Educaţia Matematică Vol. 1, Nr.

1 (2004), 137–140

O demonstraţie pentru formula lui Stirling

Ioan Ţincu

Abstract

In this paper using Γ-function, we give a proof of Stirling0 s for-

mula for n!.

2000 Mathematical Subject Classification: 33B15

Stirling a demonstrat următoarea formulă

√ θn
(1) n! = 2πn · nn · e−n + , θn ∈ (0, 1),
12n
foarte importantă ı̂n teoria aproximării.
În această lucrare vom utiliza proprietăţile funcţiei speciale Γ pentru a
demonstra formula lui Stirling.
Arătăm că:
(∀)x > 0, (∃)θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât
1 θx
√ x+ −x +
Γ(x + 1) = 2π · x 2 ·e 12x

Din dubla inegalitate cunoscută

µ ¶n µ ¶n+1
1 1
1+ <e< 1+
n n

137
138 Ioan Ţincu

se obţine
nn · e−n+1 nn+1 · e−n+1
<1<
n! n!
Considerăm funcţia

x+ 1
x 2 · e−x
(2) F : R+ → R, F (x + 1) = .
Γ(x + 1)

Are loc relaţia

µ ¶x + 1
F (x + 2) 1 1 2
(3) = · 1+ .
F (x + 1) e x

Pentru t ∈ (−1, 1) au loc următoarele egalităţi:

2 3 m
ln(1 + t) = t − t2 + t3 + ... + (−1)m−1 · tm + ...
2 3 m
ln(1 − t) = −t − t2 − t3 − ... − tm − ...
de unde obţinem

µ ¶
1+t 1 3 1 2m
(4) ln = 2t 1 + t + ... + t + ... .
1−t 3 2m + 1
Pentru t = 2x 1+ 1 , din (4) se obţine
³ ´
x + 2 ln x +
1 1 1 1 1 1
x = 1 + 3 · (2x + 1)2 + ... + 2m + 1 · (2x + 1)2m + ...
de unde avem

µ ¶ · ¸
1 x+1 1 1 1
x+ ln <1+ + ... + + ... =
2 x 3 (2x + 1)2 (2x + 1)2m
1 1 1 1
=1+ · · =1+ .
3 (2x + 1)2 1 12x(x + 1)
1−
(2x + 1)2
Prin urmare

1 x+1 1
(5) 1 < (x + ) ln <1+ .
2 x 12x(x + 1)
O demonstraţie pentru formula lui Stirling 139

Din (3) şi (5) rezultă

1 − 1
F (x + 2) 12x 12(x + 1) ,
1< <e
F (x + 1)

1 1
F (x + 2) · e 12(x + 1) < F (x + 1) · e 12x .

Fie A = lim F (x + 1).

x→∞
1
Cum F (x + 1) este crescătoare rezultă F (x + 1) < A < F (x + 1) · e 12x ,
adică (∃)θx ∈ (0, 1) astfel ı̂ncât

θx
(6) A = F (x + 1) · e 12x

Din (2)şi (6) se obţine

1
1 x+ θx
(7) Γ(x + 1) = x 2 · e−x+ 12x .
A
n o
Pentru x ∈ n + 12 , n + 1, 2n + 1 avem

1 θ
(2n)! √ 1 1 n −n + 2 + 12(n − 1 )
π = (1 − ) · e 2 , θ ∈ (0, 1),
4n · n! A 2

1 θ0
1 2n + −2n +
(2n)! = · (2n) 2 ·e 24n , θ0 ∈ (0, 1),
A

θ00
1 1 −n +
n! = · n + · e 12n , θ00 ∈ (0, 1).
A 2
Prin urmare, putem scrie
140 Ioan Ţincu

1 θ θ0 θ00
+ + +
µ ¶n 2 1 24n 12n
√ 1 12(n − )
A 2π = 1− ·e 2 .
2n
Când n → ∞ se oţine
1
(8) A= √ .
2π
Egalităţile (7) şi (8) implică
1 θx
√ x+ −x +
Γ(x + 1) = 2π · x 2 ·e 12x , (∀)x > 0

şi, pentru x = n, se obţine,

θ
√ n
−n +
n! = Γ(n + 1) = 2πn · n · e 12n ,

adică (1).

Bibliografie
[1] G. M. Fihtenholt, Curs de calcul diferenţial şi integral, Editura Tehnică,
1963;

[2] N. N. Lebedev, Funcţii speciale şi aplicaţiile lor, Editura Tehnică, 1957.

Department of Mathematics
University ”Lucian Blaga” of Sibiu,
Str. Dr. I. Ratiu Nr.7,
550012 Sibiu, Romania
E-mail address: