STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

Teză destinată obţinerii titlului ştiinţific de doctor inginer la Universitatea “Politehnica” din Timişoara în domeniul INGINERIE CIVILĂ de către Ing. Ionel-Mircea Cristuţiu

Conducător ştiinţific: Referenţi ştiinţifici:

prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing. prof.dr.ing.

Dan Dubină Jean Pierre Jaspart Luis Simoes da Silva Daniel Grecea

Data susţinerii tezei: 09.12.2006

Cuvânt înainte
Lucrarea de faţă prezintă rezultatele obţinute în urma activităţii de cercetare desfăşurată în cadrul Centrului de Cercetare pentru Mecanica Materialelor şi Siguranţa Structurilor (CEMSIG - Centru de Excelenţă) din cadrul Facultăţii de Construcţii a Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Încercările experimentale, stagiile la universităţile europene şi întreaga activitate de cercetare efectuată pe parcursul elaborării tezei au fost realizate în cadrul unor programe de cercetare naţionale şi europene. Autorul mulţumeşte pe această cale Comisiei Europene şi Guvernului României (MEC, CNCSIS) pentru sprijinul acordat. Mulţumesc pentru încrederea şi încurajarea de care m-am bucurat din partea conducătorului ştiinţific, d-lui prof.dr.ing. Dan Dubină, pe parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Deschiderea internaţională pe care mi-a oferit-o, prin participarea conferinţe internaţionale şi cunoaşterea unor personalităţi marcante din ţară şi străinătate, şi-a lăsat cu siguranţă amprenta asupra acestei lucrări. Îi sunt recunoscător d-lui prof.dr.ing. Tudor Clipii pentru citirea atentă şi analiza minuţioasă a manuscrisului, pentru comentariile utile şi greşelile semnalate. Sunt onorat de acceptul d-lor prof.dr.ing. Jean-Pierre Jaspart, prof.dr.ing. Luis Simoes da Silva şi prof.dr.ing. Daniel Grecea de a face parte din comisia de doctorat şi le mulţumesc pentru revizuirea atentă a lucrării şi pentru comentariile şi sugestiile utile pe care le-au adus. Discuţiile pe care le-am avut cu diverse ocazii în stadiile iniţiale de elaborare a tezei au marcat considerabil forma actuală a lucrării. Mulţumesc d-lui prof.dr.ing. Radu Băncilă pentru prezidarea comisiei de doctorat. Prietenia, ajutorul reciproc şi îndrumarea colegului dr. ing Viorel Ungureanu mi-au fost de mare folos atât în primii paşi în domeniul cercetării cât şi pe tot parcursul celor cinci ani de elaborare a tezei. Nu pot să nu amintesc aici şi să nu adresez mulţumiri companiei multinaţionale Lindab, reprezentată de ing. Zsolt Nagy, care mi-au pus la dispoziţie materialele/specimenele pentru încercările experimentale. Mulţumesc de asemenea conf.dr.ing. Mircea Georgescu, dr. Adrian Ciutina, dr. Aurel Stratan, dr. Raul Zaharia, dr. Florea Dinu, drd. Nicu Muntean, drd. Adrian Dogaru, drd. Radu Hepuţ, drd. Bogdan Neagoie şi drd. Daniel Ţicle, a căror ajutor şi sprijin sunt de nepreţuit. Încercările experimentale nu ar fi fost posibile fără ing. Viorel Popa, Dan Scarlat şi Mircea Dumitrăşcuţă. Le mulţumesc pentru spiritul practic şi răbdarea de care au dat dovadă. Şi nu în ultimul rând, mulţumesc familiei mele care mi-a fost alături toţi aceşti ani şi care m-a încurajat şi ajutat continuu.

Timişoara, decembrie 2006

Ing. Ionel-Mircea CRISTUŢIU

Cristuţiu, Ionel-Mircea STUDIUL STABILITĂŢII ŞI DUCTILITĂŢII HALELOR METALICE UŞOARE CU STRUCTURI ÎN CADRE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 Teze de doctorat ale UPT, Seria 5, Nr. 2, Editura Politehnica, 2006, 278 pagini, 155 figuri, 40 tabele. ISSN:1842-581x ISBN (10): 973-625-388-0; ISBN (13) 978-973-625-388-1 Cuvinte cheie: Hale metalice, cadre metalice parter, cadre cu inima plină, secţiuni zvelte, elemente cu secţiune variabilă, soluţii constructive, rezistenţa critică de flambaj, flambaj lateral prin încovoiere, flambaj lateral prin încovoiere-răsucire, analiza de stabilitate, analiza de ductilitate, comportarea îmbinărilor, metoda componentelor, simulari numerice, program experimental, criterii de performanţă, structuri tipizate. Rezumat: Lucrarea abordează comportarea cadrelor metalice parter din punct de vedere al stabilităţii şi ductilităţii, cadre având elemente cu secţiuni variabile, zvelte, utilizate la realizarea halelor industriale. În acest scop au fost întreprinse investigaţii numerice, au fost realizate analize cu elemente finite şi teste experimentale pentru evaluarea caracteristicilor îmbinărilor. A fost studiată influenţa blocajelor laterale, asigurate în practică de structura secundară a închiderilor: panele de acoperiş şi riglele de perete. Au fost determinaţi coeficienţi de reducere a acţiunii seismice, care ţin cont de modul de legare laterală a cadrului. Se poate concluziona că în comportamentul cadrului un rol major este jucat de clasa secţiunii tălpii, iar clasa secţiunii inimii are un efect redus. În acest sens soluţia cea mai eficientă, din punct de vedere al consumului de material şi al rezistenţei, pentru realizarea elementelor componente este: tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4.

Seriile Teze de doctorat ale UPT sunt: 1. 2. 3. 4. 5. 6. Automatică Chimie Energetică Ingineria Chimică Inginerie Civilă Inginerie Electrică 7. Inginerie Electronică şi Telecomunicaţii 8. Inginerie Industrială 9. Inginerie Mecanică 10. Ştiinţa Calculatoarelor 11. Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Universitatea „Politehnica” din Timişoara a iniţiat seriile de mai sus în scopul diseminării expertizei, cunoştinţelor şi rezultatelor cercetărilor întreprinse în cadrul şcolii doctorale a universităţii. Seriile conţin, potrivit H.B.Ex.S Nr. 14 / 14.07.2006, tezele de doctorat susţinute în universitate începând cu 1 octombrie 2006.

Copyright © Editura Politehnica – Timişoara, 2006

Această publicaţie este supusă prevederilor legii dreptului de autor. Multiplicarea acestei publicaţii, în mod integral sau în parte, traducerea, tipărirea, reutilizarea ilustraţiilor, expunerea, radiodifuzarea, reproducerea pe microfilme sau în orice altă formă este permisă numai cu respectarea prevederilor Legii române a dreptului de autor în vigoare şi permisiunea pentru utilizare obţinută în scris din partea Universităţii „Politehnica” din Timişoara. Toate încălcările acestor drepturi vor fi penalizate potrivit Legii române a drepturilor de autor.

România, 300159 Timişoara, Bd. Republicii 9, tel. 0256 403823, fax. 0256 403221 e-mail: editura@edipol.upt.ro

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ...................................................................................... VI LISTA TABELELOR ...................................................................................... XI TABLE OF CONTENT ................................................................................ XIII LIST OF FIGURES ....................................................................................XVII LIST OF TABLES .................................................................................... XXIII REZUMAT .................................................................................................XXV SUMMARY .............................................................................................. XXIX 1. INTRODUCERE ......................................................................................... 1 2. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI .............................................................. 4 2.1. 2.2. 2.2.1. 2.2.2. 2.2.3. INTRODUCERE................................................................................. 4 SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE CADRELOR PARTER ................................. 4 Cadre parter cu o singură deschidere .................................................. 5 Cadre cu stâlpi intermediari ............................................................... 6 Cadre cu tirant ................................................................................ 6

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere ................................................................................................... 7 2.3. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.4. 2.4.1. 2.4.2. 2.4.3. 2.4.4. SOLUŢII CONSTRUCTIVE ALE SISTEMELOR DE ÎNCHIDERI....................10 Generalităţi ....................................................................................10 Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului...............................10 Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel................................11 Pane de acoperiş şi rigle de perete ....................................................12 PROBLEME SPECIFICE DE CALCUL .....................................................12 Generalităţi ....................................................................................12 Probleme de stabilitate ....................................................................13 Comportarea în zone seismice...........................................................15 Comportarea îmbinărilor ..................................................................16

.............24 2.........1...........................5......5........ 2.......................5.........1........................... Analiza neliniară Pushover ................................7............2.......6...........44 CONCLUZII ................................63 3.................. 2........8......20 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpilor – Ermopoulos[23]..65 3................................... PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILEDE CLASĂ 3 ŞI 4 ..................71 Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 ............ 2.......... 3.............6.................. Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi......... Generalităţi..........................19 Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului ................ Influenţa blocajelor laterale elastice asupra comportamentului cadrului....6................5............... Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice ....3.....18 Calculul rezistenţei critice de flambaj ............................ INTRODUCERE................ Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile..............6.5...................2...7...............2..36 Asigurarea stabilităţii generale şi configurarea antiseismică ..5......... 47 3......................... 2................................................2... Criterii de proiectare antiseismică în conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1)..........6..49 Stabilitatea generală ...33 2..........5.......2.................5......... parter 2.......... 2.......2.......6.............................................. Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi .....................................3.....3...... 2.......47 3..6................................1.........................................6......28 2.............40 Factorii de reducere a forţelor seismice ....3...54 Stabilitatea in planul cadrului........................2........................5......... METODE ŞI PRESCRIPŢII DE CALCUL PENTRU VERIFICAREA LA STABILITATE..2. Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1................................... PRESCRIPŢII PENTRU CALCULUL CADRELOR METALICE PARTER ÎN ZONE SEISMICE .................................................... 3...................................3...........1...................6...........6...............3.......2................................5.. 2....20 Evaluarea rezistenţei critice de flambaj Davies (1990)[13] .39 Metode de proiectare antiseismică ................22 Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4..........61 Cazuri practice de proiectare ......................................................1[18] .....48 Calibrarea modelelor de calcul ..............74 3...4.........45 3......33 2...........48 3.............................2............ având talpa comprimată nelegată.................8......... 3............................................7................. 2........4........ 2...............................77 ....... factorul q . 3.....................................2.. DUCTILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ................II CUPRINS 2....2........... 3........2......................72 3....................................74 Performanţe seismice..........................................18 2.....5...................................1....................41 Metode de analiză structurală ...........................31 2..................... Generalităţi.......................4........ Generalităţi ......... STABILITATEA CADRELOR METALICE PARTER AVÂND ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ................. 3....5...............

.......5....3....................94 PROGRAMUL EXPERIMENTAL . 4............................................ 116 5...........88 CONCLUZII ..........3...... METODA COMPONENTELOR ..............4............ 5.......2. PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ......3..........95 Scopul încercărilor şi montajul ......... 131 5..............99 Procedura de încărcare ..................... 3..................3............................................... 4... 5...........1..................1.............................CUPRINS III 3.....2...................3....2.................................... 4.............................................. 119 Determinarea rigidităţii iniţiale .... 4...... Determinarea diagramei de interacţiune pentru îmbinare ...............3...... 115 5............ 5.............................. 4............ 101 Prelucrarea datelor experimentale . 104 Rezultate încercări ciclice ... ..................................2...4.........95 Specimenele ....................... 117 Componentele de bază conform EN1993-1......................................4............... Generalităţi.............. 3.............. 107 Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării ...........................................................2... 124 5.................. 126 5...2........................ 4......................................5..................3........ 103 Rezultate încercări monotone.................. 110 PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE ........................ 5.................5..... 5................2. 4............................................1.....1........1......1.... Metoda spectrului de capacitate .2................4.......3. 4.......... 4.1.......................1.............................. 4....... 4........................................ .........................5.....2............................. 102 REZULTATELE TESTELOR EXPERIMENTALE...3...............1..................... 127 Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] .................................2..1.......1.................. 135 Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN1993-1.97 Caracteristicile materialelor .............. APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4........2.... 5.........4.. 126 Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N ................... 5.......................83 Cazuri practice de proiectare .......................................................3.......80 Analiza neliniară dinamică .2........ 3...3................................8[20] ...................... 116 Etapele metodei componentelor ........ EVALUAREA CARACTERISTICILOR ÎMBINĂRILOR APLICÂND METODA COMPONENTELOR.....................2...........1...............................................................2............................................ INTRODUCERE....................3...........2...................................................... 131 Comparaţie metoda componentelor teste experimentale.......8 şi legea moment-rotire .. 116 Introducere .... 4........ 5....... 122 Determinarea momentului rezistent .............3.................. 5......92 4.......... 112 CONCLUZII ................ 130 5...............3..3..3...... 94 4. 137 ....3......... PARTICULARITĂŢI ALE ÎMBINĂRILOR LA FORŢĂ AXIALĂ ŞI MOMENT ÎNCOVOIETOR .................... .

6..............4................. 146 6....... Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală .............5...................... CONCLUZII .2..3........................2................................................................... 181 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 171 EXEMPLU DE APLICAŢIE ................. 175 CONTRIBUŢII PERSONALE .... 180 VALORIFICAREA REZULTATELOR ................................... 8.......................... 153 6....................... 6.....1..............IV CUPRINS 5........ 144 6................ 6.......... 148 6..... 166 Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) ............................... 7...............3....................................................... 166 Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare................ Generalităţi ......................................... 184 ANEXA 1 ..........2......................2............................. INTRODUCERE................................. METODOLOGIE DE PROIECTARE A CADRELOR METALICE PARTER AVÂND NODURI SEMI-RIGIDE ......3.......1...2.........................................1.......................... 174 8..... 7...................................... 164 7. 7.......................................4................................ 8... PROIECTAREA BAZATĂ PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ A CADRELOR METALICE PARTER .......................... 141 5................................ 171 PERFORMANŢE TEHNICO-ECONOMICE ALE TIPIZĂRII ... METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR ............REZULTATELE ANALIZEI ELASTO-PLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE .................3............ CONTRIBUŢII PERSONALE ...... 146 6........................ INTRODUCERE....4.... 156 Definirea obiectivelor de performanţă propuse........................5............ CONCLUZII ........2......................4...... 162 7...................1....... 152 6................4.........1.......................4....... ANALIZA STATICĂ LINIARĂ ŢINÂND CONT DE RIGIDITATEA REALĂ A ÎMBINĂRII ........................................................................4........................3..... 164 SOLUŢIA TIPIZATĂ ŞI PROIECTAREA EI CONCEPTUALĂ . 173 CONCLUZII ...... 154 Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative .... 7................................. 146 6... 175 8.1............. 6.......4...........................................................1.. 153 Obiective şi nivele de performanţă..... CONCLUZII................1........................................2............ 157 CONCLUZII ........................... 7.2.................................................................................... 190 . 146 Noduri semirigide........................... 6........................................................................................................... Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor . STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE ............. 7...............4..............

.............................................. 221 ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR ..................................................................................................................... 213 ANEXA 4 ..........CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR ....................................................................................VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 .. 194 ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE ......CUPRINS V ANEXA 2 .... 223 ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE.................. 245 .... 228 ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG /MP ŞI KG /MC ........................................

VI LISTA FIGURILOR

LISTA FIGURILOR
Figura 2 1:Cadre parter cu o singură deschidere................................................ 5 Figura 2 2:Cadre cu stâlpi intermediari............................................................. 6 Figura 2 3:Cadre cu tirant .............................................................................. 7 Figura 2 4 : Prinderea stâlpului la baza ............................................................ 8 Figura 2 5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp .......................................................... 8 Figura 2 6: Tipuri de blocaje laterale................................................................ 9 Figura 2 7: Sisteme de contravântuiri .............................................................. 9 Figura 2 8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi .....10 Figura 2 9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă ..........................10 Figura 2 10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate ...................................11 Figura 2 11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală ..12 Figura 2 12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] ................................14 Figura 2 13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală.......................................................................................18 Figura 2 14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii ...................................19 Figura 2 15: Elementul cu secţiune variabilă ....................................................22 Figura 2 16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile; b) noduri fixe 23 Figura 2 17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă, articulat în fundaţie ......................................................................................24 Figura 2 18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători ..........27 Figura 2 19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată .............28 Figura 2 20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat ..................30 Figura 2 21: Valori intermediare ale momentelor ..............................................31 Figura 2 22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi, riglăstâlp rigide; b) cu legaturi, riglă-stâlp articulate ...............................................34 Figura 2 23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.1...................................38 Figura 2 24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X................39 Figura 2 25: Analiza inelastică Pushover ..........................................................40 Figura 2 26:Definiţia factorilor de reducere ......................................................42 Figura 2 27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar, 1994[28])......................................................................43 Figura 3 1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal.................................................48 Figura 3 2: Fenomenul de instabilitate ............................................................48 Figura 3 3: Schema statica............................................................................50 Figura 3 4: Modelele analizate în ANSYS..........................................................52 Figura 3 5:Curba de material .........................................................................52

LISTA FIGURILOR VII Figura 3 6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară ............53 Figura 3 7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie..........................................54 Figura 3 8: Tipuri de cadre portal ...................................................................54 Figura 3 9: Tipuri de prinderi laterale ..............................................................54 Figura 3 10:Analiza elasto-plastică plană .........................................................58 Figura 3 11: Analiza elasto-plastică spaţială.....................................................58 Figura 3 12: Moduri de cedare .......................................................................58 Figura 3 13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere .......................60 Figura 3 14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila)...........60 Figura 3 15: Modurile de flambaj - cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) .......60 Figura 3 16: Geometria cadrelor analizate .......................................................64 Figura 3 17: Moduri de cedare .......................................................................65 Figura 3 18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice ................................67 Figura 3 19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier.................................67 Figura 3 20: Factori de încărcare ....................................................................68 Figura 3 21. Factori de încărcare ....................................................................69 Figura 3 22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global ....................................70 Figura 3 23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic ..................71 Figura 3 24: Blocaje laterale elastice ..............................................................71 Figura 3 25: Influenta blocajelor laterale elastice..............................................72 Figura 3 26: Rezultate metoda generala vs MEF ...............................................73 Figura 3 27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN19931.1 ....................................................................................................74 Figura 3 28:Analiza inelastică Pushover...........................................................75 Figura 3 29:Deformarea cadrelor....................................................................75 Figura 3 30: Curbele de comportament, analize pushover ..................................76 Figura 3 31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă ..............................................76 Figura 3 32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului ....................................................................................................76 Figura 3 33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică ..................77 Figura 3 34: Factori q ...................................................................................78 Figura 3 35: Criterii de performanţă ...............................................................78 Figura 3 36:Curba moment-rotire (riglă) .........................................................79 Figura 3 37:Curba moment-rotire (stâlp).........................................................79 Figura 3 38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] .................................80 Figura 3 39: Metoda spectrului de capacitate ...................................................81 Figura 3 40: Elementul tip fibra......................................................................83 Figura 3 41: Modelarea curbei de material .......................................................84 Figura 3 42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T .....................................84 Figura 3 43: Curba de material ......................................................................85 Figura 3 44: Rezultate Drain 3DX ...................................................................85

VIII LISTA FIGURILOR Figura 3 45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX ........................................86 Figura 3 46: Accelerograme utilizate în analize .................................................86 Figura 3 47: Curbele de capacitate Drain 3DX ..................................................87 Figura 3 48: Compararea factorilor q Ansys v5.4-Drain 3DX ...............................88 Figura 3 49: Prinderea articulată a stâlpului la bază ..........................................88 Figura 3 50: Factori q ...................................................................................90 Figura 3 51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3 .....................90 Figura 3 52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4 .....................91 Figura 3 53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3 .............................91 Figura 3 54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4 .............................92 Figura 4 1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor .......................95 Figura 4 2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare ...........................95 Figura 4 3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii .................................................96 Figura 4 4: Articulaţie la baza stâlpului............................................................96 Figura 4 5: Geometrie cadre ..........................................................................97 Figura 4 6: Gabarite specimene .....................................................................98 Figura 4 7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor ....................98 Figura 4 8: Elemente componente nod testat ...................................................99 Figura 4 9: Încercarea de tracţiune. Montaj .....................................................99 Figura 4 10: Definirea parametrilor din Tabelul 4 3 ......................................... 100 Figura 4 11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere..................................................................... 101 Figura 4 12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard, b) modificată ................................................................. 101 Figura 4 13: Aranjamentul experimental ....................................................... 102 Figura 4 14: Exemplu de determinare a limitei de curgere................................ 103 Figura 4 15: Curbe comportament încărcări monotone .................................... 104 Figura 4 16: Moduri de cedare – încărcări monotone. ...................................... 104 Figura 4 17: Comparaţie FEM vs experimental................................................ 105 Figura 4 18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor.............. 106 Figura 4 19: Ductilitate încărcare monotonă................................................... 106 Figura 4 20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone................................ 107 Figura 4 21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice ......................................................................................... 108 Figura 4 22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire; b) mod de cedare) ..................................................................................... 109 Figura 4 23: Ductilitate încărcare ciclică ........................................................ 110 Figura 4 24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului ................................. 110 Figura 4 25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii ................................... 111 Figura 4 26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării ........... 111

LISTA FIGURILOR IX Figura 4 27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF ............................ 112 Figura 4 28: Curba de material σ-ε ............................................................... 113 Figura 4 29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică .............................. 113 Figura 4 30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental...................... 114 Figura 5 1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp ......................................... 117 Figura 5 2: Tipuri de mecanisme plastice....................................................... 118 Figura 5 3: Curba moment-rotire convenţională.............................................. 121 Figura 5 4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă....... 122 Figura 5 5: Distribuţia eforturilor interne ....................................................... 124 Figura 5 6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă........... 127 Figura 5 7: Curba de interacţiune M-N .......................................................... 128 Figura 5 8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială .................... 129 Figura 5 9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N ................... 129 Figura 5 10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart ......................... 130 Figura 5 11: Numerotarea rândurilor de şuruburi ............................................ 132 Figura 5 12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi ......................... 133 Figura 5 13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7].... 134 Figura 5 14: Caracteristici dimensionale îmbinări ............................................ 135 Figura 5 15: Comparaţie analitic-experimental ............................................... 136 Figura 5 16: Curbele moment-rotire obţinute analitic ...................................... 137 Figura 5 17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] ......... 138 Figura 5 18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate .................... 139 Figura 5 19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.8[20]............... 140 Figura 5 20: Definiţie dimensiuni elemente. ................................................... 143 Figura 5 21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii ....................... 144 Figura 6 1: Idealizarea relaţiei moment rotire ................................................ 148 Figura 6 2: Dimensiuni cadru de referinţă ...................................................... 148 Figura 6 3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală........................... 150 Figura 6 4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială................................... 150 Figura 6 5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000, 1995) ............... 155 Figura 6 6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274, 1997[29])................................................................................................. 157 Figura 6 7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” ............... 157 Figura 6 8: Accelerograme utilizate în analize................................................. 158 Figura 6 9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului................................. 159 Figura 6 10: Metoda spectrului de capacitate ................................................. 160 Figura 6 11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan, 2 – flambaj în afara planului) ............................................................................ 160

X LISTA FIGURILOR Figura 6 12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate ............................................................................................... 162 Figura 7 1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50]................................. 165 Figura 7 2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate ........................................ 167 Figura 7 3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide ...................................... 167 Figura 7 4: Reguli de contravântuire ............................................................. 168 Figura 7 5: Detalii constructive structură articulată. ........................................ 169 Figura 7 6: Detalii constructive structură semi-rigidă....................................... 170 Figura 7 7: Soluţia de închidere ................................................................... 171 Figura 7 8: Dimensiuni principale structură .................................................... 172 Figura 7 9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate ...................................... 172 Figura 7 10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter.......... 173 Figura 7 11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 . 174

..27 Tabelul 2 3: Valorile coeficientului ψ.......................... 100 Tabelul 4 4: Valori rezultate: moment capabil...............................................56 Tabelul 3 6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM...................................................................35 Tabelul 2 5: Definirea grupării speciale. rigiditate iniţială.........................55 Tabelul 3 5: Definirea factorilor din ecuaţia (3........... 143 ....................13) .50 Tabelul 3 2: Forţe ultime........................8)....................................................................................................36 Tabelul 2 7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii ........... 124 Tabelul 5 3: Dimensiuni geometrice ............................................................................... 137 Tabelul 5 5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată .....................................25 Tabelul 2 2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate ............................................................ 142 Tabelul 5 6: Rezultate analize numerice .................................53 Tabelul 3 4: Dimensiunile secţiunilor transversale ..........................59 Tabelul 3 7:Factorul elastic critic ........................................89 Tabelul 4 1: Dimensiuni cadre....................................................................................................................................... rotiri încercări ciclice .35 Tabelul 2 6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale .................... 135 Tabelul 5 4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială ............................... clasa de ductilitate.............. factorul de comportare....................................................2) .............82 Tabelul 3 13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor ...........................LISTA TABELELOR XI LISTA TABELELOR Tabelul 2 1: Definirea factorilor din ecuaţia (2.............................................. 120 Tabelul 5 2: Valorile coeficientului ψ ......97 Tabelul 4 2: Dimensiuni specimene....................65 Tabelul 3 10: Dimensiuni cadre analizate.........97 Tabelul 4 3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări.......................................... ...............53 Tabelul 3 3:Moduri de cedare........................................................ 108 Tabelul 5 1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1.........64 Tabelul 3 9: Rezultate comparative MEF si Norme..........79 Tabelul 3 12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate .............................................38 Tabelul 3 1: Dimensiunea cadrelor testate ............................................................................................................................34 Tabelul 2 4: Concepte de proiectare..................................................... 105 Tabelul 4 5: Momente capabile........82 Tabelul 3 14: Rezultatele analizelor ....................................63 Tabelul 3 8: Dimensiunile principale ale secţiunilor........................66 Tabelul 3 11: Rotirile elementelor... rotiri..............

................................ 150 Tabelul 6 4: Rezultate gruparea specială ................................................................... 161 Tabelul 6 8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate.............................................................................................................. 149 Tabelul 6 3: Rezultate grupare fundamentală ............... ...................................... 161 .................... 161 Tabelul 6 7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă .............................. 149 Tabelul 6 2: Rigiditate iniţială îmbinare ....................................................XII LISTA TABELELOR Tabelul 6 1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor ........................ 151 Tabelul 6 5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) 151 Tabelul 6 6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii ..............................

......1....... INTRODUCTION .2.............XVII LIST OF TABLES ....3.........11 Purlins and side rails.......... 2...................... 2........28 2...................12 SPECIFFIC DESIGN PROBLEMS............................. CONSTRUCTIVE SOLUTIONS AND SPECIFFIC PROBLEMS OF THE DESIGN AND DETAILING OF STEEL INDUSTRIAL HALLS MADE OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMS WITH BOLTED JOINTS .. 2..............5............................1................12 Stability problems ....................................5...... XXIII 1...2.... 2...................4...............3......4....5...................3............ General ...... 2........ 4 2...........................13 The behaviour in seismic zones ..................... 2.. DESIGN METHODS AND PRESCRIPTIONS FOR THE STABILITY CHECK OF THE PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH SLENDER CROSS .......................5..................4.....................5..........18 2...............................3....7.........................24 Buckling of restrained members with an unrestrained compression flange ............ 2.. 2.. 2..................................19 Computer aided evaluation of critical buckling strength..10 Coated sheeting in clading systems .... 4 Single bay portal frames ...16 2....1........................ 2.............................................. 2.... General method for lateral buckling or lateral torsional buckling check according to EN1993-1...... 2........................5.................... 2..... 7 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR THE CLADING SYSTEM ..................20 The determination of column buckling length – Ermopoulos...................2. 2....20 Evaluation of critical buckling strength ......5........................................2....................................2.22 Stability check of elements having Class 3 and 4 cross ............................................Davies (1990).................................................................................... 5 Portal frames with intermediate columns .............4... 2.........2.....................................................5...... 4 CONSTRUCTIVE SOLUTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES ...................31 .....................3........ .........5...... 2..18 Calculation of critical buckling strength... 2.......... 2.5......sections ....................................4..................3....2...... 1 2.......SECTIONS .....6...........................................................15 The behaviour of joints ....2........10 The influence of clading system on the cost of the portal frame ................. 2..........10 General ............................12 General ..4........2.............8..................................3.....................3.. 2...... 2....................1..1........ INTRODUCTION ..................................................................................................................................1................... 6 Portal frames with ties .... 6 Constructive solutions for single bay portal frames.................4...........................................TABLE OF CONTENT XIII TABLE OF CONTENT LIST OF FIGURES .........................3...4......4..

..... INTRODUCTION ... 2........................... General............................3.....3.................... The influence of elastic lateral restraints on the frame behaviour .............3.............. .............8.......3........2................SECTIONS ................................6.......3...4..................................................................4...............2...............83 Practical design cases ....... 3............1..............................................3.......................... General........ Design and detailing recommendations for pitched roof portal frames .1....................................... THE DUCTILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING SLENDER VARIABLE CROSS .........................2................2...............2.........1.......................3......................6..............SECTIONS............5...............................40 Reduction factors for seismic forces ........SECTIONS ........... DESIGN PRESCRIPTIONS FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES IN SEISMIC ZONES. 3.............33 2.61 Practical design cases ...........71 General design method according to EN1993-1-1 ......72 3.....3.......33 2.....................2.....36 General stability assurance and seismic configuration ......SECTIONS ...47 3...80 Dynamic nonlinear analysis .................7................................... NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME FOR PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ...............74 3.....2.............2.2.............54 In-plane frame stability........6.......2........6....... In-plane buckling and second order effects ............................ 4..44 CONCLUSIONS .6.2......1. 4..............65 3........ 2............4...................................................................................... 3............................5................................................. 2.......39 Seismic design methods.....................XIV TABLE OF CONTENT 2................6... Pushover nonlinear analysis ..................................... THE STABILITY OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ................................................ 3.............................. 47 3.......................... 3......49 General stability ...2........ EXPERIMENTAL PROGRAMME FOR THE EVALUATION OF BEAM – TO – COLUMN JOINT PERFORMANCES OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS ...................7...........................45 3.99 ........................48 3.41 Structural analysis methods..... 3.....................................4................................ 2..1................. 4........................... 3......1... 94 4..2..3.97 Material characteristics ..................6.94 EXPERIMENTAL PROGRAMME ..........77 Capacity spectrum method .......... 3............. INTRODUCTION ................................6......................2.......2..............6.................3.......... 4........95 The aim of testing and assemblage.....................63 3.....74 Seismic performances..................... 3...........88 CONCLUSIONS ....2...95 Specimens .................... The influence of imperfections on the behaviour of pitched roof portal frames with elements of variable cross ................................... Seismic design criteria according to P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) ...................48 Calibration of calculation models ..........................section ..................... 3.................... “q” factor....................................................2................92 4....5............................... 2..

................................................... EVALUATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION CHARACTERISTICS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES BY APLYING THE COMPONENT METHOD..... 146 6..... 127 Mechanical model proposed by Cerfontaine & Jaspart (2003).2...... DESIGN METHODOLOGY BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS TAKING INTO ACCOUNT THE REAL BEHAVIOUR OF THE CONNECTIONS ................2........................................ 103 Results for monotonic loading ..2.................1.............1........................... 5....... 4.......3................................................ 104 Results for cyclic loading ...................3....2..2..........8 The determination of the interaction diagrame of the connection..............1.........8 and the moment – rotation law ......................1................. 137 5..1...... 144 6..................... 126 5...........................................................2................................3.....2........... 4..... 4....... 126 Structural joints subjected to bending moment M and axial force N ......................... ................... 6......1........... CONCLUSIONS ........................ 4................................................5................... INTRODUCTION ...........................................5..... Loading procedure .................... THE COMPONENT METHOD ........... 130 5.........................4.1................................3.................. 5.............1...... 102 RESULTS OF EXPERIMENTAL TESTS...3.................3...1.................4.............3............ Structural analysis methods and the modelling of joints for structural analysis ................... .. PARTICULARITIES OF JOINTS UNDER AXIAL FORCE AND BENDING MOMENT ............. 5. .................. 5...........2....... 5....2..................................... 5......................... Parametric study on the behaviour of beam – to – column connection of pitched roof portal frames by applying the component method ....................1....1.... 146 ......................... 4.....TABLE OF CONTENT XV 4................................................. 4.... 119 Determination of initial rigidity .3............ 116 The steps of component method ..... General. 5.. 131 Comparison between the component method and experimental test........ 122 Determination of resisting moment.......... 115 5....... 141 5......4.. 124 5........... 146 Semirigid joints .... 146 6................... 1......1............. 131 5.................................. 5..............................5... 4..........1.............. 112 CONCLUSIONS ...... APPLYING THE COMPONENT METHOD.............................. 117 Basic components according to EN1993-1........4.................................... 5.................................................... 116 5..... 116 Introduction ..........4.1..3.2..............3............3...3.............................3...............................2..................................................... 135 Classification of the connections according to the prescriptions of EN1993................................ THE CHARACTERISATION OF BEAM–TO–COLUMN CONNECTION OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH CLASS 3 AND 4 VARIABLE CROSS – SECTIONS....................... 101 Editing of experimental data .. 107 The influence of various components on the entire rotation of the joint1110 NUMERICAL SIMULATION PROGRAMME ...........................

................ ........................3........... 152 6................................................................. 164 STANDARDIZED SOLUTION AND ITS DESIGN CONCEPT..... 175 PERSONAL CONTRIBUTIONS..... 7.... 171 TECHNICAL – ECONOMICAL PERFORMANCES OF STANDARDIZATION . 166 Cladding system (roofs and walls) ............. 173 CONCLUSIONS . 6.............................................. CONCLUSIONS ........................... 8...5...... 7..................................... 157 CONCLUSIONS ... 153 6.................................................. CONCLUSIONS........... LINEAR STATIC ANALYSIS OF STEEL PORTAL FRAMES TAKING INTO ACCOUNT THE REAL RIGIDITY OF THE CONNECTIONS .............4............................4................. 6...... STANDARDIZED STEEL INDUSTRIAL HALLS ............... General .........................................2.. 154 Performace criteria for low dissipative structures .................. 164 7.........................................1...3.....3............. 190 ANNEX 2 – STABILITY CHECKS OF THE ELEMENTS OF A PITCHED ROOF PORTAL FRAME ACCORDING TO EN1993-1-1 ................................... 174 8............................ 221 ............................................... INTRODUCTION ...5........................................................................................ 8...........................................................2.............................2....... 156 The definition of proposed performance objectives ..........................2.......... 175 8..............3. 166 Design concept and detailing rules...................... 171 EXAMPLE OF APPLICATION ..............4......................................................................................................... 162 7.... 7.........4..........................2..... 181 BIBLIOGRAPHY...............................................................................2.........1.......................................................... STRESS DISTRIBUTION AND FAILURE MODES ................... 153 Objectives and performance levels .........4. 6.. 7........ 180 ENPHASIZING THE RESULTS ..... 7..................... 148 6................... 6...4...................................................................... 194 ANNEX 3 – PUSHOVER ANALYSIS AND PLASTIC HINGE DEVELOPMENT ............ JOINTS DESIGN METHODOLOGY OF STEEL PORTAL FRAMES WITH SEMIRIGID ................ 213 ANNEX 4 – ESTABLISHING SECTION CLASS.................................2.......................... DESING BASED ON PERFORMANCE CRITERIA OF STEEL PITCHED ROOF PORTAL FRAMES WITH ELEMENTS HAVING VARIABLE CLASS 3 AND 4 CROSS SECTIONS .......................... PERSONAL CONTRIBUTIONS .4.........................XVI TABLE OF CONTENT 6........................ 184 ANNEX 1 – RESULTS OF ELASTO – PLASTIC ANALYSIS..............................1. 7.......1...

...............TABLE OF CONTENT XVII ANNEX 5 – PARAMETRIC STUDY OF BEAM – TO – COLUMN CONNECTIONS OF PITCHED ROOF PORTAL FRAMESUSING THE COMPONENT METHOD: COMPARING RESULTS ....... 245 .................................................................................... 228 ANNEX 7 – MATERIAL CONSUPTION FOR STANDARD TYPE STRUCTURES:CONSUMPTION /SM ŞI CONSUMPTION /CM ................................................ 223 ANNEX 6 – DIMENSIONING OF THE ELEMENTS OF STANDARD TYPE INDUSTRIAL HALLS ..........................................................................

...............................................................50 Figure 3 4: Models analysed in ANSYS ............................................................................to – column connections ...........19 Figure 2 15: Varible element ...............................................10 Figure 2 10: Fly graces to restrain compressed flange ................... . b) nonsway frames ...............................14 Figure 2 13: Types of lateral restraints (a) against torsion (b) stops lateral displacements ......................24 Figure 2 18: Buckling curves and corresponding imperfection factors...........................................................................................................................30 Figure 2 21: Intermediate values of bending moments ....................................................................................................................12 Figure 2 12: The geometry of pitched roof portal frames tested by Li and Li (2002) .......27 Figure 2 19: Elements with fixed ends and unrestrained compressed flange.......................................................................................XVIII LIST OF FIGURES LIST OF FIGURES Figure 2 1:Single bay pitched roof portal frames...........................................48 Figure 3 2: Instability phenomena ................. 7 Figure 2 4: Column base connection ......................23 Figure 2 17: Pitched roof portal frames with variable section.............18 Figure 2 14: Types of restraints to prevent torsion......................................................1 .......................................................... 5 Figure 2 2: Portal frames with intermediate columns ............................................................................................. 9 Figure 2 7: Bracing systems ................ b) pinned beam ...........11 Figure 2 11: Elements for fixing the purlins and side railes to the structure .............. 8 Figure 2 6: Types of lateral restraints ............................................................................................................................................................................................42 Figure 2 27: Qualitative relationship between the reduction factors qμ/qS and period T (Fischinger and Fajfar............40 Figure 2 26: Definition of the reduction factors.......... 8 Figure 2 5: Types of beam–to–column connections .......................................................................... pinned to the foundation .......39 Figure 2 25: Pushover nonlinear analysis.............48 Figure 3 3: Static scheme ................................................. 6 Figure 2 3: Portal frames with ties..........................28 Figure 2 20: The axis of lateral restraint and the axis of the elemnt.......................34 Figure 2 23: The classification of section according to EN1993-1.......43 Figure 3 1: P-Δ effects on steel pitched roof portal frames ...................10 Figure 2 9: Cladding systems with deep deck profiled sheeting .................31 Figure 2 22: Pitched roof portal frames a)rigid beam-to–column connections.....................................................38 Figure 2 24: “X” braced steel industrial hall structure ......................................... 9 Figure 2 8: Cladding system with purlins and side rails ...22 Figure 2 16: Variable element in: a) sway frames....................................................... 1994) ..................52 .........

............75 Figure 3 29: Deformation of pitched roof portal frames .....76 Figure 3 32: Development of plastic zones and the appearance plastic hinges at column base .......71 Figure 3 25: The influence of elastic lateral restraints .........................79 Figure 3 37: Column moment ................................................60 Figure 3 14: Buckling modes – frame type 1C (column of variable section)..............................................................84 Figure 3 43: Material curve ....................54 Figure 3 9: Types of lateral restraints ............................85 ..............................................................79 Figure 3 38: Linear elastic spectrum according to EN1998-1......52 Figure 3 6: Comparison between experimental data and nonlinear analyses ................................71 Figure 3 24: Elastic lateral restraints.............................76 Figure 3 33: Simplified model of the plastic redistribution capacity ........................................................................................................................................................................................................................65 Figure 3 18: Imperfections considered in numerical analysis ......................................................76 Figure 3 31: Development of plastic hinges in beams ................83 Figure 3 41: Modelling of material curve..70 Figure 3 23: Influence of imperfections on the critical elastic factor ............................rotation curve ....................................................58 Figure 3 12: Failure modes.......53 Figure 3 7: Types of column base connections............................................................................60 Figure 3 15: Buckling modes .......77 Figure 3 34: q factors ...........................................74 Figure 3 28: Pushover inelastic analysis ......................................................................................73 Figure 3 27: Comparison between the general method and the method presented in EN 1993 – 1.....60 Figure 3 16: The geometry of analysed portal frames ....................................................75 Figure 3 30: Behaviour curves............84 Figure 3 42: Double T profile modelled with fibre type elements ........................69 Figure 3 22: Coupling of local – global buckling modes ...67 Figure 3 19: Erecting imperfections noticed on construction site ......78 Figure 3 35: Performance criteria ....................................................... FEM ..................................80 Figure 3 39: The method of capacity spectrum .......................................1 .................................68 Figure 3 21: Loading factors ...........................54 Figure 3 10: Plan elastic – plastic analysis ....72 Figure 3 26: Results from general method vs.....67 Figure 3 20: Loading factors ..........................................................................58 Figure 3 13: Critical buckling forces function of connection type...........................................................................................................................................................................................58 Figure 3 11: Spatial elastic – plastic analysis...........................................................................................................54 Figure 3 8: Types of steel pitched roof portal frames ..rotation curve............................................................................................................................................frame type 3C (column of constant section) ...................................................................................................................LIST OF FIGURES XIX Figure 3 5: Material curve ..................81 Figure 3 40: Fibre type element ....................................... pushover analysis.........64 Figure 3 17: Failure modes...............................78 Figure 3 36: Beam moment ....

......................................................................................................................................................................... 100 Figure 4 11: Static loading scheme and the ECCS procedure in determining the yield force ........................................ 105 Figure 4 18: The modes of determining the resistant moment and rotations .......86 Figure 3 46: Accelerograms used in analyses ........... 108 Figure 4 22: Behaviour of specimens under cyclic loads a) moment – rotation curve......................98 Figure 4 8: Component elements of the tested connection ....................................................................................... b) failure mode.............................................95 Figure 4 3: Simple support at the end of the beam .................................................................................................. Montage .................86 Figure 3 47: Capacity curves Drain 3DX .............. 107 Figure 4 21: Supplementary row of bolts for better behaviour under cyclic loading ........................................................................................................XX LIST OF FIGURES Figure 3 44: Results from Drain 3DX................... 110 Figure 4 25: Definition of the rotation of the beam panel web.... 106 Figure 4 20: Failure mechanism – monotonic loads ......................displacement curves for elements of Class 3 section .............91 Figure 3 53: q factors for elements of Class 3 section... 101 Figure 4 13: Experimental arrangement ....... ....................................87 Figure 3 48: q factor comparisons Ansys v5.99 Figure 4 10: The definition of parameters from table 4 3 .......................................................98 Figure 4 7: Types of welds used for building up the elements ............................................99 Figure 4 9: Tensile testing................................................. 111 .......................................................................88 Figure 3 49: Pinned column based connection ................91 Figure 3 54: q factors for elements of Class 4 section...........displacement curves for elements of Class 4 section ......................................................................................................................96 Figure 4 5: Frame geometry ..............88 Figure 3 50: q factors ................................................................................................ 103 Figure 4 15: Behaviour curves for monotonic loads ....................... 109 Figure 4 23: Ductility in cyclic loads...................................................................... 101 Figure 4 12: Cyclic load application procedure according to ECCS provisions: a) standard b) modified ............................................................92 Figure 4 1: Experimental testing stands ...97 Figure 4 6: Specimen dimensions ............96 Figure 4 4: Pinned column base .............................................................................................................85 Figure 3 45: Comparative results Ansys-Drain 3DX .......... 106 Figure 4 19: Ductility in monotonic loads ...........................................4-Drain 3DX .............. 104 Figure 4 17: Comparison FEM vs experimental ...............................................................90 Figure 3 51: Force ......................................................... 110 Figure 4 24: Definition of the rotation of the connection panel web................................ 102 Figure 4 14: Example of determination of yield limit...............................90 Figure 3 52: Force ...... 104 Figure 4 16: Failure modes – monotonic loads.............................................................95 Figure 4 2: Assemble view of the testing stand.......................................

............................................. 113 Figure 4 30: Failure modes and comparisons between FEM – experimental data................................................................................................................................... 129 Figure 5 9: Distribution of the internal forces function of M/N ratio .................... 160 ...................................................................... 1995)................................... 158 Figure 6 9: Definition of the lateral displacement ............ 136 Figure 5 16: Moment-rotation curves obtained analytically .......... 112 Figure 4 28: σ-ε material curve. 143 Figure 5 21: Influence of the height or width increasing in the bearing capacity of joint ............................................ 121 Figure 5 4: Spring models for an extended end plate connection.................................... 157 Figure 6 8: Accelerograms used in analyses .......... 1997) 157 Figure 6 7: Double t section element modelled with fibres....................... 129 Figure 5 10: Mechanical model proposed by Cerfontaine and Jaspart ........................ 150 Figure 6 4: Parameters for seismic combination.................................... 137 Figure 5 17: Moment-rotation relation for usual joints (Leon 1995) ..................................... 128 Figure 5 8: Joint under bending moment and axial force ............................................. 130 Figure 5 11: Numbering of bolt rows..................................... 132 Figure 5 12: Interaction modes between bolt rows................ 155 Figure 6 6: Performance criteria for low dissipative structures (FEMA 274..........................................8.... 140 Figure 5 20: Elements dimensions-definition.................... 134 Figure 5 14: Geometric characteristics of the joints............................ 114 Figure 5 1: Components of a beam-to-column joint . 135 Figure 5 15: Comparison analytic-experimental ....................................... 122 Figure 5 5: Distribution of the internal forces ........ 148 Figure 6 2: Reference frame ............... ............... ............................................................ 124 Figure 5 6: Beam-to-column joint for pitched roof portal frame......... 159 Figure 6 10: Capacity spectrum method .......................................... 139 Figure 5 19: Classification of joints according to EN1993-1.................................... 117 Figure 5 2: Types of plastic mechanism..... 113 Figure 4 29: Imperfections taken into account in numerical analyses ..................................................... 127 Figure 5 7: M-N interaction curve .. 150 Figure 6 5: Seismic objectives (SEAOC Vision 2000................................ 144 Figure 6 1: Moment rotation curve idealisation ....... 138 Figure 5 18: Classification of joints function of their rigidity....................................................................................... 133 Figure 5 13: Example of an interaction diagram M-N (Cerfontaine 2003)..................... 148 Figure 6 3: Parameters for fundamental combination ....................................................................................LIST OF FIGURES XXI Figure 4 26: The influence of different components on the total rotation of the connection .........................dimensions .. 118 Figure 5 3: Conventional moment-rotation curve .............................................. 111 Figure 4 27: Modelling of connection for FEM analyses............................................................................................................................................

................................ 169 Figure 7 6: Constructive details semi-rigid column base frames..... 162 Figure 7 1: Standard type structural systems (Nagy 2003)............... 168 Figure 7 5: Constructive details pinned column base frames..........................dimension............. 172 Figure 7 9: Erection phases of a standard-type structure .......................... 165 Figure 7 2: Pinned column base frames ..............................dimensions ............... 170 Figure 7 7: Cladding solution ........XXII LIST OF FIGURES Figure 6 11: Evaluation of rotation capacity by means of DuctrotM (1.............in-plane buckling.................. 160 Figure 6 12: Behaviour factors corresponding for each performance objectives . 172 Figure 7 10: Influence of different components in the total cost of the building ...................... .... 173 Figure 7 11: Strategy of the design team – moving the results in point 2 ....................................................................................... 167 Figure 7 4: Bracing rules................................................................... 2 – out-of-plane buckling) .............................................. 174 ..... 167 Figure 7 3: Semi-rigid column base frames ........................... 171 Figure 7 8: Main dimensions of the frames .............

...........................55 Table 3 5: Definition of the factors from Eqn.....................LIST OF TABLES XXIII LIST OF TABLES Table 2 1: Definition of factors from Eqn...... (2.......................35 Table 2 6: Condition for the serviceability limit states........ 124 Table 5 3: Geometric dimensions ...................................................... 137 Table 5 5: Dimensions and section classes................82 Table 3 14: Results of analysis......... (3.....................63 Table 3 8: Main dimensions of the cross sections ...............36 Table 2 7: Behaviour factors............................................................................................................. function of the ductility class ............................................... 105 Table 4 5: Moment resistance.82 Table 3 13: Plasticization levels or the cross sections .........................................................................................65 Table 3 10: Dimensions of the analysed frames.............................................79 Table 3 12: Acceleration and displacement according to capacity spectrum .............................................27 Table 2 3: Values of ψ coefficient...................................................................................................................................................38 Table 3 1: Main dimensions of the tested frames ..... ...................56 Table 3 6: Comparative result Eurocode 3 – FEM analysis ...13)................................ ductility class.................................................................... 135 Table 5 4: Results: moment resistance-initial stiffness ...........................97 Table 4 3: Results of the tensile tests in order to evaluate material mechanical characteristics ..............35 Table 2 5: Definition of the special (seismic) load combination................................... 143 ..................66 Table 3 11: Elements rotations ..............................................97 Table 4 2: Specimens dimensions..................................... 108 Table 5 1: Basic components of the joints (EN 1993-1.......................................................................... 120 Table 5 2: Values of coefficient ............................53 Table 3 4: Dimensions of the cross-sections........... behaviour factor...............................................25 Table 2 2: Selection of the buckling curves for double t welded sections.......................... rotations .............................................. initial stiffness...53 Table 3 3: Failure modes..........................89 Table 4 1: Frames dimensions ....................................................................................... 142 Table 5 6: Results of numerical analysis ........................50 Table 3 2: Ultimate forces ..................59 Table 3 7: Elastic critical factor ..................................37 Table 2 4: Design concepts.............................................8) ................................................................................64 Table 3 9: Comparative results FEM and codes ..2) ....................... rotations for cyclic loadings .. 100 Table 4 4: Resulted values: moment resistance....................

.......................... .......... 149 Table 6 3: Results for gravitational loads combinations ..................................... 161 .................XXIV LIST OF TABLES Table 6 1: Geometrical properties of the frames ............ 149 Table 6 2: Initial stiffness of the joint........ 151 Table 6 5: Values of elastic critical values (rigid joints / semi-rigid joints) .... 161 Table 6 7: Lateral displacements corresponding for the three performance levels 161 Table 6 8: Loading factors for the three performance levels.................................... 150 Table 6 4: Results for seismic loads combinations ........................................................................ 151 Table 6 6: Plastic rotation capacity of the rafter...............................................

dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere.5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. factorul de disipare al forţei seismice. Din punct de vedere al comportării în zone seismice. însă acesta este dificil de cuantificat pentru proiectarea curentă. Vor fi determinaţi factori de reducere a încărcării seismice. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile). O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme vor fi de asemenea prezentate. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Această soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul. joacă un rol important în comportarea în ansamblu a structuri. Un model analitic avansat. Detalierea şi modelarea îmbinărilor riglă-stâlp. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. Stabilitatea generala a structurii se asigură prin crearea unor sisteme legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. ia valori de la 1. q. Panele de acoperiş şi riglele de perete. datorită avantajelor pe care le conferă şi anume: rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie confruntă la realizare fiecărui obiectiv în parte. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. În structura de rezistenţă se distribuie sisteme de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter.0 la 1. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal. Valoarea de 1.REZUMAT La realizarea halelor metalice uşoare. În structurile metalice formate din bare. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru rezolvarea parţială sau totală a categoriile de problemele enumerate anterior. şi anume una bazată pe o . Pentru acest tip de structuri. calibrat experimental. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. un grad înalt de prefabricare. Având secţiuni în general zvelte. sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1 şi P100/2006 ca fiind structuri slab disipative. spaţii deschise de dimensiuni variate. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă.5. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. pentru care factorul q. prin doua metode. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. In consecinţă. fapt ce nu este adevărat în toate cazurile. sudate. acest lucru poate conduce în realitate la o redistribuţie a eforturilor în structură. în cazul structurilor de acest tip.

XXVI REZUMAT analiză neliniară elasto-plastică şi cealaltă pe o analiză neliniară dinamică. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. derulat în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. medie şi redusă. iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la tăiere a panoului de inimă a îmbinării. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. asigurate în practică de panele de acoperiş. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. dar şi a legăturilor elastice. problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi detalierea acestora. În prima parte se face o trecere în revistă a principalelor soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. Au fost studiate modurile proprii de flambaj a cadrelor. De asemenea se face o prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor. s-a derulat un program experimental în vederea determinării rezistenţei. după atingerea momentului capabil. din punct de vedere al rezistenţei. de semenea. Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. realizate între elemente cu secţiune variabilă. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. de riglele de perete şi de contrafişe. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene la scară naturală. fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere majoritatea celor întâlnite în proiectarea curentă. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste două direcţii (stabilitate şi ductilitate). Este binecunoscut faptul că încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter la combinaţia de încărcări fundamentală şi combinaţia de încărcări specială. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. se enumerăm aici: problemele de stabilitate în planul cadrului cât şi în afara cestuia. ductilitate şi rezistenţă. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. Studiul a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. rezultatele obţinute în urma unui program experimental. pe îmbinări riglă-stâlp. şi modul în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. În continuare sunt prezentate rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Rezultatele sunt comparate cu cele obţinute aplicând metoda componentelor şi cu rezultate obţinute prin analiza cu elemente finite. la încărcări monotone şi ciclice. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea modelelor utilizate pe baza unor teste experimentale realizate de Halasz şi Ivany (1978). Sunt prezentate. În acest sens s-a făcut o . Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii. ductilităţii şi rigidităţii. Va fi propusă de asemenea adoptarea proiectării bazată pe criterii de performantă alegând o abordare cu trei nivele de performanţă.

fie articulate. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii. apar eforturi de compresiune semnificative în grindă. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţă-deplasare. utilizate pentru realizarea halelor metalice. Ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor se studiază modul în care acestea influenţează comportamentul cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. cât şi pentru elementele cadrului. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. pe baza rezultatelor experimentale. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie de deschidere şi înălţime. Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor pe cale analitică se face prin adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. • S-a arătat că se pot obţine costuri şi termene mai scăzute decât media pe . Pe lângă problemele de stabilitate ce apar în urma acestui fenomen. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. q. având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului. la dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale.REZUMAT XXVII calibrare prin metoda elementelor finite. Acest aspecte pozitive recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. rigla cadrului are o înclinaţie dată. datorate unui nivel de încărcări mai reduse decât cele din ipotezele de calcul. determinând un factor de reducere. există un set de avantaje clare care pot fi valorificate prin tipizare: • Dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă. Deoarece la cadrele metalice parter. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor s-a făcut prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege. în acest caz se poate concluziona că deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide. Această procedură poate conduce la soluţii ne-economice pentru detalierea nodului. fără depunerea unui efort deosebit • Chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. Astfel caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. în plus faţă de influenţa momentului încovoietor. Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter. În final sunt scoase în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat.8 pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalica parter având elemente variabile cu secţiuni zvelte. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. Analizele efectuate în acest sens au fost neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice.

alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente.XXVIII REZUMAT ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • Tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • Posibilitate de benchmarking / optimizare . .

the section class may vary from Class 2 to Class 3 or even 4 in some cases. One based on a nonlinear elsto–plastic analysis and the other one based on a dynamic nonlinear analysis. light weight steel structures (especially those made from nonductile sections).5 value is due to the redundancy and design overstrenght of the structure and material properties. The detailing and modelling of the beam-to-column connection plays an important role on the entire behaviour of the structure. constructions that can be disessemble and relocated without much material loss. The q factors. The present work tries to suggest solutions to solve partially or totally the above mentioned problems. for the reduction of seismic forces will be determined on 2 ways. restrained with the help of profiled sheeting introduce a favourable effect from this point of view. Pitched roof portal frames are usually made – up of elements with welded slender sections. This was also experimentally calibrated.5. the compatibility with any kind of cladding system. The bracing system is provided in such a way to ensure the stability of the structure and in the same way to answer archidectural demands. due to the advantages they bring: fast and accurate errection.0 to 1. A comparison between the obtained results and the design formulas existing in norms will also be presented. according to the distribution of efforts. The tendency is to consider this connection rigid which is not entirely the case.SUMMARY XXIX SUMMARY For the construction of light weight industrial halls. It will also be suggested the design based on performance criteria. to complete these investigations of the stability and ductility. From the seismic behaviour point of view. multiple arrangement possibilities. the breacing system plays a very important role in overtaking and transmiting to the foundation of the horizontal forces. due to the reduced plastic rotation capacity. The strength of the elements against bukling phenomena is quite low if not provided lateral restraints. Because of their slender sections. one has to deal with stability and ductility problems of this structure. when designing such a structure situated in a seismic zone and big snow falls. as low dissipative structures in which the q factor takes values fron 1. The general stability of the structure is provided by means of restraints at different levels of the structure and in the bearing system. ductility and rigidity of beam-to–column connections of variable . The purlins and side rails.Taking these into accont. For these type of structures. The 1. high level of prefabrication. open spaces of different dimensions. The elements have variable cross – section. an experimental programme was performed with the aim of determining the strength. However this is quite difficult to be quantified in design practice. In reality this can lead to a redistribution of the internal forces in the structure and to a drop in the global rigidity of this one. For the steel structures made up from beam elements. it is preferable to use pitched roof portal frames. In order to evaluate the buckling strength and the ductility of pitched roof portal frames it has been used an advanced analitycal model. a plastic design is not possible. choosing 3 levels of performance. This solution is usually used due to less material consumption and for the most efficient use of the material. are classified according EN 1998-1 and P100/2006. In addition to this.

when designing and detailing the component elements. it was possible to make a classification of these types of connections. side rails and fly braces. The failure was by distortion of inner flange coupled with the buckling of the web rafter and in case of class 4 members. It has also been studied the influence of lateral restraints. when the ultimate moment capacity is reached. on the basis of experimental data. The nonlinear elasto – plastic analyses were used to determine the bearing capacities and failure modes of the frames. for both gravitational and seismic load combinations. local and general ductility problems (due mainly to the nondissipative behaviour of the component elements) and the behaviour of beam–to–column connection (strength. underlining those for frames with variable sections. In practice the role of lateral restraints is played by the purlins. there are presented the results obtained from numerical studies on steel pitched roof portal frames with variable sections of Class 3 and 4. The testing was carried out on real scale specimens. There are also presented the problems that the structural engineer is dealing with. under positive cycles. function of their rigidity. in all cases. One can also find in this paper the results obtained from an experimental programme carried out on beam – to – column connections. continuing with an extended one in such a way to cover most of the problems met in everyday design. At the end of this part. the inelastic rotation of the joint web panel is quite reduced. After analysing all the obtained results. from elements of variable sections. Comparable values of moment capacity of tested joints have been observed in case of monotonic and cyclic tests. It is well known that experimental tests are expensive from the material consumption point of view. by means of elastic buckling analyses. the main source of plastic deformation being the rafter (plastic flange distortion coupled with web buckling). subjected to monotonic and cyclic loads. ductility and strength. labour and time. The 1st part is reviewing the main constructive solutions used for steel pitched roof portal frames. This chapter also presents the conclusions and comparisons obtained from this study. Failure of the joints occurred. Concerning the total joint rotation. It was . It is also presented the cladding system and the way in which this might influence the bearing capacity of the transversal frame.XXX SUMMARY slender sections. by means of nonlinear elasto–plastic and nonlinear dynamic analyses. Initially. one has followed the behaviour of the pitched roof portal frames. Further on. accompanied by shear distortion of the web in the panel zone. ductility and rigidity). There have been studied the buckling eigen modes of the frames under the effect of direct applied vertical forces. the study was carried out starting from a smaller number of cases. As a result of these analyses was the determination of seismic load reduction factor. q . This programme took place in the Laboratory of the Department of Steel Constructions and the Mechanics of structures. medium and low. one can find methods and prescriptions for the design of steel pitched roof portal frames. Another point that has been followed was the influence of imperfections upon the behaviour of the frame and on the elastic lateral restraints. it has been done a calibration by finite element method. The bases of these analyses are reperesented by the calibrated models used as test specimens by Halasz and Ivany (1978). The initial stiffness of the joints is not influenced by the class of the cross section and direction of loading. These results were compared to those obtained from the component method and from a finite element analysis. When talking about seismic zones. In this sense. making possible the classification of the frames under disscution into one of the know ductility categories: high. such as: in–plane and out–of–plane stability problems.

