru 1C-1 (1) 1C-1 (2) 1C-2 (3) 1C-2 (4) 3C-1(5) 3C-1 (6) 3C-2 (7) 3C-2 (8) Fu [kN] FEM 344 349 394 402 297 313 336 361 Eurocode 3 260 275 285 303 198 208 210 227 Comportamentul spaţial al cadrului poate fi studiat prin intermediul unor analize de flambaj.4. Pentru determinarea primului mod de flambaj al structurii.1 este prezentată în Tabelul 3-6. Forţele critice corespunzătoare fiecărui tip de structură şi fiecărui tip de legătură sunt prezentate în Figura 3-13. 1000 900 800 700 Fcr [kN] 600 500 400 300 200 100 0 1c1 art 1c1 sem 1c2 art 1c2 sem 3c1 sem 3c1 rig 3c2 sem 3c2 rig prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4 Tipul cadrului Figura 3-13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere . determinând modurile proprii de flambaj ale acestuia.2 . s-a înregistrat pierderea locală a stabilităţii elementelor (prin dezvoltarea unor zone plastice) după cum urmează: flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei în cazul cadrelor de tip 1C şi respectiv flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei şi a stâlpului în cazul cadrelor de tip 3C (Figura 3-12). Aceste analize au fost realizate cu ajutorul programului de elemente finite ANSYS v5. Modurile de cedare ale cadrelor sunt prezentate detaliat în Anexa 1.

la valori relativ mici ale forţei verticale. astfel din Figura 3-14 si Figura 3-15 se poate observa că: • pentru tipul de prindere 1 (Figura 3-14a.cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 Modul de flambaj şi valoarea forţelor critice depind de modul de prindere laterală a cadrului. • pentru prinderea de tip 2 (Figura 3-14b.3 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-15: Modurile de flambaj .60 Program de simulări numerice . Figura 3-15a) se obţine flambajul lateral al riglei. Figura 3-15b) structura cedează .

prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. Metoda a fost determinată de Davies (1990). Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic. λp. λcr. Figura 3-15c) structura cedează de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere-răsucire. Metoda propusă de Davies. pentru acelaşi tip de prindere laterală. Stabilitatea in planul cadrului Stabilitatea în panul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic. rigiditatea piciorului stâlpului.3.2. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990)[13]. mai apoi dacă este necesar.9) .cr Pr. metodă care ce are la baza funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood. corespunzător colapsului structurii. utilizând această valoare se va calcula factorul de încărcare plastic.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.4.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 61 prin flambajul lateral cu încovoiere răsucire atât a riglei cât şi a stâlpuluisimetric. Considerând astfel: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului Is l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s rigiditatea riglei ⎛ I r ⎞ Ir h ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr Ps. în cazul unei analize plastice sau prin utilizarea unui factor de amplificare în cazul unei analize elastice a cadrului. la valori substanţial mai mari ale forţei critice. ia în considerare şi cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile. şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare.cr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1.2 . pentru prinderea de tip 4 (Figura 3-14d. Se constată de asemenea că forma modurilor de flambaj este asemănătoare între cele doua tipuri de cadre 1C şi 3C. în mod explicit. Figura 3-15d) cedarea structurii are • loc de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere răsucire. observându-se reducerea lungimii de flambaj prin introducerea unei prinderi suplimentare la talpa inferioara cat si o creştere semnificative a forţei critice fata de cazul b. 3. • pentru prinderea de tip 3 ( Figura 3-14c. insă de această dată valoarea forţei critice se triplează faţă de cazul precedent.

cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.11) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0. 9 + 2.10) Pentru baza stâlpului articulată.7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir 2 (3.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2. 8 + 0.1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3. dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.2 ⎞ ⎛ l ⎢0.62 Program de simulări numerice .16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.4EIs/h : λcr = ( 4.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.2 + 0.3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 8R ) ⎡ 5Pr l P h2 ⎤ + (2.12) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.3 care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . 42Pr l + ⎜ 1. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0.14) Pe baza formulelor de calul prezentate mai sus.13) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0. factorul critic elastic corespunzător fiecărui cadru în parte este trecut în Tabelul 3-7.52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1. .

12 Pc [kN] 189.21 9.03 6. Dimensiunile şi caracteristicile sunt date în Tabelul 3-8. ca şi în cazurile precedente.80 9.03 6. In paragraful următor se vor analiza câteva cadre parter des întâlnite în proiectarea curentă a halelor metalice.95E-05 120.58 9. (1-1/λcr).95E-05 Se consideră următoarele situaţii: ⎛ VSd ⎞ (a) ≤ 0.2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea încât acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I.56 9.24 2.49 2.95E-05 104.24 1. Toate cadrele au fost modelate cu elemente de tip SHELL43.47 1.52 9. Cadrele au fost supuse unor analize elasto-plastice 3D cu programul de element finite Ansys v.12 6. iar îmbinările au fost modelate cu elemente de contact.85E-05 9.85E-05 1.24 9.2.40 9.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II. În cadrul analizelor au fost aplicate blocaje laterale de tip 2 (Figura 3-8).98 186.98E-04 4 R= h [m] 4.3.24 1.80 4. având stâlpi articulaţi în fundaţie.29 182.80 4. Din Tabelul 3-8 se poate observa că a fost .80 4. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate în paragrafele anterioare se referă la un număr de cadre calibrate. Valorile obţinute indică faptul că efectul de pierdere al stabilităţii în planul cadrului poate fi ignorat.49 1C.49 2. Oţelul utilizat fiind S235.24 1.95E-05 135.12 6. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui (c) λ cr .85E-05 9.60 51.4.95E-05 111.98E-04 1.5.54 37.37 9. ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 > 0.20 Ic [m ] 9.03 6.62 9.03 6.95E-05 105.80 Ic s Ir h λcr 9. ⎛ VSd ⎞ > 0. având diferite soluţii de prindere a stâlpului la bază şi diferite blocaje laterale.95E-05 4 63 Stâlp s [m] 6.95E-05 140.32 9. caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor.2 sem 108. rigle vutate.49 2. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine.12 184.5.98E-04 1.96 187.80 4.97 9.1 ⎟ λcr ≥ 10 sau ⎜ ⎝ Vcr ⎠ care arată că structura este insensibilă la efectele de ordinul II.82 182.41 9.80 4.85 182.85E-05 9. şi un unghi de acoperiş de 80 (Figura 3-16).Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-7:Factorul elastic critic Cadru 1C-1 pin 1C-1 sem 1C-2 pin 3C-1 sem 3C-1 rig 3C-2 sem 3C-2 rig Riglă Pr [kN] Ir [m ] 100.80 4. cu secţiune variabilă. Astfel se poate afirma că în cazul cadrelor considerate cedarea poate avea loc doar prin instabilitate în afara cadrului.66 9.80 4.98E-04 1.15L. Lungimea vutei este de 0. λcr < 5 sau 3.10 188.1 ⎟ sau ⎜ 0.12 6.2 .

Mecanismul de cedare înregistrat a fost flambaj lateral prin încovoiererăsucire sau flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului (Figura 3-17). a fost înregistrată pierderea stabilităţii globale şi nu locale.3 păstrată aceiaşi dimensiunea a acţiunii transversale a elementelor.5 m H=4 m H=6 m varHxLpin L=18 m L=24 m L=30 m Figura 3-16: Geometria cadrelor analizate Mai mult.1 este prezentată detaliat în Anexa 2. la fel ca şi în cazurile precedente. Procedura de calcul pentru verificare elementelor în conformitate cu prevederile EN 1993-1. Apariţia flambajului în riglă sau stâlp depinde în mare măsură de înălţimea cadrului. =8° 4. O comparaţie între rezultatele obţinute şi normele de proiectare este prezentată în Tabelul 3-10.3 m 2. De asemenea forţa ultimă scade crescând înălţimea structurii. Tabelul 3-8: Dimensiunile principale ale secţiunilor Tip cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] stâlp (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Vuta-rigla (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 Rigla constanta 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 H=8 m . acest aspect poate fi explicat de rolul major pe care stâlpul îl are în comportarea globală a cadrului. la o deschidere dată. Se observă că forţele ultime obţinute în urma analizelor neliniare elasto-plastice (mult mai apropiate de cazul real) sunt superioare celor rezultate aplicând formulele din norme. pentru înălţimi diferite a cadrului.2 m =8° =8° 3.64 Program de simulări numerice .

Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Fie că este vorba de imperfecţiuni generate de procesul de fabricaţie sau imperfectiuni generate de operaţiunile de montaj. de orice natură. Însă acest lucru ramâne deocamdată o aspiraţie a tuturor celor implicati în această activitate. să se evite greselile de orice fel.2 .2. o modalitate de ridicare a calitatii şi de asigurare a durabilitatii constructiilor. putem susţine cu certitudine că “Toate structurile sunt imperfecte”. care includ imperfectiunile de . pe care trebuie sa o urmarim cu totii. imperfectiuni generate de procesul de fabricatie.3.6.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-9: Rezultate comparative MEF si Norme 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 n n n n n n n n n pi pi pi pi pi pi pi pi pi 18 24 30 18 18 30 24 24 30 4x 4x 4x 6x 8x 6x 6x 8x 8x ar ar ar ar ar ar ar ar ar v v v v v v v v v Frame name Design code FEM analysis 65 Nume Cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Fu [kN] Analiza MEF 615 967 1220 569 836 1100 544 796 1050 Norma 418 551 720 426 527 696 407 523 684 F [kN ] u a) H=4 m b) H=6 m Figura 3-17: Moduri de cedare c) H=8 m 3. Împerfectiuniile structurale pot fi împărtite în două mari categorii. Desigur că este un ideal al tuturor constructorilor ca lucrările de construcţiimontaj să fie realizate fara deficienţe.

Cadrele considerate au prindere la baza articulata. iar (4) reprezintă codificarea pentru grinzi cu secţiune de Clasa 4. Pentru reducerea la minim a imperfecţiunilor structurale în fabricaţie şi montaj nivelul imperfecţiunilor se limitează prin standarde de calitate şi norme de tolerante iar în proiectare efectul imperfecţiunilor se ia în considerare prin intermediul coeficientilor de sigurantă şi prin proceduri speciale de calcul.5 la care s-au mai adăugat un număr de cadre obţinute prin micşorarea grosimii inimii. Acestea pot fi clasificate ca: imperfecţiuni de execuţie (datorate procesului de uzinare a elementelor) şi imperfecţiuni de montaj (datorate montajului defectuos al structuri) . cifra din paranteza reprezintă clasa secţiunii grinzii. iar inimile stâlpilor sunt de Clasa 3.În cadrul acestui studiu au fost selectate un număr de cadre din cele prezentate în paragraful 3. stâlpi cu secţiune variabila pe toata lungimea. si o înclinaţie a acoperişului de 80. . astfel: (3) înseamnă grinzi cu secţiune de Clasa 3. la care raportul (zvelteţea inimii). Lungimea vutei riglei reprezintă 15% din deschidere in toate cazurile. imperfectiunile geometrice la nivelul elementelor structurale şi a subansamblurilor şi imperfectiuni generate de operatiunile de montaj. se regăseşte in intervalul 90-120. pentru a satisface starea limita ultima si starea limita a exploatării normale. şi dimensiunea elementelor componente este trecută în tabelul următor. În practică datorită procesului de execuţie (uzinare) şi montaj. De asemenea materialele de constructii trebuiesc insoţite întotdeauna de certificate de calitate (agrementarea materialelor de construcţie) iar executia trebuie să asigure conformitatea cu proiectul şi standardele în vigoare. adică imperfecţiunile geometrice globale şi imperfectiunile mecanice la transmiterea forţelor şi rezemării.. apar inevitabil imperfecţiuni. In toate cazurile tălpile sunt de Clasa 2. Tabelul 3-10: Dimensiuni cadre analizate Denumire cadru var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4) Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Stâlp variabil (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Grinda vută (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 Grinda const. 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 Cadrele au fost dimensionate ţinând cont de efectul încărcărilor verticale. clasificându-se în acest fel ca având elemente de Clasa 4.3 material. grinzi vutate la capete.2. În Tabelul 3-10.66 Program de simulări numerice . Cadrele analizate au geometria prezentate în Figura 3-16. b/t.

3.2 .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 67 Imperfecţiuni de montaj (deplasarea colţului stâlpului în afara planului asimetrică) Imperfecţiuni de execuţie (încovoierea si răsucirea in afara planului a grinzii asimetrică) Figura 3-18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice Figura 3-19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier .

Aceste valori sunt prezentate comparativ Figura 3-20. factorii de încărcare prezentaţi anterior au fost comparaţi pentru fiecare caz in parte (vezi Figura 3-21). (L) Flambaj local.1 1 2 3 4 5 6 În Figura 3-20 şi Figura 3-21 s-au folosit următoarele simboluri: λu factorul ultim de multiplicare. Pentru a simplifica analizele numerice. (FT) Flambaj lateral prin încovoiere. In pasul următor au fost aplicate imperfecţiuni. λcr. pentru a limita flambajul prematur in afara planului. corespunzător atingerii limitei de curgere in λe element. De asemenea.3 λcr. imperfecţiunea înregistrată fiind de 144 mm.3 Pentru a determina comportamentul cadrelor au fost realizate analize elastice de flambaj si analize elasto-plastice. fără a fi afectare de imperfecţiuni. spre exemplu.4 λcr. Primul pas în studiul influenţei imperfecţiunilor a constat în analizarea cadrelor propuse. . ca cele prezentate în Figura 3-18. (LT) Flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 Figura 3-20: Factori de încărcare λu λcr. în conformitate cu specificaţiile din pr1993-1-1.i factorul elastic critic corespunzător blocajului de tip I. chiar pe parcursul efectuării studiului la montajul structurii unei hale metalice parter având deschiderea de 24 m.2 λcr. corespunzător fiecărui tip de blocaj lateral şi a factorului ultim de încărcare. determinarea factorului elastic critic. au fost prevăzute blocaje laterale ca cele prezentate in Figura 3-9.. a modului de cedare. Analizele efectuate au permis identificarea. factorul elastic.1. iar modelarea elementelor s-a realizat cu elemente plastice de tip Shell 43. (T) Flambaj prin încovoiere-răsucire. Analizele numerice au fost realizate cu programul de elemente finite Ansys v6. Ca imperfecţiune globala a fost considerata in toate cazurile o înclinare generala a cadrului. in prima faza au fost blocajele au fost considerate rigide. pentru fiecare caz în parte. Pentru a putea identifica mai mai uşor modul de cedare a fiecărui cadru in parte.68 Program de simulări numerice . Imperfecţiuni de montaj au fost înregistrate.

flambajul plastic local apare înaintea celui elastic global. În funcţie de tipul de blocaj lateral (vezi Figura 3-9).5 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] var8x30pin(3) 3.1 (LT) λcr.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] 7 6 load factor 5 4 3 2 1 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(3) 4.3.3 (L) λcr.3 (FT) λcr.4 (T+L) F-d 150 200 250 300 displacement [mm] var4x30pin(4) 4 3.1 (LT) λcr.5 4 3.4 (L) F-d 300 400 300 400 λel λu λcr.5 1 0.2 (FT) λcr.5 3 load factor 2.5 1 0.2 (FT) λcr.5 2 1.4 (FT) F-d 69 var4x24pin(3) λel λu λcr.5 2 1. în majoritatea cazurilor. au fost înregistrate diferite tipuri de flambaj elastic : • blocaj de tipul 1 – flambaj lateral prin răsucire (toate cazurile .3 (T) λcr.5 2 1.3 (FT) λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x30pin(4) λel λu λcr.2 (FT) λcr.3 (FT) λcr.1 (LT) λcr.5 load factor 2 1.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.3 (T) λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(4) 3 λel λu λcr.4 (FT) F-d 300 400 Figura 3-21.5 1 0.4 (T) F-d 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 var4x24pin(4) λel λu λcr.5 load factor 3 2. Factori de încărcare Analizând rezultatele obţinute se poate observa ca blocajele laterale influenţează modul în care se face resimţită prezenţa flambajul general al elementului sau flambajul local.2 (T) λcr.4 (FT) F-d 2. daca structura este bine legata lateral.2 (T) λcr.2 (FT) λcr.5 3 load factor 2.3 (FT) λcr.1 (LT) λcr. Mai mult.4 (FT) F-d 3.Figura .5 2 1.2 (T) λcr.2 .5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.1 (LT) λcr.5 1 0.2 (T) λcr.5 λel λu λcr.5 1 0.1 (LT) λcr.4 (T) F-d var4x30pin(3) 3 load factor 2.3 (T+L) λcr.1 (LT) λcr.1 (LT) λcr.

De asemenea au fost cazuri în care a fost înregistrată o cuplare a fenomenelor de flambaj (flambaj global şi voalare locala a inimii grinzii) (Figura 3-22c).3 3-22a). este caracterizat de o eroziune scăzuta datorita imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]).70 Program de simulări numerice . În cazul cadrelor având grinzi de Clasa 4. sau cuplarea celor doua. blocaj de tipul 4 . Chiar si in cazul elementelor de Clasa 4. prin aplicarea blocajelor de tipul 3 si 4. s-a înregistrat în general voalarea prematură a inimii (flambaj local . influenta imperfecţiunilor este in general scăzuta. influenta imperfecţiunilor este nesemnificativa. .Figura • 3-22a).flambaj prin răsucire. a) Flambaj lateral prin b) Flambaj local (L) c) Cuplarea modurilor de încovoiere-răsucire –global flambaj (LT+L) (LT) Figura 3-22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global Pasul următor a fost afectarea structurii cu imperfecţiunile prezentate în Figura 3-18 si efectuarea analizelor numerice. flambaj local. Astfel este confirmat faptul ca flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. • blocaj de tipul 3 – flambaj prin răsucire.Figura 3-22b). blocaj de tipul 2 – flambaj prin încovoiere-răsucire (toate cazurile . S-a observat ca in comparaţie cu structura perfecta. care reprezintă modul natural de cuplare intre fenomenul de răsucire si cel de încovoiere. flambaj local. unde voalarea locala apare înaintea flambajului local. sau cuplarea celor • doua moduri.

(a) blocaj tip 1 (b) blocaj tip 2 (c) blocaj tip 3 (d) blocaj tip 4 Figura 3-24: Blocaje laterale elastice În Figura 3-25 este prezentată o comparaţie între factorii elastici critici pentru cele două cazuri de blocare laterale.5 1 1. Din acest motiv în cadrul acestui studiu s-a considerat doar rigiditatea axială a panelor de acoperiş. În realitate.5 fara imp. de executie Figura 3-23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic 3. cadrele sunt legate lateral de pane de acoperiş şi rigle de perete. de montaj imp. rigide. Chiar dacă blocajele laterale elastice conduc la o scădere a factorului elastic critic. aplicând blocaje de tipul 2 (vezi Figura 3-24b). care se comportă ca un reazem elastic. Mai mult dacă s-ar tine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea acesta reducere ar fi şi mai mică. devenind elastice (vezi Figura 3-24). .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 71 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. fiind vorba în general de un procent de 5%. Influenţa blocajelor comportamentului cadrului laterale elastice asupra În paragraful anterior a fost tratat cazul blocajelor laterale rigide. Evaluarea rigidităţii axiale a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în cooperare cu tabla cutată nu este o problemă simplă. Blocajele laterale în acest caz. această reducere nu este semnificativă.3. imp.2.7.5 2 2.2 . respectiv elastice.

prezentată in paragraful 6.2. globale sau locale.k Determinarea factorilor α cr . α ult . fără a ţine cont de flambajul în planul cadrului.LT şi α ult .k (3.16) α cr . fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. este definit anterior.LT (3.k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă).15) ≥ 1. pentru a ţine cont de flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. * χ LT reprezintă factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT . 0 γ M1 în care: α ult . solicitate la forţa axiala şi moment încovoietor.k α cr . a elementelor structurale ce alcătuiesc cadre plane.3. * * Zvelteţea globala. Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 Aceasta metodă.k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul.5 2 Figura 3-25: Influenta blocajelor laterale elastice blocaje rigide blocaje elastice 3. λ LT .LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. permite verificarea rezistentei la flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire.4 din EN1993-1-1[18]. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitată.8. a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = în care: * α ult .72 Program de simulări numerice .5 1 1. considerând comportamentul în planul cadrului. însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice. .3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. dar care nu permit formarea de articulaţii plastice. Rezistenta la flambaj în afara planului cadrului se va determina cu relaţia: * χ LT ⋅ α ult .

in cadrul acestor formule s-au utilizat caracteristicile eficace ale sectiunilor (datorate scoaterii din lucru a panoului de inima voalat).15).Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 73 Aceasta metodă a fost aplicată în cazul cadrelor prezentate în Tabelul 3-10. Pentru elementele cu inima de Clasa 4.3.3 λgm. 6 5 4 3 2 1 0 λcr. elementul care cedează primul este grinda.2 λgm. Se observa ca rezultatele obtinute in urma aplicarii metodei generale sunt acoperitoare in toate cazurile. αult.2 . i=1. a fost determinată prin intermediul unei analize liniare elastice spatiale. modelând componentele structurale cu elemente de tip shell. ţinând cont de blocajele laterale prezentate în Figura 3-9.3.4 var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) Figura 3-26: Rezultate metoda generala vs MEF Unde: λgm. din EN1993-1-1[18] (Figura 3-27). Factorul de încărcare minim corespunzător flambajului elastic critic a fost determinat în urma unei analize 3D cu MEF.3 λcr. În general la cadrele cu înălţimi reduse (H=4m).1 λgm.2.i factorul de multiplicare a fortelor de calcul pantru a verifica ecuatia (3. In formulele analitice elementele au fost considerate simplu rezemate şi blocate lateral la talpa superioară. O comparatie intre rezulatatele obstinute în urma aplicării “metodei generale” din EN1993-1. respectiv 4. în timp ce la cadrele cu înălţimi mari (H=8m).2 λcr. elementul care cedează primul este stâlpul.4 (i se refera la tipul de blocaj lateral. Se remarcă o diferenţă considerabilă între capacităţile elementelor având sectiuni de clasa 3. vezi Figura 3-9) var8x30pin(4) .k. a modurilor proprii de flambaj.4 λu λgm. Rezistenţa la flambaj prin incovoiere sau incovoiere-rasucire a fost determinata de asemenea folosind ecuatiile de verificare a elementelor la eforturi axiale si incovoieroare. Acelsi lucru s-a observat şi în cadrul analizelor elastoplastice.1[18] şi analizele numerice (MEF analize elastice de flambaj pentru determinarea modurilor proprii şi analize elasto-plastice) este prezentată în Figura 3-26. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitata a componentelor structurale.1 λcr. F actorul minim de multiplicare a încărcărilor.

4 0.74 Program de simulări numerice . care furnizează. Ductilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. pseudo-spectrul normalizat al acceleraţiei.2 1.3 λgm. Pentru analiza neliniară pushover. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover.6 0. Proiectarea antiseismică a structurilor la stările limită poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală.4 λgm. Generalităţi.4 Figura 3-27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN1993-1.3. Evaluarea corectă a factorului q. care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure. necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice. definită ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice.2 0.2 λgm. Analiza neliniară Pushover Structurile metalice sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice.8 1 1. structura deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate si de rigiditatea in plan a cadrului. valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locala şi globala a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 3-28). Pentru prevenirea colapsului structurii.1. funcţie de perioada T. Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare.1 λgm. .3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0.3.1 prE1993-1-1 3.

Analiza Pushover este o analiză statică inelastică. Această metodă implică aplicarea unei forţe orizontale predefinite la colţul cadrului (Figura 3-28) care va fi incrementată monoton într-un control de deplasare până la atingerea unui nivel de deplasare laterală impusă iniţial. au fost selectate cadrele prezentate in Tabelul 3-4 si s-au realizat analize neliniare cu ajutorul programului de calcul ANSYS v5. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe. Deformarea cadrelor sub efectul acţiunii forţelor aplicate si modul de distribuţie a eforturilor in structura este prezentată în Figura 3-29.3 . iar pe ordonată valoarea corespunzătoare forţei orizontale. vezi Figura 3-7). Rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elasto-pastice sunt reprezentate grafic în Figura 3-30. secţiune constantă).3. Cadrele prezentate se diferenţiază prin următoarele caracteristici: panta acoperişului. au fost selectate un număr de cadre metalice parter având elemente cu secţiuni variabile. Tinand cont de cele prezentate anterior.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile F F F 2 F 2 F 75 H F F F F 2 H F 2 F F H H Figura 3-28:Analiza inelastică Pushover Sub acţiunea forţei orizontale. prin intermediul căreia se poate estima capacitatea de rezistenţă a structurii în stadiul postelastic. rigidă. tipul stâlpului (secţiune variabilă. semi-rigidă. Pentru a determina comportarea structurilor. in scopul de a observa comportarea acestora sub efectul incarcarilor orizontale. după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia. prinderea în fundaţie (articulată. Cadrul a fost legat împotriva deplasărilor în afara planului cu legături de tip 2 (vezi Figura 3-9b). Forţa orizontală a fost aplicată la partea superioară a stâlpului din stânga.4. având înscris pe abscisă deplasarea laterală la colţul cadrului. în timp ce forţele verticale au fost menţinute constante pe durata analizei. Această metodă de analizarea a structurilor poate fi de asemenea utilizată pentru a determina zonele slabe ale structurii. Cadru tip 1C Figura 3-29:Deformarea cadrelor Cadru tip 3C .

1 pi n 1c .2 se m 3c.2 r ig Figura 3-30: Curbele de comportament. plasticizarea se produce în primul rând în riglă.1 se m 1c .76 Program de simulări numerice . Moduri de cedare mai amănunţite (pentru fiecare tip de cadru in parte) sunt prezentate in cadrul Anexei 3. Influenţa pantei acoperişului este aproape nulă. Se observa un comportament îmbunătăţit al cadrelor având secţiune constantă şi prindere în fundaţie semi-rigidă sau rigidă. iar în cazul structurilor cu rigiditate ridicată a bazei stâlpului apariţia zonei plastice are loc mai întâi în stâlp şi apoi în riglă. Plasticizarea stâlpilor depinde în mare măsură de prinderea acestora în fundaţii (Figura 3-32). în riglă se dezvoltă zone plastice în zona de racord a vutei cu rigle constantă (Figura 3-31).1 se m 3 c . La toate structurile analizate. analize pushover Din graficele prezentate mai sus se observă că influenta primordială în comportarea structurilor sub acţiune forţelor orizontale o constituie prinderea cadrului în fundaţie. Se observă că în cazul structurilor având o rigiditate scăzută a bazei stâlpului.2 se m 3 c .3 200 18 0 16 0 14 0 12 0 10 0 80 60 40 20 0 0 10 0 200 d [ mm] 300 400 1c . Cadru tip 1C Cadru tip 3C Figura 3-31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă Cadru tip 1C-pin Cadru tip 3C-sem Cadru tip 3C-rig Figura 3-32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului .2 pi n 1c . diagramele corespunzătoare structurilor cu aceiaşi conformaţie. dar cu pante diferite aproape că se confundă.1 r ig 3c.

17).20) .t Figura 3-33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică Din analiza modelului simplificat din Figura 3-33.3 . Pe baza acestor rezultate: β ' = 1 − T .3. articulatie plastica Mp. Metoda se bazează pe ipoteza formarii unui mecanism global. Dacă: β = β' ecuaţia (3. β este un coeficient de echivalenţă dinamică care defineşte echivalenta dintre modelul static elasto-plastic şi modelul dinamic.19) Coeficientul β' poate fi obţinut din rezultatele obţinute din comportarea dinamică a sistemelor SDOF.3.18) αu [(1 − β ')α c + β '] αy (3. Factorul q în cazul de faţă se va determina pe baza teoriei factorului de ductilitate. rezultă următoarea relaţie: q= ⎛α ⎞ δu = αc ⎜ u − β ⎟ + β ⎜α ⎟ δy ⎝ y ⎠ (3. Performanţe seismice.5 (3. factorul q Factorul q caracterizează capacitatea de disipare a energiei seismice a unei structuri.17) în care αc este multiplicatorul critic elastic al încărcărilor verticale În ecuaţia (3. acumulate în urma unui cutremur.17) poate fi rescrisă astfel: q= αu αy (3.t articulatie plastica Mp. cu β ' > 0.2.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 77 3. Această metodă a apărut din necesitatea luării în considerare a efectului P-Δ datorat încărcărilor gravitaţionale asupra structurilor metalice în cadre.

50% 2.3 Astfel. fiind foarte sensibile la fenomenul de pierdere al stabilităţii. în acest caz aceste valori sunt foarte reduse.78 Program de simulări numerice .19).5 factorul q 2 blocaj tip 1 blocaj tip 2 blocaj tip 3 blocaj tip 4 1.19). factorul q va avea o valoare constantă iar pentru T < 0. sunt prezentate in Figura 3-34.5). Valorile factorului q obţinute confirmă valorile prescrise în EN 1998-1[22] pentru structuri nedisipative (e. unde este reprezentată modul de cedare a fiecărui cadru în parte. sunt prezentate mai detaliat în Anexa 3. fapt neîntâlnit în practică. Valorile subunitare ale factorului q.5 s. 3 2. calculate în conformitate cu relaţia (3. cât şi dezvoltarea şi localizarea zonelor plastice în structură. ele vor ceda prematur prin instabilitate dinamică. Rezultatele obţinute. obţinute în cazul prinderii cadrului de tip 1 se datorează efectului mare pe care coeficientul αc îl joacă în formula (3.50% 1. Valorile factorului q.50% 0 50 100 d [mm] 150 200 250 150 100 50 0 Figura 3-35: Criterii de performanţă . Prinderea laterală a cadrelor cât şi prinderea în fundaţie a stâlpilor cadrului au o contribuţie importantă asupra caracterului disipativ al structurii. dacă principiile proiectării seismice sunt aplicate corect. De asemenea se poate concluziona că proiectarea antiseismică a cadrelor metalice portal trebuie făcută în concordanţă cu conceptul de structură cu capacitate redusă de disipare a energiei seismice. Cadrele respective nu sunt legate lateral. valoarea factorului de comportare seismica ar putea fi îmbunătăţită substanţial. şi structura este bine legată spaţial împotriva fenomenului de flambaj lateral prin încovoiere cu răsucire. Sub acţiunea încărcărilor seismice.5 0 1C1 1C1 1C2 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 pin sem pin sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-34: Factori q 250 200 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 0.g q=1. Oricum.5 s acesta va fi o funcţie liniara de T. pentru valori ale perioadei T > 0.5 1 0.

