Statele moderne de la Carol I Stuart la

Napoleon Bonaparte

1. Revoluţia engleză, eveniment major al epocii moderne dar şi al

istoriei Angliei, desfăşurată în perioada 1640-1688. Debutul său a fost
marcat de convocarea parlamentului de către regele Carol I Stuart, în 1640,
fiind urmat de un război civil sângeros între susţinătorii regelui (cavalerii)
şi tabăra parlamentară (capetele rotunde). În cele din urmă, tabăra
parlamentară va ieşi victorioasă, monarhia va fi înlăturată (1649) şi se va
instaura "republica", apoi protectoratul, avându-l în frunte pe Oliver
Cromwell. La puţin timp după moartea sa, se va produce restauraţia
Stuarţilor (1660-1688). Tentativele regilor Stuarţi de a reinstaura
absolutismul monarhic, precum şi frica de catolicism a unora dintre supuşi,
va determina burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la
tronul Angliei dinastia Stuart, şi să-l aducă pe Wilhelm de Orania,

2. Dupa aceasta, Revoluţia glorioasă(1688), Eveniment hotarator al istoriei

Angliei, detronarea prin mijloace pasnice a regelui Iacob al II-lea Stuart
(acuzat pentru politica sa de favorizare a catolicismului) a marcat trecerea
pentru prima data in istorie la monarhia constitutionala–parlamentara.
Deciziile lui Iacob al II-lea – executia rivalului sau, ducele de Montmouth si
arestarea unor episcopi – au facut ca Parlamentul sa grabeasca inlaturarea
sa si sa declare tronul vacant.

6. Franţa a experimentat toate sistemele de guvernare trecând succesiv

de la monarhia absolută, bazată pe principiul de drept divin, la monarhia
constituţională, după model britanic, în care domină principiul ,,regele
domneşte, dar nu guvernează”, apoi la republică. Aceasta avea la bază, în
teorie, libertatea şi egalitatea tuturor cetăţenilor.
Revoluţia franceză este evenimentul care a marcat totodată în istoria
Franţei, trecerea la epoca modernă. Perioada revoluţionară începe în 1789,
cu reunirea Adunării Stărilor Generale şi căderea Bastiliei, şi se termină în
1799, cu lovitura de stat din 18 Brumar a lui Napoleon Bonaparte. Ideile
liberale şi naţionale propăvăduite de Revoluţia franceză s-au răspândit în
toată Europa, având ca efect intensificarea luptei naţiunilor asuprite
împotriva dominaţiei străine. Revoluţia franceză completează şirul marilor
revoluţii ale epocii moderne, fiind precedată de Revoluţia engleză şi
Revoluţia americană. Totodată, ea a rămas cel mai popular model de
insurecţie până la Revoluţia Rusă din 1917.

8. Războaiele Revoluţiei Franceze au fost o serie de conflicte, din 1792

şi până în 1802, între Guvernul Revoluţionar Francez şi câteva state
europene. Marcate de fervoarea revoluţionară franceză şi de invenţiile
militare, campaniile au avut ca rezultat victoria armatei revoluţionare
franceze în faţa coaliţiilor inamice şi au adus sub controlul francez Ţările de
Jos, Italia şi Renania.
Într-un final, Napoleon a capturat Mantova, unde au capitulat 18.000 de oameni.
Arhiducele Carol al Austriei nu a fost capabil să-l oprească pe Napoleon de la
invadarea Tirolului, iar guvernul austriac a făcut pace în luna aprilie 1797,
simultan cu o nouă invazie a Germaniei din partea Franţei, sub conducerea
lui Moreau şi Hoche.
Iar in 1798 ,d oar cu Marea Britanie rămasă în război şi o marină
insuficientă pentru un război direct, Napoleon a plănuit o invazie a
Egiptului , care a satisfăcut dorinţa sa de a fi glorios şi dorinţa
Directoratului de a-l avea departe de Paris. Obiectivul militar al expediţiei
nu este foarte clar, dar ar putea fi ameninţarea dominaţiei britanice în
India.

Având puterea consolidată de realizările guvernării sale, Napoleon a fost

proclamat împărat de către Senatul francez în 1804, printr-un senatus-
consultus.