Beam-to-column joints used to be treated as beeing either perfectly rigid or pinned. a set of advantages can be enphasized through standardization: • Even if in some cases one can obtain more reduced steel consumtions. The above mentioned evaluation was made with a computer programme developed at the University of Liege. beside the bending moment. Because the beam of the frame has a given inclination. The possibility of benchmarking / optimization – the choice of most economical solution from the existing one. This procedure may lead to non-economical solutions for the detailing of nodes and for the elements of the frame. The influence of semirigidity is studied in the 1st part by means of simple elastic static analyses. deamegeability limit state and ultimate limit state.8 (for the check of beam – to – column connections of pitched roof portal frames with slender sections). There are also presented the costructive solution adopted funtion the height and opening of frames. The developed types have a large aplicability. when dimensioning the connections by the component method.The obtained results were compared to those obtained experimentally. The study was carried out taking into account 3 levels of performance: serviceability limit state. The 2nd part proposes the analysis of steel pitched roof portal frames taking into account performance based criterias.SUMMARY XXXI noticed that from the failure mode point of view. This simplification is a result of the significant simplification of the static calculus. Besides the stability problems which appear due to this phenomenon. it was studied the way in which these influence the behaviour of steel pitched roof portal frames with slender variable sections of class 3 and 4. allowing a relative rotation between the beam and column and sometimes having an inferior resistence than the connected element. These positive aspects encourage the use of detailed numerical analyses (less expensive) as an alternative to experimental tests. covering more than 80% from the country’s teritory (romania). one must take into account this axial force. Taking into account the real behaviour of the connections. The majority of real joints has an intermediate behaviour between these 2 extremes. This is also applicable when talking about the force–displacement curve. The analyses carried out were nonlinear elasto – plastic and nonlinear dynamic. the obtained results were similar. significant compression efforts act on it. resulting a q factor for each performance level. due to smaller loadings. due to the efficiency and rapidity of developing processes. costs can be saved from the simplification of production process and simplicity of operations. The evaluation of the characteristics of these connections is done analytically by addoptind the well know component method mentiond in EN 19931. In the end are highlighted the main technical–economical advantages of standardization of steel pitched roof portal frames. • • • . than those from initial hypothesis. In this sense one can conclude that despite some dezadvantages. It has been shown that shorter dead lines and lower costs were obtained than the average in the field.

mai ales în contextual actual al dezvoltării sectorului de construcţii metalice cât şi al afluxului de noi tehnologii. cât şi în viitoarele state membre. construcţiile metalice. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Pentru acest tip de structuri. datorită capacităţii de rotire plastică redusă. Totuşi. • sistemele de închidere sunt realizate pe bază de tablă cutată. Panele de acoperiş şi riglele de perete. posibilităţi multiple de amenajare şi re-amenajare. În structurile metalice formate din bare. constituie o familie de sisteme constructive cu următoarele elemente comune din punct de vedere al utilităţii. dar care este dificil de cuantificat în proiectarea curentă. rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. cu caracter comercial şi depozite). Aceasta soluţie este adoptată în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru a folosi cât mai eficient materialul.INTRODUCERE Datorită avantajelor tehnico-economice pe care le reprezintă.EQUATION SECTION 3 1. în accepţiunea actuală a acestui termen. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. • sistemul adoptat pentru structura metalică de rezistenţă constă în: structuri metalice cu un singur nivel şi cu una sau mai multe deschideri. cum este şi cazul României. . al sistemului adoptat pentru structura metalică de rezistenţă respectiv al sistemului de realizare a închiderilor: • utilitate: exclusiv clădiri din sectorul ne-rezidenţial (spaţii de producţie. realizate în sistem de cadru portal. În structura de rezistenţă sistemele de contravântuiri se repartizează în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor funcţionale. datorită avantajelor pe care le conferă: • rapiditate şi acurateţe în execuţie şi montaj. • compatibilitatea cu orice sistem de placare interioară şi exterioară. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. Având secţiuni în general zvelte. un grad înalt de prefabricare. nu numai în noile state membre ale Uniunii Europene. este extrem de dificil de formulat. realizarea de construcţii ce pot fi demontate şi relocate fără pierderi prea mari de materiale. se poate afirma că halele metalice uşoare. şi halele metalice parter în special. au cunoscut o dezvoltare exponenţială în ultimii ani. Stabilitatea generală a structurii se asigură prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. sunt folosite cu preponderenţă cadrele metalice parter. • spaţii deschise de dimensiuni variate. în general. La realizarea halelor metalice uşoare. O definiţie exhaustivă în legătura cu noţiunea de "hală metalică uşoară". • scheletul de rezistenţă al închiderilor este realizat din profile de oţel cu pereţi subţiri formate la rece. sudate. Dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate în planul învelitorii.

joacă un rol important în comportarea în ansamblu a întregii structuri.1 Din punct de vedere al comportării în zone seismice. prin intermediul unor analize elastice de flambaj. În consecinţă. Capitolul 2 trece în revistă principalele soluţii constructive utilizate la realizarea cadrelor metalice parter în general. de riglele de perete şi de contrafişe. a fost utilizat pentru a evalua rezistenţa la flambaj şi ductilitatea cadrelor metalice portal.5. Lucrarea de faţă propune soluţii pentru categoriile de problemele enumerate anterior. În cadrul aceluiaşi capitol sunt descrise problemele cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea elementelor componente şi la detalierea acestora. De asemenea se face o scurtă prezentare a principalelor soluţii de realizare a închiderilor şi a modului în care acestea ar putea influenţa capacitatea portantă a cadrului transversal. ductilităţii şi rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp.2 Introducere . în cazul structurilor de acest tip. situate în zone seismice şi cu zăpadă abundentă. Referitor la comportarea cadrelor în zone seismice au fost întreprinse investigaţii prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice şi neliniare dinamice. încercări derulate în Laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. s-a derulat un program experimental in vederea determinării rezistenţei. În urma analizelor efectuate s-a determinat factorul de reducere a încărcării seismice. factorul de disipare al forţei seismice q. Au fost studiate modurile proprii de flambaj ale cadrelor. Considerarea îmbinării semi-rigide poate conduce la o redistribuţie a eforturilor în structură. aşa cum ar fi: problemele de stabilitate. la . sunt clasificate în conformitate cu EN 1998-1[22] şi P100/2006[55] ca fiind structuri slab disipative. pentru care. atât în planul cadrului cât şi în afara cestuia. fapt ce nu este adevărat in toate cazurile. insistând în special pe cele utilizate la realizarea cadrelor din elemente cu secţiune variabilă. ia valori de la 1. sunt prezentate rezultatele experimentale obţinute obţinute la încercarea îmbinărilor riglă-stâlp ale elementelor cu secţiuni variabile. cât şi la o scădere a rigidităţii globale a structurii. În Capitolul 4. sub efectul încărcărilor aplicate vertical. structurile uşoare din oţel (în special cele alcătuite din secţiuni neductile).5 a factorului q se justifică prin redundanţa şi rezervele de rezistenţă datorate proiectării structurii şi proprietăţilor materialului. În plus pentru a completa investigaţiile pe aceste doua direcţii.0 la 1. În finalul capitolului se regăsesc metode şi prescripţii de calcul pentru proiectarea cadrelor metalice parter. Capitolul 3 prezintă rezultatele mai multor studii numerice întreprinse pe cadre metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. detalierea şi modelarea îmbinărilor rigla-stâlp. medie şi redusă. realizate între elemente cu secţiuni variabile zvelte. problemele de ductilitate locală şi generală (generate în mare măsură de caracterul nedisipativ al elementelor componente) şi comportamentul îmbinărilor riglă-stâlp. Un model analitic avansat. Testele experimentale s-au efectuat pe specimene scară naturală. O comparaţie între rezultatele obţinute şi formulele de calcul existente în norme a fost de asemenea prezentată. S-a studiat influenţa blocajelor laterale. calibrat experimental. Valoarea de 1. conducând în final la posibilitatea clasificării cadrelor în una din categoriile de ductilitate cunoscute: mare. asigurate în practică de panele de acoperiş. atât stabilitatea cât şi ductilitatea sunt probleme cu care inginerul proiectant trebuie să se confrunte la realizarea fiecărui obiectiv în parte. Analizele efectuate au ca bază de plecare calibrarea unor modele pe baza unor teste experimentale. ductilităţii şi rigidităţii. S-a urmărit de asemenea influenţa imperfecţiunilor asupra comportamentului cadrului. Analize neliniare elasto-plastice au fost efectuate în vederea determinării modurilor de cedare şi a capacităţii portante a cadrului. Tendinţa este de a considera îmbinarea rigidă. din punct de vedere al rezistenţei. Mai mult decât atât.

În acest sens au fost efectuate analize neliniare elasto-palstice şi neliniare dinamice. utilizate pentru realizarea halelor metalice. rigla cadrului are o înclinaţie dată. Concluziile şi comparaţiile sunt de asemenea prezentate în cadrul acestui capitol. Rezultatele obţinute sunt comparate cu cele obţinute pe cale experimentală. Deoarece la cadrele metalice parter. apar eforturi de compresiune în aceasta. La dimensionarea îmbinărilor prin metoda componentelor trebuie să se ţină cont şi de influenţa forţei axiale. . Capitolul 8 recapitulează principalele cercetări întreprinse în cadrul tezei şi evidenţiază principalele contribuţii ale autorului la cunoaşterea în domeniu. Sunt prezentate de asemenea câteva proceduri Mathcad utilizate pentru a reduce volumul de calcul survenit la verificarea elementelor. pentru fiecare nivel de performanţă în parte. ductilitate şi rezistenţă. Capitolul 7 scoate în evidenţă principalele avantaje tehnico-economice ale tipizării halelor metalice cu structură în cadre. starea limită de avarie şi starea limită ultimă. În anexele ataşate sunt prezentate detaliat rezultatele simulărilor numerice şi ale încercărilor experimentale efectuate în cadrul tezei. Capitolul 5 propune adoptarea binecunoscutei metode a componentelor din EN 1993-1. Încercările experimentale sunt costisitoare atât din punct de vedere al consumului de material cât şi al consumului de forţă de muncă şi timp. Evaluarea caracteristicilor îmbinării prin metoda componentelor se face prin intermediul unui program de calcul dezvoltat la Universitate din Liege.8[19] pentru verificarea îmbinărilor riglă-stâlp. în final determinând un factor de reducere. în plus faţă de prezenţa momentului încovoietor. În cea de a doua parte se propune o analiză a cadrelor parter din prisma criteriilor bazate pe performanţă. Sunt prezentate soluţiile constructive adoptate în funcţie tipologia cadrului. În urma prelucrării rezultatelor a fost posibilă o clasificare a acestor tipuri de îmbinări în funcţie de rigiditate. Studiul a fost realizat pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. în acest sens s-a făcut o calibrare pe baza rezultatelor experimentale a unor modele numerice prin metoda elementelor finite. Influenţa semi-rigidităţii se studiază în prima parte prin intermediul unor analize statice elastice simple. q.3 încărcări monotone şi ciclice. Capitolul 6 prezintă câteva metodologii de calcul ale cadrelor metalice parter cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând seama de comportarea reală a îmbinărilor.

2.SOLUŢII CONSTRUCTIVE ŞI PROBLEME SPECIFICE ALE CALCULULUI ŞI PROIECTĂRII HALELOR CU STRUCTURĂ METALICĂ DIN CADRE CU INIMĂ PLINĂ ŞI IMBINĂRI CU ŞURUBURI
2.1. Introducere

Proiectarea cadrelor metalice parter implică forme şi detalii structurale specifice, diferite in general de cele utilizate pentru alte tipuri de structuri. Ca rezultat, modul de abordare a calculului pentru dimensionarea acestor cadre diferă, în mare măsura, de cel întâlnit în proiectarea uzuală a celorlalte tipuri de structuri. Elementele structurale au in general secţiune variabilă, de Clasă 3 sau 4. Pentru obţinerea unei secţiuni cat mai eficiente, care sa corespunda atât din punct de vedere al rezistentei cat si al rigidităţii, se folosesc elemente realizate din table sudate. Realizarea elementelor cu secţiune variabila se poate face fie utilizând profile europene, fie utilizând table sudate. Referitor la utilizarea unui anumit tip, şi anume profile europene, sau table sudate, pentru realizarea elementelor structurale, părerile sunt împărţite. S-a dovedit faptul ca lucrul cu profile europene conduce la un consum de materiale mai mare de material deşi este mult simplificată proiectarea şi execuţia. În cadrul prezentului capitol se va face o trecere în revistă a diferitelor soluţii constructive ce pot fi adoptate pentru realizarea cadrelor metalice parter, îndeosebi a celor cu o singură deschidere. De asemenea vor fi descrise principalele probleme specifice de calcul, dimensionare şi detaliere a cadrelor metalice parter cu o singură deschidere cât şi prescripţii de proiectare întâlnite în normele de calcul europene şi romaneşti. Cadrele metalice parter, utilizate la construcţia clădirilor industriale metalice, cu deschideri medii si mari, sunt realizate în general din elemente având secţiuni sudate, zvelte. Elementele cadrului au secţiune variabilă în concordanta cu starea de eforturi interne. Pentru aceste tipuri de structuri, un calcul plastic nu este foarte eficient, chiar imposibil de realizat, datorita zvelteţii secţiunilor. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, rezultate din unghiul de înclinare al acoperişului, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambaj prin încovoiere-răsucire. Daca nu sunt prevăzute blocaje laterale, care sa preîntâmpine pierderea stabilităţii, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiererăsucire este în general scăzută. Oricum, blocajele laterale care apar în practică datorită structurii secundare a închiderilor şi a efectului de diafragmă, îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor.

2.2.

Soluţii constructive ale cadrelor parter

Ca urmare a modificărilor permanente ale tehnologiilor de producţie a diferitelor ramuri ale industriei, de depozitare şi de distribuţie, există o cerere continuă pe piaţă pentru construcţiile din oţel cu un singur nivel. Cu toate că în

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

5

acest domeniu domină sectorul industrial există şi alte sectoare cu dimensiune semnificativă cum ar fi cel al structurilor pentru spaţii comerciale sau pentru agrement. În domeniile menţionate, oţelul rămâne materialul de construcţie fără rival, iar structurile realizate din acest material însumează în oricare an al ultimei perioade circa 90% din totalul construcţiilor metalice. Cauzele principale ale acestei stări de fapt pot fi atribuite următorilor factori: Rezistenţa ridicată a materialului care permite acoperirea unor deschideri libere considerabile: deschideri de peste 24 m se realizează în mod curent în fiecare an; Viteza de execuţie, care permite o punere în funcţie mai promptă a obiectivului respectiv şi deci o recuperare mai rapidă a investiţiei; Adaptabilitatea sistemului constructiv, care permite extinderea acestuia sau schimbarea destinaţiei sale. Circa o treime din cheltuielile de investiţii pentru construcţii industriale sunt destinate extinderilor sau modificărilor; Reutilizarea şi / sau reciclarea materialelor de construcţie. Structura pe cadre metalice de tip portal cu inimă plină a devenit la ora actuală soluţia cea mai răspândita pentru clădiri industriale deoarece se pretează la un grad ridicat de industrializare a execuţiei ceea ce conduce la costuri si termene de execuţie mai mici.

2.2.1. Cadre parter cu o singură deschidere
Cadrele de tip portal (parter) cu deschideri libere (L) mergând pana la 60 m oferă o mare versatilitate a soluţiilor constructive (Figura 2-1). În cazul adoptării unor înălţimi la streaşina (H) de 4 pana la 5 m, rezulta elemente structurale şi detalii de îmbinare relativ uşoare, însă aceste înălţimi pot fi eventual depăşite pentru a se asigura condiţiile impuse de utilizarea spaţiului respectiv (considerente de gabarit interior de depozitare sau de gabarit de pod rulant). Evident că o structură mai înaltă este supusă la încărcări de nivel mai ridicate decât una joasă, datorită cărora, de exemplu, pentru creşteri ale înălţimii la streaşina de până la 10 m numai preţul structurii de rezistenta principale (cadrele metalice) creşte cu 25%. La aceasta se adaugă şi costurile suplimentare ale închiderilor.

Figura 2-1:Cadre parter cu o singură deschidere

Minimizarea costurilor de utilizare ale clădirii (climatizare interioară, iluminare) se poate realiza limitând cat mai mult posibil volumul construit, prin limitarea înălţimii la streaşină; la aceasta se poate adăuga şi adoptarea unei înălţimi

6 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2 reduse la coamă (în relaţie cu panta minimă admisă pentru învelitoare), ceea ce contribuie la eliminarea spaţiilor interioare moarte de sub acoperiş. Panta acoperişului depinde in mare măsura de sistemul de închidere folosit, dar şi de cerinţele sistemului structural principal. Panta afectează consumul de material al structurii şi deplasarea verticala. Pentru a reduce aria de acoperire a acoperişului şi a volumului la interior, panta redusă reprezintă soluţia cea mai economica. Panta fiind dictată în majoritatea cazurilor de sistemul de închidere folosit.

2.2.2. Cadre cu stâlpi intermediari
În cazul în care deschiderea liberă (Figura 2-1) nu este absolut necesară, ea poate fi împărţită în două prin introducerea unui stâlp intermediar, ceea ce reduce greutatea structurii, evident, minus costul fundaţiilor suplimentare necesare şirului de stâlpi intermediari introduşi (Figura 2-2a,b).

a)
Figura 2-2:Cadre cu stâlpi intermediari

b)

Necesitatea schimbării de pantă a acoperişului ca şi a introducerii unor sisteme de colectare corespunzătoare pentru apa de ploaie este eliminată dacă se folosesc unul sau mai multe şiruri de stâlpi intermediari, ceea ce permite menţinerea acoperişului în două ape caracteristic cadrului portal cu o singura deschidere. Un avantaj suplimentar al cadrului cu stâlpi intermediari se manifestă atunci când există cerinţa compartimentării spaţiului interior, caz în care aceşti stâlpi pot susţine pereţii despărţitori dintre încăperi sau în caz de necesitate pot fi folosiţi pentru susţinerea unor planşee intermediare (Figura 2-2b). Deoarece elementele structurii principale de rezistentă (stâlpii exteriori si riglele înclinate ale cadrului) rezulta cu dimensiuni ale secţiunii transversale mai mici decât în cazul deschiderii libere, vor trebui luate măsuri pentru ca structura in ansamblul ei sa fie suficient de rigidă pentru a face fată la solicitări orizontale (vânt, seism).

2.2.3. Cadre cu tirant
Cadrul cu tirant reprezintă o soluţie constructivă, eficientă prin reducerea momentelor încovoietoare din stâlpi şi a recţiunilor orizontale din fundaţii, care vor fi preluate parţial de către tirantul (T). Totuşi, în acest caz intervin şi o serie de dezavantaje, nu numai în ceea ce priveşte introducerea tirantului ca element structural suplimentar dar mai ales datorită necesitaţii introducerii pendulilor

2.2 - Soluţii constructive ale cadrelor parter

7

intermediari verticali (T1) prin care se evită o încovoiere nedorită a tirantului. Totodată este necesară prevederea unor elemente de contravântuire cu rol de preluare a compresiunii induse în tirant de succţiunea din vânt pe acoperiş.

Figura 2-3:Cadre cu tirant

În cazul acoperişurilor cu panta mai mică decât 15°, soluţia cadrului cu tirant devine nepractică deoarece împingerile riglelor cresc excesiv, în acelaşi timp, fiind posibilă apariţia unor dificultăţi în ceea ce priveşte realizarea constructivă a blocajelor tirantului în zona colţului de cadru. Similar cadrului cu stâlpi intermediari, trebuiesc luate măsuri speciale pentru asigurarea rigidităţii structurii la forţe orizontale.

2.2.4. Soluţii constructive pentru realizarea cadrele parter cu o singura deschidere
În subcapitolele anterioare s-a făcut o scurtă trecere în revistă a principalelor tipuri de cadre metalice parter, folosite la realizarea halelor metalice uşoare. Soluţiile constructive adoptate la proiectarea şi realizarea halelor industriale, cu structuri în cadre parter se referă la: • Sistemul de prindere a stâlpului la bază. În funcţie de necesarul de rigiditate în plan al cadrului, soluţia adoptată poate fi articulată, semi-încastrata sau încastrată. O soluţie articulată, presupune un detaliu simplu al bazei stâlpului, care conduce la o rigiditate în plan mai redusă; de asemenea această soluţie are avantajul unor eforturi reduse la nivelul infrastructurii (Figura 2-4a). O soluţie încastrată, presupune un detaliu mai complex al bazei stâlpului, şi în consecinţă un cost suplimentar de execuţie, dar rigiditatea în plan fiind considerabil îmbunătăţită. Alegerea oricărei soluţii, din cele indicate anterior, conduce la un calcul static simplificat, convenabil in marea majoritate a calculului structurii (Figura 2-4b). Alegerea unei soluţii semi-incastrate (Figura 2-4c), presupune acordarea unei atenţii deosebite la detalierea îmbinării cat si la efectuarea calculului static. Adoptarea acestei soluţii, deşi din perspectiva proiectării implica o atenţie sporita si cunostinte aprofundate, conduce la realizarea unei baze de stâlp economice atât din punct de vedere al consumului de materiale si al forţei de munca, cat si din punct de vedere al eforturilor pe blocul de fundaţie.

8 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul - 2

a)

Figura 2-4 : Prinderea stâlpului la baza

b)

c)

• Îmbinarea rigla-stâlp. În principiu, îmbinarea între rigla şi stâlpul cadrului se realizează cu placă de capăt extinsă şi şuruburi de înaltă rezistenţă. În funcţie de forma elementelor ce alcătuiesc cadrul, îmbinarea se poate realiza pe capul stâlpului (Figura 2-5a), în cazul stâlpilor cu secţiune variabilă, sau la faţa stâlpului. Cea de-a doua variantă se pretează mai ales pentru stâlpi cu secţiune constantă (Figura 2-5b), dar se poate realiza la fel de bine şi pentru cei cu secţiune variabilă (Figura 2-5c). O atenţie deosebită, la detalierea îmbinării trebuie alocată panoului de inimă, care din considerente de rezistenţă la forţă tăietoare, poate necesita dispunerea unei rigidizări în diagonală care să îmbunătăţească capacitatea la forfecare a panoului. În general soluţia de îmbinare din Figura 2-5c se adoptă din considerente de gabarit de transport a riglei cadrului.

a)

b)

c)

Figura 2-5: Tipuri de îmbinare rigla-stâlp

• Legaturile (blocajele) laterale. Elementele componente ale cadrului (rigla şi stâlpul) solicitate la eforturi de compresiune şi încovoiere, îşi pierd în general stabilitatea prin flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire. Legăturile (blocajele) laterale sunt folosite pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a elementelor cadrului. Acestea sunt de două tipuri, legaturi pentru a împiedica flambajul lateral (Figura 2-6a; rigle de perete sau pane de acoperiş) si legaturi laterale pentru a împiedica atât flambajul lateral cât şi răsucirea elementului (Figura 2-6b; realizate in practica prin intermediul contrafişelor).

Soluţii constructive ale cadrelor parter 9 a) Figura 2-6: Tipuri de blocaje laterale b) • Sistemul de contravântuiri . Distribuţia sistemului de contravântuiri se va face astfel încât sa asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. a) Figura 2-7: Sisteme de contravântuiri b) .2 . Daca din considerente arhitecturale sau funcţionale nu se poate adopta acest tip de contravântuire. un alt sistem întâlnit este cel de tip „portal de contravântuire” (Figura 2-7b). se recomandă prevederea întinzătoarelor. care la rândul lui poate fi realizat in diferite configuraţii. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă. La contravântuirile realizate din tiranţi. Tipul de cel mai frecvent utilizat în cazul halelor metalice este „contravântuirea în X” lucrând exclusiv la întindere (Figura 2-7a).La structurile metalice formate din bare.2.

Metecno. 2. cunoscută sub denumirea de tablă cu cută înaltă pentru acoperiş şi casete pentru pereţi. Pentru a realiza o maximă eficientă şi o economie importantă. aceste elemente sunt realizate din profile cu pereţi subţiri formate la rece. mai ales în cazul în care acesta face parte dintr-un perete rezistent la foc. Înaintea selectării unui anumit sistem de închidere trebuie avut în vedere şi rezistenţa acestuia la foc. Butler.3.3. respectiv pereţi. Ruuki. Acest sistem creează un cadru U inversat. Influenţa sistemului de închidere în costul cadrului Alegerea unui anumit sistem de închidere poate avea un impact major în economia cadrului transversal. pentru a ajunge la costul cel mai economic de realizare a clădirii. şi reprezintă suport pentru straturile de la acoperiş. membrană hidroizolantă Tablă cu cută înaltă cadre transversale termoizolaţie Figura 2-9: Sistem de închidere realizat din tablă cu cută înaltă Pe piaţă există o varietate extinsă pentru realizarea sistemelor de închidere. Megaprofil. însoţite de documentaţii tehnice detaliate. tablă exterioară pană tablă interioară termoizolaţie cadre transversale Figura 2-8: Sistem de închidere realizate cu pane de acoperiş şi rigle de pereţi Închideri realizate din tablă cu cută înaltă sau casete (Figura 2-9).2 2.3. Rannila. Panele de acoperiş şi riglele de perete pot fi utilizate pentru a stabiliză talpa interioară (comprimată) a elementelor cadrului prin intermediul unei contrafişe suplimentare (Figura 2-10). elementele rezemând direct pe structura de rezistenţă. trebuie ţinut cont de implicaţiile sistemului de închidere în proiectarea cadrului. Costul combinat al închiderilor şi al structurii de rezistenţă trebuie evaluat împreună.10 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . etc. care . iar detaliile de realizare trebuie alese cu mare atenţie. chiar dacă nu este afectată încărcarea din greutate proprie.1. Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 2. exemple în acest sens ar fi: Lindab. În consecinţă. formează o diafragmă continuă.2. Tabla profilată. Generalităţi Sistemele de închidere ale halelor metalice pot fi divizate în două categorii importante şi anume: Închideri realizate pe un sistem secundar de rezistenţă alcătuit din pane şi rigle de perete (Figura 2-8).

• Sisteme simplu strat. formând un element unitar. cu un miez de spumă între ele. 2. Distanţă uzuală de dispunere a panelor. din acest considerent. Pe lângă faptul ca permit adoptarea unei culori dintr-o paletă extinsă. Închiderile folosind tablă lăcuită din oţel oferă posibilităţi arhitecturale care ar fi imposibil de realizat din punct de vedere economic prin utilizarea altor sisteme de închidere cum ar fi panourile prefabricate de beton. Aceasta este o metodă de legare mai ieftină decât utilizând legături în planul tălpii interioare.6 m. Tabla lăcuită din oţel este folosită într-o largă varietate de sisteme de închideri. fiind folosit în special la clădirile destinate depozitării anumitor materiale sau pentru închiderea anumitor procese industriale. Pentru a realiza structura cea mai bună. utilizate pentru legarea tălpii comprimate. În cazul acestor tipuri de panouri. Acest sistem este utilizat în cazurile în care se realizează doar un strat de protecţie hidrofugă.2. Această limitare se face mai ales din considerente de rezistenţă la flambaj al cadrului. structura secundară a închiderilor (pane. Există pe piaţă produse de o calitate ridicată. conducând la realizarea unei structuri mai eficiente şi mai puţin costisitoare. rigle) rămâne în toate cazurile vizibilă. un strat de protecţie termică (vată minerala în cele mai multe cazuri) şi o fâşie de tablă lăcuită de oţel la exterior. distanţa dintre panele de acoperiş trebuie limitată. rigle) poate rămâne vizibilă. însă depinde totodată de zvelteţea elementului legat. Aceste panouri sunt realizate din două fâşii de tablă lăcuită de oţel. decât din motive de rezistenţă a panei de acoperiş. este dat de capacitatea elementului de a rezista la eforturi mai mari fără a flamba.3. În cazul sistemelor asamblate pe şantier. fără a se prevedea termoizolarea clădirii. Sisteme de închideri folosind tablă lăcuită din oţel Cel mai economic sistem de închidere este în mod normal cel care utilizează la exterior tablă lăcuită cu cute din oţel. Acestea pot fi împărţite în următoarele categorii: • Panouri sandwich. structura secundară de rezistenţă (pane. lucrează şi ca un miez structural. pe lângă faptul ca are proprietăţi de izolare. . din punct de vedere al consumului de material.3.Soluţii constructive ale sistemelor de închideri 11 utilizează rezistenţa la încovoiere a panei pentru a îmbunătăţii rezistenţa la flambaj a tălpii interioare. care pe lângă o durabile bună în timp au şi un aspect vizual plăcut. Acest miez de spumă poliuretanică. Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o fâşie de tablă la interior. conducând la realizarea unui panou rezistent şi rigid în acelaşi timp.3 . permit realizarea suprafeţelor curbe. Figura 2-10: Contrafişă pentru legarea tălpii comprimate Marele avantaj al utilizării contrafişelor. sau poate fi înglobată în cadrul sistemului. • Sisteme de închideri asamblate pe şantier. Miezul de spumă între cele două fâşii de tablă este realizat de obicei prin injectare in cadrul unui proces de producţie continuu. este de 1.

Alegerea unui anumit tip va depinde de circumstanţele economice şi tehnologia de lucru din anumite uzine. pane. Profilele având pereţi subţiri realizate prin formare la rece sunt de departe cel mai economic sistem.). Figura 2-11: Elemente pentru fixarea panelor şi a riglelor de structura principală 2. calculul cadrelor metalice parter presupune o abordare oarecum diferita de cea întâlnita la proiectarea structurilor multi-etajate. Complexitatea proiectării este data in primul rând de forma variabilă a elementelor. Diferite tipuri de prindere sunt prezentate în Figura 2-11.2 2. În majoritatea standardelor de proiectare. Generalităţi Proiectarea cadrelor metalice parter. şuruburi. împiedică flambajul lateral. Există multe produse disponibile pentru realizarea panelor de acoperiş şi a riglelor de perete. nu se regăsesc prescripţii specifice pentru aceste tipuri de structuri. folosite pentru realizarea halelor metalice uşoare. .4. termoizolaţie. etc. După cum s-a subliniat anterior.4. din considerente economice. table. aleasă special pentru a urmării starea de eforturi din structură şi pentru a folosi cât mai eficient materialul.1. Din acest motiv. mult mai economic decât cel care foloseşte profile laminate la cald cu secţiuni U sau I. Acestea sunt prinse de structura principală de rezistenţă (cadru parter) direct sau prin intermediul unor elemente de fixare suplimentare. implica forme si detalii diferite de cele întâlnite in proiectarea structurilor metalice uzuale. Pe de altă parte. europene sau naţionale. Pane de acoperiş şi rigle de perete Cele mai eficiente şi moderne pane de acoperiş şi rigle de perete sunt realizate din tablă galvanizată formate la rece rezultând secţiuni cu pereţi subţiri. inclusiv sisteme complete de închidere care includ toate elementele necesare (rigle.4. care în funcţie de modul de aplicare. dar şi cel torsional. modul de prindere al structurii secundare de cea principală diferă de la caz la caz.3. Probleme specifice de calcul 2. din considerente de simplificare si uniformizare. în calcul intervin blocajele laterale.12 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .

variaţia secţiunii elementelor structurale pe lungimea acestora.Probleme specifice de calcul 13 2. etc. a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în conlucrare cu învelitoarea. presupune analiza de stabilitate a întregii structuri. în plan sau în afara planului sunt: • • forma şi clasa secţiunii elementelor structurale. reliefând că: „instabilitatea cadrelor metalice portal cu o singură deschidere este condiţionată de doua forţe de bifurcare a echilibrului. raportul dintre cele două este apropiat de 1. riglă-riglă şi modul de fixare a stâlpului în fundaţie. aparţinând unei structuri. Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate. • modul de fixare laterală a cadrului: prin intermediul contravântuirilor şi a riglelor longitudinale. Camotim (2001)[57].Portugalia. rigid).Marea Britanie şi Camotim (2001)[57] de la Universitatea „Tehnica” din Lisabona . Probleme de stabilitate Principale probleme cu care inginerul proiectant se confrunta la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. semi-rigid. iar cea de a doua asociată încărcărilor simetrice”. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj . mai ales în cazul stâlpilor cu prindere încastrată în fundaţie. problema instabilităţii devenind mult mai complexă decât în cazul cadrelor multietajate. Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă. una asociată încărcărilor antisimetrice. eforturile axiale de compresiune în riglă sunt însemnate. Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23]. Problema stabilităţii în planul cadrului şi contribuţia efectelor de ordinul doi a fost comentată în mai multe articole de către Davies (1990)[13] de la Universitatea din Manchester .0.2. efectele de ordinul doi influenţează într-o măsură mai mare sau mai mică comportamentul în planul cadrului. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. În funcţie de valoarea obţinuta pentru factorul elastic critic. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. Datorită pantei acoperişului. fixarea tălpii comprimate prin intermediul contrafişelor. a prezentat şi discutat rezultate referitoare la prezenţa asimetriei (geometrică şi de încărcare) la cadrele metalice portal şi modul în care acestea influenţează instabilitatea în planul cadrului. Ca şi în cazul cadrelor metalice portal cu o singură deschiere stabilitatea fiind condiţionată de două moduri critice şi anume: unul antisimetric şi unul simetric.2. Deşi valoarea forţei critice datorată asimetriei este în majoritatea cazurilor hotărâtoare. • îmbinările riglă-stâlp. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. Stabilitatea cadrelor metalice parter. în anii anteriori au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să determine cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile. Principalii factori care influenţează stabilitatea cadrului. În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi în consecinţă lungimile de flambaj ale elementelor.4 . Acest studiu a fost extins ulterior şi la cadrele metalice portal având mai multe deschideri.4. În aceasta privinţa Davies (1990)[13] a elaborat un set de formule pentru evaluarea factorul elastic critic ţinând cont de distribuţia eforturilor din elemente precum şi de modul de prindere al stâlpului în fundaţie (articulat. şi în consecinţă a înclinării riglei cadrului.

schimbând panta acoperişului. Cadrul a fost considerat articulat în fundaţie.2 echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3). au fost realizate un set de teste experimentale de către Hollasz şi Ivany (1978)[37]. şi grinzi de acoperiş vutate. Ermopoulos[23] de la Universitatea Naţională Tehnică din Atena-Grecia propune o formulă care permite determinarea valorii critice de flambaj ţinând cont de rigiditatea la capetele barelor datorată îmbinărilor. În urma testelor efectuate s-a concluzionat ca principalul mod de cedare este flambajul lateral prin încovoiere sau încovoiererăsucire iar prinderile laterale la nivelul riglei de acoperiş şi la nivelul stâlpilor joacă un rol important în reducerea acestui fenomen. au realizat un program experimental pe cadre la scară naturală. rezultatele obţinute fiind comparate cu rezultatele corespunzătoare din DIN 18800 (Norma de calcul germană – care stă la baza dezvoltării Eurocodului 3). Pentru promovarea adoptării unei proiectări în domeniul plastic a acestor tipuri de structuri metalice. Pentru a urmării acest fenomen. În vederea evaluării capacităţii portante a cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. Testele s-au realizat pe două cadre identice. Geometria cadrelor testate şi dimensiunea secţiunilor este prezentată în Figura 2-12. În acest scop au fost dispuse legături laterale în vederea îmbunătăţirii rezistenţei la flambaj în afara planului. realizate din europrofile. Pentru calculul lungimii de flambaj a elementelor având secţiune variabilă. realizate de asemenea din eruroprofile.14 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Li şi Li (2002)[43] de la Universitatea TongjiShanghai din China. Fenomenul de flambaj lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire a cadrelor metalice portal alcătuite din elemente având secţiuni zvelte a fost studiat de către Pasternak şi Schilling (1998)[53] de la Universitatea Tehnică din CottbusGermania. Figura 2-12: Geometria cadrelor testate Li şi Li (2002)[43] . unul supus doar la forţe incrementale verticale iar cel de-al doilea la forţe incrementale orizontale. păstrând un nivel constant al forţelor verticale. Calculul efectuat a demonstrat că utilizând formulele de calcul din DIN 18800 se obţin valori foarte acoperitoare rezultând în final elemente supra-dimensionate şi bineînţeles neeconomice. s-au analizat mai multe cadre modelate cu ajutorul elementelor finite de tip placă. Aceste teste au fost realizate pe cadre având stâlpi cu secţiune constantă. Obiectivul principal a fost investigarea stabilităţii cadrului în planul lui şi în afara acestuia. iar îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă au fost realizate cu placă de capăt cu şuruburi. la Universitatea Tehnică din Budapesta-Ungaria.

În schimb în cazul cadrului testat la încărcări gravitaţionale constante şi orizontale incrementale cedarea a avut loc prin instabilitate în afara planului. • Rigiditatea bazei stâlpului influenţează rigiditatea şi capacitatea cadrului supus la încărcări orizontale. Este binecunoscut faptul că o pană de acoperiş continuă are o rigiditatea mai bună la încovoiere decât una simplu rezemată. Autorii lucrării au concluzionat că efectul de distorsiune a tălpii comprimate datorită flambajului lateral prin încovoiere-răsucire este foarte important (în special în cazul elementelor realizate prin sudură cu inimi zvelte). . cum sunt şi unele zone de pe teritoriul României.3. a fost adoptată pentru verificarea riglei cadrului. Rezultatele obţinute au fost comparate cele obţinute aplicând formulele de calcul din CECS (norma de calcul chinezească-similară cu cea românească). asta pe lângă faptul că este şi mai economică.4. concluzionând că norma de calcul este mult prea conservativă.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 19981[22] şi P100/2006[55] pentru aceste tipuri de structuri (realizate din elemente cu inima zveltă de clasă 3 şi 4). inspirată din metoda utilizată pentru verificarea elementelor realizate din profile cu pereţi subţiri din EN1993-1. utilizată în general pentru verificarea panelor de acoperiş având secţiuni cu pereţi subţiri formate la rece.2. însă dovedindu-se a fi nesemnificativă la cadrele testate la încărcări gravitaţionale. Comportarea în zone seismice În zone cu seismicitate ridicată. dacă acestea sunt necesare.4 . Metoda oferă o imagine explicită a influenţei diferiţilor factori asupra rezistenţei la flambaj prin încovoiere-răsucire a grinzii cadrului şi oferă posibilitatea de a adopta măsuri de îmbunătăţire. q. Oricum. Această metodă. în consecinţă proiectantul trebuie să ia în considerare dispunerea unor contrafişe pentru a legarea tălpii comprimată de pana de acoperiş. Cuteanu şi Bălut (2003)[12] sugerează o metodă de verificare la flambaj prin încovoiere-răsucire a elementelor unui cadru parter. Cercetări în această direcţie au fost întreprinse la Departamentul de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor în cadrul unor contracte de cercetare naţionale. O evaluare corectă a factorului q poate fi definită prin raportul dintre valoarea acceleraţiei corespunzătoare colapsului structurii şi cea corespunzătoare atingerii limitei de curgere in fibra extremă. fără a fi atinsă limita corespunzătoare cedării în planul cadrului. Determinarea ductilităţii globale a cadrelor metalice portal s-a făcut prin intermediul factorului de comportare seismică. la calculul structurilor trebuie sa se ţină cont şi de comportamentul acestora sub efectul încărcărilor orizontale. 2. Această evaluare este posibilă doar prin intermediul unei analize neliniare time-history pentru determinarea valorilor acceleraţiilor. redundanţa şi supra-rezistenţa rezultată ar putea îmbunătăţii această valoare.Probleme specifice de calcul 15 Concluziile trasate în urma testelor experimentale realizate de Li şi Li sunt: • În urma testelor la încărcări gravitaţionale incrementale s-a atins limita corespunzătoare cedării în planul cadrului. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. Rezultatele obţinute confirmă caracterul slab disipativ al cadrului şi valoarea de 1.3[19].

2. Studiul prezintă conceptele şi se adresează nivelelor de performanţă atât pentru elementele structurale.16 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. dar . pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. Însă.4. cât şi a celor reziduale. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). generează eforturi suplimentare în fundaţie care conduc la o dimensionare ne-economică. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu).2 O nouă abordare în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare. 2004)[35]. Aceasta din urma dacă nu este detaliată corespunzător. este posibilă. Anterior. proiectarea bazată pe performanţă a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab. 2001)[32]. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP. Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. Comportarea îmbinărilor În întregul ansamblu al cadrului un rol major este jucat de îmbinările dintre elemente dar şi de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. În momentul de faţă. mulţi proiectanţi de structuri. Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. Cu toate acestea. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru structuri nedisipative cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi.4. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să satisfacă multiple obiective de performanţă. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. limitează verificarea îmbinărilor la efortul maxim de întindere în şurub. adoptarea unei proiectării bazate pe performanţă. cât şi pentru cele nestructurale. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. atât celor tranziente.

În urma studiului efectuat s-a ajuns la concluzia că atât îmbinarea riglă-riglă de la coamă. şi anume: rigiditatea la rotire. panoul de inimă. rezistenţa de calcul şi capacitatea de deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. Al doilea mecanism constă în rezistenţa câmpului de tensiuni influenţat de raportul dintre dimensiunea panoului de inimă şi tălpile elementelor componente. . În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. De asemenea acest tip de îmbinare este parţial rezistent (Lim şi Nethercot (2003)[44]. modul de cedare şi capacitatea la rotire. Chung şi Lau (1999)[10]. Ultimul mecanism fiind dat de rezistenţa tălpilor elementelor componente. utilizând metoda componentelor. implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază.Probleme specifice de calcul 17 acest lucru s-a dovedit a fi insuficient deoarece în comportarea globală a îmbinării un rol major îl joacă şi restul elementelor componente cum ar fi: placa de capăt. evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. pe noduri ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece. Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor. încărcarea lor făcându-se în regim static şi dinamic. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. într-o manieră numerică a răspunsului nodului riglă-stâlp solicitat la încovoiere cu forţă axială. realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8]. În consecinţă caracterizarea proprietăţilor unui nod.2. care depinde de zvelteţea acestui panou. în care îmbinările testate au fost realizate prin sudură. bazat pe utilizarea metodei componentelor. Aceste studii au arătat ca îmbinările cu şuruburi ale cadrelor metalice portal realizate din elemente formate la rece au un comportament semi-rigid. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente.4 . Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. existenţa rigidizărilor. cât şi riglă-stâlp de la streaşină nu au o influenţă prea mare în comportamentul neliniar al cadrului. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. Proprietăţile mecanice ale acestor componente aşa cum ar fi deformaţia elastică. Comportamentul neliniar al cadrelor metalice portal având îmbinări semirigide a fost studiat de către Nogueiro şi Silva (1999)[52] de la universitatea din Coimbra-Portugalia. Wong şi Chung (2002)[68]). momentul rezistent de calcul. Rezistenţa îmbinării a fost urmărită prin trei mecanisme de cedare diferite: Primul mecanism de cedare fiind cedarea prin tăiere a panoului de inimă. denumite componente. (1995)[66]. Este folosită ca referinţă în EN 1993[20] şi EN 1994[21] pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi mixte. Studii anterioare au mai fost efectuate de Lim şi Nethercot (2004)[45]. Comportarea îmbinărilor a fost evaluată în urma unui program experimental. şi tălpile elementelor componente. Comportarea îmbinărilor elementelor cu pereţi zvelţi (cu precădere a panoului de inimă) ale cadrelor metalice portal a fost studiată de către Vayas şi colab. Modelul permite determinarea. aportul cel mai mare avându-l în schimb modul de fixare a stâlpului în fundaţie.

Problema stabilităţii în afara planului poate fi poate fi raportată la: stabilitatea riglei cadrului. existând există formule dedicate pentru a . nu există reguli de proiectare şi detaliere în cazul îmbinărilor riglă-stâlp pentru cadre metalice portal. se poate face cu ajutorul calculatorului prin intermediul unei analize a modurilor proprii de flambaj sau analitic folosind formulele de calcul propuse de Davies (1990)[13].5. având elemente cu secţiuni variabile. însă. Stâlpul şi rigla cadrului îşi pot pierde stabilitate în afara planului fie prin flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. elaborat în cadrul proiectului european Cestruco-Leonardo da Vinci. Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 2. se specifică faptul că în normativul de calcul european EN1993-1.2 În literatura de specialitate apar numeroase lucrări care tratează comportarea.18 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Multe dintre acestea sunt cuprinse şi în manualul: Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions [49]. stabilitatea stâlpului şi/sau stabilitatea cadrului în ansamblu. Evaluarea rezistenţei critice de flambaj. Verificarea stabilităţii în planul cadrului constă în evaluarea rezistenţei critice de flambaj şi a lungimilor de flambaj a elementelor componente (riglă-stâlp) în planul cadrului. b a b a Figura 2-13: Tipuri de blocaje laterale: tip a-împiedică răsucirea şi tip b-împiedică deplasarea laterală Problema flambajului prin lateral prin încovoiere sau încovoiere-răsucire este trată în majoritatea normelor de calcul.1.8[20]: Proiectarea îmbinărilor (adoptat în 2006 şi de ASRO).5. În cadrul acestui manual sunt analizate diferite îmbinări cu şuruburi. alcătuirea şi rigiditatea îmbinărilor elementelor structurilor metalice realizate cu şuruburi. înca o data îmbinarea elementelor cadrelor portal cu secţiuni variabile nu este tratată şi în special când îmbinarea se face pe capul stâlpului. De asemenea. ţinând cont şi de modul de prindere a stâlpului la bază. 2. Partea 1. Generalităţi Principalele probleme care apar la dimensionarea elementelor unui cadru parter metalic sunt stabilitatea în planul şi în afara planului. în funcţie de tipul de blocaj lateral aplicat şi anume: blocaj lateral care sa împiedice deplasarea laterală sau blocaj lateral care să împiedice răsucirea (vezi Figura 2-13 şi Figura 2-14).

5. General rules and rules for buildings”[18]. însă e nevoie de o analiză mai avansată a cadrului.1 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ se apreciază că structura este insensibilă la efectele de ordinul II. discretizare cu elemente de tip placă. Dacă: ⎛ VSd ⎞ ≤ 0.2. în unele cazuri fiind nevoie chiar de analiza cu metoda elementelor finite pe cadre. Problema majoră care se pune este că verificarea elementelor se realizează individual. Această sensibilitate este evaluată prin factorul V λcr = cr VSd unde: VSd Vcr este încărcarea considerată este forţa critică de flambaj a structurii pentru aceeaşi combinaţie de acţiuni (încărcări. Dacă ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 sau > 0.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 19 face verificările necesare.1[18]. norma europeană „EN 1993-1. norma de calcul din Hong-Kong (2005) ”Code of practice for the structural use of steel”[11]. datorită multitudinii de factori care influenţează acest fenomen. stâlp grindă Figura 2-14: Tipuri de blocaje pentru prevenirea răsucirii 2. Pentru prima dată cadrul în ansamblu poate fi verificat prin „Metoda generală de calcul” din EN 1993-1.2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ (a) λcr ≥ 10 sau .1 ⎟ ⎜ 0. Majoritatea formulelor sunt greu de aplicat lăsând loc de interpretări.2. Calculul rezistenţei critice de flambaj Scopul determinării rezistenţei critice de flambaj este de a stabili sensibilitatea structurii la efecte de ordinul II din combinaţia de încărcări considerată.1: Design of steel structures. în funcţie de diferire condiţii de reazem. formulele sunt mult mai simple. eforturi).5 . pentru fiecare element în parte. În cadrul acestei metode. aici pot fi evidenţiate: norma românească „STAS 10108/078: Calculul elementelor din oţel”[63].

caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor. De obicei se cere doar primul mod de vibraţie. dacă λcr este foarte mic. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990). Metoda a fost elaborată de Davies (1990) şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare. Evaluarea (1990)[13] rezistenţei critice de flambaj Davies S tabilitatea în planul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic. pe de altă parte. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine. metodă care ce are la bază funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood. Utilizând următoarele simboluri: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului Is momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s ⎛ I r ⎞ Ir h rigiditatea riglei ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică .2 atunci structura se consideră că este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I. pe de o parte. (1-1/λcr). ⎛ VSd ⎞ > 0. rigiditatea piciorului stâlpului.4.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II. Acestea îl ajută să înţeleagă cum şi unde să rigidizeze structura. cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile. Principalele diferenţe sunt numărul şi forma modurilor proprii de vibraţie calculate. 2. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui Dacă λ cr .3. Modurile superioare arată dacă numai primul mod este determinant sau mai sunt şi alte probleme. în mod explicit. Totuşi.5.20 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . pentru proiectanţi poate fi foarte util să cunoască şi forma modurilor de vibraţie superioare. (c) λcr < 5 sau 2. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic. Soluţiile date de calculator ar trebui să fie capabile să ia în considerare distribuţia corectă a fiecărei combinaţii de încărcări aplicate. exprimat la fel ca λcr sau Vcr . λcr.5. Metoda propusă de Davies (1990) ia în considerare. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale. Evaluarea rezistenţei critice cu ajutorul calculatorului Cele mai multe diferenţe dintre soluţiile date de calculator sunt cele legate de rezultatele de ieşire.

2 ⎞ ⎛ l ⎢0. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1.5) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: . 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir (2.1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.4EIs/h : λcr = ( 4.2) Pentru baza stâlpului articulată.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.2 + 0.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2. dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.5 .2.cr 21 π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate zero: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1.3) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.1) care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 42Pr l + ⎜ 1. 9 + 2.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Ps.4) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.cr Pr.16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (2.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. 8R ) ⎡ 5Pr l 2 P h2 ⎤ + (2.

Momentul de inerţie al secţiunii transversale la distanta x fata de origine poate fi evaluat cu formula: ⎛x⎞ I x = Ic ⎜ ⎟ ⎝a⎠ B 2 (2. pornind de la metoda determinării lungimii de flambaj echivalente pentru elemente având secţiune constantă (Anexa E – Eurocode 3).cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .5.5. în consecinţă. au fost propuse diferite metode aproximative de evaluare care au ajutat inginerii proiectanţi să evalueze cu uşurinţă lungimile critice ale elementelor având secţiuni variabile. Determinarea Ermopoulos[23] lungimii de flambaj a stâlpilor – Determinarea exactă a lungimii de flambaj pentru elementele comprimate. cadrul este considerat ca având nodurile deplasabile daca raportul Vsd/Vcr<10.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (2. . Pentru a evita această procedură de calcul laborioasă.6) 2. ar presupune analiza de stabilitate a întregii structuri. Una dintre aceste metode a fost propusă de Ermopoulos (1997)[23].7) I'c Lc/2 Lc Lc/2 Ic Im Ix A x a O Figura 2-15: Elementul cu secţiune variabilă Determinarea lungimii de flambaj pentru acest tip de element se poate face atât pentru cadrul cu noduri deplasabile (Figura 2-16a). cât şi pentru cadru cu noduri fixe (Figura 2-16b). În urma acestei analize pot fi determinate forţele critice de flambaj şi.22 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . 8 + 0.2 λcr = (1 + 0. În Figura 2-15 se prezintă cazul uni stâlp cu secţiune variabilă. lungimile de flambaj ale elementelor.52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. în anii anteriori. aparţinând unei structuri.

2. l = c a Lc Lc Lc Ki = Ii . K B = c = c (1 + l )2 . se calculează cu formula: a) P P b) k1 = KB K B + K1 + K2 KA K A + K3 + K 4 (2. având secţiune variabilă (Figura 2-17) şi articulaţi în fundaţie factorii de distribuţie iau următoarea formă: k1 = KB .5 ..4) Li (2. k.8) şi (2.8) k2 = unde: I I' I L K A = c . cu o singura deschidere. b) noduri fixe Factorii de distribuţie. pentru elementul AB. Astfel lungimea de flambaj a elementului se determină cu relaţia: Lcr = k ⋅ Lc (2.9).11) . şi de tipul cadrului (cu noduri deplasabile sau cu noduri fixe) se poate determina raportul echivalent al lungimii de flambaj. (i = 1.10) Ca o aplicaţie la stâlpii cadrelor metalice portal. ţinând cont de modul de prindere al elementului la cele două capete. k2 = 1 K B + K1 (2.9) Determinând factorii de distribuţie cu ajutorul formulelor de calcul (2.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate P 1 B 2 1 23 P B 2 3 A 4 3 A 4 Figura 2-16: Element variabil în structura cu: a) noduri deplasabile.

corespunzător planului x-x.24 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . . se va face cu relaţia: N + c x ⋅ Mx ≤ 1. 0R ⎛ σ ⎞ ⋅ Wx ϕg ⋅ ⎜1 − ⎟ σE ⎠ ⎝ ϕ⋅A (2. articulat în fundaţie 2. Wx N ϕ Mx cx σE aria şi modulul de rezistenţă al secţiunii brute efortul axial aplicat la centrul de greutate al secţiunii valoarea minimă a coeficientului de flambaj momentul încovoietor maxim pe bară ⎛ σ ⎞ coeficient care corectează valoarea factorului Mx / ⎜1 − ⎟ în funcţie σE ⎠ ⎝ N . 2 λ ϕg λtr = γ ⋅ γ Ir = respectiv y-y in care are loc încovoierea coeficient de flambaj lateral.6. care se ia in funcţie de λtr μ ⋅l iy coeficient care se calculează in funcţie de raportul l 2 ⋅ Ir h2 ⋅ Iy iy 1 ∑ hi ⋅ ti3 moment de inerţie la răsucire 3 raza de giraţie a secţiunii barei în raport cu axa y-y.5. verificarea la stabilitate a elementelor supuse la compresiune si încovoiere bidirecţionala. σ = A π2 ⋅ E efortul critic de flambaj σ E = .12) unde: A. de modul de distribuţie al momentelor pe bară. Verificarea la flambaj a elementelor cu secţiuni de clasă 3 şi 4 Conform normelor romaneşti in vigoare (STAS 10108/0-78[63]). pentru secţiunile dublu T.2 lv Lc(m) L (m) Figura 2-17: Cadru metalic parter realizat din elemente cu secţiune variabilă.

şi anume: • elemente care nu sunt predispuse la răsucire.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 25 În normele europene de calcul (EN 1993-1-1[18]) stabilitatea elementelor supuse la compresiune cu încovoiere se face ţinându-se cont de două situaţii. pentru fiecare din direcţia y. χ y . se determină cu relaţiile (2.y 0 4 Aeff Weff.Ed ≤1 χ LT ⋅ My . clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara.y 0 3 A Wel.y 0 2 A Wpl.Ed NEd + t zy ⋅ y . care ţin cont de tipul secţiunii. Deoarece elementele principale ale cadrelor portal sunt alcătuite. se va analiza în continuare cazul elementelor susceptibile la răsucire. în general. din elemente având secţiuni dublu T. sau secţiunile în care torsiunea este împiedecată • elemente predispuse la răsucire. pentru zvelteţea respectiv z: λ.13) γM 1 γM 1 unde: NEd.Ed.13) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl. factori de interacţiune. ΔMy. factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire.Rk = fy ⋅ Wi reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorită translaţiei axei neutre (secţiuni eficace clasă 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere rezistenţele la flambaj trecute în Tabelul 2-1.2. χy .Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My . Tabelul 2-1: Definirea factorilor din ecuaţia (2. χ z .Rk γM 1 M + ΔMy .y eN.Ed + ΔMy . cazul secţiunilor deschise.14). χ z NRk = fy ⋅ A Mi . My. χ LT tyy tzy. Verificarea la stabilitate în acest caz se va face cu formula: NEd 1 χ y ⋅ NRk γM + tyy ⋅ My .5 .yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere.Rk (2. Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 2-1. .Ed. cum este cazul ţevilor.

9 ⋅ ε fy 235 . fy cu fy în N/mm2.15) Zvelteţea λ .2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2. Lungimea de flambaj. Lcr.14) 2 φ = 0.26 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .17) Lcr i este lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA = λ1 = π ⋅ ε = E = 93.16) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (2. a unui element comprimat se determină în funcţie de condiţiile de rezemare ale elementului la capete. se determină cu relaţia (2.2 χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (2.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0. Factorul de imperfecţiune corespunzător unei anumite curbe de flambaj şi modul de alegere al curbei de flambaj. funcţie de forma secţiunii.2 şi 3 λ = pentru secţiuni de clasă 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (2. .17) în funcţie de clasa secţiunii: pentru secţiuni de clasă 1.16) sau (2. se face în conformitate cu Tabelul 2-2 şi Figura 2-18.

5 .5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0.34 0.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (2.76 λ Figura 2-18: Curbele de flambaj şi factorii de imperfecţiune corespunzători Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determină cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (2.2.21 0.13 0.49 0.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate Tabelul 2-2: Selectarea curbelor de flambaj pentru secţiuni dublu T sudate 27 Secţiune transversală Limite Flambaj după axa Curba de flambaj S235 S275 S460 S355 S420 b c c d b c c d Secţiuni dublu T sudate tf ≤ 40 mm y-y z-z y-y z-z t f ≤ 40 mm χ Curba a0 a b c d α 0.18) unde: φLT = 0.19) αLT λ LT Mcr coeficient de imperfecţiune Wy ⋅ fy zvelteţea redusă = Mcr momentul critic elastic .

variaţia acestora. inclusiv articulaţii care se formează. Prinderea este obligatorie pentru toate articulaţiile în care apare rotire la valori ale încărcării aferente stării limita ultime. .5. distribuţia reala a momentului.7. Elementele care nu formează articulaţii plastice vor fi verificate in conformitate cu recomandările pentru elemente cu inimi zvelte în zonele situate între legăturile intermediare aplicate la talpa întinsă. Pierderea stabilităţii laterale a barelor încastrate la extremităţi. (vezi Figura 2-19) Element cu secţiune constantă Talpa comprimată Talpa comprimată Talpa comprimată Figura 2-19: Bare încastrate la extremităţi cu talpa comprimată nelegată În Figura 2-19 s-au folosit următoarele simboluri: * Reazeme încastrate pentru răsucire la nivelul ambelor tălpi X Legături laterale dispuse la talpa întinsă F Forţa axială (acolo unde există) M Moment direct aplicat (în ambele sensuri) A-A Axa de referinţă B-B Axa elementelor de prindere laterală Lungimea liberă corespunzătoare Lt Norma europeană EN 1993-1. la care talpa întinsă este legată în puncte intermediare. având talpa comprimată nelegată În cadrul prezentului paragraf se prezintă modul de verificare la pierderea stabilităţii laterale a elementelor metalice sau a porţiunilor de elemente metalice cu încastrări la extremităţi din punct de vedere al răsucirii. 2. se rotesc şi apoi se opresc din rotire o dată cu dezvoltarea altor articulaţii plastice. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile. însă talpa comprimată este liberă.2 Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale şi ia în considerare condiţiile de încărcare.1[18] cere a se prevedea legături laterale atât la talpa întinsă cât şi la talpa comprimată în zonele de apariţie a articulaţiilor plastice sau dacă acest lucru nu este posibil cel puţin la distanta D/2 de poziţia articulaţiei plastice unde prin D s-a notat înălţimea secţiunii transversale a elementului.28 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .

22) 2 2 2 is = iy + iz + a2 (2.2. în ipoteza ca ar avea legături laterale la ambele tălpi în punctele respective.75h se lucrează cu α=1.23) It Iz Iw momentul de inerţie la torsiune momentul de inerţie minim momentul de inerţie la torsiune împiedicata care se obţine cu relaţia 2 ⎛h ⎞ Iw = I z ⎜ s ⎟ ⎝2⎠ este lungimea dintre punctele de legare laterala a ambelor tălpi Lt conform Figura 2-19 a este distanta dintre axa elementelor de legare laterala (de exemplu axa centrelor de greutate ale panelor) si centrul de taiere al secţiunii riglei (vezi Figura 2-20) h este înălţimea secţiunii transversale a riglei hs este distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor În cazul grinzilor cu secţiuni transversale simetrice sau aproximativ simetrice după ambele axe principale de inerţie şi la care a = 0.20) unde: ⎛ 2 Iw ⎞ ⎜a + I ⎟ z ⎟ α =⎜ 2 ⎜ is ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ (2.5 . sau a celor cu vute nu se acceptă apariţia articulaţiilor plastice în zonele variabile şi se vor prevedea legături laterale la nivelul coltului interior al cadrului. cu condiţia ca elementul verificat sa nu îşi piardă stabilitatea laterală între aceste prinderi. . În cazul barelor având secţiuni cu tălpi de lăţime şi grosime constantă.21) G = E 2 (1 + ν ) (2. Legăturile prevăzute la talpa întinsă nu trebuie să fie continue. valorile critice Ncr şi Mcr0 se calculează utilizând următoarele relaţii de calcul: Ncr = ⎞ π 2EI z GIt 1 ⎛ π 2EI z a2 π 2EIw + + GIt ⎟ = α + 2 2 ⎜ 2 2 is ⎝ Lt Lt L2 is t ⎠ (2.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 29 În cazul barelor cu secţiune variabilă. simetrice după axa minima de inerţie.0.

Rd 4 Mc. la jumătate şi la trei sferturi de lungime conform celor din Figura 2-21. se poate aplica va lua egal cu 1.24) În cazul secţiunilor transversale simetrice în raport cu axa minimă de inerţie şi având tălpi cu secţiune uniformă.Rd 3 Mc. Se vor lua in considerare doar valorile pozitive MSd. cu prinderi de tip standard . momentul elastic critic se determină cu relaţia: ⎛ 1 ⎞ Mcr = ⎜ ⋅ Mcr 0 2 ⎟ ⎝ mt c ⎠ (2. momentul critic elastic Mcr0 de pierdere a stabilităţii laterale a elementului.30 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . .0 şi se va lucra cu valoarea maximă λ LT pentru secţiunea cu înălţime maximă.26) ⎜ ⎟ ⎜ 12 ⎝ MSd ⎠min ⎝ Mc. coeficientul ”c” se care se obţine de obicei determina pentru cazul verificată (cuprinsă între liniară. la sfert. Factorul momentului echivalent uniform mt se va general în care momentul încovoietor pe porţiunea de bara punctele de impiedicare a torsiunii) nu prezintă o alura urmatoarea formulă dedusă de Singh (1969): mt = ⎞ 3MSd 2 4MSd 3 3MSd 4 M 1 ⎛ McRd ⎞ ⎛ MSd1 + + + + Sd 5 + 2μSE ⎟ (2.2 Figura 2-20: Axa elementelor de legătură şi axa elementului verificat În cazul elementelor cu secţiune transversală simetrică în raport cu axa minimă de inerţie.Rd1 Mc. 0 .Rd 2 Mc.Rd 5 ⎠ Notaţiile MSd1 până la MSd5 corespund valorilor momentelor aplicate la extremităţile porţiunii verificate (unde se află legaturile pentru torsiune). în cazul unei solicitări la încovoiere cu moment încovoietor constant rezultă din relaţia: ⎛ i2 ⎞ Mcr 0 = ⎜ s ⎟ ⋅ Ncr ⎝ 2a ⎠ (2. Valorile lui MSd sunt pozitive atunci când produc compresiune în talpă fără legaturi laterale.25) În cazul grinzilor cu secţiune variabilă la care λ LT > 1.

Coeficientul μSE rezultă din relaţia (2. reprezintă modulul de rezistenta elastic al secţiunilor de Clasă 3 Wel Weff reprezintă modulul de rezistenţă efectiv al secţiunilor de Clasă 4.8. 2.Rd 5 ⎠ ⎛ MSdS ⎞ M − SdE ⎟ Mc.27) ⎛ Mc.5 . cu observaţia că se vor lua în considerare doar valorile pozitive: μSE = ⎜ unde: ⎛ M ⎞ MSdS M M = max ⎜ Sd 2 .27).RdS Mc.1[18] pentru verificarea elementelor la flambaj prin încovoiere răsucire. Sd 3 .RdE ⎠ ⎝ (2.1[18] Această metodă se utilizează în cazurile în care nu pot fi aplicate formulele de interacţiune din EN 1993-1.Rd5 corespund rezistenţelor la încovoiere ale secţiunii transversale.Rd 4 ⎠ ⎝ ⎛M ⎞ MSdE M = max ⎜ Sd1 . în dreptul momentelor aplicate MSd1 până la MSd5 menţionate mai sus. Metoda permite verificarea la flambaj lateral şi flambaj prin încovoiere-răsucire pentru următoarele cazuri: .RdE ⎝ M1 Mc.5.Rd 3 Mc. Sd 4 ⎟ Mc.Metode şi prescripţii de calcul pentru verificarea la stabilitate 31 Figura 2-21: Valori intermediare ale momentelor Notaţiile Mc.Rd = Mc. Sd 5 ⎟ Mc.Rd 2 Mc.Rd ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠ γ M0 Mc.2.Rd = pl y pentru secţiuni transversale de Clasa 1 sau de Clasa 2 Notaţia ⎛ Mc.Rd ⎞ reprezintă valoarea minima a rapoartelor ⎜ ⎟ ⎝ MSd ⎠min calculate în punctele 1 pana la 5 unde: W f Mc. Metoda generală de verificare la flambaj lateral sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire EN1993-1.Rd1 până la Mc.Rd = Wel fy γ M0 Weff fy pentru secţiuni transversale de Clasa 3 pentru secţiuni transversale de Clasa 4 γ M0 În relaţiile prezentate anterior Wpl reprezintă modulul de rezistenţă plastic al secţiunilor de Clasă 1 sau de Clasă 2 în raport cu axa y-y.RdS Mc.

însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice.28) unde: α ult . pentru a ţine cont de * * flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire.LT (2. fiecare dintre acestea determinate * utilizând în formula lor valoarea zvelteţii globale λ LT χ pentru flambajul lateral χ LT pentru flambajul lateral prin încovoiere-răsucire . uniforme sau neuniforme.2 • elemente izolate. Elementele enumerate anterior. elemente solidarizate.k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă). * Factorul de reducere χ LT poate fi determinat prin una din următoarele metode: a) minimul dintre * χ LT = min(χ . 0 γ M1 (2.k α cr . supuse la eforturi de compresiune şi/sau moment încovoietor monoaxial.LT şi α ult . • cadre plane sau părţi ale cadrelor alcătuite din aceste tipuri de elemente. Zvelteţea globala.LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. se face cu formula: * χ LT ⋅ α ult . cu condiţii complexe sau simple de rezemare. * χ LT factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT . considerând comportamentul în planul cadrului. χ LT ) .29) α cr . a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = unde: * α ult . Verificarea rezistenţei generale la flambaj lateral sau flambaj prin încovoiere-răsucire a oricărui element structural.k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul. globale sau locale. Determinarea factorilor α cr . λ LT . nu trebuie să conţină articulaţii plastice.32 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. corespunzător atingerii limitei de curgere în sectiunea cea mai solicitată.k ≥ 1. care se conformează cu cele prezentate anterior. fara a tine cont de flambajul in planul cadrului.

În conformitate cu P100-92[54] structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice.Ed + .k este determinat prin verificarea secţiunii α ult . altele decât cele asociate structurii de rezistenta. iar elementele structurale secundare să posede o rezistenţă suficientă.Ed χ LT ⋅ My . Ca un exemplu: dacă 1 α ult . Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului ψ.30) b) o valoarea interpolată între valorile χ şi χ LT .k corespunzătoare secţiunii critice.Rk My . precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor.31) 2.6. de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 2. determinate ca şi la punctul a) utilizând formula de determinare a lui α ult .Ed NEd * + ≤ χ LT NRk / γ M1 My .Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Ca un exemplu: dacă 1 33 α ult .2. astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută. Valorile coeficientului ψ pentru hale metalice industriale sunt prezentate in tabelul care urmează: . 0 (2. Generalităţi. capacitatea de redistribuţie a eforturilor. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice ψ.1.Rk / γ M1 ≤ 1.k = NEd + .6.k = NEd My .Rk / γ M1 (2. Criterii de proiectare antiseismică conformitate cu P100-92 şi P100/2006 (EN 1998-1) în Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele principale ale sistemului structural sa fie proiectate şi detaliate pentru a putea disipa energia acumulată în timpul unui seism. atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My .Rk NEd My . atunci această metodă conduce la următoarea relaţie: NRk My .6 .Ed χ ⋅ NRk / γ M1 + My . Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale.k este determinat prin verificarea secţiunii α ult . ţine seama de ductilitatea structurii.

asociat materialului.20 Valorile 0.20 si 0.2 Tabelul 2-3: Valorile coeficientului ψ. riglă-stâlp rigide. energia seismica fiind disipată de regulă prin deformaţii postelastice. în proiectarea halelor metalice cu structuri în cadre. riglă-stâlp articulate În cazul cadrelor cu un singur nivel (Figura 2-22). În mod curent. . în care forţele seismice sunt preluate prin încovoierea elementelor. factorul de reducere al acţiunii seismice ψ=1.17 ale coeficientului ψ indicate pentru acest tip de structuri sunt stabilite în ipoteza că pe direcţia necontravantuită stâlpii sunt incastraţi la bază şi legaţi rigizi cu riglele (Figura 2-22a). lângă nodurile riglă-stâlp. Tipul structurii Hale industriale . b) cu legaturi.20 0. articulaţiile plastice sunt localizate. a) b) Figura 2-22: Hale industriale şi alte structuri cu un singur nivel a)cu legaturi.7.40 0. având un sistem de contravântuiri în X lucrând exclusiv la întindere.17 0.Pe direcţia necontravantuită în plan vertical cu o singură deschidere cu mai multe deschideri .Pe direcţia contravântuită în plan vertical portale cu diagonale prinse centric la noduri: cu diagonale în V cu diagonale întinse portale cu diagonale prinse excentric în noduri Coeficientul ψ 0. de regula. În conformitate cu P100/2006[55] (EN1998-1[20]) structurile metalice amplasate în zone seismice trebuiesc proiectate ţinând cont de unul din următoarele concepte: • • Conceptul a) Comportament structural disipativ Conceptul b) Comportament structural cu capacităţi de disipare redusă Factorul de comportare q este definit ca factorul utilizat în proiectare în scopul reducerii forţelor obţinute dintr-o analiză neliniară elastică.0.34 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . pentru a ţine cont de răspunsul neliniar al structurii. În tabelul următor sunt prezentate valorile recomandate pentru factorul q. funcţie de clasa de ductilitate necesară şi conceptul de proiectare antiseismică.20 0. În cazul structurilor cu rigle legate articulat de stâlpi (Figura 2-22b) valorile de mai sus se vor majora prin multiplicarea cu coeficientul 1. sistemului structural şi procedurii de proiectare.

Structurile proiectate în conformitate cu conceptul a) trebuie sa aparţină claselor de ductilitate M sau H.5. clasa de ductilitate 35 Concept de proiectare Conceptul b) Structuri cu capacităţi reduse de disipare Conceptul a) Structuri disipative Conceptul a) Structuri disipative Factorul de comportare.încărcări excepţionale nd – coeficient de lungă durată a încărcării Gk .2. în cazul cadrelor metalice portal.2.0. În cazul conceptului b) efectele acţiunii seismice sunt calculate pe baza unei analize elastice fără a ţine cont de comportamentul neliniar al materialului.2 1..5.scăzută M (Medium) moderată H (High) . q 1. Grupările de încărcări speciale se determină conform STAS 10101/0A-77[62] şi respectiv EN1990[17] conform celor prezentate în Tabelul 2-5. Calculul elementelor la starea limită ultimă se va face în conformitate cu STAS 10108/0-78[63] (SLU) şi EN1993-1-1[18] (ULS) cu eforturile obţinute din combinaţia specială în care a fost considerată acţiunea seismică.încărcări permanente caracteristice Qk .2<q<4 q>4 Clasa de ductilitate necesara L (Low) .6 ..i P . factorul de comportare.coeficient pentru valoarea cvasipermanentă a acţiunii variabile AEd – încărcări seismice Pentru starea limita a exploatării normale.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice Tabelul 2-4: Concepte de proiectare. . O structura aparţinând unei anumite clase de ductilitate trebuie să satisfacă cerinţele specifice: tipul structural... Spectrul de proiectare în acest caz se calculează ţinându-se cont de factorul de proiectare q=1. j + AEd + ∑ ψ 2 ⋅ Qk . În acest caz spectrul de proiectare la acţiunea seismică se obţine prin reducerea spectrului elastic cu valoarea factorului q. Aceste clase corespund capacităţilor crescătoare ale structurii de a disipa energie în mecanisme plastice.încărcări variabile normate E .ridicată În cazul conceptului de proiectare a) se ia în considerare capacitatea unor părţi ale structurii (zone disipative) de a rezista la acţiunea cutremurelor printr-un comportament inelastic.. clasa secţiunii şi capacitatea de rotire a îmbinărilor.5.încărcări cvasipermanente normate V .încărcări variabile caracteristice ΨE . deplasarea coltului cadrului trebuie sa satisfacă condiţia din Tabelul 2-6..încărcări permanente normate C . Tabelul 2-5: Definirea grupării speciale STAS 10101/0A-77 EN1990 (SR EN 1990) + Ei ∑P + ∑C + ∑n V i i d i i ∑G k.

c) Elementele din tablă de grosimi mai mari de 16 mm. de cel puţin 1. b) Oţeluri cu limita de curgere de proiectare fyd ≥ 350 N/mm2 se pot folosi numai dacă proprietăţile plastice ale materialului sunt atestate prin încercări experimentale.8 si 10. A. La montaj se va asigura . cu o alungire specifica la extremitatea palierului de curgere de cel puţin 1.înălţimea la coltul cadrului P100/2006[55] (EN1998-1[22]) dr ⋅ ν ≤ 0. Rm şi limita de curgere Re egal cu cel puţin 1.2.01 .2 Tabelul 2-6: Condiţiile pentru starea limită a exploatării normale P100-92[54] Δr ≤ 0.stâlp cu placă de capăt.înălţimea la coltul cadrului Deplasările orizontale de la coltul cadrului reprezintă deplasări maxime ale structurii care includ şi componentele din domeniul postelastic.25.20.5 h . e) Şuruburile de înaltă rezistenţă în care apar eforturi de întindere vor satisface condiţiile de calitate 8.9. 075 ⋅ h . Comparaţie P100/92[54] şi P100-92 a) Otelurile utilizate la realizarea elementelor componente vor avea raportul dintre rezistenta la rupere.8 şi 10. respectiv q (EN1998-1) a valorilor săgeţilor elastice stabilite pe baza încărcărilor seismice de calcul. Recomandări pentru alcătuirea şi calculul structurilor pentru hale metalice parter Recomandări privind P100/2006[55] materialele.deplasarea la coltul cadrului ν . e) În cazul prinderilor grindă . Se admite ca în mod simplificat valorile acestor deplasări să se determine prin înmulţirea cu 1/ψ (P100/92). unde H Δr . 2. Se vor efectua încercări la tracţiune pe direcţia grosimii (conform SR EN 10002-1:2002) a pieselor din zona îmbinărilor rigide grindă-stâlp.5%. iar alungirea la rupere. unde dr . se vor folosi şuruburi de înaltă rezistenţă. Oţelurile folosite în elementele structurale cu rol disipativ vor avea un palier de curgere distinct. Ele vor fi supuse la un efort de pretensionare de cel putin 50% din efortul de pretensionare prescris pentru P100/2006 a) Raportul dintre rezistenţa la rupere fud şi rezistenţa minimă de curgere fyd va fi cel puţin 1. solicitate la tensiuni de întindere. cu alungire specifică la sfârşitul palierului de curgere.factor de reducere. iar alungirea la rupere A5 va fi cel puţin 20%. se vor controla ultrasonic pe toată zona astfel solicitată.6. si in clasa II-a de calitate pentru elemente supuse predominant la eforturi de compresiune.5%. d) Îmbinările cu şuruburi ale structurilor rezistente la seism se vor proiecta cu şuruburi de înaltă rezistenţă grupele 8.36 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . ν=0.9.9.8 şi 10.deplasarea la coltul cadrului H . egala cu 15%. c) Cordoanele de sudura se vor incadre in clasa I-a de calitate pentru elementele supuse predominant la eforturi de intindere. b) Otelurile folosite în zone în care se pot dezvolta deformaţii postelastice vor avea un palier de curgere distinct. d) Şuruburile de înaltă rezistenţă folosite la îmbinări care lucrează la forfecare vor fi din grupele de calitate 8. perpendicular pe planul lor.

Aceste valori vor fi înscrise în planurile de execuţie.8. iar calculul se face pe baza teoriei formării articulaţiilor plastice. Clasă 2 – secţiuni care permit formarea articulaţiilor plastice. care ar conduce la rezolvări constructive complicate ale bazelor stâlpilor. 5.6. În cazul solicitărilor foarte mari. 5. până la atingerea unghiurilor de rotire plastică admisibile. h) Limita de curgere fy.8 şi 6.6.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice şuruburile îmbinărilor care lucrează prin forfecare.6.max care nu poate fi depăşită de materialul folosit efectiv la realizarea structurii. .8. i) Energia de rupere KV a oţelului şi a îmbinărilor sudate va fi cel puţin 27 J la temperatura minimă de exploatare considerată în gruparea de încărcări care include acţiunea seismică. (din oţel slab aliat cu tratament termic de normalizare). se acceptă utilizarea şuruburilor cu caracteristici fizico-mecanice ale grupei de calitate 8. j) Alegerea clasei de calitate a oţelului funcţie de condiţiile de lucru. temperatura de exploatare şi grosime Condiţii pentru supleţea pereţilor elementelor structurale în zone plastice potenţiale Clasificare secţiunilor transversale se face funcţie de supleţea pereţilor secţiunii şi de distribuţia semnelor tensiunii. Această clasificare este necesară pentru a delimita secţiunile care pot avea incursiuni în domeniul elasto-plastic faţă de celelalte tipuri de secţiuni.6 . trebuie specificată şi notată în planurile de execuţie. Sunt definite patru clase de secţiuni: Clasă 1 – secţiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaţiilor • plastice (rotire sub efort constant) fără apariţia voalării. 5. 37 o pretensionare a acestora cu un efort de 50% din efortul de pretensionare prescris pentru îmbinările care lucrează prin frecare.6.2. g) Pentru zonele şi barele disipative. dar care au o • capacitate de rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor încovoietoare în structură. f) Şuruburile de ancoraj prevăzute pentru ancorarea bazei stâlpilor vor fi realizate din oteluri corespunzând grupelor de calitate 4. Este posibilă redistribuirea eforturilor în structură. valoarea limitei de curgere fy.1γov ( f y .max nu va fi mai mare ca limita de curgere care defineşte marca oţelului amplificată cu 1. f) Şuruburile de ancoraj ale stâlpilor în fundaţii vor fi realizate din oţeluri din grupele de calitate 4. 6.max ≤ 1.8. Prin supleţe se înţelege raportul dintre lăţimea şi grosimea peretelui.1γ ov f yd ).

Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic.5 < q ≤ 2 Clasa de secţiune necesară Clasa 1 Clasa 1. .1 În Tabelul 2-7 sunt prezentaţi factorii de reducere admişi în calculul seismic în funcţie de clasa de ductilitate a secţiunii. Calculul eforturilor în structură se face în domeniul elastic. sau clasa de ductilitate. Clasă 4 – secţiuni cu supleţe mare la care fenomenul de voalare • (caracterizat de rezistenţe critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei de curgere în fibra extremă comprimată.50 pot apărea plastificări P100/2006 Relaţia între abilitatea globală a structurii de a disipa energie. fără a se putea însă dezvolta articulaţii plastice.sectiuni compacte My Clasa 3.2 • Clasă 3 – secţiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la nivelul limitei de curgere (rezistenţă critică de voalare se situează la nivelul limitei de curgere). Tabelul 2-7: Factorii de reducere admişi în funcţie de clasa secţiunii P100-92 În funcţie de valoarea coeficientului ψ.25 ≤ ψ < 0.17 ≤ ψ < 0. şi ductilitatea globală asigurată de elementele de otel având diferite clase ale secţiunilor sunt prezentate în tabelul următor: Clasa de ductilitate H M M Factorul q q>4 2<q≤4 1.3 cauzate de acţiunea seismică se pot accepta condiţiile corespunzătoare clasei 2.2.25 clasa 1 0.50 clasa 3 În situaţiile în care se apreciază că în elementele structurilor în proiectarea cărora s-a considerat ψ ≥ 0.sectiuni zvelte Rotire Figura 2-23: Clasificarea secţiunilor conform EN1993-1.50 clasa 2 ψ ≥ 0.sectiuni plastice Mp Clasa 2. adoptat la proiectarea structurii trebuie respectate următoarele condiţii: 0. 2 Clasa 1.38 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .sectiuni semicompacte Clasa 4. Moment Clasa 1. exprimată prin factorul q.

3. Asigurarea antiseismică stabilităţii generale şi configurarea Stabilitatea generală a structurii se asigură prin respectarea prevederilor constructive incluse în normele de proiectare.6 . .6. cu condiţia ca elementele structurii să nu fie afectate de deplasările respective. Figura 2-24:Structura tipică a unei hale metalice cu contravântuiri în X Configurarea antiseismică a elementelor structurii de rezistenţă precum şi a ansamblului acesteia se face în conformitate cu prevederile normativului P 100 – 92 şi în viitor P100/2006.2.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 39 2. in conformitate cu prevederile normei europene Eurocode3 preluate de Normativul P 100-92 şi P100/2006). respectiv prin crearea unor sisteme de legături la nivelul structurii şi în punctele de rezemare care să elimine pericolul instabilităţii la nivel global. contravântuirile joacă un rol deosebit în preluarea şi transmiterea la reazeme a sarcinilor orizontale cu rol destabilizator. b) Limitarea deplasării orizontale de nivel la H/100. Se recomandă prevederea întinzătoarelor. • asigurarea ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi. Aceste prevederi se referă la: a) Asigurarea caracterului dispativ al structurii prin: asigurarea ductilităţii secţiunilor transversale (se lucrează cu secţiuni • transversale de Clasa 1 sau 2 (eventual 3). Proiectantul structurii de rezistenţă trebuie să distribuie sistemele de contravântuiri în aşa fel încât ele să asigure stabilizarea structurii şi în acelaşi timp să răspundă cerinţelor arhitecturale. • asigurarea ductilităţii îmbinărilor între bazele stâlpilor şi sistemul de fundare (în special în ceea ce priveşte buloanele de ancoraj). Tipul de contravântuire utilizat pe scară largă în cazul halelor metalice este contravântuirea în X (Figura 2-24) lucrând exclusiv la întindere. pentru compensarea abaterilor dimensionale realizate la montajul structurii de rezistenţă. H fiind înălţimea la streaşina a halelor cu un singur nivel. La structurile metalice formate din bare.

valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locală şi globală a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. Metode de proiectare antiseismică Uzual.6. care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. se recomandă divizarea structurii prin rosturi în subansamble de formă rectangulară (sau cât mai apropiate de această formă). F F 2 F 2 H F F F F F 2 H F 2 F F F H H Figura 2-25: Analiza inelastică Pushover . Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover. Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare. funcţie de perioada T. structurile sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice. proiectarea antiseismică a structurilor poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. Pentru analiza neliniară pushover. d) Respectarea unor prevederi speciale referitoare la ductilitatea sistemelor de contravântuiri. f) Daca forma clădirii respective în plan orizontal este neregulată (adică nu este pătrată sau dreptunghiulară). e) În cazul structurilor din elemente cu secţiunea transversală de Clasă 3 sau de Clasă 4. Evaluarea corectă a factorului q. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 2-25).4. pseudospectrul normalizat al acceleraţiei. Pentru prevenirea colapsului structurii. mai ales în cazul halelor industriale grele (cu poduri rulante masive sau adăpostind procese tehnologice grele). se va determina cu un coeficient de reducere ψ = 1. acesta deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate. care poate fi definit ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice.40 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . 2. care furnizează. forţa tăietoare de bază utilizată în cadrul verificării la gruparea specială de încărcări conţinând solicitarea seismică.2 c) Limitarea zvelteţilor stâlpilor λ în aşa fel încât ca aceştia să corespundă principiilor constructive aferente unei structuri disipative. Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure. În cazul utilizării metodei la stări limita.

33) . V1 – forţa tăietoare de bază la formarea primei articulaţii plastice. aşa cum o fac majoritatea normelor este comodă pentru proiectare. U tilizarea unui singur factor de reducere a forţelor seismice. Factorii de reducere din norme sunt în mare parte empirici. Vy .1[22] sau R în UBC[65]) sunt folosiţi pe larg în normele de proiectare antiseismică pentru reducerea cerinţelor spectrale elastice la cele de calcul.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 41 Sub acţiunea forţei orizontale. Se mai definesc următorii termeni folosiţi în continuare: Ve – forţa corespunzătoare unui răspuns infinit elastic. Fischinger şi Fajfar. putând fi definit ca: qμ = Ve Vy (2. structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe. după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia. încercând să aproximeze forţele minime care pot fi folosite la proiectare astfel ca să se asigure un răspuns satisfăcător al structurii în domeniul plastic (EN 1998-1. 1998[6].1. diferenţierea şi cuantificarea factorilor responsabili de reducerea forţelor seismice este utilă pentru înţelegerea mai bună a răspunsului seismic al structurii. datorită capacităţii de disipare a energiei prin deformaţii în domeniul plastic şi a suprarezistenţei.2. În Figura 2-26 este prezentată o relaţie tipică dintre forţa tăietoare de bază şi deplasarea la vârf a unei structuri. 1994[28]).6 .6.5. Însă.. dar cu degradări structurale importante). bazându-se pe observaţii ale performanţei diverselor tipuri structurale la cutremurele trecute (Fischinger şi Fajfar. este deplasarea corespunzătoate curgerii globale. Factorii de reducere a forţelor seismice Factorii de reducere a forţelor seismice (factorul q în EN 1998-1. 2. 1994[28]) şi sunt folosiţi în cadrul metodei de analiză elastică echivalentă.32) δu δy este deplasarea ultimă a sistemului.forţa tăietoare de bază de calcul. Raţiunea pentru proiectarea structurilor la o fracţiune din forţa necesară unui răspuns elastic al structurii decurge din observaţia că majoritatea structurilor sunt capabile să supravieţuiască un seism major (fără colapsul structurii. Pentru simplificarea răspunsului neliniar al structurii se adoptă adeseori o idealizare biliniară. Vd . 2003[22]). Factorul de reducere al forţelor seismice datorat ductilităţii structurii a fost studiat pe larg pentru sisteme cu un singur grad de libertate dinamică (Bruneau şi colab. Pe baza acesteia se poate defini ductilitatea globală a structurii: μ = în care δu δy (2.forţa de curgere a sistemului. Acceptarea unor distrugeri în structură în cazul unui cutremur major este o problemă de natură economică.

multiplicatorul accelerogramei la formarea V Ve raspuns infinit elastic raspuns real q qμ qd qS Vy V1 Vd raspuns idealizat qR qSd δy δe δu δ Figura 2-26:Definiţia factorilor de reducere Majoritatea structurilor posedă o rezistenţă mai mare decât cea de calcul. λ1 .2 care. datorită plastificării succesive a zonelor disipative. • rezistenţă reală a materialelor mai mare decât cea nominală (caracteristică). Un factor important care contribuie la suprarezistenţa structurii este capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor în structuri ductile static nedeterminate. λu fiind multiplicatorul accelerogramei la atingerea criteriului de cedare.34) unde s-a folosit relaţia Ve = V1 ⋅ λu λ1 . în contextul unei analize dinamice incrementale poate fi scrisă: qμ = λu V1 ⋅ λ1 Vy (2.42 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . aceasta fiind definită ca şi suprarezistenţă. Suprarezistenţa structurii poate fi exprimată ca (Fischinger şi Fajfar. Unele cauze ale suprarezistenţei includ: • dimensionarea structurii din alte condiţii decât rezistenţa la cutremur (rezistenţă în gruparea fundamentală de încărcări sau limitarea deplasărilor relative de nivel la starea limită de serviciu seismică). 1994[28]): qS = Vy Vd (2.35) . • evitarea unei variaţii prea mari a numărului de secţiuni pentru a uniformiza şi simplifica procesele de proiectare şi execuţie. iar primei articulaţii plastice.

36) unde qR este redundanţa. folosit în proiectare este. aceasta din urmă poate fi exprimată ca şi produsul a doi factori: qS = qR ⋅ qSd (2. sau capacitatea de redistribuţie plastică a eforturilor: qR = Vy V1 (2. mai poate fi definit factorul de reducere q ce caracterizează strict răspunsul structurii: q = qμ ⋅ qR = Ve λ = u V1 λ1 (2.38) Factorul total de reducere.40) q qμ 1 qS Τ Figura 2-27: Relaţie calitativă tipică între factorii de reducere qμ/qS şi perioada T (Fischinger şi Fajfar.Prescripţii pentru calculul cadrelor metalice parter în zone seismice 43 Recunoscând importanţa capacităţii de redistribuţie plastică a eforturilor (sau redundanţei) asupra răspunsului seismic al structurii. cât şi diferenţa fenomenologică dintre redundanţă şi ceilalţi factori care contribuie la suprarezistenţa qS.6 .39) influenţa modului de dimensionare a structurii (qSd). astfel. 1994[28]) .37) şi qSd este suprarezistenţa de proiectare: qSd = V1 Vd (2. dat de: qd = qμ ⋅ qS = qμ ⋅ qSd ⋅ qR = λu V1 ⋅ λ1 Vd (2.2.39) Eliminând din formula (2.

o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii. cât şi a celor existente (Fajfar. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi practicieni ca o metodă "de vârf" în analiza răspunsului seismic al structurilor. Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă.2 În Figura 2-27 sunt prezentate nişte relaţii calitative ale factorilor qμ şi qS şi perioada T.6. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurii sub acţiunea unui seism. nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia.44 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul . Factorul de reducere datorat ductilităţii qμ variază în funcţie de perioadă şi tipul mişcării seismice. • un model realist al structurii. În plus. ea nu este mult mai bună decât analiza statică în cazul structurilor cu cerinţe de ductilitate mari. şi poate fi considerat aproximativ constant şi egal cu ductilitatea μ în domeniul de viteze şi deplasări spectrale constante (qμ=μ pentru T>TC). în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie. Metode de analiză structurală Metodele curente de proiectare antiseismică se bazează în mare parte pe analiza statică echivalentă (liniar elastică). şi nici elastică (Hamburger. este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice. va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală. nu este nici statică. . Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură. Cu toate acestea. De asemenea. reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales. cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime. Suprarezistenţa qS este mai mare la structurile cu perioada fundamentală de vibraţie mică. Comportarea construcţiilor în timpul cutremurelor însă. 1996[[36]). Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie. ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic.6. analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. 1998[24]). Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. 2. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient şi este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate.

dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). 2. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1. Având în general secţiuni zvelte. un grad înalt de prefabricare.0. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. Panele de acoperiş şi riglele de perete. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. de flambajul local sau general. astfel factorul de reduce q. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu.1.5-2. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice. • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate. este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. de tipul de legături laterale.1). sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. Pentru acest tip de structuri. Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. sudate. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea.Concluzii 45 • modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. În ce priveşte ductilitatea.2. Stabilitatea cadrelor metalice parter. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara. datorită capacităţii de rotire plastică redusă.7 .7. Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. fiind . O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. datorită elementelor componente. poate lua valori în intervalul 1. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Ţinând cont de considerentele expuse mai sus. spatii deschise de dimensiuni variate. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută.

Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. problema devine mult mai complicată. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. ductilitate şi rezistenţă. În cazul în care acest unghi este diferit. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. . Un motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. ductilităţii şi rigidităţii. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate.46 Soluţii constructive şi probleme specifice de calcul .1. Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază.2 introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996). Deşi există preocupări în domeniu. În viziunea lui Ghobarah (2001). • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). principalul mod de cedare. programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade.

PROGRAM DE SIMULĂRI NUMERICE PE CADRE METALICE CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 3. cu programe de calcul dedicate. cum este şi cazul structurilor metalice parter realizate din elemente sudate cu pereţi zvelţi. Valoarea propusă în EN1998-1. S-au realizat analize numerice elasto-plastice şi elastice de flambaj in vederea determinării comportamentului sub efectul încărcărilor gravitaţionale. fiind extins mai apoi la cazuri care să acopere cât mai multe din cele întâlnite în proiectarea curentă. este în general scăzută. Factorii consideraţi au fost: prinderea stâlpului la baza.1. analize elastice pentru determinarea modurilor proprii de flambaj. a fost calibrarea modelelor folosite în analizele numerice pe baza unor teste experimentale. . S-a avut in vedere influenta mai multor factori asupra comportării cadrelor realizate din elemente cu secţiune variabilă şi cu o pantă dată. Metodele de proiectare a structurilor metalice în zone seismice din normativele actuale sunt bazate în mare parte pe folosirea unei analize statice echivalente şi a factorului de reducere a încărcării seismice. înălţimi diferite). S-a urmărit in deosebi modul de cedare al cadrelor în planul lor şi în afara acestuia. a clasei si formei secţiunilor.1[18] şi P100/2006[55] a factorului de reducere a încărcării seismice pentru elemente realizate din secţiuni neductile (clasa 3 si 4). a pornit iniţial de la un număr restrâns de cazuri. în care se va ţine cont de modul de prindere laterală cadrului.3. Cadrele considerate în analiză au fost selectate pentru a acoperi tipodimensiuni variate (deschideri diferite. Studiu concentrat în special pe cele două direcţii de cercetare şi anume stabilitatea şi ductilitatea cadrelor metalice parter. Acest lucru se datorează în special capacităţii reduse a elementelor de a dezvolta articulaţii plastice. sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau seismice. Primul pas în vederea atingerii acestui scop. Rezultatele obţinute în urma analizelor numerice au fost comparate cu rezultatele obţinute pe cale analitică. stabilitatea locala şi generală a elementelor şi cuplarea celor doua forme de instabilitate. Pentru determinarea factorilor de comportare seismică se vor folosi două metode şi anume: prima metodă bazată pe teoria factorului de ductilitate. utilizate la realizarea halelor industriale. factorul q fiind definit în acest caz ca fiind raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă. dar şi cu conexiuni între cele două. Introducere Prezentul studiu analizează comportarea cadrelor metalice parter cu o singură deschidere. iar cea dea doua metodă folosind rezultatele unei analize neliniare dinamice. În acest scop au fost realizate analize neliniare elasto-plastice plane şi spaţiale. influenta legaturilor laterale.

3 3. care vor genera în cele din urmă momente de ordinul doi datorită forţei axiale aplicate excentric în elementele verticale. şi daca acestea vor cauza instabilitatea cadrului. asimetria încărcărilor. Trebuiesc avute în vedere două aspecte importante şi anume: • Efectele P-Δ.1. Această deplasare va cauza excentricităţi ale forţelor verticale.2. Ceea ce este necesar în acest caz. Aceste momente pot avea o importanţă ridicată în proiectarea în domeniul plastic a cadrelor metalice portal.2. Stabilitatea in planul cadrului si efectele de ordinul doi Pentru a înţelege mai bine conceptul de instabilitate a cadrului în planul său. Efectele de ordinul doi. se datorează în primul rând deplasării laterale a cadrului în planul său.48 Program de simulări numerice . se datorează nu numai încărcărilor orizontale. este nevoie a se avea în vedere două efecte primare în ceea ce priveşte comportarea structurii. Primul dintre acestea este reprezentat de efectele de ordinul doi. Stabilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3. în cazurile în care elementele sunt relativ zvelte. • Efectele P-Δ nu cauzează neapărat instabilitatea cadrului. P Figura 3-1: Efectele P-Δ asupra cadrelor portal Conceptul de instabilitate poate fi înţeles foarte bine. al doilea fiind considerat cel al instabilităţii. cât şi următoarelor efecte: asimetria structurii. prin considerarea unei console verticale încărcate cu o forţă axială (Figura 3-2) P Figura 3-2: Fenomenul de instabilitate . în forma lor simplificată. Aceste momente de ordinul doi în literatura de specialitate sunt cunoscute sub numele de efectele P-Δ („P” forţa axială aplicată la excentricitatea Δ) (Figura 3-1). lipsa verticalităţii stâlpilor. este o metodă pentru a determina dacă efectele P-Δ sunt importante sau nu.

Pierderea stabilităţii locale se poate datora flambajului lateral prin încovoiere-răsucire a riglei cadrului sau a stâlpului în funcţie de zvelteţea acestora. s-au analizat mai multe cadre având aceiaşi înălţime şi deschidere. generate de procesul de producţie sau de montajul structurii. iar în momentul în care această perturbaţie este îndepărtată. În mod normal elementele cadrului au imperfecţiuni iniţiale. sau prin pierderea stabilităţii locale. este conferită de rigiditatea elementelor şi a îmbinărilor. acesta este un alt aspect care poate genera instabilitate. Hallasz şi prof. Oricum în planul cadrului rezistenţa la deplasarea laterală. Schema statica de încărcare a cadrelor este prezentat în Figura 3-3. respectiv orizontal. O valoare λcr < 4. chiar şi cea mai mică forţă disturbatoare. în consecinţă orice forţă orizontală disturbatoare trebuie luată în considerare. O. caz în care se impune efectuarea unei analize de ordinul II.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 49 În cazul forţelor axiale relativ reduse şi/sau zvelteţi mici ale consolei. Aceleaşi efecte pot apărea şi în cazul cadrelor metalice portal. ţinând cont de comportarea structurii pe direcţie longitudinală. consola va reveni la forma ei iniţială. Ivany[37] la Universitatea Tehnica din Budapesta. care să ţină cont şi de legarea cadrului pe direcţie longitudinală nu numai prin intermediul riglelor de perete şi al panelor de acoperiş. Calibrarea modelelor de calcul Calibrarea modelelor analizate s-a făcut pe baza testelor experimentale realizate de prof. datorită efectelor de ordinul doi. şi de asemenea prinderi la baza stâlpului diferite.2. indică în mod general o structură potenţial instabilă. Înainte de a trece la analiza propriu zisă. între punctele de prinderi laterale. Instabilitatea în afara planului cadrului este verificată. ţinându-se cont de lungimea efectivă a elementelor individuale. s-a realizat calibrarea lor pe baza unor teste experimentale. orice forţă disturbatoare va cauza deformarea consolei cu o valoare finită. 3. secţiunile tuturor elementelor au fost dublu T din oţel OL37 (S235) având limita de curgere fy=235N/mm2. pentru a putea realiza o interpretare corectă a fenomenului de instabilitate.3. Cadrele metalice portal pot ceda fie prin pierdea stabilităţii generale. din acest motiv sunt necesare prevederi. fără luarea în considerare a unei forţe orizontale. pante ale acoperişului diferite. M.6 . Cadrele testate au fost realizate din table sudate. Pentru a urmării stabilitatea cadrelor metalice portal cu rigla acoperişului înclinată. Încărcările au fost aplicate static. λcr : F λcr = cr (3. dar şi prin contravântuirile din pereţii longitudinali şi din acoperiş. Forţa care cauzează instabilitatea este cunoscută sub numele de forţă elastică critică. vertical.2. . iar raportul dintre aceasta şi forţa de exploatare care acţionează asupra barei reprezintă factorul elastic critic.2 . va cauza deformarea incontrolabilă a barei. Acesta este o metodă simplificată de proiectare a unei structuri simple.1) Fe În normele în vigoare este specificat că o valoare λcr > 10 înseamnă că efectele de ordinul II sunt nesemnificante şi pot fi neglijate. La valori ridicate ale forţei axiale. Cadrele testate având geometria şi dimensiunile prezentate în Tabelul 3-1.

8 m =5.0 m H=4.8 m =11.3 Tabelul 3-1: Dimensiunea cadrelor testate Geometrie Cadru Dimensiunea secţiunilor [mm] Riglă tw h tf b Stâlp Prinderea la bază 2C-1 H L=12.. Pentru a împiedica flambajul lateral al elementelor cadrului. vânt) a fost aplicată la colţul din stânga al cadrului. la talpa exterioară a elementelor s-au realizat fixări laterale în punctele în care riglele de perete şi panele de acoperiş sunt prinse de cadru. la talpa superioara. care modelează eventualele încărcări orizontale (seism.0 m H=4.3° L Încărcările verticale au fost aplicate în punctele în care s-a considerat că panele de acoperiş intersectează rigla cadrului. Distanta intre panele de acoperiş fiind considerata de 1.635 b=135 tf=10 tw=6 2C-2 constantă h=400 b=180 tf=12 tw=8 articulată H L=12.. având magnitudinea egală cu o forţa disturbatoare orizontală.20 m. F F F F F 2 F 2 F F F F F 2 H F 2 e Figura 3-3: Schema statica .7° L constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 vuta h=270. O încărcare orizontală.50 Program de simulări numerice .

Modelele au fost construite pe baza modelelor folosite în testele experimentale. în special în zona îmbinării. însă acest program nu permite folosirea elementelor cu secţiune variabilă. Un alt aspect important care a fost luat în considerare. Cele două modele analizate sunt prezentate în Figura 3-4. Din nou trebuie specificat că acest lucru nu a fost posibil în cadru unei analize plane. au fost utilizate de asemenea elemente de contact între placa de capăt a stâlpului şi fundaţie. Partea 1. iar îmbinarea rigla-stâlp este semi-rigidă. materialul utilizat s-a considerat ca având un comportament bilinear izotropic. s-au dispus rigidizări între inimă şi talpă. este îmbinarea elementelor. a fost dispusă în zona de racordaj dintre vută şi rigla constantă. care utilizează metoda elementelor finite. predispusă la flambaj local. . în analiza plană. Schema statică de încărcare a cadrului este aceiaşi din Figura 3-3 (încărcări verticale aplicate la distanta de 1200mm şi o încărcare perturbatoare orizontală la colţul cadrului care simulează efectul vântului). care lucrează cu elemente de tip bară.3. La rezemarea cadrului în fundaţie.2 .8 „Design of Joints”[20].4. aceasta din urma a fost modelată ca fiind un bloc rigid. permiţânduse astfel o apropiere mai mare faţă de modelele reale. acţionează încărcările verticale şi s-au prevăzut blocaje laterale pentru a preveni cedarea prematură prin flambajului lateral. fiind astfel posibilă o discretizare mai amănunţită a cadrelor analizate. Modelarea cadrelor s-a realizat cu elemente plastice de tip shell. modulul de elasticitate E=210000 N/mm2. Acest detaliu nu a putut fi luat în considerare. Elementele situate pe talpa exterioară a riglei şi a stâlpului. O comportare de material elastică perfect plastică a fost atribuită tipului de material utilizat în analiza numerică. Un alt element suplimentar utilizat în analiză este talpa riglei constante care se continua şi în zona vutei şi care menţine secţiunea vutei în zona de Clasă 1. atribuindu-i fiecărui segment o secţiune constantă. În Figura 3-4 se poate observa o detaliere mai amănunţită a cadrelor analizate. astfel încât partea vutată a riglei a fost modelată prin împărţirea lungimii vutei în 4 segmente egale. În punctele în care sunt dispuse şuruburile s-a prevăzut cuplarea nodurilor respective pe direcţia axei şurubului. Ca imperfecţiune s-a aplicat o înclinare generală a cadrului de 1/1000 din înălţimea stâlpului. spre exemplu. Secţiunile elementelor constante sunt aceleaşi ca şi în cazul testelor experimentale. În poziţia în care aceste elemente au fost amplasate. la analizele efectuate. unde sa considerat doar comportarea în planul cadrului. Pentru analiza elasto-plastice plană a cadrului s-a utilizat programul PEPMicro. Schema statică de încărcare este aceeaşi din Figura 3-3. Astfel pentru a întări talpa îmbinată a stâlpului. reazeme în fundaţii). fara a lua în considerare strivirea betonului sub papucul stâlpului. Analiza elasto-plastică spaţială a fost realizată cu programul de elemente finite ANSYS v5. având următoarele caracteristici: limita de curgere fy=235 N/mm2. pentru a întări această zonă. nepermiţând voalarea prematură a inimii. apropiind modelul foarte mult de realitate. Aceste analize au fost realizate cu programe de calcul automat. reprezintă elementele de prindere a riglei de perete şi a panelor de acoperiş. Rigiditatea îmbinării a fost calculată conform metodei componentelor EN1993-1-1. Curba şi caracteristicile materialului sunt prezentate în Figura 3-5. O altă rigidizare. de aceasta data pe rigle.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 51 În vederea realizării unor comparaţii cu rezultatele experimentale s-au efectuat analize numerice în plan şi spaţial. Aceasta s-a realizat utilizând elemente de contact între elementele aflate în contact (riglă-stâlp. coamă. Prinderile la baza stâlpului sunt articulate.

3 μ=0. .3 Vedere generala Cadru 2C-1 Detaliu îmbinare 2C-2 Figura 3-4: Modelele analizate în ANSYS y Modulul de elasticitate Greutatea specifică Coeficientul Poisson Coeficientul de frecare Limita de curgere E=210000 N/mm2 γ=7.7x10-5 N/mm3 ν=0.52 Program de simulări numerice .4 fy=235 N/mm2 Figura 3-5:Curba de material Compararea rezultatelor obţinute în urma analizelor efectuate (plană şi spaţială) cu rezultatele obţinute în urma testelor experimentale se face prin curba de comportare neliniară a structurii (Figura 3-6).

analiza plană a cadrului. iar in al doilea rând imperfecţiunilor cadrului. Diferenţele mici care apar se datorează în primul rând curbei de material (în cazul analizelor s-a considerat o curbă de material ideală). analiza spaţială a cadrului.1 [kN] 231 252 cu răsucire cu răsucire cu răsucire cu răsucire Din rezultatele prezentate mai sus se pot concluziona ca: rezultatele obţinute în urma analizei neliniare elasto-plastice spaţiale cu programul ANSYS v5.2 . . iar pe ordonată suma forţelor verticale corespunzătoare.3.4 sunt foarte apropiate de comportarea inelastică a structurilor pe durata testelor experimentale.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Frame 2C-2 350 300 250 200 53 Frame 2C-1 350 300 250 200 S 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 2C-1 3D 2C-1 EXP 2C-1 2D 150 100 50 2C-2 3D 2C-2 EXP 2C-2 2D 300 0 0 50 100 150 200 250 300 e [mm] e [mm] Figura 3-6:Comparaţie între rezultatele experimentale şi analiza neliniară Curbele din Figura 3-6 au fost trasate prin unirea punctelor având pe abscisă valoarea deplasării verticale a coamei cadrului. rezultate în fiecare din cazurile luate în considerare: experimental. iar în ultima coloană sunt trecute rezultatele obţinute conform calculului din Erocode 3. care în analize sunt pur teoretice. În Tabelul 3-2 sunt prezentate valorile forţelor verticale ultime corespunzătoare cedării cadrului. Modurile de cedare ale structurii sunt prezentate în Tabelul 3-3. Tabelul 3-2: Forţe ultime Tipul cadrului 2C-1 2C-2 Experimental [kN] 285 325 Analiză elastoplastică 2D [kN] 257 279 Tabelul 3-3:Moduri de cedare Tipul de analiză Experimental Tipul cadrului 2C-1 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 2D 2C-2 2C-1 Analiză neliniară 3D 2C-2 Mod de cedare flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral al riglei flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei şi stâlpului flambaj lateral prin încovoierea a riglei cu răsucire Analiză elastoplastică 3D [kN] 292 330 EN 1993-1.

iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS. care operează numai cu elemente de tip bară. tipul 4 – împiedecarea deplasării laterale a tălpii exterioare cat si a tălpii inferioare (in punctele in care au fost considerate contrafişe). În cazul analizei 3D. deplasările laterale ale riglelor şi stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioară a elementului asigurate în practică de către de riglele de perete. (a) articulată (b) semi-rigidă (c) încastrată Figura 3-7:Moduri de prindere a stâlpilor in fundaţie H varHxL H conHxL L (a) stâlp variabil (var) (b) stâlp constant (con) Figura 3-8: Tipuri de cadre portal L Au fost realizate analize elasto-plastice plane (2D) cât şi spaţiale (3D). Dimensiunile principale ale cadrelor şi a secţiunilor elementelor sunt prezentate în Tabelul 3-4. tipul 3 . iar secţiunea stâlpilor este variabilă sau constantă după caz (Figura 3-8). cu limita de curgere fy=235 N/mm2.3 3. Au fost studiate un număr de cadre parter. (a) tip 1 (b) tip 2 (c) tip 3 Figura 3-9: Tipuri de prinderi laterale (d) tip 4 . Stabilitatea generală Rezultatele bune obţinute în urma calibrării modelelor. având aceiaşi deschidere şi înălţime la streaşină. tipul 2 .împiedicarea deplasării laterale cât şi a rotirii.54 Program de simulări numerice .2. S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale (Figura 3-8) şi anume: tipul 1 .împiedicarea deplasării laterale. 20%) şi trei moduri de prindere a stâlpilor în fundaţie: articulate. au permis extinderea analizelor numerice la un alt eşantion de cadre. unghiuri diferite de acoperiş (10%.3. semi-rigidă şi încastrată (Figura 3-7). În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear. Analizele plane s-au realizat cu programul PEP-Micro. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43 plastice. al materialului (Figura 3-5). S-a utilizat OL37 (S235). panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioara în unele cazuri. elastic-perfect plastic.deplasări libere (in lungul elementului). Toate cadrele analizate au rigla vutată.

1[18].600 b=135 tf=10 tw=6 Tipul cadrului var var var var con con con con Cod 1C-1 1C-1 1C-2 1C-2 3C-1 3C-1 3C-2 3C-2 LxH 12x4. aceasta fiind calculată conform metodei componentelor EN1993-1. a fost aplicată în colţul din stânga sus a cadrului.Ed χy.Ed ≤1 χ LT ⋅ My . elementele pentru care flambajul lateral prin încovoiere cu răsucire este un mod potenţial de cedare.. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: χ y ⋅ NRk γM 1 NEd + tyy ⋅ My .8 12x4.2 .2) γM 1 γM 1 unde: NEd..8 12x4..Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 55 Dimensiunile secţiunilor transversale au fost obţinute în urma dimensionării cadrelor la încărcările de calcul.Rk γM 1 + ΔMy .Ed M NEd + t zy ⋅ y .Ed ≤1 χ z ⋅ NRk χ LT ⋅ My . Pentru calculul analitic în concordanţă cu EN1993-1-1[18].8 12x4.600 b=135 tf=10 tw=6 h=270.. O înclinare globala a cadrului.8 12x4. în conformitate cu prevederile din EN19931.. iniţială şi săgeţi iniţiale ale elementelor structurale au fost considerate în ambele modele. încercând a păstra o oarecare echivalenţă între distribuţia eforturilor în elemente la stările limita ultime şi rigiditate la stările limita ale exploatării normale.8. Dimensiunile astfel obţinute sunt prezentate in tabelul următor: Tabelul 3-4: Dimensiunile secţiunilor transversale Baza stâlpului pin sem pin sem sem rig sem rig α 10% 10% 20% 20% 10% 10% 20% 20% Rigla constantă h=270 b=135 tf=10 tw=5 h=270 b=135 tf=10 tw=5 vutată h=270. În cazul analizei 3D îmbinarea riglă-stâlp şi prinderea stâlpilor în fundaţie au fost modelate utilizând elemente de contact.8 Stâlp h=240.Ed ΔMy.8 12x4.8 12x4. reprezentând 12% din încărcările verticale. χz reprezintă eforturile de calcul determinate in urma unui calcul static liniar elastic momentele datorita mutării axei neutre (secţiuni eficace-clasa 4) factori de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere ..Ed + ΔMy . O încărcare orizontală. În analiza 2D comportarea îmbinării a fost modelată prin introducerea rigidităţii la rotire între elementele îmbinate. Acţiunile verticale din încărcările permanente şi zăpadă au fost introduse în punctele în care panele intersectează cadrul.3.8 12x4.Rk (3. My.600 b=180 tf=12 tw=8 h=400 b=180 tf=12 tw=8 Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă (Figura 3-8) dar cu soluţii constructive diferite pentru cele două tipuri de cadre (îmbinare pe capul stâlpului-stâlpi vutaţi şi îmbinare la faţa stâlpului-stâlpi cu secţiune constantă).

Rk = fy ⋅ Wi χLT tyy tzy. Tabelul 3-5: Definirea factorilor din ecuaţia (3.3 NRk = fy ⋅ A Mi .56 Program de simulări numerice .2 + λ ⎤ ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. Rezistenţele la flambaj se determină conform formulelor prezentate anterior prin utilizarea factorilor definiţi în Tabelul 3-5.5) λ = unde: Aeff ⋅ fy Ncr = βA Lcr ⋅ λ1 i (3.3) 2 φ = 0. trebuie determinaţi utilizând formula.y eN. pentru direcţia y. χ = 1 φ + φ2 − λ unde: 2 (3. factori de interacţiune. pentru zvelteţea respectiv z: λ.4) În acest caz. zvelteţea λ .y 0 3 A Wel. acestea reprezintă rezistentele la flambaj si sunt trecute in Tabelul 3-5 factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire. clasa secţiunii si modul de distribuţie al momentului pe bara.2 si 3 λ = • pentru secţiuni de clasa 4 A ⋅ fy Ncr = Lcr 1 ⋅ i λ1 (3. se va determina cu relaţia: • pentru secţiuni de clasa 1.2) Clasa secţiunii A Wy ΔMy 1 A Wpl.6) Lcr i reprezintă lungimea de flambaj raza de giraţie conform axei de flambaj Aeff A βA .yNEd Factorii de reducere datoraţi flambajului lateral prin încovoiere.5 ⋅ ⎡1 + α λ − 0. χz .y 0 2 A Wpl. χy.y 0 4 Aeff Weff. care ţin cont de tipul secţiunii.

cadrele au fost supuse unor analize neliniare elasto-plastice.8[20]. prinderea stapului în fundaţie este articulată (un singur rând de buloane). coamă. este 1 pe toată porţiunea constantă. respectiv spaţiale. iar în zona vutată variază între 1 şi 3. care permite evaluarea rigidităţii şi a rezistenţei unei îmbinări conform metodei componentelor din EN1993-1. Factorul de reducere datorat flambajului lateral prin răsucire se determina cu relaţia: χ LT = 1 2 φLT + φLT − λ LT 2 (3. având aceiaşi deschidere şi aceiaşi înălţime. Lungimea de flambaj. şi anume: cu secţiune variabilă şi secţiune constantă. cadrul a fost legat împotriva flambajului . variaţia acestora.3. în schimb stâlpii sunt de două tipuri. fy fy în N/mm2.5 ⋅ ⎡1 + α LT λ LT − 0. Clasa secţiunii riglei. în ambele cazuri. Pentru a urmării comportarea structurii sub acţiunea forţelor aplicate. la îmbinarea elementelor (rigla-stâlp. Au fost studiate un număr de patru cadre. secţiunea stâlpilor este cuprinsă între Clasa 1 şi Clasa 3. legaturile laterale iar în cazul secţiunilor variabile. după cum se poate vedea şi din Figura 3-8. în timp ce stâlpii cadrelor de tip 3C au secţiunea stâlpilor de Clasă 1 în totalitate. plane. Mai multe detalii despre cadrele analizate sunt prezentate în Tabelul 3-4. Îmbinarea riglă-stâlp este rigidă.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 57 λ1 = π ⋅ ε = E = 93. a unui element comprimat se va determina în funcţie de condiţiile de rezemare a elementului la capete. semirigidă (două rânduri de buloane în interiorul secţiunii). Pentru analiza plană rigiditatea îmbinării a fost calculată cu programul SteelCon. având limita de curgere 235 N/mm2. distribuţia reală a momentului.7) unde: φLT = 0. riglele au o porţiune vutată având lungimea de 1800 mm (0. prinderea stâlpului în fundaţie) s-au dispus elemente de contact. adică Fe360. 9 ⋅ ε fy cu 235 . În toate cele patru cazuri. În cazul analizei elasto-plastice spaţiale. dar pante diferite. încastrată (două rânduri de buloane în exteriorul secţiunii).8) α LT λ LT = Mcr coeficient de imperfecţiune în funcţie de curba de flambaj Wy ⋅ fy Mcr zvelteţea redusă reprezintă momentul critic elastic Momentul critic elastic se bazează pe proprietăţile secţiunii transversale. şi ia în considerare condiţiile de încărcare.2 . În cazul analizei neliniare plane.2 + λ LT ⎤ 2 ⎢ ⎣ ( ) ⎥ ⎦ (3. Lcr.15L) calculată din axul stâlpului. În cazul cadrelor de tip 1C. Materialul utilizat în analiză este acelaşi ca şi cel folosit pentru calibrarea cadrelor.

(a) var Figura 3-12: Moduri de cedare (b) con Mecanismul de cedare rezultat depinde de prinderea laterală a cadrului şi de tipul cadrului. 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 1c-1 1c-2 1c-1sem 1c-2sem 2D Elastic-Plastic Analysis 350 300 250 200 3c-1sem 3c-2sem 3c-1rig 3c-2rig S 100 50 0 0 50 100 150 200 250 S 150 150 100 50 0 300 0 50 100 150 200 e [mm] e [mm] Figura 3-10:Analiza elasto-plastică plană 3D Elastic-Plastic Analysis 450 400 350 300 3D Elastic-Plastic Analysis 400 350 300 250 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem S S 250 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 350 200 150 100 50 0 0 50 100 150 200 250 300 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 350 40 e [mm] e [mm] Figura 3-11: Analiza elasto-plastică spaţială Din Figura 3-10 şi Figura 3-11. pe ordonată. În urma analizei plane 2D. Rezultate obţinute în urma acestor analize sunt prezentate în Figura 3-10 şi Figura 3-11 în funcţie de suma forţelor verticale. care are un aport considerabil în ceia ce priveşte răspunsul structurii. s-a obţinut o instabilitate globală a cadrelor datorată dezvoltării unor articulaţii plastice concentrate in rigla si stâlp. respectiv săgeata la coama cadrului pe abscisă. în .3 lateral prin legături de tipul 2 (Figura 3-9). se observă că influenţa prinderii stâlpului în fundaţie este mult redusă în comparaţie cu influenţa pantei acoperişului. prezentate mai sus.58 Program de simulări numerice . adică a fost împiedicată numai deplasarea laterală a tălpii superioare a cadrului.

determinând modurile proprii de flambaj ale acestuia.2 . Pentru determinarea primului mod de flambaj al structurii.1 este prezentată în Tabelul 3-6. O comparaţie între rezultate analizelor numerice şi rezultatele obţinute utilizând formulele de calcul din EN1993-1.4. Forţele critice corespunzătoare fiecărui tip de structură şi fiecărui tip de legătură sunt prezentate în Figura 3-13. Tabelul 3-6:Rezultate comparative intre Eurocode 3 si analiza FEM 400 350 300 Fu [kN] 250 200 150 100 50 0 1 2 3 4 5 6 7 8 FEM analysis Design Code Cadru 1C-1 (1) 1C-1 (2) 1C-2 (3) 1C-2 (4) 3C-1(5) 3C-1 (6) 3C-2 (7) 3C-2 (8) Fu [kN] FEM 344 349 394 402 297 313 336 361 Eurocode 3 260 275 285 303 198 208 210 227 Comportamentul spaţial al cadrului poate fi studiat prin intermediul unor analize de flambaj. s-a înregistrat pierderea locală a stabilităţii elementelor (prin dezvoltarea unor zone plastice) după cum urmează: flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei în cazul cadrelor de tip 1C şi respectiv flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a riglei şi a stâlpului în cazul cadrelor de tip 3C (Figura 3-12). S-a observat că valoarea forţei critice este hotărâta în mare măsura de tipul de prindere laterală a cadrului. Modurile de cedare ale cadrelor sunt prezentate detaliat în Anexa 1. Apariţia flambajul prin încovoiere-răsucire numai la nivelul riglei în cazul cadrelor de tip 1C ar putea fi justificată de rezistenţa şi rigiditatea superioară a stâlpului în vecinătatea îmbinării. structurile au fost legate împotriva flambajului lateral în cele patru moduri prezentate în Figura 3-9.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 59 timp ce în cazul analizei 3D. Aceste analize au fost realizate cu ajutorul programului de elemente finite ANSYS v5. 1000 900 800 700 Fcr [kN] 600 500 400 300 200 100 0 1c1 art 1c1 sem 1c2 art 1c2 sem 3c1 sem 3c1 rig 3c2 sem 3c2 rig prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4 Tipul cadrului Figura 3-13: Valorile forţelor critice în funcţie de tipul de prindere . iar influenţa prinderii în fundaţie şi a formei elementului nu este neapărat hotărâtoare în răspunsul final al structurii.3.

• pentru prinderea de tip 2 (Figura 3-14b. Figura 3-15a) se obţine flambajul lateral al riglei.3 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-14: Modurile de flambaj-cadru tip 1C (stâlp cu secţiune variabila) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 a) prindere tip 1 b) prindere tip2 Figura 3-15: Modurile de flambaj . la valori relativ mici ale forţei verticale. astfel din Figura 3-14 si Figura 3-15 se poate observa că: • pentru tipul de prindere 1 (Figura 3-14a.cadru tip 3C (stâlp cu secţiune constanta) c) prindere tip 3 d) prindere tip 4 Modul de flambaj şi valoarea forţelor critice depind de modul de prindere laterală a cadrului.60 Program de simulări numerice . Figura 3-15b) structura cedează .

Figura 3-15d) cedarea structurii are • loc de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere răsucire. în mod explicit. calculat pe baza metodei elaborate de Davies (1990)[13]. λcr.3Pr l + ⎜1 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.2. Metoda propusă de Davies. pentru acelaşi tip de prindere laterală. observându-se reducerea lungimii de flambaj prin introducerea unei prinderi suplimentare la talpa inferioara cat si o creştere semnificative a forţei critice fata de cazul b. prinderi în fundaţie diferite) dar şi alte încărcări decât cele verticale.cr Pr. pentru prinderea de tip 4 (Figura 3-14d. în cazul unei analize plastice sau prin utilizarea unui factor de amplificare în cazul unei analize elastice a cadrului. Se constată de asemenea că forma modurilor de flambaj este asemănătoare între cele doua tipuri de cadre 1C şi 3C. metodă care ce are la baza funcţiile de stabilitate şi ecuaţiile lui Merchant-Rankine-Wood. corespunzător colapsului structurii. ia în considerare şi cadrele care nu au o structură obişnuită (secţiuni variabile.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. mai apoi dacă este necesar. utilizând această valoare se va calcula factorul de încărcare plastic. λp. rigiditatea piciorului stâlpului. Considerând astfel: E modulul de elasticitate al oţelului = 210 kN/mm2 Ir momentul de inerţie al riglei în planul cadrului momentul de inerţie al stâlpului în planul cadrului Is l lungimea grinzii în planul înclinat h înălţimea stâlpului ⎛ Is ⎞ Il rigiditatea stalpului ⎜ h ⎟ R = ⎝ ⎠ = s rigiditatea riglei ⎛ I r ⎞ Ir h ⎜ l ⎟ ⎝ ⎠ Ps Pr Ps.9) . • pentru prinderea de tip 3 ( Figura 3-14c. Metoda a fost determinată de Davies (1990). şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare. Metoda se bazează pe calcularea factorului elastic critic.2 .Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 61 prin flambajul lateral cu încovoiere răsucire atât a riglei cât şi a stâlpuluisimetric. Figura 3-15c) structura cedează de asemenea prin flambaj lateral cu încovoiere-răsucire. insă de această dată valoarea forţei critice se triplează faţă de cazul precedent.3. 3.cr forţa axială din stâlp din analiza elastică forţa axială din riglă din analiza elastică π 2EIs = forţa critică de flambaj Euler a stâlpului h2 π 2EIr = forţa critică de flambaj Euler a riglei l2 Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0: λcr = 3EIr ⎡ ⎤ 1. Stabilitatea in planul cadrului Stabilitatea în panul cadrului poate fi studiată prin intermediul factorului elastic critic. la valori substanţial mai mari ale forţei critice.4.

11) şi care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0. 42Pr l + ⎜ 1. .52R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.1R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . 6R + 4 ) s ⎥ ⎢ Is ⎦ ⎣ Ir 2 (3.10) Pentru baza stâlpului articulată. 8 + 0.13) care la fel poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = (1 + 0.2 ⎞ ⎛ l ⎢0. 8R ) ⎡ 5Pr l P h2 ⎤ + (2. factorul critic elastic corespunzător fiecărui cadru în parte este trecut în Tabelul 3-7.16 + Ph R ⎟ s ⎥ ⎝ ⎠ ⎣ ⎦ (3.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 0.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.4EIs/h : λcr = ( 4.2 + 0.7R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s. 08R ) ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r .3R ) ⎜ s ⎟ ⎜P ⎠ ⎝ s.12) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate: λcr = 5E (10 + 0.cr 1 ⎞ ⎛ P ⎟ + ( 4 + 3.14) Pe baza formulelor de calul prezentate mai sus.3 care poate fi exprimat şi în funcţie de forţele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului: λcr = ⎛ Pr ⎜ ⎜P ⎝ r . dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea stâlpului sau 0.cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3. 9 + 2.62 Program de simulări numerice .cr ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ (3.cr ⎞ ⎛ P ⎟ + (2. 4R ) EIr ⎡ ⎤ 1.

12 184. ⎛ ⎞ VSd (b) 5 ≤ λcr < 10 > 0.1 ⎟ λcr ≥ 10 sau ⎜ ⎝ Vcr ⎠ care arată că structura este insensibilă la efectele de ordinul II.12 6.10 188.21 9.24 1.2 ⎟ ⎜ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este cu sensibilitate ridicată la efectele de ordinul II.95E-05 111.58 9. caz în care este obligatoriu calculul de ordinul I cu considerarea imperfecţiunilor.24 1.2 ≥ Vcr ⎝ ⎠ care arată că structura este moderat sensibilă la efectele de ordinul II şi se recomandă ca acestea încât acestea să fie luate în considerare prin multiplicarea eforturilor şi deformaţiilor rezultate dintr-o analiză de ordinul I.82 182. ⎛ VSd ⎞ > 0.66 9.80 4.62 9.80 9.24 2. Toate cadrele au fost modelate cu elemente de tip SHELL43.60 51.95E-05 Se consideră următoarele situaţii: ⎛ VSd ⎞ (a) ≤ 0.4.2 .95E-05 135. In paragraful următor se vor analiza câteva cadre parter des întâlnite în proiectarea curentă a halelor metalice. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate în paragrafele anterioare se referă la un număr de cadre calibrate.12 Pc [kN] 189.49 2. λcr < 5 sau 3.56 9.52 9.1 ⎟ sau ⎜ 0.54 37.98E-04 1.95E-05 4 63 Stâlp s [m] 6. Dimensiunile şi caracteristicile sunt date în Tabelul 3-8. şi un unghi de acoperiş de 80 (Figura 3-16).80 4. Oţelul utilizat fiind S235.24 9.03 6.37 9.80 4.3.85E-05 9.32 9.80 4.5.95E-05 140.85E-05 9. Cadrele au fost supuse unor analize elasto-plastice 3D cu programul de element finite Ansys v.5. (1-1/λcr).49 2.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-7:Factorul elastic critic Cadru 1C-1 pin 1C-1 sem 1C-2 pin 3C-1 sem 3C-1 rig 3C-2 sem 3C-2 rig Riglă Pr [kN] Ir [m ] 100. Valorile obţinute indică faptul că efectul de pierdere al stabilităţii în planul cadrului poate fi ignorat.40 9. iar îmbinările au fost modelate cu elemente de contact.49 2.41 9.95E-05 104. rigle vutate.97 9.80 Ic s Ir h λcr 9.47 1.98 186.03 6. În cadrul analizelor au fost aplicate blocaje laterale de tip 2 (Figura 3-8).80 4.95E-05 105.80 4.80 4.85E-05 1. ca şi în cazurile precedente. având diferite soluţii de prindere a stâlpului la bază şi diferite blocaje laterale.95E-05 120.20 Ic [m ] 9.49 1C.2 sem 108.98E-04 1.96 187. având stâlpi articulaţi în fundaţie.85 182. Lungimea vutei este de 0.03 6.12 6.29 182. Trebuie reţinut faptul că fiecărei combinaţii de încărcări îi corespunde o valoare diferită a lui (c) λ cr .2.24 1. Astfel se poate afirma că în cazul cadrelor considerate cedarea poate avea loc doar prin instabilitate în afara cadrului.85E-05 9.98E-04 4 R= h [m] 4. cu factorul de multiplicare Merchant-Rankine.12 6. Din Tabelul 3-8 se poate observa că a fost . cu secţiune variabilă.15L.98E-04 1.03 6.

la fel ca şi în cazurile precedente. a fost înregistrată pierderea stabilităţii globale şi nu locale. la o deschidere dată.2 m =8° =8° 3. Mecanismul de cedare înregistrat a fost flambaj lateral prin încovoiererăsucire sau flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului (Figura 3-17). pentru înălţimi diferite a cadrului. Procedura de calcul pentru verificare elementelor în conformitate cu prevederile EN 1993-1. O comparaţie între rezultatele obţinute şi normele de proiectare este prezentată în Tabelul 3-10. Se observă că forţele ultime obţinute în urma analizelor neliniare elasto-plastice (mult mai apropiate de cazul real) sunt superioare celor rezultate aplicând formulele din norme.5 m H=4 m H=6 m varHxLpin L=18 m L=24 m L=30 m Figura 3-16: Geometria cadrelor analizate Mai mult.64 Program de simulări numerice .1 este prezentată detaliat în Anexa 2. Apariţia flambajului în riglă sau stâlp depinde în mare măsură de înălţimea cadrului. Tabelul 3-8: Dimensiunile principale ale secţiunilor Tip cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] stâlp (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (350…800)*220*12*10 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Vuta-rigla (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (400…800)*200*12*10 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 Rigla constanta 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 400*200*10*8 500*250*12*10 550*300*15*10 H=8 m .3 păstrată aceiaşi dimensiunea a acţiunii transversale a elementelor. =8° 4.3 m 2. acest aspect poate fi explicat de rolul major pe care stâlpul îl are în comportarea globală a cadrului. De asemenea forţa ultimă scade crescând înălţimea structurii.

putem susţine cu certitudine că “Toate structurile sunt imperfecte”.2 . Însă acest lucru ramâne deocamdată o aspiraţie a tuturor celor implicati în această activitate. imperfectiuni generate de procesul de fabricatie. Împerfectiuniile structurale pot fi împărtite în două mari categorii. Desigur că este un ideal al tuturor constructorilor ca lucrările de construcţiimontaj să fie realizate fara deficienţe. pe care trebuie sa o urmarim cu totii.6. care includ imperfectiunile de . de orice natură.2. Influenta imperfecţiunilor asupra comportării cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Fie că este vorba de imperfecţiuni generate de procesul de fabricaţie sau imperfectiuni generate de operaţiunile de montaj. să se evite greselile de orice fel.3. o modalitate de ridicare a calitatii şi de asigurare a durabilitatii constructiilor.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile Tabelul 3-9: Rezultate comparative MEF si Norme 1400 1200 1000 800 600 400 200 0 n n n n n n n n n pi pi pi pi pi pi pi pi pi 18 24 30 18 18 30 24 24 30 4x 4x 4x 6x 8x 6x 6x 8x 8x ar ar ar ar ar ar ar ar ar v v v v v v v v v Frame name Design code FEM analysis 65 Nume Cadru var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Fu [kN] Analiza MEF 615 967 1220 569 836 1100 544 796 1050 Norma 418 551 720 426 527 696 407 523 684 F [kN ] u a) H=4 m b) H=6 m Figura 3-17: Moduri de cedare c) H=8 m 3.

5 la care s-au mai adăugat un număr de cadre obţinute prin micşorarea grosimii inimii. . Tabelul 3-10: Dimensiuni cadre analizate Denumire cadru var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4) Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Stâlp variabil (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 (450…900)*280*15*10 (500…1200)*350*15*12 Grinda vută (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*12 (550…1200)*300*15*12 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 (500…900)*250*15*10 (550…1200)*300*15*10 Grinda const. Pentru reducerea la minim a imperfecţiunilor structurale în fabricaţie şi montaj nivelul imperfecţiunilor se limitează prin standarde de calitate şi norme de tolerante iar în proiectare efectul imperfecţiunilor se ia în considerare prin intermediul coeficientilor de sigurantă şi prin proceduri speciale de calcul. Acestea pot fi clasificate ca: imperfecţiuni de execuţie (datorate procesului de uzinare a elementelor) şi imperfecţiuni de montaj (datorate montajului defectuos al structuri) . 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 500*250*12*10 550*300*15*10 Cadrele au fost dimensionate ţinând cont de efectul încărcărilor verticale. În Tabelul 3-10. apar inevitabil imperfecţiuni. Cadrele analizate au geometria prezentate în Figura 3-16. astfel: (3) înseamnă grinzi cu secţiune de Clasa 3. iar inimile stâlpilor sunt de Clasa 3.. la care raportul (zvelteţea inimii). grinzi vutate la capete. In toate cazurile tălpile sunt de Clasa 2. cifra din paranteza reprezintă clasa secţiunii grinzii. adică imperfecţiunile geometrice globale şi imperfectiunile mecanice la transmiterea forţelor şi rezemării. si o înclinaţie a acoperişului de 80. se regăseşte in intervalul 90-120.3 material. iar (4) reprezintă codificarea pentru grinzi cu secţiune de Clasa 4. clasificându-se în acest fel ca având elemente de Clasa 4. b/t. imperfectiunile geometrice la nivelul elementelor structurale şi a subansamblurilor şi imperfectiuni generate de operatiunile de montaj. Lungimea vutei riglei reprezintă 15% din deschidere in toate cazurile. În practică datorită procesului de execuţie (uzinare) şi montaj.În cadrul acestui studiu au fost selectate un număr de cadre din cele prezentate în paragraful 3. De asemenea materialele de constructii trebuiesc insoţite întotdeauna de certificate de calitate (agrementarea materialelor de construcţie) iar executia trebuie să asigure conformitatea cu proiectul şi standardele în vigoare.66 Program de simulări numerice . şi dimensiunea elementelor componente este trecută în tabelul următor. pentru a satisface starea limita ultima si starea limita a exploatării normale. Cadrele considerate au prindere la baza articulata.2. stâlpi cu secţiune variabila pe toata lungimea.

3.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 67 Imperfecţiuni de montaj (deplasarea colţului stâlpului în afara planului asimetrică) Imperfecţiuni de execuţie (încovoierea si răsucirea in afara planului a grinzii asimetrică) Figura 3-18: Imperfecţiuni considerate in analize numerice Figura 3-19: Imperfecţiuni de montaj observate pe şantier .2 .

var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 Figura 3-20: Factori de încărcare λu λcr. Pentru a simplifica analizele numerice. Aceste valori sunt prezentate comparativ Figura 3-20. au fost prevăzute blocaje laterale ca cele prezentate in Figura 3-9. corespunzător atingerii limitei de curgere in λe element. iar modelarea elementelor s-a realizat cu elemente plastice de tip Shell 43.4 λcr. (L) Flambaj local. spre exemplu. λcr. (FT) Flambaj lateral prin încovoiere. Primul pas în studiul influenţei imperfecţiunilor a constat în analizarea cadrelor propuse. corespunzător fiecărui tip de blocaj lateral şi a factorului ultim de încărcare. factorul elastic. .2 λcr.3 Pentru a determina comportamentul cadrelor au fost realizate analize elastice de flambaj si analize elasto-plastice. In pasul următor au fost aplicate imperfecţiuni. De asemenea. a modului de cedare.3 λcr. pentru fiecare caz în parte. imperfecţiunea înregistrată fiind de 144 mm.1.i factorul elastic critic corespunzător blocajului de tip I. in prima faza au fost blocajele au fost considerate rigide. fără a fi afectare de imperfecţiuni. (T) Flambaj prin încovoiere-răsucire. pentru a limita flambajul prematur in afara planului. Imperfecţiuni de montaj au fost înregistrate.68 Program de simulări numerice . Analizele efectuate au permis identificarea. ca cele prezentate în Figura 3-18. Analizele numerice au fost realizate cu programul de elemente finite Ansys v6. Pentru a putea identifica mai mai uşor modul de cedare a fiecărui cadru in parte. (LT) Flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. Ca imperfecţiune globala a fost considerata in toate cazurile o înclinare generala a cadrului. chiar pe parcursul efectuării studiului la montajul structurii unei hale metalice parter având deschiderea de 24 m. factorii de încărcare prezentaţi anterior au fost comparaţi pentru fiecare caz in parte (vezi Figura 3-21).1 1 2 3 4 5 6 În Figura 3-20 şi Figura 3-21 s-au folosit următoarele simboluri: λu factorul ultim de multiplicare. determinarea factorului elastic critic.. în conformitate cu specificaţiile din pr1993-1-1.

5 λel λu λcr.3 (T) λcr.4 (T) F-d var4x30pin(3) 3 load factor 2.Figura .1 (LT) λcr.4 (FT) F-d 300 400 Figura 3-21.5 3 load factor 2.2 (T) λcr. au fost înregistrate diferite tipuri de flambaj elastic : • blocaj de tipul 1 – flambaj lateral prin răsucire (toate cazurile . Factori de încărcare Analizând rezultatele obţinute se poate observa ca blocajele laterale influenţează modul în care se face resimţită prezenţa flambajul general al elementului sau flambajul local. daca structura este bine legata lateral.5 2 1.4 (T+L) F-d 150 200 250 300 displacement [mm] var4x30pin(4) 4 3.2 (T) λcr.2 (FT) λcr.2 .5 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] var8x30pin(3) 3.3 (T+L) λcr.2 (T) λcr.3 (FT) λcr.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 150 200 250 300 displacement [mm] 7 6 load factor 5 4 3 2 1 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(3) 4.1 (LT) λcr.5 1 0.5 2 1.2 (FT) λcr.4 (FT) F-d 2.5 1 0.5 load factor 3 2.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr. În funcţie de tipul de blocaj lateral (vezi Figura 3-9).5 4 3.5 2 1.3 (T) λcr. în majoritatea cazurilor.1 (LT) λcr.4 (L) F-d 300 400 300 400 λel λu λcr.2 (FT) λcr.1 (LT) λcr.1 (LT) λcr.3 (L) λcr.3.5 1 0.5 1 0.5 2 1.5 3 load factor 2.2 (FT) λcr.4 (FT) F-d 3.1 (LT) λcr. Mai mult.5 0 0 100 200 displacement [mm] 300 400 λel λu λcr.3 (FT) λcr.5 1 0.5 load factor 2 1.3 (FT) λcr.2 (T) λcr.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x30pin(4) λel λu λcr.1 (LT) λcr.4 (FT) F-d 69 var4x24pin(3) λel λu λcr.3 (FT) λcr.4 (T) F-d 6 5 load factor 4 3 2 1 0 0 50 100 var4x24pin(4) λel λu λcr. flambajul plastic local apare înaintea celui elastic global.5 0 0 100 200 displacement [mm] var8x24pin(4) 3 λel λu λcr.1 (LT) λcr.

blocaj de tipul 2 – flambaj prin încovoiere-răsucire (toate cazurile . a) Flambaj lateral prin b) Flambaj local (L) c) Cuplarea modurilor de încovoiere-răsucire –global flambaj (LT+L) (LT) Figura 3-22: Cuplarea modurilor de flambaj local-global Pasul următor a fost afectarea structurii cu imperfecţiunile prezentate în Figura 3-18 si efectuarea analizelor numerice. blocaj de tipul 4 . S-a observat ca in comparaţie cu structura perfecta. este caracterizat de o eroziune scăzuta datorita imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). influenta imperfecţiunilor este nesemnificativa.70 Program de simulări numerice . prin aplicarea blocajelor de tipul 3 si 4. .Figura • 3-22a). Astfel este confirmat faptul ca flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. sau cuplarea celor doua. flambaj local. unde voalarea locala apare înaintea flambajului local. • blocaj de tipul 3 – flambaj prin răsucire. care reprezintă modul natural de cuplare intre fenomenul de răsucire si cel de încovoiere. Chiar si in cazul elementelor de Clasa 4. s-a înregistrat în general voalarea prematură a inimii (flambaj local .3 3-22a).Figura 3-22b). De asemenea au fost cazuri în care a fost înregistrată o cuplare a fenomenelor de flambaj (flambaj global şi voalare locala a inimii grinzii) (Figura 3-22c). În cazul cadrelor având grinzi de Clasa 4. sau cuplarea celor • doua moduri. influenta imperfecţiunilor este in general scăzuta.flambaj prin răsucire. flambaj local.

3. respectiv elastice. aplicând blocaje de tipul 2 (vezi Figura 3-24b). Din acest motiv în cadrul acestui studiu s-a considerat doar rigiditatea axială a panelor de acoperiş. care se comportă ca un reazem elastic. Chiar dacă blocajele laterale elastice conduc la o scădere a factorului elastic critic. de executie Figura 3-23 : Influenta imperfecţiunilor asupra factorului elastic critic 3. rigide. Mai mult dacă s-ar tine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea acesta reducere ar fi şi mai mică. imp. fiind vorba în general de un procent de 5%.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 71 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. . de montaj imp. devenind elastice (vezi Figura 3-24). cadrele sunt legate lateral de pane de acoperiş şi rigle de perete.5 1 1. această reducere nu este semnificativă. În realitate. Evaluarea rigidităţii axiale a panelor de acoperiş şi a riglelor de perete în cooperare cu tabla cutată nu este o problemă simplă.2. (a) blocaj tip 1 (b) blocaj tip 2 (c) blocaj tip 3 (d) blocaj tip 4 Figura 3-24: Blocaje laterale elastice În Figura 3-25 este prezentată o comparaţie între factorii elastici critici pentru cele două cazuri de blocare laterale.5 2 2.7.5 fara imp.2 . Influenţa blocajelor comportamentului cadrului laterale elastice asupra În paragraful anterior a fost tratat cazul blocajelor laterale rigide. Blocajele laterale în acest caz.

3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. dar care nu permit formarea de articulaţii plastice.15) ≥ 1.k Determinarea factorilor α cr . solicitate la forţa axiala şi moment încovoietor. λ LT . .3. însă ţinând cont de toate efectele care apar în planul cadrului datorită imperfecţiunilor geometrice. este definit anterior. * * Zvelteţea globala.k α cr .5 1 1.4 din EN1993-1-1[18].5 2 Figura 3-25: Influenta blocajelor laterale elastice blocaje rigide blocaje elastice 3. a componentelor structurale se determină cu relaţia: λ LT = în care: * α ult .LT este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul pentru atingerea rezistentei elastice critice a elementelor structurale ţinând cont de flambajul lateral prin încovoiere si flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitată. a elementelor structurale ce alcătuiesc cadre plane. α ult . permite verificarea rezistentei la flambaj lateral prin încovoiere sau flambaj lateral prin încovoiere-răsucire. fără a ţine cont de flambajul lateral prin încovoiere-răsucire sau flambajul lateral prin încovoiere. globale sau locale. 0 γ M1 în care: α ult .k este posibilă prin intermediul unor analize cu elemente finite (de bară sau placă).k este factorul minim de amplificare a încărcărilor de calcul.LT (3. considerând comportamentul în planul cadrului. Metoda generala de calcul din EN1993-1-1 Aceasta metodă.72 Program de simulări numerice . Rezistenta la flambaj în afara planului cadrului se va determina cu relaţia: * χ LT ⋅ α ult .k (3. fără a ţine cont de flambajul în planul cadrului.2. * χ LT reprezintă factorul de reducere a zvelteţii globale λ LT .LT şi α ult .16) α cr . pentru a ţine cont de flambajul lateral şi flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. prezentată in paragraful 6.8.

4 var4x24pin(3) var4x30pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var8x24pin(4) Figura 3-26: Rezultate metoda generala vs MEF Unde: λgm. În general la cadrele cu înălţimi reduse (H=4m). modelând componentele structurale cu elemente de tip shell. Se observa ca rezultatele obtinute in urma aplicarii metodei generale sunt acoperitoare in toate cazurile.3 λgm. Rezistenţa la flambaj prin incovoiere sau incovoiere-rasucire a fost determinata de asemenea folosind ecuatiile de verificare a elementelor la eforturi axiale si incovoieroare.2 λgm.1 λcr. Acelsi lucru s-a observat şi în cadrul analizelor elastoplastice.k.3. Se remarcă o diferenţă considerabilă între capacităţile elementelor având sectiuni de clasa 3.15).2 λcr.3 λcr. a fost determinată prin intermediul unei analize liniare elastice spatiale.Stabilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 73 Aceasta metodă a fost aplicată în cazul cadrelor prezentate în Tabelul 3-10. i=1. a modurilor proprii de flambaj. ţinând cont de blocajele laterale prezentate în Figura 3-9.2 . Factorul de încărcare minim corespunzător flambajului elastic critic a fost determinat în urma unei analize 3D cu MEF.2. αult. vezi Figura 3-9) var8x30pin(4) . elementul care cedează primul este grinda.1[18] şi analizele numerice (MEF analize elastice de flambaj pentru determinarea modurilor proprii şi analize elasto-plastice) este prezentată în Figura 3-26.4 λu λgm. respectiv 4. F actorul minim de multiplicare a încărcărilor. In formulele analitice elementele au fost considerate simplu rezemate şi blocate lateral la talpa superioară.1 λgm.3.4 (i se refera la tipul de blocaj lateral. din EN1993-1-1[18] (Figura 3-27). in cadrul acestor formule s-au utilizat caracteristicile eficace ale sectiunilor (datorate scoaterii din lucru a panoului de inima voalat). elementul care cedează primul este stâlpul. Pentru elementele cu inima de Clasa 4. în timp ce la cadrele cu înălţimi mari (H=8m). 6 5 4 3 2 1 0 λcr.i factorul de multiplicare a fortelor de calcul pantru a verifica ecuatia (3. O comparatie intre rezulatatele obstinute în urma aplicării “metodei generale” din EN1993-1. corespunzător atingerii limitei de curgere în secţiunea cea mai solicitata a componentelor structurale.

4 Figura 3-27: Comparaţie intre metoda generala si formulele de calcul din EN1993-1. pseudo-spectrul normalizat al acceleraţiei. care ia în considerare capacitatea structurii de disipare a energiei. valorile acestor deformaţii plastice trebuie limitate în conformitate cu ductilitatea locala şi globala a structurii şi cu capacitatea de disipare a energiei. Prima metodă foloseşte analiza dinamică neliniară care poate furniza cu un grad suficient de acurateţe răspunsul în timp al structurii la acţiunea unor cutremure.3.1. . necesită realizarea unor analize dinamice pentru diferite tipuri de miscări seismice.6 0.2 0.8 1 1. structura deformându-se lateral în funcţie de magnitudinea forţei aplicate si de rigiditatea in plan a cadrului. necesar pentru un anumit nivel al răspunsului inelastic Aceste spectre inelastice se obţin în normele de proiectare antiseismică modificând spectrul de răspuns elastic de proiectare prin intermediul factorului q. Proiectarea antiseismică a structurilor la stările limită poate fi realizată în prezent prin intermediul a două metode de analiză structurală. Analiza neliniară Pushover Structurile metalice sunt proiectate astfel încât o parte din energia înmagazinata în timpul cutremurelor puternice sa fie disipată prin deformaţii inelastice.1 prE1993-1-1 3. Performanţele globale seismice ale cadrelor metalice portal pot fi evaluate printr-o analiză neliniară inelastică de tip pushover.74 Program de simulări numerice .1 λgm. care furnizează. cadrele sunt încărcate cu o forţă orizontală crescătoare (Figura 3-28).3 var8x30pin(4) var8x24pin(4) var4x30pin(4) var4x24pin(4) var8x30pin(3) var8x24pin(3) var4x30pin(3) var4x24pin(3) 0 0. definită ca raportul dintre valoarea acceleraţiei care conduce la cedarea structurii şi valoarea acceleraţiei corespunzătoare formării primei articulaţii plastice. funcţie de perioada T. Pentru analiza neliniară pushover. Pentru prevenirea colapsului structurii.2 1.2 λgm. Generalităţi. Evaluarea corectă a factorului q. Cea de-a doua metoda se bazează pe analiza modala în domeniul elastic utilizând un spectru de proiectare.3.3 λgm. Ductilitatea cadrelor elemente cu secţiuni variabile metalice parter având 3.4 0.4 λgm.

Deformarea cadrelor sub efectul acţiunii forţelor aplicate si modul de distribuţie a eforturilor in structura este prezentată în Figura 3-29. având înscris pe abscisă deplasarea laterală la colţul cadrului. Pentru a determina comportarea structurilor. iar pe ordonată valoarea corespunzătoare forţei orizontale. prin intermediul căreia se poate estima capacitatea de rezistenţă a structurii în stadiul postelastic. in scopul de a observa comportarea acestora sub efectul incarcarilor orizontale. Analiza Pushover este o analiză statică inelastică. au fost selectate cadrele prezentate in Tabelul 3-4 si s-au realizat analize neliniare cu ajutorul programului de calcul ANSYS v5. Această metodă de analizarea a structurilor poate fi de asemenea utilizată pentru a determina zonele slabe ale structurii. după care structura se comportă inelastic până la colapsul acesteia. Cadru tip 1C Figura 3-29:Deformarea cadrelor Cadru tip 3C .3 . Această metodă implică aplicarea unei forţe orizontale predefinite la colţul cadrului (Figura 3-28) care va fi incrementată monoton într-un control de deplasare până la atingerea unui nivel de deplasare laterală impusă iniţial. tipul stâlpului (secţiune variabilă. Rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elasto-pastice sunt reprezentate grafic în Figura 3-30. semi-rigidă. vezi Figura 3-7). în timp ce forţele verticale au fost menţinute constante pe durata analizei. Cadrul a fost legat împotriva deplasărilor în afara planului cu legături de tip 2 (vezi Figura 3-9b). rigidă. Forţa orizontală a fost aplicată la partea superioară a stâlpului din stânga. Tinand cont de cele prezentate anterior. Cadrele prezentate se diferenţiază prin următoarele caracteristici: panta acoperişului. au fost selectate un număr de cadre metalice parter având elemente cu secţiuni variabile.4.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile F F F 2 F 2 F 75 H F F F F 2 H F 2 F F H H Figura 3-28:Analiza inelastică Pushover Sub acţiunea forţei orizontale. secţiune constantă). structura se comportă elastic până la apariţia primei articulaţii plastice corespunzător factorului de amplificare αe.3. prinderea în fundaţie (articulată.

dar cu pante diferite aproape că se confundă. analize pushover Din graficele prezentate mai sus se observă că influenta primordială în comportarea structurilor sub acţiune forţelor orizontale o constituie prinderea cadrului în fundaţie.76 Program de simulări numerice . Plasticizarea stâlpilor depinde în mare măsură de prinderea acestora în fundaţii (Figura 3-32).1 r ig 3c. Cadru tip 1C Cadru tip 3C Figura 3-31: Dezvoltarea zonelor plastice în riglă Cadru tip 1C-pin Cadru tip 3C-sem Cadru tip 3C-rig Figura 3-32: Dezvoltarea zonelor plastice si apariţia articulaţiilor plastice la baza stâlpului .1 se m 1c . Se observa un comportament îmbunătăţit al cadrelor având secţiune constantă şi prindere în fundaţie semi-rigidă sau rigidă.2 se m 3c. plasticizarea se produce în primul rând în riglă. în riglă se dezvoltă zone plastice în zona de racord a vutei cu rigle constantă (Figura 3-31). iar în cazul structurilor cu rigiditate ridicată a bazei stâlpului apariţia zonei plastice are loc mai întâi în stâlp şi apoi în riglă.3 200 18 0 16 0 14 0 12 0 10 0 80 60 40 20 0 0 10 0 200 d [ mm] 300 400 1c .2 pi n 1c .2 se m 3 c .2 r ig Figura 3-30: Curbele de comportament. diagramele corespunzătoare structurilor cu aceiaşi conformaţie. La toate structurile analizate.1 se m 3 c .1 pi n 1c . Se observă că în cazul structurilor având o rigiditate scăzută a bazei stâlpului. Influenţa pantei acoperişului este aproape nulă. Moduri de cedare mai amănunţite (pentru fiecare tip de cadru in parte) sunt prezentate in cadrul Anexei 3.

articulatie plastica Mp. acumulate în urma unui cutremur. factorul q Factorul q caracterizează capacitatea de disipare a energiei seismice a unei structuri.t Figura 3-33: Modelul simplificat al capacităţii de redistribuire plastică Din analiza modelului simplificat din Figura 3-33.3. cu β ' > 0. β este un coeficient de echivalenţă dinamică care defineşte echivalenta dintre modelul static elasto-plastic şi modelul dinamic. Această metodă a apărut din necesitatea luării în considerare a efectului P-Δ datorat încărcărilor gravitaţionale asupra structurilor metalice în cadre.17). Factorul q în cazul de faţă se va determina pe baza teoriei factorului de ductilitate.17) în care αc este multiplicatorul critic elastic al încărcărilor verticale În ecuaţia (3.17) poate fi rescrisă astfel: q= αu αy (3.3 .5 (3.20) . Metoda se bazează pe ipoteza formarii unui mecanism global. Performanţe seismice.3. rezultă următoarea relaţie: q= ⎛α ⎞ δu = αc ⎜ u − β ⎟ + β ⎜α ⎟ δy ⎝ y ⎠ (3.2. Dacă: β = β' ecuaţia (3.18) αu [(1 − β ')α c + β '] αy (3.t articulatie plastica Mp.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 77 3.19) Coeficientul β' poate fi obţinut din rezultatele obţinute din comportarea dinamică a sistemelor SDOF. Pe baza acestor rezultate: β ' = 1 − T .

Valorile subunitare ale factorului q. pentru valori ale perioadei T > 0. Rezultatele obţinute. sunt prezentate mai detaliat în Anexa 3.5 1 0. în acest caz aceste valori sunt foarte reduse. sunt prezentate in Figura 3-34. fiind foarte sensibile la fenomenul de pierdere al stabilităţii. unde este reprezentată modul de cedare a fiecărui cadru în parte.50% 1. obţinute în cazul prinderii cadrului de tip 1 se datorează efectului mare pe care coeficientul αc îl joacă în formula (3. factorul q va avea o valoare constantă iar pentru T < 0.5 factorul q 2 blocaj tip 1 blocaj tip 2 blocaj tip 3 blocaj tip 4 1. dacă principiile proiectării seismice sunt aplicate corect.5).50% 0 50 100 d [mm] 150 200 250 150 100 50 0 Figura 3-35: Criterii de performanţă . fapt neîntâlnit în practică. ele vor ceda prematur prin instabilitate dinamică. şi structura este bine legată spaţial împotriva fenomenului de flambaj lateral prin încovoiere cu răsucire. cât şi dezvoltarea şi localizarea zonelor plastice în structură. De asemenea se poate concluziona că proiectarea antiseismică a cadrelor metalice portal trebuie făcută în concordanţă cu conceptul de structură cu capacitate redusă de disipare a energiei seismice.78 Program de simulări numerice . Cadrele respective nu sunt legate lateral. Oricum. Valorile factorului q obţinute confirmă valorile prescrise în EN 1998-1[22] pentru structuri nedisipative (e. 3 2.5 s acesta va fi o funcţie liniara de T. valoarea factorului de comportare seismica ar putea fi îmbunătăţită substanţial.19).19).5 s. Sub acţiunea încărcărilor seismice. calculate în conformitate cu relaţia (3.50% 2.3 Astfel. Valorile factorului q.5 0 1C1 1C1 1C2 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 pin sem pin sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-34: Factori q 250 200 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig 0.g q=1. Prinderea laterală a cadrelor cât şi prinderea în fundaţie a stâlpilor cadrului au o contribuţie importantă asupra caracterului disipativ al structurii.

88E-03 7.2 0 0 1 2 3 θ/θp 4 5 6 elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-36:Curba moment-rotire (riglă) 1.02 4.27 2.89 187.25 120.2 1 M/Mp 0.4 2.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 79 În Figura 3-35 şi Tabelul 3-1 sunt reprezentate forţele corespunzătoare diferitelor valori ale deplasărilor orizontale (0.50% 1.03E-02 1.42E-03 1.83 43. 1.6 101.68E-02 Capacitatea de rotire ale elementelor cadrului (riglă Figura 3-36.5%)H şi rotirile elementelor în zonele plastice.50% 20.4 1. Tabelul 3-11: Rotirile elementelor Cadru 1c-1 pin 1c-2 pin 1c-1 sem 1c-2 sem 3c-1 sem 3c-2 sem 3c-1 rig 3c-2 rig H[kN] 0. stâlp Figura 3-37).83 20.47E-023.58E-03 8.04 169.88E-03 8.01E-03 7.77E-03 1.25E-02 1.22E-031.2 0 0 1 2 3 θ /θ p 4 5 6 7 M/Mp elastic-plastic behavior post buckling behavior Figura 3-37:Curba moment-rotire (stâlp) .50% 71.4 0.87 85.67 3. 2.29E-02 81.50% 2.39E-03 1.50% 1. 1.4 0.2 1 0.19E-022.76 185.48E-031.87 71.50% 2.39 3.5%.4 1.22E-03 8.22E-03 1.84E-03 7.8 0.5%.78 3. corespunzătoare acestor deplasări.50% - 82.29E-02 94. Valorile obţinute în urma calculului efectuat sunt următoarele: 0.25 172.042 rad pentru stâlp şi 0.01E-02 82.73E-02 56.64 2.75 1.053 rad pentru riglă.6 0.8 0.54E-02 89.94E-03 1. Din valorile obţinute se poate deduce ca secţiunea riglei în zona constantă este mai compactă decât secţiunea stâlpului.05E-02 76.08E-02 1.3.96E-03 1. având o capacitate de rotire mai mare.96E-02 56.81 141.47 3.86E-03 8.27 2.14E-03 2.3 .50% Rotire stâlp [rad] 0.6 0.14E-03 6.08E-03 9.50% Rotire riglă [rad] 0. a fost calculată cu ajutorul programului DUCTROT M. pe baza teoriei mecanismului plastic local (Gioncu 2002)[34].25 120.76E-02 1.75 43.87E-03 1.11E-02 1.14E-03 1. locul unde apar zonele plastice.29E-02 3.81 141.

şi a spectrului deplasării. Cum s-a putut observa şi din paragraful precedent cadrele metalice portal folosite la hale industriale.22) Figura 3-38: Spectrul liniar elastic conform EN1998-1[22] ⎡ ⎤ T (ηβo − 1)⎥ Se (T ) = ag S ⎢1 + TB ⎣ ⎦ Se (T ) = ag Sηβo ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβo ⎢ C ⎥ ⎣T ⎦ TC ≤ T ≤ TD . Spectru linear-elastic (Figura 3-38) a fost calculat conform Eurocode 8. perioada de vibraţie a unui sistem cu un singur grad de libertate. 3. TB ≤ T ≤ TC . Prima din aceste abordări se referă la spectrul linear elastic amortizat. .21) (3.80 Program de simulări numerice . spectru mişcării seismice este construit pe baza spectrului liniar-elastic al acceleraţiei. acceleraţia de proiectare seismică. În concordanţă cu aceasta. Necesarul de capacitate poate fi reprezentat utilizând două abordări diferite. k1 T [sec] (3. pentru o valoare dată a amortizării vâscoase. iar cea dea doua la spectru inelastic. (3.3. Sd.24) unde: Se(T) T ag spectrul elastic.3. Se[T] agSηβo B C agS A D TB TC TD 0 ≤ T ≤ TB . în consecinţă se recomandă folosirea primei metode.3 Pentru nici unul din criteriile de performanţa adoptate nu a fost atinsă capacitatea de rotire plastică a elementului. Acelaşi mod de abordare a definirii spectrului se regăseşte si in noua norma de calcul romaneasca la seism P100/2006. Sa. Metoda spectrului de capacitate Metoda spectrului de capacitate compară capacitatea structurii cu necesarul indus de mişcarea seismică (Fajfar 1999[27]).23) ⎡T ⎤ ⎡T ⎤ Se (T ) = ag Sηβ o ⎢ C ⎥ ⎢ D ⎥ ⎣ TD ⎦ ⎣ T ⎦ T ≥ TD . k1 k2 (3. sunt caracterizate ca având capacităţi limitate de disipare a energiei seismice. ξ.

8 0.25) Capacitatea structurii dată de forţa laterală şi deplasarea la colţul cadrului.2 0.3 0.9 0. 1 0. a unui sistem cu un sigur grad de libertate echivalent. curbele pushover pot fi convertite într-o curba idealizată.27) unde m* reprezintă masa unui sistem echivalent cu un singur grad de libertate. acceleraţie-deplasare.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile unei a βo 81 coeficientul de amplificare a acceleraţiei spectrale. necesar.3.26) iar. având valoarea de referinţă η=1 pentru 5% amortizare vâscoasă. S parametrul care ţine cont de tipul solului. după cum urmează: a* = F m*Γ (3. poate fi trasat utilizându-se formula de mai jos: Sa 4π 2 ≅ 2 Sd T (3.6 0. η factorul de corecţie al amortizării. exponenţi care influenţează alura spectrului pentru o perioadă de k1. Presupunând că răspunsul seismic global al structurii este predominat de modul de vibraţie fundamental.3 .5 0. respectiv TD.4 0. Spectrul liniar elastic amortizat.1 0 0 20 40 60 80 100 Sd [mm] 120 140 160 180 elasic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-39: Metoda spectrului de capacitate . TD valoarea perioadei definind intervalul de deplasare constantă a spectrului. corespunzător mortizări vâscoase de 5% TB.k2 vibraţie mai mare decât TC. Γ fiind factorul de participare globală.7 0.TC limitele acceleraţiei spectrale constante. Δ* = Δ Γ (3. poate fi reprezentată trasând diagrama forţă-deplasare obţinută în urma analizei statice neliniare inelastice Pushover.

375 0. Oricum.479 0. Plasticizarea parţială a secţiunilor confirmă ductilitatea redusă a cadrului.71 0. Aceste valori sunt trecute în Tabelul 3-12 împreună cu valoarea driftului corespunzător deplasării respective.482 0.82 Program de simulări numerice .06 stâlp 0.40 1. Raportul de plasticizare al secţiunilor. pe urma în riglă.10 48.63 0.65 0.02 1.61 Din tabelul precedent se remarcă faptul că nu apar plasticizări ale stâlpului în cazul cadrelor de tip 1C. cadrele sunt capabile de a atinge.15 0. însă se produce plasticizarea riglei la trecerea de la secţiune constantă la cea variabilă.30 37. este trecut în Tabelul 3-13.590 0. datorită prinderii articulate a stâlpilor in fundaţie.16 1.600 Sd [mm] 67. pentru 5% amortizare vâscoasă.341 0.42 1.3 Relaţia a*-Δ* (curba de capacitate) este trasată împreună cu spectrul elastic Sa-Sd. Tabelul 3-12: Acceleraţia şi deplasarea conform spectrului de capacitate Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Sa [g] 0.89 48.42 Drift [%] 1.45 0.95 67. Intersecţia curbei de capacitate cu spectru de capacitate (vezi Figura 3-39) reprezintă acceleraţia şi deplasarea corespunzătoare capacităţii structurii. exprimat în funcţie de aria plastificată şi aria totalaă a secţiunii.339 0.74 Tabelul 3-13: Nivelul de plasticizare al secţiunilor Tipul cadrului 1C-1 pin 1C-2 pin 1C-1 sem 1C-2 sem 3C-1 sem 3C-2 sem 3C-1 rig 3C-2 rig Apl/A riglă 0. . chiar şi a depăşi. drifturile specificate în Tabelul 3-12.24 1. adică nu se formează articulaţii plastice complete ale elementelor. În cazul stâlpilor cu secţiune constantă şi prindere rigidă la bază (Tip 3C) plasticizarea se produce mai întâi în stâlp.45 35.69 0.17 0.78 0.01 0.08 0.64 55.62 0.47 0. Trebuie subliniat faptul că aceste valori ale driftului pot fi atinse fără depăşirea capacităţii de rotire plastică a elementelor în zona în care se produce plasticizarea.400 0. analizele efectuate arată că aproape în toate cazurile.37 59.

3. Elementul de tip fibra (Type 15 Drain 3DX) .Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 83 3. .3. Comportamentul elementului este monitorizat în fiecare segment în secţiunea transversală centrală (fâşie) (Figura 3-40). nod j y x Segment x nod i y Fasie Fibra Figura 3-40: Elementul tip fibra Fiecare secţiune poate fi elastică sau poate fi împărţită într-un număr de fibre. Se poate realiza modelarea unei singure secţiuni aparţinând unei rigle sau a unui stâlp. În final se va face o comparaţie între rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare spaţiale realizate cu programul de elemente finite Ansys v5. Proprietăţile elementului.4. Analiza neliniară dinamică Dacă în paragrafele anterioare s-a studiat comportamentul cadrelor metalice parter prin intermediul unor analize neliniare elasto-plastice. a unui singur element (riglă sau stâlp) sau la modelarea riglelor şi stâlpilor într-o structură mai complexă.4 (modelare cu elemente plastice de tip shell43) şi cele obţinute în urma modelării cu fibră. este alcătuit dintr-un număr de segmente. păstrându-se constante pe lungimea unui segment. în cadrul acestui paragraf se va prezenta modelarea unui cadru metalic portal cu ajutorul unor elemente de tip fibra şi analizarea acestuia sub influenta unei încărcări aplicate la coltul cadrului.3 . beton armat sau elemente mixte otel-beton. dar pot varia de la un segment la celălalt. Fibrele pot avea un comportament neliniar pentru a modela corespunzător curba de material utilizată în analiză (Figura 3-41). Elementul este considerat elastic la torsiune şi forfecare. secţiunea fiecărui segment fiind la rândul său alcătuită dintr-un număr de fibre. Elementul definit între două puncte.descriere generală Acest tip de element poate utilizat pentru modelarea elementelor din oţel.

care aproximează destul de bine comportarea reala a otelului. concentrând proprietăţile fiecărei fibre în centrul de greutate al acesteia. Secţiunea elementului a fost împărţită într-un număr de fibre (Figura 3-42). Se poate observa astfel că s-a utilizat un material având o comportare elasto-plastică. Modelarea cadrelor Elementele cadrelor metalice portal sunt realizate din table sudate având secţiuni dublu T.84 Program de simulări numerice . Figura 3-42: Modelarea cu fibra a unei secţiuni dublu T . proprietăţile secţiunii modificându-se de la segment la segment. În cazul elementelor cu secţiune constantă. cu programul de calcul Drain 3DX. rigle vutate) elementul a fost împărţit într-un număr de segmente. Pe porţiunea cu secţiune variabila (stâlpi vutaţi. elementele componente ale cadrelor (rigle. stâlpi) au fost modelate cu elementul prezentat anterior (Type 15). Caracteristicile materialului folosit în analiză sunt prezentate în Figura 3-43. În cadrul analizelor neliniare. elementul s-a împărţit de asemenea în segmente.3 3 2 1 1 2 3 Figura 3-41: Modelarea curbei de material Elementului „fibra” utilizat pentru modelarea elementelor structurale ţine cont atât de efectul forţei axiale în element cat şi de cel al momentului încovoietor. în schimb proprietăţile au fost păstrate constante la toate segmentele aparţinând aceluiaşi element. efectele de ordinul doi sunt luate în considerare pe parcursul analizei numerice.

200 180 160 140 Forta [kN] 120 100 80 60 40 20 0 0 0.3 .2 Deplasare laterala [m] Figura 3-44: Rezultate Drain 3DX 1c1pin 1c1sem 1c2pin 1c2sem 3c1rig 3c1sem 3c2rig 3c2sem Din graficul din Figura 3-44 se poate observa că valorile forţelor ultime obţinute se apropie mult de cele rezultate în urma analizelor spaţiale cu programul de elemente finite Ansys. prezentate în Figura 3-45. . Comparaţie Rezultatele obţinute sunt prezentate grafic.2 0.8 1 1. Rezultatele analizelor.4 0. curba obţinută reprezentând deplasarea laterala a coltului cadrului în funcţie de valoarea forţei orizontale aplicate (Figura 3-44). prinderile stâlpilor la baza modelându-se cu elemente care iau în considerare rigiditatea iniţiala la rotire a nodului.3.6 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 85 Figura 3-43: Curba de material Îmbinările riglă-stâlp şi riglă-riglă (coama cadrului) în cadrul analizelor au fost considerate ca fiind rigide.

86 Program de simulări numerice . JAPONIA 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997.3 200 180 160 140 120 100 80 60 40 20 0 1c1 pin 1c1 sem 1c2 pin Drain 3DX 1c2 sem 3c1 rig 3c1 sem Ansys 3c2 rig 3c2 sem Ansys Drain 3DX Figura 3-45: Rezultate comparative Ansys-Drain 3DX 400 300 scceleratie [cm/sec ] 2 EL Centro Site 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 0 10 20 30 40 50 60 800 600 acceleratie [cm/sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995. Romania Figura 3-46: Accelerograme utilizate în analize .

21 comparaţi cu cei obţinuţi în urma analizei neliniare statice.1 0 0 30 60 90 Sd [mm] 120 150 180 elastic spectrum 1c1pin 1c2pin 1c1sem 1c2sem 3c1sem 3c2sem 3c1rig 3c2rig Figura 3-47: Curbele de capacitate Drain 3DX Factorii de reducere a încărcării seismice.7 0. utilizând un număr de trei înregistrări seismice (Figura 3-46). însă influenţa unghiului acoperişul fiind destul de redusă. calculaţi pe baza formulei (3.9 0. q. q.8 0.3 0. De asemenea forma secţiunii stâlpului influenţează în mare măsura capacitatea portantă a cadrului la forţe orizontale. Astfel cedarea teoretica considerându-se a corespunde driftului rezultat din intersecţia curbei de capacitate cu spectrul de capacitate (Figura 3-47).4 0. Această metodă de determinare este mult mai apropiată de definiţia acestuia (raportul dintre factorul de amplificare dinamică corespunzător colapsului structurii şi cel corespunzător curgerii în fibra extremă).2 0. aceasta fiind aproape dublată în cazul cadrelor având stâlpi cu secţiune constantă.3 .28) sunt trecuţi în Figura 4. nu s-a înregistrat cedarea structurii sub încărcările aplicate. 0. q= λu λel (3. Factorul de comportare seismica.5 0.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 87 Se remarcă faptul că rigiditatea la baza cadrului are un aport destul de mare în ce priveşte comportarea acestuia sub efectul încărcărilor seismice (aplicate static în acest caz).6 Sa [g] 0.3. a fost determinat în urma unei analize neliniare dinamice.28) . Trebuie subliniat faptul că în nici unul din cazurile analizate prin analize neliniare elasto-plastice.

Prinderea în fundaţie a acestor tipuri de cadre s-a considerat a fi articulată (Figura 3-49).5 1 0. realizată pe capul stâlpului. păstrând aceiaşi deschidere.5.5 2 factorul q 1. Acestea au deschideri şi înălţimi diferite iar panta acoperişului este de 8o în toate cazurile.3 3 2.88 Program de simulări numerice . înălţime şi pantă a acoperişului. Toate cadrele au stâlpii cu secţiune variabilă. O explicaţie ar putea fi dată de acurateţea cu care au fost modelate secţiunile. unde s-au utilizat legături de tip 4 (Figura 3-9). este ceva mai redusă decât în cazul analizelor cu Ansys. Determinarea secţiunilor s-a realizat ţinând cont de ipotezele de încărcare permanentă şi zăpadă (ipoteze care conduc la combinaţia cea mai defavorabilă).Totuşi valorile rezultata sunt foarte apropiate. valoarea factorului q rezultată în urma analizelor neliniare dinamice pe cadre plane. îmbinarea riglă-stâlp fiind considerată rigidă. Cazuri practice de proiectare Rezultatele prezentate pana în momentul de faţă s-au referit la un număr de cadre derivate din unele calibrate pe baza unor teste de laborator.5 0 1C2 3C1 3C1 3C2 3C2 sem sem rig sem rig Cadru Figura 3-48: Compararea factorilor q Ansys v5. În continuare vor fi prezentate rezultatele obţinute pentru un număr de cadre utilizate în proiectarea curentă (Figura 3-16 şi Tabelul 3-8). rezultând în final secţiunile prezentate în Tabelul 3-8.15L. Figura 3-49: Prinderea articulată a stâlpului la bază . 3. iar riglele cadrului sunt vutate pe o lungime 0. Un element variabil modelat cu elemente de tip shell simulează mult mai bine realitatea decât un element modelat cu elemente de tip fibră. Acestea fiind alese ca fiind oarecum echivalente cu cadrele testate.3.4-Drain 3DX 1C1 pin 1C1 sem 1C2 pin Ansys tip 4 Drain 3DX Din Figura 3-48 se poate observa că în toate cazurile.

03 115.5 kN/m încărcare din zăpada gz=7.66 86.37 4. Analizele plane s-au realizat cu programul Sap2000.51 7.77 2.63 0. În ambele analize s-a considerat un comportament bilinear.93 0.21 Fu [kN] 175.65 0. cât şi pentru identificarea poziţiei articulaţiilor plastice punctuale.3 .1.1 şi nz=2.58 0. iar analizele 3D au fost realizate cu programul de elemente finite ANSYS.20 10.96 480.54 0.68 3.50 0.50 0.60 148. (Figura 3-9).75 αcr prindere 1 0.34 3.37 0.50 0.42 β’ 0. Tabelul 3-14: Rezultatele analizelor Tip cadru Fe [kN] 169.18 0.21 4. • analize modale pentru identificarea perioadelor corespunzătoare primului mod de oscilaţie.66 11.35 0.89 75.12 0.50 0.11 prindere prindere prindere 2 3 4 4.53 0.83 8.11 0. În cazul analizei 3D.47 0.01 224.10 163.69 8. utilizând valorile din Tabelul 3-14 sunt prezentaţi în Figura 3-50.3. • analize elastice de flambaj spaţiale pentru determinarea factorului critic de flambaj αc.00 5.04 350.50 0.18 6.71 4.70 219. cu limita de curgere fy=235 N/mm2. Rezultatele analizelor prezentate anterior sunt trecute în Tabelul 3-14.99 10.41 8.83 6.12 0.50 var4x18pin var4x24pin var4x30pin var6x18pin var6x24pin var6x30pin var8x18pin var8x24pin var8x30pin Factorii q calculaţi conform Eq (3. care operează numai cu elemente de tip bară.26 7.53 0.(3. Pentru determinarea factorilor care intra în ec.70 6.80 10.65 0.81 0. al materialului.Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile 89 Pentru determinarea încărcărilor aferente ipotezelor de calcul au fost considerate următoarele cazuri de încărcare: • • încărcare permanenta gp=1.02 2.58 8.83 334.19) au fost realizate: • analize pushover plane pentru determinarea factorilor αu şi αy.96 8.71 501.54 5.47 249.07 10.54 0. în cadrul căruia discretizarea cadrelor s-a realizat cu ajutorul elementelor de tip SHELL43.2 kN/m (Bucureşti) Combinaţia de încărcare folosita a fost: n ⋅ P + nz ⋅ Pz în care coeficienţii parţiali de siguranţă au valorile n=1.19 309.54 T [sec] 0.19).58 107.50 8. . panele de acoperiş şi contrafişe la talpa inferioară în unele cazuri.50 317.50 3. deplasările laterale ale riglelor si stâlpilor cadrului s-au considerat blocate la talpa exterioara a elementului de către de riglele de perete. pentru fiecare tip de cadru în parte. elastic-perfect plastic.51 0. S-a utilizat OL37 (S235).60 203. S-au simulat patru tipuri de blocaje laterale.67 0.

90 Program de simulări numerice - 3

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0
va r4 x va 18p r4 i x2 n va 4p r4 i x3 n va 0p r6 i x1 n va 8p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x1 n va 8p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 2 prindere tip 4

clasă de ductilitate redusă

Tip cadru
Figura 3-50: Factori q

Utilizând aceiaşi formulă de determinare a factorului de reducere a încărcării seismice, q, formulă care ţine cont şi de flambajul în afara planului cadrului, prin intermediul factorului elastic critic αcr, s-a determinat şi coeficientul αu (coeficient ce apare în formula lui q) în urma unor analize neliniare elasto-plastice utilizând MEF. În cadrul acestor analize s-a făcut o variaţie a grosimii inimii elementelor pentru a putea face trecerea de la secţiune de clasă 3 la secţiune de clasă 4. În Figura 3-51 şi Figura 3-52 sunt prezentate rezultatele obţinute în urma analizelor neliniare elastoplastice, în termeni de forţă-deplasare.

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800 1000 1200 1400 Deplasare [mm] var4x18pin(3) var4x24pin(3) var4x30pin(3) var6x18pin(3) var6x24pin(3) var6x30pin(3) var8x18pin(3) var8x24pin(3) var8x30pin(3)

Figura 3-51: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 3

3.3 - Ductilitatea cadrelor metalice parter având elemente cu secţiuni variabile

91

700 600 500 Fu [kN] 400 300 200 100 0 0 200 400 600 800

var4x18pin(4) var4x24pin(4) var4x30pin(4) var6x18pin(4) var6x24pin(4) var6x30pin(4) var8x18pin(4) var8x24pin(4) var8x30pin(4)

1000

1200

Deplasare [mm]
Figura 3-52: Curbe forţă-deplasare elemente cu secţiuni de clasă 4

Factorii de comportare q, obţinuţi pe baza rel. (3.19) sunt prezentaţi în Figura 3-53 pentru cadrele realizate din elemente variabile de clasă 3 şi în Figura 3-54 pentru cadrele parter realizate din rigle şi stâlpi cu secţiune variabilă având secţiuni de clasă 4. Analizând cele două grafice, se observă că valoarea factorului q variază în funcţie de înălţimea şi deschiderea cadrului. De asemenea se poate observa o reduce a factorului q prin variaţia clasei secţiunii. Pentru tipul de prindere 2 (Figura 3-9), care este şi cazul cel mai întâlnit în practică, cadrele se în cadrează în clasa de ductilitate redusă ( conform P100/2006[55] şi EN 1998-1[22]).

7 6 Factorul q 5 4 3 2 1 0

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate

redusă

va r

4x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x3 n va 0p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x n va 30p r8 i x n va 18p r8 i x2 n va 4p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-53: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 3

92 Program de simulări numerice - 3

5 4.5 4 3.5 3 2.5 2 1.5 1 0.5 0

Factorul q

prindere tip 1 prindere tip 2 prindere tip 3 prindere tip 4
clasă de ductilitate redusă

va

3.4.