08E-03 9.42E-03 1.87 71.50% Rotire stâlp [rad] 0.4 0.50% 2.08E-02 1.053 rad pentru riglă.14E-03 2.75 43.3 .5%.67 3.25 120.75 1.50% 20.4 0.25E-02 1.47 3.86E-03 8.14E-03 1.05E-02 76. 2.6 0.14E-03 6.6 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 79 În Figura 3-35 şi Tabelul 3-1 sunt reprezentate forţele corespunzătoare diferitelor valori ale deplasărilor orizontale (0.64 2.4 1.87 85.83 20.25 120.25 172.5%. 1.84E-03 7.76 185.68E-02 Capacitatea de rotire ale elementelor cadrului (riglă Figura 3-36. Din valorile obţinute se poate deduce ca secţiunea riglei în zona constantă este mai compactă decât secţiunea stâlpului.4 1.81 141.29E-02 3.73E-02 56.03E-02 1. a fost calculată cu ajutorul programului DUCTROT M.4 2. Valorile obţinute în urma calculului efectuat sunt următoarele: 0.88E-03 8.042 rad pentru stâlp şi 0.22E-03 1.01E-02 82.04 169.96E-03 1.58E-03 8.2 1 M/Mp 0. pe baza teoriei mecanismului plastic local (Gioncu 2002)[34].02 4.11E-02 1.87E-03 1.77E-03 1.01E-03 7.22E-031.8 0.2 0 0 1 2 3 θ /θ p 4 5 6 7 M/Mp elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-37:Curba moment-rotire (stâlp) .6 101.5%)H şi rotirile elementelor în zonele plastice.27 2.78 3.8 0.54E-02 89.29E-02 81.29E-02 94.88E-03 7. Tabelul 3-11: Rotirile elementelor Cadru 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig H[kN] 0.19E-022.50% Rotire riglă [rad] 0.50% 1.96E-02 56.94E-03 1.48E-031.81 141. având o capacitate de rotire mai mare.50% 71.89 187.27 2. 1.2 1 0.50% 2. corespunzătoare acestor deplasări. locul unde apar zonele plastice.47E-023.22E-03 8.50% - 82.3.39 3. stâlp Figura 3-37).39E-03 1.76E-02 1.2 0 0 1 2 3 θ/θp 4 5 6 elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-36:Curba moment-rotire (riglă) 1.50% 1.83 43.

Sa. Acelaşi mod de abordare a definirii spectrului se regăseşte si in noua norma de calcul romaneasca la seism P100/2006.22) Figura 3-38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] ⎡ ⎤ T (ηβo − 1)⎥ Se (T ) = ag S ⎢1 + TB ⎣ ⎦ Se (T ) = ag Sηβo ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβo ⎢ C ⎥ ⎣T ⎦ TC ≤ T ≤ TD . . perioada de vibraţie a unui sistem cu un singur grad de libertate. (3.3 Pentru nici unul din criteriile de performanţa adoptate nu a fost atinsă capacitatea de rotire plastică a elementului. k1 k2 (3. k1 T [sec] (3. Spectru linear-elastic (Figura 3-38) a fost calculat conform Eurocode 8. acceleraţia de proiectare seismică. Cum s-a putut observa şi din paragraful precedent cadrele metalice portal folosite la hale industriale. 3. ξ. iar cea dea doua la spectru inelastic. Se[T] agSηβo B C agS A D TB TC TD 0 ≤ T ≤ TB .23) ⎡T ⎤ ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβ o ⎢ C ⎥ ⎢ D ⎥ ⎣ TD ⎦ ⎣ T ⎦ T ≥ TD . TB ≤ T ≤ TC . în consecinţă se recomandă folosirea primei metode. În concordanţă cu aceasta.24) unde: Se(T) T ag spectrul elastic.3. Necesarul de capacitate poate fi reprezentat utilizând două abordări diferite. spectru mişcării seismice este construit pe baza spectrului liniar-elastic al acceleraţiei.80 Program de simulări numerice . Metoda spectrului de capacitate Metoda spectrului de capacitate compară capacitatea structurii cu necesarul indus de mişcarea seismică (Fajfar 1999[27]).21) (3. pentru o valoare dată a amortizării vâscoase.3. şi a spectrului deplasării. sunt caracterizate ca având capacităţi limitate de disipare a energiei seismice. Prima din aceste abordări se referă la spectrul linear elastic amortizat. Sd.

26) iar. respectiv TD. poate fi trasat utilizându-se formula de mai jos: Sa 4π 2 ≅ 2 Sd T (3.7 0.9 0. curbele pushover pot fi convertite într-o curba idealizată. 1 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile unei a βo 81 coeficientul de amplificare a acceleraţiei spectrale. Δ* = Δ Γ (3. având valoarea de referinţă η=1 pentru 5% amortizare vâscoasă.4 0. Presupunând că răspunsul seismic global al structurii este predominat de modul de vibraţie fundamental.1 0 0 20 40 60 80 100 Sd [mm] 120 140 160 180 elasic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-39: Metoda spectrului de capacitate .TC limitele acceleraţiei spectrale constante. exponenţi care influenţează alura spectrului pentru o perioadă de k1.3. Γ fiind factorul de participare globală.5 0. poate fi reprezentată trasând diagrama forţă-deplasare obţinută în urma analizei statice neliniare inelastice Pushover. a unui sistem cu un sigur grad de libertate echivalent. necesar.6 0.27) unde m* reprezintă masa unui sistem echivalent cu un singur grad de libertate. η factorul de corecţie al amortizării.3 0. după cum urmează: a* = F m*Γ (3.k2 vibraţie mai mare decât TC. Spectrul liniar elastic amortizat. S parametrul care ţine cont de tipul solului. corespunzător mortizări vâscoase de 5% TB.2 0. acceleraţie-deplasare.8 0.3 . TD valoarea perioadei definind intervalul de deplasare constantă a spectrului.25) Capacitatea structurii dată de forţa laterală şi deplasarea la colţul cadrului.

10 48.45 0. pe urma în riglă.24 1. Aceste valori sunt trecute în Tabelul 3-12 împreună cu valoarea driftului corespunzător deplasării respective.69 0.62 0. adică nu se formează articulaţii plastice complete ale elementelor.78 0. Raportul de plasticizare al secţiunilor. cadrele sunt capabile de a atinge.47 0.42 1. Plasticizarea parţială a secţiunilor confirmă ductilitatea redusă a cadrului. Tabelul 3-12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Sa [g] 0.482 0.479 0.600 Sd [mm] 67.400 0.15 0.82 Program de simulări numerice .06 stâlp 0. Oricum. drifturile specificate în Tabelul 3-12.339 0.42 Drift [%] 1.02 1.30 37.95 67. Trebuie subliniat faptul că aceste valori ale driftului pot fi atinse fără depăşirea capacităţii de rotire plastică a elementelor în zona în care se produce plasticizarea.3 Relaţia a*-Δ* (curba de capacitate) este trasată împreună cu spectrul elastic Sa-Sd. însă se produce plasticizarea riglei la trecerea de la secţiune constantă la cea variabilă. .89 48.74 Tabelul 3-13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Apl/A riglă 0. datorită prinderii articulate a stâlpilor in fundaţie.16 1.341 0. Intersecţia curbei de capacitate cu spectru de capacitate (vezi Figura 3-39) reprezintă acceleraţia şi deplasarea corespunzătoare capacităţii structurii. pentru 5% amortizare vâscoasă. exprimat în funcţie de aria plastificată şi aria totalaă a secţiunii. În cazul stâlpilor cu secţiune constantă şi prindere rigidă la bază (Tip 3C) plasticizarea se produce mai întâi în stâlp.40 1. analizele efectuate arată că aproape în toate cazurile.63 0.375 0. este trecut în Tabelul 3-13.37 59.17 0.590 0.64 55.71 0.65 0.01 0.08 0.45 35.61 Din tabelul precedent se remarcă faptul că nu apar plasticizări ale stâlpului în cazul cadrelor de tip 1C. chiar şi a depăşi.

4. secţiunea fiecărui segment fiind la rândul său alcătuită dintr-un număr de fibre. În final se va face o comparaţie între rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare spaţiale realizate cu programul de elemente finite Ansys v5.descriere generală Acest tip de element poate utilizat pentru modelarea elementelor din oţel. Fibrele pot avea un comportament neliniar pentru a modela corespunzător curba de material utilizată în analiză (Figura 3-41). Se poate realiza modelarea unei singure secţiuni aparţinând unei rigle sau a unui stâlp. Elementul de tip fibra (Type 15 Drain 3DX) . Proprietăţile elementului. nod j y x Segment x nod i y Fasie Fibra Figura 3-40: Elementul tip fibra Fiecare secţiune poate fi elastică sau poate fi împărţită într-un număr de fibre. Elementul definit între două puncte.3.3 . este alcătuit dintr-un număr de segmente.4 (modelare cu elemente plastice de tip shell43) şi cele obţinute în urma modelării cu fibră. . beton armat sau elemente mixte otel-beton. a unui singur element (riglă sau stâlp) sau la modelarea riglelor şi stâlpilor într-o structură mai complexă. Analiza neliniară dinamică Dacă în paragrafele anterioare s-a studiat comportamentul cadrelor metalice parter prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice. dar pot varia de la un segment la celălalt. Comportamentul elementului este monitorizat în fiecare segment în secţiunea transversală centrală (fâşie) (Figura 3-40).Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 83 3. păstrându-se constante pe lungimea unui segment.3. Elementul este considerat elastic la torsiune şi forfecare. în cadrul acestui paragraf se va prezenta modelarea unui cadru metalic portal cu ajutorul unor elemente de tip fibra şi analizarea acestuia sub influenta unei încărcări aplicate la coltul cadrului.

Secţiunea elementului a fost împărţită într-un număr de fibre (Figura 3-42). elementul s-a împărţit de asemenea în segmente. rigle vutate) elementul a fost împărţit într-un număr de segmente.84 Program de simulări numerice .3 3 2 1 1 2 3 Figura 3-41: Modelarea curbei de material Elementului „fibra” utilizat pentru modelarea elementelor structurale ţine cont atât de efectul forţei axiale în element cat şi de cel al momentului încovoietor. în schimb proprietăţile au fost păstrate constante la toate segmentele aparţinând aceluiaşi element. elementele componente ale cadrelor (rigle. Figura 3-42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T . Se poate observa astfel că s-a utilizat un material având o comportare elasto-plastică. concentrând proprietăţile fiecărei fibre în centrul de greutate al acesteia. stâlpi) au fost modelate cu elementul prezentat anterior (Type 15). proprietăţile secţiunii modificându-se de la segment la segment. cu programul de calcul Drain 3DX. efectele de ordinul doi sunt luate în considerare pe parcursul analizei numerice. Caracteristicile materialului folosit în analiză sunt prezentate în Figura 3-43. Modelarea cadrelor Elementele cadrelor metalice portal sunt realizate din table sudate având secţiuni dublu T. În cazul elementelor cu secţiune constantă. care aproximează destul de bine comportarea reala a otelului. Pe porţiunea cu secţiune variabila (stâlpi vutaţi. În cadrul analizelor neliniare.

prezentate în Figura 3-45.3.8 1 1.3 . Rezultatele analizelor.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 85 Figura 3-43: Curba de material Îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă (coama cadrului) în cadrul analizelor au fost considerate ca fiind rigide.6 0. . prinderile stâlpilor la baza modelându-se cu elemente care iau în considerare rigiditatea iniţiala la rotire a nodului. Comparaţie Rezultatele obţinute sunt prezentate grafic.2 Deplasare laterala [m] Figura 3-44: Rezultate Drain 3DX 1c1pin 1c1sem 1c2pin 1c2sem 3c1rig 3c1sem 3c2rig 3c2sem Din graficul din Figura 3-44 se poate observa că valorile forţelor ultime obţinute se apropie mult de cele rezultate în urma analizelor spaţiale cu programul de elemente finite Ansys.2 0.4 0. curba obţinută reprezentând deplasarea laterala a coltului cadrului în funcţie de valoarea forţei orizontale aplicate (Figura 3-44). 200 180 160 140 Forta [kN] 120 100 80 60 40 20 0 0 0.

3 200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 1c1 pin 1c1 sem 1c2 pin Drain 3DX 1c2 sem 3c1 rig 3c1 sem Ansys 3c2 rig 3c2 sem Ansys Drain 3DX Figura 3-45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX 400 300 scceleratie [cm/sec ] 2 EL Centro Site 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 0 10 20 30 40 50 60 800 600 acceleratie [cm/sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995.86 Program de simulări numerice . Romania Figura 3-46: Accelerograme utilizate în analize . JAPONIA 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997.

2 0. 0. De asemenea forma secţiunii stâlpului influenţează în mare măsura capacitatea portantă a cadrului la forţe orizontale. a fost determinat în urma unei analize neliniare dinamice.5 0. însă influenţa unghiului acoperişul fiind destul de redusă.3 0. q.4 0.28) . nu s-a înregistrat cedarea structurii sub încărcările aplicate.8 0. q.28) sunt trecuţi în Figura 4.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] 120 150 180 elastic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-47: Curbele de capacitate Drain 3DX Factorii de reducere a încărcării seismice. utilizând un număr de trei înregistrări seismice (Figura 3-46). Factorul de comportare seismica.7 0. Astfel cedarea teoretica considerându-se a corespunde driftului rezultat din intersecţia curbei de capacitate cu spectrul de capacitate (Figura 3-47). Trebuie subliniat faptul că în nici unul din cazurile analizate prin analize neliniare elasto-plastice.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 87 Se remarcă faptul că rigiditatea la baza cadrului are un aport destul de mare în ce priveşte comportarea acestuia sub efectul încărcărilor seismice (aplicate static în acest caz).9 0.6 Sa [g] 0. calculaţi pe baza formulei (3. q= λu λel (3.3.3 . aceasta fiind aproape dublată în cazul cadrelor având stâlpi cu secţiune constantă. Această metodă de determinare este mult mai apropiată de definiţia acestuia (raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă).21 comparaţi cu cei obţinuţi în urma analizei neliniare statice.

Toate cadrele au stâlpii cu secţiune variabilă. înălţime şi pantă a acoperişului.15L.5 1 0. unde s-au utilizat legături de tip 4 (Figura 3-9). rezultând în final secţiunile prezentate în Tabelul 3-8. Acestea fiind alese ca fiind oarecum echivalente cu cadrele testate. îmbinarea riglă-stâlp fiind considerată rigidă. iar riglele cadrului sunt vutate pe o lungime 0. O explicaţie ar putea fi dată de acurateţea cu care au fost modelate secţiunile. Determinarea secţiunilor s-a realizat ţinând cont de ipotezele de încărcare permanentă şi zăpadă (ipoteze care conduc la combinaţia cea mai defavorabilă). Figura 3-49: Prinderea articulată a stâlpului la bază . realizată pe capul stâlpului.88 Program de simulări numerice .5 2 factorul q 1.5 0 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-48: Compararea factorilor q Ansys v5.3 3 2. păstrând aceiaşi deschidere.4-Drain 3DX 1C1 pin 1C1 sem 1C2 pin Ansys tip 4 Drain 3DX Din Figura 3-48 se poate observa că în toate cazurile. 3. Un element variabil modelat cu elemente de tip shell simulează mult mai bine realitatea decât un element modelat cu elemente de tip fibră. În continuare vor fi prezentate rezultatele obţinute pentru un număr de cadre utilizate în proiectarea curentă (Figura 3-16 şi Tabelul 3-8). Acestea au deschideri şi înălţimi diferite iar panta acoperişului este de 8o în toate cazurile. valoarea factorului q rezultată în urma analizelor neliniare dinamice pe cadre plane. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate pana în momentul de faţă s-au referit la un număr de cadre derivate din unele calibrate pe baza unor teste de laborator. este ceva mai redusă decât în cazul analizelor cu Ansys.5. Prinderea în fundaţie a acestor tipuri de cadre s-a considerat a fi articulată (Figura 3-49).Totuşi valorile rezultata sunt foarte apropiate.3.

3.65 0. deplasările laterale ale riglelor si stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioara a elementului de către de riglele de perete.70 6.11 prindere prindere prindere 2 3 4 4.50 var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Factorii q calculaţi conform Eq (3.81 0.77 2. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear.66 86. • analize modale pentru identificarea perioadelor corespunzătoare primului mod de oscilaţie. al materialului.89 75.35 0.1.50 0.42 β’ 0.50 8.41 8. cât şi pentru identificarea poziţiei articulaţiilor plastice punctuale.71 4.75 αcr prindere 1 0. pentru fiecare tip de cadru în parte.54 5.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 89 Pentru determinarea încărcărilor aferente ipotezelor de calcul au fost considerate următoarele cazuri de încărcare: • • încărcare permanenta gp=1. care operează numai cu elemente de tip bară. S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale.99 10.19).47 249.50 0. iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS.51 0.19 309.21 4.67 0.70 219. Pentru determinarea factorilor care intra în ec.03 115.50 0.83 6.66 11.51 7.19) au fost realizate: • analize pushover plane pentru determinarea factorilor αu şi αy.21 Fu [kN] 175.(3. panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioară în unele cazuri.93 0. • analize elastice de flambaj spaţiale pentru determinarea factorului critic de flambaj αc.71 501.12 0.80 10.47 0.01 224.37 0.53 0.96 480.68 3.11 0.83 8.07 10. .50 0. În cazul analizei 3D.53 0.54 0.20 10.34 3.37 4. Rezultatele analizelor prezentate anterior sunt trecute în Tabelul 3-14.12 0.50 0.58 0.60 203.2 kN/m (Bucureşti) Combinaţia de încărcare folosita a fost: n ⋅ P + nz ⋅ Pz în care coeficienţii parţiali de siguranţă au valorile n=1.58 8. elastic-perfect plastic.10 163.63 0.18 0.96 8.65 0.50 317.04 350.54 T [sec] 0. utilizând valorile din Tabelul 3-14 sunt prezentaţi în Figura 3-50.58 107. S-a utilizat OL37 (S235).60 148. Tabelul 3-14: Rezultatele analizelor Tip cadru Fe [kN] 169.00 5.02 2. Analizele plane s-au realizat cu programul Sap2000.26 7. cu limita de curgere fy=235 N/mm2.83 334.18 6.1 şi nz=2.3 .5 kN/m încărcare din zăpada gz=7. (Figura 3-9).50 3.69 8.54 0. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43.

90 Program de simulări numerice - 3

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0
va r4 x va 18p r4 i x2 n va 4p r4 i x3 n va 0p r6 i x1 n va 8p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x1 n va 8p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 2 prindere tip 4

clasă de ductilitate redusă

Tip cadru
Figura 3-50: Factori q

Utilizând aceiaşi formulă de determinare a factorului de reducere a încărcării seismice, q, formulă care ţine cont şi de flambajul în afara planului cadrului, prin intermediul factorului elastic critic αcr, s-a determinat şi coeficientul αu (coeficient ce apare în formula lui q) în urma unor analize neliniare elasto-plastice utilizând MEF. În cadrul acestor analize s-a făcut o variaţie a grosimii inimii elementelor pentru a putea face trecerea de la secţiune de clasă 3 la secţiune de clasă 4. În Figura 3-51 şi Figura 3-52 sunt prezentate rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elastoplastice, în termeni de forţă-deplasare.

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 Deplasare [mm] var4x18pin(3) var4x24pin(3) var4x30pin(3) var6x18pin(3) var6x24pin(3) var6x30pin(3) var8x18pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3)

Figura 3-51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3

3.3 - Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile

91

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800

var4x18pin(4) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var6x18pin(4) var6x24pin(4) var6x30pin(4) var8x18pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4)

1000

1200

Deplasare [mm]
Figura 3-52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4

Factorii de comportare q, obţinuţi pe baza rel. (3.19) sunt prezentaţi în Figura 3-53 pentru cadrele realizate din elemente variabile de clasă 3 şi în Figura 3-54 pentru cadrele parter realizate din rigle şi stâlpi cu secţiune variabilă având secţiuni de clasă 4. Analizând cele două grafice, se observă că valoarea factorului q variază în funcţie de înălţimea şi deschiderea cadrului. De asemenea se poate observa o reduce a factorului q prin variaţia clasei secţiunii. Pentru tipul de prindere 2 (Figura 3-9), care este şi cazul cel mai întâlnit în practică, cadrele se în cadrează în clasa de ductilitate redusă ( conform P100/2006[55] şi EN 1998-1[22]).

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate

redusă

va r

4x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x3 n va 0p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x n va 18p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3

92 Program de simulări numerice - 3

5 4.5 4 3.5 3 2.5 2 1.5 1 0.5 0

Factorul q

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate redusă

va

3.4.

Rezultatele studiului de stabilitate demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale, datorate panelor şi riglelor de perete. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală, care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului, in funcţie de zvelteţea lor. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului, ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei, adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4 (Figura 3-9d). Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic, fiind vorba în general de un procent de 5%. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4, unde voalarea locală apare înaintea flambajului local, influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire, care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere, este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). Rezultatele studiului de ductilitate au scos în evidenţă eficienţa, chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului, realizată în practică prin panele de acoperiş, riglele de perete şi contrafişe. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale, care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. Mai mult, rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele sistemului structural sa fie alese, proiectate şi detaliate pentru a

r4 x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x n va 30p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x3 n va 0p r8 i x n va 18p r8 i x n va 24p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4

Concluzii

3.4 - Concluzii

93

putea disipa energia acumulată în timpul unui seism, iar celelalte elemente structurale să posede o rezistenţă suficientă, astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică, structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q, ţine seama de ductilitatea structurii, capacitatea de redistribuţie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul, precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor, altele decât cele asociate structurii de rezistenta. Factorul de reducere a încărcării seismice, q, a fost evaluat prin două metode, una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3 (Figura 3-9c) sau superior, indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta, clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. Oricum, dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate, şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire, redundanţa şi suprarezistenţa rezultate, ar putea îmbunătăţii această valoare. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri, sub efectul încărcărilor statice, chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. În acest caz, starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor, fie prin limitarea deplasării verticale inelastice.

4.PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

4.1.

Introducere

Halele industriale moderne sunt realizate din cadre metalice portal având elemente cu secţiuni zvelte de Clasa 3 si 4. Elementele structurale au secţiuni variabile (stâlpi şi rigle vutate) în concordanţă cu starea de eforturi în elementele componente. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambajul prin încovoiere-răsucire. Dacă nu se prevăd blocaje laterale, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiere-răsucire este in general scăzuta. Oricum, blocajele laterale care apar in practică datorită structurii secundare a închiderilor si a efectului de diafragmă îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor. Proiectarea de rezistenta si stabilitate a cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasa 3 si 4, presupune o buna cunoaştere a modului de comportare a îmbinărilor riglă-stâlp, riglă-riglă şi a stâlpului la baza. Aceste îmbinări sunt caracterizate printr-un anumit nivel de rezistenta, rigiditate şi ductilitate. Datorita formei variabile a inimii la elementele componente, detaliul de îmbinare riglă-stâlp poseda anumite particularităţi. De obicei îmbinarea se realizează cu şuruburi cu placa de capăt extinsa pe capul sau la fata stâlpului. In cazul de fata va fi tratata îmbinarea pe capul stâlpului. Performantele acestor tipuri de îmbinări, sub efectul încărcărilor ciclice, sunt de interes major pentru clădiri parter, in special in zone seismice. In vederea determinării ductilităţii, rezistentei si rigidităţii, s-a iniţiat un amplu program experimental. Prin îmbinarea stâlpului si a riglei realizate din tălpi de clasa 2 sau 3 si inima de clasa 3 sau 4 au rezultat un număr de trei configuraţii pentru specimenele testate. S-a urmărit atât comportarea cat si mecanismul de cedare, la încărcări monotone si ciclice. În cadrul prezentului capitol se vor prezenta, de asemenea, rezultatele unei analize neliniare elasto-plastice realizate cu programul de elemente finite Ansys v8.0, simulate pe fiecare tip de îmbinare în parte, comparând rezultatele obţinute cu cele ale testelor experimentale. O simulare numerică, corect realizată, este mai puţin costisitoare atât din punct de vedere la timpului alocat cât şi al consumului de materiale.

.2 ..2. rigidităţii şi ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi realizate intre elemente cu secţiune variabilă. s-a efectuat un program experimental pe specimene având secţiuni de diferite zvelteţi ale pereţilor.4.1. Stand Articulaţie mobilă Actuator Specimen Articulaţie Blocaje laterale Figura 4-1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor Figura 4-2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare . Standul experimental pentru încercarea specimenelor este prezentat în Figura 4-1.Programul experimental 95 4. Scopul încercărilor şi montajul În vederea determinării rezistentei.2. Programul experimental 4. Specimenele încercate au fost montate în cadrul standului de încercări din .

la capătul superior al specimenului. au fost prevăzute blocaje laterale în punctele indicate în Figura 4-1. De asemenea pentru a preveni deformarea în afara planului.4 laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. Forţa orizontală a fost generata prin intermediul unui actuator Quiri.96 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Pentru a împiedeca deplasarea specimenului pe verticală. Figura 4-3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii Figura 4-4: Articulaţie la baza stâlpului . a fost realizată o articulaţie mobilă la capătul superior (Figura 4-3). La partea inferioară dreapta a fost prevăzută o articulaţie perfecta pentru a preveni apariţia momentelor încovoietoare la baza stâlpului (Figura 4-4). cu capacitatea de 1000 kN.

având: deschiderea L=18 m. încărcare din zăpadă 1. travee T=6 m.79 1802.20 kN/m2 (γULS=1.2.1).2.225 1784.4. înălţimea H=5 m si unghiul acoperişului α=80. Grosimea. Specimenele Pentru a putea definii configuraţii realiste pentru specimene.2 kN/m2 (γULS=2.1). lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii a fost schimbată pentru a obţine aproximativ aceiaşi stare de eforturi si deformaţie.829 Stâlp [mm] (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 grinda Vutată [mm] (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Constanta [mm] 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6 Configuraţiile îmbinărilor si dimensiunea acestora sunt prezentate in Tabelul 4-2 şi Figura 4-6: Tabelul 4-2: Dimensiuni specimene Nod J2-3 J2-4 J3-4 Stalp (H*B*tf*tw) 650*240*15*8 700*240*15*6 700*280*12*6 Grinda (H*B*tf*tw) 650*200*12*8 700*200*12*6 700*230*10*6 .2). vezi Figura 4-5.Programul experimental 97 4. Materialul utilizat a fost S275 iar dimensionarea s-a realizat in conformitate cu prescripţiile din EN 1993-1-1[18].2 . În final a rezultat un număr de 3 cadre având elemente cu secţiuni de clasă diferită. încărcare tehnologică 0.25 kN/m2 (γULS=1. H varHxLpin L Figura 4-5: Geometrie cadre Tabelul 4-1: Dimensiuni cadre Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Denumire cadru C2-3 C2-4 C3-4 Greutate [kg] 1884. a fost dimensionat un cadru parter. Pentru dimensionare au fost considerate următoarele ipoteze de încărcări: • • • încărcarea proprie a închiderilor 0.

respectiv sudură de colţ între inimă şi placa de capăt. . tf este grosimea tălpii şi tw este grosimea inimii.98 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Din acest motiv în continuare raportările se vor face pentru S275. Figura 4-7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor Cele trei configuraţii de îmbinări rezultate sunt: J2-3 (riglă şi stâlp cu tălpi de clasa 2 şi inima de clasa 3).4 în care H este înălţimea secţiunii transversale. B este lăţimea tălpii. J2-3 J2-4 Figura 4-6: Gabarite specimene J3-4 În Figura 4-7 sunt prezentate tipurile de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor şi anume: sudură cu prelucrare în Y şi resudarea rădăcinii între placa de capăt şi tălpile elementelor. Rezultatele acestor teste au condus la concluzia ca fabricantul a folosit un material S275 în loc de S355 (cum era specificat în proiect). J3-4 (riglă si stâlp cu tălpi de clasa 3 si inimă de clasa 4). J2-4 (rigla si stâlp cu tălpi de clasa 2 si inima de clasa 4). Pentru a putea identifica comportarea materialului utilizat au fost realizate teste de tracţiune pe epruvete extrase din zonele neafectate de deformaţii ale îmbinările testate.

Programul experimental 99 Dimensionarea îmbinărilor s-a realizat în conformitate cu metoda componentelor din EN1993-1-1 Part1.9 între elemente au fost pretensionate la 50% din capacitatea lor. epruvetă Figura 4-9: Încercarea de tracţiune. prin aplicarea unui moment la cheie de 40 daNm. Încercările pe epruvete proporţionate au fost efectuate conform SE EN1002-1. panou care lucrează la forfecare (vezi Figura 4-8). Grinda Talpa exterioara Talpa interioara Inima grinda Imbinare cu suruburi Talpa interioara Stalp Panou Talpa exterioara Figura 4-8: Elemente componente nod testat 4.8[20]. O particularitate a acestor tipuri de îmbinări este poziţionarea panoului de inima. au fost efectuate încercări de tracţiune pe epruvete extrase din componentele principale.2 .2. Caracteristicile materialelor Pentru determinarea caracteristicilor otelului folosit la fabricarea specimenelor.4. Şuruburile M20 gr 10. 1990[59]. iar sudura între inimă şi placa de capăt cu sudură de colt de 4 mm. 10. folosind o maşină universala UTS RSA 250 (vezi Figura 4-9). Montaj . Sudurile între tălpile elementelor realizându-se cu prelucrare în Y. din fiecare grosime de tabla utilizata.9 şi placă de capăt de 20 mm. echivalenta cu 20 N/mm2sec. La toate specimenele s-au folosit şuruburi M20 gr.3. aplicând o viteza de încărcare quazistatică.

11 37.90 33.50 37.48 382. Ulterior se va face un calcul analitic care va tine cont de valoarea limitei de curgere pentru fiecare componenta în parte: talpă.53 414.33075 1.30 252. Prima coloana din Tabelul 4-3 reprezintă denumirea specimenului.59 34.46 293.58 35.93 275.69 439.33 A % 37.96 420.50 40.62 255.368491 1.07 33.40 27.46 fu/fy 1.420467 1.70 324.00 296. rezistenţa la rupere fu.410067 1.20 40.07 38.100 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .50 40.40 37.47 426.45 30.37816 .49 25.05 420.67 321.44 22.439386 1.00 fy(Reh) N/mm2 260.78 37.27 300.77 264.362898 1.06 295.90 20.66 396.64 fu(Rm) N/mm2 411.50 31.558858 1.64 285.57 287.425513 1.421874 1.50 20.493825 1.10 27.46 280.88 377.32 21.50 32.4 Caracteristicile principale ale încercărilor: limita de curgere superioară fy(Reh).59 445.84 415. placă de capăt.30 33.22 292. pentru diferite grosimi de specimene.459201 1.68 322. Din fiecare grosime de material au fost extrase un număr de 3 epruvete.37 398. inimă. Figura 4-10: Definirea parametrilor din Tabelul 4-3 Analizând Tabelul 4-3 se observă o variaţie destul de mare a limitei de curgere.389723 1.13 401.60 450.40 20.18 37.66 22.23 325.56 37. Tabelul 4-3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări Epruveta P1-1 P1-2 P1-3 P2-1 P2-2 P2-3 P3-1 P3-2 P3-3 P4-1 P4-2 P4-3 P5-1 P5-2 P5-3 P6-1 P6-2 P6-3 t mm 6 6 6 8 8 8 10 10 10 12 12 12 15 15 15 20 20 20 B0 mm 33.360124 1.60 37. coloana 3 reprezentând lăţimea măsurată a specimenului în urma prelucrării.50 33. rigidizare.63 427.319474 1.31 34.66 32.10 26. raportul dintre fu/fy şi alungirea la rupere A.303403 1.87 380.582328 1.95 376.64 381.99 45. materialele s-au încadrat în cerinţele standardelor propuse. sunt prezentate în Tabelul 4-3.13 313.30 33.327875 1.

este necesară pentru determinarea pasului de încărcare la încercările ciclice. după atingerea limitei de curgere. Aceasta prevede o încercare monotonă.4.2 .4. b) modificată . au fost folosite două proceduri alternative de încărcare: (1) procedura ECCS standard şi (2) procedura ECCS modificată.2. în cazul de faţă pasul al doilea fiind după limita de cedare a specimenelor. Acest lucru datorându-se în special clasei secţiunilor.6 0. aplicând schema statica din Figura 4-11a.4 1 0.6 -1 -1.Programul experimental 101 4. făcând astfel imposibilă evaluarea caracteristicilor la încărcări ciclice. F Fmax Fy α y /10 αy ey emax eu e Figura 4-11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere a) b) 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 e/e y time 1. Creşterea deplasării de la ey direct la 2ey este prea mare. folosită pentru a determina limita de curgere. Din acest motiv s-a adoptat o procedură de încărcare ECCS modificată (Figura 4-12b). 1985)[16].2 -0.4 -1. Procedura de încărcare Încărcarea specimenelor s-a făcut urmărind procedura completa recomandata de Convenţia Europeana pentru Construcţii Metalice (ECCS. care se bazează de asemenea pe cea standard. În cadrul acestei proceduri. Deplasarea la curgere ey.2ey (în loc de 2ey).8 e/e y time a) b) Figura 4-12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard.8 1.2 -0. Deplasarea ey şi forţa Fy la curgere sunt obţinute la intersecţia dintre rigiditatea iniţială αy şi o tangentă la curba F-e având panta de 10% din rigiditatea iniţială (Figura 4-11b). pentru trasarea relaţiei caracteristice forţă-deplasare. În cadrul încercărilor ciclice. În timpul testelor ciclice s-a observat un aspect important şi anume că procedura ECCS standard (Figura 4-12a) se dovedeşte a fi nepotrivită datorită ductilităţii scăzute a specimenelor. s-a folosit un increment de 0.

