Sunteți pe pagina 1din 11

DESCRIEREA MODULUI DE OPERARE...

Imediat ce se incarca programul, aveti posibilitatea introducerii descrierii


analizei sociometrice si a raspunsurilor subiectilor la testare. Pentru aceasta
vi se prezinta un ecran multi-panou Puteti accesa . Dupa introducerea datelor
puteti lansa comanda de prelucrare a acestor date. Rezultatele vor apare sub
forma sociomatricei, a indicilor sociometrici si a sociogramei tinta.

Pentru a introduce datele descrierii analizei sociometrice, selectati controlul


care permite introducerea acelei valori apoi introduceti valoarea dorita.
Pentru a avea acces al panoul de preferinte selectati textul P
referinte de pe multi-panou.

Pentru a vizualiza rezultatele analizei socimetrice, trebui selectat si apasat


butonul Calcule aflat in partea dreapta sus a ecranului. Dupa apasarea lui, pe
ecran va apare un multi-panou care reprezinta diferitele rezultate dorite.
Selectatrea unui panou se face prin simpla apasare pe eticheta lui. In cadrul
unui panou pot fi selectate (in partea de jos a sa) mai multe subpanouri, care
detaliaza informatia prezentata.

Iesirea din program se face prin apasarea pe butonul Date aflat in partea
dreapta sus a ecranului si apoi selectarea comenzii Terminare aflata in
meniul Analize sociometrice.

FOLOSIREA TASTATURII
O altã posibilitate de exploatare a acestui program o reprezinta si modul de operare cu
tastatura.

Pentru a accesa un anumit control (lista, buton, linie pentru editare text etc.) din program
este suficienta apasarea tastei Alt si apoi (fara a ridica degetul de pe tasta Alt) a tastei
care reprezinta litera subliniata din textul care insoteste controlul respectiv.

O alta posibilitate de a introduce date o reprezinta introducerea datei dorite acolo unde
clipeste cursorul text si apoi deplasarea cursorului text pâna la controlul dorit folosind:

- tasta TAB pentru a deplasa cursorul spre urmatorul control, sau


- combinatia SHIFT + TAB pentru a deplasa cursorul spre controlul anterior.

Metoda sociometrica reprezinta un ansamblu de procedee si tehnici experimentale si


matematice destinate sa masoare configuratia, intensitatea si intinderea substructurilor
psihologice de ordin afectiv, care iau nastere in interiorul microgrupurilor sociale. Ea
urmareste sa puna in evidenta dimensiunile informale ale vietii de grup, interrelatiile
simpatetice care se constituie spontan intre membrii grupului, seturile de norme
comportamentale, generate in procesul interactiunii nemijlocite intre indivizi, recunoscute
si acceptate, ca atare, de fiecare membru al grupului fara constrângeri exterioare.

Metoda sociometrica, initiata de J.L.Moreno, psihosociolog american (nascut la Bucuresti


in 1892), are o larga raspândire in investigarea si cunoasterea relatiilor interpersonale
dintre oameni, indeosebi a celor afectiv-simpatice, de preferinta sau de respingere.

Aceasta metoda cuprinde un ansamblu de subtehnici sau procedee articulate intre ele:
testul sociometric, psihodrama, sociodrama.

Tehnicile sociometrice si, mai ales, aplicarea lor necesita atât respectarea unor rigori
metodologice, cât si capacitatea de a descifra fenomenele relevate.

Testul sociometric este instrumentul fundamental al complexului metodelor sociometrice


creat si introdus in cercetare psihosociala de Moreno. El are o dubla destinatie:

(1) sa permita determinarea locului pe care il ocupa un individ oarecare in contextul


relatiilor interpersonale din grup:

(2) ofere posibilitatea detectarii structurilor psihologice globale ale grupului cu


diferitele lui substructuri, centre de influienta, grade de coeziune etc. Realizam astfel o
studiere a socialului prin prisma factorilor psihologici, in speta a atractiilor si repulsiilor.

Problemele rezolvate de testul sociometric sunt:

1) evidentierea atitudinilor selective:

- fata de ceilalti membri ai grupului.


- a propriului status preferential de catre ceilalti membri ai grupului.

2) determinarea locului si rolului individului in grup.


Testul sociometric cuprinde urmatoarele etape:
· alcatuirea si aplicarea testului

· despuierea testului si alcatuirea sociomatricei


· intocmirea sociogramei
· reorganizarea grupului potrivit imaginii rezultate din test.