Rezultatele studiului de stabilitate demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale, datorate panelor şi riglelor de perete. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală, care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului, in funcţie de zvelteţea lor. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului, ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei, adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4 (Figura 3-9d). Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic, fiind vorba în general de un procent de 5%. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4, unde voalarea locală apare înaintea flambajului local, influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire, care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere, este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor (Dubină 1996[14]). Rezultatele studiului de ductilitate au scos în evidenţă eficienţa, chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului, realizată în practică prin panele de acoperiş, riglele de perete şi contrafişe. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale, care ar putea afecta comportamentul întregului cadru. Mai mult, rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. Proiectarea structurilor metalice amplasate în zone seismice se face astfel încât elementele sistemului structural sa fie alese, proiectate şi detaliate pentru a

r4 x va 18p r4 i x n va 24p r4 i x n va 30p r6 i x n va 18p r6 i x n va 24p r6 i x3 n va 0p r8 i x n va 18p r8 i x n va 24p r8 i x3 n 0p in
Tip cadru
Figura 3-54: Factori q pentru elemente cu secţiuni de clasă 4

Concluzii

3.4 - Concluzii

93

putea disipa energia acumulată în timpul unui seism, iar celelalte elemente structurale să posede o rezistenţă suficientă, astfel încât ideea disipării energiei poate fi menţinută. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică, structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q, ţine seama de ductilitatea structurii, capacitatea de redistribuţie a eforturilor, de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul, precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor, altele decât cele asociate structurii de rezistenta. Factorul de reducere a încărcării seismice, q, a fost evaluat prin două metode, una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3 (Figura 3-9c) sau superior, indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta, clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. Oricum, dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate, şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire, redundanţa şi suprarezistenţa rezultate, ar putea îmbunătăţii această valoare. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri, sub efectul încărcărilor statice, chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. În acest caz, starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor, fie prin limitarea deplasării verticale inelastice.

4.PROGRAM EXPERIMENTAL PENTRU EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4

4.1.

Introducere

Halele industriale moderne sunt realizate din cadre metalice portal având elemente cu secţiuni zvelte de Clasa 3 si 4. Elementele structurale au secţiuni variabile (stâlpi şi rigle vutate) în concordanţă cu starea de eforturi în elementele componente. Deoarece în riglă se dezvoltă eforturi de compresiune semnificative, comportamentul acestora este caracterizat de o sensibilitate ridicata la flambajul prin încovoiere-răsucire. Dacă nu se prevăd blocaje laterale, rezistenţa la flambaj lateral prin încovoiere-răsucire este in general scăzuta. Oricum, blocajele laterale care apar in practică datorită structurii secundare a închiderilor si a efectului de diafragmă îmbunătăţesc semnificativ stabilitatea lor. Proiectarea de rezistenta si stabilitate a cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasa 3 si 4, presupune o buna cunoaştere a modului de comportare a îmbinărilor riglă-stâlp, riglă-riglă şi a stâlpului la baza. Aceste îmbinări sunt caracterizate printr-un anumit nivel de rezistenta, rigiditate şi ductilitate. Datorita formei variabile a inimii la elementele componente, detaliul de îmbinare riglă-stâlp poseda anumite particularităţi. De obicei îmbinarea se realizează cu şuruburi cu placa de capăt extinsa pe capul sau la fata stâlpului. In cazul de fata va fi tratata îmbinarea pe capul stâlpului. Performantele acestor tipuri de îmbinări, sub efectul încărcărilor ciclice, sunt de interes major pentru clădiri parter, in special in zone seismice. In vederea determinării ductilităţii, rezistentei si rigidităţii, s-a iniţiat un amplu program experimental. Prin îmbinarea stâlpului si a riglei realizate din tălpi de clasa 2 sau 3 si inima de clasa 3 sau 4 au rezultat un număr de trei configuraţii pentru specimenele testate. S-a urmărit atât comportarea cat si mecanismul de cedare, la încărcări monotone si ciclice. În cadrul prezentului capitol se vor prezenta, de asemenea, rezultatele unei analize neliniare elasto-plastice realizate cu programul de elemente finite Ansys v8.0, simulate pe fiecare tip de îmbinare în parte, comparând rezultatele obţinute cu cele ale testelor experimentale. O simulare numerică, corect realizată, este mai puţin costisitoare atât din punct de vedere la timpului alocat cât şi al consumului de materiale.

2 .2.. Programul experimental 4.2. s-a efectuat un program experimental pe specimene având secţiuni de diferite zvelteţi ale pereţilor. Stand Articulaţie mobilă Actuator Specimen Articulaţie Blocaje laterale Figura 4-1: Standul experimental pentru încercarea specimenelor Figura 4-2: Vedere de ansamblu asupra standului de încercare .1.Programul experimental 95 4.4.. rigidităţii şi ductilităţii îmbinărilor cu şuruburi realizate intre elemente cu secţiune variabilă. Standul experimental pentru încercarea specimenelor este prezentat în Figura 4-1. Scopul încercărilor şi montajul În vederea determinării rezistentei. Specimenele încercate au fost montate în cadrul standului de încercări din .

Pentru a împiedeca deplasarea specimenului pe verticală. au fost prevăzute blocaje laterale în punctele indicate în Figura 4-1.4 laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. La partea inferioară dreapta a fost prevăzută o articulaţie perfecta pentru a preveni apariţia momentelor încovoietoare la baza stâlpului (Figura 4-4). cu capacitatea de 1000 kN. Figura 4-3: Articulaţie mobilă la capătul grinzii Figura 4-4: Articulaţie la baza stâlpului . a fost realizată o articulaţie mobilă la capătul superior (Figura 4-3). Forţa orizontală a fost generata prin intermediul unui actuator Quiri.96 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . De asemenea pentru a preveni deformarea în afara planului. la capătul superior al specimenului.

vezi Figura 4-5.2).2 . travee T=6 m. lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii a fost schimbată pentru a obţine aproximativ aceiaşi stare de eforturi si deformaţie.829 Stâlp [mm] (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 grinda Vutată [mm] (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Constanta [mm] 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6 Configuraţiile îmbinărilor si dimensiunea acestora sunt prezentate in Tabelul 4-2 şi Figura 4-6: Tabelul 4-2: Dimensiuni specimene Nod J2-3 J2-4 J3-4 Stalp (H*B*tf*tw) 650*240*15*8 700*240*15*6 700*280*12*6 Grinda (H*B*tf*tw) 650*200*12*8 700*200*12*6 700*230*10*6 . încărcare din zăpadă 1.2 kN/m2 (γULS=2. înălţimea H=5 m si unghiul acoperişului α=80.1).2. Pentru dimensionare au fost considerate următoarele ipoteze de încărcări: • • • încărcarea proprie a închiderilor 0.Programul experimental 97 4. a fost dimensionat un cadru parter.2. încărcare tehnologică 0.79 1802.20 kN/m2 (γULS=1.25 kN/m2 (γULS=1. Specimenele Pentru a putea definii configuraţii realiste pentru specimene.4. În final a rezultat un număr de 3 cadre având elemente cu secţiuni de clasă diferită. Materialul utilizat a fost S275 iar dimensionarea s-a realizat in conformitate cu prescripţiile din EN 1993-1-1[18].1). H varHxLpin L Figura 4-5: Geometrie cadre Tabelul 4-1: Dimensiuni cadre Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Denumire cadru C2-3 C2-4 C3-4 Greutate [kg] 1884.225 1784. având: deschiderea L=18 m. Grosimea.

4 în care H este înălţimea secţiunii transversale. B este lăţimea tălpii. Figura 4-7: Tipuri de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor Cele trei configuraţii de îmbinări rezultate sunt: J2-3 (riglă şi stâlp cu tălpi de clasa 2 şi inima de clasa 3). respectiv sudură de colţ între inimă şi placa de capăt. tf este grosimea tălpii şi tw este grosimea inimii. J2-3 J2-4 Figura 4-6: Gabarite specimene J3-4 În Figura 4-7 sunt prezentate tipurile de suduri utilizate pentru realizarea specimenelor şi anume: sudură cu prelucrare în Y şi resudarea rădăcinii între placa de capăt şi tălpile elementelor.98 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Rezultatele acestor teste au condus la concluzia ca fabricantul a folosit un material S275 în loc de S355 (cum era specificat în proiect). J2-4 (rigla si stâlp cu tălpi de clasa 2 si inima de clasa 4). Din acest motiv în continuare raportările se vor face pentru S275. . Pentru a putea identifica comportarea materialului utilizat au fost realizate teste de tracţiune pe epruvete extrase din zonele neafectate de deformaţii ale îmbinările testate. J3-4 (riglă si stâlp cu tălpi de clasa 3 si inimă de clasa 4).

aplicând o viteza de încărcare quazistatică. La toate specimenele s-au folosit şuruburi M20 gr.9 între elemente au fost pretensionate la 50% din capacitatea lor. Caracteristicile materialelor Pentru determinarea caracteristicilor otelului folosit la fabricarea specimenelor. Sudurile între tălpile elementelor realizându-se cu prelucrare în Y. Grinda Talpa exterioara Talpa interioara Inima grinda Imbinare cu suruburi Talpa interioara Stalp Panou Talpa exterioara Figura 4-8: Elemente componente nod testat 4. prin aplicarea unui moment la cheie de 40 daNm. O particularitate a acestor tipuri de îmbinări este poziţionarea panoului de inima. epruvetă Figura 4-9: Încercarea de tracţiune. Montaj . din fiecare grosime de tabla utilizata. au fost efectuate încercări de tracţiune pe epruvete extrase din componentele principale. iar sudura între inimă şi placa de capăt cu sudură de colt de 4 mm. panou care lucrează la forfecare (vezi Figura 4-8).Programul experimental 99 Dimensionarea îmbinărilor s-a realizat în conformitate cu metoda componentelor din EN1993-1-1 Part1. echivalenta cu 20 N/mm2sec.8[20].2 .3.9 şi placă de capăt de 20 mm. 1990[59].4. Încercările pe epruvete proporţionate au fost efectuate conform SE EN1002-1. Şuruburile M20 gr 10.2. folosind o maşină universala UTS RSA 250 (vezi Figura 4-9). 10.

96 420.99 45.59 445.78 37.48 382.64 381.493825 1.50 40.64 285.23 325.30 252.33075 1.40 37.50 31.11 37.70 324.13 401.53 414.63 427.57 287. sunt prezentate în Tabelul 4-3.30 33. pentru diferite grosimi de specimene.00 296.05 420.50 37.100 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .303403 1.45 30.62 255.27 300.582328 1.56 37.77 264.49 25.360124 1.319474 1.90 20.4 Caracteristicile principale ale încercărilor: limita de curgere superioară fy(Reh).13 313.37 398.88 377.558858 1. coloana 3 reprezentând lăţimea măsurată a specimenului în urma prelucrării.327875 1. inimă.60 37.368491 1.46 fu/fy 1. raportul dintre fu/fy şi alungirea la rupere A. Tabelul 4-3: Rezultate încercării la tracţiune pe materiale folosite la încercări Epruveta P1-1 P1-2 P1-3 P2-1 P2-2 P2-3 P3-1 P3-2 P3-3 P4-1 P4-2 P4-3 P5-1 P5-2 P5-3 P6-1 P6-2 P6-3 t mm 6 6 6 8 8 8 10 10 10 12 12 12 15 15 15 20 20 20 B0 mm 33.40 20.22 292.46 293.425513 1.50 40.66 32.389723 1.439386 1.50 32.46 280.420467 1.90 33.32 21.07 33.66 396.69 439.33 A % 37.67 321.47 426. Prima coloana din Tabelul 4-3 reprezintă denumirea specimenului. Figura 4-10: Definirea parametrilor din Tabelul 4-3 Analizând Tabelul 4-3 se observă o variaţie destul de mare a limitei de curgere.37816 .40 27.18 37.84 415.64 fu(Rm) N/mm2 411.00 fy(Reh) N/mm2 260.06 295.07 38.459201 1.68 322.60 450.50 33. rezistenţa la rupere fu.10 27.66 22.31 34.421874 1.362898 1.50 20. rigidizare.59 34.93 275.44 22.58 35.10 26.410067 1.95 376. placă de capăt.87 380. Ulterior se va face un calcul analitic care va tine cont de valoarea limitei de curgere pentru fiecare componenta în parte: talpă.30 33. materialele s-au încadrat în cerinţele standardelor propuse. Din fiecare grosime de material au fost extrase un număr de 3 epruvete.20 40.

4.4 1 0. Creşterea deplasării de la ey direct la 2ey este prea mare. Deplasarea la curgere ey.8 1.2 -0. Acest lucru datorându-se în special clasei secţiunilor. 1985)[16]. Din acest motiv s-a adoptat o procedură de încărcare ECCS modificată (Figura 4-12b). după atingerea limitei de curgere.4 -1. folosită pentru a determina limita de curgere.2 .Programul experimental 101 4. F Fmax Fy α y /10 αy ey emax eu e Figura 4-11: Schema statică de încărcare şi procedura ECCS[16] pentru determinarea forţei de curgere a) b) 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 e/e y time 1.2ey (în loc de 2ey). Procedura de încărcare Încărcarea specimenelor s-a făcut urmărind procedura completa recomandata de Convenţia Europeana pentru Construcţii Metalice (ECCS. b) modificată .6 -1 -1.2. au fost folosite două proceduri alternative de încărcare: (1) procedura ECCS standard şi (2) procedura ECCS modificată. pentru trasarea relaţiei caracteristice forţă-deplasare. Deplasarea ey şi forţa Fy la curgere sunt obţinute la intersecţia dintre rigiditatea iniţială αy şi o tangentă la curba F-e având panta de 10% din rigiditatea iniţială (Figura 4-11b).4. în cazul de faţă pasul al doilea fiind după limita de cedare a specimenelor. aplicând schema statica din Figura 4-11a. Aceasta prevede o încercare monotonă. s-a folosit un increment de 0. În cadrul acestei proceduri. este necesară pentru determinarea pasului de încărcare la încercările ciclice. făcând astfel imposibilă evaluarea caracteristicilor la încărcări ciclice.2 -0.8 e/e y time a) b) Figura 4-12: Procedura de aplicare a încărcării ciclice în conformitate cu prevederile ECCS: a) standard.6 0. care se bazează de asemenea pe cea standard. În timpul testelor ciclice s-a observat un aspect important şi anume că procedura ECCS standard (Figura 4-12a) se dovedeşte a fi nepotrivită datorită ductilităţii scăzute a specimenelor. În cadrul încercărilor ciclice.

mai mult Drel5 si Drel6 au monitorizat deformarea panoului de inima.4).4 4. notaţi cu Ii (i=1. ceilalţi parametrii au fost monitorizaţi prin intermediul unor captori potenţiometrici (tip TRS si LWH) şi inductivi (LVDT).5.102 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . pentru măsurarea deplasărilor relative între componente. fie pe o structură secundară fără contact cu standul de încercare..2. acesta afectând valoarea finală a deplasării absolute a specimenului.. la voalări locale.1) Pe panourile de inimă au fost dispuşi înclinometrii. Forţa aplicată s-a măsurat prin intermediul celulei de forţă a actuatorului. Captorul de deplasare D9 a fost utilizat pentru a monitoriza deplasarea absolută a cadrului. unde acţionează forţa. pentru a măsura rotirile relative între punctele indicate pe Figura 4-13. Aranjamentul experimental şi schema de dispunere a captorilor sunt prezentate în Figura 4-13. Captorii notaţi cu Drel. Prelucrarea datelor experimentale Răspunsul specimenelor a fost monitorizat prin intermediul unor captori de deplasare. Zvelteţea mare a panoului de inimă a condus. În aceste condiţii valorile măsurate de aceştia au fost neglijate.8) au fost montaţi pentru a măsura deplasările absolute ale specimenului în punctele indicate pe Figura 4-13. în timpul testelor experimentale. D1 D2 D3 D4 Drel6 I3 Drel5 D6 D5 D7 Lc Lr D9 Drel4 Drel2 I1 Drel3 I2 Drel1 H I4 D8 Figura 4-13: Aranjamentul experimental Deplasarea totală a nodului la partea superioară. Captorii de deplasare Di (i=1. Captorii au fost fixaţi fie pe elemente diferite ale ansamblului structural. Aceştia au fost amplasaţi atât în fata specimenului cât şi în spatele acestuia. această valoarea a fost considerată la interpretarea rezultatelor. pentru măsurarea deplasărilor absolute. ... Preluarea datelor si stocarea lor in format electronic efectuându-se prin intermediul unei staţii de achiziţie tip HP3852A.i au fost utilizaţi pentru a măsura deplasările relative în punctele indicate. afectând în acelaşi timp şi valorile măsurate de înclinometre. s-a determinat pe baza relaţiei: D = D1 − D9 − D8 (4.

4.g. . În Figura 4-14 este prezentată metodologia de determinare a acestui punct.2) în care M este momentul încovoietor la fata îmbinării. Momentul redus la fata îmbinării a fost determinat utilizând următoarea formulă: M = F ⋅ Lr (4. Rotirea totală a nodului (ţinând cont atât de rotirea elastica şi de cea plastică a grinzii. EN1993-1-8[22] sau SR EN 19931-8[61]) clasificarea îmbinărilor se face după curba M-φ.70 KN Sj.92 mm Fy=365. D1 si D7 sunt deplasări măsurate şi indicate în Figura 4-13. rigiditatea. Pentru a putea prelucra aceste rezultate a fost nevoie de transformarea lor în moment (M).1Sj. rezistenta şi ductilitatea.3) în care φtot este rotirea totală a nodului în raport cu capătul stâlpului.ini Figura 4-14: Exemplu de determinare a limitei de curgere 4. F este forţa orizontală aplicată. Lr este lungimea riglei (vezi Figura 4-13). cat şi de distorsiunea panoului de inimă) în raport cu capătul stâlpului este determinată folosind următoarea formulă: φtot = D1 H − D7 Lc (4.Rezultatele testelor experimentale 103 Deplasarea la curgere necesară aplicării încărcării ciclice a fost determinată pentru fiecare specimen în parte.3 .3. Curba moment-rotire este necesară pentru a urmări comportarea specimenelor sub efectul încărcărilor aplicate şi a determina. respectiv rotire (φ) si de construcţia curbei (M-φ). H şi Lc sunt definiţi de asemenea în Figura 4-13. 500 450 400 350 forta [kN] 300 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 80 100 deplasare [mm] ey=38. Rezultatele testelor experimentale Rezultatele preliminare înregistrate în timpul testelor au fost in termeni de forţă (F) şi deplasare (d). În normele de calcul existente (e.ini 0.

moment-rotire.3). pentru specimenele testate la încărcări monotone. J2-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor . prelucrate pe baza ecuaţiilor (4.03 0. apare o reducere semnificativă a capacităţii postelastice. b) J2-4M c) J3-4M Modul de cedare este asemănător pentru toate specimenele testate şi anume: J2-3 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare. 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 0 0. Curbele experimentale.2) şi (4.1. în control de deplasare prin intermediul actuatorului Quiri. a) J2-3M Figura 4-16: Moduri de cedare – încărcări monotone. Rezultate încercări monotone Încărcarea în cazul de faţă a fost aplicată monoton. În toate cazurile specimenele au avut un comportament liniar.3.04 rotire [rad] Figura 4-15: Curbe comportament încărcări monotone J2-3m J2-4ml J3-4m Analizând Figura 4-15 se poate observa că rigiditatea iniţială are valori apropiate pentru cele trei specimene testate la încărcări monotone.104 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .02 0. De asemenea se observă că pe lângă reducerea capacităţii portante prin creşterea clasei secţiunilor.01 0. Deformarea şi deplasarea cadrului a fost monitorizată pe parcursul încercării vizual şi cu ajutorul captorilor de deplasare.4 4. până la atingerea forţei elastice. sunt prezentate în Figura 4-15.

0 141644. j . ( (exp) vecinătatea îmbinării. rigiditate iniţială.14 532. ( MRth) .65 548. MRth) . S-a observat ca nu au apărut deformaţii ale plăcilor de capăt sau fisuri ale sudurilor dintre elementele componente. (exp) Valoarea experimentală a momentului capabil al îmbinării. φu .ini [kNm/rad] 123069.0 123555. .0060 0.0070 .56 457. φy .22 Sj. De asemenea sub efectul încărcării monotone.r (exp) MR. j [kNm] 495.0041 [rad] 0. j . MRthj) . şuruburile au avut un comportament bun.3 . momentul capabil teoretic al grinzii în . Tabelul 4-4: Valori rezultate: moment capabil.r (exp) şi rotirea rigiditatea iniţială a îmbinării.0 (exp) φy (exp) φu [rad] 0.4.4.ini. fără a apărea întinderi în tija şurubului. MR. şi rotirea ultimă.89 518. Analiza cu MEF Figura 4-17: Comparaţie FEM vs experimental experimental Rezultatele experimentale au fost comparate cu rezultatele obţinute în urma unor analize elasto-pastice neliniare prin modelarea specimenelor cu elemente de tip shell. Sj. rotiri Specimen J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .0061 0. J3-4 cedare prin distorsiunea tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii grinzii şi încovoierea tălpilor exterioare.Rezultatele testelor experimentale 105 exterioare. momentul capabil experimental al îmbinării. În Tabelul 4-4 sunt prezentate: momentul capabil ( teoretic al îmbinării (de proiectare).0279 0.0270 0. Mai multe detalii referitoare la simulările numerice vor fi prezentate în paragraful 4.66 [kNm] 573.62 515. Ca o observaţie punctuală: analiza cu metoda elementelor finite reprezintă foarte bine modul de concentrare a eforturilor in elemente cat şi modul de cedare corespunzător configuraţiei alese. rotirea corespunzătoare curgerii φy (exp) ultimă φu . rotirea (exp) (exp) corespunzătoare curgerii. MR. au fost determinate pentru specimenele încărcate monoton.72 440.59 [kNm] 551.

4 În Figura 4-18 este prezentată modalitatea de determinare a momentului capabil al specimenelor.exp Mrd.00 4.00 0. μm = (exp) φu (exp) φy (4. μm.50 1.00 2.015 Φu 0.1Sj.ini Mrd.035 0.005 -100 Φel 0. cu ajutorul Ecuaţiei (4.50 4.106 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .4) a fost determinată ductilitatea corespunzătoare încărcării monotone.50 μm=Φu/Φy 3.50 1.00 3.005 0.50 2.71 J2-3m J2-4m specimen J3-4m Figura 4-19: Ductilitate încărcare monotonă Pe baza datelor din Tabelul 4-4.th rotire [rad] Figura 4-18: Modul de determinare a momentelor capabile şi a rotirilor 5.045 Sj. 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0. şi este reprezentată în Figura 4-19.00 4.00 1.ini 0. Orizontala corespunzătoare momentului capabil determină prin intersecţia cu curba experimentală punctele corespunzătoare rotirii elastice si ultime.50 0. ca fiind punctul de intersecţie dintre dreapta definita de rigiditatea iniţială şi o dreaptă tangentă la curba având înclinaţia de 10% din rigiditatea iniţială.025 0.57 4.4) .

conduce la o scădere drastică a ductilităţii globale a specimenului. Se remarca un comportament diferit al specimenelor în funcţie de direcţia de . cedarea specimenelor s-a înregistrat prin distorsiunea tălpii interioare cuplată cu voalarea locală şi voalarea prin taiere a panoului de inimă fără a cauza însă degradarea ciclurilor pozitive (Figura 4-22). este distorsiunea tălpii comprimate cuplat cu voalarea inimii (Figura 4-20). Însă. indiferent de clasa inimii au o ductilitate satisfăcătoare.8ey. 1. ductilitatea îmbinării nu este afectată în mare măsură de clasa inimii ci de clasa tălpilor. urmărind procedura modificată de încărcare a ECCS (Figura 4-12b). Mecanismul de cedare observat în toate cazurile.6ey. S-a remarcat ca în toate cazurile. 1. Datorită nesimetriei îmbinării. 1. Curbele histeretice sunt stabile în cazul specimenelor J2-3c şi J2-4c şi sunt caracterizate de o degradare redusă a momentului capabil.8ey a fost ciclul în care a fost atinsă capacitatea maximă a specimenelor. si 2. s-a înregistrat voalarea locală a panoului de inimă şi încovoierea plăcii de capăt. şi câte trei cicluri la 1. În cazul specimenului J2-4c. la încărcări monotone.Rezultatele testelor experimentale 107 (exp) în care φy este capacitatea de rotire corespunzătoare punctului de curgere iar (exp) φu reprezintă rotirea plastică ultimă. Figura 4-20: Mecanismul de cedare la încărcări monotone 4. Comportarea îmbinărilor şi modul de cedare rezultat pentru fiecare specimen în parte sunt prezentate în Figura 4-22. momentul capabil ultim nu a fost atins la încărcări negative în nici unul din cazuri. 2. În cadrul încercărilor ciclice.0ey. Rezultate încercări ciclice Încercările ciclice au fost realizate de asemenea în control de deplasare. determinată în urma încercărilor monotone. 1.2ey.2.0ey. la cicluri repetate au apărut fisuri în panoul de inimă (mai exact cedare prin oboseala în domeniul plastic).4.3. această degradare este mult mai accentuată în cazul specimenului J3-4c. Ca o concluzie preliminară.4ey. S-a efectuat câte un ciclu până la atingerea unei deplasări elastice de 1. Reducerea zvelteţi pereţilor din care este realizata talpa elementului. La încărcările negative.2 ey.3 . Se remarcă faptul că specimenele cu tălpi de Clasa 2.

108 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Se observă o reducere a rigidităţii şi a capacităţii portante a îmbinării. Dacă în cazul încărcării pozitive (aceiaşi direcţie de aplicare a forţei ca şi încărcarea monotonă). comportamentul la încărcări negative este complet diferit datorită configuraţiei îmbinării. şurubul de la exterior fiind foarte solicitat. rotirea corespunzătoare (exp) (exp) curgerii. a Ecuaţiei (4.02367 0. Se observă o reducere semnificativă a ductilităţii faţă de cea obţinută în cazul încărcărilor monotone.39 [rad] 0. avem un comportament asemănător cu cel înregistrat în cazul testelor la încărcări monotone.4).01870 Ductilitatea ciclică a fost determinată pe baza datelor din Tabelul 4-5. Aceste valori sunt prezentate în Tabelul 4-5. au fost determinate din înfăşurătoarea curbelor histeretice (primul ciclu) pentru toate cazurile.00917 0. O soluţie optimă pentru îmbunătăţirea comportamentului ar fi.01712 [rad] 0.23 495. dispunerea unui şurub exterior (vezi Figura 4-21). Tabelul 4-5: Momente capabile. în aceasta situaţie. urmărind aceiaşi procedură de determinare ca şi în cazul încărcărilor monotone. j (exp) φy Specimen J2-3c J2-4c J3-4c (exp) φu [kNm] 613.00917 0. φy .4 aplicare a încărcării. j .42 468.02413 0. rotiri încercări ciclice (exp) MR. si rotirea ultima. . φu . Rand de suruburi suplimentar Figura 4-21: Rând suplimentar de şuruburi pentru îmbunătăţirea comportamentului la acţiuni ciclice (exp) Valoarea momentului capabil al îmbinării. şi este prezentată în Figura 4-23. MR.

4.035 -0. b) mod de cedare) a) c) J3-4C b) .005 0.015 0.025 0.035 Figura 4-22: Comportarea specimenelor la încărcări ciclice: a) curba moment-rotire.025 0.015 0.035 b) J2-4C J3-4C 800 600 400 200 0 -0.015 0.015 0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] -0.025 -0.035 a) J2-3C J2-4C 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.005 0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] moment [kNm] -0.025 -0.005 0.025 -0.015 0.035 -0.015 0.035 -0.Rezultatele testelor experimentale J2-3C 800 600 400 moment [kNm] 200 0 -0.3 .025 0.005 -200 -400 -600 rotire [rad] 109 -0.

3. Validitatea formulei a fost demonstrată în repetate rânduri.5).09 2. Distorsiunea panoului de inimă la taiere.3.50 1. (Figura 4-24). Oricum este destul de dificil de estimat valoarea acestor componente separat. γ.4 3.00 J2-3c J2-4c J3-4c 1. datorată distorsiunii tălpii comprimate cuplată cu voalarea locală a inimii. de aceia ughiul de distorsiune a panoului de inimă se va determina simplificat cu ajutorul ecuaţiei (4.58 2.00 1. γ = a2 + b2 + (Drel 5 − Drel 6 ) 2⋅a⋅b (4.00 0.110 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . Influenţa diferitelor componente în rotirea totală a îmbinării În urma testelor experimentale s-a observat că acele componente care influenţează rotirea totală a îmbinării sunt: rotirea panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii.5) b 1 Drel6 a 2 Drel5 b a 2 Figura 4-24: Definirea rotirii panoului de inimă a nodului = 1+ . printre care amintim Stratan (2004). are două componente.50 μc=Φu/Φy 2.63 specimen Figura 4-23: Ductilitate încărcare ciclică 4. γ1 şi γ2.00 2.50 0.

00 10. se înregistrează o diferenţă .3 . Comparând valorile lui γ cu Φr se observă căa panoul de inimă al îmbinării are o contribuţie redusă în comparaţie cu cea a grinzii la rotirea totală a îmbinării. datorata distorsiunii tălpii comprimate cuplata cu voalarea locala a inimii.00 50.6) r Drel2 Drel1 h Figura 4-25: Definirea rotirii panoului de inimă a grinzii 60.00 20.u)/Φu În Figura 4-26 sunt prezentate valorile rotirii panoului de inimă la tăiere şi rotirea grinzii. pe baza următoarei formule: φr = (Drel 1 − Drel 2 ) h (4.00 40. raportate la rotirea totală a nodului. poate fi determinata folosind deplasările relative Drel1 si Drel2 (Figura 4-25).Rezultatele testelor experimentale 111 Rotirea grinzii.00 % 30.u/Φu (γu+Φr. Mai mult.4.00 J2-3m J2-4m J3-4m J2-3c J2-4c J3-4c specimen Figura 4-26: Influenta diferitelor componente in rotirea totala a îmbinării γu/Φu Φr.00 0.

rigidizări ale inimii grinzii. 4. mai ales pe specimene cu gabarite mari ( adică la scară naturala). riglă şi stâlp. Între plăcile de capăt au fost introdu-se elemente de contact de tip Conta52. având dimensiunile prezentate în Tabelul 4-2.4 semnificativă între valorile componentelor la tipul de încărcare aplicat. discretizarea s-a făcut la un nivel de detaliere ridicat. şi prevăzute goluri pentru şuruburi. Au fost discretizate plăcile de capăt pentru ambele elemente componente.112 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp . acestea fiind elemente cu caracteristici plastice şi capacităţi mari de deformare. dar şi din punct de vedere al materialelor consumate. Pentru a simulat cat mai bine realitatea. Program de simulări numerice Testele experimentale. O alternativă la testele experimentale o reprezintă simulările numerice care sa transpună în calcul.4. fiind prevăzute rigidizări ale plăcii de capăt. Elementele de tip SHELL43 au fost folosite pentru discretizarea specimenelor realizate din tablă. monoton sau ciclic. la modul cel mai realist. Discretizarea îmbinărilor pentru analizele neliniare este prezentată în Figura 4-27. sunt în general costisitoare atât din punct de vedere al timpului alocat şi al forţei de muncă implicată. toate efectele ce intervin în derularea testelor experimentale. Figura 4-27: Discretizarea îmbinărilor pentru analiza cu MEF .0. care simulează un contact de tipul „point-to-point” (adică fiecărui punct de pe faţa unui element aflat în contact cu alt element îi corespunde un punct pe faţa celui de al doilea element). Specimenele analizate au fost aceleaşi ca şi în cazul programului experimental. Contribuţia componentelor luate în calcul fiind mai mare în cazul încărcării aplicate ciclic. utilizând elemente de tip SHELL43 în cadrul programului Ansys 8. În acest scop comportarea îmbinărilor s-a simulat prin analize elasto-plastice cu elemente finite.

Comparând rezultatele obţinute pe cele doua căi. Figura 4-28: Curba de material σ-ε Schema statică este identică cu cea prezentată la testele experimentale (Figura 4-11a) şi anume a fost prevăzută o articulaţie fixă la baza stâlpului (dreapta) şi o articulaţie mobilă la capătul de sus al grinzii.4. În Figura 4-30 sunt prezentate modurile de cedare ale specimenelor in urma analizelor efectuate şi curbele de comportament ale acestora în termeni de forţă şi deplasare. experimental şi analiza nelinieară elasto-plastică se observă o similitudine foarte buna între acestea. la distanta de 2020 mm faţă de axa neutră a stâlpului. Imperfecţiunea specimenului a fost aplicată după primul mod propriu de flambaj elastic.4 . magnitudinea acesteia fiind determinata în concordanta cu prevederile EN1993-13[19]. Figura 4-29: Imperfecţiuni considerate în analiza numerică Analizele realizate cu elemente finite au condus la moduri de cedare asemănătoare sub efectul încărcărilor monotone şi anume: distorsiunea tălpii comprimate a grinzii şi voalarea locală (mecanism local plastic) a inimii grinzii. Nodurile au fost încărcate static cu forţă distribuita pe lăţimea tălpii. .Program de simulări numerice 113 Comportarea materialului – otel S275 (OL44) s-a modelat printr-o curba elastica-perfect plastică (Figura 4-28). pentru elemente cu pereţi subţiri.

4 Moduri de cedare MEF Comparaţie MEF-EXP 450 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-3 FEM J2-3 EXP Îmbinare J2-3 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J2-4 FEM J2-4 EXP Îmbinare J2-4 400 350 300 Force [kN] 250 200 150 100 50 0 0 20 40 60 displacement [mm] 80 100 120 J3-4 FEM J3-4 EXP Îmbinare J3-4 Figura 4-30: Moduri de cedare şi comparaţie MEF – experimental .114 Program experimental pe îmbinări riglă-stâlp .

. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă.Concluzii 115 4.4. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. după atingerea momentului capabil. Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone.5 . Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. Specimenul J2-4 a prezentat o ductilitate buna la încărcări ciclice. Concluzii Testele experimentale prezentate in cadrul acestui capitol au fost efectuate pe specimene scara naturala in cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţata nici de clasa inimii.5. nici de tipul de încărcare. În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). iar în cazul specimenelor cu inima de clasa 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului.

panoul de inima al riglei la forfecare (8). rigidizările de pe rigla la compresiune (7).5. metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice. În cazul particular al cadrelor metalice portal (îmbinare cu placa de capăt extinsă. placa de capăt a stâlpului la încovoiere (2). Metoda componentelor 5. inima riglei la întindere (5). fiind studiat în consecinţă. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi.APLICAREA METODEI COMPONENTELOR PENTRU CARACTERIZAREA COMPORTĂRII ÎMBINĂRILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 5.1. Ca o caracteristica a metodei. talpa stâlpului la compresiune (3). Introducere Metoda componentelor este în momentul de faţă. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. .1. inima riglei la compresiune (4). nodul este considerat ca un tot unitar. supusă la moment încovoietor şi forţă axiala) componentele relevante sunt următoarele (vezi Figura 5-1): • • • • • • • • • inima stâlpului la întindere (1). placa de capăt a riglei la încovoiere (6).8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte).1. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. rândul de şuruburi din stânga la întindere (9). Particularitatea metodei componentelor constă în considerarea oricărei îmbinări ca un set de „componente individuale”.

datorita eforturilor din elemente îmbinate.1. acestea corespunzând celor trei zone care apar in îmbinare. si anume: o zona întinsă. o zona comprimată şi una forfecată.2. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. care este solicitat în acelaşi timp la compresiune. rezistenţă de calcul). 5. iar rezistenţa îmbinării nu trebuie să fie condiţionată de rezistenţa cordoanelor de sudură.1 -Metoda componentelor 117 8 5 N M 6 2 4 7 9 M 1 N 3 Figura 5-1: Componentele unei îmbinări rigla-stâlp Se observă din cele prezentate anterior că sudura între elementele componente ale îmbinării nu este considerată ca o componentă a acesteia. În elementele îmbinării se disting trei tipuri de eforturi. Coexistenţa câtorva componente în cadrul aceluiaşi nod (spre exemplu în cazul de faţă panoul de inimă al riglei. Fiecare din componentele prezentate anterior posedă o rezistenţă şi o rigiditate la compresiune. . Etapele metodei componentelor Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării intre elementele considerate.5. întindere şi forfecare. Deoarece deformarea acesteia este mult redusă în comparaţie cu cea a elementelor componente. tensiune şi forfecare) poate conduce la interacţiunea eforturilor rezultând în final o variaţie a rezistentei şi rigidităţii pentru fiecare componenta în parte.

Componentele tratate până în momentul de faţă de prevederile din EN1993-1. Cea de-a doua etapa presupune o cunoaştere suficient de amănunţită a modului de comportare a componentelor individuale. În general rezistenţa unei componente raportată la o anumită solicitare. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor nodului. valoarea indicată fără a fi determinată experimental sau analitic. compresiune şi/sau forfecare independent de modul de solicitare a nodului. Mai mult. a) componente individuale Figura 5-2: Tipuri de mecanisme plastice b) componente grupate . coexistenţa solicitărilor de forfecare.1. întindere si forfecare. Pentru a ţine cont de interacţiunea dintre acestea în EN 1993-1. Fiecare componentă a întregii îmbinări posedă rezistenţa proprie la întindere. la care rezistenţa nu depinde de efortul de întindere la care şurubul este solicitat. În Figura 5-2 sunt ilustrate cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”.5 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. Prima etapă este direct dependentă de caracteristicile geometrice a ansamblelor şi identificarea celor trei zone: de compresiune.3.8[20] sunt prezentate în paragraful 5.8[20] este prevăzută o reducere a capacităţii portante a nodului cu 10%. nu depinde de valoarea acestei solicitări: Spre exemplu cazul şuruburilor. compresiune si întindere în cazul panoului de inimă al riglei şi interacţiunea dintre acestea este tratată în EN1993-1. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”.118 Aplicarea metodei componentelor . panoul de inimă la întindere şi panoul de inimă la compresiune. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual.8[20] individual pentru fiecare componentă de bază în parte şi anume: panoul de inimă la forfecare.

se bazează pe aşa numita „distribuţie a eforturilor interne în nod”.8[20] fiind cea prezentată în Figura 5-3. ce acţionează în nod. primele două etape ale metodei componentelor au fost realizate (identificarea şi determinarea caracteristicilor). se bazează pe distribuţia eforturilor interne în componentele de bază. pasul ultim constând în asamblarea componentelor în vederea determinării modului de comportarea a nodului studiat. Armonizarea normelor romaneşti cu cele europene a condus la apariţia unei versiuni traduse în limba romană în anul 2006 şi publicată de ASRO: SR EN1993-1-8[61]: Proiectarea structurilor de otel.1.5. ultima parte a metodei componentelor. 5. trebuie să fie în echilibru cu solicitările externe ce acţionează în secţiunea respectivă.8 şi legea moment-rotire Metoda componentelor apare pentru prima dată în Anexa J a ENV 1993-1 iar mai apoi se transformă în EN1993-1. torsiune şi/sau compresiune şi întindere axială. pe baza modelului mecanic considerat cel mai reprezentativ pentru îmbinarea considerată. se va determina modul în care aceste eforturi vor fi distribuite între componentele constituente. Proiectarea îmbinărilor”. rezultate în urma distribuţiei. . • fiecare parte a secţiunii transversale trebuie să poată transfera mai departe eforturile interne la care este supusă. Toate aceste se aplică nu doar nodurilor structurii. efortul la care fiecare componentă de bază este supusă fiind denumit „efort intern”.8 „Design of Joints”[20] şi tratează calculul îmbinărilor structurilor metalice. Distribuţia eforturilor interne se face pentru a determina rigiditatea şi nivelul de rezistenţă la încovoiere. În acest fel.8[20] sunt prezentate în Tabelul 5-1.denumite componente în cazul unui nod . această etapă constă în asamblarea componentelor individuale pentru a determina proprietăţile mecanice ale nodului. • nu va fi depăşită în nici un caz capacitatea de deformare a fiecărei părţi a secţiunii transversale.1 -Metoda componentelor 119 Ultima etapă constă în asamblarea componentelor.8 Part 1. După cum indică şi numele. Componentele de bază în cazul îmbinărilor realizate cu şuruburi şi tratate în EN1993-1. Asamblarea componentelor este după cum s-a descris mai sus. Normativul propune de asemenea determinarea rezistenţelor caracteristice ăi a rigidităţii pentru fiecare componentă de bază. cât şi în orice secţiune transversală a grinzii sau stâlpului.3. forfecare.trebuie respectată. Aceste două caracteristici sunt suficiente pentru definirea curbei moment-rotire a nodului. Componentele de bază conform EN1993-1. supuse la încovoiere. • compatibilitatea deplasărilor între părţile constituente ale secţiunii transversale . Metoda componentelor permite determinarea analitică a rigidităţii iniţiale şi a momentului rezistent de calcul. în vederea determinării rigidităţii şi rezistenţei. Relaţia între proprietăţile componentelor şi cele ale nodului. Distribuţia eforturilor interne trebuie făcută într-un mod raţional. Pentru un anumit set de eforturilor externe. curba convenţională de comportament adoptată de EN1993-1. iar din punct de vedere teoretic trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: • eforturile interne.

120 Aplicarea metodei componentelor .Ed 4 Talpa stâlpului la încovoiere 5 Placa de capăt la încovoiere 6 Corniera de talpă la încovoiere 7 Talpa şi inima grinzii sau stâlpului la compresiune Fc.Ed .8) Nr.Ed Ft. crt.5 Evaluarea rezistenţelor de calcul şi a rigidităţilor pentru componentele prezentate în Tabelul 5-1 se face folosind formulele de calcul existente în EN19931.8[20]. Tabelul 5-1: Componente de bază ale nodului (EN 1993-1. Componente VSd 1 Panoul inimii stâlpului la tăiere VSd 2 Inima stâlpului transversală la compresiune Fc.Ed 3 Inima stâlpului transversală la întindere Ft.

5.Ed 9 Tabla la întindere sau compresiune Fc. Componente Ft. placa de capăt sau corniere) 12 13 Grindă prevăzută cu vută Figura 5-3: Curba moment-rotire convenţională . crt.1 -Metoda componentelor 121 Nr. tălpile stâlpului.Ed 10 11 Şuruburi la întindere Şuruburi la forfecare Şuruburi la presiune pe gaură (pe tălpile grinzii.Ed 8 Inima riglei la întindere Ft.

care înglobează resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază la nivelul unui rând de şuruburi. care tine cont de tipul îmbinării. având o rigiditate keff. Δi deformaţia resortului i.8.5 Rigiditatea secanta Sj este funcţie de momentul rezistent de calcul.ini se determină pornind de la deformarea componentelor de bază ale nodului. 5. Numerele asociate fiecărui resort corespund numărului de componentă regăsită în EN1993-1. Componenta elastică a fiecărei componente de bază este reprezentată de un resort. Relaţia forţă-deplasare a unui resort este evaluată cu: Fi = E ⋅ k i ⋅ Δ i (5. acţionând la nivelul braţului de pârghie z. ţinând cont de schema din Figura 5-4. de momentul aplicat şi de un coeficient . În Figura 5-4 c) resorturile efective sunt înlocuite de un resort echivalent de rigiditate unica keq.r (r reprezentând rândul de şuruburi considerat). şurubului la întindere. Determinarea rigidităţii iniţiale Rigiditatea iniţială Sj.1. E modulul de elasticitate a oţelului.122 Aplicarea metodei componentelor . a) b) c) Figura 5-4: Modelul resorturilor pentru o îmbinare cu placa de capăt extinsă Figura 5-4 b) ilustrează resortul echivalent. În cele ce urmează sunt prezentate formulele pentru determinarea rigidităţii efective keff şi a rigidităţii echivalente keq. la nivelul unui rând de şuruburi. şi respectiv rândului de bulon considerat. tălpii stâlpului la încovoiere şi inimii stâlpului la întindere sunt combinate pentru a forma un resort efectiv pentru fiecare rând de şuruburi. ψ. Astfel resorturile corespunzătoare plăcii de capăt la încovoiere.4.1) unde: Fi valoarea forţei în resortul i. Momentul elastic este definit empiric şi este considerat ca fiind egal cu două treimi din momentul rezistent de calcul. ki coeficientul de rigiditate axială a resortului i. . În Figura 5-4 sunt ilustrate aceste resorturi pentru cazul unei îmbinări riglăstâlp realizată cu şuruburi şi placă de capăt extinsă. de rigiditatea iniţială.

Rd ) ψ dacă M j .Rd < M j . corespunzător unui moment Mj.ini / S j Raportul rigidităţilor μ se determină cu ajutorul următoarelor relaţii: μ =1 μ = (1.2) ∑k z = ∑k r r ⋅ hr 2 ⋅ hr (5.4) Pe baza rigidităţii determinate conform (5. rigiditatea la rotire Sj a unui nod grindăstâlp.Rd (5.Rd se obţine cu relaţia: Sj = E ⋅ z2 1 μ⋅∑ ki (5. este raportul dintre rigidităţile S j .Ed / M j .5 ⋅ M j .4).r 123 (5.r eff .5.1 -Metoda componentelor keff .5) S j .Rd.7) unde: ki z μ este coeficientul de rigiditate al componentei i a nodului braţul de pârghie.Ed ≤ 2 / 3 ⋅ M j .9) dacă Valorile coeficientului ψ sunt date in Tabelul 5-2 .Ed mai mic decât momentul rezistent de calcul Mj. rigiditatea iniţiala a nodului se obţine prin înlocuirea rotirii φ cu: φ = rezultând: Δ1 + Δ2 + Δ eq z (5.6) Dacă forţa axială NEd în elementele îmbinate nu depăşeşte 5% din rezistenţa de calcul a secţiunii transversale Npl.r ⋅ hr z (5.8) (5.2) şi (5.Rd 2 / 3 ⋅ M j .ini = Mj φ = F ⋅z F ⋅ z2 E ⋅ z2 = = ∑ Δi F ⋅ ∑ 1 ∑ 1 E ki ki z (5.3) keq = ∑k r eff .Ed ≤ M j .r = 1 1 ∑k i i .r eff .

7 3.5 Tabelul 5-2: Valorile coeficientului ψ Tipul îmbinării Sudată Placă de capăt cu şuruburi Corniere de tălpi cu şuruburi Placă de bază a stâlpului ψ 2. o distribuţie „elastică” (Figura 5-5 c).7 5.124 Aplicarea metodei componentelor . o distribuţie „elastică-plastică” (Figura 5-5 b) Distribuţia va depinde în mare măsură de capacitatea de deformare a componentelor nodului. CC a) distribuţie „plastică” a eforturilor interne CC b) distribuţie „elastică-plastică” a eforturilor interne CC c) distribuţie „elastică” a eforturilor interne Figura 5-5: Distribuţia eforturilor interne .7 2.1.1 2. Determinarea momentului rezistent Determinarea momentului rezistent de calcul se bazează pe aplicarea teoremelor statice.5. La nivelul şuruburilor pot fi identificate trei tipuri de distribuţie ale eforturilor interne şi anume: • • • o distribuţie „plastică” (Figura 5-5 a).

în talpa şi inima grinzii sau la atingerea rezistenţei la compresiune a inimii grinzii şi a rezistenţei la forfecare a panoului de inimă.i ≤ 1. În acest caz ecuaţia (5. (5. 9Bt .Rd = ∑F i =1 k Rd . Această distribuţie se aplică cu precădere la nodurile având grosimi mari ale plăcii de capăt şi ale tălpii stâlpului. distribuţia eforturilor este liniară.Rd) şi este condiţionată de cedarea şurubului sau a plăcii de capăt. Aceste braţe sunt determinate ca fiind distanţele de la centrul de compresiune (CC) la axa rândului de şuruburi considerat.i se datorează cedării inimii grinzii la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd. M j .i se datorează cedării plăcii de capăt şi • rezistenţa de calcul FRd .i ⋅ hi + ⎛h ⋅F ⎞ hi ⋅ min ⎜ i Rd . în care s-a atins deja rezistenţa de calcul ( FRd.Rd .5. distribuţia plastică a eforturilor este întreruptă datorita lipsei capacităţii de deformare a ultimului rând de şuruburi.i se datorează cedării inimii stâlpului la întindere sau • rezistenţa de calcul FRd.8[20] se presupune ca există o capacitate de deformare suficientă a unui rând de şuruburi dacă: • rezistenţa de calcul FRd.11) se aplică considerând k=1.1 -Metoda componentelor 125 Distribuţia plastică a eforturilor interne. În acest caz momentul rezistent de calcul se va determina similar pe baza formulelor de calcul prezentate anterior.i ⋅ hi (5.10) În anumite cazuri (vezi Figura 5-5b).k . În EN1993-1. Momentul rezistent în acest caz se evaluează cu: M j . în care Bt.10)). FRd . Fc. Momentul rezistent de calcul este determinat ca fiind suma produselor dintre efortul interior de la nivelul fiecărui bulon si braţul acestuia (eq.k>1. Cele trei tipuri de distribuţii ar putea fi limitate în cazul atingerii rezistenţei la compresiune.Rd reprezintă rezistenţa unui şurub. asta numai dacă există o capacitate suficientă de deformare a componentelor.9Bt. la care în primul rând de şuruburi a fost atinsă rezistenţa şi prezintă un comportament ne-ductil.Rd = ∑F i =1 n Rd . doar că se vor lua în considerare un număr limitat de . prezentată în Figura 5-5a se dezvoltă progresiv de la rândul superior de şuruburi spre rândul inferior de şuruburi. Aceste criterii îşi au originea in cercetările realizate de Jaspart (1999)[38]. La rândurile de şuruburi situate sub rândul de şuruburi k.11) Distribuţia „elastică” a eforturilor prezentată în Figura 5-5c este un caz particular al distribuţiei „elastice-plastice”.i ⎟ i = k +1 ⎝ hk ⎠ ∑ n (5.

În ultimele două cazuri. talpa stâlpului la încovoiere. placa de capăt a grinzii la încovoiere. prezentat în paragrafele anterioare (Figura 5-2). Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 5. pentru resorturile corespunzătoare fiecărei componente de bază. 5. Este folosită ca referinţă în EN 1993 şi EN 1994. reprezintă efortul de întindere în rândul i.Rd şi a inimii grinzii. Mai mult. Distribuţia eforturilor la rândurile de şuruburi se face ţinând cont de faptul că aceluiaşi rând de şuruburi nu i se va atribui o încărcare mai mare decât cea pe care o poate transfera acel rândul de buloane.2. Fl reprezintă minimul dintre rezistenţa de calcul la compresiune a tălpii Fc. pentru a evita ruperea fragila a şurubului. Generalităţi. În acest interval valoarea rezistentei la compresiune se determină: (5. reprezintă rezistenţa minimă a componentelor la nivelul rândului de şuruburi considerat.n este numărul ultimului rând de şuruburi în care apar eforturi de întindere.12) ∑ Fl = Fc. Această rezistenţă trebuie sa ţină cont şi de apariţia fenomenului de grupare la apariţia mecanismului de cedare.5 rânduri de şuruburi. rezistenţa de calcul şi capacitatea de . pentru dimensionarea îmbinărilor structurilor metalice şi respectiv mixte. rezistenţa resortului efectiv i (vezi Figura 5-4b) este condiţionată de componenta cea mai slabă.1. utilizată în formulele precedente. denumite componente. dacă aceste componente sunt active. amplasate în serie (vezi Figura 5-4a). Metoda componentelor reprezintă o procedură de calcul binecunoscută pentru evaluarea proprietăţilor de calcul a îmbinărilor structurale. Rezistenţa de calcul a unui rând de şuruburi i. FRd. În cadrul metodei componentelor fiecare nod este considerat ca fiind alcătuit dintr-un set de elemente. dintre rezistenţa de calcul la compresiune a inimii grinzii şi rezistenţa de calcul la forfecare a panoului de inimă.2. dar poate fi aplicată şi pentru alte tipuri de configuraţii a îmbinărilor.Rd l =1. Proprietăţile mecanice a acestor componente cum ar fi deformaţia elastică. trebuie limitată în acelaşi timp grosimea tălpii stâlpului cât şi grosimea plăcii de capăt. Se consideră că un nod are o capacitatea de rotire suficientă pentru un calcul plastic dacă momentul de calcul rezistent al nodului este definit de una din următoarele componentele de bază: • • • unde: n panoul de inimă la forfecare.i. Metoda componentelor poate fi utilizată pentru evaluarea capacităţii de deformare a unui nod dacă se cunoaşte capacitatea de deformare a fiecărei componente active.126 Aplicarea metodei componentelor .

evaluarea proprietăţilor mecanice a acestor componente şi asamblarea componentelor. Npl. Npl. 05 Npl .Rd (5. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare.2.2. utilizând metoda componentelor. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire.8[20] este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare. Proprietăţile componentelor fiind mai apoi asamblate. 5.5. NSd rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. momentul rezistent de calcul. trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate. Unde: Figura 5-6: Îmbinare riglă-stâlp la cadre metalice parter cu rigla în pantă . implică trei paşi succesivi: identificarea componentelor de bază. De asemenea trebuie subliniat faptul că această valoare a fost aleasă în mod arbitrar şi nu este justificată ştiinţific. şi anume: rigiditatea la rotire. Limitarea de 5% poate fi respectată în majoritatea cazurilor în care îmbinarea riglă-stâlp se realizează între elementele structurilor multietajate. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. caracterizarea proprietăţilor unui nod.13) este efortul axial de calcul.Rd Se consideră că sub această limită comportarea nodului nu este influenţă semnificativ de forţa axială. Aceste este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. În consecinţă. dar nu şi în cazul îmbinărilor elementelor cadrelor metalice parter cu rigla în pantă (Figura 5-6). NSd.2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 127 deformare sunt evaluate prin intermediul unor modele consacrate de calcul. modul de cedare şi capacitatea de rotire. la eforturi de compresiune şi întindere.Rd: NSd ≤ 0. Îmbinări structurale supuse la moment încovoietor M şi forţă axială N În majoritatea cazurilor. în final rezultând proprietăţile mecanice ale întregului nod.

128 Aplicarea metodei componentelor .Rd -1 Figura 5-7: Curba de interacţiune M-N Aceste prevederi sunt puse sub semnul întrebării. talpa stâlpului la încovoiere. Aceste probleme au fost investigate la Universitatea din Liege prin intermediul unui amplu program experimental şi analitic de către Cerfontaine & Jaspart (2003)[8]. iar forţele de întindere sunt transferate prin intermediul şuruburilor întinse.13) nu este satisfăcută. Dificultatea în acest sens rezultă din modificarea listei de componente active în nod. în EN 1993-1. forţele de compresiune se dezvoltă în vecinătatea tălpii inferioare a riglei îmbinate. În cazul interacţiunii dintre momentul încovoietor şi forţa axială este important modul în care sunt activate componentele de bază în funcţie de intensitatea încărcărilor aplicate în nod. iar pentru a dezvolta o procedură de proiectare îmbunătăţită în concordanţă cu metoda componentelor care este încă valabilă atâta timp cât comportamentul componentelor este independent de tipul de încărcare aplicat întregului nod – se cere o nouă procedură de asamblare a componentelor pentru a acoperi acţiunea combinată a momentului încovoietor şi a forţei axiale. componentele activate fiind: inima stâlpului la întindere. NSd NRd 1 -1 1 MSd Mj. . placa de capăt la încovoiere. cea de a doua corespunzând unei forţe axiale predominante (Figura 5-9b).8 se consideră că diagrama de interacţiune moment-forţa axială este definită de linia ce uneşte următoarele 4 puncte: rezistenţa la moment încovoietor pozitiv şi negativ în absenţa forţei axiale şi respectiv rezistenţa axială la întindere şi compresiune în absenţa momentului încovoietor (Figura 5-7). Pentru un moment încovoietor predominat. Considerând o îmbinare riglă-stâlp cu placă de capăt extinsă supusă la moment încovoietor şi forţă axială ( Figura 5-8) există două distribuţii posibile ale eforturilor interne în nod: • • una corespunzând unui moment încovoietor predominant (Figura 5-9a). în concordanţă cu importanţa relativă a momentului încovoietor şi a forţei axiale şi bineînţeles în concordanţă cu semnele forţelor aplicate în nod.5 În cazul în care condiţia (5.

2 -Particularităţi ale îmbinărilor la forţă axială şi moment încovoietor 129 şuruburile la întindere. talpa grinzii la compresiune. inima stâlpului la compresiune. Rândurile de şuruburi nu mai sunt active la întindere. partea superioară a îmbinării tinde să transfere eforturi de compresiune. componentele activate fiind: inima stâlpului la compresiune. inima stâlpului la întindere şi talpa grinzii la întindere. talpa grinzii la compresiune.5. N M Figura 5-8: Îmbinare supusă la moment încovoietor şi forţă axială N M a) M predominant N M Figura 5-9: Distribuţia eforturilor interne în funcţie de raportul M/N b) N predominant . În cazul unei forţe axiale predominate. inima grinzii la întindere.

CWC – inima stâlpului la compresiune.8[20].5 5. CWT CFB BT EPB N CWC BFC îmbinare Panoul de inimă la forfecare M nod Figura 5-10: Modelul mecanic propus de Cerfontaine şi Jaspart Modelul propus conduce la activarea următoarelor componente: CWT . realizat de asemenea la universitatea mai sus amintită de către Cerfontaine şi Jaspart (2003)[8] (Figura 5-10). bazat pe utilizarea metodei componentelor. Datorită eforturilor de întindere din şurub. intr-o manieră numerică.inima stâlpului la întindere. EPB – placa de capăt la încovoiere. Modelul permite determinarea.talpa stâlpului la încovoiere. la Universitatea din Liege s-a desfăşurat un amplu studiu experimental şi analitic. în placa de capăt vor apărea linii de curgere cuplate în jurul mai multor şuruburilor. nodul ar fi alcătuit dintr-o îmbinare solicitată la moment încovoietor şi forţă axială şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este suficient de mare. CFB .3. Modelul mecanic dezvoltat în acest sens a fost utilizat şi în cadrul unui program de calcul al îmbinărilor. respectiv deplasarea acesteia. solicitat la eforturi axiale şi încovoiere.130 Aplicarea metodei componentelor . BT – şurubul la întindere. a răspunsului nodului riglă-stâlp. BWT – inima grinzii la întindere. Dacă distanţa dintre rândurile de şuruburi este mică. cauzând printre altele încovoierea plăcii de capăt şi/sau încovoierea tălpii stâlpului. în placa de capăt vor apărea linii de curgere separate în jurul unui şurub. conducând la un mecanism individual de cedare (Figura 5-2a). conducând la un mecanism . în placa de capăt se dezvoltă un mecanism plastic de cedare. În acest model. fiecare componentă a nodului este reprezentată de un resort elastic caracterizat de o curba neliniară F-Δ. unde F şi Δ reprezintă forţa ce acţionează în componenta considerată.2. Exista două caracteristici particulare ale metodei componentelor ce trebuie analizate cu mare atenţie şi anume: • „efectele grupate” (Figura 5-2b): aceste efecte apar îndeosebi în cazul îmbinărilor realizate cu placă de capăt la care eforturile de întindere între elemente sunt transmise prin intermediul şuruburilor. Modelul mecanic propus de Cerfontaine & Jaspart (2003)[8] În vederea investigării comportamentului îmbinărilor cu şuruburi sub efectul cuplat al momentului încovoietor şi al forţei axiale. BFC – talpa grinzii la compresiune. Dacă ar fi să urmăm definiţiile date în EN 1993-1.

individual pentru fiecare componentă a îmbinării în parte şi anume: talpa stâlpului. inima grinzii. Determinarea îmbinare diagramei de îmbinărilor interacţiune aplicând pentru Caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp a cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 se face prin intermediul curbei moment-rotire. eforturi longitudinale datorate încărcărilor axiale şi a momentului încovoietor din stâlp. ce formează o pereche de valori.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. şuruburi. având un număr de Nb rânduri de şuruburi prin care sunt transferate eforturile de întindere. 131 grupat de cedare (Figura 5-2a). Mai mult decât atât. are la bază metoda componentelor şi ţine cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială. trebuie sa rămână în interiorul acestei diagrame. În Figura 5-11 este ilustrată o îmbinare cu şuruburi realizată cu placă de capăt extinsă având un număr de Nb=4 şuruburi. În cele ce urmează se va face o scurtă trecere în revistă a modului de lucru a programului. Apariţia efectelor grupate afectează în aceeaşi măsură şi următoarele componente: inima stâlpului la întindere – CWT şi inima grinzii la întindere BWT. Evaluarea caracteristicilor metoda componentelor. şi eforturi transversale datorate încărcărilor aplicate nodului (inima stâlpului la întindere – CWT. şi panoul de inimă a stâlpului la forfecare). iar cele de compresiune negative sau egale cu zero. La rândul ei curba moment-rotire este trasată utilizând un program de calcul dezvoltat de Cerfontaine şi Jaspart la Universitatea din Liege. respectiv inferioare a grinzii (Figura 5-10) şi care activează suplimentar următoarele componente: talpa şi inima grinzii la compresiune şi inima stâlpului la compresiune. 5.5. În prezenta lucrare se va prezenta cazul general al unei îmbinări realizate cu placă de capăt extinsă cu şuruburi. placa de capăt a grinzii. În mod convenţional forţele de întindere se asumă a fi pozitive sau egale cu zero. 5. placa de capăt a stâlpului. iar pentru a fi asigurată rezistenţa întregii îmbinări momentul încovoietor şi forţa axială. • „interacţiunea componentelor”: acest fenomen are loc între componentele stâlpului unde interacţionează trei tipuri de eforturi: eforturile de forfecare în panoul de inimă.3. inima stâlpului. Programul de calcul a fost dezvoltat în timp.3. Definiţii şi convenţii Diagrama de interacţiune defineşte o suprafaţă limită dată de rezistenţa nodului. Acest efect conduce la un număr convenţional de n=Nb+2 de rânduri de şuruburi prin intermediul cărora eforturile sunt transmise de la grindă la stâlp. rigidizările panoului de inimă a grinzii. talpa grinzii. este un program destinat în exclusivitate activităţilor de cercetare deoarece permite introducerea caracteristicilor mecanice a materialului. Toate rândurile de şuruburi se notează de la 1 la n începând cu primul rând de şuruburi (Figura 5-11). Pot fi indetificate două zone active poziţionate la mijlocul tălpii superioare. etc.1. Cinematica problemei este . inima stâlpului la compresiune – CWC.

condiţia de echilibru static se va scrie: M = ∑h ⋅F i =1 i n i N = ∑F i =1 n i (5. m + 1. Pentru o îmbinare supusă la eforturi de încovoiere (M) şi axiale (N). dar în realitate în nod se dezvoltă fenomenul de „grupare” e efectelor.. criteriul de rezistenţă pentru fiecare rând aparţinând grupului fictiv [m. În concluzie. 2 este egală cu zero.p.132 Aplicarea metodei componentelor ..16) . pentru fiecare componentă constitutivă α poate să fie scris: i =m ∑F p i Rd ≤ Fmp . iar „mecanismul de grup” ia în considerare doar rândurile de şuruburi 1.n (5.. rezistenţa fiecărui rând de şuruburi (care este egală cu rezistenţa celei mai slabe componente) nu poate fi depăşită. necesită existentă unui echilibru la cedare între distribuţia eforturilor interne şi forţele externe aplicate.5 următoarea: forţa de compresiune din rândul nr..15) Criteriul de rezistenţă În conformitate cu principiile teoremei statice. Totul pare simplu atâta timp cât se consideră rezistenţa individuală a fiecărui rând de şuruburi. bazată pe aplicarea teoremei statice. Braţul este definit ca fiind distanţa verticală dintre axa grinzii.α m = 1. în timp ce în rândul de şuruburi 1 şi 3 este diferită de zero.14) în care Fi reprezintă forţa în rândul i de şuruburi iar hi fiind braţul forţei respective.4. şi axa şurubului (valorile hi sunt pozitive pentru rândurile de şuruburi situate deasupra axei neutre a grinzii).3.p] în care apar efectele de grupare sunt considerate ca un rând echivalent fictiv având un braţ de pârghie echivalent şi o rezistenţă a grupului egală cu cea a celei mai slabe componente.. Momentul încovoietor şi forţa axială aplicată sunt conectate prin conceptul de excentricitate a încărcării după cum urmează (valorile pozitive ale momentului M şi ale forţei axiale N sunt definite în Figura 5-10): M = e⋅N (5. toate rândurile de şuruburi [m. Astfel s-a considerat că. p = m.p]. unde eforturile M şi N sunt aplicate. Rand 1 Rand sup 2 Rand 3 Rand 4 Rand 5 Rand inf 6 Figura 5-11: Numerotarea rândurilor de şuruburi Ecuaţiile de echilibru pentru nod şi excentricitatea încărcării Evaluarea rezistenţei nodului.

α . 0 ( ) daca i >k daca i <k (5. iar rezistenţa finală pentru grupul de şuruburi Rd Rd [m. Aplicarea teoremei statice conduce la următoarea definiţie şi trasarea diagramei de interacţiune M-N: Criteriul de interacţiune la cedare între momentul încovoietor (M) şi forţa axială (N) este descrisă de un set de 2n segmente paralele. Acest criteriu de rezistenţă poate fi derivat pentru fiecare componentă constitutivă a unui rând de şuruburi. Fmp .17) unde: Fi c = max Fi Rd + .5.n (5. În Figura 5-12 este ilustrată situaţia prezentată anterior pentru cazul interacţiunii între două rânduri de şuruburi (a) şi respectiv între trei rânduri de şuruburi (b) dar care acoperă şi cazul cel mai general al unei îmbinări cu n număr de şuruburi.. 0 ( ) ( daca sau: Fi c = min Fi Rd − .. 0 ) i <k (5. în cazul în care m este egal cu p.19) Fi c = min Fi Rd + .p]. notată cu Fmp .α reprezintă rezistenţa individuală a componentei α a rândului m.2.18) (5. 133 Rd în care Fmp .α reprezintă rezistenţa componentei α corespunzătoare grupului de Rd şuruburi de la m la p. poate fi definită ca fiind minimul valorilor Fmp . a) model de interacţiune între doua rânduri de şuruburi b) model de interacţiune între trei rânduri de şuruburi Figura 5-12: Moduri de interacţiune între rândurile de şuruburi Definirea criteriului de cedare pentru întregul nod Detalii referitoare la aplicarea teoremei statice pentru o îmbinare cu n rânduri de şuruburi sunt date in Teza de doctorat a lui Cerfontaine (2003)[7] intitulată ”Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblage boulonne”. până la valoarea maximă a rezistenţei rândului de şuruburi respectiv la celălalt capăt. la unul din capete. panta fiecărui segment fiind egală cu valoarea braţului de pârghie (hk). Diagrama de interacţiune se va obţine astfel: M = hk ⋅ N + ∑ (hi − hk ) ⋅ Fi c i =1 n k = 1.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.20) . valoarea forţei (Fk) variază de la 0. iar în lungul acestor segmente.

Figura 5-13: Exemplu de diagrama de interacţiune M-N (Cerfontaine 2003)[7]. 0 ⎛ Rd Fi Rd + = min ⎜ Fmi − ⎝ ⎛ Rd Fi Rd − = min ⎜ Fim − ⎝ ( ) j =m daca i −1 i >k (5. Punctele din Figura 5-12 reprezintă paşii succesivi pentru evaluarea valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − .n ⎟ ⎠ i >k (5..22) j = i +1 ⎞ F jRd − . În Figura 5-13 este prezentată un exemplu de diagramă generală capabilă de interacţiune moment – forţă axială (M-N) corespunzătoare unei îmbinări cu 4 rânduri de şuruburi..134 Aplicarea metodei componentelor . cu această .. Comparaţie experimentale.2. m = i..3. În Figura 5-12b este prezentată procedura de evaluare a valorilor Fi Rd + şi Fi Rd − în cazul unei îmbinări unde se grupează trei rânduri de şuruburi. De asemenea. metoda componentelor teste Pentru a putea face o comparaţie a rezultatelor obţinute prin utilizarea programului dezvoltat la Universitatea din Liege. 5.i ⎟ ⎠ i <k (5. asemănătoare celei prezentate în Figura 5-11.21) cu: ∑F ∑ m Rd + j ⎞ .23) Rezistenţa rândului de şuruburi i ( Fi Rd + şi Fi Rd − ) diferă pentru i mai mic decât k (obţinând Fi Rd + ) sau mai mare decât k (obţinând Fi Rd − ). au fost selectate un număr de îmbinări pentru care există deja date experimentale.5 Fi c = max Fi Rd − . m = 1.

Tabelul 5-3: Dimensiuni geometrice Nod j2-3 j2-4 j3-4 stâlp hc 650 700 700 bc 240 240 280 tf.5. tw. cl-tb – clasa tălpii grinzii.înălţimea stâlpului. tf.înălţimea grinzii. cl-is – clasa inimii stâlpului.b 12 12 10 tw. În acelaşi tabel sunt trecute şi clasa secţiunii elementelor componente: inima şi talpa stâlpului. Testele experimentale.b – grosimea tălpii grinzii.c 8 6 6 clts 2 2 3 clis 3 4 4 riglă hb 650 700 700 bb 200 200 230 tf. cl-ts – clasa tălpii stâlpului.c – grosimea inimii stâlpului. cl-ib – clasa inimii grinzii i. bb – lăţimea tălpii grinzii. realizate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. Caracteristicile de material au fost determinate în urma unor teste de tracţiune pe specimene extrase din nonele neafectate de deformaţii ale nodurilor încercate. În cadrul programului de calcul pentru fiecare grosime de material au fost folosite caracteristicile mecanice obţinute în urma testelor de tracţiune. Figura 5-14: Caracteristici dimensionale îmbinări . 135 ocazie s-a făcut o verificare suplimentară a testelor experimentale realizate pe noduri riglă-stâlp având secţiuni variabile zvelte.c 15 15 12 tw. rezultatele acestor teste sunt prezentate detaliat în Capitolul 4 al prezentei lucrări. bc – lăţimea tălpii stâlpului.b 8 6 6 cltb 2 2 3 clib 3 4 4 unde: hc . inima şi talpa grinzii. tf.c – grosimea tălpii stâlpului. Dimensiunile geometrice ale îmbinărilor analizate sunt prezentate în Tabelul 5-3 şi grafic în Figura 5-14. hb .b – grosimea inimii grinzii. tw.

005 0.ini Mrd. Se observă că valorile.02 0. 900 800 700 600 moment [kNm] 500 400 300 200 100 0 -0.62 moment [kNm] J2-4 800 700 600 Mrd.01 0.004122 Φu.ini J3-4 Φel.055 0. 0. valorile experimentale şi cele analitice sunt comparabile. 0.0075266 0.015 0. Daca ar fi să vorbim în termeni de rigiditate a îmbinării.ini Mrd. în termeni de moment rezistent al îmbinării.ini 0.1Sj. cele experimentale având valori mai mari.56 J2-3 rotire [rad] 700 Sj. sunt puţin diferite.72 0.5 În Figura 5-15 şi Tabelul 5-4 sunt prezentate rezultatele obţinute pe cale experimentală şi analitic folosind metoda componentelor.035 0.89 Mrd.exp= 515.005 Mrd.045 Φu.th=495.03 0.035 0.th=457. 0. chiar se suprapun în unele cazuri.th= 440.ini 0.045 0.04 0.03 0.01 0.015 Φu 0.006075343 0 0 -100 rotire [rad] 0.ini 600 500 400 300 200 100 Φel.1Sj. 0.02 0.1Sj.015 0.exp=573.59 Sj.065 Sj.136 Aplicarea metodei componentelor .025 0.025 0.005 -100 Φel 0.005 0.035 0.0271839 Mrd.025 0.04 rotire [rad] Figura 5-15: Comparaţie analitic-experimental .22 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 -100 0. oricum diferenţa dintre acestea este nesemnificativă.exp=518.

Clasificarea îmbinărilor în conformitate cu EN19931.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.65 548.01 rotire [rad] 0. Experienţa a arătat că în cazul nodurilor rigide. j [kNm] 495.66 [kNm] 573. acestea trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului.0 141644.02 J2-3 J2-4 j3-4 495.8[20] Elementele cadrelor metalice (rigle şi stâlpi) se îmbină în nodurile cadrului.015 0. fie articulate. (th) Mpl .22 Sj.56 457. care să îndeplinească presupunerile făcute la calculul structurii. caracteristicile nodurilor proiectate trebuie să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate.14 532. Tabelul 5-4: Rezultate: moment capabil-rigiditate iniţială 137 Nod J2-3m J2-4m J3-4m ( MRthj) .0 123555.3. în care momentul capabil al nodului Mj este normalizat la momentul plastic al riglei Mpl.71 440. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului. 600 500 moment [kNm] 400 300 200 100 0 0 0.b (exp) MR. permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii.62 515.3.b. Relaţii moment-rotire pentru îmbinări riglă-stâlp tipice sunt prezentate în Figura 5-17. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme.0 Curbele moment-rotire obţinute analitic cu ajutorul programului de calcul sunt prezentate în Figura 5-16.ini [kNm/rad] 123069.56 457.59 Figura 5-16: Curbele moment-rotire obţinute analitic 5.005 0. care tradiţional erau considerate fie perfect rigide.72 440.89 518.59 [kNm] 551. majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. . Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că în realitate. Astfel.5.

Figura 5-17: Relaţii moment-rotire pentru îmbinări tipice (Leon 1995)[42] Normele moderne de calcul a structurilor metalice. proiectantul va optimiza structura pentru a obţine o greutate minimă. Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static. • Beneficii economice ale nodurilor semi-rigide. Caracteristicile nodurilor vor influenţa răspunsul structurii. soluţiile de greutate minimă se obţin atunci când nodurile structurii sunt rigide. Dacă rigiditatea reală este semnificativ mai mare decât limita prevăzută de normă. adică distribuţia momentelor şi a deplasărilor. cum este Eurocode 3. pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). dimensiunea elementelor poate creşte faţă de soluţia cu noduri rigide. Experienţa din diferite ţari europene a arătat că procesul de proiectare al cadrelor metalice necontravântuite este foarte delicat din punct de vedere economic. Rigiditatea reală a nodului poate fi evaluată în conformitate cu EN1993-1. adică rigiditatea şi/sau rezistenţa parţială. În general. trebuie verificat dacă se pot omite anumite rigidizări.5 Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului). îndeplinind totuşi criteriul pentru noduri rigide. astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. Aceste noduri necesită rigidizări şi de aceia conduc la costuri de fabricaţie ridicate (datorate în special costului ridicat al manoperei).8[20]. Studii efectuate în anii anteriori au arătat că soluţiile cu o greutate minimă pot ajunge cu până la 20 % mai scumpe decât soluţiile la care s-a ţinut cont de costurile de fabricaţie (Steenhuis şi colab. ceia ce conduce la o rigiditate ridicată şi o distribuţie mai echilibrată a eforturilor în elementele structurale. anumite tipuri de noduri cu şuruburi. Pot fi găsite soluţii economice folosind noduri semi-rigide iar comportamentul real al nodului trebuie luat în considerare la calculul structurii. permit considerarea comportamentului real al nodului. Prin utilizarea nodurilor semi-rigide pot fi identificate mai multe aspecte şi strategii pentru obţinerea unor beneficii economice (Weynard şi colab.138 Aplicarea metodei componentelor . care sunt considerate tradiţional ca şi articulate. Pe de altă parte. Diminuarea costurilor nodurilor trebuie comparată cu creşterea datorată . 1998[67]): • Detalii optime pentru nodurile rigide. 1998[64]). Deciziile luate în faza de proiectare au un impact major asupra costurilor de fabricaţie ale structurii. În cazul în care costurile unei structuri metalice sunt calculate pe baza greutăţii acesteia. În consecinţă.

ini ≥ kb ⋅ E ⋅ Ib / Lb ). ci rigiditatea relativă a acestuia faţă de elementul îmbinat ( S j .8[20] prevede un sistem de clasificare a nodurilor funcţie de rigiditatea şi rezistenţa lor. importanţa rigidităţii nodului este funcţie de rigiditatea relativă riglă-stâlp ( Kb / Kc ) Figura 5-18: Clasificarea rigidităţii nodurilor în funcţie de rigiditate În Figura 5-18 se disting trei zone şi anume: • Zona 1 – noduri rigide S j . Oricum. Soluţia optimă se poate determina numai în cazul în care se face o evaluare detaliată a costului.5.8. care foloseşte metoda componentelor (Jaspart şi colab. odată cu includerea unor modele de noduri semi-rigide în tot mai multe programe de calcul structural. Această clasificare este importantă pentru a verifica dacă un nod se comportă ca unul rigid. influenţa rigidităţii nodurilor este mai importantă la cadrele necontravântuite ( kb = 25 ). • Zona 2 – noduri seimi-rigide .ini ≥ k b ⋅ E ⋅ Ib Lb cu: kb=25 pentru cadre necontravântuite. Clasificarea nodului funcţie de rigiditate (Figura 5-18) ţine seama de trei aspecte şi anume: • • • nu este importantă rigiditatea absolută a nodului. 1999[39]) pentru determinarea capacităţii portante şi a rigidităţii nodurilor. Cea de-a doua problemă dispare treptat. Prima problemă este parţial rezolvată de prevederile de calcul existente în EN1993-1.1 şi kb=8 pentru cadre contravântuite.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor. În plus faţă de procedura de calcul a caracteristicilor prin metoda componentelor. Dificultatea folosirii nodurilor semi-rigide în proiectarea curentă a structurilor metalice este dictată de lipsa relativă a prescripţiilor de calcul pentru acestea şi de efortul suplimentar de calcul structural. în consecinţă răspunsul structurii nu se va modifica substanţial din cauza rigidităţii reale a nodului. dacă K b / Kc ≥ 0. având un sistem de clasificare se poate verifica dacă un nod cu o anumită rigiditate poate fi modelat ca şi rigid. EN1993-1. 139 costului rezultat din greutatea suplimentară de material şi al protecţiei anticorozive. Este important de subliniat faptul că un nod real nu este niciodată perfect rigid.

exp 0.5E*Ib/Lb Sj.01 0.ini.5E*Ib/Lb 25*E*Ib/Lb Sj.02 0.03 limita rigidă limita articulată 0. Lb – lungimea riglei.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.ini.ini.exp kb*E*Ib/Lb J2-4 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0.02 0.01 0.exp 0.ini.rigiditatea iniţială a nodului.5E*Ib/Lb Sj.ini.5E*Ib/Lb Sj.exp kb*E*Ib/Lb J2-3 0.exp kb*E*Ib/Lb Figura 5-19: Clasificarea nodurilor în conformitate cu EN1993-1.015 rotire [rad] 0.5E*Ib/Lb limita rigidă limita articulată 0.5 • Zona 3 – noduri articulate S j .5 ⋅ E ⋅ Ib Lb în care: Sj.03 25*E*Ib/Lb Sj.8[20] J3-4 .ini.025 0.03 25*E*Ib/Lb Sj.01 0. Kb – rigiditatea riglei.exp 0.015 rotation [rad] 0. Kc – rigiditatea stâlpului.ini ≤ 0.005 0.005 0. 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 1000 900 800 moment [kNm] 700 600 500 400 300 200 100 0 0 0. Ib – momentul de inerţie al riglei.005 0.02 0.025 0.025 0.140 Aplicarea metodei componentelor .ini .015 rotire [rad] 0.

se poate concluziona: în toate cazurile studiate acestea au rezistenţă totală.b ≤ M j ≤ Mpl . În toate cazurile au fost folosite şuruburi de înaltă rezistentă M20 gr. Aceste modificări s-au făcut în vederea variaţiei clasei în care talpa şi inima se încadrează.b = Mpl .25) γ M0 modulul elastic de rezistenţă a secţiunii. obţinute prin variaţia secţiunii grinzii şi anume: creşterea înălţimii secţiunii. În continuare se prezintă un studiu parametric efectuat pe un număr de 25 de îmbinări riglă-stâlp. utilizând în formula lui Mpl. Ca o concluzie preliminară: nodurile riglă-stâlp ale cadrelor metalice portal realizate între elemente cu secţiune variabilă zveltă pot fi clasificate ca fiind semirigide.b M j ≤ 0. se obţine ţinând cont că o parte a inimii voalează înainte de atingerea limitei de curgere în fibra extremă.25 ⋅ Mpl . Această concluzie trebuie însă limitată la îmbinările studiate. 10. nodurile se încadrează în categoria celor seimirigide. dezvoltat la Universitatea din Liege şi prezentat în paragrafele anterioare. respectiv de rezistenţă totală.b este momentul capabil al riglei Momentul capabil al riglei a fost evaluat în conformitate cu prevederile din EN1993-1. nodurile sunt clasificate în: • • • unde: noduri cu rezistenţă totală noduri articulate noduri cu rezistenţă parţială M j ≥ Mpl . Îmbinările au fost analizate cu ajutorul programului de calcul al îmbinărilor. respectiv creşterea lăţimii tălpii. Deoarece se face comparaţia cu rezultate experimentale.24) (5. modulul elastic efectiv al secţiunii.b = Wel ⋅ fy γ M0 Weff ⋅ fy inima de clasa 3 inima de clasa 4 (5.5. în comparaţie cu limita articulată şi cea rigidă.0 . Mpl . Analizând rezultatele prezentate în Tabelul 5-4.9.b Mj este momentul capabil al nodului Mpl. Wel în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 3 şi Weff în cazul secţiunilor cu inimă de clasă 4. coeficientul parţial de siguranţă în cazul de faţă s-a considerat γ M 0 = 1. În funcţie de rezistenţă.b 0. Materialul utilizat în analizele numerice a fost S275 având limita de curgere fy=275 N/mm2.25 ⋅ Mpl . din punct de vedere al rigidităţii. Studiu parametric privind comportarea îmbinărilor riglă-stâlp la cadre metalice parter aplicând metoda componentelor Rezultatele prezentate în paragraful anterior se limitează la un număr de 3 îmbinări.b . 141 În Figura 5-19 este prezentată rigiditatea iniţială a nodurilor.4.3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.1. unde: Wel Weff 5. Pe parcursul analizelor gabaritele stâlpului au fost .3. Se observă că în toate cele trei cazuri considerate. placă de capăt extinsă având grosimea de 20 mm.

Rd.1 pentru secţiuni dublu T supuse la încovoiere. .Rd. respectiv clasa de secţiune corespunzătoare tălpii şi inimii grinzii.ini. Sj. În Tabelul 5-5 şi Figura 5-20 sunt prezentate dimensiunile îmbinărilor analizate. asta cu preponderenţă în cazul grinzilor cu înălţime mare. singura variaţie făcându-se în cazul înălţimii secţiunii acestuia. Din punct de vedere al clasificării aveam de a face cu o îmbinare semirigidă şi de rezistenţă totală în majoritatea cazurilor. Se observă că atât momentul capabil al îmbinării.b şi rigiditate iniţială a îmbinării.142 Aplicarea metodei componentelor . O procedură pentru determinarea clasei secţiunii este prezentată în Anexa 5. cât şi rigiditatea iniţială sunt influenţate în mare măsură de creşterea în înălţime a secţiunii. Mpl. Tabelul 5-5: Dimensiuni şi clase de secţiuni grindă îmbinată Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 h 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 650 675 700 725 750 Dimensiuni riglă [mm] b tf 220 12 220 12 220 12 220 12 220 12 230 12 230 12 230 12 230 12 230 12 240 12 240 12 240 12 240 12 240 12 250 12 250 12 250 12 250 12 250 12 260 12 260 12 260 12 260 12 260 12 tw 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 talpă 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 3 Clasă inimă 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 3 4 4 4 4 Rezultatele obţinute în urma analizelor efectuate sunt prezentate în Tabelul 5-6 în termeni de moment capabil al îmbinării Mj. Mj. Clasa secţiunii a fost evaluată în conformitate cu prevederile EN1993-1. considerată în toate cazurile egală cu cea a grinzii. deşi era de aşteptat o reducere a capacităţii portante datorată posibilităţii de voalare locală a inimii.5 considerate constante. acest lucru poate fi explicat de influenţa pe care o are panoul de inimă în configuraţia îmbinării. moment capabil al grinzii. Acest lucru se întâmplă chiar dacă inima secţiunii trece de la clasă 3 la clasă 4. Există şi cazuri în care s-a înregistrat rezistenţă parţială a îmbinărilor. Se observă de asemenea că o creştere a lăţimii tălpii nu conduce neapărat la creşterea capacităţii portante sau a rigidităţii iniţiale.

99 573.99 644.8 138574.36 598.5.3 129568.14 595.73 551.68 621.4 142515.2 143434.13 597.4 126881.48 574.4 134225.7 111524.5 141869. 143 Figura 5-20: Definiţie dimensiuni elemente.41 645.55 619.23 118160.04 575.1 131009.b [kNm] Sj.8 129186.47 509.9 141792.55 669.9 155882.9 151640.6 141957.07 553.ini [kNmrad] 438 478 522 597 617 441 481 525 597 617 443 483 527 616 637 445 486 529 623 656 447 488 532 635 675 558.5 146908.58 530.37 579.06 597. Tabelul 5-6: Rezultate analize numerice Nod J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 Mj.6 134184.27 621.Rd [kNm] Mpl.27 641.3 117776.30 620.7 .3 -Evaluarea caracteristicilor îmbinărilor aplicând metoda componentelor.0 129452.81 552.33 599.4 155273.4 122445.0 119483.3 107200.3 115642.57 575.14 531.0 138998.

5 În Figura 5-21 este prezentă o comparaţie a rezultatelor obţinute în termini de moment rezistent al îmbinării Mj.Rd şi modul în care acesta variază in funcţie de creşterea unui parametru (înălţime grindă. Concluzii Metoda componentelor este în momentul de faţă.4. 700 600 500 Mj. respectiv lăţime talpă grindă). Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate. nodul este considerat ca un tot unitar. evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare • componentă în parte (rigiditate iniţială. metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice. .144 Aplicarea metodei componentelor . Mai multe rezultate comparative în acest sens sunt prezentate în Anexa 5. Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. principiile de aplicare regăsindu-se in EN1993-1.Rd 400 300 200 S5 100 S3 S4 0 J5-1 J5-2 J5-3 S1 S2 creşte lăţimea creşte înălţimea J5-4 J5-5 Figura 5-21: Influenţa creşterii înălţimii inimii sau a lăţimii tălpii 5.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). rezistenţă de calcul). Ca o caracteristica a metodei. Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi. şi este studiat în consecinţă. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”.

se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii.Rd.ini. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). la eforturi de compresiune şi întindere. Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. îmbinările au rezultat ca fiind de • rezistenţă totală sau parţială. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial.Rd). Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli. În cadrul prezentului capitol s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. din punct de vedere al rezistenţei. În majoritatea cazurilor.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului.5. Sj. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată. Mj.8[20]. îmbinările au rezultat semirigide. Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. .4 -Concluzii 145 • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare. existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării. În Figura 5-2 este ilustrat cele două tipuri de mecanisme de cedare şi anume „individual” şi „de grup”.

6.METODOLOGII DE PROIECTARE BAZATE PE CRITERII DE PERFORMANŢĂ ALE CADRELOR METALICE PARTER CU SECŢIUNI VARIABILE DE CLASĂ 3 ŞI 4 ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA REALĂ A ÎMBINĂRILOR

6.1.

Introducere

6.1.1. Noduri semirigide
Elementele de rezistenţă ale cadrelor metalice parter, având secţiuni variabile de clasă 3 şi/sau 4 se îmbină în nodurile cadrului, care tradiţional erau considerate fie perfect rigide fie articulate. Majoritatea nodurilor reale au însă o comportare intermediară între cele două extreme, permiţând o rotire relativă între riglă şi stâlp şi având uneori o rezistenţă inferioară elementului îmbinat. Raţiunea principală pentru care se recurge la idealizarea comportării nodurilor cadrului în noduri rigide şi articulate este dată de simplificarea majoră a calculului static al structurii, caracteristicile nodurilor proiectate trebuind să îndeplinească ipotezele asupra comportării făcute iniţial. Această procedură poate conduce la soluţii neeconomice pentru detalii de nod cât şi pentru elementele cadrului. Atunci când sunt disponibile doar două cazuri extreme de modelare a nodurilor, posibilităţile detaliilor de nod sunt limitate. Experienţa a arătat că nodurile rigide trebuie să fie de multe ori rigidizate pentru a se asigura un comportament real al nodului, în vederea îndeplinirii presupunerilor făcute la calculul structurii. Necesitatea considerării îmbinărilor semi-rigide este impusă de faptul că, în realitate, majoritatea îmbinărilor practice vor avea un comportament semi-rigid. Acest fapt se poate întâmpla dacă nu sunt considerate în calcul anumite componente (cum ar fi panoul de inimă al stâlpului), astfel încât un nod considerat intuitiv rigid poate fi de fapt semi-rigid şi/sau parţial rezistent la un calcul mai atent. Pe de altă parte, anumite tipuri de noduri cu şuruburi, care sunt considerate tradiţional ca şi articulate, pot fi clasificate ca şi semi-rigide (cum ar fi cazul prinderii la baza stâlpului). Nodurile rigide şi cele articulate nu prezintă decât nişte aproximări limită ale comportamentului real al nodurilor. Principalul avantaj al acestei abordări constituind-o simplitatea calculului static.

6.1.2. Metode de analiză structurală şi modelarea nodurilor pentru analiza structurală
Metodele curente de proiectare se bazează în mare parte pe analiza statică liniară, dar comportarea construcţiilor în timpul unui cutremur nu este nici statică şi nici elastică. Acest fapt limitează substanţial capacitatea metodei de a evalua corect performanţa structurilor sub acţiunea unui seism. Analiza dinamică liniară (modală) este încurajată în normele de proiectare antiseismică mai noi şi este văzută de mulţi

6.1 -Introducere

147

practicieni ca o metodă de vârf în analiza răspunsului seismic al structurilor. Cu toate că această metodă de analiză este dezvoltată suficient, ea nu este mult mai bună decât analiza statică a structurilor în cazul structurilor cu cerinţe mari de ductilitate, dar este mult mai exactă decât metoda statică echivalentă în cazul structurilor cu cerinţe mici de ductilitate. Metoda statică neliniară ("pushover") devine din ce în ce mai populară pentru evaluarea răspunsului seismic al structurilor atât noi, cât şi a celor existente (Fajfar, 1998[24]). Această metodă de analiză are la bază încărcarea progresivă a structurii cu o configuraţie constantă de forţe laterale până la atingerea unei deplasări ţintă. Modelul structurii trebuie să cuprindă răspunsul neliniar al elementelor structurale. Metoda statică neliniară permite prezicerea eforturilor şi deformaţiilor structurii, ţinând cont într-o manieră aproximativă de redistribuirea eforturilor în domeniul inelastic. Acest tip de analiză se bazează pe ipoteza că răspunsul structurii este dictat de un singur mod de vibraţie şi că acesta rămâne constant pe parcursul mişcării seismice. În cazul structurilor al căror răspuns este controlat de modul fundamental de vibraţie, analiza statică neliniară va furniza estimări bune ale deformaţiilor inelastice globale şi locale. De asemenea, va permite evidenţierea unor moduri de cedare nefavorabile care nu pot fi determinate cu ajutorul unei analize elastice. Cu toate acestea, în cazul în care răspunsul structurii este influenţat de modurile superioare de vibraţie, analiza statică neliniară reprezintă o estimare proastă a cerinţelor de eforturi şi deformaţii în structură. În plus, o analiză de acest fel va determina doar primul mecanism de cedare, nefiind în stare să determine corect răspunsul structurii după modificarea caracteristicilor acesteia. Pentru a depăşi aceste probleme ale analizei statice neliniare, s-au făcut propuneri de utilizare a mai multor distribuţii de forţe laterale pe înălţime, cât şi de utilizare a unor configuraţii adaptive ale forţelor laterale. Analiza dinamică neliniară ("time-history") reprezintă cea mai evoluată metodă de analiză structurală. Pentru ca o astfel de analiză să fie credibilă şi sigură este necesar să se îndeplinească mai multe condiţii: • utilizarea unui set de accelerograme înregistrate sau sintetice, reprezentative pentru amplasamentul dat şi pentru nivelul de hazard seismic ales; • un model realist al structurii;

• modele constitutive forţă-deformaţie pentru elementele structurale care să fie reprezentative pentru comportarea lor reală; • metodele de analiză şi interpretare a rezultatelor adecvate.

Ţinând cont de considerentele expuse mai sus, este cert că această metodă de analiză nu este dezvoltată suficient pentru a face posibilă utilizarea ei pe scară largă în birourile de proiectare. Idealizare curbei moment-rotire pentru calculul structural paote fi neliniară, triliniară sau biliniară (vezi Figura 6-1), efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. În general nodurile semi-rigide pot fi modelate prin specificarea unui resort de rotaţie între două noduri ale modelului cu elemente finite, având coordonate identice.

148 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6

a) neliniară

Figura 6-1: Idealizarea relaţiei moment rotire

b) triliniară

c) biliniară

6.2. Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării
Pentru a putea urmării comportarea cadrelor metalice parter având secţiuni variabile de clasă 3 şi 4 ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor, primul pas a constat in efectuarea unei analize statice liniare sub efectul încărcărilor gravitaţionale şi/sau laterale. Definirea configuraţiilor pentru cadrele analizate s-a făcut prin alegerea şi dimensionarea unui cadru parter, având deschiderea L=18 m, înălţimea h=5 m, şi o pantă a acoperişului de α=80 (Figura 6-2). Cazurile de încărcare considerate la dimensionare cadrului au fost: • încărcarea permanentă a acoperişului: 0.25 kN/m2 (γULS=1,1);

• încărcarea tehnologică datorată procesului de exploatare 0.20 kN/m2 (γULS=1,2); • încărcarea din zăpadă 1.20 kN/m2 (γULS=2,1);

H=5m

L=18 m
Figura 6-2: Dimensiuni cadru de referinţă

6.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării

149

Materialul utilizat la modelarea cadrelor a fost S275, iar dimensionarea s-a făcut în concordanţă cu prevederile EN1993-1.1[18]. În final a rezultat un număr de 3 cadre având clase de secţiuni diferite. Grosimea, lăţimea şi înălţimea elementelor secţiunii au fost modificate în vederea obţinerii unei rigidităţi şi o distribuţie a eforturilor interne similare. Cele trei configuraţii ale cadrelor rezultate sunt: C2-3 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 3); C2-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4); C3-4 ( stâlp şi grindă având tălpi de clasă 3 şi inimă de clasă 3). Proprietăţile geometrice ale cadrelor sunt prezentate în Tabelul 6-1.
Tabelul 6-1:Proprietăţile geometrice ale cadrelor Dimensiuni h*b*tf*tw [mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 Stâlp vutat (350…650)*240*15*8 (350…700)*240*15*6 (350…700)*280*12*6 Vută grindă (360…650)*200*12*8 (360…700)*200*12*6 (360…700)*240*12*6 Grinda constantă 360*200*10*6 360*200*10*6 360*240*10*6

Rigidităţile iniţiale ale îmbinărilor considerate, determinate în urma unor teste experimentale realizate în laboratorul de Construcţii Metalice, verificate de asemenea prin metoda componentelor sunt trecute în Tabelul 6-2. Aceste valori au fost folosite la modelarea îmbinărilor în cadrul analizelor plane sub efectul încărcărilor verticale şi orizontale.
Tabelul 6-2: Rigiditate iniţială îmbinare Nod J2-3m J2-4m J3-4m Sj,ini [kNm/rad] 123069.0 123555.0 141644.0

În cadrul analizelor, prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. Parametrii monitorizaţi în cadrul acestor analize sunt raportaţi la cele două tipuri de încărcări: • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor verticale (gruparea rig fundamentală): momentul la coltul cadrului Mmax,f − s (îmbinare riglă-stâlp perfect
sem rig rigidă), Mmax,f − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă), momentul la coamă Mmax,f − c sem (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă), Mmax,f − c , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi

deplasarea

pe

verticală

(săgeata)

rig ez (îmbinare

riglă-stâlp

rigidă)

şi

e

sem z

(îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic

în Figura 6-3. • analiză statică liniară sub efectul încărcărilor orizontale (gruparea specialărig seism): momentul la coltul cadrului Mmax,s − s (îmbinare riglă-stâlp perfect rigidă),
sem Mmax,s − s , (îmbinare riglă-stâlp semi-rigidă) şi deplasarea pe orizontală a colţului

cadrului

rig ex (îmbinare riglă-stâlp rigidă) şi

sem ex (îmbinare riglă-stâlp semi-

150 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă - 6 rigidă); aceşti parametrii sunt reprezentaţi grafic în (Figura 6-4).

Mmax,f-s ez Mmax,f-c

Figura 6-3: Parametrii monitorizaţi în gruparea fundamentală

Mmax,s-s ex

Figura 6-4: Parametrii monitorizaţi în gruparea specială

Rezultatele obţinute în urma analizelor statice liniare, pentru cele doua cazuri şi anume îmbinare riglă stâlp rigidă, respectiv îmbinare riglă-stâlp semirigidă, pentru parametrii monitorizaţi, sunt trecute în Tabelul 6-3 pentru gruparea fundamentală respectiv în Tabelul 6-4 pentru gruparea specială.
Tabelul 6-3: Rezultate grupare fundamentală rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4
rig Mmax,f − s rig Mmax,f − c

semi-rigid
rig ez
sem Mmax,f − s sem Mmax,f − c

variaţie
sem ez

Mmax,f − s
▼% 2.30 2.30 2.21

Mmax,f − c
▲% 9.68 9.97 8.84

ez
▲% 16.91 17.68 15.36

[kN] 473.01 475.38 469.16

[kN] 140.89 137.68 147.31

[mm] 66.75 64.51 63.14

[kN] 462.12 464.42 458.75

[kN] 154.53 151.42 160.34

[mm] 78.08 75.92 72.84

Analizând Tabelul 6-3 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter, ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp, sub efectul încărcărilor în gruparea fundamentală se obţine: • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox. 2.3 %;

Tabelul 6-5: Valoarea factorilor elastici critici (noduri rigide / noduri semi-rigide) Cadru C2-3 C2-4 C3-4 unde: rig λcr rig λcr sem λcr 11.88 273.6. Analizele statice liniare pe cadru plan conduc la trasarea următoarelor concluzii finale: • din punct de vedere al proiectării la starea limită ultimă (SLU) influenţa rigidităţii îmbinării este practic redusă.98 ex ▲% 11.59 [mm] 65.45 Analizând Tabelul 6-4 se poate concluziona că prin analiza statică liniară plană a unui cadru parter. o creştere a deplasării laterale cu aprox.s − s ▼% 1.01 1.72 [kN] 274.3 [mm] 58. îmbinări riglă-stâlp rigide.91 12.69 11.21 60.71 11. noduri perfect rigide şi noduri semirigide sunt prezentate în Tabelul 6-5. Pentru a urmării influenţa nodurilor semi-rigide asupra flambajului în plan al cadrului s-au realizat analize de flambaj elastice pentru determinarea modurilor proprii. o creştere a săgeţii cu aprox. cât şi în cazul grupării speciale.13 11.57 56. 9 %.65 54. sub efectul încărcărilor în gruparea specială se obţine: • • o reducere a momentului încovoietor la colţul cadrului cu aprox.2 63.31 11.57 10. Tabelul 6-4: Rezultate gruparea specială rigid Cadru C2-3 C2-4 C3-4 semi-rigid variaţie sem x 151 M rig max.71 276. deci pentru determinarea .47 273. 16%. ţinând cont de rigiditatea iniţială a îmbinărilor riglă-stâlp. 11%. λ sem cr Analizând Tabelul 6-5 se poate sublinia că influenţa nodurilor semi-rigide asupra instabilităţii în planul cadrului este nesemnificativă. s − s e rig x M sem max.2 -Analiza statică liniară ţinând cont de rigiditatea reală a îmbinării • • o creştere a momentului încovoietor la coamă cu aprox. 1. influenţa rigidităţii îmbinării devine semnificativă atât în cazul grupării fundamentale. îmbinări riglă-stâlp semi-rigide.47 [kN] 277. s − s e Mmax.0 %.02 0. Valoarea factorilor elastici critici pentru cele doua cazuri. • din punct de vedere al proiectării la starea limită de serviciu (SLS). factorul elastic critic.23 11.69 factorul elastic critic.28 276.

elemente. altă îmbinare . SLEN starea limita a exploatării normale Pas 5 DIMENSIONAREA ÎMBINĂRILOR NU Verificarea la stările limită OK? Pas 6 DA Tipul îmbinării (Det. Metodologie de proiectare a cadrelor metalice parter având noduri semi-rigide Geometrie.152 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . IDEALIZAREA STRUCTURII Îmbinări Cadru Rigiditate Pas 1 EVALUAREA ÎNCĂRCĂRILOR Pas 2 Alegerea elementelor şi preclasificarea lor Estimarea rigidităţii îmbinărilor riglă-stâlp. riglăriglă şi bază stâlp PREDIMENSIONARE Pas 3 ANALIZA GLOBALĂ A STRUCTURII analiza de ordinul I liniar elastică Pas 4 RĂSPUNS STRUCTURAL Dimensionarea elementelor la stările limită SLU starea limită ultimă. 6. schimbare element Schimbare rigiditate iniţială Dimensionare îmbinări OK? DA STOP Pas 8 NU. software Pas 7 NU. rigiditate. capacităţi de rotire. etc. rezistenţă) Tabele.6 modurilor proprii nu este necesară o determinare în prealabil a semi-rigidităţii nodurilor.3.

Forţele şi deplasările sunt convertite apoi în acceleraţii şi deplasări spectrale folosind un sistem echivalent cu un grad de libertate. Documentul se limitează la structuri din beton armat şi utilizează pentru evaluarea comportării structurii metoda spectrului de capacitate. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. Cerinţele asupra sistemului sunt reprezentate prin spectre elastice de răspuns puternic amortizate. Un motiv important a fost că deşi unele clădiri. Există o unanimitate tot mai puternică printre cercetători şi ingineri proiectanţi asupra faptului că normele viitoare de proiectare antiseismică trebuie să se bazeze pe PBP.6. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995)[56] şi FEMA 273 (1996)[29]. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. Cu toate acestea.4. Procedura implică construirea spectrelor de capacitate şi de cerinţe. Prevederile din ATC 40 se referă la o metodologie în care criteriile structurale sunt exprimate în termenii atingerii unor obiective de performanţă. În viziunea lui Ghobarah (2001)[32]. 2001)[32]. atât celor tranziente. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu).4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 153 6. .4. Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 6. cum ar fi metodele convenţionale bazate pe rezistenţă. fiind definite limitări ale deplasărilor relative de nivel corespunzătoare. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. construindu-se o relaţie forţădeplasare a structurilor. Sunt descrise cinci nivele de performanţă. părerile despre sensul acestuia şi a metodelor de implementare diferă substanţial (Ghobarah. Studiul prezintă conceptele şi stabileşte nivelele de performanţă atât pentru elementele structurale. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate.1. Pentru construirea spectrului de capacitate se foloseşte o analiză statică neliniară (pushover). Se sugerează folosirea conceptelor oferite de proiectarea de capacitate pentru controlul comportamentului inelastic al structurii şi desemnarea componentelor ductile ale sistemului de rezistenţă la forţe laterale. Generalităţi Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). cât şi pentru cele nestructurale. cât şi a celor reziduale. Metodele de proiectare includ diverse proceduri de calcul. metode bazate pe deformaţii şi metode energetice. Trei documente au încercat să dezvolte proceduri ce pot fi folosite drept prevederi antiseismice în normele de proiectare şi care stau la baza conceperii criteriilor de proiectare bazată pe performanţă: • • • SEAOC Vision 2000 (1995)[56] ATC 40 (1996)[3] FEMA 273 şi 274 (1996)[29] Scopul SEAOC Vision 2000 este de a dezvolta un cadru pentru nişte proceduri care ar permite proiectarea structurilor cu performanţe seismice previzibile şi care să verifice multiple obiective de performanţă.

din vânt. Normele de calcul actuale prezintă unele incertitudini privind raportarea capacităţii seismice a structurii la necesarul pentru un calcul seismic. care tratează proiectarea bazată pe performanţă. datorate în special necesităţii de a repara structurile cu un nivel de distrugere ridicat. de a rezista mişcărilor seismice moderate cu distrugeri reparabile. Sunt definite nivele de performanţă pentru elementele structurale. dar în cazul unui cutremur de o magnitudine foarte ridicată. Este rezonabilă abordarea ca o clădire sa supravieţuiască unui cutremur moderat fără distrugeri. Anterior această procedură a fost aplicată pentru structuri în cadre necontravântuite (Grecea şi colab.154 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . Mai mult. propusă de SEAOC Vision 2000 (Figura 6-5). cât şi pentru cele nestructurale. asociat diferitelor nivele de performanţă. trebuie avute în considerare diferite nivele ale obiectivelor de performanţă. Proiectarea structurilor bazată pe criterii de performanţă (nivele de performanţă) nu este un concept nou. tehnologice. În lucrarea de faţă se prezintă o posibilă adoptare a proiectării bazate pe performanţă. proiectarea se limitează la verificarea stării limite de serviciu şi a stării limite ultime de rezistenţă şi stabilitate. Sub efectul încărcărilor permanente. Obiective şi nivele de performanţă Necesitatea proiectării construcţiilor în zone seismice a condus la apariţia unei noi filosofii de proiectare antiseismică. pentru a reduce costurile ridicate. intenţia normelor de calcul este de a proiecta clădiri care să poată atinge următoarele nivele de performanţă: • • • de a rezista mişcărilor seismice mici (reduse) fără distrugeri semnificative. 6. În schimb în cazul încărcării seismice. ductilitatea elementelor şi indicele de distrugere. 2004)[35]. În cazul clădirilor. Proiectarea bazată pe performanţă (PBP) este o filozofie de proiectare mai generală. Este probabil cel mai complet document.6 FEMA 273 şi urmaşul acesteia. care în fapt a fost dezvoltată pentru structuri disipative şi pentru proiectarea structurilor nedisipative. conţinând de la metode statice liniare până la dinamice neliniare. de a rezista mişcărilor seismice mari fără a se atinge colapsul structurii. Aceste combinaţii sunt reprezentate prin matricea obiectivelor de performanţă. utile. disponibil la ora actuală. FEMA 356 (2000)[31] prezintă o suită de obiective de performanţă asociate cu diferite nivele ale acţiunii seismice determinate pe baze probabilistice.2. În acest scop se va evalua factorul de disipare q.4. Combinaţia dintre un nivel de performanţă seismică şi o intensitate a mişcării seismice la care să se verifice performanţa poartă denumirea de obiectiv de performanţă. . Metodele de analiză sunt relativ complete. în cadrul căreia criteriile de rezistenţă sunt exprimate în nivele de performanţă cum ar fi: deplasarea laterală. aşa cum este cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile cu pereţi zvelţi. din zăpadă. şi propuse valori limită ale deformaţiilor elementelor pentru diverse soluţii structurale la nivele de performanţă diferite. pot fi acceptate unele distrugeri atâta timp cat colapsul clădirii este prevenit. Aceşti indici se exprimă pentru diferite nivele ale mişcării seismice (hazardului seismic). Principiul de bază al acestei filozofii se bazează pe considerentul că nu se justifică din punct de vedere economic ca în zone cu seismicitate activă toate structurile să supravieţuiască unui seism puternic fără a avea unele distrugeri.

Acestea sunt împărţite în obiective de bază. conţinând mai multe variante de stabilire a unor obiective de performanţă (sau de reabilitare. iar pe de altă parte beneficul de pe urma unei siguranţe sporite.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 155 obiectivele de performanţă de calcul se vor alege funcţie de conţinutul acestora.) şi pentru clădirile cu risc sporit. importanţa activităţilor care se desfăşoară în acestea. îmbunătăţite sau limitate. etc. staţii de pompieri. oferind beneficiarilor şi proiectanţilor opţiunea de a alege pe de o parte costul şi fezabilitatea proiectului. în funcţie de aşteptările clientului. hazardul expus. 1995) Conform procedurilor proiectării bazate pe performanţă. cât şi eventuala valoare artistică sau culturală a clădirii. ce conţin cantităţi importante de materiale periculoase. cel al reparaţiilor şi cel cauzat de întreruperea activităţilor). reducerea degradărilor şi întreruperea utilizării. Primul pas în filozofia proiectării bazate pe performanţă îl reprezintă definirea unui nivel de avarie acceptabil în urma unei mişcări seismice. costul total (iniţial. Nu există deocamdată o . Figura 6-5: Matricea obiectivelor seismice (SEAOC Vision 2000. dar care nu vor introduce un risc major pentru populaţie • Obiectivele critice sunt cele care conţin cantităţi importante de materiale periculoase. împreună cu proiectantul. acesta fiind de fapt şi scopul normelor de proiectare antiseismică.6. Sunt propuse trei nivele minime ale obiectivelor de performanţă. acest normativ având ca şi obiectiv reabilitarea construcţiilor existente). a unei analize economice şi a riscurilor acceptabile. folosind matricea obiectivelor de calcul. secţii de poliţie. şi care pot periclita siguranţa unui segment important al populaţiei FEMA 356[31] este mai flexibilă. alegerea obiectivelor de performanţă de calcul se va face de către client. pentru clădiri făcând parte din diferite categorii de folosire şi conţinut: • Obiectivele de bază sunt definite pentru clădirile obişnuite în ceea ce priveşte conţinutul şi folosirea lor • Obiectivele esenţiale şi cu risc sporit sunt cele minime acceptate pentru clădirile esenţiale în cazul producerii unui seism (spitale.

• prevenirea colapsului. a accidentelor şi a avarierii componentelor clădirii. Pierderea de vieţi omeneşti sau accidentarea în interiorul unei clădiri datorită unui cutremur. limita de avarie cu avarii majore şi limita colapsului.2003). Nivelul avariilor depinde în mare măsură de nivelul intensităţii seismice. sunt cauzate de obicei de cedarea elementelor clădirii. În funcţie de adoptarea unor diferite stări limită pentru elementele structurale şi nestructurale este posibilă adoptarea mai multor nivele de proiectare: proiectarea bazată pe patru nivele de performantă (SEAOC Visio 2000. care este în strânsă legătură cu prevenirea pierderii de vieţi omeneşti. cu avarii reduse. iar dacă deplasarea creşte peste această limită. EN1998-1. proiectarea bazată pe trei nivele de performanţă (Bertero. dar trebuie să rămână „în picioare”. în cazul mişcărilor seismice frecvente şi de intensitate redusă. Avariile au atins un nivel foarte ridicat astfel încât structura nu mai poate fi reparată. Cele trei puncte indicate pe figură reprezintă cele trei nivele de performanţă prezentate anterior: complet operaţional. Structura clădirii poate suferii avarii importante în timpul unui cutremur de intensitate foarte ridicată. Ea poate să traverseze aceste evenimente fără avarii. avariile sunt relativ limitate. poate fi distrusă parţial sau chiar poate ceda. siguranţa vieţii şi prevenirea colapsului. 6. Pe curba de comportament forţa-deplasare pot fi identificate 3 puncte distincte ( Figura 6-6): limita comportării elastice. La Nivelul de Prevenire a Colapsului.4. clădirea poate fi utilizată fără întrerupere. Clădirea prezintă avarii importante a elementelor nestructurale şi avarii moderate a elementelor structurale. elementele nestructurale prezintă avarii minore. moderate sau de intensitate foarte mare. 1995[56]). care este o cerinţă primordială. iar criteriul determinant este rezistenţa secţiunii elementelor. iar criteriul determinant în reprezintă ductilitatea locală a elementelor. La Nivelul de Siguranţa Vieţii. iar structura a pierdut o parte importantă din rigiditatea ei iniţială. . iar demolarea acesteia este iminentă. clădirea a atins un nivel ridicat al avariilor. structura cedează prin pierdere stabilităţii. în timp ce structura de rezistentă rămâne în domeniul elastic. Structura păstrează o cantitate semnificativă din rigiditatea iniţială chiar şi toată rezistenţa posedată iniţial.156 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă .6 măsură generală privind nivelul acceptat de avarie. Structura se află în domeniul elastic-plastic. Structura se află în domeniul elastic-plastic. După cum a fost descris înainte. care pot fi remediate cu costuri reduse şi fără dificultăţi tehnice. • siguranţa vieţii. 1996[4]) şi proiectarea bazată pe două nivele de performanţă ( de ex. Nivele de performanţă pentru structuri slab disipative În Figura 6-6 este prezentat comportamentul structurilor slab disipative ca răspuns la creşterea deplasării laterale. se înregistrează un nivel substanţial al avariilor. o clădire poate fi supusă la mişcări seismice reduse. Figura prezintă o reprezentare schematică a apariţiei forţei tăietoare la bază în funcţie de creşterea deplasării laterale. există în schimb acceptate criterii de determinare a acestor performanţe: • complet operaţional. moderate sau mari.3. În cazul Nivelului Complet Operaţional.

Sj. Figura 6-7: Modelarea unei secţiuni dublu T cu elemente de tip „fibră” Factorul de reducere al încărcării seismice. unde pot apărea limite reduse între răspunsul clădirii corespunzător celor trei nivele de performanţă. Determinarea rigidităţii iniţiale. prinderea stâlpului la bază a fost considerată perfect articulată. Nivelul de performanta Siguranta vietii Nivelul de performanta Prevenirea colapsului Forta taietoare la baza Nivelul de performanta Complet operational Colaps Controlul avariilor Siguranta limitata Deplasare laterala Cresterea cerintelor cutremurului Figura 6-6: Criteriile de performanţă pentru structuri slab disipative (FEMA 274.4. q. s-a folosit o comportare idealizată biliniară (Figura 6-1). distanţele indicate pe grafic între nivelele de performanţă individuale.4. s-a făcut pe cale experimentală şi verificată analitic prin metoda componentelor (vezi cap.6. a fost determinat pe baza unor analize neliniare dinamice „time-history” şi este definit ca fiind raportul dintre . În cadrul analizelor.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 157 Trebuie subliniat faptul că pentru anumite clădiri. corespunzător fiecărui nivel de performanţă. Modelarea elementelor cadrului parter în programul de calcul s-a făcut cu elemente de tip fibră. pot varia semnificativ iar limitele între deformaţiile corespunzătoare nivelelor de performantă pot fi reduse considerabil. Definirea obiectivelor de performanţă propuse Pentru a putea defini factorul de reducere a încărcării seismice q. iar îmbinarea riglă-stâlp semi-rigidă. 1997[29]) 6.ini. s-au efectuat analize neliniare „timehistory” şi „pushover” cu programul dedicat Drain 3DX. Acesta este şi cazul structurilor slab disipative. în Figura 6-7 fiind prezentată o secţiune dublu T modelată cu elemente de tip fibră. 5). Pentru modelarea comportării îmbinărilor.

400 300 scceleratie [cm/sec2] 200 100 0 -100 -200 -300 timp [sec] 800 600 acceleratie [cm /sec2] 400 200 0 -200 0 -400 -600 -800 -1000 timp [sec] 10 20 30 40 50 60 KOBE NS 1995.1) λNPi λel este factorul de amplificare corespunzător nivelului de performanţă Ni.158 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . acestea sunt prezentate în Figura 6-8. factorul de amplificare corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă. Romania Figura 6-8: Accelerograme utilizate în analize . În analize au fost folosite un număr de 3 accelerograme. JAPONIA EL Centro Site 0 10 20 30 40 50 60 200 150 acceleratie [cm/sec ] 100 50 0 -50 -100 -150 -200 timp [sec] 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 2 Vrancea 1997.6 factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii: q= unde: λNPi λel (6.

3. Această stare limită presupune ca structura. . Deplasarea laterală a colţului cadrului. pentru acest nivel de performanţă. s-a adoptat metoda spectrului de capacitate (Figura 6-10). dDLS corespunzătoare acestui nivel de performanţă. să sufere avarii minore iar disconfortul ocupanţilor să fie redus la minim. a fost aleasă abordarea prin trei nivele de performanţă. ce pot fi reparate fără dificultăţi tehnice ridicate.6. Punctul de intersecţie al curbei de capacitate (obţinută în urma unei analize neliniare push-over) şi spectrul de capacitate reprezintă acceleraţia şi deplasarea necesare pentru proiectarea antiseismică.4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter 159 Pentru a defini obiective de performanţă realiste.2) este înălţimea cadrului factorul de reducere care ţine seama de perioada de revenire mai scurtă a acţiunii seismice. dsls ⋅ ν = 0. iar pentru fiecare nivel de performanţă a fost definită valoarea corespunzătoare deplasării laterale a colţului cadrului (Figura 6-9). a fost considerată ca fiind limita acceptată a deplasării la starea limită ultimă. corespunzătoare acestui nivel de performanţă. • Starea limită de avarie (criteriu de rezistenţă – siguranţa vieţii) corespunzătoare cutremurelor ocazionale. În vederea determinării deplasării laterale a colţului cadrului. Metoda spectrului de capacitate este descrisă detaliat în paragraful 3. F F F F 2 F 2 F F F H F 2 F F F 2 deplasarea laterală la colţul cadrului Figura 6-9: Definiţia deplasarea laterală la colţul cadrului În continuare se va face o descriere amănunţită a modului în care cele trei nivele de performantă vor fi definite pentru cazul de faţă: • Starea limită de serviciu (criteriul de rigiditate – complet operaţional) corespunzătoare unor cutremure frecvente. structura trebuie să rămână în domeniul elastic sau poate suferi deformaţii plastice neimportante.3. pentru structuri având elemente neductile.0075 ⋅ h unde: h ν (6. Această valoare a fot evaluată în concordanţă cu prevederile EN 19981[22]. Această stare limită corespunde unui cutremur ce ar putea produce avarii ale elementelor nestructurale şi avarii reduse ale elementelor structurale. împreună cu elementele nestructurale. Deci.

1 0 0 30 60 90 Sd [mm] elastic spectrum C2-3 C2-4 C3-4 120 150 Figura 6-10: Metoda spectrului de capacitate • Starea limită ultimă (criteriul de ductiliate – nivelul de performanţă corespunzător prevenirii colapsului) în cazul cutremurelor foarte rare. Deplasarea laterală corespunzătoare acestui nivel de performanţă. Programul ia în considerare. demolarea reprezentând soluţia recomandată de proiectanţi. Cazul cel mai defavorabil s-a dovedit a fi cel al flambajului în afara planului. În cazul acestor cutremure ar putea să apară avarii atât în cazul elementelor structurale cât şi al celor nestructurale. Evaluarea capacităţii de rotire plastică s-a făcut cu programul de calcul DuctrotM. Figura 6-11: Determinarea capacităţii de rotire DuctrotM ( 1-flambaj în plan.6 0. acesta fiind cazul luat în considerare.5 Sa [g] 0. Valorile capacităţilor de rotire plastică evaluate cu DuctrotM sunt prezentate în Tabelul 6-6.4 0.3 0. reprezentând un nivel al mişcării seismice foarte ridicat.160 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . dezvoltat de Gioncu şi Petcu (1997)[34]. 2 – flambaj în afara planului) . la dezvoltarea unei articulaţii plastice. a fost considerată ca cea corespunzătoare punctului în care se atinge capacitatea de rotire plastică a elementelor structurale. la determinarea capacităţii de rotire a unui element atât posibilitatea de flambaj în plan cât şi cel în afara planului. dULS. În majoritatea cazurilor nivelul avariilor este foarte ridicat. însă trebuie garantată supravieţuirea ocupanţilor.2 0.6 0.

4 -Proiectarea bazată pe criterii de performanţă a cadrelor metalice parter Tabelul 6-6:Capacităţile plastice de rotire a secţiunii grinzii Cadru C2-3 C2-4 C3-4 φu [rad] 0.02751 0. q. starea limită de avarie DLS şi starea limită ultimă ULS) sunt prezentate în Tabelul 6-7.0328 0. Aceste valori reprezintă factorul cu care este multiplicată accelerograma pentru atingerea deplasărilor laterale indicate în Tabelul 6-7.0149 λDLS 0. dULS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite ultime (criteriul de ductilitate).02665 0. Tabelul 6-7: Deplasările laterale corespunzătoare celor trei nivele de performanţă Deplasarea laterală[mm] Cadru C2-3 C2-4 C3-4 dSLS 75 75 75 dDLS 133 133 122 dULS 159 164 138 este deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de serviciu (criteriul de rigiditate).0179 λSLS 0.0162 0.0252 0. dDLS deplasarea laterală a colţului cadrului corespunzătoare stării limite de avarie (criteriul de rezistenţă). Aceste valori sunt prezentate grafic. În urma evaluării acestor factori este posibilă determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice.0265 unde: dSLS . corespunzătoare celor trei nivele de performanţă propuse (starea limită de serviciu SLS.6. au fost evaluate în urma analizei neliniare dinamice şi sunt prezentate în Tabelul 6-8. comparativ pentru cele trei tipologii de cadre alese. Factorul de reducere al încărcării seismice.0159 0.0254 0.0234 λULS 0. q. pe baza relaţiei (6. Cadru C2-3 C2-4 C3-4 λel 0.0309 0.02311 161 Valorile deplasărilor obţinute.1).0142 0.0142 0. Tabelul 6-8: Valorile factorilor de amplificare corespunzătoare nivelelor de performantă selectate. Valorile factorilor de amplificare prezentaţi anterior. este definit ca fiind raportul dintre factorul de amplificare pentru nivelul de performanţă ales şi cel corespunzător atingerii limitei de curgere în fibra extremă a secţiunii.

00 1. Sj.6 2.5. din considerente de simplificare şi uniformizare se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide.50 2. Concluzii În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar. între riglă şi stâlp.00 C2-3 1.94 1. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă.60 clasă de ductilitate redusă 2. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. obţinându-se valori considerabil mai mari. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt.31 1. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima.00 1.ini.02 1. fie perfect articulate.162 Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă . În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de .57 1. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. triliniar şi biliniar.50 1. În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte.00 qSLS qDLS qULS C2-4 C3-4 Figura 6-12: Factori de reducere corespunzători nivelelor de performanţă considerate 6.48 1.00 0. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid.00 q factor 1.50 0. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu.

În ce priveşte valoarea factorului q. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q.5 -Concluzii 163 Serviciu (criteriul de rigiditate).0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate).5-2. Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse. în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente. aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă. sunt cuprinse în intervalele 1. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. .6. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ.

Un studiu de fezabilitate necesită o serie de informaţii care. Din acest punt de vedere existenţa unui catalog complet de structuri tipizate. clădiri în domeniul agro-zootehnic. clădiri industriale (spaţii de producţie). Frisomat.STRUCTURI TIPIZATE PENTRU HALE METALICE PARTER AVÂND CADRELE REALIZATE DIN ELEMENTE CU SECŢIUNI VARIABILE 7. clădiri de birouri. . depozite pentru diferite bunuri. Construcţiile metalice parter îşi regăsesc în general aplicabilitatea în următoarele domenii: • • • • • • • saloane auto. săli de sport şi altele. Astron. organizaţia multinaţională Lindab a lansat ideea realizării unui set de proiecte cu caracter tipizat. fapt ce împiedică elaboratorul studiului de a efectua comparaţii între soluţii. centre comerciale. puse cap la cap.1. europrofile. Introducere În cazul oricărei investiţii în domeniul construcţiilor în faza iniţială se pune problema fezabilităţii. ar înlătura din start lipsa informaţiilor în ceea ce priveşte consumul de materiale pentru structura în cauză.7. într-un anumit scenariu. Pot fi amintiţi aici Butler. O construcţie metalică în sistem tipizat înseamnă în general definirea într-un mod particular al subansamblelor de mai jos şi integrarea lor conform unor procese interne organizaţionale bine puse la punct: • • soluţie structurală optimizată. Pe piaţa construcţiilor metalice există mai mulţi jucători importanţi care au în spate un sistem tipizat pentru realizarea halelor cu structură metalică. oferă un răspuns destul de clar investitorului. Kontirom. În vederea atingerii acestui segment de piaţă. Problema în majoritatea cazurilor este lipsa de informaţii. închideri (acoperiş şi perete) individualizate. profile formate la rece cu pereţi subţiri. etc. care în funcţie de tehnologia de fabricaţie folosesc sisteme tipizate de hale realizate având elementele principale realizate din table sudate.

În vederea corelării diferenţelor între punctele de vedere a fost nevoie de o serie de documente de care Partenerii de Proiect. sigur şi durabil.1 -Introducere • accesorii şi detalii particulare. care aspiră către construcţii frumoase. care doresc să proiecteze rapid. care să le permită cât mai multă flexibilitate în exploatare. Dezvoltatorii sistemelor sunt puşi uneori în situaţia în care trebuie să răspundă la majoritatea acestor exigenţe. experienţa acumulată. proiecte elaborate anterior. • arhitecţii. unicate în felul lor. 165 Figura 7-1: Sisteme structurale tipizate (Nagy 2003)[50] În faza de demarare a proiectului autorii s-au confruntat cu diferenţele punctelor de vedere ale diferitelor grupuri de interese ale ramurii industriale: • piaţa (cumpărătorii). .7. având o personalitate distinctă. preţuri de referinţă. • constructorii. rapoarte de proiecte. au ţinut cont în vederea realizării procesului de proiectare şi anume: oferte întocmite de Lindab. în condiţiile în care unele dintre ele sunt în contradicţie cu celelalte. care sunt interesaţi de construcţii cu posibilitatea de execuţie rapidă şi uşoară – urmărind reducerea manoperei de şantier. La rândul lor şi furnizorii de sisteme au exigenţe de genul: uşor de realizat şi livrat în condiţii de maximă profitabilitate. care caută lucruri de calitate la un preţ cat mai scăzut. • proiectanţii de structuri.

având limita de curgere fy=350 N/mm2.0 m. bazate pe cererile de ofertă făcute de beneficiari în decursul anilor 1999-2002.2. grinzile se aşează pe capul stâlpului sau la faţa acestuia. α (unghi acoperiş) = 8 grade . vânt şi seism. Structura de rezistenţă este alcătuită din cadre transversale pe sistem de grinzi şi stâlpi cu secţiuni variabile. au fost selectate următoarele dimensiuni geometrice: • • • • L (deschidere) =12. Cadrele structurii se montează prin retragere. 27. cât şi prin intermediul unor rigle longitudinale. Soluţia adoptată de prindere a stâlpului la bază acesta diferă în funcţie de înălţimea cadrului astfel: articulată şi semi-rigidă. În urma unei analize amănunţite a solicitărilor.166 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .7 7. 5. stâlpi) sunt realizate din oţel OL52. realizate din ţeavă este şi de a reduce lungimea de flambaj a riglei şi a stâlpului. 7.9 pretensionate. s-a optat pentru un coeficient de reducere a acţiunii seismice ψ = 1 . Încărcările de calcul au fost evaluate pentru un amplasament corespunzător zonei Bucureşti. Zona Bucureşti a fost aleasă din două considerente şi anume: pe de o parte se poate acoperi aprox. iar cererea pe piaţă de construcţii metalice este foarte mare. zăpadă. Rolul riglelor longitudinale. Închiderile sunt adaptabile la arhitectura dorită. 7. Structura de rezistenţă este proiectată în conformitate cu normele româneşti în vigoare la data demarării activităţii de proiectare la următoarele ipoteze de încărcare: permanentă. având limita de curgere fy=350 N/mm2. 30 m. 10. 6. deoarece elementele principale ale structurii de rezistenţă sunt realizate din table sudate. Proiectarea conceptuală şi reguli de configurare Structura principală de rezistenţă este proiectată pe un modul de bază de 31. Structura secundară de susţinere a închiderilor (pane de acoperiş şi rigle de perete) este realizată din oţel galvanizat SUB350 de tip Lindab (corespunzător OL52). Sistemul de legături are menirea de a prelua eforturile orizontale din structura şi transmiterea acestora la infrastructură.1. 80% din teritoriul ţării.2. 18. Elementele structurale principale de rezistentă (riglă. Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală În urma analizei de către partenerii de proiect. H (înălţime la streaşină) = 4. Soluţiile de îmbinare au fost adoptate astfel încât în orice moment clădirea va putea fi complet demontabilă.20 m. a necesităţii grupurilor interesate în realizarea unor structuri metalice parter. tehnologică. 15. Închiderea (acoperiş şi perete) se realizează cu pane şi rigle de secţiuni Z (profile formate la rece) şi table cutate ambutisate. 8 m. 24. după caz. În cadrul calculului seismic. 20. 22. T (travee) = 6. soluţia cea mai adecvată a fost conceperea unei structuri metalice tipizate din secţiuni compuse sudate. Prinderea între elemente realizându-se cu şuruburi de înaltă rezistenţă gr. Aceste ipoteze au fost grupate în combinaţii de încărcări afectate de coeficienţii parţiali de siguranţă corespunzători. rezultând secţiuni de clasă 3 şi/sau chiar 4 în unele cazuri. Cadrele transversale sunt legate între ele printr-un sistem de contravântuiri la nivelul acoperişului şi pereţilor.

lucrând doar contravântuirea solicitată la întindere. provenite din încărcările din vânt sau seism. Evaluarea semi-rigidităţii la baza stâlpului a fost evaluată aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. 5. Figura 7-2: Tipo-dimensiuni pentru cadre articulate Figura 7-3: Tipo-dimensiuni pentru cadre semi-rigide Criteriul care a stat la baza alegerii soluţiei semi-rigide a fost rigiditatea în plan a cadrului.0 şi 8. 6 m ( vezi Figura 7-2) şi semi-rigidă pentru înălţimile de 7.0 m (vezi Figura 7-3).0 m în soluţie articulată.7. Pentru a prelua eforturile orizontale. . nu respectau valorile admise pentru nivelul de înalţime 7.2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 167 Prinderea stâlpilor la bază s-au realizat în soluţie articulată pentru înălţimile de 4. Regula de dispunere a contravântuirilor în pereţi este cea prezentată în Figura 7-4 şi anume: • contravântuirea frontoanelor – se dispun contravântuiri în panourile în care nu există porţi sau uşi.1. la gruparea specială. Valorile rezultate ale deplasării pe orizontală a colţului cadrului. sunt prevăzute contravânturi la nivelul acoperişului şi în planul pereţilior. Sistemul de contravântuiri este în X.0 şi 8.

detaliu de îmbinare riglă-riglă la coamă. Analizele efectuate în vederea determinării eforturilor interne au fost: analize liniare statice. iar la cadrele semi-rigide la faţa stâlpului) şi la modul de fixare a stâlpului în fundaţie (cazul cadrelor articulate buloanele sunt grupate în interiorul . Figura 7-4: Reguli de contravântuire Dimensionarea elementelor componente ale structurii principale de rezistenţă s-a făcut pentru a respecta condiţiile de rigiditate şi rezistenţă sub efectul încărcărilor aplicate pe structură. • verificarea riglelor longitudinale de la streaşină. ţinând cont de numărul mare de cazuri s-au realizat mai multe proceduri de calcul în programul de calcul Mathcad pentru (Anexa 6): • verificarea riglei transversale şi a stâlpului cadrului (exemplu pe hala cu L=24 m şi H=7 m). analize liniare dinamice (pentru determinarea modurilor proprii de vibraţie) şi analize elastice de flambaj.0). coamă şi intermediare (exemplu numeric pentru Tvrot 121/4.7 • contravântuirea pereţilor longitudinali: pentru fiecare 5 travei se foloseşte un panou de contravântuire. Pentru a uşura procedura de dimensionare şi verificare a elementelor componente. În Figura 7-5 şi Figura 7-6 sunt prezentate detaliile constructive pentru realizarea celor două tipuri de structuri distincte şi anume: detaliul de îmbinare riglă-stâlp. Diferenţele majore apar la modul de realizare a detaliului de îmbinare riglă-stâlp (cazurile articulate se realizează pe capul stâlpului. • verificarea contravântuirilor din pereţi şi acoperiş (exemplu numeric pentru D24).168 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . prevăzute în STAS 10108/0-78[63] şi P100/92[54]. detaliul de prindere al riglelor longitudinale şi al contravântuirilor de la nivelul acoperişului şi din pereţi cât şi detaliul de prindere a stâlpului în fundaţie.

Figura 7-5: Detalii constructive structură articulată.2 -Soluţia tipizată şi proiectarea ei conceptuală 169 secţiunii stâlpului. . iar la cadrele semi-rigide buloanele de ancoraj sunt dispuse în afara secţiunii stâlpului).7.

170 Structuri tipizate pentru hale metalice parter .7 Figura 7-6: Detalii constructive structură semi-rigidă .

0 m lungime = 74.3. Factorii critici după care a fost realizată fezabilitatea au fost: termenul de realizare şi preţul pe mp. .3 -Exemplu de aplicaţie 171 7.0 m. elaborarea documentaţiei de execuţie a fost posibilă doar în 4 zile de la lansarea temei de proiectare. • tablele cutate sunt fixate cu şuruburi autofiletante de pane şi rigle în cute alternante. Dimensiunile geometrice caracteristice ale lucrării sunt: • • • deschidere = 30.5 la pereţi. s-a realizat un complex comercial în localitatea Afumaţi (Jud. Ilfov) (vezi Figura 7-8).4 m (12x6.20 m) Înălţime = 6. • pane de acoperiş Z150 sau Z200 şi rigle de pereţi Z100 sau Z/120 tablă interior termoizolaţie tablă exterior riglă de perete Figura 7-7: Soluţia de închidere 7. izolaţie termică (vată de sticlă). Principalii indicatori care au stat la baza studiului de fezabilitate au fost: • Termen de realizare : 7 săptămâni (de la contractarea lucrării până la predarea la cheie).5 la acoperiş şi LTP20/0.4 atât la acoperiş cât şi la perete. Trebuie subliniat faptul că pentru structura în cauză.2. utilizând catalogul de structuri tipizate. ţeserea tablelor pentru asigurarea efectului de diafragmă.7.2. tablă cutată interioară LVP20/0. Exemplu de aplicaţie Aplicând regulile descrise anterior. Soluţia de închidere (acoperiş şi perete) Închiderile sunt realizate din table cutate acoperişului şi a peretelui astfel (vezi Figura 7-7): • • • cu stratificaţia clasică a tablă cutată exterioară: LTP45/0.

fiind posibil a fi respectate regulile de detaliere şi configurare din ipoteză şi anume: cadrul realizat din elemente cu secţiuni variabile.0m Figura 7-8: Dimensiuni principale structură Structura de rezistenţă a fost integral realizată din cadrele proiectului tipizat.172 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . a) montaj structură b) montaj structură secundară c) montaj închideri Figura 7-9: Faze de montaj ale unei structuri tipizate d) structura finalizată .4 m 30.0 m 12*6.7 • Preţul pe mp al furniturii (structură + închideri): 86 eur/mp 6.2 m=74. prindere articulată a stâlpului în fundaţie. În Figura 7-9 sunt prezentate diferitele faze de montaj ale structuri tipizate în cauză.

60 33. ceea ce permite un nivel de automatizare al procesului ridicat.77 Componente -Eur/mp 11.00 35. cu efect asupra termenului de livrare dar cu implicaţii şi asupra preţului pe metru pătrat. Studii anterioare întreprinse de Nagy (2003)[50] au arătat că principala componentă în preţul unei astfel de clădiri o reprezintă structura principală de rezistenţă.93 10% 25% 57% Figura 7-10: Ponderea componentelor în cazul unei clădiri metalice parter .59 0.73 Structură Table cutate Profile uşoare Z. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. este relaţia între gradul de standardizare. asistenţă 45. în condiţiile obţinerii unui volum mai mare de produse similare vândute. Conform teoriilor proiectării operaţiunilor relaţia între cei patru factori menţionaţi se poate defini conform graficului din Figura 7-11. nivelul de automatizare al procesului de realizare al produsului şi volumul de produse similare.00 15.43 2. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare.78 1.76 3.4% 4% 2% 2% 0% 40.00 15.00 5.00 Structură Table cutate Profile uşoare Z.00 8.00 30. folii 10% 31% Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. nivelul de calificare al forţei de muncă.00 25. Componente-procent valori Structură 6% 8% 4% 2% 3% 36% Table cutate Profile uşoare Z.00 5. la care se raportează şi principalii lideri din ramura industrială a construcţiilor metalice de tip parter au scos în evidenţă o valoare medie de 95-110 Euro/mp pentru preţul pe mp şi un termen de realizare de 12-16 săptămâni de la contractare până la realizarea clădirii.00 10.00 20.7.00 10. asistenţă 6.00 30. Astfel devine inerent. Ponderea componentelor respectă în general distribuţia prezentată în Figura 7-10.00 40.00 Componente -kg/mp Structură Table cutate Profile uşoare Z. C Izolaţii.00 25. asistenţă 35. C Izolaţii.67 6. cu folosirea unor forţe de muncă cu calificare mai scăzută.94 1. că orice economie la cea mai importantă componentă poate să influenţeze indicatorul de preţ /mp.00 20. Un alt aspect important. C Izolaţii.75 3.23 1. S-a ales strategia deplasării produsului din situaţia redată la punctul 1 în punctul 2 (Figura 7-11) urmărind obţinerea unui produs cît mai standardizat.00 36.00 40. asistenţă Componente-procent greutate 0. folii Şorţuri Elem de legătură Jgheaburi Proiectare. Performanţe tehnico-economice ale tipizării Experienţa de piaţă privind indicatorii amintiţi în paragrafele anterioare.4. C Izolaţii.25 15.4 -Performanţe tehnico-economice ale tipizării 173 7.

datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare .alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente . fără depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute.7 Scăzut Nivel de automatizare Ridicat 1 2 Foarte personalizat Standardizare produse Foarte standardizat Figura 7-11: Strategia echipei de proiect – poziţionarea rezultatului în punctul 2 Rezultatele obţinute pe baza prelucrării datelor conform proiectelor tip sînt prezentate în diagramele din Anexa 7. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă.5. autorii proiectului de dezvoltare au ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă.174 Structuri tipizate pentru hale metalice parter . 7. Concluzii Deşi procesul de tipizare al unui produs prezintă şi unele dezavantaje.

Aceasta soluţie este adoptata în special pentru a reduce consumurile de materiale şi pentru o folosire cât mai eficientă a materialul. clasa secţiunii poate varia de la Clasă 2 la Clasa 3 şi chiar Clasă 4 în unele cazuri. Concluzii Halele metalice uşoare sunt realizate cu preponderenţă pe un sistem structural în cadre parter. realizate cu preponderenţă din pereţi zvelţi. Această metodă ţine cont de modul real de comportare a cadrului în ansamblu. un calcul în domeniul plastic nu este posibil. Proiectarea Bazată pe criterii de Performanţă (PBP) a structurilor amplasate în zone seismice a devenite relevantă în urma cutremurelor devastatoare din Kobe (1995) şi Northridge (1994). Stabilitatea cadrelor metalice parter. dacă nu sunt prevăzute legături laterale adecvate (în planul învelitorii). de modul de prindere a stâlpului în fundaţie. sub titulatura de „Metoda generală de calcul”. clasificarea acestora în conformitate cu P100/2006 (EN 1998-1) se face în clasa de ductilitate redusă. Verificarea la rezistenţă şi stabilitate a elementelor cadrului se poate face aplicând metodele de calcul din norme (STAS 10108/0-78 sau EN 1993-1. Un . datorită capacităţii de rotire plastică redusă. spatii deschise de dimensiuni variate. fiind introdusă formal în SUA de documentele SEAOC (1995) şi FEMA 273 (1996).CONCLUZII.0. Astfel la calculul seismic nu se poate pune bază pe capacitatea de disipare a energiei seismice. de flambajul local sau general. Utilizarea acestora este justificată de avantajele pe care le conferă: rapiditate şi acurateţe in execuţie şi montaj. rigidizate între ele prin intermediul tablei cutate introduc un efect favorabil din acest punct de vedere.1. însă toate acestea conduc la un calcul foarte laborios şi lasă loc la multiple interpretări. Având în general secţiuni zvelte. poate lua valori în intervalul 1. În ce priveşte ductilitatea.1. CONTRIBUŢII PERSONALE 8.5-2. astfel factorul de reduce q. stabilitatea generală în afara planului cadrului şi stabilitatea locală a elementelor componente. Elementele cadrelor au secţiuni variabile în concordanţă cu distribuţia eforturilor. O abordare oarecum nouă în proiectarea structurilor în zone seismice este proiectarea bazată pe criterii de performanţă. Cadrele metalice parter sunt realizate în mod frecvent din secţiuni zvelte. de tipul de legături laterale. un grad înalt de prefabricare. sudate. O metodă mai exactă de evaluare a capacităţii elementelor cadrului este propusă în EN 1993-1. posibilitati multiple de amenajare si re-amenajare. Rezistenţa elementelor structurii împotriva fenomenului de pierdere al stabilităţii este în general scăzută. numai dacă este asigurată o bună legătură laterală a elementelor acestuia. presupune o abordare pe mai multe direcţii şi anume: stabilitatea generală în planul cadrului. având secţiuni variabile zvelte sunt stabilitatea. ductilitatea şi comportarea îmbinărilor. datorită elementelor componente. Panele de acoperiş şi riglele de perete. acesta Principale probleme cu care inginerul proiectant se confruntă la dimensionarea şi detalierea structurilor metalice parter. Pentru acest tip de structuri.8. realizarea de construcţii ce pot fi demontate si relocate fără pierderi prea mari de materiale. compatibilitatea cu orice sistem de placare interioara si exterioara.1).

in funcţie de zvelteţea lor.1. Chiar şi în cazul elementelor de Clasa 4. În viziunea lui Ghobarah (2001). În cazul în care acest unghi este diferit. . unele din acestea constituind subiectul prezentei teze. • caracterizarea din punct de vedere al ductilităţii globale al cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. ar trebui prevăzute contrafişe la talpa comprimată a riglei. Contribuţii personale . care reprezintă modul natural de cuplare între fenomenul de răsucire şi cel de încovoiere. au avut o comportare bună din punct de vedere al pierderilor de vieţi omeneşti. deoarece în grindă se dezvoltă eforturi semnificative de compresiune. Metoda s-a dovedit a fi destul de exactă pentru evaluarea caracteristicilor îmbinării între elemente riglă-stâlp realizate din profile dublu T cu secţiune constantă şi sub un unghi de incidenţă de 90 grade. Dimensionarea îmbinării în acest caz trebuie făcută ţinând cont de interacţiunea dintre momentul încovoietor şi forţa axială.8 motiv important al unei astfel de decizii a fost că deşi unele clădiri. Aceste elemente împiedică în bună măsură instabilitatea laterală. Pentru a îmbunătăţii capacitatea portantă a cadrului. Criteriile de proiectare sunt definite de limitarea eforturilor unitare şi a forţelor interne evaluate din nivelele prescrise ale forţei tăietoare la bază. programe de cercetare care să rezolve problemele enumerate în prezentul capitol rămân totuşi de rezolvat câteva probleme de interes major. Blocajele laterale elastice conduc la o scădere nesemnificativă a factorului elastic critic. Astfel este confirmat faptul că flambajul lateral prin încovoiere-răsucire. Deşi există preocupări în domeniu. • caracterizarea îmbinărilor riglă-stâlp din punct de vedere al rezistenţei. ductilitate şi rezistenţă. fiind vorba în general de un procent de 5%. Studiul comportării îmbinărilor este important atât din punct de vedere al proiectării în gruparea fundamentală cât şi în gruparea specială de acţiuni. riglă-riglă şi a stâlpului la bază în termeni de rigiditate. demonstrează rolul major pe care îl au blocajele laterale. adoptând un mod de prindere laterală a cadrului de tip 4.176 Concluzii. Modul de cedare înregistrat este flambaj prin încovoiere-răsucire a riglei sau a stâlpului. influenţa imperfecţiunilor este nesemnificativă. cum ar fi: • elaborarea unei metode simple şi corecte de verificare la flambaj lateral şi flambaj lateral prin încovoiere-răsucire a elementelor componente. este caracterizat de o eroziune scăzută datorită imperfecţiunilor. pierderile din punct de vedere economic au fost neaşteptat de ridicate. realizat în Capitolul 3. S-a observat o influenţă în general scăzută a imperfecţiunilor. Rezultatele studiului de stabilitate. care ar putea afecta comportamentul elementelor având secţiuni de Clasa 3 si 4. unde voalarea locală apare înaintea flambajului local. În vederea validării acestei metode au fost întreprinse o serie de teste experimentale şi aplicaţii numerice. ductilităţii şi rigidităţii. Acest lucru este posibil aplicând metoda componentelor din EN 1993-1. datorate panelor şi riglelor de perete. Mai mult dacă s-ar ţine cont şi de conlucrarea panelor cu învelitoarea această reducere ar fi şi mai mică. Pentru calculul structural este necesară evaluarea caracteristicilor îmbinării riglă-stâlp. principalul mod de cedare. proiectate în conformitate cu normele de calcul actuale. metodele convenţionale de proiectare antiseismică se rezumă la siguranţa vieţii (rezistenţă şi ductilitate) şi controlul distrugerilor (starea limită de serviciu). problema devine mult mai complicată.

care ar putea afecta comportamentul întregului cadru.1 -Concluzii 177 Rezultatele studiului de ductilitate di cadrul Capitolului 3 au scos în evidenţă eficienţa. indică un comportament disipativ global destul de bun a acestor tipuri de cadre. Rigiditatea iniţială a îmbinării nu este influenţată nici de clasa inimii. În conformitate cu normele de proiectare antiseismică. Valorile factorului q obţinute în cazul tipului de prindere 3. şi structura este bine legată împotriva pierderii stabilităţii prin flambaj cu încovoiere răsucire. În toate cazurile cedarea îmbinărilor s-a înregistrat la ciclurile pozitive. realizată în practică prin panele de acoperiş. ar putea îmbunătăţii această valoare. . sub efectul încărcărilor statice.8. Cedarea a avut loc prin distorsiunea tălpii interioare cuplata cu voalarea locală a inimii grinzii. după atingerea momentului capabil. structurile metalice rezistente la seism se proiectează astfel încât în timpul acţiunii seismice intense unele părţi ale lor sa poată depăşi domeniul de comportare elastic în scopul de a disipa energia seismică prin deformaţii postelastice. de ponderea cu care intervin rezervele de rezistenta neconsiderate în calcul. capacitatea de redistribuţie a eforturilor. Astfel pentru un calcul în domeniul plastic al structurilor metalice acţiunea seismică este redusă prin intermediul coeficientului q. riglele de perete şi contrafişe. clasa secţiunii în acest caz fiind 2 sau 1. redundanţa şi suprarezistenţa rezultate. nici de tipul de încărcare. În ce priveşte rotirea totală a îmbinării. a fost evaluat prin două metode. influenţa rotirii panoului îmbinării este redusă. rezultatele scot în evidenta rolul jucat de modul de prindere al stâlpului la bază în comportarea la forţe orizontale. chiar şi în acest caz a prinderii laterale a cadrului. Aceste elemente împiedică pierderea stabilităţii laterale. sursa principală a deformaţiei plastice fiind grinda (distorsiunea tălpii cuplată cu voalarea locală a inimii). sau superior. dacă principiile proiectării anti-seismice sunt corect aplicate. în raport cu cele obţinute la încărcări monotone. Rezultatele obţinute confirma valoarea de 1. Au fot înregistrate valori mai reduse ale ductilităţii specimenelor la încărcări ciclice. Aceste părţi din structură sunt denumite zone plastice potenţiale. q. altele decât cele asociate structurii de rezistenta. Mai mult.5 a factorului de reducere a încărcării seismice propus în EN 1998-1 şi P100/2006. Testele experimentale prezentate în cadrul Capitolului 4 au fost efectuate pe specimene scara naturală în cadrul laboratorului de încercări al Departamentului de Construcţii Metalice si Mecanica Construcţiilor. În acest caz. Au fost înregistrate valori comparabile ale momentelor capabile la încercări monotone şi ciclice. precum şi de efectele de amortizare ale vibraţiilor. Coeficientul de reducere a efectelor acţiunii seismice q. chiar dacă au fost înregistrate deplasări mari ale colţului cadrului. Zonele plastice s-au dezvoltat în secţiunile riglelor constante în zona de racordare cu vuta. Practic colapsul nu a apărut în nici unul din cazuri. fie prin limitarea deplasării verticale inelastice. Oricum. rezultatele experimentale încurajând utilizarea unei asemenea configuraţii. Specimenul J2-4 (elemente cu tălpi de clasă 2 şi inimă de clasă 4) a prezentat o ductilitate bună la încărcări ciclice. una are la bază analiza statică neliniară şi una care are la bază analiza neliniară dinamică. Factorul de reducere a încărcării seismice. iar în cazul specimenelor cu inima de clasă 4 acestea au fost acompaniate de distorsiunea la taiere a panoului de inimă a nodului. ţine seama de ductilitatea structurii. starea limită ultimă ar putea fi exprimată fie prin raportul de plasticizare al secţiunilor.

Ea poate fi aplicată la majoritatea îmbinărilor realizate prin sudură şi/sau şuruburi.178 Concluzii. Predominanţa apariţiei fenomenului „de grup” în detrimentul celui „individual” este în strânsa legătura cu distanta dintre şuruburi dar depinde în aceiaşi măsura şi de caracteristicile geometrice şi mecanice a componentelor noduli. Sj. la eforturi de compresiune şi întindere.8[20] (pentru structurile metalice) şi în EN1994-1[21] (pentru structurile mixte). Metoda de calcul cea mai utilizată pentru dimensionarea îmbinărilor între elementele structurilor metalice este metoda componentelor. Programul permite evaluarea acestor caracteristici pentru noduri supuse la efecte combinate de încovoiere şi forţă axial.8 este limitată pentru noduri în care forţa axială ce acţionează în îmbinare (NSd) trebuie să fie mai mică decât 5% din rezistenta de calcul la forţă axială a grinzii îmbinate (Npl. principiile de aplicare regăsindu-se în EN1993-1. Particularitatea metodei componentelor constă considerarea oricărei îmbinare ca un set de „componente individuale”. De asemenea se consideră că rezistenţa anumitor componente ar putea fi condiţionată de aşa numitul fenomen „de grup”. Mj. care permite evaluarea caracteristicilor mecanice ale îmbinării riglă-stâlp utilizând metoda componentelor). Acest aspect recomandă folosirea analizelor numerice detaliate (mai puţin costisitoare) ca o alternativă la încercările experimentale. Aplicarea metodei componentelor constă în mai mulţi paşi şi anume: • identificarea componentelor necesare studiului îmbinării între elementele considerate.Rd.Rd). şi este studiat în consecinţă. Contribuţii personale . În cadrul Capitolui 5 s-a făcut o descriere privind modul de lucru al unui program de calcul dezvoltat la Universitatea din Liege – Belgia (Jaspart şi colab 1999[38]). Metoda componentelor poate fi prezentată ca o aplicaţie a binecunoscutei metode a elementelor finite pentru calculul îmbinărilor structurale. Acesta este şi motivul pentru care aplicarea lui EN 1993-1. Ca o caracteristică a metodei. În majoritatea cazurilor.ini. • asamblarea componentelor în vederea determinării rezistentei şi/sau a rigidităţii si trasarea curbei de comportament moment-rotire pentru întreaga îmbinare.8 În urma analizelor neliniare s-au obţinut rezultate aproximativ identice atât din punct de vedere al modului de cedare cât şi din punct de vedere al curbei forţădeplasare. Valoarea acestuia fiind mai redusă în cazul rezultatelor analitice. . Rezultatele au fost comparate cu cele obţinute în urma unor teste experimentale efectuate în laboratorul Departamentului de Construcţii Metalice şi Mecanica Construcţiilor. iar cedarea nodului s-ar putea produce pe un tronson grupat şi nu pe unul individual. nodul este considerat ca un tot unitar. asupra momentului rezistent de calcul şi a capacităţii de rotire a nodului. Comparând rezultatele obţinute pe cele două căi (analitic şi experimental) sa observat o corespondenţa destul de bună a rigidităţii iniţiale a îmbinării. • evaluarea caracteristicilor de rezistenţă şi/sau rigiditate pentru fiecare componentă în parte (rigiditate iniţială. îmbinările riglă-stâlp sunt supuse pe lângă încovoiere şi forfecare. cum este de fapt şi cazul îmbinărilor riglă-stâlp ale cadrelor metalice parter cu rigla înclinată. existând totuşi o diferenţă redusă în ce priveşte momentul rezistent capabil al îmbinării. Aceste eforturi suplimentare au o influenţă semnificativă asupra rigidităţii la rotire. rezistenţă de calcul).

se poate afirma: • din punct de vedere al rigidităţii. efortul de calcul reducându-se de la prima la ultima. în modelare considerându-se un resort de rotire având această rigiditate.8. S-a observat că rigiditatea iniţială influenţează în mare măsură proiectarea cadrului la starea limită de serviciu. Starea Limită de Avarie (criteriul de rezistenţă) şi Starea Limită Ultimă (criteriul de ductilitate). se consideră că îmbinările riglă-stâp sunt fie perfect rigide. cum este şi cazul cadrelor metalice parter realizate din elemente cu secţiune variabilă. În ce priveşte valoarea factorului q. fie perfect articulate. decât în cazul unui îmbinări perfect rigide. Valorile rezultate ale factorilor de reducere q. îmbinările au rezultat semirigide. În ce priveşte procesul de tipizare. Aceste valori corespund prevederilor din normele actuale de calcul (EN 1998-1[22] şi P100/2006[55]) şi clasifică aceste structuri ca având un comportament slab disipativ. între riglă şi stâlp. În majoritatea cazurilor de proiectare a structurilor metalice. aceasta poate fi definit pentru orice număr ales al nivelelor de performanţă. Sj. Însă în majoritatea cazurilor nodurile au un comportament semi-rigid. pentru caracterizarea idealizată a comportării îmbinărilor pot fi adoptate trei tipuri de comportament şi anume: neliniar. s-a ajuns la concluzia că un set de avantaje clare pot fi valorificate prin tipizare: • dezvoltarea unor seturi de abace de referinţă pentru consumurile de oţel în structură permite oricărei persoane să întocmească o estimare rapidă.1 -Concluzii 179 Ca şi o clasificare preliminară a acestor îmbinări în conformitate cu specificaţiile din EN1993-1. În acest scop a fost propusă o abordare care consideră trei nivele de performanţă şi anume: Starea Limită de Serviciu (criteriul de rigiditate). în cazul în care acestea sunt foarte bine definite şi delimitate. • din punct de vedere al rezistenţei. îmbinările au rezultat ca fiind de rezistenţă totală sau parţială.0 la cadrele având elemente cu tălpi de clasă 2 ( C2-3 şi C2-4). pentru starea limită de avarie şi starea limită ultimă.8[20]. sunt cuprinse în intervalele 1. comportamentul semi-rigid este şi mai pronunţat datorită panoului de inimă foarte zvelt. Au fost determinaţi factori de amplificare (multiplicatori ai acceleraţiei) şi factori de reducere a încărcării seismice asociaţi cu cele trei nivele de performanţă. ceea ce poate fi de asemenea caracterizat de o ductilitate redusă a elementelor componente. triliniar şi biliniar. au fost realizate în prima fază analize liniare elastice pentru cazul grupării fundamentale şi a grupării speciale. fără .5-2.ini. Pentru o proiectare antiseismică ce ţine cont de comportamentul semi-rigid al îmbinărilor au fost propuse criterii de proiectare bazate pe performanţă a structurilor realizate din elemente cu ductilitate redusă. prin intermediul unor analize neliniare dinamice „time-history”. deşi prezintă şi unele dezavantaje. obţinându-se valori considerabil mai mari. În cazul îmbinărilor realizate între elemente cu secţiuni zvelte. în timp ce nivelul de variaţie a eforturilor interne este scăzut. În cazul unor analize neliniare elasto-plastice. din considerente de simplificare şi uniformizare. În cadrul acestor analize este suficient a cunoaşte rigiditatea iniţială a îmbinărilor. Pentru a putea observa influenţa semi-rigidă a îmbinărilor asupra comportamentului cadrului. Trebuie de asemenea subliniat faptul că în toate cazurile diferenţele dintre starea limită de avarie şi starea limită ultimă sunt foarte reduse.

180 Concluzii. • Aplicarea şi validarea metodei componentelor pentru îmbinări riglă-stâlp realizate cu placă de capăt extinsa şi şuruburi de înaltă rezistenţă. • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. articulaţie mobilă.1. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate. rigidităţii şi ductilităţii nodurilor la încărcări monotone şi ciclice. care acoperă mai mult de 80% din teritoriul ţării • posibilitate de benchmarking / optimizare . Contribuţii personale .2.8 depunerea unui efort deosebit • chiar dacă în unele cazuri se pot obţine consumuri mai scăzute. datorate unui nivel de încărcare efectivă mai redusă decât cele din ipotezele de calcul. Programul a fost realizat în vederea determinării rezistenţei.alegerea celei mai economice soluţii dintre cele existente 8. Contribuţii personale Pe baza studiilor analitice. pe baza testelor experimentale. aplicarea lor necesitând un calcul foarte laborios. realizarea şi interpretarea unui program experimental pe noduri riglă-stâlp a elementelor cu secţiune variabilă de clase diferite. care lasă loc la interpretări. prin intermediul a două metode diferite şi anume: una care are la bază analiza statică ne-liniară şi una care are la bază analiza ne-liniară dinamică. • Analiza influenţei diferitelor tipuri de imperfecţiuni datorate fie procesului de producţie fie unui montaj defectuos al structurii. iar la nivel european reprezintă de asemenea o premieră în domeniu. economiile din simplificarea procesului de producţie şi caracterul repetitiv al operaţiunilor pot fi substanţiale • obţinerea unor costuri şi termene mai scăzute decât media pe ramură datorită eficienţei şi rapidităţii proceselor dezvoltate • tipurile dezvoltate au o aplicabilitate largă. • Conceperea. Metoda generala de calcul a apărut ca o opţiune la formulele de interacţiune din EN 1993-1. • Analizarea posibilităţii de încadrare în „low dissipative structure” şi determinarea factorilor de reducere a încărcării seismice. .1 pentru cadre parter realizate din elemente cu secţiuni zvelte şi validarea ei pe baza analizelor cu MEF. q. experimentale şi a investigaţiilor efectuate de către autor şi a rezultatelor obţinute pot fi subliniate mai multe aspecte dintre care se evidenţiază următoarele contribuţii personale: • Adaptarea şi aplicarea „Metodei generale de calcul” din EN 1993-1. • Calibrarea unui model de calcul analizat prin metoda elementelor finite. Programul experimental este unic în România.

Încercări experimentale pe cadre portal cu profile din otel formate la rece. • Realizarea unui catalog de proiecte tip. utilizând soluţii constructive şi detalii tip pentru cadre metalica parter. • Grant CNCSIS Tip E Tema 3 cod 31 . Contract Mec-CNCSIS. Contract MecCNCSIS. • Propunerea unei proceduri de aplicare a proiectării bazată pe criterii de performanţă (PBP) la cadre metalice parter realizate din elemente cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4.Stand experimental pentru încercări ciclice/ (colaborator). Valorificarea rezultatelor Studiile analitice şi experimentale efectuate în cadrul tezei de doctorat reprezintă şi temele mai multor contracte şi programe de cercetare la care autorul a fost director: • Grant CNCSIS Td (2002-2004) Cod CNCSIS 1. • Grant CNCSIS Tip At Cod 219 Factori de comportare a structurilor metalice in zone seismice pentru implementarea criteriilor de proiectare bazate pe performanta (colaborator). • Grant CNCSIS Td (2005) Cod CNCSIS 155.3. 8. pentru clădiri civile şi industriale in zone seismice (colaborator). starea limită de avarie şi starea limită ultimă. Studiul stabilităţii şi ductilităţii halelor metalice uşoare cu structuri în cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Metodologii de proiectare bazate pe criterii de performanţă a structurilor pentru hale metalice cu elemente structurale cu secţiuni de clasă 3 şi 4 amplasata în zone seismice. Contract Mec-CNCSIS. elastice de flambaj şi ne-liniare dinamice. Adoptarea metodei componentelor pentru determinarea caracteristicilor structurale ale îmbinărilor riglă-stâlp la cadre cu secţiuni variabile de clasă 3 şi 4. Alte contracte de cercetare la care autorul a participat ca şi colaborator şi in concordanţă cu tema tezei sunt: • Grant CNCSIS Tip A Tema 9 cod 164 . • Grant CNCSIS Tip At Cod 222 .Ductilitatea structurilor din profile de otel formate la rece (colaborator). din punct de vedere al rezistenţei şi rigidităţii. • Grant CNCSIS Td (2006) Cod CNCSIS 87.3 -Valorificarea rezultatelor 181 • Analizarea cadrelor ţinând cont de comportarea reală a îmbinărilor. Studiul a fost condus pentru o abordare cu trei nivele de performantă şi anume: starea limită de serviciu. . prin prisma unor analize statice liniare.8.

Dubină D. 07-11 iunie 2005. mai 2003. Steel Structures and bridges 2003. 27 mai 2005. Ungureanu V. Dubină D.M. 2003. 2003. 2003... . – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz.. .M. Cristuţiu I. Maastricth-Olanda.. P273 Cristuţiu I..182 Concluzii...M. Cristuţiu I. Timişoara.: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames.43-iulie 2003 P22. 27 mai 2005.Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. Dubină D. 1720 sept. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. 16-18 oct.. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura.2001 . Nagy Zs.M. P327.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. . 3-rd European Conference on Steel Structures. Dubină D. Ungureanu V.. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Rome. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. . Portugalia.. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. Italy. 27-29 September.M. Timişoara. Dogariu A. . Cristuţiu I. Cluj Napoca P456. . Dubină D. EUROSTEEL 2002. P73. . ICMS 2003. Timisoara 7-8 mai 2004 P343. Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . Timisoara.M. . Cristuţiu I. 2003. 2004. Buletinul stiintific al UPT. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation.M. . – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică. care au la bază rezultatele prezentate în teză: Dubină D. Nagy Zs. Muntean N. Cristuţiu I. Cristuţiu I.Eurosteel 2005. nr.Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003. Contribuţii personale .M.. Cristuţiu I. 23 mai 2003.. Cristuţiu I. – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3.. Revista Constructii Civile si Industriale. Dubină D. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections.Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal. Cristuţiu I. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Cristuţiu I. Ungureanu V. Coimbra. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. . Dubină D. Ungureanu V. .M. Fulop L. Dubină D. Cristuţiu I. Cristuţiu I.M.M.M. The 10-th International Conference on Metal Structures.8 Pe parcusul elaborării tezei au fost publicate un număr apreciat de articole în reviste de specialitate din ţară sau în volumele unor cormferinţe naţionale şi internaţionale. 19-20 sept.M. International Conference on Steel and Composite Structures . Conferinta Nationala Constructii-2003. Buletinul stiintific al UPT. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. Victor Gioncu.M. Cristuţiu I. Dubină D. – Seismic performance of thin-walled buildings. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a.

Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006. . 2002. Bucuresti 14 martie 2003. 07-11 iunie 2005. Grecea D. • International Conference on Steel and Composite Structures . Zilele Academice Timisene. • A-XII-a Conferinta Nationala a Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri. Dubină D. – Performance based design for low dissipative steel structures. . Lisabona – Portugalia. Germania. 2005.. Advanced Study in Structural Engineering and CAE. Simpozionul de Stabilitate.. 6-8 sept 2006. Bauhaus University. • Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. 27 mai 2005. Victor Gioncu. . Maastricth-Olanda. Praga-Cehia sept 2003 . şi care ar putea fi folosit şi in cadrul altor teste experimentale. Weimar. • Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. • Realizarea unui număr însemnat de proiecte pentru structuri metalice parter. pe baza proiectelor tip. – 10 aug. . SDSS’06.M. Cluj-Napoca mai 2003.M. De asemenea ca şi valorificare a rezultatelor pot fi amintite aici următoarele: • Conceperea şi proiectarea unui dispozitiv. Weimar. Cristuţiu I. 2003. aug. care sa permită introducerea forţei axiale în specimenele testate.8. 2006 Cristuţiu I. Lisabona – Portugalia.M. First International PhD Symposium in PÉCS. 2005. . Timisoara 7-8 mai 2004. • International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. Pecs.. • 10-th International Conference on Metal Structures ICMS’2003.3 -Valorificarea rezultatelor 183 Cristuţiu I. mai 2003. • 20-th Czeck and Slovak National Conference with international participation : Steel Structures and Bridges. Pecs. Stratan A. 6-8 sept 2006. Yokohama Japonia. Timisoara oct. • • Conferinta nationala Constructii 2003. oct. dispozitiv care se regăseşte în cadrul Laboratorului de Construcţii Metalice. SDSS’06. Timişoara.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. Participarea la comunicări ştiinţifice. oct. articulaţie mobilă. • First International PhD Symposium in PÉCS. şi Grecea D. Ungaria.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading. Ungaria. în vederea prezentării rezultatelor obţinute în urma cercetărilor efectuate: • 10-th European Summer Academy 2002. naţionale şi internaţionale. 29iul.. Dubină D. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures.Eurosteel 2005.

In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering. Oxford. 141-147. p. [2] Akiyama. "Behaviour of connections under seismic loads".. K. Applied Technology Council. “Etude de l’interaction entre moment de flexion et effort normal dans les assemblages boulonnes” PHd Thesis. The Goverment of the Hong-Kong Special administrative Region. American Institute of Steel Construction.. 611. Uang. (1996). Faculte des Science Appliquees 2003. No.. "Ductile Design of Steel Structures". Universite de Liege. Engineering Structures. Prentice Hall. (2005) “Resistance of joints submitted to combined axial force and bending” 4-th European Conference on Steel and Composite Structures. Control of semirigid behaviour of civil engineering structural connections.21. N. Eurosteel 2005. COST C1. Proceedings of the international conference. Inc. şi Băluţ.. pp. [3] ATC 40.D.V. Teran-Gilmore. Whittaker. USA.10: 898-911. "Experimental investigation on bolted moment connections among cold formed steel members". (1995). "Dynamics of Structures: Theory and applications to earthquake engineering". New Gersey. R. (1998). [5] Bertero. Vol. (1999).. Chicago. Maastricht. (2003). (1999). 125. 1996. M. Jaspart. [4] Bertero. J. H. Imperial College Press. Vol. A. . Timişoara 2003. (1996). "Performance-based earthquake-resistant design based on comprehensive design philosophy and energy concepts".. Coupled Instabilities in Metal Structures CIMS’96. C. [9] Chopra. R. 81-88.D. The Structural Engineer. 68. The 10-th International Conference on Metal Structures. “General Report on Coupled Instabilities in bar members”. 1990 [14] Dubină D. 8-10 june. Liege. (2003). V. Vol. şi Lau. V.BIBLIOGRAFIE [1] AISC (2002). (1999). E.V.M. A. 17-19 September 1998.1. Mexico.-M.K. "Seismic evaluation and retrofit of existing concrete buildings". [6] Bruneau. Pergamon. "Redundancy in Earthquake-Resistant Design". (1996). "Seismic Provisions for Structural Steel Buildings". Acapulco. Illinois. No. London. [7] Cerfontaine F. Paper no. No. Journal of Structural Engineering. [8] Cerfontaine F. Bertero. McGraw Hill. [11] Code of practice for the structural use of steel 2005.F. [12] Cuteanu. “Flexural-torsional buckling of portal frame rafter”.. L. A.. J. In-plane stability in portal frames.P. Redwood City (CA). 2005. and Bertero. [10] Chung.. [13] Davies. 2005. pp119-132. 8. Netherlands.

"Design of steel structures. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings"..8 (2005). A. Stratan.279-296. J. A. June 24. (1994). Ciutină. Washington (DC). pp. Technical Committee 1. "Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment. 979-993. P. [23] Ermopoulos.1 (2005). A..183 [15] Dubină. 2. Part 1-3: General Rules and supplementary rules for cold-formed thin gauged members and sheeting". (1996). in Earthquake Engineering. [20] EN 1993-1. "Trends in seismic design and performance evaluation approaches". [27] Fajfar. Federal Emergency Management Agency. Rotterdam. [18] EN 1993-1. Vol. Earthquake Engineering and Structural Dynamics. 16(3): 573-92. Vol. 42. "Basis of structural design". D.. CEN .C. Slovenia.1 (2004).45 [17] EN 1990 (2002). "Seismic force reduction factors". In: Proceedings of 11th European Conference on Earthquake Engineering. Part 1: General rules. „Capacity spectrum method based on inelastic demand spectra”.3 – Seismic Design. No. "NEHRP guidelines for the seismic rehabilitation of buildings". TWG 1.European Committee for Standardization. "Design of composite steel and concrete structures.European Committee for Standardization.European Committee for Standardization. CEN . In Journal of Structural Engineering.European Committee for Standardization. [26] Fajfar.. 141148.27. "Design of steel structures. FEMA 274. (2000). "Seismic Design Methodologies for the Next Generation of Codes". SAC Joint Venture. 2.European Committee for Standardization. Journal of Constructional Steel Research. [25] Fajfar. (1997). (1998). 1999 [28] Fischinger. Part 1-1: General Rules and Rules for Buildings". "Recommended Testing Procedures for Assessing the Behaviour of Structural Elements under Cyclic Loads". 28.. No. Balkema. (2000). "Commentary". P. "A nonlinear analysis method for performance-based seismic design". Earthquake Spectra. [22] EN 1998-1 (2004). H.3 (2002). CEN .. [19] EN 1993-1. CEN . European Convention for Constructional Steelwork. Rutenberg (editor). p.. ASCE: 129-136. p.Frame Buildings". P. P.127. International Workshop held in Bled.European Committee for Standardization.1997 [24] Fajfar. and Krawinkler.(1997). "Design of structures for earthquake resistance. Part 1-8: Design of joints". [29] FEMA 273. „Equivalent Buckling Length of Non-uniform Members”. "Design of steel structures. and Fajfar. . No. [16] ECCS (1985). Balkema. CEN . (2001): Cyclic tests of double-sided beamto-column joints. [21] EN 1994-1. Rotterdam: AA Balkema: 237–249. seismic actions and rules for buildings". [30] FEMA 350. P. CEN . M.

P. 60(2004). "Concept of modelling. 739749. SAC Joint Venture. Ascot. (2001). and Mazzolani. Budapest. 43 (1-3): 161217. (1999). [41] King. [40] King. F. A.P. (2003). "Seismic performance of bolted and riveted connections". Control of semi-rigid behaviour of civil engineering structural connections. J. Background Reports: Metallurgy. Proceedings of the international conference. "Characterisation of the joint properties by means of the component method". Periodica Polytehnica. [36] Hamburger. [39] Jaspart. 2002.P.41. Mexico. (2002). (2004). J. "Ductility of Seismic Resistant Steel Structures".B. [43] Li J. (2002). Luxembourg. In: Proceedings of 11th World Conference on Earthquake Engineering.T.. Acapulco. şi Nethercot. D. V. Engineering Structures.. SAC-95-09. „Test with simple elastic-plastic frames”. Advances in Structural Engineer. idealisation and classification according to Eurocode 3". & Ivany M. (1997). (1978). USA. Steenhuis.B. Silwood Park.A. Federal Emergency Management Agency. “Performance criteria for MR frames in seismic zones”.4. 2121. [35] Grecea D. 17-19 September 1998. J. Dinu F. California. [32] Ghobarah.1: 85-107 . [37] Halasz. November 1978 [38] Jaspart. Vol.O. (2002). Paper no. Journal of Constructional Steel Research. Journal of Constructional Steel Research.M. no. “In-plane stability of portal frames to BS 5950:2000”. 2004. No. [44] Lim. D. Fracture Mechanics.. Vol. Moment Connections and Frame Systems Behaviour. “Design of steel portal frames for Europe”. "Performance-based design in earthquake engineering: state of development". Chapter 3 in: Recent advances in the field of structural steel joints and their representation in the building frame analysis and design process. O.A. V. [42] Leon. R. "Implementing performance-based seismic design in structural engineering practice". (1999).184 Bbiliografie [31] FEMA 356. Berkshire SL5 7QN. Ed. COST C1. “Large-scale testing of steel portal frames comprising tapered beams and columns”. J. şi Nethercot. vol 5. 23: 878-884. (1996). D.J.B. "Ultimate strength of bolted momentconnections between cold-formed members". J. Ascot. R. Oxford: Pergamon. The Steel Construction Institute. M. D. Silwood Park. Washington (DC). Brussels. "Stiffness prediction for bolted momentconnections between cold-formed steel members". Welding.11: 1019-1039 [45] Lim.. and Petcu. Liege. (1995). J. Dubina D. No. Spon Press. Anderson. Thin-Walled Structures. [34] Gioncu.(2004). Berkshire SL5 7QN.. Report No.B. "Prestandard and commentary for the seismic rehabilitation of buildings". Journal of Constructional Steel Research. Q. Jaspart. "Available rotation capacity of wide flange beamcolumns". Vol.P. (2000). [33] Gioncu. London and New York.60. şi Li G. (2001). The Steel Construction Institute. characterisation.

Silvestre N. [48] Mazzolani. [51] NEHRP 2000.. (1999). Design of structural connections to Eurocode 3-Frequently asked questions. construcţiilor şi turismului. V. p. 3-8 August. [52] Nogueiro P. 2-nd European conference on Steel Structures. (1996). Stahlbau 67. Prague. [54] P100-92. may 2001. Kyoto. „Non-linear behaviour of pitched roof frames with bi-linear semi-rigid connection”. (1997). "NEHRP Recommended Provisions for Seismic Regulations for New Buildings and Other Structures. ForthLauderdale. and Piluso. agrozootehnice şi industriale". Watford. V. „New investigation on the lateral torsional buckling of haunched single-storey frames”. şi Schilling S. România. Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. Zilele Academice Timişene. "Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe. [55] P100-2006. „In-plane buckling behaviour of asymmetric pitched roof steel frames”. (2001). USA. Proceedings of Technical Annual Meeting of SSRC. (1998).M. E&FN SPON. (1995). [58] Silvestre N. Camotim D. România. şi Camotim D. Federal Emergency Management Agency. European Committee for Standardisation – CEN (in Romanian). [49] Moore D. Ernst& Sohn. Building Research Establishment Ltd. and Piluso. 89-103. "Theory and Design of Seismic Resistant Steel Frames". F. Piluso. Steel Structures. Washington D. Ministerul transporturilor.M.104-116. Structural Engineers Association of California. V. social-culturale. F. 2nd International Conference on Behaviour of Steel Structures in Seismic Areas. Building Seismic Safety Council.. Part 1 — Provisions and Part 2 — Commentary". September 2003 [50] Nagy Zs.. "Metallic materials – Tensile testing – Part 1: Method of test (at ambient temperature)". (2001). Silva L. STESSA '97. [59] SR EN 10002-1 (1990). BSSC (2001). 2003. Vision 2000. F.M. Wald F. (1992). I and II: Conceptual framework". Ministerul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului. USA. vols. 1998. (2003) “Sisteme de Construcţii Industriale – Studii de caz” Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. 18-20 May. Sacramento (CA). Proceedings of the 1st European Conference on Steel Structures. (1995).185 [46] Mazzolani. „In-plane stability and 2-nd order effects in multi-bay pitched-roof steel frame”.. ForthLauderdale. [53] Pasternak H. [56] SEAOC. may 2001..C.. . "The Influence of the Design Configuration on the Seismic Response of Moment-Resisting Frames".B. may 1999. “Cod de proiectare seismică Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri”. [47] Mazzolani. Japan. "Performance based seismic engineering of buildings. "Seismic Design Criteria for Moment Resisting Steel Frames". p. [57] Silvestre N. Athens. şi Camotim D. Eurosteel’99.

Ungureanu V. (1995) “Design of steel frames with slender joint panels” Journal of Constructional Steel Research. .F.186 Bbiliografie [60] SR EN 1990 (2006).2: 253-274. – Hale metalice cu cadre portal cu sectiuni de clasa 3.43-iulie 2003 P22.. [64] Steenhuis. construcţiilor şi turismului. Dubină D.M. [65] UBC-97. Journal of Constructional Steel Research. Dubină D.: Stability and Ductility Performances of Light Steel Industrial Portal Frames. EUROSTEEL 2002. Volume 2.Buletin AICPS 4/2002 -ISSN 1454-928x/ 2003. P73. 063. 2006. Steenhuis. Portugalia. 20-th Czech and Slovak National Conference with international participation. – Design criteria for pitched roof portal frames of class 3 sections located in seismic zones. "Proiectarea structurilor din oţel.-P. "Structural behaviour of bolted moment connections in cold-formed steel beam-column sub-frames". nr. M. (1997). Paper No. (2002). [67] Weynand. Revista Constructii Civile si Industriale. K. International Conference of Building Officials. K. [66] Vayas I. 3-rd European Conference on Steel Structures. Ministerul transporturilor. Dubină D. .. [61] SR EN 1993-1. "Economy Studies of Steel Building Frames with Semi-Rigid Joints".. 46:1. Cluj Napoca P456. 2006.M. mai 2003. A. Asro-Standard român. Issue 2. Conferinta Nationala Constructii-2003. [63] STAS 10108/0-78 (1978) “Calculul elementelor din oţel” 1978. M..F. Cristuţiu I. (1998).M.8 (2006). USA. "Strategies for Economic Design of Unbraced Steel Frames".M. Paper No. Partea 1-8 Proiectarea îmbinărilor". Journal of Constructional Steel Research. 2003.. Cristuţiu I. J. Ermopoulos J. Journal of Constructional Steel Research. . Cristuţiu I.3. K.. and Chung. Cristuţiu I.. 069.. Stabilitatea si ductilitatea cadrelor metalice portal pentru hale metalice usoare/ a13-a Conferinta nationala a AICPS Bucuresti . Dubină D. Cristuţiu I. [62] STAS 10101/0A-77 (1977) “Acţiuni în construcţii.. Clasificarea şi gruparera acţiunilor pentru construcţii civile şi industriale”. No. Lucrări realizate cu participarea autorului: Dubină D. Pasternak H. Steel Structures and bridges 2003. 46:1-3. Gresnigt. Volume 35. p165-187. Coimbra. M.2001 .M.58. "Uniform Building Code. . 19-20 sept.. Ungureanu V. . Nagy Zs. Vol. Weynand.Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable section of class 3. Whittier.. (1998). 1977.. "Cod de proiectare pentru bazele proiectării structurilor în construcţii". Jaspart. M. Ungureanu V. Structural Engineering Design Provisions". California. 17-20 sept. [68] Wong..

.Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.Simulări numerice si program experimental pentru studiul performantelor de rezistenta si ductilitate a îmbinărilor rigla-stâlp la cadre metalice portal. 2003. Recent Advances and New Trends in Structural Design dedicated to the 70th anniversary of Prof. 2003.. – Performance based design for low dissipative steel structures.M. Dubină D...M. . . Timişoara. – Toleranţe şi imperfecţiuni în execuţia construcţiilor metalice: Studii de caz. A VIII-a ediţie a Zilelor Academine Timişene. Timisoara 7-8 mai 2004 P343.M. Cristuţiu I. SDSS’06. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. Buletinul stiintific al UPT. 2005.M. Dubină D. Grecea D. Dubină D. Maastricth-Olanda. . P273 Cristuţiu I. CIMS ’04 Fourth International Conference on Coupled Instabilities in Metal Structures. P327. – Stability performances of pitched roof portal frames with tapered sections.M.M. Preocupări actuale în construcţii metalice şi sudură. Dogariu A. Cristuţiu I. Cristuţiu I. Steel Structures in Seismic Area STESSA-2006. Tom 48(62) Constructii si Arhitectura. 2006 Cristuţiu I. Pecs. Cristuţiu I. 2004.M. 07-11 iunie 2005.Moment-rotation characteristics of bolted beam-to-column connections of pitched-roof portal frames with class 3 and 4 sections. – Seismic performance of thinwalled buildings. 23 mai 2003. 16-18 oct. Cristuţiu I. International Conference on Steel and Composite Structures . Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Stratan A.M. Timişoara. Fulop L.. 27-29 September. 27 mai 2005. . Italy. 6-8 sept 2006. 27 mai 2005. . ICMS 2003.Experimental study on the ductility and strength capacity of beam-to-column joints of Steel Pitch Roof Portal Frames under monotone and cyclic loading. 2003. .187 Cristuţiu I. şi Grecea D. First International PhD Symposium in PÉCS. aug. Lisabona – Portugalia. Cristuţiu I.. Nagy Zs. Timisoara.M. International Colloquium on Stability and Ductility of steel Structures. . – Ductility of portal frames used for industrial steel buildings made on elements with variable ection of class 3. Ungureanu V. Zilele Academice Timişene ediţia a IX-a. Buletinul stiintific al UPT. Dubină D. Dubină D. oct.M..Eurosteel 2005. – Buckling strength of pitched-roof portal frames of class 3 and 4 tapered sections.M. Victor Gioncu. . . – Buckling strength of pitched-roof portal frames of Class 3 and Class 4 tapered sections. Rome. Ungaria. The 10-th International Conference on Metal Structures.. . Cristuţiu I. Cristuţiu I. Muntean N. Yokohama Japonia. . Dubină D. Cristuţiu I. Dubină D. – Performanţe tehnico-economice ale tipizării în domeniul halelor cu structură metalică.M.

REZULTATELE ANALIZEI ELASTOPLASTICE DISTRIBUŢIA EFORTURILOR UNITARE ŞI MODURI DE CEDARE Cadrul 1C-1 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .ANEXA 1 .

Anexa 1 189 Cadrul 1C-2 pin (sem) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în intreaga structură Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire (partea dreptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

190 Anexa 1 Cadrul 3C-1 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Anexa 1 191 Cadrul 3C-2 sem (rig) Distribuţia tensiunilor echivalente (Von Misses) în întreaga structură Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea stângă) Flambajul lateral al riglei şi stâlpului prin încovoiere răsucire (partea dreaptă) Flambajul lateral al riglei prin încovoiere răsucire la coama cadrului .

Date iniţiale Caracteristici ale materialului kN fy := 235000 2 m E := 2.1⋅ 10 ν := 0. . Lc := 4m .ANEXA 2 .1 lv Lc(m) L (m) Caracteristici ale cadrului: Deschidere: Înălţime: L := 18m .VERIFICAREA LA STABILITATE A ELEMENTELOR UNUI CADRU PORTAL CONFORM EN1993-1-1 A2.077 × 10 Pa mudulul de taiere γ M1 := 1.1.3 G := 2( 1 + ν ) 10 8 kN limita de curgere pt OL37 modulul de elasticitate (modulul lui Young) m 2 coeficientul lui Poisson E G = 8.

( ) tw.s := Iz.s 12 3 ( )3 ⎛ h m.s ⋅ tw.s 12 3 3 ( ) + 3 tw.s := 2⋅ W el.s := 2⋅ Iz.35m .s ⎝ 2 2 tf.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.012m .z.m.s As .s ⎝ 2 2 Iy.s ⋅ 12 3 ( ) tw.s := 0.s 12 b s ⋅ tf. h m.s Iy.m.s := tf.s ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ s f.s⋅ h s − 2⋅ tf.articulat 1 – încastrat fund := 0 Caracteristici secţionale ale stâlpului h s := 0.s bs 2 .s := W el.s 3 .15⋅ L lv = 2.8m .Anexa 2 Lung.s Iz. (dist de la talpa superioara la axa riglei de perete) A s := 2⋅ b s ⋅ tf. iz.s hs 2 + h m.y.s − 2⋅ tf.s As .s := Iz.s⋅ b s 12 Iy.s := 2⋅ tw. vută: 193 lv := 0.125m .7m L Lr := 2 Fundaţie: 0 .22m .s tf.s ⋅ 12 Iy. (înălţimea stâlpului la capăt) (înălţimea stâlpului la baza) (lăţimea secţiunii) (grosimea tălpii) tw.s⋅ b s 12 + h s − 2⋅ tf. b s := 0. tf.s := 0. iy. (grosimea inimii) d s := 0.s⋅ h m.s := 0.s + h s − 2⋅ tf.s 12 + ( )3 ⎛ h s tf.010m .s := 2⋅ b s ⋅ tf.s − 2⋅ tf.

s 2 ξ1.031 × 10 −4 4 m (momentul de inerţie echivalent al stâlpului) .s := ⋅ ⎡ 2⋅ b s ⋅ tf.s ⎣ ⎦ ( )( ) ( )⎤ ⎦ X1.621 × 10 −7 4 m h c.s⋅ ξ1.s = 1.s := Iz.s := l1 l1 λ1.s − 1 ⋅ 1 + δ1.s ⎤ moment de răsucire liberă ⎦ 3 ⎣ ( ) It.s⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.s := h s − tf.s := X1.s ⋅ 3 Rezultate caracteristici secţionale Ieq.y.s − 1 X1.s = 3.s + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.s ⎤ ⋅ ln ξ1.194 Anexa 2 1 3 3 It.s Ieq.s = 8.y.s δ1.s distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.993 δ1.316 × 10 2 moment de răsucire împiedicată m −6 6 Determinarea momentului de inerţie echivalent a stâlpului (CTICM) le1.s = 3.s := Iy.s 1 (1 + δ1.s)2 − ξ1.m.s + h m.s − 1 ( ) (ξ1.s := Lc ξ1.s − 2⋅ t f.s ⎞ Iw.s := 0m l1 := Lc le1.s Iy.s − 1)3 ⎣ 1.s ⋅ tw.s := Iy.

v1 := 0.v + h r.012m tw. ieq.01m tw.2m tf.797 × 10 −3 3 m . iz.s = 0.v1 − 2⋅ tf.305m .r.v2 := 0.y.4m b r.z.4m b r := 0.y.v := 0. Iz.04m .013m . Iy.942 × 10 m −4 3 m iy.248m Caracteristici seţionale ale riglei rigla constanta h r := 0.s := 2 Ieq.y.v := 0.r := 0. ieq.s = 3.r := 0.m.s = 1.s = 0.s = 2.v := 0.v ( ) ( ) .s = 0.008m (înălţimea riglei constante) (lăţimea tălpii riglei constante) (grosimea tălpii riglei constante) (grosimea inimii riglei constante) rigla vutată h r.r ⋅ tw.023 × 10 W el.r.r A r.r.s = 1.v tf.136 × 10 −5 4 m W el.s = 1.r + h r − 2⋅ tf.r.01m (înălţimea mare a vutei) (înălţimea mica a vutei) (lăţimea tălpii) (grosimea tălpii) (grosimea inimii) A r := 2⋅ b r⋅ tf.209 × 10 −3 4 m .Anexa 2 195 A s = 0.s As −4 4 Iy.r.v ⋅ tw.8m h r.v1 := 2⋅ b r.2m tf.y.

v2 1 3 3 It.v⋅ h r.r.v1 − 2⋅ tf.v1 − 2⋅ tf.r.r.196 Anexa 2 A r.v 2 .v 12 tw.v ⋅ tw.v2 − 2⋅ tf.v ⎝ 2 2 Iz.z.v2 := Iz.r.r.v2 A r.r. iy.v2 := Iz.z.v1 := Iy. iy.v2 := 2⋅ W el.v f.v⋅ tf.r := Iz.r := Iz.r.v 12 3 3 3 Iz.r.v2 A r.r.r.v1 2 .r.v1 tf.v Iy.y.r 12 ( )3 ⎛ h r tf.r⋅ h r − 2⋅ tf.v2 .r br 2 .v 12 3 + tw.v ⋅ Iy.r.r hr 2 + h r.r := + h r.v ⎤ ⎦ 3 ⎣ ( ) moment de răsucire liberă .v tf.v2 − 2⋅ tf.v 2 .v2 := Iy.v 12 3 3 + tw.r Iz. W el.z.v1 W el.v1 := 2⋅ b r.r ⎝2 2 Iy.v1 := Iz.v1 .r := 2⋅ tf.r.r.v1 A r. iz.v2 hr.r.v 12 3 ( )3 ⎛ h r.v f.r.r := 2⋅ b r⋅ tf.r 12 3 ( ) + tw.r.v ⎝ 2 2 Iy. iy.v + h r.r.r.r.v2 br. W el. W el.r ⋅ 12 3 ( ) tw.r.r.r.r.r.r := ⋅ ⎡ 2⋅ b r⋅ tf.y.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.r.v1 := 2⋅ tf.v⋅ h r.v1 A r.r.r.r.r.v1 := Iy.r.v ⋅ ( ( ) ) tw.r.v ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r.v1 hr.v2 − 2⋅ tf.v2 2 .r⋅ b r 12 Iy.r.v2 := 2⋅ b r.v1 br.r.v2 := Iy.v2 := 2⋅ b r.v + h r.r.r.v⋅ tf.v 12 ( )3 ⎛ h r.r⋅ b r 12 tf. iz.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ r f.r.v2 tf.r.v1 := Iz.r Ar W el.r := .y.r.r.v2 − 2⋅ tf.r Ar .v ⋅ tw.r⋅ b r 12 + h r − 2⋅ tf. iz.

λ2.r − 1 ⋅ 1 + δ2.r − 1)3 ⎣ 1.v2⋅ ⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ Iw.r − 1 ξ2.r. δ2.r) ξ1.r 1 (1 + δ1.r := h r.v1 .r)2 − ξ2.r − 1 ( δ1.r 2 ) (ξ1.r .r := 0m (lungimea primului tronson = lungimea vutei) (lungimea celui de al doilea tronson = lungimea riglei- le1.r := Lr Lr ξ1.r := l1.r := Lr − lv l2.r := X1.r le2.r := λ1.r := Lr − lv lung vutei) le2.r := lv le1.r := Iy. ξ2.r 1 + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ1.r := (1 + δ2.r − 1 ⋅ 1 + δ1.r := Iy.r ⎤ ⋅ ln ξ2.r 2 ) (ξ2.r ⎞ Iw.557 × 10 −7 4 m h c.r⋅ ξ1.r = 3.Anexa 2 197 It.v2 − tf.r distanta dintre centrele de taiere ale tălpilor ⎛ hc.r ⎤ ⋅ ln ξ1.r l2.r − 1 2 − ξ1.r l2.r − 1)3 ⎣ 2.r.r l1.v1 Iy.r + 2 ⋅⎡ξ − 1 − ⎡ 1 + ξ2.v2 Iy.r⋅ ξ2.r := Iz.r := δ1.r .082 × 10 2 moment de răsucire împiedicată −7 6 m Determinarea momentului de inerţie echivalent al riglei (CTICM) l1.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) .r.r ⎤ ⎣ ⎦ ⎦ ( )( ) ( ) X2.r = 5.r − 1 ( δ2.r.

−4 3 W el.y.v1 = 2.r = 1. W el.r Iy.r.v2 = 1.v2 = 2.25 × 10 −4 4 m . −4 3 W el. iy.336 × 10 −3 3 −5 4 m .r.04m .987 Ieq.836 × 10 m .z.135 × 10 −3 4 m . −4 3 W el.164m .764 × 10 rigla constanta −4 4 m Iy.r ⎜ ⎟ 1.r.y.r.r.v2 = 1.r.r = 0.335 × 10 m .r + 3⎜ ⎟ ⎝ Iy.v1 = 1.r = 0.198 Anexa 2 X1.336 × 10 m .r.y.301m . W el.r = 1.34 × 10 m .z.v1 = 0. iy.v2 = 0.r.y.34 × 10 −3 3 −5 4 m .v2 = 0.z.v1 = 1. X2. iz. W el.r. Iz.r.r = 0.v2⋅ X2.r = 4.r = 9. iz.r := 1 3 ⎛ λ 3 ⎞ λ2.r = 1. Iz.v2 = 1.r.044m rigla vuta mare Iy.06 .v1 = 1.r ⎠ Rezultate caracteristici secţionale Ieq. iy.r = 4.r. Iz.y.162m .v1 = 0. iz.335 × 10 −4 3 −5 4 m .v1⋅ X1.436 × 10 m .125 × 10 m .033m rigla vuta mica Iy.r.887 × 10 −4 4 m .r.

111m l := Lc α Lc l = 1. Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului A2.s.66m A2.r 2Lr KB KB + K1 a A Ic x η 1 := η 1 = 0.y.2.y.s Lc/2 Im Ix Lc/2 B I'c α = 3.s .2.e := ke⋅ Lc Lcr.2 Determinarea lungimii de flambaj a stalpului-En19931-1 Lc Kc := Ieq.2.984 η 2 := 1 (prindere articulata in fundaţie) O ke := 3.s.e = 12.Anexa 2 199 A2.s h s − h m.286 Iy.165 (valoarea lui Ermopoulos.1 Determinarea lungimii de flambaj a stâlpului-metoda Ermopoulos α := Lc⋅ h m. cadre cu noduri deplasabile) Lcr.s 2 KB := ⋅ ( 1 + l) Lc K1 := Ieq.

264 g ( k) := 3.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului 10108/0-78 μ = 3.s.29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.s.1 = 4.y.85⋅ k + 3.6⋅ k + 2.116 k2 := 0.3 Determinarea STAS10101/0-78 k := Ieq.2.2 < k ≤ 0. k = 0.8( k1 + k2) + 0.26) if 0.s.3 ( −1. k1 := Kc + K12 1 ⎡ 1 − 0.0157 k + 2.153 μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS .2 = 12.lungimiile de flambaj Lcr.5 A2.y.5 ( −0.2⋅ k + 4.r Lr ⋅ Lc Ieq.3 < k ≤ 0.r Kc .y.611m .s lungimii de flambaj a stalpului- k = 0.s.200 Anexa 2 2Lr K12 := Ieq.42 if k ≤ 0.2( k1 + k2) − 0.06⋅ k + 2.12k1⋅ k2 ⎤ Lcr.1 := Lc⋅ ⎢ ⎥ ⎣ 1 − 0.5 < k ≤ 1 ( −0.2 ( −4.49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.16⋅ k + 2.55) if 0.151m 0.2 := μ ⋅ Lc => Lcr.6k1⋅ k2 ⎦ Lcr.93) if 0.

z.Rd.66m Lcr.s = 12.17 ⋅ m kN M z.s := 446.3.Anexa 2 201 A2.s M y.Rd.1 . Lcr.1 Eforturi de calcul NEd.y.s := W el.s.s := 157.s := Lc Lcr.s ⋅ M z. M y.4 Lungimea de flambaj finala Lcr.e .s := max Lcr.3.2 Verificarea la rezistenta NRd.23 kN .2 Lcr.y.s := A s ⋅ fy γ M1 fy γ M1 fy γ M1 M y.s + M y.s.s⋅ NEd.Rd.Ed.s = 0.747 .2. Lcr.s NRd.s.Ed.Rd.z.y.z. Verificarea stâlpului A.s M z.Ed.s + M z.Ed.2.s := 0kN⋅ m A2.s = 4 m ( ) A2.3.s := W el.

s := Lcr.s ⋅ 1 λ1.6λF.3. fy ⋅ A s ⎟ χ F. Cmy := 0.y.21 (coeficient de imperfecţiune se ia in funcţie de curba de flambaj) α z := 0.s 2 2 .s φF.y.s := 0.s + χ F.s ⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.z.s − λF.y.y.202 Anexa 2 A2.s = 0.y.918 kzy = 0.s := ⋅ ieq.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.s iz.z.z.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φF.s − λF. χ F.y.y.564 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.661 .z.s λ1.z.z.s φF.z.5⎡1 + α y ⋅ λF.91 .8⋅ kyy kyy = 0.s kzy := Cmy⋅ 0.s = 1.s − 0.y.2 + λF.9 1 φF.s + φF.199 1 φF.y.s := χ F.y.y.z.3 buckling) Verificarea la flambaj prin încovoiere (flexural α y := 0.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.s := 0.2 + λF.s = 0.z.y.684 λF.34 ⋅ 235000 λ1.s 1 λF.9 fy kN m 2 Lcr.s = 0.s := 93.y.z.z.5⎡1 + α z⋅ λF.s := φF.s − 0.s 2 2 χ F.y.

s ⎟ σcr.3.s γ M1 γ M1 NEd.s ⎞ ⎜ ⎟ ⎝ ieq.y.s ⎞ β s := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.s = 0.Ed.s 2 ⎟ lt.s := 1.s + kzy⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.s A eff := A s β A := A eff As 2 ⎛ y o.s ⋅ M y.s χ F.s := + kyy ⋅ fy ⋅ A s fy ⋅ Wel.696 FBz.s := NEd. FBz.s ⎝ ⎠ 1 .s := 0m 2 flambaj prin încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.963 × 10 Pa 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.s + iz.s ⎠ 8 2 σcr.y.s .s := iy.s := ⋅ 2 ⎜ t.s A s ⋅ io.s = 0.z.s := π E 2 ⎛ Lcr.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.y.s γ M1 γ M1 FBy.y.s = 7.s χ F.Ed.T.y.s + y o.557 A2.s⋅ M y.y.0Lc y o.Anexa 2 203 FBy.s ⎠ βs = 1 σcr.y.

847 2 (Tabelul B.T.s + σcr.s ⎤ ⎦ σcr.081 × 10 kN⋅ m .TF.TF.y.s 2 2 A2.878 FTBy.T.s + σcr.s ⎣ ( ) 2⎤ ⎦ φTF.s = 0.s ⋅ σcr.s := φTF.s + χ TF.y.y.T.s fy ⋅ A s γ M1 γ M1 1 φTF.s 2 2 M cr.Ed.y.5⎡1 + α y ⋅ λTF.s := 0.y.728 × 10 1 2⋅ β s 5 kN m σcr.5 ( ) λTF.y.s = 2.s := ⋅ βA 2 0.y.y.y.63 φTF.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere-răsucite (lateral torsional buckling) C1 := 1.y.s = 0.y.TF.s π ⋅ E⋅ Iz.204 Anexa 2 σcr.s − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.s Lc 2 3 M cr.T.699 M y.s := C1⋅ ⋅ Iw.y.s − λTF.s χ TF.s = 3.s + Lc ⋅ G⋅ It.744 χ TF.y.y.728 × 10 fy σcr.s = 0.2 + λTF.s + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.s = 0.s m λTF.s := NEd.s ⋅ FTBy.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.s) 2 − 4⋅ β s ⋅ σcr.s = 3.s − 0.y.s Iz.3.s := 2 ⋅ σcr.y.

y.4.s := W el.s := NEd.s ⋅ LTBy. β := 0.y.s 2 2 kyy.o + β ⋅ λLTB.y.LTB = 0.s := φLTB.y.s − β λLTB.s γ M1 .698 χ LTB.y.y.s + χ LTB.s := 0.s χ LTB.o := 0.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.s = 0.y.y.y.s⋅ fy ⋅ W el.LTB⋅ M y.s kyy.y.6 1 φLTB.s ⋅ fy M cr.s = 0.s − λLTB.y.s χ TF. Verificarea riglei cadrului fy ⋅ A s γ M1 + kyy.614 LTBy.y.s = 0.s ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φLTB.y.s⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A s ⎟ χ TF.s λLTB.y.76 φLTB.6λLTB.564 A2.Ed.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.848 CmLT := 0.y.75 α LTB := 0.4 .y.s ⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.Anexa 2 205 λLTB.

4.v1⋅ fy γ M1 = 0.Ed.r2 W el.r A r.r.y.83 ⋅ m kN (momentul la streaşină) (momentul la începerea vutei ) (momentul la coama) A2.r := 117.r.Ed.r := Lr ⋅ 235000 λ1.58 ⋅ m kN M y.4.Ed.672 rigla vuta mare NEd.r := Lr Lcr.3 Verificarea buckling) rigla Lcr.Ed.Ed.y.r := 93.r2 := 147.z.r⋅ fy γ M1 = 0.r A r.y.Ed.r := 132.r W el.26 kN M y.r1 := 446.y.17 ⋅ m kN M y.9 fy kN m 2 la flambaj prin încovoiere (flexural .r1 W el.2 Verificarea de rezistenta rigla rigla constanta NEd.686 A2.v1⋅ fy γ M1 + M y.786 rigla vuta mica NEd.r A r⋅ fy γ M1 + M y.v2⋅ fy γ M1 + M y.v2⋅ fy γ M1 = 0.4.206 Anexa 2 A2.1 Eforturi de calcul rigla NEd.

z.r + φF. χ F.r iz.z.y.r1 + kzy⋅ fy ⋅ Wel.r − λF.z.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.y.917 kzy = 0.r := NEd.z.y.Ed.r χ F.8⋅ kyy kyy = 0.Anexa 2 207 λF.r1 .r := Lcr.r − λF.y.r⋅ M y.262 1 φF.r := χ F.v1 γ M1 γ M1 M y.r = 0.y.z.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.z.712 λF.r = 0.r − 0.v1 fy ⋅ A r.r := φF.y.176 Cmy := 0.y.v1 γ M1 γ M1 FBy.r φF.r.y.z.r − 0.895 .r = 0. χ F.9 kyy := Cmy⋅ ⎜ 1 + 0.y. fy ⋅ A s ⎟ χ F.r = 0.2 + λF.r ⋅ 1 λ1.r.y.r iy.z.r 2 2 χ F.r = 0.r := Lcr.r := 0.z.y.r χ F.y.y. + kyy ⋅ fy ⋅ Wel.Ed.r = 3.66 FBy.z.6λF.r ⋅ 1 λ1.z.5⎡1 + α y ⋅ λF.r 2 2 .r φF.y.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φF.r kzy := Cmy⋅ 0.766 .5⎡1 + α z⋅ λF.v1 fy ⋅ A r.y.y.r := 0.r⋅ FBz.z.2 + λF.r + 1 φF.r := NEd.73 FBz.

y.TF.y.r := 1 2⋅ β r ⋅ σcr.r⎤ ⎦ σcr.T.r := iy.T.r ⎞ ⎜i ⎟ ⎝ y.751 × 10 5 kN m 2 σcr.r = 1.r = 1.y.y.r := π E 2 ⎛ Lcr.y.y.r ⎝ ⎠ σcr.r.r := A r.751 × 10 fy σcr.r 2 ⎟ lt.T.208 Anexa 2 A2.y.v2 β A := A eff.r := 0.r ⎠ βr = 1 σcr.r.r⋅ σcr.r − ⎣ 5 kN ⎡ ( ) (σcr.5⎡1 + α y ⋅ λTF.s := 1.342 φTF.v2 ⎠ 1 2 σcr.s A r.y.TF.5 λTF.r + σcr.T.y.r = 1.r A r.r = 6.r A eff.r − 0.v2 + y o.y.r ⎟ σcr.521 .v2 + iz.r)2 − 4⋅ β r⋅ σcr.r + σcr.v2 2 ⎛ y o.r := ⋅ 2 ⎜ t.726 × 10 5 kN m 2 2 ⎛ ⎞ ⎜ G⋅ I + π ⋅ E⋅ Iw.2 + λTF.r = 1.4 Verificarea la (flexural-torsional buckling) lt.r.y.r ⎞ β r := 1 − ⎜ ⎟ ⎝ io.r ⎤ ⎣ ⎦ ( ) 2 φTF.0Lr y o.T.v2⋅ io.y.r m λTF.4.r := ⋅ βA 2 ( )0.r := 0m 2 flambaj prin riglă încovoiere-răsucire (distanta de la centrul de taiere la centru de greutate) 2 2 io.TF.

r − λTF.r = 0.v1 ⎟ χ TF.r⋅ γ M1 ⎟ ⎠ NEd.y.y.r Iz.y.5⎡1 + α LTB⋅ λLTB.r = 279.y.y.r := C1⋅ ⋅ Iw.r 2 2 χ LTB.y.76 φLTB.6λLTB.341 M cr.y.r 2 2 χ TF.447 M y.r.r := NEd.LTB := CmLT⋅ ⎜ 1 + 0.v1 fy ⋅ A s γ M1 γ M1 FTBy.r + Lr ⋅ G⋅ It.y.r λLTB.y.r⋅ ⎛ ⎜ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ fy ⋅ A r.r = 0.1 prEN1993-1) π ⋅ E⋅ Iz.v2⋅ fy M cr.r − λLTB.r kyy.y.y.y.r = 0.r := 2 2 C1 := 2.LTB = 0.y.4.Anexa 2 209 χ TF.r1 + kyy ⋅ fy ⋅ Wel. β := 0.r⋅ 1 φTF.y.505kN⋅ m W el.r = 1.y.r 2 2 M cr.072 ( ) 2 χ LTB.o := 0.y.r + FTBy.r + 1 φLTB.y.o + β ⋅ λLTB.r χ TF.639 .y.r ⎤ ⎣ ⎦ φLTB.576 CmLT := 0.75 α LTB := 0.r π ⋅ E⋅ Iz.Ed.r := φLTB.781 A2.6 kyy.r.r − β ⋅ λLTB.5 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere răsucite (lateral torsional buckling) (Tabelul B.y.r Lr λLTB.y.r := φTF.r := 0.4 .

y.v1 γ M1 + kyy.r⋅ fy ⋅ A r.926 .r := NEd.r χ TF.r1 χ LTB.y.y.r⋅ fy ⋅ W el.Ed.r.v1 γ M1 LTBy.r = 0.210 Anexa 2 LTBy.LTB⋅ M y.

ANEXA 3 – ANALIZA PUSHOVER APARIŢIA ZONELOR PLASTICE Cadrul 1C-1 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

212 Anexa 3 Cadrul 1C-2 pin Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 213 Cadrul 1C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

214 Anexa 3 Cadrul 1C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 215 Cadrul 3C-1 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

216 Anexa 3 Cadrul 3C-2 sem Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

Anexa 3 217 Cadrul 3C-1 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

218 Anexa 3 Cadrul 3C-2 rig Distribuţia tensiunilor echivalente în structură Plastificarea riglei ( partea stângă) Plastificarea riglei ( partea deaptă) Plastificarea stâlpului la bază .

012m tw := 0.x := A h b 2 2 ( ) tw Iy A ⎡⎛ h Sx := ⎢⎜ − ⎣⎝ 2 ⎡ b 2⋅ t ⎢ f Sy := ⎢ ⎣ 4 cf := 2 b − tw ⎛ h − t ⎞ ⋅ ⋅ ⎛ h − t ⎞⎤ ⎜ 2 f ⎟ 2 ⎜ 2 f ⎟⎥ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎦ 2 ⎤ tw ( h − 2⋅ t f)⎥ + ⎥ 8 ⎦ ⎟ ⋅ b ⋅ tf + 2⎠ tw .y := .CALCULUL CLASEI SECŢIUNILOR Exemplu: J1-1 Caracteristici secţionale. tf ⎞ cf tf = 8.65m b := 0. W el.22m tf := 0. iy := W el. eforturi.95 kN M x := 475. ix := .ANEXA 4 . generalităţi Rezistenta de calcul a OL44: R := 245000 kN 2 Limita de curgere: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Dimensiunea secţiunii: m kN Rc := 275000 2 m 8 kN E := 2.917 .38 kNm h := 0.006m Caracteristici sectionale: A := 2⋅ b ⋅ t f + h − 2⋅ t f ⋅ t w Ix := 2⋅ + 12 tf⋅ b 3 ( ) b ⋅ tf 3 tw⋅ h − 2⋅ t f 12 ( )3 3 ⎛ h tf ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝2 2⎠ 2 Iy := 2⋅ + h − 2⋅ t f ⋅ 12 12 Ix Ix Iy .1⋅ 10 2 m N := 109.

x 5 kN 2 σc = 2.talpă talpi := "Clasa1" if tempf ≤ 9ε "Clasa2" if 9ε < tempf ≤ 10ε "Clasa3" if 10ε < tempf ≤ 14ε "Clasa4" if tempf > 14ε α := talpi = "Clasa2" Clasa secţiunii .220 Anexa 4 240000 ε := Rc kN m 2 .33ψ (396ε) 13α − 1 ( 456ε) 13α − 1 42ε 0.463 × 10 σt = −2.67 + 0. ε = 0.5) hw σt .inimă inima := "Clasa1" if tempw ≤ "Clasa2" if "Clasa3" if (396ε) 13α − 1 < tempw ≤ < tempw ≤ 42ε 0. W el.x 5 kN 2 σt := N A − Mx W el. tempw := ψ := tw σc Clasa secţiunii .005 σc σc + σt α = 0.934 cf tempf := tf h w := h − 3t f σc := N A + Mx .33ψ (456ε) 13α − 1 "Clasa4" if tempw > inima = "Clasa3" . .219 × 10 m m σc R = 1.526 (la secţiuni comprimate α>0.67 + 0.

b J2-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J2-1 J2-2 J2-3 J2-4 J2-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.Rd Mpl.b .Rd Mpl.ANEXA 5 – REZULTATE COMPARATIVE STUDIU PARAMETRIC PRIVIND COMPORTAREA NODURILOR RIGLĂ-STÂLP LA CADRE METALICE PARTER APLICÂND METODA COMPONENTELOR J1-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J1-2 J1-3 J1-4 J1-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.

222 Anexa 5 J3-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J3-1 J3-2 J3-3 J3-4 J3-5 creşte înălţimea secţiunii Series1 Series2 J4-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J4-1 J4-2 J4-3 J4-4 J4-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.Rd Mpl.b .

b Ji-1 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-1 J2-1 J3-1 J4-1 J5-1 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.Rd Mpl.Anexa 5 223 J5-i 700 600 500 400 300 200 100 0 J5-1 J5-2 J5-3 J5-4 J5-5 creşte înălţimea secţiunii Mj.b .

b Ji-3 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-3 J2-3 J3-3 J4-3 J5-3 creşte lăţimea tălpii Mj.224 Anexa 5 Ji-2 600 500 400 300 200 100 0 J1-2 J2-2 J3-2 J4-2 J5-2 creşte lăţimea tălpii Mj.Rd Mpl.Rd Mpl.b .

b Ji-5 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-5 J2-5 J3-5 J4-5 J5-5 creşte lăţimea tălpii Mj.b .Rd Mpl.Rd Mpl.Anexa 5 225 Ji-4 700 600 500 400 300 200 100 0 J1-4 J2-4 J3-4 J4-4 J5-4 creşte lăţimea tălpii Mj.

ANEXA 6 – DIMENSIONAREA ELEMENTELOR COMPONENTE LA HALE TIPIZATE A6.1⋅ 10 N := 225 Nb := 231 M x := 831 M baza := −231 8 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m Dimensiunea sectiunii: h := 0.83 R := 3150 E := 2.rig := 0. generalitati stalp Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R := 3150 E := 2. generalitati rigla constanta .r := 831 Dimensiunea sectiunii: h r := 0.rig := 0.014 tw := 0. eforturi.1 Dimensionarea elementelor principale stâlp. generalitati rigla vuta M x.85 h r1 := 0.01 Lungimea elementului: lr := 12 Caracteristici sectionale. riglă Caracteristici sectionale.1⋅ 10 Nr := 161 M r := 218 8 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm m m m m m m Caracteristici sectionale.4 m Lungimea stalpului m ls := 7 Multiplicatorul fortei critice Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: n cx := 80.27 tf.7 m b := 0.45 b r := 0. eforturi. eforturi.3 tf := 0.014 tw.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 := 0.

27 tf. generalitati R = 3.3 m t f = 0.4 Lungimea stalpului m ls = 7 Verificarea la rezistenta a stalpului verificarea la rezistenta a stalpului se face cu formula: verificarea la vârful stâlpului .012 tw. eforturi.c := 0.014 t w = 0.rc := 218 M rc := −277 M rci := 250 Nrci := 138 Nrcc := 131 Dimensiunea sectiunii: LM0 := 1.008 m Verificarea elementelor structurii Verificarea stalpului cadrului Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: Caracteristici sectionale.7 b = 0.4 h rcc := 0.6 b rc := 0.1 × 10 N = 225 Nb = 231 M x = 831 8 M baza = −231 Dimensiunea sectiunii: h = 0.15 × 10 3 daN/cm2 kN/m2 kN kN kNm kNm m m m m E = 2.8 h rc := 0.01 Inaltimea sectiunii de la baza stalpului h 2 = 0.227 Rezistenta de calcul a OL52: Modulul de elasticitate: Eforturi de calcul: R = 3.15 × 10 E = 2.rig.1 × 10 Nrc := 151 8 3 daN/cm2 kN/m2 kN kNm kNm kNm kNm kN m m m m m M x.c := 0.rig.

rig.46 Obs: (pag 29 Obs 2 .r := tf.baza R⋅ 10 2 = 0.c tw.rig.473 Verificarea la stabilitate a stalpului M := M baza cx := 0.85 σ := N A σ = 1.c .4⋅ M Mx 2 Mx ⎟ ⎠ M 2 . Caracteristici rigla .x. coeficientul cx=0.momentul la celalalt capat al stalpului ⎛ ⎜ ⎝ ⎞ ⎟ + 0.488 × 10 ls = 7 g h rig := h rc b rig := b rc 4 .85.baza 5 σrez.lungimea riglei.489 × 10 σrez.492 × 10 σrez R⋅ 10 2 factorul de incarcare a stalpului = 0.x 5 kN/m2 σrez = 2.lui de la nivelul acoperisului este deplasabil in planul cadrului. cx := 0. cx = 0.lungimea stalpului.coeficient de corectie care tine seama de modul de distributie a momentului pe bara.STAS 10108/0-78) La halele cu o singura deschidere cand capatul stalpu.3⋅ ⎜ 1 + kNm .791 verificarea la baza stâlpului σrez.baza := Nb Ab + M baza W el.228 Anexa 6 σrez := N A + Mx W el. l := lr tf.baza = 1.r := tw.

55) if 0.r⋅ h rig − 2⋅ tf.0157 k + 2.304 × 10 A s = 0.x = 21.considerând stâlpul articulat la baza lf. b ⋅ tf. 3 3 2 b ⋅ tf tw⋅ h 1 − 2⋅ tf Ixs := 2⋅ + 12 12 tf⋅ b 3 ( ) + 2⋅ ⎜ 3 ⎛ h 1 tf ⎞ − ⎟ ⋅ b ⋅ tf ⎝ 2 2⎠ Iys := 2⋅ + h 1 − 2⋅ tf ⋅ 12 12 A s := 2⋅ b ⋅ tf + h 1 − 2⋅ tf ⋅ t w ( ) tw ( ) Ixs = 5.1571 if 3 < k ≤ 10 ⋅ ) 2 if k > 10 rezulta valoarea coeficientului μ := g ( k) din Tabelul 20 STAS 10108/0-78 μ = 3.r 12 ( )3 - Ig = 2.Caracteristici geometrice echivalente ale stalpului (la 1/3 de la baza).85⋅ k + 3.r ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rig f.087 μ y := 1 .r ⎝ 2 momentul de inertie al riglei (rigla 2 h − h2 3 .42 if k ≤ 0.26) if 0.2 ( −4.conform STAS 10108/0-78 .29) if 2 < k ≤ 3 ( −0.93) if 0.16⋅ k + 2.6⋅ k + 2.lungimile de flambaj .5 −4 ⎛ hrig tf.2 < k ≤ 0.229 Ig := 2⋅ 12 constanta).612 .r 3 + tw.838 × 10 −4 −5 Iys = 6.2⋅ k + 4.5 ( −0.5 < k ≤ 1 ( −0.279 lg Ixs g ( k) := 3.x := μ ⋅ ls lf.3 ( −1.013 k := Ig ls ⋅ k = 0.06⋅ k + 2.794 × 10 h 1 := h 2 + h 1 = 0.49) if 1 < k ≤ 2 ( −0.3 < k ≤ 0.

230 Anexa 6 .y λy := iys 3621 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3621 ⎞ 7242 ⎟ − ⎛ 0.y := μ y ⋅ ls lf.x := 3.069 lf.211 lf. Rasucirea este impiedecata la ambele capete μ := 0.x = 12. φy φ = 0.986 => (curba B-36) φy := ⎛ 0.6465 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λx ⎟ λx ⎟ λx ⎠ ⎝ ⎠ rezulta zveltetea λy = 100. .x .083 × 10 (obs.413 φ := min φx.413 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 3900 ⎞ 7801 ⎛ ⎟ − ⎜ 0.Determinarea φ .y = 7 . Forta aplicata este de 100 kN) => => 3 2 E⋅ Ixs lf.Determinarea coeficientului φg -obs.7506 + ⎟ − 2 2 2 ⎜ λy ⎟ λy ⎟ λy ⎠ ⎝ ⎠ 2 . λx := ixs rezulta zvelteţea λx = 58 => (curba A-36) φx := ⎛ 0.raze de giratie si zvelteti echivalente ixs := Ixs As ixs = 0.valoarea minima a coeficientului de flambaj ( ) .7506 + ⎜ φy = 0.1415 ⋅ Pcr lf.82 Iys iys := As iys = 0.raza de inertie a talpii comprimate. iyt .234 lf.5 r iyt := b 12 .6465 + ⎜ φx = 0.determinata in urma unui calcul de stabilitate stalp semirigid la baza Pcr := 100⋅ n cx => Pcr = 8.

87 .03 => (curba B-36) φg := ⎛ 0.087 1 3 3 Ir := ⎡ h − 2⋅ tf ⋅ tw + b ⋅ tf ⎤ ⎦ 3⎣ ( ) Ir = 4.231 iyt = 0.15⋅ R⋅ 10 2 OBS := "Se calculeaza cu formula (1)" if "Se calculeaza cu formula (2)" if N φ⋅ A N φ⋅ A ≤ 0.32 0.794 γ ⋅ μ r⋅ ls λtr := iy λtr = 43.15⋅ R⋅ 10 > 0.984 × 10 −7 2 ⎛ ls ⎞ Ir ⎜ ⎟ ⋅ = 0.161 × 10 σst := N φ⋅ A N φ⋅ A + verificarea la stabilitate generala a stalpului se va face cu relatia: Mx φg ⋅ W el.25 + 0.5 ⋅ ⎜ 2 .7506 + ⎜ 3900 ⎞ λtr 2 φg = 0.15⋅ R⋅ 10 N φ⋅ A 2 + cx⋅ M x φg ⋅ ⎜ 1 − ⎛ ⎝ σ σe ⎞W ⎟ el.15⋅ R⋅ 10 2 2 OBS = "Se calculeaza cu formula (1)" .x ⎠ if > 0. s-a considerat cazul cel mai dezavantajos ⎛ ls ⎞ Ir ⎟ ⎝ h ⎠ Iy 2 cu μ=0.x if N φ⋅ A ≤ 0.79 ⎝ h ⎠ Iy γ := 0.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a stalpului ⎜ ⎝ ⎟ ⎟ ⎠ − 2 ⎛ 0.7506 + 3900 ⎞ − 7801 ⎜ ⎟ 2 2 ⎜ λtr ⎟ λtr ⎝ ⎠ σe := π ⋅E λx 2 5 2 σe = 6.039⋅ 0.5 γ = 0.

055 × 10 σst R⋅ 10 2 5 = 0.r W el.525 × 10 σfl R⋅ 10 2 = 0.r R⋅ 10 2 = 0.x.r := 0. λy < 120 "Nu" ( ) if max( λx.725 × 10 σst = 3.r = 2.r 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez. λy ) > 120 Ver = "Ok" Verificarea riglei cadrului (rigla vutata) Verificarea la rezistenta a riglei σrez.801 1.x 5 σfl = 2.232 Anexa 6 N φ⋅ A = 3.605 × 10 2 4 4 kN/m2 0.r := Nr Ar + M x.4⋅ r cx.r M x.661 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M ⎞ M ⎜ 1 + r ⎟ + 0.4 Verificarea zvelteţii Ver := "Ok" if max λx.15⋅ R⋅ 10 = 4.3⋅ ⎜ 2⎟ M x.r ⎝ ⎠ .082 × 10 σrez.97 Verificarea la flambaj in planul cadrului verificarea la flambaj in planul cadrului se va face cu relatia: σfl := N φx⋅ A + Mx W el.

7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λr ⎟ λr ⎟ λr ⎠ ⎝ ⎠ iyt.rig⋅ b r 12 Iy.3⋅ lr comprimate 3900 ⎞ ⎜ ⎝ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.r2 rezulta lungimea de flambaj λ = 62.r2 := tf.r := iyt.rig ⋅ tw.6 m .iytr .rig + h r2 − 2⋅ tf.849 .3lr h r2 := ( ) ( => lf.rig ⋅ ( ) tw.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1 λtr.Caracteristicile sectionale la 1/2 h r + h r1 2 A r2 := 2⋅ b r⋅ tf.r ⎟ λtr. iyt.r = 3.rig 12 3 lf.r ⎟ λtr.articulata la ambele capete lf.72 μ y.0 l1 := 0.r = 10.r := br 12 .r2 A r2 3 + h r2 − 2⋅ tf.0 .r λx.188 => (curba B-36) φg.7506 + ⎜ ⎟ − 2 2 2 ⎜ λtr.707 .r := ⎛ 0.r ⎠ ⎝ ⎠ 3900 ⎞ φg.r = 0.r := 1.323 => (curba B-36) r φr := ⎛ 0.r := μ r⋅ 0.652 μ r := 1. λtr.r2 := 2⋅ iy.078 .r λr := iy.r .r := ix.r λx.r = 46.r = 0.rig ) Iy.r = 0.7506 + ⎜ φr = 0.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a riglei ⎜ ⎝ lf.raza de inertie a talpii comprimate.233 cx.7506 + ⎜ 2 3900 ⎞ 7801 ⎟ − ⎛ 0.

234 Anexa 6 σr := Nr Ar 4 σr = 1.72 × 10 σrez.r Nr Nr M x.02 × 10 σE.r⋅ W el.786 Verificarea riglei cadrului (rigla constanta) Verificarea la rezistenta a riglei verificarea la rezistenta a riglei se face cu formula: σrez.1415 ⋅ E λx.r := 3.333 × 10 5 5 φg.15⋅ R⋅ 10 2 σstr = 2.x.x.475 × 10 σstr R⋅ 10 2 5 = 0.r M x.r 2 σstr := + if ≤ 0.rc 5 kN/m2 factorul de incarcare a riglei σrez.r⋅ W el.x.r⋅ M x.r Nr φr⋅ A r + cx.x.rc = 1.808 × 10 Nr verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: φr⋅ A r cx.r⋅ W el.x.rc R⋅ 10 2 = 0.r 2 7 2 σE.522 × 10 = 2.r ⎟ ⎠ σr kN/m2 if Nr φr⋅ A r ≥ 0.r φg.417 × 10 4 φg.rc W el.r = 1.r σE.r = 1.r⋅ M x.15⋅ R⋅ 10 φr⋅ A r φr⋅ A r φg.r = 1.r⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.rc := Nrc A rc + M x.546 .

rc := iyt.4 m rezulta lungimea de flambaj λ = 130.iytrc .4⋅ rc cx.raza de inertie a talpii comprimate.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.897 .0 l1c := LM0 + 1.rc = 48.rc λx.l1 este lungimea dintre doua legaturi a talpii l1c .rc := ix. λtr. i yt.0 .rc λx.rc := 1.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φrc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λrc ⎟ λrc ⎟ λrc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ μ y.rc ⎟ λtr.rc ⎝ ⎠ cx.7506 + 3900 ⎞ − 7801 φg.rc λtr.272 2 ⎛ 0.rc ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ stalpului φg.49 => (curba B-36) 2 ⎛ 0.078 .rc = 38.bara articulata la ambele capete lf.rc = 0.rc ⎟ λtr.rc = 0.rc := μ rc⋅ 0.x.3⋅ ⎜ 1 + M x.coeficient care tine seama de pierderea stabilitatii generale a lf.525 μ rc := 1.rc := ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 2 2 ⎜ ⎜ λtr.rc λrc := iy.7lrc lf.95 .614 Verificarea la stabilitate a riglei 2 ⎛ M rc ⎞ M ⎟ + 0.rc := b rc 12 .382 => (curba B-36) rc φrc = 0.rc := 0.rc ( ) => l f.rcc := σrez.7506 + 3900 ⎞ − ⎛ 0.rc = 0.rcc R⋅ 10 2 Nrci A rc + M rci W el.235 σrez.2 comprimate iyt.rc ⎜ 2⎟ M x.rc = 8.rc = 0.

c⋅ h rcc − 2⋅ t f.rc φg.855 × 10 cx.rc⋅ W el.517 × 10 σstc R⋅ 10 2 5 = 0.739 × 10 = 9.15⋅ R⋅ 10 Nrc 2 + cx.rc⋅ M x.rc σE.rc if Nrc φrc⋅ A rc ≤ 0.rc ⎟ ⎠ σrc kN/m2 if φrc⋅ A rc > 0.x.rc⋅ W el.rc⋅ M x.rig.rig.15⋅ R⋅ 10 2 σstc = 1.c + h rcc − 2⋅ t f.rcc := 2⋅ + tw.rc σE.rc 4 φg.591 × 10 2 σE.c ⋅ t w.c b rc⋅ tf.x.rc φg.rc σstc := 5 Nrc φrc⋅ A rc Nrc φrc⋅ A rc + M x.311 × 10 4 M x.rig.rc := 3.c 12 ( )3 2 ⎛ h rcc tf.x.rc ⎟ ⎠ σrc = 1.rig.c ⎞ + 2⋅ ⎜ − ⎟ ⋅b ⋅t 2 ⎠ rc f.rig.c 12 3 ( ) Ix.649 × 10 Nrc φrc⋅ A rc verificarea la stabilitate generala a riglei se va face cu relatia: = 5.rc φg.rig.rig.rig.rc = 8.481 Verificarea de rezistenta la coama rigla vutata A rcc := 2⋅ b rc⋅ tf.rc 2 5 σE.x.c ⎝ 2 .rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟ ⋅W el.1415 ⋅ E λx.rc⋅ ⎜ 1 − ⎜ ⎛ ⎝ ⎞ ⎟W el.236 Anexa 6 σrc := Nrc A rc 4 σrc = 1.

x.481 2 R⋅ 10 σrez.rcc rezistenta (c) = 0.stabilitate - - - = 0.rcc hrc 2 σrcc := Nrcc A rcc + M rc W el.237 W el.546 2 R⋅ 10 σstc stabilitate = 0.r R⋅ 10 σstr 2 σrez .baza = 0.614 2 R⋅ 10 RIGLA VUTA COAMA ` .791 2 R⋅ 10 σrez.293 Sinteza verificărilor .RIGLA VUTATA .x.786 2 R⋅ 10 RIGLA CONSTANTA σrez.rcc 4 σrcc = 9.STALP .rezistenta = 0.rezistenta = 0.473 2 R⋅ 10 σst = 0.97 2 R⋅ 10 σfl = 0.rc rezistenta (v) = 0.stabilitate .rcc := Ix.801 2 R⋅ 10 σrez.661 .239 × 10 σrcc R⋅ 10 2 = 0.

293 A6.524 × 10 Aria neta: m2 A net := 0.rezistenta σrcc R⋅ 10 2 = 0.1415 A b := π⋅ d 4 −4 2 kN/m2 m Aria bruta: A b = 4.2 Dimensionarea contravântuirilor D24 Material: Rezistenta: Dimensiune: OL52.3k R := 300000 d := 0.024 π := 3.498 .583 × 10 −4 m2 kN 2 Efortul cap: Ncap := R⋅ A net Ncap = 107.89 ⋅ A b A net = 3.238 Anexa 6 .

b.01 Rp. sectiunilor de forfecare) m (nr.man := 210000A man ⋅ Ncap.7⋅ tg m (grosimea sudurii) Rf.p = 192 kN Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Determinarea latimii minime a guseului: b min := A net + tg ⋅ d b + 0.s ls = 0.b.139 .048 tman := 0.b := 480000 Efortul capabil la forfecare: Ncap.b.8.man = 129.037 m Dimensionarea mansonului de strangere m Teava: Dman := 0.b kN Ncap.002 tg m ( ) b min = 0.239 Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.058 Lungimea minima de sudura: a := 0.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 4 2 ⋅ Rf.s := 0.02 n b := 2 tg := 0.149 × 10 −4 m2 Ncap.f = 191.7⋅ R Ncap ls := 2⋅ a⋅ Rf.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp.8 kN/m2 (nr.632 Ncap.b Ncap. de suruburi) m kN/m2 (OL52) Rf.0045 2 m A man := ⎡Dman − Dman − 2⋅ t man ⎣ ( )2⎤ ⋅ 4 ⎦ π A man = 6.b.b := 305000 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: d b := 0.

4 l := 6.47 × 10 mm Is = 2.048 m A o.519 × 10 mm is = 41. Inertie: Raza giratie: Lungimea: elementului π⋅ ⎡D − ( D − 2t) ⎣ 64 Is As . is μ := 1 se va introduce lungimea Zveltetea: λ = 144.963 Coeficientul de flambaj .240 Anexa 6 Otel rot: d man := 0.39mm 6 3 2 Mom. ⎦.1415 Aria : A s := Is := is := π⋅ ⎡D − ( D − 2⋅ t) ⎣ 2 2⎤ ⎦.3 Dimensionarea riglei longitudinale TVrot 120/4.man := ⎛ d man − d ⎝ 2 2⎞ π ⎠⋅ 4 A o. lf := μ ⋅ l lf λ := .0 Material: Rezistenta: Mat := "OLT45" N R := 210 if Mat 2 mm "OLT35" 240⋅ N mm 2 if Mat "OLT45" 315⋅ Dimensiune: sectiunii N 2 if Mat "OL52" se va introduce dimensiunea mm D := 121mm t := 4mm π := 3.357 × 10 −3 m2 A6.Curba A-Rc . 4 4 4⎤ A s = 1.0m.man = 1.

b := 1.88kN Efortul capabil in arie neta a guseului se va introduce latimea guseului de prindere lg := 140mm n r.8.6465 + 5013 ⎞ − 10026 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0. Ncap.b = 3.b := 2 n c.6465 + 5667 ⎞ − ⎛ 0.f := n b ⋅ n f⋅ π⋅ d b 2 4 Ncap.b.b Efortul capabil la presiune pe peretele gaurii: Ncap.853kN Dimensionarea imbinarilor Suruburi: gr.6⋅ R Rp.b.c = 117.8 Rf.037kN Ncap.241 φ := 2 ⎛ 0. de suruburi) m (OL44) 5 kN d b := 16mm n b := 2 tg := 10mm Rp.b.t := R⋅ A s.p = 122.f = 122.p := n b ⋅ d b ⋅ tg ⋅ Rp.t = 352.b.b := 305 n f := 1 Diametru: Guseu prindere: N mm 2 (nr. sectiunilor de forfecare) (nr.6465 + 5667 ⎞ − 11335 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ 2 ⎛ 0.332 Efortul cap: Ncap.84 × 10 2 m Efortul capabil la forfecare: Ncap.644kN ⋅ Rf.6465 + 5013 ⎞ − ⎛ 0.c := R⋅ φ⋅ A s.6465 + 3621 ⎞ − ⎛ 0.b Ncap.6465 + 3621 ⎞ − 7242 if Mat ⎜ ⎜ 2 ⎟ 2 ⎟ 2 λ ⎠ λ ⎠ λ ⎝ ⎝ "OLT35" "OLT45" "OL52" φ = 0.b := 2 se va introduce nr de randuri de suruburi se va introduce nr de coloane de suruburi . Ncap.

g := tg ⋅ lg − n r.s . Ncap.g ⋅ R ⋅ n c.p .b Ncap.anet := A n.f .c . Ncap.242 Anexa 6 A n.b.7⋅ R m (grosimea sudurii) Ncap ls := 4⋅ a⋅ Rf.anet = 499. Ncap.anet Ncap = 117.037kN se va trece efortul de calcul ( ) Efortul de calcul N := 80kN Verificare:= "OK" if Ncap ≥ N "NO" if Ncap < N Verificare = "OK" Lungimea cordonului de sudura a := 0.b⋅ tg ⋅ d b + 2mm A n.2kN Efortul capabil al ansamblului ( ) Ncap := min Ncap.s := 0.7⋅ t Rf.b.04 × 10 mm 3 2 ( ) Ncap.g = 1.

2m .00-23.8m L=62m L=68.00 L=74. kg/mp 36.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 31.00 29.00-25.00 34.00 29.8m 21.00 21.00 34.00-31.00 33.00-36.00-28.00 26.6m L=24.00-26.00 32.00 28.6m L=86.00 35.00-30.6m L=55.00-33.00-22.00 25.00 23.00 27.00 30.00 33.4m 22.00 26.00 27.00 L=18.00-32.2m L=43.00-29.00-27.4m L=49.2m 18 15 12 Lungim e 24.ANEXA 7 – CONSUM DE MATERIAL PENTRU STRUCTURI TIPIZATE KG/MP ŞI KG/MC Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.00-24.00 25.00 28.00 24.00-34.00-35.00 32.00 31.00 22.00 23.00 L=80.00 35.8m L=31m L=37.00 30.

00 33.00 32.4m L=80.00 33.00 L=68.00 30.246 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.00-26.00-29.00 37.00 27.00 30.00 23.6m L=55.00 23.2m L=43.00 24.00-30.8m L=62m .00-28.00 27.00-27.00 34.00-37.00 34.00-32.2m L=74.00-35.00-36.6m L=24.6m L=86.00 36.00 36.2m 18 15 12 Lungim e 26.4m L=49. kg/mp 38.00 35.8m 24.00-33.00 37.8m L=31m L=37.00 26.00-24.00 28.00-25.00 25.00 31.00-34.00 35.00 25.00 32.00-31.00-38.00 29.00 28.00 29.00 31.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 L=18.

00 32.00 29.00 34.2m L=43.00 34.00 26.00 28.00-35.00 36.00 32.00-41.00 38.4m L=49.8m L=31m L=37.00 37.00 36.00 27.00-31.00-27.00 30 27 24 22 Deschidere L=68.00 25.00-40.00 39.00 30.00-32.00-37.00 35.00-28.00 33.00 31.6m L=24.00 26.00 39.6m L=55.00-34.4m L=80.00-36.00-30.00 37.00 33.00 31.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.2m 18 15 12 Lungim L=18.6m L=86.8m L=93m 20 L=99.8m L=62m e . 247 kg/mp 41.00 29.00 40.00-26.00 25.00 28.00 38.00-38.00 27.2m L=74.00 30.00-33.00 35.00-39.00 40.00-29.

00 45.00 43.8m 33.6m L=55.2m 18 15 12 Lungim e .00 37.8m L=62m L=68.248 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.00-39.00-35.00 35.8m L=31m L=37.00 43.00 45.00 L=80.00 44.00-37.00 L=18.00-46.4m L=49.00 44.00 41.00 33.00-34.00 34.00 38.00 42.00-43.00 46.00 L=93m 20 L=99.00 36.00-38. kg/mp 47.00 39.00 39.00-47.00 38.00 41.00 36.00-42.00-45.2m L=74.6m L=24.00-41.00 46.00 42.00 35.2m L=43.4m 34.00-44.00 40.00 30 27 24 22 Deschidere 37.00-40.00 40.6m L=86.00-36.

00 38.00 45.00-43.00-44.8m L=31m L=37.00-49.2m 18 15 12 Lungim e 39.00 44.00 39.00-39.00 46.00 43.00 44.6m L=86.00 43.00-40.00 47.6m L=55.00 48.00-41.00 L=68.6m L=24.00 40.00 37.00 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.00 40.4m L=80.00 50.00-46.00 49.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.2m L=74.00 45.00-38.00 42.00 49.00 48.00-37.00-48.4m L=49.00-42.8m 37.00 42.00 36.00 46.00-50.2m L=43.00 38.8m L=62m . 249 kg/mp 51.00 L=18.00 50.00-45.00-51.00-47.00 47.00 41.00 36.00 41.

40-5.00-6.00-7.60 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.4m 4.40-6.20 5.00 6.60 6.00 5.8m L=31m L=37.80-6.00-5.40 6.80-5.4m L=49. 7.6m L=55.80 6.60 5.20 6.2m L=74.250 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 4 m.6m L=86.40 5.20-6.00 7.8m L=62m im e .80 L=80.20 kg/mc 7.40 5.60 5.80 5.20 4.80-7.2m L=43.80 5.00 6.2m 18 15 12 Lung L=18.6m L=24.20 4.20 5.80 6.00 L=68.20-5.60-5.8m 4.80 6.60 6.40 5.60-6.00 6.60-4.

00 5.80 5.40-5.40 5.8m 4.00-5.80 L=93m 20 L=99.20-4.00 L=18.20 5.00-6.00 6.40-4.20 4.80 5.6m L=24.4m L=49.60 5.80-5.20 5.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 5 m.20-6.2m 4.60 5.4m L=80.60 4.80 5.40 L=74.00 4.20 30 27 24 22 Deschidere 4.8m L=62m L=68.20-5.6m L=86.60 e .80-6.2m L=43.40 4.40 6.6m L=55.40 6.40 5.2m 18 15 12 Lungim 4.60-4. 251 kg/mc 6.60-5.8m L=31m L=37.20 6.

70-5.30 4.90-4.2m 4.50 5.8m L=31m L=37.30-4.90 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.6m L=86.4m L=49.10 4.6m L=24.90 5.10 L=74.30 4.252 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri articulate cu H = 6 m.50 L=68.10-4.90 5.70 5.70 5.2m 18 15 12 Lungim e 4.50 4.90 4.30 L=18.10 5. kg/mc 5.10 4.4m L=80.90-5.30-5.10-5.50-5.6m L=55.8m L=62m .70 4.70 5.70-4.2m L=43.50-4.8m 3.30 4.50 5.90 3.

50-5.90 5.30 5.10 5.6m L=86.70 4.8m 4.90-5.90 5.70 5.4m L=80.2m 18 15 12 Lungim e .50 5.30 4.8m L=62m L=68.70-4.50-4.6m L=55.90 5.70-5.30-4.4m L=49.6m L=24.90 4.Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 7 m.10 4.50 L=18.50 5.10 4.70 4. 253 kg/mc 6.30 30 27 24 22 Deschidere L=93m 20 L=99.90-6.30-5.2m L=43.70 5.10 5.2m L=74.10-5.8m L=31m L=37.50 4.

4m L=80.20 30 27 24 22 Deschidere 4.20-4.20-5.4m L=49.60 4.20 4.2m L=74.40 5.40 L=93m 20 L=99.80 5.2m L=43.40 5.00 4.254 Anexa 7 Grafic consum pentru structuri încastrate cu H = 8 m.2m 18 15 12 Lungim e .40-5.8m 4.60 5.60 4.00 5.80-5.40-4.80 4.20 4.60-4.6m L=24.60-5.6m L=86. kg/mc 5.8m L=62m L=68.6m L=55.8m L=31m L=37.80 L=18.60 5.80 5.40 5.00-5.