D1 D2 D3 D4 Drel6 I3 Drel5 D6 D5 D7 Lc Lr D9 Drel4 Drel2 I1 Drel3 I2 Drel1 H I4 D8 Figura 4-13: Aranjamentul experimental Deplasarea totală a nodului la partea superioară. pentru a măsura rotirile relative între punctele indicate pe Figura 4-13.i au fost utilizaţi pentru a măsura deplasările relative în punctele indicate.. Prelucrarea datelor experimentale Răspunsul specimenelor a fost monitorizat prin intermediul unor captori de deplasare. Aranjamentul experimental şi schema de dispunere a captorilor sunt prezentate în Figura 4-13. Captorul de deplasare D9 a fost utilizat pentru a monitoriza deplasarea absolută a cadrului. în timpul testelor experimentale.4). Captorii notaţi cu Drel. Captorii au fost fixaţi fie pe elemente diferite ale ansamblului structural. În aceste condiţii valorile măsurate de aceştia au fost neglijate.. Preluarea datelor si stocarea lor in format electronic efectuându-se prin intermediul unei staţii de achiziţie tip HP3852A. s-a determinat pe baza relaţiei: D = D1 − D9 − D8 (4. Zvelteţea mare a panoului de inimă a condus. pentru măsurarea deplasărilor relative între componente.. acesta afectând valoarea finală a deplasării absolute a specimenului.. Forţa aplicată s-a măsurat prin intermediul celulei de forţă a actuatorului. această valoarea a fost considerată la interpretarea rezultatelor.1) Pe panourile de inimă au fost dispuşi înclinometrii.5. pentru măsurarea deplasărilor absolute.102 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . fie pe o structură secundară fără contact cu standul de încercare. Captorii de deplasare Di (i=1. la voalări locale.2. mai mult Drel5 si Drel6 au monitorizat deformarea panoului de inima. Aceştia au fost amplasaţi atât în fata specimenului cât şi în spatele acestuia. ceilalţi parametrii au fost monitorizaţi prin intermediul unor captori potenţiometrici (tip TRS si LWH) şi inductivi (LVDT).8) au fost montaţi pentru a măsura deplasările absolute ale specimenului în punctele indicate pe Figura 4-13. notaţi cu Ii (i=1. unde acţionează forţa.4 4. . afectând în acelaşi timp şi valorile măsurate de înclinometre.

70 KN Sj. rezistenta şi ductilitatea. F este forţa orizontală aplicată. Pentru a putea prelucra aceste rezultate a fost nevoie de transformarea lor în moment (M). Momentul redus la fata îmbinării a fost determinat utilizând următoarea formulă: M = F ⋅ Lr (4.3 . Rezultatele testelor experimentale Rezultatele preliminare înregistrate în timpul testelor au fost in termeni de forţă (F) şi deplasare (d).ini Figura 4-14: Exemplu de determinare a limitei de curgere 4. Curba moment-rotire este necesară pentru a urmări comportarea specimenelor sub efectul încărcărilor aplicate şi a determina. EN1993-1-8[22] sau SR EN 19931-8[61]) clasificarea îmbinărilor se face după curba M-φ.2) în care M este momentul încovoietor la fata îmbinării. Lr este lungimea riglei (vezi Figura 4-13). H şi Lc sunt definiţi de asemenea în Figura 4-13.ini 0.92 mm Fy=365.3) în care φtot este rotirea totală a nodului în raport cu capătul stâlpului.3.1Sj. 500 450 400 350 forta [kN] 300 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 80 100 deplasare [mm] ey=38.Rezultatele testelor experimentale 103 Deplasarea la curgere necesară aplicării încărcării ciclice a fost determinată pentru fiecare specimen în parte. . Rotirea totală a nodului (ţinând cont atât de rotirea elastica şi de cea plastică a grinzii. respectiv rotire (φ) si de construcţia curbei (M-φ). rigiditatea. D1 si D7 sunt deplasări măsurate şi indicate în Figura 4-13. În normele de calcul existente (e.4.g. cat şi de distorsiunea panoului de inimă) în raport cu capătul stâlpului este determinată folosind următoarea formulă: φtot = D1 H − D7 Lc (4. În Figura 4-14 este prezentată metodologia de determinare a acestui punct.

4 4.04 rotire [rad] Figura 4-15: Curbe comportament încărcări monotone J2-3m J2-4ml J3-4m Analizând Figura 4-15 se poate observa că rigiditatea iniţială are valori apropiate pentru cele trei specimene testate la încărcări monotone. în control de deplasare prin intermediul actuatorului Quiri.2) şi (4.104 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . sunt prezentate în Figura 4-15. apare o reducere semnificativă a capacităţii postelastice.01 0. Rezultate încercări monotone Încărcarea în cazul de faţă a fost aplicată monoton. a) J2-3M Figura 4-16: Moduri de cedare – încărcări monotone.3. până la atingerea forţei elastice.1. Curbele experimentale.03 0. J2-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor . prelucrate pe baza ecuaţiilor (4. b) J2-4M c) J3-4M Modul de cedare este asemănător pentru toate specimenele testate şi anume: J2-3 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare. Deformarea şi deplasarea cadrului a fost monitorizată pe parcursul încercării vizual şi cu ajutorul captorilor de deplasare. În toate cazurile specimenele au avut un comportament liniar. 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 0 0. moment-rotire.02 0.3). pentru specimenele testate la încărcări monotone. De asemenea se observă că pe lângă reducerea capacităţii portante prin creşterea clasei secţiunilor.

ini. MRthj) . S-a observat ca nu au apărut deformaţii ale plăcilor de capăt sau fisuri ale sudurilor dintre elementele componente.59 [kNm] 551. J3-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare.0 123555. ( (exp) vecinătatea îmbinării.72 440. Ca o observaţie punctuală: analiza cu metoda elementelor finite reprezintă foarte bine modul de concentrare a eforturilor in elemente cat şi modul de cedare corespunzător configuraţiei alese. rotiri Specimen J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .0 (exp) φy (exp) φu [rad] 0.Rezultatele testelor experimentale 105 exterioare.ini [kNm/rad] 123069. fără a apărea întinderi în tija şurubului.r (exp) şi rotirea rigiditatea iniţială a îmbinării.62 515. Sj. şuruburile au avut un comportament bun. rotirea corespunzătoare curgerii φy (exp) ultimă φu .0041 [rad] 0.4. φu .14 532. MR. Analiza cu MEF Figura 4-17: Comparaţie FEM vs experimental experimental Rezultatele experimentale au fost comparate cu rezultatele obţinute în urma unor analize elasto-pastice neliniare prin modelarea specimenelor cu elemente de tip shell.0270 0. . j .0 141644. rotirea (exp) (exp) corespunzătoare curgerii. MRth) . rigiditate iniţială. şi rotirea ultimă. În Tabelul 4-4 sunt prezentate: momentul capabil ( teoretic al îmbinării (de proiectare).89 518. au fost determinate pentru specimenele încărcate monoton. Tabelul 4-4: Valori rezultate: moment capabil.0070 .3 .r (exp) MR. j [kNm] 495. (exp) Valoarea experimentală a momentului capabil al îmbinării.4.66 [kNm] 573.0061 0. j .0060 0. ( MRth) . momentul capabil teoretic al grinzii în .22 Sj. MR. φy . Mai multe detalii referitoare la simulările numerice vor fi prezentate în paragraful 4.65 548.56 457. momentul capabil experimental al îmbinării.0279 0. De asemenea sub efectul încărcării monotone.

50 0.00 1.50 2.106 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .00 3.005 0.4 În Figura 4-18 este prezentată modalitatea de determinare a momentului capabil al specimenelor. cu ajutorul Ecuaţiei (4.4) . Orizontala corespunzătoare momentului capabil determină prin intersecţia cu curba experimentală punctele corespunzătoare rotirii elastice si ultime.4) a fost determinată ductilitatea corespunzătoare încărcării monotone.57 4.00 4. 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0.ini 0.00 0.50 1. şi este reprezentată în Figura 4-19.50 4.50 1.71 J2-3m J2-4m specimen J3-4m Figura 4-19: Ductilitate încărcare monotonă Pe baza datelor din Tabelul 4-4.ini Mrd. μm.00 2.exp Mrd.025 0.045 Sj.015 Φu 0.035 0.005 -100 Φel 0. μm = (exp) φu (exp) φy (4.th rotire [rad] Figura 4-18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor 5. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta definita de rigiditatea iniţială şi o dreaptă tangentă la curba având înclinaţia de 10% din rigiditatea iniţială.00 4.1Sj.50 μm=Φu/Φy 3.

6ey. Se remarcă faptul că specimenele cu tălpi de Clasa 2. S-a remarcat ca în toate cazurile. este distorsiunea tălpii comprimate cuplat cu voalarea inimii (Figura 4-20).8ey a fost ciclul în care a fost atinsă capacitatea maximă a specimenelor.3 . 1. momentul capabil ultim nu a fost atins la încărcări negative în nici unul din cazuri.Rezultatele testelor experimentale 107 (exp) în care φy este capacitatea de rotire corespunzătoare punctului de curgere iar (exp) φu reprezintă rotirea plastică ultimă. si 2. Curbele histeretice sunt stabile în cazul specimenelor J2-3c şi J2-4c şi sunt caracterizate de o degradare redusă a momentului capabil. Comportarea îmbinărilor şi modul de cedare rezultat pentru fiecare specimen în parte sunt prezentate în Figura 4-22. În cazul specimenului J2-4c. S-a efectuat câte un ciclu până la atingerea unei deplasări elastice de 1. indiferent de clasa inimii au o ductilitate satisfăcătoare. Ca o concluzie preliminară.2 ey. Datorită nesimetriei îmbinării.3. la încărcări monotone. conduce la o scădere drastică a ductilităţii globale a specimenului. s-a înregistrat voalarea locală a panoului de inimă şi încovoierea plăcii de capăt.4ey. Rezultate încercări ciclice Încercările ciclice au fost realizate de asemenea în control de deplasare.8ey. determinată în urma încercărilor monotone. 1. ductilitatea îmbinării nu este afectată în mare măsură de clasa inimii ci de clasa tălpilor. Mecanismul de cedare observat în toate cazurile. În cadrul încercărilor ciclice.2.0ey.2ey.4. La încărcările negative. la cicluri repetate au apărut fisuri în panoul de inimă (mai exact cedare prin oboseala în domeniul plastic). 1. Însă. şi câte trei cicluri la 1. Se remarca un comportament diferit al specimenelor în funcţie de direcţia de .0ey. această degradare este mult mai accentuată în cazul specimenului J3-4c. 1. urmărind procedura modificată de încărcare a ECCS (Figura 4-12b). 2. Reducerea zvelteţi pereţilor din care este realizata talpa elementului. Figura 4-20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone 4. cedarea specimenelor s-a înregistrat prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală şi voalarea prin taiere a panoului de inimă fără a cauza însă degradarea ciclurilor pozitive (Figura 4-22).

şurubul de la exterior fiind foarte solicitat.23 495.01870 Ductilitatea ciclică a fost determinată pe baza datelor din Tabelul 4-5.108 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . comportamentul la încărcări negative este complet diferit datorită configuraţiei îmbinării. Rand de suruburi suplimentar Figura 4-21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice (exp) Valoarea momentului capabil al îmbinării. j . . şi este prezentată în Figura 4-23. Aceste valori sunt prezentate în Tabelul 4-5. în aceasta situaţie. rotirea corespunzătoare (exp) (exp) curgerii.01712 [rad] 0. a Ecuaţiei (4.42 468. si rotirea ultima. urmărind aceiaşi procedură de determinare ca şi în cazul încărcărilor monotone.00917 0.39 [rad] 0.00917 0. Tabelul 4-5: Momente capabile. j (exp) φy Specimen J2-3c J2-4c J3-4c (exp) φu [kNm] 613. O soluţie optimă pentru îmbunătăţirea comportamentului ar fi. avem un comportament asemănător cu cel înregistrat în cazul testelor la încărcări monotone.02367 0. au fost determinate din înfăşurătoarea curbelor histeretice (primul ciclu) pentru toate cazurile. rotiri încercări ciclice (exp) MR. dispunerea unui şurub exterior (vezi Figura 4-21).02413 0. φy . Se observă o reducere a rigidităţii şi a capacităţii portante a îmbinării. MR. Dacă în cazul încărcării pozitive (aceiaşi direcţie de aplicare a forţei ca şi încărcarea monotonă). φu .4 aplicare a încărcării. Se observă o reducere semnificativă a ductilităţii faţă de cea obţinută în cazul încărcărilor monotone.4).

005 -200 -400 -600 rotire [rad] 109 -0.3 .035 -0.025 0.005 0.025 0.015 0.035 -0.025 -0.Rezultatele testelor experimentale J2-3C 800 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.035 Figura 4-22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire.005 -200 -400 -600 rotire [rad] moment [kNm] -0.015 0.015 0.025 -0.035 a) J2-3C J2-4C 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.025 0.015 0.005 0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] -0.015 0.015 0.035 b) J2-4C J3-4C 800 600 400 200 0 -0. b) mod de cedare) a) c) J3-4C b) .005 0.035 -0.4.025 -0.

γ = a2 + b2 + (Drel 5 − Drel 6 ) 2⋅a⋅b (4. Distorsiunea panoului de inimă la taiere. γ.5).00 0. Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării În urma testelor experimentale s-a observat că acele componente care influenţează rotirea totală a îmbinării sunt: rotirea panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii.09 2.00 1. printre care amintim Stratan (2004). Validitatea formulei a fost demonstrată în repetate rânduri.58 2.00 2. γ1 şi γ2.50 μc=Φu/Φy 2.63 specimen Figura 4-23: Ductilitate încărcare ciclică 4. de aceia ughiul de distorsiune a panoului de inimă se va determina simplificat cu ajutorul ecuaţiei (4.50 1. are două componente. (Figura 4-24).3.50 0.5) b 1 Drel6 a 2 Drel5 b a 2 Figura 4-24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului = 1+ .4 3. datorată distorsiunii tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii.00 J2-3c J2-4c J3-4c 1.110 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Oricum este destul de dificil de estimat valoarea acestor componente separat.3.

4.00 J2-3m J2-4m J3-4m J2-3c J2-4c J3-4c specimen Figura 4-26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării γu/Φu Φr.00 20. se înregistrează o diferenţă .u/Φu (γu+Φr.Rezultatele testelor experimentale 111 Rotirea grinzii.6) r Drel2 Drel1 h Figura 4-25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii 60.3 .00 0. raportate la rotirea totală a nodului. poate fi determinata folosind deplasările relative Drel1 si Drel2 (Figura 4-25). datorata distorsiunii tălpii comprimate cuplata cu voalarea locala a inimii.00 10.00 50.00 40. pe baza următoarei formule: φr = (Drel 1 − Drel 2 ) h (4.00 % 30. Comparând valorile lui γ cu Φr se observă căa panoul de inimă al îmbinării are o contribuţie redusă în comparaţie cu cea a grinzii la rotirea totală a îmbinării. Mai mult.u)/Φu În Figura 4-26 sunt prezentate valorile rotirii panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii.

Pentru a simulat cat mai bine realitatea. acestea fiind elemente cu caracteristici plastice şi capacităţi mari de deformare.0. rigidizări ale inimii grinzii. Discretizarea îmbinărilor pentru analizele neliniare este prezentată în Figura 4-27. În acest scop comportarea îmbinărilor s-a simulat prin analize elasto-plastice cu elemente finite. Program de simulări numerice Testele experimentale. discretizarea s-a făcut la un nivel de detaliere ridicat. şi prevăzute goluri pentru şuruburi. dar şi din punct de vedere al materialelor consumate. Figura 4-27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF . la modul cel mai realist. fiind prevăzute rigidizări ale plăcii de capăt.4. care simulează un contact de tipul „point-to-point” (adică fiecărui punct de pe faţa unui element aflat în contact cu alt element îi corespunde un punct pe faţa celui de al doilea element). Elementele de tip SHELL43 au fost folosite pentru discretizarea specimenelor realizate din tablă.112 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . având dimensiunile prezentate în Tabelul 4-2. monoton sau ciclic. Au fost discretizate plăcile de capăt pentru ambele elemente componente. 4. Între plăcile de capăt au fost introdu-se elemente de contact de tip Conta52. Contribuţia componentelor luate în calcul fiind mai mare în cazul încărcării aplicate ciclic. Specimenele analizate au fost aceleaşi ca şi în cazul programului experimental. mai ales pe specimene cu gabarite mari ( adică la scară naturala). riglă şi stâlp. O alternativă la testele experimentale o reprezintă simulările numerice care sa transpună în calcul.4 semnificativă între valorile componentelor la tipul de încărcare aplicat. toate efectele ce intervin în derularea testelor experimentale. sunt în general costisitoare atât din punct de vedere al timpului alocat şi al forţei de muncă implicată. utilizând elemente de tip SHELL43 în cadrul programului Ansys 8.

la distanta de 2020 mm faţă de axa neutră a stâlpului. Comparând rezultatele obţinute pe cele doua căi. pentru elemente cu pereţi subţiri. Imperfecţiunea specimenului a fost aplicată după primul mod propriu de flambaj elastic. Nodurile au fost încărcate static cu forţă distribuita pe lăţimea tălpii.4. În Figura 4-30 sunt prezentate modurile de cedare ale specimenelor in urma analizelor efectuate şi curbele de comportament ale acestora în termeni de forţă şi deplasare.4 . Figura 4-28: Curba de material σ-ε Schema statică este identică cu cea prezentată la testele experimentale (Figura 4-11a) şi anume a fost prevăzută o articulaţie fixă la baza stâlpului (dreapta) şi o articulaţie mobilă la capătul de sus al grinzii. experimental şi analiza nelinieară elasto-plastică se observă o similitudine foarte buna între acestea. magnitudinea acesteia fiind determinata în concordanta cu prevederile EN1993-13[19]. Figura 4-29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică Analizele realizate cu elemente finite au condus la moduri de cedare asemănătoare sub efectul încărcărilor monotone şi anume: distorsiunea tălpii comprimate a grinzii şi voalarea locală (mecanism local plastic) a inimii grinzii.Program de simulări numerice 113 Comportarea materialului – otel S275 (OL44) s-a modelat printr-o curba elastica-perfect plastică (Figura 4-28). .

114 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .4 Moduri de cedare MEF Comparaţie MEF-EXP 450 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-3 FEM J2-3 EXP Îmbinare J2-3 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-4 FEM J2-4 EXP Îmbinare J2-4 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J3-4 FEM J3-4 EXP Îmbinare J3-4 Figura 4-30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental .

5 . Specimenul J2-4 a prezentat o ductilitate buna la încărcări ciclice. Concluzii Testele experimentale prezentate in cadrul acestui capitol au fost efectuate pe specimene scara naturala in cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor.5. iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice.Concluzii 115 4.4. nici de tipul de încărcare. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţata nici de clasa inimii. Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. . influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. după atingerea momentului capabil.

5. Particularitatea metodei componentelor constă în considerarea oricărei îmbinări ca un set de „componente individuale”. metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. talpa stâlpului la compresiune (3). inima riglei la întindere (5). Metoda componentelor 5. inima riglei la compresiune (4).1. rigidizările de pe rigla la compresiune (7).1.APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 5. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. rândul de şuruburi din stânga la întindere (9). panoul de inima al riglei la forfecare (8). .8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte).1. supusă la moment încovoietor şi forţă axiala) componentele relevante sunt următoarele (vezi Figura 5-1): • • • • • • • • • inima stâlpului la întindere (1). placa de capăt a stâlpului la încovoiere (2). Ca o caracteristica a metodei. fiind studiat în consecinţă. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. În cazul particular al cadrelor metalice portal (îmbinare cu placa de capăt extinsă. placa de capăt a riglei la încovoiere (6). nodul este considerat ca un tot unitar. Introducere Metoda componentelor este în momentul de faţă.

acestea corespunzând celor trei zone care apar in îmbinare. Fiecare din componentele prezentate anterior posedă o rezistenţă şi o rigiditate la compresiune. care este solicitat în acelaşi timp la compresiune. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. rezistenţă de calcul). În elementele îmbinării se disting trei tipuri de eforturi. Deoarece deformarea acesteia este mult redusă în comparaţie cu cea a elementelor componente. Coexistenţa câtorva componente în cadrul aceluiaşi nod (spre exemplu în cazul de faţă panoul de inimă al riglei. iar rezistenţa îmbinării nu trebuie să fie condiţionată de rezistenţa cordoanelor de sudură. Etapele metodei componentelor Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării intre elementele considerate. . tensiune şi forfecare) poate conduce la interacţiunea eforturilor rezultând în final o variaţie a rezistentei şi rigidităţii pentru fiecare componenta în parte. datorita eforturilor din elemente îmbinate. întindere şi forfecare. o zona comprimată şi una forfecată.1.1 -Metoda componentelor 117 8 5 N M 6 2 4 7 9 M 1 N 3 Figura 5-1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp Se observă din cele prezentate anterior că sudura între elementele componente ale îmbinării nu este considerată ca o componentă a acesteia. si anume: o zona întinsă.2. 5.5.

Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor nodului.118 Aplicarea metodei componentelor .8[20] sunt prezentate în paragraful 5. a) componente individuale Figura 5-2: Tipuri de mecanisme plastice b) componente grupate . Prima etapă este direct dependentă de caracteristicile geometrice a ansamblelor şi identificarea celor trei zone: de compresiune. compresiune si întindere în cazul panoului de inimă al riglei şi interacţiunea dintre acestea este tratată în EN1993-1. Mai mult. la care rezistenţa nu depinde de efortul de întindere la care şurubul este solicitat.3. nu depinde de valoarea acestei solicitări: Spre exemplu cazul şuruburilor. În general rezistenţa unei componente raportată la o anumită solicitare. Componentele tratate până în momentul de faţă de prevederile din EN1993-1.5 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. coexistenţa solicitărilor de forfecare. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. întindere si forfecare. Fiecare componentă a întregii îmbinări posedă rezistenţa proprie la întindere.1. valoarea indicată fără a fi determinată experimental sau analitic. panoul de inimă la întindere şi panoul de inimă la compresiune.8[20] este prevăzută o reducere a capacităţii portante a nodului cu 10%. Pentru a ţine cont de interacţiunea dintre acestea în EN 1993-1.8[20] individual pentru fiecare componentă de bază în parte şi anume: panoul de inimă la forfecare. Cea de-a doua etapa presupune o cunoaştere suficient de amănunţită a modului de comportare a componentelor individuale. compresiune şi/sau forfecare independent de modul de solicitare a nodului. În Figura 5-2 sunt ilustrate cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”.

efortul la care fiecare componentă de bază este supusă fiind denumit „efort intern”. Aceste două caracteristici sunt suficiente pentru definirea curbei moment-rotire a nodului. • fiecare parte a secţiunii transversale trebuie să poată transfera mai departe eforturile interne la care este supusă. Armonizarea normelor romaneşti cu cele europene a condus la apariţia unei versiuni traduse în limba romană în anul 2006 şi publicată de ASRO: SR EN1993-1-8[61]: Proiectarea structurilor de otel. se va determina modul în care aceste eforturi vor fi distribuite între componentele constituente. Asamblarea componentelor este după cum s-a descris mai sus.8[20] fiind cea prezentată în Figura 5-3.5.8 „Design of Joints”[20] şi tratează calculul îmbinărilor structurilor metalice. Componentele de bază conform EN1993-1. 5. Pentru un anumit set de eforturilor externe. se bazează pe distribuţia eforturilor interne în componentele de bază.8 şi legea moment-rotire Metoda componentelor apare pentru prima dată în Anexa J a ENV 1993-1 iar mai apoi se transformă în EN1993-1. în vederea determinării rigidităţii şi rezistenţei. se bazează pe aşa numita „distribuţie a eforturilor interne în nod”. torsiune şi/sau compresiune şi întindere axială. Distribuţia eforturilor interne se face pentru a determina rigiditatea şi nivelul de rezistenţă la încovoiere. Toate aceste se aplică nu doar nodurilor structurii. trebuie să fie în echilibru cu solicitările externe ce acţionează în secţiunea respectivă. cât şi în orice secţiune transversală a grinzii sau stâlpului. Proiectarea îmbinărilor”.denumite componente în cazul unui nod . Normativul propune de asemenea determinarea rezistenţelor caracteristice ăi a rigidităţii pentru fiecare componentă de bază. ultima parte a metodei componentelor. pasul ultim constând în asamblarea componentelor în vederea determinării modului de comportarea a nodului studiat. această etapă constă în asamblarea componentelor individuale pentru a determina proprietăţile mecanice ale nodului. forfecare.3.8 Part 1. . pe baza modelului mecanic considerat cel mai reprezentativ pentru îmbinarea considerată. Componentele de bază în cazul îmbinărilor realizate cu şuruburi şi tratate în EN1993-1. • compatibilitatea deplasărilor între părţile constituente ale secţiunii transversale . După cum indică şi numele. primele două etape ale metodei componentelor au fost realizate (identificarea şi determinarea caracteristicilor). iar din punct de vedere teoretic trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: • eforturile interne. Distribuţia eforturilor interne trebuie făcută într-un mod raţional. Relaţia între proprietăţile componentelor şi cele ale nodului. • nu va fi depăşită în nici un caz capacitatea de deformare a fiecărei părţi a secţiunii transversale. supuse la încovoiere. curba convenţională de comportament adoptată de EN1993-1. rezultate în urma distribuţiei.1 -Metoda componentelor 119 Ultima etapă constă în asamblarea componentelor.1.trebuie respectată.8[20] sunt prezentate în Tabelul 5-1. În acest fel. ce acţionează în nod. Metoda componentelor permite determinarea analitică a rigidităţii iniţiale şi a momentului rezistent de calcul.

8[20].Ed 4 Talpa stâlpului la încovoiere 5 Placa de capăt la încovoiere 6 Corniera de talpă la încovoiere 7 Talpa şi inima grinzii sau stâlpului la compresiune Fc.120 Aplicarea metodei componentelor . Componente VSd 1 Panoul inimii stâlpului la tăiere VSd 2 Inima stâlpului transversală la compresiune Fc.5 Evaluarea rezistenţelor de calcul şi a rigidităţilor pentru componentele prezentate în Tabelul 5-1 se face folosind formulele de calcul existente în EN19931.8) Nr.Ed Ft. crt.Ed 3 Inima stâlpului transversală la întindere Ft.Ed . Tabelul 5-1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1.

placa de capăt sau corniere) 12 13 Grindă prevăzută cu vută Figura 5-3: Curba moment-rotire convenţională .Ed 8 Inima riglei la întindere Ft.Ed 10 11 Şuruburi la întindere Şuruburi la forfecare Şuruburi la presiune pe gaură (pe tălpile grinzii.5.Ed 9 Tabla la întindere sau compresiune Fc. tălpile stâlpului. crt.1 -Metoda componentelor 121 Nr. Componente Ft.

Componenta elastică a fiecărei componente de bază este reprezentată de un resort. care înglobează resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază la nivelul unui rând de şuruburi. a) b) c) Figura 5-4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă Figura 5-4 b) ilustrează resortul echivalent. Numerele asociate fiecărui resort corespund numărului de componentă regăsită în EN1993-1. de rigiditatea iniţială. .1) unde: Fi valoarea forţei în resortul i.r (r reprezentând rândul de şuruburi considerat). Δi deformaţia resortului i. ki coeficientul de rigiditate axială a resortului i. Relaţia forţă-deplasare a unui resort este evaluată cu: Fi = E ⋅ k i ⋅ Δ i (5. Momentul elastic este definit empiric şi este considerat ca fiind egal cu două treimi din momentul rezistent de calcul. ţinând cont de schema din Figura 5-4. Astfel resorturile corespunzătoare plăcii de capăt la încovoiere. având o rigiditate keff.1. care tine cont de tipul îmbinării. acţionând la nivelul braţului de pârghie z. E modulul de elasticitate a oţelului. ψ. În Figura 5-4 c) resorturile efective sunt înlocuite de un resort echivalent de rigiditate unica keq.5 Rigiditatea secanta Sj este funcţie de momentul rezistent de calcul. Determinarea rigidităţii iniţiale Rigiditatea iniţială Sj. În cele ce urmează sunt prezentate formulele pentru determinarea rigidităţii efective keff şi a rigidităţii echivalente keq. şurubului la întindere.4. de momentul aplicat şi de un coeficient . 5. la nivelul unui rând de şuruburi.122 Aplicarea metodei componentelor . În Figura 5-4 sunt ilustrate aceste resorturi pentru cazul unei îmbinări riglăstâlp realizată cu şuruburi şi placă de capăt extinsă.ini se determină pornind de la deformarea componentelor de bază ale nodului. tălpii stâlpului la încovoiere şi inimii stâlpului la întindere sunt combinate pentru a forma un resort efectiv pentru fiecare rând de şuruburi.8. şi respectiv rândului de bulon considerat.

r 123 (5.r eff .Rd ) ψ dacă M j . corespunzător unui moment Mj.3) keq = ∑k r eff .Rd se obţine cu relaţia: Sj = E ⋅ z2 1 μ⋅∑ ki (5. este raportul dintre rigidităţile S j .9) dacă Valorile coeficientului ψ sunt date in Tabelul 5-2 .Rd (5.Ed ≤ 2 / 3 ⋅ M j . rigiditatea iniţiala a nodului se obţine prin înlocuirea rotirii φ cu: φ = rezultând: Δ1 + Δ2 + Δ eq z (5.r = 1 1 ∑k i i .Rd < M j .Rd.1 -Metoda componentelor keff .5) S j .Ed mai mic decât momentul rezistent de calcul Mj.4).5.7) unde: ki z μ este coeficientul de rigiditate al componentei i a nodului braţul de pârghie.6) Dacă forţa axială NEd în elementele îmbinate nu depăşeşte 5% din rezistenţa de calcul a secţiunii transversale Npl.r ⋅ hr z (5. rigiditatea la rotire Sj a unui nod grindăstâlp.r eff .5 ⋅ M j .4) Pe baza rigidităţii determinate conform (5.2) şi (5.ini / S j Raportul rigidităţilor μ se determină cu ajutorul următoarelor relaţii: μ =1 μ = (1.Ed ≤ M j .Rd 2 / 3 ⋅ M j .8) (5.ini = Mj φ = F ⋅z F ⋅ z2 E ⋅ z2 = = ∑ Δi F ⋅ ∑ 1 ∑ 1 E ki ki z (5.Ed / M j .2) ∑k z = ∑k r r ⋅ hr 2 ⋅ hr (5.