Psihodrama reprezinta o tehniica psihoterapeuticaa creata de Moreno (1921) care


utilizeaza jocul dramatic liber si vizeaza dezvoltarea in mod activ a spontaneitatii
subiectilor. Este un mijloc de exteriorizare a gândurilor si atitudinilor personale in cursul
improvizatiilor (scene) si analiza lor de catre psihoterapeutul- conducator de joc.
{edintele de psihodrama se impart in trei parti:

1. pregatirea (in care se urmareste sa dispara orice retinere):

2. jocul dramatic, improvizatia asupra temei prealabil aleasa in comun:


3. discutia finala, in care se comenteaza jocul fiecaruia, interactiunile umane in
timpul sedintei si unde fiecare degaja ceea ce el a invatat.

Psihodrama este un mijloc de expresie a conflictelor personale. Ea se utilizeaza ca


instrument de perfectionare personala si ca metoda de cercetare si diagnoza a
personalitatii managerului.

Sociodrama este improvizatia propusa de Moreno si care, spre deosebire de psihodrama,


care presupune reprezenentare unui rol de catre individul singular, se refera la asumarea
de roluri de catre membrii unui grup si la configurarea unor scene colective. Pe aceasta
cale se obtine o reechilibrare de raporturi prin reducerea tensiunilor si conflictelor, a
reconstructiei afective a grupului ce devine din ce in ce mai activ si eficient.

EXEMPLU

Fie un colectiv format din 8 indivizi in care domneste o oarecare atmosfera tensionata,
apar unele neintelegeri intre conducatorul sau si ceilalti membri ai colectivului. Pentru a
vedea ce se intâmpla mai exact in cadrul acestui colectiv, care sunt relatiile dintre
membrii lui, care sunt persoanele conflictuale, s-a aplicat un test sociometric, cerându-li-
se subiectilor sa exprime preferintele lor, astfel:

indicati acele persoane din colectivul dvs. pe care le apreciati mult pentru felul de a fi si a
se comporta in general: in dreptul acestor persoane enumerati câteva insusiri pentru care
va exprimati aprecierea dvs.: respectati ordinea preferintei, indicând mai intâi pe cel mai
apreciat, dupa care pe ceilalti
si a doua cerinta

indicati acele persoane din colectivul dvs. cu care nu sunteti de acord, nu le apreciati felul
de a fi si a se comporta in general, enumerati in dreptul fiecaruia câteva insusiri pentru
care nu le apreciati, treceti mai intâi pe cel pe care il apreciati cel mai putin, dupa aceea
pe ceilalti.

Rezultatele recoltate au fost inscrise in matricea sociometrica din figura urmatoare:

Deoarece alegerile si respingerile se fac intr-o anumita ordine de preferinta, prima


persoana aleasa primeste 3 puncte (deci +3), cea de a doua doua puncte (+2 ) iar cea de-a
treia doar un singur punct (+1). La fel se procedeaza si cu respingerile: primul respins
primeste trei puncte (-3), cea de-a doua doua puncte (-2) iar cea de treia un punct (1).
Datele culese se inscriu astfel: subiectul nr. 1 il alege pe subiectul 3 in primul rând (in
dreptul acestuia se noteaza +3), pe subiectul 8 in al doilea rând (se va nota in dreptul lui
+2). Tot subiectul nr. 1 respinge doar pe 2 ( se trece -3 in dreptul acestuia). La fel se
procedeaza cu toti ceilalti subiecti.

GLOSAR DE TERMENI

Sociomatricea este un tabel cu dubla intrare, in care se trec toti membrii grupului
investigat, cu alegerile si respingerile emise si primite de fiecare membru din colectiv
(v. fig. 1).

Sociograma tinta (propusa de Mary L. Northway) reprezinta redarea grafica a


relatiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului folosind o serie de cercuri
concentrice (v. fig. 2). Cu ajutorul ei se poate afla cu usurinta daca relatiile de alegere sau
de respingere sunt reciproce (impartasite), doar unilaterale, sau daca preferintelor li se
raspunde cu respingeri. Se poate afla astfel modul cum se structureaza relatiile dintre
membrii grupului. Sociograma poate fi individuala (reda situatia relatiilor afective ale
unui singur individ din grup) sau colectiva (reda situatia relatiilor dintre toti membrii
grupului). Sociograma colectiva poate fi de doua feluri: sociograma colectiva in spatiul
functional al grupului (se ia in considerare asezarea spatiala a membrilor grupului in
virtutea relatiilor functionale dintre acestia, adica a relatiilor rezultate din specificul
sarcinii de munca) si sociograma colectiva libera (se porneste de la valoarea psihosociala
a fiecarui membru din grup).

