O gaură neagră este un obiect astronomic înconjurat de o
suprafaţă limită în care câmpul gravitaţional este atât de puternic încât nimic nu poate scăpa după ce a trecut de această suprafaţă orizontul evenimentului. Radiaţia electromagnetică (lumina de ex.) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, aşa încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind şi numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută şi ca „singularitate". La suprafaţa limită gravitaţia este atât de mare, încât nici o rază de lumină n-are energie suficientă pentru a pătrunde în afară. Deplasarea gravitaţionala spre roşu este la această suprafată limită, infint de mare. Viteza de scăpare gravitaţională este la suprafaţa limită egală cu viteza lumini, aşa încât raza suprafeţei limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită raza Schwarzschild.
Cand o stea de aprox. 20 de ori mai mare ca soarele isi
epuizeaza "combustibilul" intra in colaps nemaiputand sa sustina toate reactiile ce au loc in interiorul ei. Ea explodeaza provocand o explozie de proportii numita "supernova". Dar miezul stelei ramane compact. Colapsul continua. Particulele miezul se zdrobesc una de alta din cauza propriei gravitatii pana cand tot ce ramane este e gaura neagra.
O explicatie schematica a unei gauri negre ar fi urmatoarea:
Se cunoaste faptul ca masa distorsioneaza spatiul. Ce
inseamnă asta? Daca spatiul ar fi un un plan intins, pentru ca Terra sa poate exista in el, distorsioneaza. In locul unde se afla Pamantul spatiul nu mai este plan ci se produce o adancitura. O gaura neagra produce o adancitura extrem de mare in spatiu, care din cauza adancimii da impresia de gaura.
Un expemplu practic ar fi urmatorul:
Avem un lac. Ne imaginam ca acesta reprezinta spatiul.
Punem cateva sfere in el care plutesc si care reprezinta corpurile ceresti. Daca in lacul respectiva ar aprea un vartej de apa foarte puternic si mai ales adanc, toata apa (care reprezinta spatiul), si odata cue si sferele (coprurile ceresti) ar fi atrase in acel vartej, puterea cu care apa (saptiul) se duce in vartej fiind atat de mare incat sferelor le este imposibli sa scape.
La margine unei garui negre este o "granita" invinzibila
numita orizontul evenimentelor. Odata depasita aceasta granita nimic nu poate scapa din gaura neagra, nici macar lumina, motiv pentru care ceea ce se intampla intr-o gaura neagra este invinzibil deunde provin si numele. In interiorul unei gauri negre, in ciuda aparentelor, se presupune ca este extrem de luminos, deoarece lumina este si ea prinsa in gaura neagra. Materia absorbita de gaura neagra este de asemenea acolo, fiind supusa la diverse efecte fizice, si comprimata. In centrul unei gauri negre este unul dintre cele mai misterioase fenomene fizice: singularitea. Singularitate este un punct de volum ce tinde spre zero (0) dar care contine o masa ce tinde spre infinit .In cazul unei gauri negre, singularitatea este masa unei intregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, concentrata intr-un punct al spatiului. Singularitatea are o forta gravitationala colosala; ea da forta de atractie a unei gauri negre.
O gaura neagra poate ingloba extrem de multa materie, in
ciuda dimensiunilor ei nu tocmai mari, deoarece ea comprima materia. Materia pe care o gaura neagra nu intra in ea cu o traiectorie dreaptaci rotindu-se in spriala, apropiindu-se din ce in ce mai mult de gaura. In timp ce gaura neagra abosarbe multa materie, din cauza rotirii acesteia in jurul gaurii, gaura neagra numai pare negara din cauza culorii materiei care, in timp ce se roteste poate depasii de zeci de ori marime gaurii negre. Dar gaura neagra ramane in centrul cercului de materie, fiind vizibila.
O gaura neagra super-masiva este un adevarat "monstru"
spatial. Ea este de milioane de ori mai mare decat o gaura neagra obisnuita si poate captura de miliarde de ori mai multa materie decat contine Soarele nsotru. Acesti "mostri" pot absorbi galaxii intregi. Majoritatea galaxiilor de mari proportii (de ex: Calea Lactee) au in centrul o gaura neagra super-masiva.