CC a) distribuţie „plastică” a eforturilor interne CC b) distribuţie „elastică-plastică” a eforturilor interne CC c) distribuţie „elastică” a eforturilor interne Figura 5-5: Distribuţia eforturilor interne . o distribuţie „elastică-plastică” (Figura 5-5 b) Distribuţia va depinde în mare măsură de capacitatea de deformare a componentelor nodului.1 2. La nivelul şuruburilor pot fi identificate trei tipuri de distribuţie ale eforturilor interne şi anume: • • • o distribuţie „plastică” (Figura 5-5 a). Determinarea momentului rezistent Determinarea momentului rezistent de calcul se bazează pe aplicarea teoremelor statice.124 Aplicarea metodei componentelor .7 2.1.7 5.7 3.5. o distribuţie „elastică” (Figura 5-5 c).5 Tabelul 5-2: Valorile coeficientului ψ Tipul îmbinării Sudată Placă de capăt cu şuruburi Corniere de tălpi cu şuruburi Placă de bază a stâlpului ψ 2.

9Bt. asta numai dacă există o capacitate suficientă de deformare a componentelor.k .11) Distribuţia „elastică” a eforturilor prezentată în Figura 5-5c este un caz particular al distribuţiei „elastice-plastice”.i ⋅ hi + ⎛h ⋅F ⎞ hi ⋅ min ⎜ i Rd . La rândurile de şuruburi situate sub rândul de şuruburi k. prezentată în Figura 5-5a se dezvoltă progresiv de la rândul superior de şuruburi spre rândul inferior de şuruburi.10) În anumite cazuri (vezi Figura 5-5b). M j .1 -Metoda componentelor 125 Distribuţia plastică a eforturilor interne. În EN1993-1. 9Bt . Aceste criterii îşi au originea in cercetările realizate de Jaspart (1999)[38]. doar că se vor lua în considerare un număr limitat de .i ⋅ hi (5.Rd reprezintă rezistenţa unui şurub.11) se aplică considerând k=1. distribuţia plastică a eforturilor este întreruptă datorita lipsei capacităţii de deformare a ultimului rând de şuruburi. în care Bt.8[20] se presupune ca există o capacitate de deformare suficientă a unui rând de şuruburi dacă: • rezistenţa de calcul FRd. Fc. la care în primul rând de şuruburi a fost atinsă rezistenţa şi prezintă un comportament ne-ductil. În acest caz ecuaţia (5.i se datorează cedării plăcii de capăt şi • rezistenţa de calcul FRd . Momentul rezistent în acest caz se evaluează cu: M j .i ⎟ i = k +1 ⎝ hk ⎠ ∑ n (5. Această distribuţie se aplică cu precădere la nodurile având grosimi mari ale plăcii de capăt şi ale tălpii stâlpului.5.Rd) şi este condiţionată de cedarea şurubului sau a plăcii de capăt. în talpa şi inima grinzii sau la atingerea rezistenţei la compresiune a inimii grinzii şi a rezistenţei la forfecare a panoului de inimă.Rd = ∑F i =1 n Rd .10)).i se datorează cedării inimii stâlpului la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd.k>1. în care s-a atins deja rezistenţa de calcul ( FRd. În acest caz momentul rezistent de calcul se va determina similar pe baza formulelor de calcul prezentate anterior. distribuţia eforturilor este liniară. Aceste braţe sunt determinate ca fiind distanţele de la centrul de compresiune (CC) la axa rândului de şuruburi considerat.i ≤ 1. Cele trei tipuri de distribuţii ar putea fi limitate în cazul atingerii rezistenţei la compresiune.i se datorează cedării inimii grinzii la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd.Rd .Rd = ∑F i =1 k Rd . FRd . Momentul rezistent de calcul este determinat ca fiind suma produselor dintre efortul interior de la nivelul fiecărui bulon si braţul acestuia (eq. (5.

În acest interval valoarea rezistentei la compresiune se determină: (5.12) ∑ Fl = Fc. Această rezistenţă trebuie sa ţină cont şi de apariţia fenomenului de grupare la apariţia mecanismului de cedare. utilizată în formulele precedente. rezistenţa resortului efectiv i (vezi Figura 5-4b) este condiţionată de componenta cea mai slabă. 5. dintre rezistenţa de calcul la compresiune a inimii grinzii şi rezistenţa de calcul la forfecare a panoului de inimă.i.2. Se consideră că un nod are o capacitatea de rotire suficientă pentru un calcul plastic dacă momentul de calcul rezistent al nodului este definit de una din următoarele componentele de bază: • • • unde: n panoul de inimă la forfecare.126 Aplicarea metodei componentelor . Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale.2.5 rânduri de şuruburi. Proprietăţile mecanice a acestor componente cum ar fi deformaţia elastică. Rezistenţa de calcul a unui rând de şuruburi i.Rd l =1.n este numărul ultimului rând de şuruburi în care apar eforturi de întindere. rezistenţa de calcul şi capacitatea de . prezentat în paragrafele anterioare (Figura 5-2). FRd. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor. reprezintă rezistenţa minimă a componentelor la nivelul rândului de şuruburi considerat. placa de capăt a grinzii la încovoiere. trebuie limitată în acelaşi timp grosimea tălpii stâlpului cât şi grosimea plăcii de capăt. Generalităţi.1. dacă aceste componente sunt active. Distribuţia eforturilor la rândurile de şuruburi se face ţinând cont de faptul că aceluiaşi rând de şuruburi nu i se va atribui o încărcare mai mare decât cea pe care o poate transfera acel rândul de buloane.Rd şi a inimii grinzii. Este folosită ca referinţă în EN 1993 şi EN 1994. Fl reprezintă minimul dintre rezistenţa de calcul la compresiune a tălpii Fc. pentru a evita ruperea fragila a şurubului. pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi respectiv mixte. În ultimele două cazuri. Metoda componentelor poate fi utilizată pentru evaluarea capacităţii de deformare a unui nod dacă se cunoaşte capacitatea de deformare a fiecărei componente active. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente. reprezintă efortul de întindere în rândul i. amplasate în serie (vezi Figura 5-4a). talpa stâlpului la încovoiere. Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 5. denumite componente. Mai mult. pentru resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază.

dar nu şi în cazul îmbinărilor elementelor cadrelor metalice parter cu rigla în pantă (Figura 5-6).Rd: NSd ≤ 0. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. Aceste este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. modul de cedare şi capacitatea de rotire.2. NSd rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. Limitarea de 5% poate fi respectată în majoritatea cazurilor în care îmbinarea riglă-stâlp se realizează între elementele structurilor multietajate.Rd Se consideră că sub această limită comportarea nodului nu este influenţă semnificativ de forţa axială. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. şi anume: rigiditatea la rotire. trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N În majoritatea cazurilor. În consecinţă.2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 127 deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. NSd. Npl. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire.5. 5. Unde: Figura 5-6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă .2. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. Npl. 05 Npl . la eforturi de compresiune şi întindere. momentul rezistent de calcul. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază.13) este efortul axial de calcul.Rd (5.8[20] este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare. De asemenea trebuie subliniat faptul că această valoare a fost aleasă în mod arbitrar şi nu este justificată ştiinţific. utilizând metoda componentelor. caracterizarea proprietăţilor unui nod.

în concordanţă cu importanţa relativă a momentului încovoietor şi a forţei axiale şi bineînţeles în concordanţă cu semnele forţelor aplicate în nod. În cazul interacţiunii dintre momentul încovoietor şi forţa axială este important modul în care sunt activate componentele de bază în funcţie de intensitatea încărcărilor aplicate în nod.128 Aplicarea metodei componentelor . iar forţele de întindere sunt transferate prin intermediul şuruburilor întinse. Aceste probleme au fost investigate la Universitatea din Liege prin intermediul unui amplu program experimental şi analitic de către Cerfontaine & Jaspart (2003)[8]. placa de capăt la încovoiere.13) nu este satisfăcută. NSd NRd 1 -1 1 MSd Mj. Pentru un moment încovoietor predominat.5 În cazul în care condiţia (5. iar pentru a dezvolta o procedură de proiectare îmbunătăţită în concordanţă cu metoda componentelor care este încă valabilă atâta timp cât comportamentul componentelor este independent de tipul de încărcare aplicat întregului nod – se cere o nouă procedură de asamblare a componentelor pentru a acoperi acţiunea combinată a momentului încovoietor şi a forţei axiale. în EN 1993-1. . componentele activate fiind: inima stâlpului la întindere.Rd -1 Figura 5-7: Curba de interacţiune M-N Aceste prevederi sunt puse sub semnul întrebării. cea de a doua corespunzând unei forţe axiale predominante (Figura 5-9b).8 se consideră că diagrama de interacţiune moment-forţa axială este definită de linia ce uneşte următoarele 4 puncte: rezistenţa la moment încovoietor pozitiv şi negativ în absenţa forţei axiale şi respectiv rezistenţa axială la întindere şi compresiune în absenţa momentului încovoietor (Figura 5-7). Dificultatea în acest sens rezultă din modificarea listei de componente active în nod. forţele de compresiune se dezvoltă în vecinătatea tălpii inferioare a riglei îmbinate. Considerând o îmbinare riglă-stâlp cu placă de capăt extinsă supusă la moment încovoietor şi forţă axială ( Figura 5-8) există două distribuţii posibile ale eforturilor interne în nod: • • una corespunzând unui moment încovoietor predominant (Figura 5-9a). talpa stâlpului la încovoiere.

2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 129 şuruburile la întindere.5. N M Figura 5-8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială N M a) M predominant N M Figura 5-9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N b) N predominant . În cazul unei forţe axiale predominate. componentele activate fiind: inima stâlpului la compresiune. inima grinzii la întindere. Rândurile de şuruburi nu mai sunt active la întindere. talpa grinzii la compresiune. partea superioară a îmbinării tinde să transfere eforturi de compresiune. talpa grinzii la compresiune. inima stâlpului la întindere şi talpa grinzii la întindere. inima stâlpului la compresiune.

fiecare componentă a nodului este reprezentată de un resort elastic caracterizat de o curba neliniară F-Δ. nodul ar fi alcătuit dintr-o îmbinare solicitată la moment încovoietor şi forţă axială şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare. Modelul permite determinarea.inima stâlpului la întindere. conducând la un mecanism individual de cedare (Figura 5-2a). în placa de capăt se dezvoltă un mecanism plastic de cedare. intr-o manieră numerică. CWC – inima stâlpului la compresiune.8[20]. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este suficient de mare. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8] (Figura 5-10). respectiv deplasarea acesteia. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. în placa de capăt vor apărea linii de curgere separate în jurul unui şurub.talpa stâlpului la încovoiere. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este mică. Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. EPB – placa de capăt la încovoiere. În acest model. BT – şurubul la întindere. Dacă ar fi să urmăm definiţiile date în EN 1993-1. BWT – inima grinzii la întindere. conducând la un mecanism .130 Aplicarea metodei componentelor .3. cauzând printre altele încovoierea plăcii de capăt şi/sau încovoierea tălpii stâlpului.5 5. Exista două caracteristici particulare ale metodei componentelor ce trebuie analizate cu mare atenţie şi anume: • „efectele grupate” (Figura 5-2b): aceste efecte apar îndeosebi în cazul îmbinărilor realizate cu placă de capăt la care eforturile de întindere între elemente sunt transmise prin intermediul şuruburilor. CWT CFB BT EPB N CWC BFC îmbinare Panoul de inimă la forfecare M nod Figura 5-10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart Modelul propus conduce la activarea următoarelor componente: CWT . CFB . Datorită eforturilor de întindere din şurub. bazat pe utilizarea metodei componentelor. unde F şi Δ reprezintă forţa ce acţionează în componenta considerată. BFC – talpa grinzii la compresiune.2. în placa de capăt vor apărea linii de curgere cuplate în jurul mai multor şuruburilor. a răspunsului nodului riglă-stâlp. solicitat la eforturi axiale şi încovoiere.

este un program destinat în exclusivitate activităţilor de cercetare deoarece permite introducerea caracteristicilor mecanice a materialului. placa de capăt a stâlpului. 5. La rândul ei curba moment-rotire este trasată utilizând un program de calcul dezvoltat de Cerfontaine şi Jaspart la Universitatea din Liege. individual pentru fiecare componentă a îmbinării în parte şi anume: talpa stâlpului. Toate rândurile de şuruburi se notează de la 1 la n începând cu primul rând de şuruburi (Figura 5-11). Acest efect conduce la un număr convenţional de n=Nb+2 de rânduri de şuruburi prin intermediul cărora eforturile sunt transmise de la grindă la stâlp. şi eforturi transversale datorate încărcărilor aplicate nodului (inima stâlpului la întindere – CWT. şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare). respectiv inferioare a grinzii (Figura 5-10) şi care activează suplimentar următoarele componente: talpa şi inima grinzii la compresiune şi inima stâlpului la compresiune. În Figura 5-11 este ilustrată o îmbinare cu şuruburi realizată cu placă de capăt extinsă având un număr de Nb=4 şuruburi.5. inima stâlpului. eforturi longitudinale datorate încărcărilor axiale şi a momentului încovoietor din stâlp.3. 5. Determinarea îmbinare diagramei de îmbinărilor interacţiune aplicând pentru Caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 se face prin intermediul curbei moment-rotire. Definiţii şi convenţii Diagrama de interacţiune defineşte o suprafaţă limită dată de rezistenţa nodului. • „interacţiunea componentelor”: acest fenomen are loc între componentele stâlpului unde interacţionează trei tipuri de eforturi: eforturile de forfecare în panoul de inimă. Programul de calcul a fost dezvoltat în timp.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. ce formează o pereche de valori. Evaluarea caracteristicilor metoda componentelor.1. placa de capăt a grinzii. etc. rigidizările panoului de inimă a grinzii. În prezenta lucrare se va prezenta cazul general al unei îmbinări realizate cu placă de capăt extinsă cu şuruburi. În mod convenţional forţele de întindere se asumă a fi pozitive sau egale cu zero. având un număr de Nb rânduri de şuruburi prin care sunt transferate eforturile de întindere. iar pentru a fi asigurată rezistenţa întregii îmbinări momentul încovoietor şi forţa axială. Pot fi indetificate două zone active poziţionate la mijlocul tălpii superioare. talpa grinzii. şuruburi. Mai mult decât atât. În cele ce urmează se va face o scurtă trecere în revistă a modului de lucru a programului. inima grinzii. are la bază metoda componentelor şi ţine cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. inima stâlpului la compresiune – CWC. trebuie sa rămână în interiorul acestei diagrame. iar cele de compresiune negative sau egale cu zero. Cinematica problemei este .3. 131 grupat de cedare (Figura 5-2a). Apariţia efectelor grupate afectează în aceeaşi măsură şi următoarele componente: inima stâlpului la întindere – CWT şi inima grinzii la întindere BWT.

în timp ce în rândul de şuruburi 1 şi 3 este diferită de zero. criteriul de rezistenţă pentru fiecare rând aparţinând grupului fictiv [m. şi axa şurubului (valorile hi sunt pozitive pentru rândurile de şuruburi situate deasupra axei neutre a grinzii). dar în realitate în nod se dezvoltă fenomenul de „grupare” e efectelor. bazată pe aplicarea teoremei statice. p = m. Pentru o îmbinare supusă la eforturi de încovoiere (M) şi axiale (N).15) Criteriul de rezistenţă În conformitate cu principiile teoremei statice. iar „mecanismul de grup” ia în considerare doar rândurile de şuruburi 1.p].16) ..α m = 1.5 următoarea: forţa de compresiune din rândul nr. toate rândurile de şuruburi [m. m + 1. rezistenţa fiecărui rând de şuruburi (care este egală cu rezistenţa celei mai slabe componente) nu poate fi depăşită.4. 2 este egală cu zero... Momentul încovoietor şi forţa axială aplicată sunt conectate prin conceptul de excentricitate a încărcării după cum urmează (valorile pozitive ale momentului M şi ale forţei axiale N sunt definite în Figura 5-10): M = e⋅N (5. Rand 1 Rand sup 2 Rand 3 Rand 4 Rand 5 Rand inf 6 Figura 5-11: Numerotarea rândurilor de şuruburi Ecuaţiile de echilibru pentru nod şi excentricitatea încărcării Evaluarea rezistenţei nodului. Astfel s-a considerat că.p] în care apar efectele de grupare sunt considerate ca un rând echivalent fictiv având un braţ de pârghie echivalent şi o rezistenţă a grupului egală cu cea a celei mai slabe componente. necesită existentă unui echilibru la cedare între distribuţia eforturilor interne şi forţele externe aplicate.132 Aplicarea metodei componentelor .n (5.. În concluzie. pentru fiecare componentă constitutivă α poate să fie scris: i =m ∑F p i Rd ≤ Fmp . Braţul este definit ca fiind distanţa verticală dintre axa grinzii. Totul pare simplu atâta timp cât se consideră rezistenţa individuală a fiecărui rând de şuruburi.3. unde eforturile M şi N sunt aplicate..14) în care Fi reprezintă forţa în rândul i de şuruburi iar hi fiind braţul forţei respective.p. condiţia de echilibru static se va scrie: M = ∑h ⋅F i =1 i n i N = ∑F i =1 n i (5.

19) Fi c = min Fi Rd + . Fmp . valoarea forţei (Fk) variază de la 0. la unul din capete. 133 Rd în care Fmp .α reprezintă rezistenţa individuală a componentei α a rândului m.18) (5.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.n (5. iar rezistenţa finală pentru grupul de şuruburi Rd Rd [m. notată cu Fmp .α .2. 0 ) i <k (5. 0 ( ) ( daca sau: Fi c = min Fi Rd − . până la valoarea maximă a rezistenţei rândului de şuruburi respectiv la celălalt capăt.17) unde: Fi c = max Fi Rd + . panta fiecărui segment fiind egală cu valoarea braţului de pârghie (hk). Diagrama de interacţiune se va obţine astfel: M = hk ⋅ N + ∑ (hi − hk ) ⋅ Fi c i =1 n k = 1.5. Acest criteriu de rezistenţă poate fi derivat pentru fiecare componentă constitutivă a unui rând de şuruburi.α reprezintă rezistenţa componentei α corespunzătoare grupului de Rd şuruburi de la m la p.. poate fi definită ca fiind minimul valorilor Fmp . În Figura 5-12 este ilustrată situaţia prezentată anterior pentru cazul interacţiunii între două rânduri de şuruburi (a) şi respectiv între trei rânduri de şuruburi (b) dar care acoperă şi cazul cel mai general al unei îmbinări cu n număr de şuruburi. Aplicarea teoremei statice conduce la următoarea definiţie şi trasarea diagramei de interacţiune M-N: Criteriul de interacţiune la cedare între momentul încovoietor (M) şi forţa axială (N) este descrisă de un set de 2n segmente paralele. 0 ( ) daca i >k daca i <k (5. iar în lungul acestor segmente.20) .p].. în cazul în care m este egal cu p. a) model de interacţiune între doua rânduri de şuruburi b) model de interacţiune între trei rânduri de şuruburi Figura 5-12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi Definirea criteriului de cedare pentru întregul nod Detalii referitoare la aplicarea teoremei statice pentru o îmbinare cu n rânduri de şuruburi sunt date in Teza de doctorat a lui Cerfontaine (2003)[7] intitulată ”Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblage boulonne”.

3.2..i ⎟ ⎠ i <k (5.5 Fi c = max Fi Rd − . au fost selectate un număr de îmbinări pentru care există deja date experimentale. cu această . Punctele din Figura 5-12 reprezintă paşii succesivi pentru evaluarea valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − .. metoda componentelor teste Pentru a putea face o comparaţie a rezultatelor obţinute prin utilizarea programului dezvoltat la Universitatea din Liege. Comparaţie experimentale.134 Aplicarea metodei componentelor ..21) cu: ∑F ∑ m Rd + j ⎞ .n ⎟ ⎠ i >k (5. asemănătoare celei prezentate în Figura 5-11..23) Rezistenţa rândului de şuruburi i ( Fi Rd + şi Fi Rd − ) diferă pentru i mai mic decât k (obţinând Fi Rd + ) sau mai mare decât k (obţinând Fi Rd − ). Figura 5-13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7]. 0 ⎛ Rd Fi Rd + = min ⎜ Fmi − ⎝ ⎛ Rd Fi Rd − = min ⎜ Fim − ⎝ ( ) j =m daca i −1 i >k (5. 5. m = i. În Figura 5-13 este prezentată un exemplu de diagramă generală capabilă de interacţiune moment – forţă axială (M-N) corespunzătoare unei îmbinări cu 4 rânduri de şuruburi. De asemenea. m = 1.22) j = i +1 ⎞ F jRd − . În Figura 5-12b este prezentată procedura de evaluare a valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − în cazul unei îmbinări unde se grupează trei rânduri de şuruburi.

b 8 6 6 cltb 2 2 3 clib 3 4 4 unde: hc . cl-ib – clasa inimii grinzii i.b – grosimea tălpii grinzii. Testele experimentale. Caracteristicile de material au fost determinate în urma unor teste de tracţiune pe specimene extrase din nonele neafectate de deformaţii ale nodurilor încercate. realizate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări. inima şi talpa grinzii. cl-tb – clasa tălpii grinzii.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Figura 5-14: Caracteristici dimensionale îmbinări . bb – lăţimea tălpii grinzii. tw. În cadrul programului de calcul pentru fiecare grosime de material au fost folosite caracteristicile mecanice obţinute în urma testelor de tracţiune.5.c 8 6 6 clts 2 2 3 clis 3 4 4 riglă hb 650 700 700 bb 200 200 230 tf.înălţimea stâlpului. tw. În acelaşi tabel sunt trecute şi clasa secţiunii elementelor componente: inima şi talpa stâlpului. cl-is – clasa inimii stâlpului.înălţimea grinzii. tf. rezultatele acestor teste sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări. bc – lăţimea tălpii stâlpului.c – grosimea inimii stâlpului.c 15 15 12 tw. Dimensiunile geometrice ale îmbinărilor analizate sunt prezentate în Tabelul 5-3 şi grafic în Figura 5-14.c – grosimea tălpii stâlpului.b – grosimea inimii grinzii. hb . 135 ocazie s-a făcut o verificare suplimentară a testelor experimentale realizate pe noduri riglă-stâlp având secţiuni variabile zvelte.b 12 12 10 tw. tf. cl-ts – clasa tălpii stâlpului. Tabelul 5-3: Dimensiuni geometrice Nod j2-3 j2-4 j3-4 stâlp hc 650 700 700 bc 240 240 280 tf.

ini 600 500 400 300 200 100 Φel.th= 440. cele experimentale având valori mai mari.59 Sj.0271839 Mrd.01 0.025 0.72 0.0075266 0.035 0.015 Φu 0.1Sj. în termeni de moment rezistent al îmbinării. chiar se suprapun în unele cazuri.005 0.045 0.04 0.exp=573.025 0.1Sj.56 J2-3 rotire [rad] 700 Sj.ini Mrd. Daca ar fi să vorbim în termeni de rigiditate a îmbinării.005 0.136 Aplicarea metodei componentelor .015 0.exp= 515. 0.015 0. 0. Se observă că valorile.89 Mrd.02 0. valorile experimentale şi cele analitice sunt comparabile. oricum diferenţa dintre acestea este nesemnificativă.055 0.ini J3-4 Φel.065 Sj.th=457.04 rotire [rad] Figura 5-15: Comparaţie analitic-experimental .035 0.045 Φu.exp=518. sunt puţin diferite.ini 0.ini 0.5 În Figura 5-15 şi Tabelul 5-4 sunt prezentate rezultatele obţinute pe cale experimentală şi analitic folosind metoda componentelor. 900 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0.035 0.th=495.22 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 -100 0.03 0.62 moment [kNm] J2-4 800 700 600 Mrd.1Sj.005 Mrd.025 0.03 0.006075343 0 0 -100 rotire [rad] 0.02 0.005 -100 Φel 0. 0.01 0.ini Mrd. 0.004122 Φu.

în care momentul capabil al nodului Mj este normalizat la momentul plastic al riglei Mpl.5.8[20] Elementele cadrelor metalice (rigle şi stâlpi) se îmbină în nodurile cadrului.66 [kNm] 573.b (exp) MR.005 0.62 515. caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. acestea trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului. Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că în realitate.56 457.b. posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate.65 548. Tabelul 5-4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială 137 Nod J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .02 J2-3 J2-4 j3-4 495. .14 532.72 440.56 457. Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN19931. Experienţa a arătat că în cazul nodurilor rigide. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. (th) Mpl . Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme.0 141644.0 123555.0 Curbele moment-rotire obţinute analitic cu ajutorul programului de calcul sunt prezentate în Figura 5-16.ini [kNm/rad] 123069.3.71 440.015 0. majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. j [kNm] 495. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului.59 Figura 5-16: Curbele moment-rotire obţinute analitic 5. Astfel. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor.59 [kNm] 551. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide. care să îndeplinească presupunerile făcute la calculul structurii.89 518.22 Sj. fie articulate. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. 600 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 0.01 rotire [rad] 0.3. Relaţii moment-rotire pentru îmbinări riglă-stâlp tipice sunt prezentate în Figura 5-17.

soluţiile de greutate minimă se obţin atunci când nodurile structurii sunt rigide. 1998[64]). Deciziile luate în faza de proiectare au un impact major asupra costurilor de fabricaţie ale structurii.138 Aplicarea metodei componentelor .8[20]. permit considerarea comportamentului real al nodului. Studii efectuate în anii anteriori au arătat că soluţiile cu o greutate minimă pot ajunge cu până la 20 % mai scumpe decât soluţiile la care s-a ţinut cont de costurile de fabricaţie (Steenhuis şi colab. Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. Dacă rigiditatea reală este semnificativ mai mare decât limita prevăzută de normă. proiectantul va optimiza structura pentru a obţine o greutate minimă. cum este Eurocode 3. În consecinţă. În cazul în care costurile unei structuri metalice sunt calculate pe baza greutăţii acesteia. Caracteristicile nodurilor vor influenţa răspunsul structurii. îndeplinind totuşi criteriul pentru noduri rigide. dimensiunea elementelor poate creşte faţă de soluţia cu noduri rigide. pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). ceia ce conduce la o rigiditate ridicată şi o distribuţie mai echilibrată a eforturilor în elementele structurale. În general. astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. • Beneficii economice ale nodurilor semi-rigide. 1998[67]): • Detalii optime pentru nodurile rigide. adică rigiditatea şi/sau rezistenţa parţială. Rigiditatea reală a nodului poate fi evaluată în conformitate cu EN1993-1. Diminuarea costurilor nodurilor trebuie comparată cu creşterea datorată . Experienţa din diferite ţari europene a arătat că procesul de proiectare al cadrelor metalice necontravântuite este foarte delicat din punct de vedere economic. Pe de altă parte. anumite tipuri de noduri cu şuruburi. Prin utilizarea nodurilor semi-rigide pot fi identificate mai multe aspecte şi strategii pentru obţinerea unor beneficii economice (Weynard şi colab. care sunt considerate tradiţional ca şi articulate. Pot fi găsite soluţii economice folosind noduri semi-rigide iar comportamentul real al nodului trebuie luat în considerare la calculul structurii. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static. Aceste noduri necesită rigidizări şi de aceia conduc la costuri de fabricaţie ridicate (datorate în special costului ridicat al manoperei). Figura 5-17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] Normele moderne de calcul a structurilor metalice.5 Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului). trebuie verificat dacă se pot omite anumite rigidizări. adică distribuţia momentelor şi a deplasărilor.

având un sistem de clasificare se poate verifica dacă un nod cu o anumită rigiditate poate fi modelat ca şi rigid.8[20] prevede un sistem de clasificare a nodurilor funcţie de rigiditatea şi rezistenţa lor. care foloseşte metoda componentelor (Jaspart şi colab. Această clasificare este importantă pentru a verifica dacă un nod se comportă ca unul rigid. importanţa rigidităţii nodului este funcţie de rigiditatea relativă riglă-stâlp ( Kb / Kc ) Figura 5-18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate În Figura 5-18 se disting trei zone şi anume: • Zona 1 – noduri rigide S j . 1999[39]) pentru determinarea capacităţii portante şi a rigidităţii nodurilor.8. • Zona 2 – noduri seimi-rigide .ini ≥ kb ⋅ E ⋅ Ib / Lb ). ci rigiditatea relativă a acestuia faţă de elementul îmbinat ( S j . Este important de subliniat faptul că un nod real nu este niciodată perfect rigid.5. Oricum. EN1993-1.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.1 şi kb=8 pentru cadre contravântuite. Clasificarea nodului funcţie de rigiditate (Figura 5-18) ţine seama de trei aspecte şi anume: • • • nu este importantă rigiditatea absolută a nodului. Soluţia optimă se poate determina numai în cazul în care se face o evaluare detaliată a costului. Prima problemă este parţial rezolvată de prevederile de calcul existente în EN1993-1. Dificultatea folosirii nodurilor semi-rigide în proiectarea curentă a structurilor metalice este dictată de lipsa relativă a prescripţiilor de calcul pentru acestea şi de efortul suplimentar de calcul structural. În plus faţă de procedura de calcul a caracteristicilor prin metoda componentelor.ini ≥ k b ⋅ E ⋅ Ib Lb cu: kb=25 pentru cadre necontravântuite. 139 costului rezultat din greutatea suplimentară de material şi al protecţiei anticorozive. influenţa rigidităţii nodurilor este mai importantă la cadrele necontravântuite ( kb = 25 ). dacă K b / Kc ≥ 0. odată cu includerea unor modele de noduri semi-rigide în tot mai multe programe de calcul structural. în consecinţă răspunsul structurii nu se va modifica substanţial din cauza rigidităţii reale a nodului. Cea de-a doua problemă dispare treptat.

rigiditatea iniţială a nodului.ini.exp 0.exp kb*E*Ib/Lb J2-4 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.005 0.015 rotire [rad] 0.ini.015 rotation [rad] 0. Ib – momentul de inerţie al riglei.005 0.exp 0. Lb – lungimea riglei.025 0.ini.03 25*E*Ib/Lb Sj.ini ≤ 0.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.exp kb*E*Ib/Lb J2-3 0.03 limita rigidă limita articulată 0.015 rotire [rad] 0. Kb – rigiditatea riglei.005 0.ini.02 0.exp kb*E*Ib/Lb Figura 5-19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.025 0.140 Aplicarea metodei componentelor .ini.5E*Ib/Lb Sj.01 0.025 0. 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.8[20] J3-4 .5E*Ib/Lb 25*E*Ib/Lb Sj.5E*Ib/Lb Sj.ini .02 0.01 0.ini.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.01 0.5 ⋅ E ⋅ Ib Lb în care: Sj.5 • Zona 3 – noduri articulate S j .exp 0.02 0. Kc – rigiditatea stâlpului.03 25*E*Ib/Lb Sj.5E*Ib/Lb Sj.

4. în comparaţie cu limita articulată şi cea rigidă. 141 În Figura 5-19 este prezentată rigiditatea iniţială a nodurilor.b = Mpl .25) γ M0 modulul elastic de rezistenţă a secţiunii.b . 10. din punct de vedere al rigidităţii. se obţine ţinând cont că o parte a inimii voalează înainte de atingerea limitei de curgere în fibra extremă.b 0. Materialul utilizat în analizele numerice a fost S275 având limita de curgere fy=275 N/mm2. Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor Rezultatele prezentate în paragraful anterior se limitează la un număr de 3 îmbinări. Aceste modificări s-au făcut în vederea variaţiei clasei în care talpa şi inima se încadrează.24) (5. utilizând în formula lui Mpl. obţinute prin variaţia secţiunii grinzii şi anume: creşterea înălţimii secţiunii. Mpl .1.5.0 .b Mj este momentul capabil al nodului Mpl. nodurile se încadrează în categoria celor seimirigide. dezvoltat la Universitatea din Liege şi prezentat în paragrafele anterioare. Îmbinările au fost analizate cu ajutorul programului de calcul al îmbinărilor.b ≤ M j ≤ Mpl . Ca o concluzie preliminară: nodurile riglă-stâlp ale cadrelor metalice portal realizate între elemente cu secţiune variabilă zveltă pot fi clasificate ca fiind semirigide.25 ⋅ Mpl . În toate cazurile au fost folosite şuruburi de înaltă rezistentă M20 gr. modulul elastic efectiv al secţiunii. Se observă că în toate cele trei cazuri considerate. Analizând rezultatele prezentate în Tabelul 5-4. Această concluzie trebuie însă limitată la îmbinările studiate.25 ⋅ Mpl .3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. În continuare se prezintă un studiu parametric efectuat pe un număr de 25 de îmbinări riglă-stâlp. placă de capăt extinsă având grosimea de 20 mm. Pe parcursul analizelor gabaritele stâlpului au fost . unde: Wel Weff 5. coeficientul parţial de siguranţă în cazul de faţă s-a considerat γ M 0 = 1. se poate concluziona: în toate cazurile studiate acestea au rezistenţă totală.3. nodurile sunt clasificate în: • • • unde: noduri cu rezistenţă totală noduri articulate noduri cu rezistenţă parţială M j ≥ Mpl .9.b este momentul capabil al riglei Momentul capabil al riglei a fost evaluat în conformitate cu prevederile din EN1993-1. respectiv creşterea lăţimii tălpii. respectiv de rezistenţă totală.b = Wel ⋅ fy γ M0 Weff ⋅ fy inima de clasa 3 inima de clasa 4 (5. Deoarece se face comparaţia cu rezultate experimentale.b M j ≤ 0. Wel în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 3 şi Weff în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 4. În funcţie de rezistenţă.

respectiv clasa de secţiune corespunzătoare tălpii şi inimii grinzii. Clasa secţiunii a fost evaluată în conformitate cu prevederile EN1993-1. Mpl. În Tabelul 5-5 şi Figura 5-20 sunt prezentate dimensiunile îmbinărilor analizate. deşi era de aşteptat o reducere a capacităţii portante datorată posibilităţii de voalare locală a inimii. singura variaţie făcându-se în cazul înălţimii secţiunii acestuia.142 Aplicarea metodei componentelor . Se observă că atât momentul capabil al îmbinării. considerată în toate cazurile egală cu cea a grinzii.1 pentru secţiuni dublu T supuse la încovoiere. Mj. Există şi cazuri în care s-a înregistrat rezistenţă parţială a îmbinărilor. asta cu preponderenţă în cazul grinzilor cu înălţime mare. moment capabil al grinzii.5 considerate constante.Rd. cât şi rigiditatea iniţială sunt influenţate în mare măsură de creşterea în înălţime a secţiunii. Acest lucru se întâmplă chiar dacă inima secţiunii trece de la clasă 3 la clasă 4. Se observă de asemenea că o creştere a lăţimii tălpii nu conduce neapărat la creşterea capacităţii portante sau a rigidităţii iniţiale. .b şi rigiditate iniţială a îmbinării. Tabelul 5-5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 h 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 Dimensiuni riglă [mm] b tf 220 12 220 12 220 12 220 12 220 12 230 12 230 12 230 12 230 12 230 12 240 12 240 12 240 12 240 12 240 12 250 12 250 12 250 12 250 12 250 12 260 12 260 12 260 12 260 12 260 12 tw 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 talpă 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 Clasă inimă 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 Rezultatele obţinute în urma analizelor efectuate sunt prezentate în Tabelul 5-6 în termeni de moment capabil al îmbinării Mj. Sj. Din punct de vedere al clasificării aveam de a face cu o îmbinare semirigidă şi de rezistenţă totală în majoritatea cazurilor. acest lucru poate fi explicat de influenţa pe care o are panoul de inimă în configuraţia îmbinării.Rd. O procedură pentru determinarea clasei secţiunii este prezentată în Anexa 5.ini.

3 107200.6 134184.b [kNm] Sj.3 115642.55 669.99 644.9 155882.57 575.47 509.9 151640.0 129452. Tabelul 5-6: Rezultate analize numerice Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 Mj.7 111524.1 131009.81 552.Rd [kNm] Mpl.7 .14 595.6 141957.0 138998.06 597.8 138574.ini [kNmrad] 438 478 522 597 617 441 481 525 597 617 443 483 527 616 637 445 486 529 623 656 447 488 532 635 675 558.04 575.27 621.4 155273.8 129186.9 141792.41 645.68 621.2 143434.37 579.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.30 620.73 551.07 553.4 142515.5.36 598.14 531.23 118160.48 574.13 597.4 126881.5 146908.3 117776.3 129568.99 573.4 122445.4 134225.5 141869.27 641.0 119483.33 599.58 530. 143 Figura 5-20: Definiţie dimensiuni elemente.55 619.

. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”. evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare • componentă în parte (rigiditate iniţială. principiile de aplicare regăsindu-se in EN1993-1. metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. Concluzii Metoda componentelor este în momentul de faţă.5 În Figura 5-21 este prezentă o comparaţie a rezultatelor obţinute în termini de moment rezistent al îmbinării Mj. Ca o caracteristica a metodei.144 Aplicarea metodei componentelor . şi este studiat în consecinţă. rezistenţă de calcul). nodul este considerat ca un tot unitar. respectiv lăţime talpă grindă). 700 600 500 Mj.4. Mai multe rezultate comparative în acest sens sunt prezentate în Anexa 5. Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate.Rd şi modul în care acesta variază in funcţie de creşterea unui parametru (înălţime grindă.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte).Rd 400 300 200 S5 100 S3 S4 0 J5-1 J5-2 J5-3 S1 S2 creşte lăţimea creşte înălţimea J5-4 J5-5 Figura 5-21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii 5.

Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1.5.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl.8[20]. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. la eforturi de compresiune şi întindere. Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial. Mj. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. Sj. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. îmbinările au rezultat ca fiind de • rezistenţă totală sau parţială. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. În majoritatea cazurilor. Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1.4 -Concluzii 145 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii. din punct de vedere al rezistenţei. Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice.ini.Rd). existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). În Figura 5-2 este ilustrat cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. În cadrul prezentului capitol s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). . îmbinările au rezultat semirigide. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”.Rd.

6.METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR

6.1.

Introducere

6.1.1. Noduri semirigide
Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului, care tradiţional erau considerate fie perfect rigide fie articulate. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme, permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii, caracteristicile nodurilor proiectate trebuind să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor, posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate. Experienţa a arătat că nodurile rigide trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului, în vederea îndeplinirii presupunerilor făcute la calculul structurii. Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că, în realitate, majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului), astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. Pe de altă parte, anumite tipuri de noduri cu şuruburi, care sunt considerate tradiţional ca şi articulate, pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static.

6.1.2. Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală
Metodele curente de proiectare se bazează în mare parte pe analiza statică liniară, dar comportarea construcţiilor în timpul unui cutremur nu este nici statică şi nici elastică. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurilor sub acţiunea unui seism. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi

6.1 -Introducere

147

practicieni ca o metodă de vârf în analiza răspunsului seismic al structurilor. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient, ea nu este mult mai bună decât analiza statică a structurilor în cazul structurilor cu cerinţe mari de ductilitate, dar este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi, cât şi a celor existente (Fajfar, 1998[24]). Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii, ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie, analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. De asemenea, va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. Cu toate acestea, în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie, analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. În plus, o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare, nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare, s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime, cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice, reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales; • un model realist al structurii;

• modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală; • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate.

Ţinând cont de considerentele expuse mai sus, este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. Idealizare curbei moment-rotire pentru calculul structural paote fi neliniară, triliniară sau biliniară (vezi Figura 6-1), efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. În general nodurile semi-rigide pot fi modelate prin specificarea unui resort de rotaţie între două noduri ale modelului cu elemente finite, având coordonate identice.

148 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6

a) neliniară

Figura 6-1: Idealizarea relaţiei moment rotire

b) triliniară

c) biliniară

6.2. Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării
Pentru a putea urmării comportarea cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor, primul pas a constat in efectuarea unei analize statice liniare sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau laterale. Definirea configuraţiilor pentru cadrele analizate s-a făcut prin alegerea şi dimensionarea unui cadru parter, având deschiderea L=18 m, înălţimea h=5 m, şi o pantă a acoperişului de α=80 (Figura 6-2). Cazurile de încărcare considerate la dimensionare cadrului au fost: • încărcarea permanentă a acoperişului: 0.25 kN/m2 (γULS=1,1);

• încărcarea tehnologică datorată procesului de exploatare 0.20 kN/m2 (γULS=1,2); • încărcarea din zăpadă 1.20 kN/m2 (γULS=2,1);

H=5m

L=18 m
Figura 6-2: Dimensiuni cadru de referinţă

6.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării

149

Materialul utilizat la modelarea cadrelor a fost S275, iar dimensionarea s-a făcut în concordanţă cu prevederile EN1993-1.1[18]. În final a rezultat un număr de 3 cadre având clase de secţiuni diferite. Grosimea, lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii au fost modificate în vederea obţinerii unei rigidităţi şi o distribuţie a eforturilor interne similare. Cele trei configuraţii ale cadrelor rezultate sunt: C2-3 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 3); C2-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4); C3-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 3 şi inimă de clasă 3). Proprietăţile geometrice ale cadrelor sunt prezentate în Tabelul 6-1.
Tabelul 6-1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 Stâlp vutat (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 Vută grindă (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Grinda constantă 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6

Rigidităţile iniţiale ale îmbinărilor considerate, determinate în urma unor teste experimentale realizate în laboratorul de Construcţii Metalice, verificate de asemenea prin metoda componentelor sunt trecute în Tabelul 6-2. Aceste valori au fost folosite la modelarea îmbinărilor în cadrul analizelor plane sub efectul încărcărilor verticale şi orizontale.
Tabelul 6-2: Rigiditate iniţială îmbinare Nod J2-3m J2-4m J3-4m Sj,ini [kNm/rad] 123069.0 123555.0 141644.0

În cadrul analizelor, prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. Parametrii monitorizaţi în cadrul acestor analize sunt raportaţi la cele două tipuri de încărcări: • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor verticale (gruparea rig fundamentală): momentul la coltul cadrului Mmax,f − s (îmbinare riglă-stâlp perfect
sem rig rigidă), Mmax,f − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă), momentul la coamă Mmax,f − c sem (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă), Mmax,f − c , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi

deplasarea

pe

verticală

(săgeata)

rig ez (îmbinare

riglă-stâlp

rigidă)

şi

e

sem z

(îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic

în Figura 6-3. • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor orizontale (gruparea specialărig seism): momentul la coltul cadrului Mmax,s − s (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă),
sem Mmax,s − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi deplasarea pe orizontală a colţului

cadrului

rig ex (îmbinare riglă-stâlp rigidă) şi

sem ex (îmbinare riglă-stâlp semi-

150 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6 rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic în (Figura 6-4).

Mmax,f-s ez Mmax,f-c

Figura 6-3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală

Mmax,s-s ex

Figura 6-4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială

Rezultatele obţinute în urma analizelor statice liniare, pentru cele doua cazuri şi anume îmbinare riglă stâlp rigidă, respectiv îmbinare riglă-stâlp semirigidă, pentru parametrii monitorizaţi, sunt trecute în Tabelul 6-3 pentru gruparea fundamentală respectiv în Tabelul 6-4 pentru gruparea specială.
Tabelul 6-3: Rezultate grupare fundamentală rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4
rig Mmax,f − s rig Mmax,f − c

semi-rigid
rig ez
sem Mmax,f − s sem Mmax,f − c

variaţie
sem ez

Mmax,f − s
▼% 2.30 2.30 2.21

Mmax,f − c
▲% 9.68 9.97 8.84

ez
▲% 16.91 17.68 15.36

[kN] 473.01 475.38 469.16

[kN] 140.89 137.68 147.31

[mm] 66.75 64.51 63.14

[kN] 462.12 464.42 458.75

[kN] 154.53 151.42 160.34

[mm] 78.08 75.92 72.84

Analizând Tabelul 6-3 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter, ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp, sub efectul încărcărilor în gruparea fundamentală se obţine: • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox. 2.3 %;

69 factorul elastic critic.47 273.3 [mm] 58.2 63.47 [kN] 277.28 276. Analizele statice liniare pe cadru plan conduc la trasarea următoarelor concluzii finale: • din punct de vedere al proiectării la starea limită ultimă (SLU) influenţa rigidităţii îmbinării este practic redusă.59 [mm] 65.s − s ▼% 1.6. Valoarea factorilor elastici critici pentru cele doua cazuri. îmbinări riglă-stâlp semi-rigide. factorul elastic critic. 9 %.01 1.31 11. 16%.72 [kN] 274.45 Analizând Tabelul 6-4 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter.0 %.23 11. Pentru a urmării influenţa nodurilor semi-rigide asupra flambajului în plan al cadrului s-au realizat analize de flambaj elastice pentru determinarea modurilor proprii.02 0. o creştere a săgeţii cu aprox. îmbinări riglă-stâlp rigide. • din punct de vedere al proiectării la starea limită de serviciu (SLS). sub efectul încărcărilor în gruparea specială se obţine: • • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox.69 11. 1. deci pentru determinarea . s − s e rig x M sem max. noduri perfect rigide şi noduri semirigide sunt prezentate în Tabelul 6-5. influenţa rigidităţii îmbinării devine semnificativă atât în cazul grupării fundamentale.88 273. o creştere a deplasării laterale cu aprox. ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp. cât şi în cazul grupării speciale.91 12.71 276. Tabelul 6-4: Rezultate gruparea specială rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4 semi-rigid variaţie sem x 151 M rig max.13 11.57 10. 11%.21 60.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării • • o creştere a momentului încovoietor la coamă cu aprox. Tabelul 6-5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) Cadru C2-3 C2-4 C3-4 unde: rig λcr rig λcr sem λcr 11.57 56.98 ex ▲% 11. λ sem cr Analizând Tabelul 6-5 se poate sublinia că influenţa nodurilor semi-rigide asupra instabilităţii în planul cadrului este nesemnificativă.71 11. s − s e Mmax.65 54.

altă îmbinare .152 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . schimbare element Schimbare rigiditate iniţială Dimensionare îmbinări OK? DA STOP Pas 8 NU. capacităţi de rotire. rigiditate. 6.6 modurilor proprii nu este necesară o determinare în prealabil a semi-rigidităţii nodurilor. IDEALIZAREA STRUCTURII Îmbinări Cadru Rigiditate Pas 1 EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR Pas 2 Alegerea elementelor şi preclasificarea lor Estimarea rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. SLEN starea limita a exploatării normale Pas 5 DIMENSIONAREA ÎMBINĂRILOR NU Verificarea la stările limită OK? Pas 6 DA Tipul îmbinării (Det. riglăriglă şi bază stâlp PREDIMENSIONARE Pas 3 ANALIZA GLOBALĂ A STRUCTURII analiza de ordinul I liniar elastică Pas 4 RĂSPUNS STRUCTURAL Dimensionarea elementelor la stările limită SLU starea limită ultimă.3. rezistenţă) Tabele. software Pas 7 NU. Metodologie de proiectare a cadrelor metalice parter având noduri semi-rigide Geometrie. elemente. etc.

atât celor tranziente. cât şi a celor reziduale. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 6. 2001)[32]. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). Documentul se limitează la structuri din beton armat şi utilizează pentru evaluarea comportării structurii metoda spectrului de capacitate. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare. Forţele şi deplasările sunt convertite apoi în acceleraţii şi deplasări spectrale folosind un sistem echivalent cu un grad de libertate. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 153 6. construindu-se o relaţie forţădeplasare a structurilor. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. Procedura implică construirea spectrelor de capacitate şi de cerinţe. Pentru construirea spectrului de capacitate se foloseşte o analiză statică neliniară (pushover). Studiul prezintă conceptele şi stabileşte nivelele de performanţă atât pentru elementele structurale. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. . Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. Prevederile din ATC 40 se referă la o metodologie în care criteriile structurale sunt exprimate în termenii atingerii unor obiective de performanţă. Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32].6. Generalităţi Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). Cu toate acestea. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să verifice multiple obiective de performanţă.4. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice.4. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. cât şi pentru cele nestructurale. Cerinţele asupra sistemului sunt reprezentate prin spectre elastice de răspuns puternic amortizate.1.

tehnologice.2. Combinaţia dintre un nivel de performanţă seismică şi o intensitate a mişcării seismice la care să se verifice performanţa poartă denumirea de obiectiv de performanţă. de a rezista mişcărilor seismice moderate cu distrugeri reparabile. Mai mult. În lucrarea de faţă se prezintă o posibilă adoptare a proiectării bazate pe performanţă. Obiective şi nivele de performanţă Necesitatea proiectării construcţiilor în zone seismice a condus la apariţia unei noi filosofii de proiectare antiseismică. datorate în special necesităţii de a repara structurile cu un nivel de distrugere ridicat. Proiectarea bazată pe performanţă (PBP) este o filozofie de proiectare mai generală. trebuie avute în considerare diferite nivele ale obiectivelor de performanţă. pentru a reduce costurile ridicate. . Anterior această procedură a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab. propusă de SEAOC Vision 2000 (Figura 6-5). şi propuse valori limită ale deformaţiilor elementelor pentru diverse soluţii structurale la nivele de performanţă diferite. Este probabil cel mai complet document. intenţia normelor de calcul este de a proiecta clădiri care să poată atinge următoarele nivele de performanţă: • • • de a rezista mişcărilor seismice mici (reduse) fără distrugeri semnificative. Proiectarea structurilor bazată pe criterii de performanţă (nivele de performanţă) nu este un concept nou. disponibil la ora actuală. aşa cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi. Sub efectul încărcărilor permanente. În acest scop se va evalua factorul de disipare q. Este rezonabilă abordarea ca o clădire sa supravieţuiască unui cutremur moderat fără distrugeri. Aceşti indici se exprimă pentru diferite nivele ale mişcării seismice (hazardului seismic). din vânt. 6.4. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru proiectarea structurilor nedisipative. Sunt definite nivele de performanţă pentru elementele structurale. pot fi acceptate unele distrugeri atâta timp cat colapsul clădirii este prevenit. Aceste combinaţii sunt reprezentate prin matricea obiectivelor de performanţă. de a rezista mişcărilor seismice mari fără a se atinge colapsul structurii. dar în cazul unui cutremur de o magnitudine foarte ridicată. Normele de calcul actuale prezintă unele incertitudini privind raportarea capacităţii seismice a structurii la necesarul pentru un calcul seismic. FEMA 356 (2000)[31] prezintă o suită de obiective de performanţă asociate cu diferite nivele ale acţiunii seismice determinate pe baze probabilistice. asociat diferitelor nivele de performanţă. Metodele de analiză sunt relativ complete. În cazul clădirilor. ductilitatea elementelor şi indicele de distrugere. în cadrul căreia criteriile de rezistenţă sunt exprimate în nivele de performanţă cum ar fi: deplasarea laterală.154 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . În schimb în cazul încărcării seismice. utile.6 FEMA 273 şi urmaşul acesteia. cât şi pentru cele nestructurale. care tratează proiectarea bazată pe performanţă. Principiul de bază al acestei filozofii se bazează pe considerentul că nu se justifică din punct de vedere economic ca în zone cu seismicitate activă toate structurile să supravieţuiască unui seism puternic fără a avea unele distrugeri. din zăpadă. proiectarea se limitează la verificarea stării limite de serviciu şi a stării limite ultime de rezistenţă şi stabilitate. conţinând de la metode statice liniare până la dinamice neliniare. 2004)[35].

1995) Conform procedurilor proiectării bazate pe performanţă. alegerea obiectivelor de performanţă de calcul se va face de către client. Primul pas în filozofia proiectării bazate pe performanţă îl reprezintă definirea unui nivel de avarie acceptabil în urma unei mişcări seismice. în funcţie de aşteptările clientului. a unei analize economice şi a riscurilor acceptabile. îmbunătăţite sau limitate. şi care pot periclita siguranţa unui segment important al populaţiei FEMA 356[31] este mai flexibilă. împreună cu proiectantul. etc. dar care nu vor introduce un risc major pentru populaţie • Obiectivele critice sunt cele care conţin cantităţi importante de materiale periculoase. oferind beneficiarilor şi proiectanţilor opţiunea de a alege pe de o parte costul şi fezabilitatea proiectului. importanţa activităţilor care se desfăşoară în acestea. iar pe de altă parte beneficul de pe urma unei siguranţe sporite. Nu există deocamdată o . acesta fiind de fapt şi scopul normelor de proiectare antiseismică. Figura 6-5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000.6. acest normativ având ca şi obiectiv reabilitarea construcţiilor existente). hazardul expus. secţii de poliţie. ce conţin cantităţi importante de materiale periculoase. costul total (iniţial. folosind matricea obiectivelor de calcul. staţii de pompieri. Acestea sunt împărţite în obiective de bază. conţinând mai multe variante de stabilire a unor obiective de performanţă (sau de reabilitare. pentru clădiri făcând parte din diferite categorii de folosire şi conţinut: • Obiectivele de bază sunt definite pentru clădirile obişnuite în ceea ce priveşte conţinutul şi folosirea lor • Obiectivele esenţiale şi cu risc sporit sunt cele minime acceptate pentru clădirile esenţiale în cazul producerii unui seism (spitale.) şi pentru clădirile cu risc sporit. cât şi eventuala valoare artistică sau culturală a clădirii. cel al reparaţiilor şi cel cauzat de întreruperea activităţilor). Sunt propuse trei nivele minime ale obiectivelor de performanţă.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 155 obiectivele de performanţă de calcul se vor alege funcţie de conţinutul acestora. reducerea degradărilor şi întreruperea utilizării.

limita de avarie cu avarii majore şi limita colapsului. . care pot fi remediate cu costuri reduse şi fără dificultăţi tehnice. elementele nestructurale prezintă avarii minore. În funcţie de adoptarea unor diferite stări limită pentru elementele structurale şi nestructurale este posibilă adoptarea mai multor nivele de proiectare: proiectarea bazată pe patru nivele de performantă (SEAOC Visio 2000. a accidentelor şi a avarierii componentelor clădirii. • prevenirea colapsului. iar structura a pierdut o parte importantă din rigiditatea ei iniţială.3. Cele trei puncte indicate pe figură reprezintă cele trei nivele de performanţă prezentate anterior: complet operaţional. clădirea poate fi utilizată fără întrerupere.4. Structura păstrează o cantitate semnificativă din rigiditatea iniţială chiar şi toată rezistenţa posedată iniţial. La Nivelul de Prevenire a Colapsului. cu avarii reduse. Clădirea prezintă avarii importante a elementelor nestructurale şi avarii moderate a elementelor structurale. care este o cerinţă primordială. în cazul mişcărilor seismice frecvente şi de intensitate redusă. Avariile au atins un nivel foarte ridicat astfel încât structura nu mai poate fi reparată.2003). Structura se află în domeniul elastic-plastic. După cum a fost descris înainte.6 măsură generală privind nivelul acceptat de avarie. structura cedează prin pierdere stabilităţii. Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative În Figura 6-6 este prezentat comportamentul structurilor slab disipative ca răspuns la creşterea deplasării laterale. Pierderea de vieţi omeneşti sau accidentarea în interiorul unei clădiri datorită unui cutremur. o clădire poate fi supusă la mişcări seismice reduse.156 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . în timp ce structura de rezistentă rămâne în domeniul elastic. poate fi distrusă parţial sau chiar poate ceda. iar criteriul determinant este rezistenţa secţiunii elementelor. Ea poate să traverseze aceste evenimente fără avarii. Structura se află în domeniul elastic-plastic. La Nivelul de Siguranţa Vieţii. sunt cauzate de obicei de cedarea elementelor clădirii. dar trebuie să rămână „în picioare”. există în schimb acceptate criterii de determinare a acestor performanţe: • complet operaţional. siguranţa vieţii şi prevenirea colapsului. care este în strânsă legătură cu prevenirea pierderii de vieţi omeneşti. EN1998-1. avariile sunt relativ limitate. Pe curba de comportament forţa-deplasare pot fi identificate 3 puncte distincte ( Figura 6-6): limita comportării elastice. Figura prezintă o reprezentare schematică a apariţiei forţei tăietoare la bază în funcţie de creşterea deplasării laterale. 6. moderate sau de intensitate foarte mare. iar dacă deplasarea creşte peste această limită. 1995[56]). Structura clădirii poate suferii avarii importante în timpul unui cutremur de intensitate foarte ridicată. clădirea a atins un nivel ridicat al avariilor. • siguranţa vieţii. În cazul Nivelului Complet Operaţional. moderate sau mari. proiectarea bazată pe trei nivele de performanţă (Bertero. se înregistrează un nivel substanţial al avariilor. Nivelul avariilor depinde în mare măsură de nivelul intensităţii seismice. iar criteriul determinant în reprezintă ductilitatea locală a elementelor. iar demolarea acesteia este iminentă. 1996[4]) şi proiectarea bazată pe două nivele de performanţă ( de ex.

Pentru modelarea comportării îmbinărilor.4. Figura 6-7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” Factorul de reducere al încărcării seismice. prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. s-a folosit o comportare idealizată biliniară (Figura 6-1). 5). a fost determinat pe baza unor analize neliniare dinamice „time-history” şi este definit ca fiind raportul dintre . Acesta este şi cazul structurilor slab disipative. unde pot apărea limite reduse între răspunsul clădirii corespunzător celor trei nivele de performanţă.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 157 Trebuie subliniat faptul că pentru anumite clădiri.6. Definirea obiectivelor de performanţă propuse Pentru a putea defini factorul de reducere a încărcării seismice q.4. În cadrul analizelor. pot varia semnificativ iar limitele între deformaţiile corespunzătoare nivelelor de performantă pot fi reduse considerabil. corespunzător fiecărui nivel de performanţă. Nivelul de performanta Siguranta vietii Nivelul de performanta Prevenirea colapsului Forta taietoare la baza Nivelul de performanta Complet operational Colaps Controlul avariilor Siguranta limitata Deplasare laterala Cresterea cerintelor cutremurului Figura 6-6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274.ini. s-a făcut pe cale experimentală şi verificată analitic prin metoda componentelor (vezi cap. Modelarea elementelor cadrului parter în programul de calcul s-a făcut cu elemente de tip fibră. iar îmbinarea riglă-stâlp semi-rigidă. s-au efectuat analize neliniare „timehistory” şi „pushover” cu programul dedicat Drain 3DX. q. Sj. în Figura 6-7 fiind prezentată o secţiune dublu T modelată cu elemente de tip fibră. distanţele indicate pe grafic între nivelele de performanţă individuale. 1997[29]) 6. Determinarea rigidităţii iniţiale.

În analize au fost folosite un număr de 3 accelerograme. JAPONIA EL Centro Site 0 10 20 30 40 50 60 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997. acestea sunt prezentate în Figura 6-8.158 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . Romania Figura 6-8: Accelerograme utilizate în analize . factorul de amplificare corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă.6 factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii: q= unde: λNPi λel (6. 400 300 scceleratie [cm/sec2] 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 800 600 acceleratie [cm /sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995.1) λNPi λel este factorul de amplificare corespunzător nivelului de performanţă Ni.

4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 159 Pentru a defini obiective de performanţă realiste. corespunzătoare acestui nivel de performanţă. iar pentru fiecare nivel de performanţă a fost definită valoarea corespunzătoare deplasării laterale a colţului cadrului (Figura 6-9). să sufere avarii minore iar disconfortul ocupanţilor să fie redus la minim. Această valoare a fot evaluată în concordanţă cu prevederile EN 19981[22]. . Metoda spectrului de capacitate este descrisă detaliat în paragraful 3. a fost considerată ca fiind limita acceptată a deplasării la starea limită ultimă. a fost aleasă abordarea prin trei nivele de performanţă. Această stare limită presupune ca structura. În vederea determinării deplasării laterale a colţului cadrului. F F F F 2 F 2 F F F H F 2 F F F 2 deplasarea laterală la colţul cadrului Figura 6-9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului În continuare se va face o descriere amănunţită a modului în care cele trei nivele de performantă vor fi definite pentru cazul de faţă: • Starea limită de serviciu (criteriul de rigiditate – complet operaţional) corespunzătoare unor cutremure frecvente. s-a adoptat metoda spectrului de capacitate (Figura 6-10). structura trebuie să rămână în domeniul elastic sau poate suferi deformaţii plastice neimportante. • Starea limită de avarie (criteriu de rezistenţă – siguranţa vieţii) corespunzătoare cutremurelor ocazionale. ce pot fi reparate fără dificultăţi tehnice ridicate. dDLS corespunzătoare acestui nivel de performanţă. Această stare limită corespunde unui cutremur ce ar putea produce avarii ale elementelor nestructurale şi avarii reduse ale elementelor structurale. pentru acest nivel de performanţă.6. pentru structuri având elemente neductile. dsls ⋅ ν = 0.0075 ⋅ h unde: h ν (6.3. Deplasarea laterală a colţului cadrului.2) este înălţimea cadrului factorul de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a acţiunii seismice. Deci. Punctul de intersecţie al curbei de capacitate (obţinută în urma unei analize neliniare push-over) şi spectrul de capacitate reprezintă acceleraţia şi deplasarea necesare pentru proiectarea antiseismică. împreună cu elementele nestructurale.3.

a fost considerată ca cea corespunzătoare punctului în care se atinge capacitatea de rotire plastică a elementelor structurale. demolarea reprezentând soluţia recomandată de proiectanţi. acesta fiind cazul luat în considerare.4 0. În majoritatea cazurilor nivelul avariilor este foarte ridicat. dULS. Valorile capacităţilor de rotire plastică evaluate cu DuctrotM sunt prezentate în Tabelul 6-6. Cazul cel mai defavorabil s-a dovedit a fi cel al flambajului în afara planului.5 Sa [g] 0. Deplasarea laterală corespunzătoare acestui nivel de performanţă. la determinarea capacităţii de rotire a unui element atât posibilitatea de flambaj în plan cât şi cel în afara planului. Programul ia în considerare. însă trebuie garantată supravieţuirea ocupanţilor.160 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . reprezentând un nivel al mişcării seismice foarte ridicat.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] elastic spectrum C2-3 C2-4 C3-4 120 150 Figura 6-10: Metoda spectrului de capacitate • Starea limită ultimă (criteriul de ductiliate – nivelul de performanţă corespunzător prevenirii colapsului) în cazul cutremurelor foarte rare.3 0. dezvoltat de Gioncu şi Petcu (1997)[34].6 0. 2 – flambaj în afara planului) .6 0. Figura 6-11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan. În cazul acestor cutremure ar putea să apară avarii atât în cazul elementelor structurale cât şi al celor nestructurale. Evaluarea capacităţii de rotire plastică s-a făcut cu programul de calcul DuctrotM.2 0. la dezvoltarea unei articulaţii plastice.