Tehnicile sociometrice (metodele sociometrice) reprezinta un ansamblu de instrumente si


procedee destinate sa inregistreze si sa masoare configuratia (aria, intinderea)
si intensitatea relatiilor interpersonale din interiorul unui grup sau colectiv primar.

Testul sociometric este un instrument relativ simplu, prin care se incearca masurarea
relatiilor afectiv-apreciative dintre membrii unui colectiv.
Indicatorii sociometrici

Indicatorii sociometrici se calculeaza pornind fie de la datele inscrise in


sociomatrice, fie de la cele ce sunt figurate in sociograma. Pe baza lor putem
afla o multitudine de informatii despre indivizii din colectiv si despre
colectiv, cum ar fi:

· statusul sociometric al individului, adica locul individului in cadrul


colectivului, pozitia ocupata de el sau, altfel spus, atitudinea de apreciere, de
simpatie a colectivului fata de individ, nivelul sau de integrare in structura
relatiilor interpersonale din colectiv, autoritatea sa fata de ceilalti;

· expansivitatea sa afectiva (câte alegeri face in cadrul colectivului si


câte respingeri), exprimând simpatia, aprecierea pozitiva sau antipatia,
aprecierea negativa fata de colectiv;

· transparenta relatiilor individului cu ceilalti (gradul in care


preferintele unui individ sunt cunoscute de ceilalti membri ai colectivului);

· transpatrunderea relatiilor individului cu ceilalti (gradul in care


individul intuieste preferintele transmise la adresa sa de ceilalti membri ai
colectivului);

· disonanta sociometrica (relatia dintre valoarea alegerilor sociometrice


si valoarea perceptiei sociometrice)
etc.

Indicii sociometrici dau posibilitatea efectuarii atât a unor prelucrari


cantitative cât si a unor interpretari calitative cu privire la relatiile membrilor
colectivului, la felul cum se structureaza acestea, la rolul lor in dinamica
colectivului.
Indicele de statut sociometric se obtine dupa formula clasica:

unde N = numarul subiectilor din colectiv.

Pentru a reda un singur indice sociometric privind alegerile si respingerile


primite se procedeaza la calcularea indicelui de status preferential, care are
in vedere si alegerile si respingerile primite si este mai fidel decât cel
calculat numai pe baza de alegeri. Formula acestuia este urmatoarea:

Indicatorii sociometrici de grup ne ajuta la efectuarea unei analize si mai


profunde, atât la nivelul intregului colectiv, cât si la nivelul subgrupurilor
existente sau pe care dorim sa le formam pentru rezolvarea diferitelor sarcini
ori executarea unor misiuni speciale. Trei indicatori sunt semnificativi in
acest sens:
· indicele de putere preferentiala a colectivului:

· indicele de stabilitate preferentiala si


· indicele de coeziune.

Indicele de putere preferentiala al colectivului si subgrupurilor ne furnizeaza


informatii cu privire la intensitatea fortei de atractie preferentiala din
interiorul colectivului. El se calculeaza in functie de puterea statusului
preferential al membrilor colectivului, marcata la nivelul sociogramei libere
de tip tinta. Fiecare cerc, in care sunt plasati membrii colectivului, semnifica
un grad de putere preferentiala, care scade dinspre centru spre periferia
sociogramei. Transformând, la nivelul fiecarui colectiv militar investigat,
valorile statusurilor preferentiale in nota standard T....

Indicele de stabilitate preferentiala al colectivului si subgrupurilor sale


evidentiaza echilibrul interpersonal realizat in cadrul colectivului sau intre
membrii care intra in relatii reciproce. O mare importanta in realizarea
stabilitatii preferentiale a colectivului o au preferintele sau aprecierile
reciproce pozitive si negative intre membrii sai. Cu cât un colectiv va
contine mai multe reciprocitati pozitive, in raport cu reciprocitatile negative,
cu atât stabilitatea sa preferentiala va fi mai mare. Indicele de stabilitate
preferentiala se calculeaza dupa formula:
unde Ar = reciprocitati pozitive, Rr = reciprocitati negative, N = numarul
subiectilor din cadrul colectivului sau subgrupurilor luat(e) in consideratie.