6.0254 0.0149 λDLS 0. comparativ pentru cele trei tipologii de cadre alese. Tabelul 6-7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă Deplasarea laterală[mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 dSLS 75 75 75 dDLS 133 133 122 dULS 159 164 138 este deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de serviciu (criteriul de rigiditate).1). corespunzătoare celor trei nivele de performanţă propuse (starea limită de serviciu SLS. pe baza relaţiei (6.0234 λULS 0. Valorile factorilor de amplificare prezentaţi anterior.0328 0. Cadru C2-3 C2-4 C3-4 λel 0.0142 0.0142 0.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter Tabelul 6-6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii Cadru C2-3 C2-4 C3-4 φu [rad] 0.02311 161 Valorile deplasărilor obţinute. este definit ca fiind raportul dintre factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii. dULS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite ultime (criteriul de ductilitate). Factorul de reducere al încărcării seismice. q. q.0309 0. Aceste valori reprezintă factorul cu care este multiplicată accelerograma pentru atingerea deplasărilor laterale indicate în Tabelul 6-7.0265 unde: dSLS .0162 0. starea limită de avarie DLS şi starea limită ultimă ULS) sunt prezentate în Tabelul 6-7.0252 0.02665 0. au fost evaluate în urma analizei neliniare dinamice şi sunt prezentate în Tabelul 6-8. dDLS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de avarie (criteriul de rezistenţă).0179 λSLS 0. Tabelul 6-8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate.02751 0.0159 0. În urma evaluării acestor factori este posibilă determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice. Aceste valori sunt prezentate grafic.

00 q factor 1.50 1.00 qSLS qDLS qULS C2-4 C3-4 Figura 6-12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate 6.6 2. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice.48 1. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului.02 1.162 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar.57 1.00 C2-3 1. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale.00 1. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de . în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut.00 1.50 0. Concluzii În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice.94 1. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu. Sj. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate.5. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă.50 2. din considerente de simplificare şi uniformizare se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide. fie perfect articulate.00 0. triliniar şi biliniar.60 clasă de ductilitate redusă 2.ini. obţinându-se valori considerabil mai mari. În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima.31 1. între riglă şi stâlp. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid.

ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente. aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă.5-2. .6. În ce priveşte valoarea factorului q. sunt cuprinse în intervalele 1. Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q.0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate). pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă.5 -Concluzii 163 Serviciu (criteriul de rigiditate). Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ.

care în funcţie de tehnologia de fabricaţie folosesc sisteme tipizate de hale realizate având elementele principale realizate din table sudate. clădiri în domeniul agro-zootehnic. organizaţia multinaţională Lindab a lansat ideea realizării unui set de proiecte cu caracter tipizat. Introducere În cazul oricărei investiţii în domeniul construcţiilor în faza iniţială se pune problema fezabilităţii. depozite pentru diferite bunuri. clădiri industriale (spaţii de producţie). O construcţie metalică în sistem tipizat înseamnă în general definirea într-un mod particular al subansamblelor de mai jos şi integrarea lor conform unor procese interne organizaţionale bine puse la punct: • • soluţie structurală optimizată. puse cap la cap. Astron. europrofile. Frisomat. Pot fi amintiţi aici Butler. într-un anumit scenariu. clădiri de birouri. Kontirom. închideri (acoperiş şi perete) individualizate. Un studiu de fezabilitate necesită o serie de informaţii care. Pe piaţa construcţiilor metalice există mai mulţi jucători importanţi care au în spate un sistem tipizat pentru realizarea halelor cu structură metalică. centre comerciale. Din acest punt de vedere existenţa unui catalog complet de structuri tipizate. . fapt ce împiedică elaboratorul studiului de a efectua comparaţii între soluţii. săli de sport şi altele. În vederea atingerii acestui segment de piaţă. oferă un răspuns destul de clar investitorului. profile formate la rece cu pereţi subţiri. Construcţiile metalice parter îşi regăsesc în general aplicabilitatea în următoarele domenii: • • • • • • • saloane auto. ar înlătura din start lipsa informaţiilor în ceea ce priveşte consumul de materiale pentru structura în cauză.STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE 7.7.1. Problema în majoritatea cazurilor este lipsa de informaţii. etc.

rapoarte de proiecte. sigur şi durabil. care caută lucruri de calitate la un preţ cat mai scăzut. având o personalitate distinctă. . La rândul lor şi furnizorii de sisteme au exigenţe de genul: uşor de realizat şi livrat în condiţii de maximă profitabilitate. experienţa acumulată. • arhitecţii. proiecte elaborate anterior. care aspiră către construcţii frumoase. care sunt interesaţi de construcţii cu posibilitatea de execuţie rapidă şi uşoară – urmărind reducerea manoperei de şantier. unicate în felul lor. În vederea corelării diferenţelor între punctele de vedere a fost nevoie de o serie de documente de care Partenerii de Proiect. preţuri de referinţă. care să le permită cât mai multă flexibilitate în exploatare.7.1 -Introducere • accesorii şi detalii particulare. în condiţiile în care unele dintre ele sunt în contradicţie cu celelalte. 165 Figura 7-1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50] În faza de demarare a proiectului autorii s-au confruntat cu diferenţele punctelor de vedere ale diferitelor grupuri de interese ale ramurii industriale: • piaţa (cumpărătorii). Dezvoltatorii sistemelor sunt puşi uneori în situaţia în care trebuie să răspundă la majoritatea acestor exigenţe. au ţinut cont în vederea realizării procesului de proiectare şi anume: oferte întocmite de Lindab. • proiectanţii de structuri. care doresc să proiecteze rapid. • constructorii.

Sistemul de legături are menirea de a prelua eforturile orizontale din structura şi transmiterea acestora la infrastructură. Soluţiile de îmbinare au fost adoptate astfel încât în orice moment clădirea va putea fi complet demontabilă.166 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . Cadrele transversale sunt legate între ele printr-un sistem de contravântuiri la nivelul acoperişului şi pereţilor.2.7 7. 18. 20. 24. Prinderea între elemente realizându-se cu şuruburi de înaltă rezistenţă gr. Structura secundară de susţinere a închiderilor (pane de acoperiş şi rigle de perete) este realizată din oţel galvanizat SUB350 de tip Lindab (corespunzător OL52). Soluţia adoptată de prindere a stâlpului la bază acesta diferă în funcţie de înălţimea cadrului astfel: articulată şi semi-rigidă. tehnologică. 7. Elementele structurale principale de rezistentă (riglă. 6. Închiderile sunt adaptabile la arhitectura dorită.20 m. 5. H (înălţime la streaşină) = 4. realizate din ţeavă este şi de a reduce lungimea de flambaj a riglei şi a stâlpului. Zona Bucureşti a fost aleasă din două considerente şi anume: pe de o parte se poate acoperi aprox. 15. 22. stâlpi) sunt realizate din oţel OL52. iar cererea pe piaţă de construcţii metalice este foarte mare.2.0 m. s-a optat pentru un coeficient de reducere a acţiunii seismice ψ = 1 . 80% din teritoriul ţării. soluţia cea mai adecvată a fost conceperea unei structuri metalice tipizate din secţiuni compuse sudate. α (unghi acoperiş) = 8 grade . În urma unei analize amănunţite a solicitărilor. rezultând secţiuni de clasă 3 şi/sau chiar 4 în unele cazuri. Închiderea (acoperiş şi perete) se realizează cu pane şi rigle de secţiuni Z (profile formate la rece) şi table cutate ambutisate. având limita de curgere fy=350 N/mm2. cât şi prin intermediul unor rigle longitudinale. T (travee) = 6. Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală În urma analizei de către partenerii de proiect. Structura de rezistenţă este proiectată în conformitate cu normele româneşti în vigoare la data demarării activităţii de proiectare la următoarele ipoteze de încărcare: permanentă. Încărcările de calcul au fost evaluate pentru un amplasament corespunzător zonei Bucureşti. Rolul riglelor longitudinale. Aceste ipoteze au fost grupate în combinaţii de încărcări afectate de coeficienţii parţiali de siguranţă corespunzători. 8 m. bazate pe cererile de ofertă făcute de beneficiari în decursul anilor 1999-2002. deoarece elementele principale ale structurii de rezistenţă sunt realizate din table sudate.1. 7. Structura de rezistenţă este alcătuită din cadre transversale pe sistem de grinzi şi stâlpi cu secţiuni variabile.9 pretensionate. 10. a necesităţii grupurilor interesate în realizarea unor structuri metalice parter. 27. grinzile se aşează pe capul stâlpului sau la faţa acestuia. În cadrul calculului seismic. având limita de curgere fy=350 N/mm2. Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare Structura principală de rezistenţă este proiectată pe un modul de bază de 31. au fost selectate următoarele dimensiuni geometrice: • • • • L (deschidere) =12. zăpadă. 30 m. după caz. vânt şi seism. Cadrele structurii se montează prin retragere.

lucrând doar contravântuirea solicitată la întindere. nu respectau valorile admise pentru nivelul de înalţime 7.0 m (vezi Figura 7-3).2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 167 Prinderea stâlpilor la bază s-au realizat în soluţie articulată pentru înălţimile de 4. Sistemul de contravântuiri este în X. . 6 m ( vezi Figura 7-2) şi semi-rigidă pentru înălţimile de 7. la gruparea specială. Valorile rezultate ale deplasării pe orizontală a colţului cadrului. provenite din încărcările din vânt sau seism.1. Regula de dispunere a contravântuirilor în pereţi este cea prezentată în Figura 7-4 şi anume: • contravântuirea frontoanelor – se dispun contravântuiri în panourile în care nu există porţi sau uşi.0 şi 8. 5.0 m în soluţie articulată.0 şi 8. Figura 7-2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate Figura 7-3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide Criteriul care a stat la baza alegerii soluţiei semi-rigide a fost rigiditatea în plan a cadrului. Evaluarea semi-rigidităţii la baza stâlpului a fost evaluată aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. sunt prevăzute contravânturi la nivelul acoperişului şi în planul pereţilior. Pentru a prelua eforturile orizontale.7.

Diferenţele majore apar la modul de realizare a detaliului de îmbinare riglă-stâlp (cazurile articulate se realizează pe capul stâlpului. Analizele efectuate în vederea determinării eforturilor interne au fost: analize liniare statice. Figura 7-4: Reguli de contravântuire Dimensionarea elementelor componente ale structurii principale de rezistenţă s-a făcut pentru a respecta condiţiile de rigiditate şi rezistenţă sub efectul încărcărilor aplicate pe structură. prevăzute în STAS 10108/0-78[63] şi P100/92[54]. coamă şi intermediare (exemplu numeric pentru Tvrot 121/4. Pentru a uşura procedura de dimensionare şi verificare a elementelor componente.0). În Figura 7-5 şi Figura 7-6 sunt prezentate detaliile constructive pentru realizarea celor două tipuri de structuri distincte şi anume: detaliul de îmbinare riglă-stâlp. iar la cadrele semi-rigide la faţa stâlpului) şi la modul de fixare a stâlpului în fundaţie (cazul cadrelor articulate buloanele sunt grupate în interiorul .168 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . detaliul de prindere al riglelor longitudinale şi al contravântuirilor de la nivelul acoperişului şi din pereţi cât şi detaliul de prindere a stâlpului în fundaţie. • verificarea contravântuirilor din pereţi şi acoperiş (exemplu numeric pentru D24). detaliu de îmbinare riglă-riglă la coamă. ţinând cont de numărul mare de cazuri s-au realizat mai multe proceduri de calcul în programul de calcul Mathcad pentru (Anexa 6): • verificarea riglei transversale şi a stâlpului cadrului (exemplu pe hala cu L=24 m şi H=7 m).7 • contravântuirea pereţilor longitudinali: pentru fiecare 5 travei se foloseşte un panou de contravântuire. analize liniare dinamice (pentru determinarea modurilor proprii de vibraţie) şi analize elastice de flambaj. • verificarea riglelor longitudinale de la streaşină.

. iar la cadrele semi-rigide buloanele de ancoraj sunt dispuse în afara secţiunii stâlpului).2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 169 secţiunii stâlpului.7. Figura 7-5: Detalii constructive structură articulată.

170 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .7 Figura 7-6: Detalii constructive structură semi-rigidă .

Factorii critici după care a fost realizată fezabilitatea au fost: termenul de realizare şi preţul pe mp. Trebuie subliniat faptul că pentru structura în cauză.5 la acoperiş şi LTP20/0. Exemplu de aplicaţie Aplicând regulile descrise anterior.3 -Exemplu de aplicaţie 171 7. Ilfov) (vezi Figura 7-8). izolaţie termică (vată de sticlă). elaborarea documentaţiei de execuţie a fost posibilă doar în 4 zile de la lansarea temei de proiectare. . • tablele cutate sunt fixate cu şuruburi autofiletante de pane şi rigle în cute alternante.4 atât la acoperiş cât şi la perete. tablă cutată interioară LVP20/0. ţeserea tablelor pentru asigurarea efectului de diafragmă. utilizând catalogul de structuri tipizate.3. Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) Închiderile sunt realizate din table cutate acoperişului şi a peretelui astfel (vezi Figura 7-7): • • • cu stratificaţia clasică a tablă cutată exterioară: LTP45/0.7.0 m lungime = 74.2.2. Dimensiunile geometrice caracteristice ale lucrării sunt: • • • deschidere = 30.4 m (12x6. Principalii indicatori care au stat la baza studiului de fezabilitate au fost: • Termen de realizare : 7 săptămâni (de la contractarea lucrării până la predarea la cheie). • pane de acoperiş Z150 sau Z200 şi rigle de pereţi Z100 sau Z/120 tablă interior termoizolaţie tablă exterior riglă de perete Figura 7-7: Soluţia de închidere 7.20 m) Înălţime = 6.5 la pereţi.0 m. s-a realizat un complex comercial în localitatea Afumaţi (Jud.

fiind posibil a fi respectate regulile de detaliere şi configurare din ipoteză şi anume: cadrul realizat din elemente cu secţiuni variabile.172 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . prindere articulată a stâlpului în fundaţie. a) montaj structură b) montaj structură secundară c) montaj închideri Figura 7-9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate d) structura finalizată .2 m=74.0 m 12*6. În Figura 7-9 sunt prezentate diferitele faze de montaj ale structuri tipizate în cauză.0m Figura 7-8: Dimensiuni principale structură Structura de rezistenţă a fost integral realizată din cadrele proiectului tipizat.4 m 30.7 • Preţul pe mp al furniturii (structură + închideri): 86 eur/mp 6.

folii 10% 31% Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.77 Componente -Eur/mp 11.59 0. cu efect asupra termenului de livrare dar cu implicaţii şi asupra preţului pe metru pătrat. asistenţă Componente-procent greutate 0.00 8. că orice economie la cea mai importantă componentă poate să influenţeze indicatorul de preţ /mp. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.00 20.94 1.00 40.25 15. Performanţe tehnico-economice ale tipizării Experienţa de piaţă privind indicatorii amintiţi în paragrafele anterioare. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.00 30. Ponderea componentelor respectă în general distribuţia prezentată în Figura 7-10.73 Structură Table cutate Profile uşoare Z.00 5.60 33. nivelul de calificare al forţei de muncă. Studii anterioare întreprinse de Nagy (2003)[50] au arătat că principala componentă în preţul unei astfel de clădiri o reprezintă structura principală de rezistenţă.00 30. C Izolaţii. Conform teoriilor proiectării operaţiunilor relaţia între cei patru factori menţionaţi se poate defini conform graficului din Figura 7-11.00 15.75 3. S-a ales strategia deplasării produsului din situaţia redată la punctul 1 în punctul 2 (Figura 7-11) urmărind obţinerea unui produs cît mai standardizat.4. asistenţă 35.76 3.00 36. la care se raportează şi principalii lideri din ramura industrială a construcţiilor metalice de tip parter au scos în evidenţă o valoare medie de 95-110 Euro/mp pentru preţul pe mp şi un termen de realizare de 12-16 săptămâni de la contractare până la realizarea clădirii. ceea ce permite un nivel de automatizare al procesului ridicat. în condiţiile obţinerii unui volum mai mare de produse similare vândute.4% 4% 2% 2% 0% 40.00 25.00 5.23 1.00 20.93 10% 25% 57% Figura 7-10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter . cu folosirea unor forţe de muncă cu calificare mai scăzută. Un alt aspect important.00 10.67 6.00 40. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. C Izolaţii. Componente-procent valori Structură 6% 8% 4% 2% 3% 36% Table cutate Profile uşoare Z.00 Componente -kg/mp Structură Table cutate Profile uşoare Z.00 25. asistenţă 45. este relaţia între gradul de standardizare.00 10. C Izolaţii. C Izolaţii.43 2.00 15.00 35.00 Structură Table cutate Profile uşoare Z.4 -Performanţe tehnico-economice ale tipizării 173 7. Astfel devine inerent.78 1. asistenţă 6.7. nivelul de automatizare al procesului de realizare al produsului şi volumul de produse similare.

Concluzii Deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje. fără depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente . autorii proiectului de dezvoltare au ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. 7. datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.5.174 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare .7 Scăzut Nivel de automatizare Ridicat 1 2 Foarte personalizat Standardizare produse Foarte standardizat Figura 7-11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 Rezultatele obţinute pe baza prelucrării datelor conform proiectelor tip sînt prezentate în diagramele din Anexa 7.

În ce priveşte ductilitatea. Pentru acest tip de structuri. de tipul de legături laterale. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. Panele de acoperiş şi riglele de perete. spatii deschise de dimensiuni variate.1. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. un grad înalt de prefabricare. Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. de flambajul local sau general. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută.0. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. astfel factorul de reduce q. Un .5-2. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. datorită elementelor componente. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale.1). dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994).8. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. CONTRIBUŢII PERSONALE 8. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). sudate. Având în general secţiuni zvelte. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1.CONCLUZII. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. poate lua valori în intervalul 1. Stabilitatea cadrelor metalice parter. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare.1. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. datorită capacităţii de rotire plastică redusă.

Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. . adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4. realizat în Capitolul 3. in funcţie de zvelteţea lor.8 motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. În viziunea lui Ghobarah (2001). pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. ductilităţii şi rigidităţii. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală. În cazul în care acest unghi este diferit. fiind vorba în general de un procent de 5%.176 Concluzii. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. Rezultatele studiului de stabilitate. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. datorate panelor şi riglelor de perete. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. principalul mod de cedare. Deşi există preocupări în domeniu. Contribuţii personale . demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului.1. unde voalarea locală apare înaintea flambajului local. problema devine mult mai complicată. este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor. Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic. ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei. care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere. ductilitate şi rezistenţă. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1.

nici de tipul de încărcare. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. sub efectul încărcărilor statice. Testele experimentale prezentate în cadrul Capitolului 4 au fost efectuate pe specimene scara naturală în cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. ar putea îmbunătăţii această valoare. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1. Specimenul J2-4 (elemente cu tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4) a prezentat o ductilitate bună la încărcări ciclice. capacitatea de redistribuţie a eforturilor. una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate. clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţată nici de clasa inimii. Factorul de reducere a încărcării seismice. q. Oricum. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului. a fost evaluat prin două metode. rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. În acest caz. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale. după atingerea momentului capabil.8.1 -Concluzii 177 Rezultatele studiului de ductilitate di cadrul Capitolului 3 au scos în evidenţă eficienţa. redundanţa şi suprarezistenţa rezultate. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică. fie prin limitarea deplasării verticale inelastice. Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3. starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor. altele decât cele asociate structurii de rezistenta. ţine seama de ductilitatea structurii. sau superior. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri. realizată în practică prin panele de acoperiş. iar în cazul specimenelor cu inima de clasă 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă. . Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor. Mai mult. riglele de perete şi contrafişe.

Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial. Contribuţii personale . . asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. nodul este considerat ca un tot unitar. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor.8 În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl.Rd). existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării. Ca o caracteristică a metodei. Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. Sj. rezistenţă de calcul). şi este studiat în consecinţă. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”. În cadrul Capitolui 5 s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). la eforturi de compresiune şi întindere. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli.Rd. În majoritatea cazurilor. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. Metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice este metoda componentelor. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată.ini. • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. Mj. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale.178 Concluzii. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale.

triliniar şi biliniar. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate). ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente.8[20]. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de Serviciu (criteriul de rigiditate).ini. În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale. aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă. pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă.0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ. din considerente de simplificare şi uniformizare. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut.8. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu.5-2. se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide. între riglă şi stâlp. fie perfect articulate. îmbinările au rezultat ca fiind de rezistenţă totală sau parţială. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid. În ce priveşte procesul de tipizare. fără . deşi prezintă şi unele dezavantaje. obţinându-se valori considerabil mai mari. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse. În ce priveşte valoarea factorului q.1 -Concluzii 179 Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. sunt cuprinse în intervalele 1. s-a ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. • din punct de vedere al rezistenţei. îmbinările au rezultat semirigide. Sj. În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor.

• Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. prin intermediul a două metode diferite şi anume: una care are la bază analiza statică ne-liniară şi una care are la bază analiza ne-liniară dinamică. pe baza testelor experimentale.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente 8. • Analiza influenţei diferitelor tipuri de imperfecţiuni datorate fie procesului de producţie fie unui montaj defectuos al structurii.2. aplicarea lor necesitând un calcul foarte laborios. • Analizarea posibilităţii de încadrare în „low dissipative structure” şi determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice. . datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul. Metoda generala de calcul a apărut ca o opţiune la formulele de interacţiune din EN 1993-1.1. experimentale şi a investigaţiilor efectuate de către autor şi a rezultatelor obţinute pot fi subliniate mai multe aspecte dintre care se evidenţiază următoarele contribuţii personale: • Adaptarea şi aplicarea „Metodei generale de calcul” din EN 1993-1.1 pentru cadre parter realizate din elemente cu secţiuni zvelte şi validarea ei pe baza analizelor cu MEF. articulaţie mobilă. • Calibrarea unui model de calcul analizat prin metoda elementelor finite. realizarea şi interpretarea unui program experimental pe noduri riglă-stâlp a elementelor cu secţiune variabilă de clase diferite. Programul experimental este unic în România.8 depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. • Aplicarea şi validarea metodei componentelor pentru îmbinări riglă-stâlp realizate cu placă de capăt extinsa şi şuruburi de înaltă rezistenţă.180 Concluzii. Contribuţii personale . Programul a fost realizat în vederea determinării rezistenţei. q. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă. iar la nivel european reprezintă de asemenea o premieră în domeniu. care lasă loc la interpretări. • Conceperea. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate. rigidităţii şi ductilităţii nodurilor la încărcări monotone şi ciclice. Contribuţii personale Pe baza studiilor analitice. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare .

Ductilitatea structurilor din profile de otel formate la rece (colaborator). Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă a structurilor pentru hale metalice cu elemente structurale cu secţiuni de clasă 3 şi 4 amplasata în zone seismice.3 -Valorificarea rezultatelor 181 • Analizarea cadrelor ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor.8. Valorificarea rezultatelor Studiile analitice şi experimentale efectuate în cadrul tezei de doctorat reprezintă şi temele mai multor contracte şi programe de cercetare la care autorul a fost director: • Grant CNCSIS Td (2002-2004) Cod CNCSIS 1. • Grant CNCSIS Td (2005) Cod CNCSIS 155. . • Grant CNCSIS Tip E Tema 3 cod 31 . elastice de flambaj şi ne-liniare dinamice. din punct de vedere al rezistenţei şi rigidităţii. • Realizarea unui catalog de proiecte tip. pentru clădiri civile şi industriale in zone seismice (colaborator).Stand experimental pentru încercări ciclice/ (colaborator). Adoptarea metodei componentelor pentru determinarea caracteristicilor structurale ale îmbinărilor riglă-stâlp la cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Contract Mec-CNCSIS. prin prisma unor analize statice liniare. Studiul a fost condus pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. Studiul stabilităţii şi ductilităţii halelor metalice uşoare cu structuri în cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4.3. 8. • Propunerea unei proceduri de aplicare a proiectării bazată pe criterii de performanţă (PBP) la cadre metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Contract Mec-CNCSIS.Încercări experimentale pe cadre portal cu profile din otel formate la rece. Contract MecCNCSIS. • Grant CNCSIS Tip At Cod 222 . • Grant CNCSIS Tip At Cod 219 Factori de comportare a structurilor metalice in zone seismice pentru implementarea criteriilor de proiectare bazate pe performanta (colaborator). starea limită de avarie şi starea limită ultimă. Alte contracte de cercetare la care autorul a participat ca şi colaborator şi in concordanţă cu tema tezei sunt: • Grant CNCSIS Tip A Tema 9 cod 164 . • Grant CNCSIS Td (2006) Cod CNCSIS 87. utilizând soluţii constructive şi detalii tip pentru cadre metalica parter.

2001 . . Cristuţiu I. Nagy Zs. . Rome. 2003. Cristuţiu I. Steel Structures and bridges 2003. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures. P73.M.Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003. Timisoara... . nr.M. . Muntean N.Eurosteel 2005. Dubină D. – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. 2004.M. Dubină D. Maastricth-Olanda. Cristuţiu I.Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.M. Dubină D.M. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. EUROSTEEL 2002. International Conference on Steel and Composite Structures .M. ICMS 2003... Timisoara 7-8 mai 2004 P343. Buletinul stiintific al UPT. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. – Seismic performance of thin-walled buildings.. Revista Constructii Civile si Industriale. Cristuţiu I.: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. Dogariu A. Cristuţiu I..M. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a.M. Portugalia. The 10-th International Conference on Metal Structures. Coimbra. Dubină D.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. 23 mai 2003.M. – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz. Victor Gioncu. P327. Cristuţiu I. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections. . Dubină D. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. Dubină D. Cristuţiu I. Cristuţiu I.. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. Cristuţiu I. 2003. 3-rd European Conference on Steel Structures. 27 mai 2005.. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation. .Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal...M.M.. Cristuţiu I. Italy.43-iulie 2003 P22. Nagy Zs. Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . . Fulop L. Cristuţiu I. Ungureanu V. Cristuţiu I. 19-20 sept. Dubină D. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. Ungureanu V. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. care au la bază rezultatele prezentate în teză: Dubină D. . 2003. mai 2003. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. . Dubină D. Cristuţiu I. Ungureanu V. Contribuţii personale . – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3. Timişoara. 2003. 16-18 oct. P273 Cristuţiu I.182 Concluzii. Buletinul stiintific al UPT.M. 1720 sept. Conferinta Nationala Constructii-2003. . Timişoara. 07-11 iunie 2005. Cluj Napoca P456. Dubină D.. 27-29 September.. .8 Pe parcusul elaborării tezei au fost publicate un număr apreciat de articole în reviste de specialitate din ţară sau în volumele unor cormferinţe naţionale şi internaţionale.M. Ungureanu V.M. 27 mai 2005.

. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate. Praga-Cehia sept 2003 . De asemenea ca şi valorificare a rezultatelor pot fi amintite aici următoarele: • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. naţionale şi internaţionale.3 -Valorificarea rezultatelor 183 Cristuţiu I. 2002. 2005. • • Conferinta nationala Constructii 2003. şi Grecea D. Yokohama Japonia. Lisabona – Portugalia. Zilele Academice Timisene. oct. Lisabona – Portugalia. – Performance based design for low dissipative steel structures. oct. Cluj-Napoca mai 2003. articulaţie mobilă.M. Advanced Study in Structural Engineering and CAE. Maastricth-Olanda.M. mai 2003. Ungaria. Participarea la comunicări ştiinţifice. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006.M.. • Realizarea unui număr însemnat de proiecte pentru structuri metalice parter. • Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Weimar. Ungaria. . pe baza proiectelor tip. aug. Pecs. şi care ar putea fi folosit şi in cadrul altor teste experimentale. First International PhD Symposium in PÉCS. • International Conference on Steel and Composite Structures . • 10-th International Conference on Metal Structures ICMS’2003.. în vederea prezentării rezultatelor obţinute în urma cercetărilor efectuate: • 10-th European Summer Academy 2002. Weimar.Eurosteel 2005.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading. • 20-th Czeck and Slovak National Conference with international participation : Steel Structures and Bridges. . 2005.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. Dubină D. – 10 aug. Victor Gioncu. 2003. Bucuresti 14 martie 2003. . Timisoara 7-8 mai 2004. • Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. 6-8 sept 2006. 29iul. Stratan A. dispozitiv care se regăseşte în cadrul Laboratorului de Construcţii Metalice. • International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. . Cristuţiu I. 6-8 sept 2006. SDSS’06. SDSS’06. Dubină D. Timisoara oct. 2006 Cristuţiu I. • A-XII-a Conferinta Nationala a Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri.. 07-11 iunie 2005. Bauhaus University. Grecea D.. Germania. Pecs. 27 mai 2005. Timişoara. • First International PhD Symposium in PÉCS.8. Simpozionul de Stabilitate. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures.

1990 [14] Dubină D. COST C1. [10] Chung. şi Lau. A.BIBLIOGRAFIE [1] AISC (2002). "Dynamics of Structures: Theory and applications to earthquake engineering". Paper no. (2003). [6] Bruneau.V. 81-88. Control of semirigid behaviour of civil engineering structural connections. şi Băluţ.K. No. (1996).. V. Eurosteel 2005. Vol. [9] Chopra. Maastricht. In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering.. H..D. "Ductile Design of Steel Structures". 125. and Bertero. Acapulco. "Experimental investigation on bolted moment connections among cold formed steel members". New Gersey. (1999). 2005. Vol. 611. A. Vol. L. E. 1996. Uang. No. [5] Bertero.P. . (1996). J. K. "Redundancy in Earthquake-Resistant Design". pp119-132. (2003).F.M. R. (1999). 2005.21. Journal of Structural Engineering. Oxford. Imperial College Press. London. "Seismic Provisions for Structural Steel Buildings". (1996). "Behaviour of connections under seismic loads". USA. Prentice Hall.V. Universite de Liege. [2] Akiyama. “General Report on Coupled Instabilities in bar members”. The Goverment of the Hong-Kong Special administrative Region. M. Redwood City (CA). [4] Bertero. "Seismic evaluation and retrofit of existing concrete buildings".. Applied Technology Council. American Institute of Steel Construction. "Performance-based earthquake-resistant design based on comprehensive design philosophy and energy concepts". (1995).-M. [3] ATC 40. V. Bertero. McGraw Hill. Illinois.. Netherlands. Coupled Instabilities in Metal Structures CIMS’96. Whittaker. C. p. J.D.10: 898-911. 17-19 September 1998. In-plane stability in portal frames... Jaspart. (2005) “Resistance of joints submitted to combined axial force and bending” 4-th European Conference on Steel and Composite Structures. pp. N. [13] Davies. Inc. Proceedings of the international conference. 141-147. 8. “Flexural-torsional buckling of portal frame rafter”. “Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblages boulonnes” PHd Thesis.. Teran-Gilmore. A. (1998). [11] Code of practice for the structural use of steel 2005. Mexico. Engineering Structures. The 10-th International Conference on Metal Structures. Faculte des Science Appliquees 2003. [8] Cerfontaine F. 8-10 june. The Structural Engineer. (1999). R. Liege. [7] Cerfontaine F. Timişoara 2003.1. [12] Cuteanu. No. 68. Pergamon.. Chicago.