Indicele de coeziune a colectivului si subgrupurile sale rezulta din totalitatea


fortelor atractive si repulsive din cadrul colectivului. Aceste forte, la rândul
lor, depind de o multitudine de factori, cum ar fi: natura si marimea
grupului, scopurile sale, specificul activitatilor desfasurate,, motivatia
membrilor componenti etc. In literatura de specialitate nu exista inca un
acord unanim in privinta formulei optime de masurare a coeziunii grupului,
a colectivelor primare. Prezentam doua dintre aceste formule.

Una dintre ele ia in considerare raportul dintre totalitatea alegerilor, a


aprecierilor pozitive emise in cadrul colectivului si totalitatea respingerilor, a
aprecierilor negative. Formula este:

(1)

unde Ccc = coeficientul de coeziune colectiva, A = atractie, alegere pozitiva,


R = respingere, apreciere negativa, iar N = numarul membrilor colectivului.

O alta formula, mai des folosita, se bazeaza pe raportarea numarului de


preferinte, de aprecieri pozitive reciproce, emise in colectiv, la numarul de
reciprocitati posibile:

(2)

in care Ar = suma atractiilor reciproce din cadrul colectivului iar N =


numarul membrilor colectivului.

Cei trei indici sociometrici la care ne-am referit sunt foarte utili la care ne-
am referit sunt foarte utili in analiza relatiilor afectiv-apreciative
(preferentiale) din cadrul colectivelor primare. Ei pot furniza informatii
despre starea colectivului condus, sugerând necesitatea luarii unor masuri
ameliorative pentru optimizarea functionalitatii lui.
Modul de aplicare al unui test sociometric

El consta in formularea unor intrebari, prin intermediul carora se solicita fiecarui membru
din colectiv sa-si exprime aprecierile fata de ceilalti membri ai colectivului sau,
simpatiile si antipatiile. Criteriile alegerilor sau respingerilor exprimate fata de ceilalti
membri ai colectivului pot fi:

- de tip actional:

- Cu cine ti-ar place, din cadrul colectivului, sa participi la executarea unei proiect?
- Cu cine din grup nu ti-ar place sa executi un proiect?

- de tip diagnostic:

- Pe cine, din cadrul grupului, apreciezi in mod deosebit pentru felul de a fi si de a se


comporta in general?
- Pe cine, din colectiv, apreciezi cel mai putin sau deloc, datorita felului de a fi si de a se
comporta in general?

In perioada de pregatire a testului, cel care urmeaza sa-l aplice trebuie sa formuleze in asa
fel instructajul (i.e. cele ce vor fi spuse inainte de inceperea aplicarii testului), incât sa
determine membrii colectivului testat sa se angajeze cu sinceritate la completarea
raspunsurilor cerute (a alegerilor si respingerilor).

De aceea, instructajul trebuie sa cuprinda:

- motivarea aplicarii testului: am vrea sa schimbam alcatuirea grupelor de lucru, sa


alegem cei mai apreciati indivizi din grup;

- asigurarea caracterului confidential al testului: raspunsurile date nu vor fi aduse la


cunostinta altora, raspunsurile vor fi pastrate in secret;

- determinarea situatiei de alegere, care, la rândul ei, trebuie sa cuprinda continutul


activitatii celor testati: va trebui sa indicati pe cine anume preferati, apreciati si pe cine nu
preferati sau preferati mai putin;

- limitarea ariei preferentiale: alegeti doar colegii din cadrul grupului dvs, indicati
persoane si din afara grupului dvs;
- precizarea criteriului testului: participarea la o sedinta, redactarea unui referat,
petrecerea timpului liber etc.:

- limitarea sau nelimitarea numarului de raspunsuri: alegeti doar trei dintre colegii dvs,
alegeti fiecare dupa cum credeti de cuviinta, numarul alegerilor nefiind limitat:

- ordinea de preferinta: pe cel care il apreciati cel mai mult il treceti pe primul loc, dupa
aceea pe ceilalti, incât sa pastrati ordinea preferintei dvs.

Inaintea aplicarii testului se atrage participantilor atentia asupra urmatoarelor aspecte:


· sa nu comunice intre ei;

· sa priveasca fiecare in foaia sa de raspuns;


· sa fie sinceri in raspunsuri etc.

In functie de obiectivul investigatiei, intrebarile din testul sociometric pot fi extinse si la


domeniul perceptiei relatiilor (preferintelor celorlalti), fiind adaugate la fiecare intrebare
de mai sus câte o intrebare de felul:

La aceasta intrebare cine crezi ca te-a preferat (te-a indicat) in raspunsurile sale?;
Cine crezi ca nu te-a preferat?.

Raspunsurile testului sociometric pot fi insotite de cerinta motivarii raspunsurilor date


(De ce crezi ca-l preferi?, De ce nu-l preferi? sau Indicati in dreptul celor preferati câteva
insusiri pentru care i-ati preferat, Indicati in dreptul fiecaruia dintre cei pe care nu i-ati
preferat acele insusiri pentru care va exprimati aceasta atitudine),
Descrierea tehnicilor sociometrice

Metoda sociometrica reprezinta un ansamblu de procedee si tehnici experimentale si


matematice destinate sa masoare configuratia, intensitatea si intinderea substructurilor
psihologice de ordin afectiv, care iau nastere in interiorul microgrupurilor sociale. Ea
urmareste sa puna in evidenta dimensiunile informale ale vietii de grup, interrelatiile
simpatetice care se constituie spontan intre membrii grupului, seturile de norme
comportamentale, generate in procesul interactiunii nemijlocite intre indivizi, recunoscute
si acceptate, ca atare, de fiecare membru al grupului fara constrângeri exterioare.

Metoda sociometrica, initiata de J.L.Moreno, psihosociolog american (nascut la Bucuresti


in 1892), are o larga raspândire in investigarea si cunoasterea relatiilor interpersonale
dintre oameni, indeosebi a celor afectiv-simpatice, de preferinta sau de respingere.

Aceasta metoda cuprinde un ansamblu de subtehnici sau procedee articulate intre ele:
testul sociometric, psihodrama, sociodrama.

Tehnicile sociometrice si, mai ales, aplicarea lor necesita atât respectarea unor rigori
metodologice, cât si capacitatea de a descifra fenomenele relevate.

Testul sociometric este instrumentul fundamental al complexului metodelor sociometrice


creat si introdus in cercetare psihosociala de Moreno. El are o dubla destinatie:

(1) sa permita determinarea locului pe care il ocupa un individ oarecare in contextul


relatiilor interpersonale din grup:

(2) ofere posibilitatea detectarii structurilor psihologice globale ale grupului cu


diferitele lui substructuri, centre de influienta, grade de coeziune etc. Realizam astfel o
studiere a socialului prin prisma factorilor psihologici, in speta a atractiilor si repulsiilor.

Problemele rezolvate de testul sociometric sunt:

1) evidentierea atitudinilor selective:

- fata de ceilalti membri ai grupului.


- a propriului status preferential de catre ceilalti membri ai grupului.
2) determinarea locului si rolului individului in grup.

Testul sociometric cuprinde urmatoarele etape:


· alcatuirea si aplicarea testului

· despuierea testului si alcatuirea sociomatricei


· intocmirea sociogramei
· reorganizarea grupului potrivit imaginii rezultate din test.

Psihodrama reprezinta o tehniica psihoterapeuticaa creata de Moreno (1921) care


utilizeaza jocul dramatic liber si vizeaza dezvoltarea in mod activ a spontaneitatii
subiectilor. Este un mijloc de exteriorizare a gândurilor si atitudinilor personale in cursul
improvizatiilor (scene) si analiza lor de catre psihoterapeutul- conducator de joc.
{edintele de psihodrama se impart in trei parti:

1. pregatirea (in care se urmareste sa dispara orice retinere):

2. jocul dramatic, improvizatia asupra temei prealabil aleasa in comun:


3. discutia finala, in care se comenteaza jocul fiecaruia, interactiunile umane in
timpul sedintei si unde fiecare degaja ceea ce el a invatat.

Psihodrama este un mijloc de expresie a conflictelor personale. Ea se utilizeaza ca


instrument de perfectionare personala si ca metoda de cercetare si diagnoza a
personalitatii managerului.

Sociodrama este improvizatia propusa de Moreno si care, spre deosebire de psihodrama,


care presupune reprezenentare unui rol de catre individul singular, se refera la asumarea
de roluri de catre membrii unui grup si la configurarea unor scene colective. Pe aceasta
cale se obtine o reechilibrare de raporturi prin reducerea tensiunilor si conflictelor, a
reconstructiei afective a grupului ce devine din ce in ce mai activ si eficient.