European Committee for Standardization.. . D. seismic actions and rules for buildings". (2000).8 (2005).. and Fajfar. [29] FEMA 273. p. M. P.European Committee for Standardization. "Basis of structural design".1 (2005). (1996). 1999 [28] Fischinger. p. Part 1: General rules. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". 141148. "Design of composite steel and concrete structures.C.European Committee for Standardization. Part 1-8: Design of joints". „Equivalent Buckling Length of Non-uniform Members”. [19] EN 1993-1. Earthquake Spectra. No. [30] FEMA 350. [16] ECCS (1985). P. (2001): Cyclic tests of double-sided beamto-column joints. (1994). No. [27] Fajfar.3 (2002).1997 [24] Fajfar. FEMA 274. CEN . [25] Fajfar. [20] EN 1993-1.European Committee for Standardization. [26] Fajfar. pp. Rotterdam. P. 979-993. and Krawinkler. In Journal of Structural Engineering. 2.. [21] EN 1994-1.European Committee for Standardization. "Seismic Design Methodologies for the Next Generation of Codes". 16(3): 573-92. Rotterdam: AA Balkema: 237–249. (2000).. A. P. In: Proceedings of 11th European Conference on Earthquake Engineering. Balkema. 2. A. "Seismic force reduction factors". "Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment. Rutenberg (editor). "NEHRP guidelines for the seismic rehabilitation of buildings". Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". "Design of structures for earthquake resistance.Frame Buildings". "Design of steel structures. SAC Joint Venture.279-296. Balkema. Washington (DC). [23] Ermopoulos.. Ciutină. "Recommended Testing Procedures for Assessing the Behaviour of Structural Elements under Cyclic Loads". "Design of steel structures. CEN .. Earthquake Engineering and Structural Dynamics. Journal of Constructional Steel Research. Vol. "Commentary". CEN .27. [18] EN 1993-1. P.127. "Trends in seismic design and performance evaluation approaches". in Earthquake Engineering.3 – Seismic Design.183 [15] Dubină.European Committee for Standardization. H. (1998). CEN . 42. Part 1-3: General Rules and supplementary rules for cold-formed thin gauged members and sheeting". „Capacity spectrum method based on inelastic demand spectra”. International Workshop held in Bled.1 (2004). Technical Committee 1. TWG 1. (1997). Slovenia. European Convention for Constructional Steelwork. "A nonlinear analysis method for performance-based seismic design". CEN .. Federal Emergency Management Agency. CEN . 28.45 [17] EN 1990 (2002). No. A.(1997). Stratan. J. Vol. June 24. [22] EN 1998-1 (2004). ASCE: 129-136. "Design of steel structures.

. Vol. (2002). "Stiffness prediction for bolted momentconnections between cold-formed steel members". “Large-scale testing of steel portal frames comprising tapered beams and columns”. “Design of steel portal frames for Europe”. Budapest. Ed. no.P.P. (1995). Ascot. Liege. Engineering Structures. [36] Hamburger. 17-19 September 1998. (2001). Steenhuis. Control of semi-rigid behaviour of civil engineering structural connections. [41] King. Acapulco.B. Ascot.4. Silwood Park.1: 85-107 . D. M. Spon Press. SAC-95-09.M. [37] Halasz. Chapter 3 in: Recent advances in the field of structural steel joints and their representation in the building frame analysis and design process. [32] Ghobarah.11: 1019-1039 [45] Lim. "Ductility of Seismic Resistant Steel Structures". [34] Gioncu. Moment Connections and Frame Systems Behaviour. [39] Jaspart. Berkshire SL5 7QN. „Test with simple elastic-plastic frames”. şi Nethercot. "Seismic performance of bolted and riveted connections". şi Li G. 43 (1-3): 161217. The Steel Construction Institute.T.(2004). D. Q. London and New York. O. (2003). 2002. [33] Gioncu. Dubina D. Vol. idealisation and classification according to Eurocode 3". 739749. "Prestandard and commentary for the seismic rehabilitation of buildings".41.P. Advances in Structural Engineer. 60(2004). Washington (DC). (1997). (2002). [35] Grecea D.O. "Performance-based design in earthquake engineering: state of development". [40] King. COST C1. Oxford: Pergamon. Periodica Polytehnica. Paper no. The Steel Construction Institute. A. [42] Leon. Berkshire SL5 7QN. J. J.P. V. D. [44] Lim. V. 23: 878-884. and Petcu. "Concept of modelling. Silwood Park. J. characterisation. (1996). Background Reports: Metallurgy. (1978). “In-plane stability of portal frames to BS 5950:2000”.B.B. "Implementing performance-based seismic design in structural engineering practice". (2000). 2121. Mexico. Jaspart. R. (1999). “Performance criteria for MR frames in seismic zones”.A. Thin-Walled Structures. (2004).. F. (1999). Journal of Constructional Steel Research. şi Nethercot.. D..184 Bbiliografie [31] FEMA 356.. California. In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering. Fracture Mechanics. J.A. & Ivany M.J. J. Proceedings of the international conference. No. Federal Emergency Management Agency. "Ultimate strength of bolted momentconnections between cold-formed members". USA. Dinu F. Report No. Welding. Luxembourg.60. Journal of Constructional Steel Research. (2001). vol 5. "Available rotation capacity of wide flange beamcolumns". [43] Li J.B. "Characterisation of the joint properties by means of the component method". Vol. (2002). November 1978 [38] Jaspart. Brussels. and Mazzolani. Anderson. No. 2004. SAC Joint Venture. Journal of Constructional Steel Research. R. J.

şi Schilling S.. [52] Nogueiro P. Silvestre N. „Non-linear behaviour of pitched roof frames with bi-linear semi-rigid connection”. Proceedings of the 1st European Conference on Steel Structures. [58] Silvestre N. F. may 2001. şi Camotim D. 2003. (1995). (1992). [53] Pasternak H. (2003) “Sisteme de Construcţii Industriale – Studii de caz” Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. USA. [47] Mazzolani. Steel Structures. [55] P100-2006. Camotim D.M. Ernst& Sohn. Stahlbau 67. Part 1 — Provisions and Part 2 — Commentary". Ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului. [59] SR EN 10002-1 (1990). construcţiilor şi turismului. "Seismic Design Criteria for Moment Resisting Steel Frames". social-culturale.M. Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions. 89-103. [54] P100-92. V. Silva L. (2001). (2001).. F. Wald F. Japan. „New investigation on the lateral torsional buckling of haunched single-storey frames”. agrozootehnice şi industriale". şi Camotim D. Prague. Ministerul transporturilor. Athens. (1995). Eurosteel’99. România. vols. p. "Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe.. September 2003 [50] Nagy Zs. 2-nd European conference on Steel Structures. 18-20 May. 3-8 August. European Committee for Standardisation – CEN (in Romanian). may 2001.. Washington D. ForthLauderdale. "Theory and Design of Seismic Resistant Steel Frames". Building Research Establishment Ltd. V.. [49] Moore D. "Metallic materials – Tensile testing – Part 1: Method of test (at ambient temperature)".M. "The Influence of the Design Configuration on the Seismic Response of Moment-Resisting Frames". Sacramento (CA). and Piluso. BSSC (2001). I and II: Conceptual framework". [48] Mazzolani. USA. [57] Silvestre N. 1998. (1996). Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. „In-plane buckling behaviour of asymmetric pitched roof steel frames”.104-116. Piluso. Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. Vision 2000. Watford.185 [46] Mazzolani. 2nd International Conference on Behaviour of Steel Structures in Seismic Areas.. Building Seismic Safety Council. V. (1997). "NEHRP Recommended Provisions for Seismic Regulations for New Buildings and Other Structures. România.B. Kyoto. E&FN SPON. ForthLauderdale. [51] NEHRP 2000. [56] SEAOC. and Piluso. F. Federal Emergency Management Agency. p. STESSA '97. . "Performance based seismic engineering of buildings. Zilele Academice Timişene. „In-plane stability and 2-nd order effects in multi-bay pitched-roof steel frame”. (1999). “Cod de proiectare seismică Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri”. may 1999. Structural Engineers Association of California. (1998).C.

Coimbra.2001 .. "Strategies for Economic Design of Unbraced Steel Frames".: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. "Economy Studies of Steel Building Frames with Semi-Rigid Joints". Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . Portugalia. Conferinta Nationala Constructii-2003. (1997). [66] Vayas I. EUROSTEEL 2002. 2003.. Issue 2. Gresnigt. Ungureanu V. Steel Structures and bridges 2003.. A. Journal of Constructional Steel Research. M. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation. M. . "Cod de proiectare pentru bazele proiectării structurilor în construcţii".-P. No. Steenhuis.M. [68] Wong. International Conference of Building Officials. Revista Constructii Civile si Industriale. M. California.186 Bbiliografie [60] SR EN 1990 (2006). "Proiectarea structurilor din oţel. Asro-Standard român. Journal of Constructional Steel Research. p165-187. (1998). K. 1977.M... Whittier. . Paper No.. Pasternak H..F. 069. 063. [67] Weynand.. Cristuţiu I. 46:1. Lucrări realizate cu participarea autorului: Dubină D. (1998). J. Ungureanu V. Journal of Constructional Steel Research.M. 46:1-3. [65] UBC-97. Partea 1-8 Proiectarea îmbinărilor". . . Nagy Zs.. Cristuţiu I. Ungureanu V. mai 2003. [61] SR EN 1993-1. Dubină D.58.F.. Cluj Napoca P456. "Structural behaviour of bolted moment connections in cold-formed steel beam-column sub-frames". USA. 2006. Paper No.Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. Dubină D. Ermopoulos J. M. Vol. Cristuţiu I. "Uniform Building Code. Structural Engineering Design Provisions". .43-iulie 2003 P22. 2006. Dubină D. K.M.M. (1995) “Design of steel frames with slender joint panels” Journal of Constructional Steel Research. [62] STAS 10101/0A-77 (1977) “Acţiuni în construcţii. and Chung. 19-20 sept.8 (2006). construcţiilor şi turismului. (2002). nr. Volume 2. [63] STAS 10108/0-78 (1978) “Calculul elementelor din oţel” 1978. Clasificarea şi gruparera acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale”. K.3. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. Cristuţiu I. Cristuţiu I. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3. [64] Steenhuis. Jaspart. Ministerul transporturilor. 17-20 sept. P73. Dubină D. Weynand.. Volume 35.2: 253-274.. 3-rd European Conference on Steel Structures..

.. . Ungaria.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. Pecs. ICMS 2003. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Cristuţiu I. Rome.M.M. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. . Cristuţiu I. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006.M. . First International PhD Symposium in PÉCS. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. aug. . – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. 2003. – Seismic performance of thinwalled buildings. P273 Cristuţiu I. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. Cristuţiu I. Timisoara 7-8 mai 2004 P343. 2004..Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. SDSS’06. Stratan A. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections. Cristuţiu I. Cristuţiu I. .M. 6-8 sept 2006..M. Dubină D. 2005.. The 10-th International Conference on Metal Structures. 27 mai 2005. Dubină D. 23 mai 2003. – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz. Lisabona – Portugalia.M. şi Grecea D. Buletinul stiintific al UPT. . 27-29 September. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. Timisoara.M. Maastricth-Olanda. Dubină D.M.M. 2006 Cristuţiu I. 2003. .Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal. Muntean N. Nagy Zs. oct. Dubină D. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. Timişoara. Ungureanu V. . Cristuţiu I. . Grecea D. Cristuţiu I. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Victor Gioncu. 2003. Timişoara.187 Cristuţiu I.. Italy. P327. Dubină D. Cristuţiu I. Fulop L. . Yokohama Japonia.Eurosteel 2005. – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. Cristuţiu I. 16-18 oct. 27 mai 2005. International Conference on Steel and Composite Structures . – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. 07-11 iunie 2005. . Buletinul stiintific al UPT. Dogariu A.M.M. – Performance based design for low dissipative steel structures.. Dubină D. Dubină D..M. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura.

REZULTATELE ANALIZEI ELASTOPLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE Cadrul 1C-1 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .ANEXA 1 .

Anexa 1 189 Cadrul 1C-2 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în intreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

190 Anexa 1 Cadrul 3C-1 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Anexa 1 191 Cadrul 3C-2 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

ANEXA 2 . Lc := 4m .1⋅ 10 ν := 0.3 G := 2( 1 + ν ) 10 8 kN limita de curgere pt OL37 modulul de elasticitate (modulul lui Young) m 2 coeficientul lui Poisson E G = 8.1.1 lv Lc(m) L (m) Caracteristici ale cadrului: Deschidere: Înălţime: L := 18m . . Date iniţiale Caracteristici ale materialului kN fy := 235000 2 m E := 2.VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 A2.077 × 10 Pa mudulul de taiere γ M1 := 1.

z.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.Anexa 2 Lung.s 12 3 3 ( ) + 3 tw.s := tf.s 3 .s − 2⋅ tf.8m .125m .y.s := 2⋅ tw.s⋅ h m.s := Iz. (dist de la talpa superioara la axa riglei de perete) A s := 2⋅ b s ⋅ tf.m.010m .s ⋅ 12 3 ( ) tw. h m.s 12 + ( )3 ⎛ h s tf.s tf.012m . b s := 0. vută: 193 lv := 0.s := 2⋅ b s ⋅ tf.s := 0.s Iy.s 12 3 ( )3 ⎛ h m.s := 2⋅ Iz.s ⋅ tw.m.s⋅ b s 12 + h s − 2⋅ tf.s := 0.15⋅ L lv = 2. tf.s ⋅ 12 Iy.s 12 b s ⋅ tf.s⋅ h s − 2⋅ tf.s As .22m . (înălţimea stâlpului la capăt) (înălţimea stâlpului la baza) (lăţimea secţiunii) (grosimea tălpii) tw.s⋅ b s 12 Iy. ( ) tw.s hs 2 + h m.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.s bs 2 .s − 2⋅ tf.35m .s := Iz.s + h s − 2⋅ tf.s ⎝ 2 2 Iy.s := 2⋅ W el.s := W el.s As .s Iz.s := 0. (grosimea inimii) d s := 0.articulat 1 – încastrat fund := 0 Caracteristici secţionale ale stâlpului h s := 0. iz.s ⎝ 2 2 tf.7m L Lr := 2 Fundaţie: 0 . iy.

s ⋅ tw.s 1 (1 + δ1.s := Lc ξ1.s ⎣ ⎦ ( )( ) ( )⎤ ⎦ X1.s 2 ξ1.s δ1.s := X1.s = 1.s := ⋅ ⎡ 2⋅ b s ⋅ tf.993 δ1.s)2 − ξ1.s + h m.s ⎤ moment de răsucire liberă ⎦ 3 ⎣ ( ) It.s := Iy.s − 2⋅ t f.s − 1 X1.s = 8.s := h s − tf.s := Iy.s⋅ ξ1.316 × 10 2 moment de răsucire împiedicată m −6 6 Determinarea momentului de inerţie echivalent a stâlpului (CTICM) le1.s ⎤ ⋅ ln ξ1.s ⋅ 3 Rezultate caracteristici secţionale Ieq.s − 1 ⋅ 1 + δ1.s − 1 ( ) (ξ1.194 Anexa 2 1 3 3 It.s := l1 l1 λ1.m.s := Iz.y.s Iy.s + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.y.s Ieq.s − 1)3 ⎣ 1.s = 3.s = 3.621 × 10 −7 4 m h c.s distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.s⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.s := 0m l1 := Lc le1.s ⎞ Iw.031 × 10 −4 4 m (momentul de inerţie echivalent al stâlpului) .

s As −4 4 Iy.r.s = 1.209 × 10 −3 4 m .s = 0.s = 1. Iy.s = 1.v1 := 2⋅ b r. ieq.y.y.r := 0.2m tf.2m tf.136 × 10 −5 4 m W el.v + h r.8m h r.v tf.z. iz.r := 0.v ⋅ tw.s := 2 Ieq.s = 0.Anexa 2 195 A s = 0.r A r.r.y.01m (înălţimea mare a vutei) (înălţimea mica a vutei) (lăţimea tălpii) (grosimea tălpii) (grosimea inimii) A r := 2⋅ b r⋅ tf. ieq.r ⋅ tw.942 × 10 m −4 3 m iy.s = 0.v ( ) ( ) .y.r.v := 0.s = 2.4m b r := 0.r.s = 3.v1 − 2⋅ tf.v := 0.04m .797 × 10 −3 3 m .v := 0.248m Caracteristici seţionale ale riglei rigla constanta h r := 0. Iz.r.m.305m .v1 := 0.v2 := 0.012m tw.4m b r.r + h r − 2⋅ tf.01m tw.008m (înălţimea riglei constante) (lăţimea tălpii riglei constante) (grosimea tălpii riglei constante) (grosimea inimii riglei constante) rigla vutată h r.023 × 10 W el.013m .

v1 A r.r.v2 hr.r.v 12 3 3 + tw.r.v ⎝ 2 2 Iz.r := 2⋅ tf.r.r. W el.r hr 2 + h r.r ⎝2 2 Iy.v2 1 3 3 It.r.v2 := 2⋅ b r.v ⋅ tw.v⋅ tf.v2 − 2⋅ tf.y.r.v2 := Iz.r := 2⋅ b r⋅ tf.r⋅ h r − 2⋅ tf.v2 := Iy.v2 2 . iz.v ⋅ Iy.r.r.r.r.v Iy.r.r := + h r.r.v1 hr.r.r.v1 A r.v2 − 2⋅ tf. iy.v 12 3 + tw.r.r.v 2 .v2 := 2⋅ W el.r.r 12 ( )3 ⎛ h r tf.v1 tf.v2 := Iz.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r f.v2 br.v 2 .v2 A r.v ⎤ ⎦ 3 ⎣ ( ) moment de răsucire liberă .z.v2 := 2⋅ b r. W el. iz.v1 W el.r.r. iy.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.v1 := Iz.196 Anexa 2 A r.r := .r.r.v f.r⋅ b r 12 Iy.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.v tf.v + h r.r.v ⎝ 2 2 Iy.v2 tf.r.r.r⋅ b r 12 tf.r.r br 2 .r.v⋅ h r.v1 := Iz.v⋅ h r.v 12 tw.r.v1 := 2⋅ b r.v1 − 2⋅ tf.r := ⋅ ⎡ 2⋅ b r⋅ tf.v + h r. iy.r.r.v2 − 2⋅ tf.v2 .v f.v1 := 2⋅ tf.r.v ⋅ ( ( ) ) tw.v 12 3 3 3 Iz.v⋅ tf.r.z.r.z.v1 := Iy.r⋅ b r 12 + h r − 2⋅ tf.r Ar .v2 − 2⋅ tf.v1 .r.v ⋅ tw.y.r 12 3 ( ) + tw.r.r Ar W el.y.v1 − 2⋅ tf.v2 A r.r := Iz.v1 2 .r.r := Iz.r.v 12 3 ( )3 ⎛ h r.v1 := Iy. W el. iz.r.v1 br.r.v 12 ( )3 ⎛ h r.r ⋅ 12 3 ( ) tw.r Iz.r.v2 := Iy.

v2⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.r ⎞ Iw.r⋅ ξ1.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) .r⋅ ξ2.v2 Iy.r := 0m (lungimea primului tronson = lungimea vutei) (lungimea celui de al doilea tronson = lungimea riglei- le1.r − 1 ⋅ 1 + δ2.r := Lr Lr ξ1.r = 5.r := h r.r ⎤ ⋅ ln ξ1.r := Lr − lv lung vutei) le2.r := l1.r l2.r 2 ) (ξ1.r − 1 ξ2.r.r − 1)3 ⎣ 1.r − 1)3 ⎣ 2.r)2 − ξ2.v2 − tf.r 2 ) (ξ2. δ2.r := Lr − lv l2.557 × 10 −7 4 m h c.r.r .r .r 1 + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.v1 Iy.r − 1 2 − ξ1.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) X2.Anexa 2 197 It.r l1.r := λ1. λ2.r.r) ξ1.r := Iz.r le2.v1 .r − 1 ( δ1.r := lv le1.r − 1 ( δ2. ξ2.r := Iy.r − 1 ⋅ 1 + δ1.082 × 10 2 moment de răsucire împiedicată −7 6 m Determinarea momentului de inerţie echivalent al riglei (CTICM) l1.r 1 (1 + δ1.r + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ2.r := δ1.r distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.r.r l2.r ⎤ ⋅ ln ξ2.r := Iy.r := X1.r := (1 + δ2.r = 3.

r Iy. −4 3 W el.301m .887 × 10 −4 4 m .r.436 × 10 m .033m rigla vuta mica Iy.v2 = 1.r.r.r = 0. Iz.r.198 Anexa 2 X1. −4 3 W el.v2 = 1. X2.v1 = 1.34 × 10 −3 3 −5 4 m .z.125 × 10 m .r = 4.336 × 10 m . iy.335 × 10 −4 3 −5 4 m .r.v2 = 1.v2 = 0.34 × 10 m .r.v2 = 0. −4 3 W el.v1 = 0.r = 4.z.y.z.336 × 10 −3 3 −5 4 m .r.764 × 10 rigla constanta −4 4 m Iy.335 × 10 m .v1 = 1.987 Ieq. iz.v1 = 1.r.r = 1. iz.r.r = 1.v2⋅ X2. iz.04m .y.r = 0.r.164m . W el. iy.r = 1. W el.r ⎠ Rezultate caracteristici secţionale Ieq.06 .25 × 10 −4 4 m . Iz. Iz.162m .044m rigla vuta mare Iy.r + 3⎜ ⎟ ⎝ Iy.r ⎜ ⎟ 1.v1 = 2. iy.y.r = 0.v1 = 0. W el.836 × 10 m .r.r.135 × 10 −3 4 m .v1⋅ X1.r.y.r.r := 1 3 ⎛ λ 3 ⎞ λ2.v2 = 2.r = 9.y.

66m A2.Anexa 2 199 A2.s .2. Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului A2.s h s − h m.984 η 2 := 1 (prindere articulata in fundaţie) O ke := 3.y.s 2 KB := ⋅ ( 1 + l) Lc K1 := Ieq.2.2.2 Determinarea lungimii de flambaj a stalpului-En19931-1 Lc Kc := Ieq.1 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului-metoda Ermopoulos α := Lc⋅ h m.286 Iy. cadre cu noduri deplasabile) Lcr.111m l := Lc α Lc l = 1.s.s Lc/2 Im Ix Lc/2 B I'c α = 3.e = 12.y.r 2Lr KB KB + K1 a A Ic x η 1 := η 1 = 0.165 (valoarea lui Ermopoulos.e := ke⋅ Lc Lcr.s.

s.2 := μ ⋅ Lc => Lcr.116 k2 := 0.85⋅ k + 3.y.3 < k ≤ 0.06⋅ k + 2.5 ( −0.93) if 0.16⋅ k + 2.1 := Lc⋅ ⎢ ⎥ ⎣ 1 − 0.8( k1 + k2) + 0.1 = 4.2( k1 + k2) − 0.s lungimii de flambaj a stalpului- k = 0.2⋅ k + 4.3 Determinarea STAS10101/0-78 k := Ieq.55) if 0.611m . k = 0.264 g ( k) := 3.y.200 Anexa 2 2Lr K12 := Ieq. k1 := Kc + K12 1 ⎡ 1 − 0.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului 10108/0-78 μ = 3.r Kc .3 ( −1.r Lr ⋅ Lc Ieq.s.6k1⋅ k2 ⎦ Lcr.12k1⋅ k2 ⎤ Lcr.2 ( −4.5 < k ≤ 1 ( −0.y.2 < k ≤ 0.42 if k ≤ 0.151m 0.6⋅ k + 2.0157 k + 2.2 = 12.5 A2.s.49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.153 μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS .29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.s.26) if 0.lungimiile de flambaj Lcr.2.

s := 0kN⋅ m A2.y.s := 446.66m Lcr.2.s := W el.3.s⋅ NEd.e .4 Lungimea de flambaj finala Lcr.s.z.Ed.s NRd.s = 4 m ( ) A2. Lcr.z. Lcr.17 ⋅ m kN M z.2.2 Verificarea la rezistenta NRd.s := Lc Lcr.s M z.s = 0. M y.1 Eforturi de calcul NEd.1 .Ed.s M y. Verificarea stâlpului A.s = 12.s := 157.2 Lcr.s := max Lcr.s := W el.s ⋅ M z.s := A s ⋅ fy γ M1 fy γ M1 fy γ M1 M y.z.23 kN .y.Anexa 2 201 A2.s + M y.s.3.Rd.y.s.Rd.747 .3.s + M z.Rd.Rd.Ed.Ed.

z.s = 1.s φF.y.z.s = 0.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.y.918 kzy = 0.y.y.y.s 2 2 .3 buckling) Verificarea la flambaj prin încovoiere (flexural α y := 0.y.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.z.y.z.z.y.s − 0.s := 93.2 + λF.z. fy ⋅ A s ⎟ χ F.y.9 1 φF. Cmy := 0.9 fy kN m 2 Lcr. χ F.y.s + φF.199 1 φF.2 + λF.5⎡1 + α z⋅ λF.s − 0.s ⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.s := χ F.z.s φF.y.202 Anexa 2 A2.91 .z.5⎡1 + α y ⋅ λF.s = 0.s − λF.8⋅ kyy kyy = 0.y.s λ1.s + χ F.s := 0.34 ⋅ 235000 λ1.s ⋅ 1 λ1.s iz.s 2 2 χ F.y.s := Lcr.s − λF.684 λF.z.661 .564 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.s 1 λF.s = 0.21 (coeficient de imperfecţiune se ia in funcţie de curba de flambaj) α z := 0.y.z.s kzy := Cmy⋅ 0.s := 0.6λF.3.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φF.s := φF.s := ⋅ ieq.z.

4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.Anexa 2 203 FBy.s ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ ieq.y.Ed.T.s ⎞ β s := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.y.0Lc y o.y.s := π E 2 ⎛ Lcr.s ⎠ 8 2 σcr.s := NEd.s := ⋅ 2 ⎜ t.y.s := iy.s ⎝ ⎠ 1 .3.s γ M1 γ M1 FBy.Ed.s + kzy⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.s + y o.y.s A eff := A s β A := A eff As 2 ⎛ y o.s := 1. FBz.s = 7.s χ F.s⋅ M y.s ⎟ σcr.y.s .963 × 10 Pa 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.s + iz.696 FBz.s := + kyy ⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.s ⋅ M y.z.s A s ⋅ io.y.s = 0.s 2 ⎟ lt.s = 0.s := 0m 2 flambaj prin încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.557 A2.s ⎠ βs = 1 σcr.s γ M1 γ M1 NEd.s χ F.

s ⋅ σcr.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere-răsucite (lateral torsional buckling) C1 := 1.s χ TF.s π ⋅ E⋅ Iz.y.s ⎤ ⎦ σcr.s = 0.s = 0.s 2 2 A2.s + σcr.y.s) 2 − 4⋅ β s ⋅ σcr.y.s = 3.TF.s − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.y.s = 0.5 ( ) λTF.s + Lc ⋅ G⋅ It.T.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φTF.T.y.s := φTF.5⎡1 + α y ⋅ λTF.s := 2 ⋅ σcr.T.878 FTBy.s − λTF.s Lc 2 3 M cr.728 × 10 fy σcr.2 + λTF.728 × 10 1 2⋅ β s 5 kN m σcr.744 χ TF.y.63 φTF.y.s := 0.s := C1⋅ ⋅ Iw.s Iz.TF.699 M y.s m λTF.s fy ⋅ A s γ M1 γ M1 1 φTF.y.y.s = 0.y.y.TF.081 × 10 kN⋅ m .s + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.s = 2.s − 0.s + σcr.3.s := ⋅ βA 2 0.s ⋅ FTBy.s := NEd.y.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.T.y.847 2 (Tabelul B.s 2 2 M cr.y.y.Ed.y.s + χ TF.204 Anexa 2 σcr.s = 3.

s⋅ fy ⋅ W el.s λLTB.y.Anexa 2 205 λLTB.y.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.y.s = 0.s⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A s ⎟ χ TF.LTB = 0.s = 0.698 χ LTB.y.Ed.LTB⋅ M y.s = 0.4 .y.y.y.o + β ⋅ λLTB.s 2 2 kyy.s − λLTB.y.6λLTB. Verificarea riglei cadrului fy ⋅ A s γ M1 + kyy.y.s ⋅ fy M cr.s := 0.s γ M1 .s := W el.y.4.y.s − β λLTB.s := φLTB.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φLTB.o := 0.s χ TF.6 1 φLTB.s + χ LTB.y.y.s ⋅ LTBy. β := 0.75 α LTB := 0.614 LTBy.s χ LTB.y.848 CmLT := 0.76 φLTB.s kyy.y.y.564 A2.s := NEd.

Ed.672 rigla vuta mare NEd.9 fy kN m 2 la flambaj prin încovoiere (flexural .4.r⋅ fy γ M1 = 0.Ed.Ed.v2⋅ fy γ M1 + M y.26 kN M y.r1 W el.Ed.z.58 ⋅ m kN M y.r.v1⋅ fy γ M1 = 0.3 Verificarea buckling) rigla Lcr.4.206 Anexa 2 A2.r := 117.4.r := 93.r := 132.y.r A r⋅ fy γ M1 + M y.83 ⋅ m kN (momentul la streaşină) (momentul la începerea vutei ) (momentul la coama) A2.r2 := 147.r1 := 446.786 rigla vuta mica NEd.r W el.v1⋅ fy γ M1 + M y.17 ⋅ m kN M y.r A r.y.v2⋅ fy γ M1 = 0.686 A2.2 Verificarea de rezistenta rigla rigla constanta NEd.Ed.Ed.r2 W el.y.r A r.r.y.1 Eforturi de calcul rigla NEd.r := Lr ⋅ 235000 λ1.r := Lr Lcr.

y.y.v1 γ M1 γ M1 M y.5⎡1 + α z⋅ λF.z.r = 0.66 FBy.r φF. fy ⋅ A s ⎟ χ F.y.z.r = 3.712 λF.r iy.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.r⋅ M y.z.73 FBz.9 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.r χ F.r ⋅ 1 λ1.r iz.8⋅ kyy kyy = 0.895 .y.Ed.r1 .Anexa 2 207 λF.y.r1 + kzy⋅ fy ⋅ Wel.y.766 .Ed.r := χ F.r = 0.y.z.r = 0.r := 0.z.r.r + φF.y.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.r := Lcr.z.y. χ F.r − 0.2 + λF.r φF.r 2 2 χ F.262 1 φF.r.176 Cmy := 0.z.y.y.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.r = 0.r − λF.r⋅ FBz.z.r 2 2 .v1 γ M1 γ M1 FBy.r := φF.r ⋅ 1 λ1.z.917 kzy = 0.z.2 + λF. + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.r := 0.v1 fy ⋅ A r.6λF.z.z.r + 1 φF.y.y.r − 0. χ F.y.5⎡1 + α y ⋅ λF.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.r := NEd.r χ F.y.r := NEd.r − λF.r kzy := Cmy⋅ 0.r := Lcr.y.v1 fy ⋅ A r.r = 0.

y.r)2 − 4⋅ β r⋅ σcr.r = 1.T.y.TF.r A r.4.r⎤ ⎦ σcr.y.s A r.r := π E 2 ⎛ Lcr.r 2 ⎟ lt.r := 1 2⋅ β r ⋅ σcr.5 λTF.v2⋅ io.r − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.r = 1.T.r := A r.r.v2 + iz.y.751 × 10 5 kN m 2 σcr.y.r⋅ σcr.751 × 10 fy σcr.2 + λTF.T.r.s := 1.r = 1.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φTF.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.208 Anexa 2 A2.y.r ⎠ βr = 1 σcr.r := ⋅ βA 2 ( )0.y.r ⎞ ⎜i ⎟ ⎝ y.0Lr y o.r := 0.r ⎟ σcr.r ⎝ ⎠ σcr.y.r ⎞ β r := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.T.r := ⋅ 2 ⎜ t.r + σcr.r := iy.r A eff.v2 + y o.TF.TF.r = 6.v2 β A := A eff.521 .y.342 φTF.y.r − 0.r m λTF.r := 0m 2 flambaj prin riglă încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.v2 ⎠ 1 2 σcr.y.r = 1.r.5⎡1 + α y ⋅ λTF.y.726 × 10 5 kN m 2 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.v2 2 ⎛ y o.T.r + σcr.

r − λLTB.r 2 2 χ TF.r − λTF.r ⎤ ⎣ ⎦ φLTB.y.r χ TF.y.y.y.y.r1 + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.r Iz.576 CmLT := 0.y.4.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.LTB = 0.639 .r + 1 φLTB.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.r Lr λLTB.r⋅ 1 φTF.y.r := 0.r − β ⋅ λLTB.r.r.r = 0.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.r kyy.75 α LTB := 0.76 φLTB.r + Lr ⋅ G⋅ It.Ed.r := φLTB.r 2 2 χ LTB.y.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere răsucite (lateral torsional buckling) (Tabelul B.y.Anexa 2 209 χ TF.r = 1.y. β := 0.r 2 2 M cr.447 M y.072 ( ) 2 χ LTB.r := φTF.r := NEd.505kN⋅ m W el.y.6λLTB.r π ⋅ E⋅ Iz.r = 0.r := C1⋅ ⋅ Iw.781 A2.v2⋅ fy M cr.y.y.v1 ⎟ χ TF.y.y.o + β ⋅ λLTB.r = 279.o := 0.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A r.r + FTBy.r = 0.y.y.r λLTB.y.v1 fy ⋅ A s γ M1 γ M1 FTBy.6 kyy.y.4 .341 M cr.y.r := 2 2 C1 := 2.

r := NEd.r⋅ fy ⋅ W el.y.Ed.210 Anexa 2 LTBy.LTB⋅ M y.y.926 .r.r = 0.v1 γ M1 LTBy.r χ TF.r1 χ LTB.y.r⋅ fy ⋅ A r.v1 γ M1 + kyy.

ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE Cadrul 1C-1 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

212 Anexa 3 Cadrul 1C-2 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 213 Cadrul 1C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

214 Anexa 3 Cadrul 1C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 215 Cadrul 3C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

216 Anexa 3 Cadrul 3C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 217 Cadrul 3C-1 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

218 Anexa 3 Cadrul 3C-2 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

x := A h b 2 2 ( ) tw Iy A ⎡⎛ h Sx := ⎢⎜ − ⎣⎝ 2 ⎡ b 2⋅ t ⎢ f Sy := ⎢ ⎣ 4 cf := 2 b − tw ⎛ h − t ⎞ ⋅ ⋅ ⎛ h − t ⎞⎤ ⎜ 2 f ⎟ 2 ⎜ 2 f ⎟⎥ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎦ 2 ⎤ tw ( h − 2⋅ t f)⎥ + ⎥ 8 ⎦ ⎟ ⋅ b ⋅ tf + 2⎠ tw . generalităţi Rezistenta de calcul a OL44: R := 245000 kN 2 Limita de curgere: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Dimensiunea secţiunii: m kN Rc := 275000 2 m 8 kN E := 2.y := .22m tf := 0. eforturi.CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR Exemplu: J1-1 Caracteristici secţionale. W el. tf ⎞ cf tf = 8.38 kNm h := 0. iy := W el.ANEXA 4 .1⋅ 10 2 m N := 109.012m tw := 0.917 .95 kN M x := 475.006m Caracteristici sectionale: A := 2⋅ b ⋅ t f + h − 2⋅ t f ⋅ t w Ix := 2⋅ + 12 tf⋅ b 3 ( ) b ⋅ tf 3 tw⋅ h − 2⋅ t f 12 ( )3 3 ⎛ h tf ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝2 2⎠ 2 Iy := 2⋅ + h − 2⋅ t f ⋅ 12 12 Ix Ix Iy .65m b := 0. ix := .

220 Anexa 4 240000 ε := Rc kN m 2 .x 5 kN 2 σc = 2.219 × 10 m m σc R = 1.talpă talpi := "Clasa1" if tempf ≤ 9ε "Clasa2" if 9ε < tempf ≤ 10ε "Clasa3" if 10ε < tempf ≤ 14ε "Clasa4" if tempf > 14ε α := talpi = "Clasa2" Clasa secţiunii . ε = 0.526 (la secţiuni comprimate α>0. tempw := ψ := tw σc Clasa secţiunii . W el.5) hw σt .005 σc σc + σt α = 0.inimă inima := "Clasa1" if tempw ≤ "Clasa2" if "Clasa3" if (396ε) 13α − 1 < tempw ≤ < tempw ≤ 42ε 0. .934 cf tempf := tf h w := h − 3t f σc := N A + Mx .67 + 0.67 + 0.x 5 kN 2 σt := N A − Mx W el.33ψ (396ε) 13α − 1 ( 456ε) 13α − 1 42ε 0.463 × 10 σt = −2.33ψ (456ε) 13α − 1 "Clasa4" if tempw > inima = "Clasa3" .

Rd Mpl.b .b J2-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.Rd Mpl.ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR J1-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.

Rd Mpl.222 Anexa 5 J3-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 creşte înălţimea secţiunii Series1 Series2 J4-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.b .

b Ji-1 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J2-1 J3-1 J4-1 J5-1 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.Anexa 5 223 J5-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.Rd Mpl.b .

b .Rd Mpl.b Ji-3 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-3 J2-3 J3-3 J4-3 J5-3 creşte lăţimea tălpii Mj.224 Anexa 5 Ji-2 600 500 400 300 200 100 0 J1-2 J2-2 J3-2 J4-2 J5-2 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.

b .Rd Mpl.b Ji-5 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-5 J2-5 J3-5 J4-5 J5-5 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.Anexa 5 225 Ji-4 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-4 J2-4 J3-4 J4-4 J5-4 creşte lăţimea tălpii Mj.

rig := 0. generalitati rigla vuta M x. generalitati stalp Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R := 3150 E := 2.27 tf. riglă Caracteristici sectionale.7 m b := 0. eforturi. generalitati rigla constanta .ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE A6.1 Dimensionarea elementelor principale stâlp.014 tw := 0.014 tw.rig := 0.4 m Lungimea stalpului m ls := 7 Multiplicatorul fortei critice Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: n cx := 80.r := 831 Dimensiunea sectiunii: h r := 0.1⋅ 10 N := 225 Nb := 231 M x := 831 M baza := −231 8 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m Dimensiunea sectiunii: h := 0.01 Lungimea elementului: lr := 12 Caracteristici sectionale.1⋅ 10 Nr := 161 M r := 218 8 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm m m m m m m Caracteristici sectionale. eforturi.45 b r := 0.83 R := 3150 E := 2.85 h r1 := 0.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 := 0.3 tf := 0. eforturi.

c := 0.27 tf.6 b rc := 0.4 Lungimea stalpului m ls = 7 Verificarea la rezistenta a stalpului verificarea la rezistenta a stalpului se face cu formula: verificarea la vârful stâlpului .7 b = 0.rc := 218 M rc := −277 M rci := 250 Nrci := 138 Nrcc := 131 Dimensiunea sectiunii: LM0 := 1.1 × 10 N = 225 Nb = 231 M x = 831 8 M baza = −231 Dimensiunea sectiunii: h = 0. generalitati R = 3.c := 0.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 = 0.8 h rc := 0.3 m t f = 0.15 × 10 E = 2.1 × 10 Nrc := 151 8 3 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm kNm kNm kN m m m m m M x.012 tw.227 Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R = 3.rig. eforturi.15 × 10 3 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m m E = 2.008 m Verificarea elementelor structurii Verificarea stalpului cadrului Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Caracteristici sectionale.rig.014 t w = 0.4 h rcc := 0.

momentul la celalalt capat al stalpului ⎛ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ + 0.492 × 10 σrez R⋅ 10 2 factorul de incarcare a stalpului = 0.r := tf.coeficient de corectie care tine seama de modul de distributie a momentului pe bara.baza = 1.489 × 10 σrez.lui de la nivelul acoperisului este deplasabil in planul cadrului.baza 5 σrez. cx := 0.x.c tw. cx = 0.lungimea stalpului.3⋅ ⎜ 1 + kNm .46 Obs: (pag 29 Obs 2 .488 × 10 ls = 7 g h rig := h rc b rig := b rc 4 .791 verificarea la baza stâlpului σrez.473 Verificarea la stabilitate a stalpului M := M baza cx := 0.rig.228 Anexa 6 σrez := N A + Mx W el. l := lr tf.baza R⋅ 10 2 = 0.4⋅ M Mx 2 Mx ⎟ ⎠ M 2 .x 5 kN/m2 σrez = 2. Caracteristici rigla .baza := Nb Ab + M baza W el.r := tw.85 σ := N A σ = 1. coeficientul cx=0.STAS 10108/0-78) La halele cu o singura deschidere cand capatul stalpu.lungimea riglei.rig.c .85.

2 < k ≤ 0.29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.55) if 0.794 × 10 h 1 := h 2 + h 1 = 0.42 if k ≤ 0.85⋅ k + 3.279 lg Ixs g ( k) := 3.2 ( −4.087 μ y := 1 .conform STAS 10108/0-78 .2⋅ k + 4.304 × 10 A s = 0.612 .lungimile de flambaj .r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rig f. 3 3 2 b ⋅ tf tw⋅ h 1 − 2⋅ tf Ixs := 2⋅ + 12 12 tf⋅ b 3 ( ) + 2⋅ ⎜ 3 ⎛ h 1 tf ⎞ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝ 2 2⎠ Iys := 2⋅ + h 1 − 2⋅ tf ⋅ 12 12 A s := 2⋅ b ⋅ tf + h 1 − 2⋅ tf ⋅ t w ( ) tw ( ) Ixs = 5.16⋅ k + 2.r⋅ h rig − 2⋅ tf.0157 k + 2. b ⋅ tf.93) if 0.r 3 + tw.r ⎝ 2 momentul de inertie al riglei (rigla 2 h − h2 3 .49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.5 ( −0.x := μ ⋅ ls lf.838 × 10 −4 −5 Iys = 6.3 < k ≤ 0.013 k := Ig ls ⋅ k = 0.Caracteristici geometrice echivalente ale stalpului (la 1/3 de la baza).considerând stâlpul articulat la baza lf.6⋅ k + 2.06⋅ k + 2.3 ( −1.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS 10108/0-78 μ = 3.26) if 0.229 Ig := 2⋅ 12 constanta).5 −4 ⎛ hrig tf.5 < k ≤ 1 ( −0.x = 21.r 12 ( )3 - Ig = 2.

x .211 lf.083 × 10 (obs.230 Anexa 6 .6465 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λx ⎟ λx ⎟ λx ⎠ ⎝ ⎠ rezulta zveltetea λy = 100.413 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 3900 ⎞ 7801 ⎛ ⎟ − ⎜ 0.y = 7 .y λy := iys 3621 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3621 ⎞ 7242 ⎟ − ⎛ 0. λx := ixs rezulta zvelteţea λx = 58 => (curba A-36) φx := ⎛ 0.6465 + ⎜ φx = 0.x = 12.7506 + ⎜ φy = 0.Determinarea coeficientului φg -obs.valoarea minima a coeficientului de flambaj ( ) .7506 + ⎟ − 2 2 2 ⎜ λy ⎟ λy ⎟ λy ⎠ ⎝ ⎠ 2 .x := 3.82 Iys iys := As iys = 0.raze de giratie si zvelteti echivalente ixs := Ixs As ixs = 0.234 lf. Rasucirea este impiedecata la ambele capete μ := 0. φy φ = 0.y := μ y ⋅ ls lf. Forta aplicata este de 100 kN) => => 3 2 E⋅ Ixs lf. iyt .1415 ⋅ Pcr lf.Determinarea φ .5 r iyt := b 12 .413 φ := min φx.069 lf.determinata in urma unui calcul de stabilitate stalp semirigid la baza Pcr := 100⋅ n cx => Pcr = 8. .raza de inertie a talpii comprimate.986 => (curba B-36) φy := ⎛ 0.

794 γ ⋅ μ r⋅ ls λtr := iy λtr = 43.161 × 10 σst := N φ⋅ A N φ⋅ A + verificarea la stabilitate generala a stalpului se va face cu relatia: Mx φg ⋅ W el.32 0. s-a considerat cazul cel mai dezavantajos ⎛ ls ⎞ Ir ⎟ ⎝ h ⎠ Iy 2 cu μ=0.087 1 3 3 Ir := ⎡ h − 2⋅ tf ⋅ tw + b ⋅ tf ⎤ ⎦ 3⎣ ( ) Ir = 4.5 γ = 0.984 × 10 −7 2 ⎛ ls ⎞ Ir ⎜ ⎟ ⋅ = 0.7506 + 3900 ⎞ − 7801 ⎜ ⎟ 2 2 ⎜ λtr ⎟ λtr ⎝ ⎠ σe := π ⋅E λx 2 5 2 σe = 6.87 .coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a stalpului ⎜ ⎝ ⎟ ⎟ ⎠ − 2 ⎛ 0.7506 + ⎜ 3900 ⎞ λtr 2 φg = 0.03 => (curba B-36) φg := ⎛ 0.15⋅ R⋅ 10 2 OBS := "Se calculeaza cu formula (1)" if "Se calculeaza cu formula (2)" if N φ⋅ A N φ⋅ A ≤ 0.x ⎠ if > 0.5 ⋅ ⎜ 2 .15⋅ R⋅ 10 N φ⋅ A 2 + cx⋅ M x φg ⋅ ⎜ 1 − ⎛ ⎝ σ σe ⎞W ⎟ el.15⋅ R⋅ 10 2 2 OBS = "Se calculeaza cu formula (1)" .039⋅ 0.231 iyt = 0.79 ⎝ h ⎠ Iy γ := 0.25 + 0.x if N φ⋅ A ≤ 0.15⋅ R⋅ 10 > 0.

082 × 10 σrez.x 5 σfl = 2.4 Verificarea zvelteţii Ver := "Ok" if max λx.r := 0.605 × 10 2 4 4 kN/m2 0.r 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.525 × 10 σfl R⋅ 10 2 = 0.801 1.r ⎝ ⎠ .97 Verificarea la flambaj in planul cadrului verificarea la flambaj in planul cadrului se va face cu relatia: σfl := N φx⋅ A + Mx W el.232 Anexa 6 N φ⋅ A = 3.r R⋅ 10 2 = 0.661 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M ⎞ M ⎜ 1 + r ⎟ + 0.x.r W el.4⋅ r cx.725 × 10 σst = 3. λy ) > 120 Ver = "Ok" Verificarea riglei cadrului (rigla vutata) Verificarea la rezistenta a riglei σrez.3⋅ ⎜ 2⎟ M x.055 × 10 σst R⋅ 10 2 5 = 0.r = 2.15⋅ R⋅ 10 = 4. λy < 120 "Nu" ( ) if max( λx.r := Nr Ar + M x.r M x.

rig + h r2 − 2⋅ tf.r = 0. λtr.707 .r2 A r2 3 + h r2 − 2⋅ tf.r = 0.r ⎟ λtr.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a riglei ⎜ ⎝ lf.r = 3.raza de inertie a talpii comprimate.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1 λtr.r2 := 2⋅ iy.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λr ⎟ λr ⎟ λr ⎠ ⎝ ⎠ iyt.rig 12 3 lf.r = 0.r := iyt.r := ix.articulata la ambele capete lf.r λx.r := μ r⋅ 0.r = 10.r .rig ) Iy.849 .r = 46.r ⎟ λtr.6 m .r2 rezulta lungimea de flambaj λ = 62.r λr := iy.Caracteristicile sectionale la 1/2 h r + h r1 2 A r2 := 2⋅ b r⋅ tf.323 => (curba B-36) r φr := ⎛ 0. iyt.rig ⋅ ( ) tw.iytr .r := 1.7506 + ⎜ φr = 0.72 μ y.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λtr.r ⎠ ⎝ ⎠ 3900 ⎞ φg.rig ⋅ tw.078 .rig⋅ b r 12 Iy.3⋅ lr comprimate 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.3lr h r2 := ( ) ( => lf.7506 + ⎜ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.233 cx.r := br 12 .r λx.r := ⎛ 0.652 μ r := 1.0 .0 l1 := 0.r2 := tf.188 => (curba B-36) φg.

r = 1.r⋅ W el.333 × 10 5 5 φg.r 2 7 2 σE.r M x.r φg.786 Verificarea riglei cadrului (rigla constanta) Verificarea la rezistenta a riglei verificarea la rezistenta a riglei se face cu formula: σrez.r := 3.15⋅ R⋅ 10 φr⋅ A r φr⋅ A r φg.r 2 σstr := + if ≤ 0.02 × 10 σE.475 × 10 σstr R⋅ 10 2 5 = 0.r ⎟ ⎠ σr kN/m2 if Nr φr⋅ A r ≥ 0.r⋅ W el.234 Anexa 6 σr := Nr Ar 4 σr = 1.x.r⋅ M x.rc := Nrc A rc + M x.r⋅ W el.r Nr Nr M x.72 × 10 σrez.rc W el.r = 1.r σE.rc 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.r⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.r Nr φr⋅ A r + cx.x.r⋅ M x.417 × 10 4 φg.522 × 10 = 2.x.15⋅ R⋅ 10 2 σstr = 2.rc R⋅ 10 2 = 0.r = 1.1415 ⋅ E λx.546 .rc = 1.x.808 × 10 Nr verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: φr⋅ A r cx.x.

iytrc .rc := b rc 12 .525 μ rc := 1.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.4⋅ rc cx.raza de inertie a talpii comprimate.rc = 0.rc ⎜ 2⎟ M x.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φrc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λrc ⎟ λrc ⎟ λrc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ μ y.rc ⎝ ⎠ cx.0 .rc = 0.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a lf.272 2 ⎛ 0.897 .x.rc λx.rc ⎟ λtr. i yt.0 l1c := LM0 + 1.rc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λtr.rc := 0.382 => (curba B-36) rc φrc = 0.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.4 m rezulta lungimea de flambaj λ = 130.rc = 38.rc ⎟ λtr.95 .rc λtr.rc = 0.rc := iyt.078 .l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1c .49 => (curba B-36) 2 ⎛ 0.rc λx.rc := μ rc⋅ 0.235 σrez.2 comprimate iyt.7lrc lf.rcc := σrez.bara articulata la ambele capete lf.rc = 8.rc ( ) => l f.614 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M rc ⎞ M ⎟ + 0.rc λrc := iy.rcc R⋅ 10 2 Nrci A rc + M rci W el.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φg.rc := 1.3⋅ ⎜ 1 + M x.rc := ix.rc = 0.rc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ stalpului φg.rc = 48. λtr.

rig.rc = 8.c ⎝ 2 .855 × 10 cx.c ⋅ t w.rc σstc := 5 Nrc φrc⋅ A rc Nrc φrc⋅ A rc + M x.517 × 10 σstc R⋅ 10 2 5 = 0.15⋅ R⋅ 10 Nrc 2 + cx.311 × 10 4 M x.15⋅ R⋅ 10 2 σstc = 1.649 × 10 Nrc φrc⋅ A rc verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: = 5.rc if Nrc φrc⋅ A rc ≤ 0.rc φg.591 × 10 2 σE.c 12 ( )3 2 ⎛ h rcc tf.rc⋅ W el.rig.rc σE.x.c ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rc f.c 12 3 ( ) Ix.rc := 3.rc ⎟ ⎠ σrc = 1.481 Verificarea de rezistenta la coama rigla vutata A rcc := 2⋅ b rc⋅ tf.rig.rc⋅ M x.rc 2 5 σE.x.x.rc⋅ W el.rig.236 Anexa 6 σrc := Nrc A rc 4 σrc = 1.rc⋅ M x.rig.rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟ ⋅W el.rig.rc φg.c + h rcc − 2⋅ t f.rc 4 φg.c⋅ h rcc − 2⋅ t f.rc ⎟ ⎠ σrc kN/m2 if φrc⋅ A rc > 0.rig.c b rc⋅ tf.rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.rig.rc φg.rcc := 2⋅ + tw.rc σE.739 × 10 = 9.1415 ⋅ E λx.x.

786 2 R⋅ 10 RIGLA CONSTANTA σrez.RIGLA VUTATA .baza = 0.stabilitate - - - = 0.rcc hrc 2 σrcc := Nrcc A rcc + M rc W el.rezistenta = 0.293 Sinteza verificărilor .x.r R⋅ 10 σstr 2 σrez .rcc rezistenta (c) = 0.791 2 R⋅ 10 σrez.481 2 R⋅ 10 σrez.473 2 R⋅ 10 σst = 0.546 2 R⋅ 10 σstc stabilitate = 0.stabilitate .239 × 10 σrcc R⋅ 10 2 = 0.801 2 R⋅ 10 σrez.STALP .rezistenta = 0.x.rc rezistenta (v) = 0.97 2 R⋅ 10 σfl = 0.237 W el.rcc 4 σrcc = 9.614 2 R⋅ 10 RIGLA VUTA COAMA ` .rcc := Ix.661 .

rezistenta σrcc R⋅ 10 2 = 0.3k R := 300000 d := 0.2 Dimensionarea contravântuirilor D24 Material: Rezistenta: Dimensiune: OL52.024 π := 3.524 × 10 Aria neta: m2 A net := 0.89 ⋅ A b A net = 3.583 × 10 −4 m2 kN 2 Efortul cap: Ncap := R⋅ A net Ncap = 107.1415 A b := π⋅ d 4 −4 2 kN/m2 m Aria bruta: A b = 4.238 Anexa 6 .498 .293 A6.

man = 129.149 × 10 −4 m2 Ncap.b kN Ncap.7⋅ R Ncap ls := 2⋅ a⋅ Rf.b := 305000 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: d b := 0.632 Ncap.s := 0.037 m Dimensionarea mansonului de strangere m Teava: Dman := 0.02 n b := 2 tg := 0.239 Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.b.s ls = 0.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 4 2 ⋅ Rf.002 tg m ( ) b min = 0.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp. sectiunilor de forfecare) m (nr.b.048 tman := 0.01 Rp.0045 2 m A man := ⎡Dman − Dman − 2⋅ t man ⎣ ( )2⎤ ⋅ 4 ⎦ π A man = 6.b Ncap. de suruburi) m kN/m2 (OL52) Rf.b.058 Lungimea minima de sudura: a := 0.7⋅ tg m (grosimea sudurii) Rf.f = 191.b := 480000 Efortul capabil la forfecare: Ncap.b.man := 210000A man ⋅ Ncap.8 kN/m2 (nr.8.p = 192 kN Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Determinarea latimii minime a guseului: b min := A net + tg ⋅ d b + 0.139 .

4 l := 6.1415 Aria : A s := Is := is := π⋅ ⎡D − ( D − 2⋅ t) ⎣ 2 2⎤ ⎦. is μ := 1 se va introduce lungimea Zveltetea: λ = 144.47 × 10 mm Is = 2.357 × 10 −3 m2 A6.240 Anexa 6 Otel rot: d man := 0.0 Material: Rezistenta: Mat := "OLT45" N R := 210 if Mat 2 mm "OLT35" 240⋅ N mm 2 if Mat "OLT45" 315⋅ Dimensiune: sectiunii N 2 if Mat "OL52" se va introduce dimensiunea mm D := 121mm t := 4mm π := 3.man := ⎛ d man − d ⎝ 2 2⎞ π ⎠⋅ 4 A o.man = 1.519 × 10 mm is = 41.39mm 6 3 2 Mom.048 m A o.Curba A-Rc .3 Dimensionarea riglei longitudinale TVrot 120/4. lf := μ ⋅ l lf λ := .963 Coeficientul de flambaj . Inertie: Raza giratie: Lungimea: elementului π⋅ ⎡D − ( D − 2t) ⎣ 64 Is As . 4 4 4⎤ A s = 1.0m. ⎦.

c = 117.644kN ⋅ Rf.p = 122.8 Rf.241 φ := 2 ⎛ 0.6465 + 5667 ⎞ − ⎛ 0.b := 305 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: N mm 2 (nr.88kN Efortul capabil in arie neta a guseului se va introduce latimea guseului de prindere lg := 140mm n r.853kN Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.84 × 10 2 m Efortul capabil la forfecare: Ncap. Ncap.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp.b.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 2 4 Ncap.b.6⋅ R Rp.332 Efortul cap: Ncap.6465 + 5013 ⎞ − ⎛ 0.6465 + 3621 ⎞ − 7242 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ "OLT35" "OLT45" "OL52" φ = 0.b := 2 se va introduce nr de randuri de suruburi se va introduce nr de coloane de suruburi .t := R⋅ A s.f = 122.6465 + 3621 ⎞ − ⎛ 0.b.b Ncap.b := 2 n c.6465 + 5013 ⎞ − 10026 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0.b := 1. de suruburi) m (OL44) 5 kN d b := 16mm n b := 2 tg := 10mm Rp.t = 352.b = 3.037kN Ncap.8.c := R⋅ φ⋅ A s. sectiunilor de forfecare) (nr. Ncap.b.b Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Ncap.6465 + 5667 ⎞ − 11335 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0.

g ⋅ R ⋅ n c.b.04 × 10 mm 3 2 ( ) Ncap.s := 0.p .g = 1.037kN se va trece efortul de calcul ( ) Efortul de calcul N := 80kN Verificare:= "OK" if Ncap ≥ N "NO" if Ncap < N Verificare = "OK" Lungimea cordonului de sudura a := 0.7⋅ R m (grosimea sudurii) Ncap ls := 4⋅ a⋅ Rf.c .b⋅ tg ⋅ d b + 2mm A n.242 Anexa 6 A n.7⋅ t Rf.b.anet = 499. Ncap.s .f .anet Ncap = 117. Ncap.anet := A n.b Ncap. Ncap.2kN Efortul capabil al ansamblului ( ) Ncap := min Ncap.g := tg ⋅ lg − n r.

00 30.00 29.00 28.00-30.2m 18 15 12 Lungim e 24.00 23.00 28.00 33.00-33.00-24.00-29.00-25.00-23.00-35.00 23.00 27.00 25.00 35.00 31.00 32.00 31.00-26.4m 22.6m L=86.00-27.00 25.00-31.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00-32.8m L=31m L=37.00-34.00 22.00 L=18.00-28.00 29.00-36.8m 21.8m L=62m L=68.00 35.00 30.00 26.00 32.00 L=74.6m L=55.00 34.2m L=43.00 24.00 34.2m .00-22.00 26.6m L=24. kg/mp 36.4m L=49.00 27.ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG/MP ŞI KG/MC Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.00 L=80.00 33.00 21.

6m L=55.8m L=31m L=37.2m L=43.6m L=24. kg/mp 38.8m 24.00-26.246 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 35.00 L=18.00 29.00-29.00 L=68.00 29.00-35.00 36.00 32.8m L=62m .00 34.00-34.00-37.00 32.00 27.6m L=86.00-27.00-25.00 26.00 37.00 30.00 27.00 30.00 25.00 23.00 33.4m L=80.00 37.00 31.00 33.00 24.00 36.00 28.00-28.00 31.00-33.00 25.00 35.00-31.00 23.2m 18 15 12 Lungim e 26.00-24.4m L=49.00-36.2m L=74.00 34.00-30.00-38.00-32.00 28.

00 26.00 26.00 30 27 24 22 Deschidere L=68.00 25.00 36.00 31.2m L=43.6m L=86.00 39.4m L=80.00 38.6m L=24.00 39.8m L=62m e .Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.00 35.00 32.00 31.00-37.6m L=55.00-33.00-31.00-29.00 27.00 33.2m L=74.2m 18 15 12 Lungim L=18.00 35. 247 kg/mp 41.00 33.00-38.00 38.00-28.00 28.8m L=93m 20 L=99.00-35.00 34.00 28.00 37.4m L=49.00 37.00 32.00 25.00-27.00-32.00-30.00 27.00 29.00-36.00-40.00 34.00 30.00 36.00-34.00-39.00-26.00 40.00 40.8m L=31m L=37.00-41.00 30.00 29.

248 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.00 34.00 43.00-41.00 36. kg/mp 47.00 40.00 37.00 L=18.00-34.00 39.00 43.6m L=24.00 35.00-44.00 41.8m L=62m L=68.00-38.4m 34.00-40.8m L=31m L=37.00-46.00 46.00 45.2m L=74.00-39.00 40.00 42.00 39.00 42.2m 18 15 12 Lungim e .00-35.8m 33.00 33.00-47.2m L=43.00 L=80.00-43.00-42.00 46.00 36.6m L=86.00 35.00 45.00-36.00 44.4m L=49.00 38.00 41.00 38.00 L=93m 20 L=99.00 30 27 24 22 Deschidere 37.00-45.00-37.6m L=55.00 44.

00-50.00 45.4m L=80.8m L=31m L=37.00 L=68.6m L=55.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.4m L=49.00 38.00 47.00-42.00 49.00-37.00 48.00 L=18.00 38.00 43.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.00 46.2m L=74.00 45.00-49.00-44.00 42. 249 kg/mp 51.00 47.00 41.00 39.00-38.00 42.00-41.00 41.00-47.00-43.2m L=43.00-51.00 44.00 40.00 50.8m L=62m .00 36.00 37.00-40.6m L=24.6m L=86.00-45.00 43.00 50.8m 37.00 49.00 46.00 44.00 40.00-39.00-48.00 48.2m 18 15 12 Lungim e 39.00 36.00-46.

2m 18 15 12 Lung L=18. 7.80-7.8m L=31m L=37.20-6.2m L=43.80 6.40-5.40 5.60 5.8m 4.6m L=24.20 kg/mc 7.00 7.00 L=68.2m L=74.4m L=49.250 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.40-6.20 4.60 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.20 6.6m L=86.20 5.00 6.60 6.80 6.60 6.00-5.40 5.80 5.80 5.20 4.80-5.20-5.8m L=62m im e .00-7.20 5.60-6.60-4.40 5.60-5.00 5.00 6.00-6.80-6.00 6.60 5.80 L=80.4m 4.40 6.80 6.6m L=55.

6m L=55.2m L=43.60 e .40 4.20 6.20-6.00 4.40 L=74.00-6.20-4.20-5.2m 4.4m L=49.80-5.00 6.80 5.60 4.00-5.00 5.60-5.20 30 27 24 22 Deschidere 4.40 5. 251 kg/mc 6.40 6.20 4.40-4.80 5.20 5.60-4.80-6.8m L=62m L=68.2m 18 15 12 Lungim 4.00 L=18.80 L=93m 20 L=99.8m L=31m L=37.8m 4.80 5.6m L=86.60 5.20 5.6m L=24.40 5.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.60 5.4m L=80.40 6.40-5.

50 5.2m 18 15 12 Lungim e 4.70 5.30 4.10-4.30 L=18.4m L=80.6m L=55.50 L=68.4m L=49.2m 4.252 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.6m L=86.30 4.10 L=74.8m L=31m L=37. kg/mc 5.70-5.2m L=43.90 4.50-5.90-5.90-4.30-5.50 4.70 5.8m 3.90 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.30 4.10 5.8m L=62m .6m L=24.10 4.70 5.90 5.50 5.50-4.70 4.90 3.90 5.10 4.30-4.70-4.10-5.

30-4.90 5.50 5.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.30 5.50-5.10 5.30 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.6m L=55.90 5.10 4.4m L=80.8m L=31m L=37.10 5.4m L=49.50-4.90 5.8m L=62m L=68.2m L=74.70-4.70 5.10-5.90-6. 253 kg/mc 6.90-5.8m 4.10 4.50 L=18.6m L=24.2m L=43.70 4.90 4.30 4.70 5.70 4.70-5.30-5.50 5.6m L=86.2m 18 15 12 Lungim e .50 4.

80 5.60 5. kg/mc 5.6m L=24.80 5.2m L=43.00 5.20-5.00 4.20 4.40 5.80-5.2m 18 15 12 Lungim e .254 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.8m L=31m L=37.40 L=93m 20 L=99.40-4.60 4.00-5.80 4.20 30 27 24 22 Deschidere 4.60-4.2m L=74.6m L=86.40-5.60 5.8m L=62m L=68.4m L=49.60-5.20 4.20-4.60 4.8m 4.40 5.4m L=80.80 L=18.40 5.6m L=55.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful