Sunteți pe pagina 1din 3

Umanismul european

I. Context istoric.

Perioada cuprinsă între secolele XIV-XVI este cunoscută in Europa Occidentală sub
denumirea de RENAŞTERE.

UMANISMUL este expresia culturală a RENAŞTERII.

Epoca RENAŞTERII se caracterizează printr-o dezvoltare economică, socială şi culturală


impetuoasă: întâi, această dezvoltare se manifestă în Italia, fiind favorizată de concurenţa
dintre Florenţa şi Roma, apoi se extinde în întreaga Europă Occidentală.

Premistele naşterii acestei epoci spectaculoase se regăsesc în câteva evenimente istorice


si culturale:

a) Inventarea tiparului de către Johannes Gutenberg în jurul anului 1440, favorizând


schimbul cultural de idei şi accesul la cultură pentru un public mai larg;

b) Căderea Constantinopolului, capitala Bizanţului, determină în a II-a jumătate a


secolului al XIV-lea exodul cărturarilor în Italia, acestia aducând cu ei scrierile antice, în
original, fapt ce favorizează răspândirea lor în Europa;

c) Descoperirea Americii de către Cristopher Columb la sfârşitul secolului al XV-lea,


confirmă teoria heliocentrică (potrivit căreia Soarele se află in centrul Universului si
Pământul se învarte în jurul lui), infirmând astfel teoria geocentrică susţinută de Biserică
(potrivit căreia Pământul se afşă in centrul Universului); această descoperire deschide
calea altora noi care vor oferi, în cele din urmă, o altă imagine a lumii.

II. Termenul „UMANISM” are două sensuri:

a) În sens strict, umanismul reprezintă studiul specializat al umanioanelor, adică al


limbilor clasice: greaca si latina, precum şi studiul literaturii şi al filosofiei greceşti şi
romane.

b) În sensul care ne interesează, umanismul este un curent cultural afirmat în Renaştere.

III. Umanismul are un program cultural complex:

1. Promovează idealul omului universal („uomo universale”), armonios fiyic şi


intelectual, pasionat de toate formele de cunoaştere, un individ cu o vastă cultură, bun
cunoscător al limbilor clasice, al filosofiei, al muzicii, al ştiinţei, adică o personalitate de
tip enciclopedică. Leonardo da Vinci este considerat prototipul lui „uomo universale”. El
a fost pictor, fizician, matematician, inventator, muzician.
2. Pune accent pe faptul că omul este o fiinţă raţională, liberă. Înzestrată cu demnitate si
liber arbitru, capabil să discearnă între bine si rău, perfectibil prin educaţie.

3. Orientează învaţământul către disciplinele umaniste: studierea limbilor clasice, a


retoricii, a poeticii, a istoriei, a filosofiei, a moralei, precum şi a educaţiei fizice şi a
igienei.

4. Umaniştii adoptă ca model Antichitatea greco-latină şi aceasta devine o frecventă sursă


de inspiraţie pentru artişti.

5. Contestă dogmatismul şi abuzurile clerului, aşadar are caracter anticlerical; contestarea


are ca sursă lectura în original a textelor sfinte de către savanţii vremii. Consecinţa
imediată este Reforma lui Martin Luther din Germania (1517) şi Reforma aceasta va
deveni bazele protestantismuli.

IV. CURENTUL UMANIST DEVINE ASTFEL o formă a universalismului cultural,


care îi face pe umanişti sa considere că formează o republică a cărturarilor alcătuită din
cetăţeni ai diferitelor state şi popoare. Mulţi cărturari afirmă că au doua patrii: cea în care
s-au născut şi Europa.

Rapida răspândire a ideilor umaniste a fost posibilă datorită faptului că in epocă erau la
modă călătoriile si corespondenţele.

V. Principalii reprezentanţi ai umanismului european:

a) Italia: Dante Alighieri „Divina comedia”

Francesco Petrarca „Il Canzoniere”

Giovani Bocaccio „Decameronul”

Nicolo Machiaveli „Principele”

Leonardo da Vinci „Gioconda”

Michelangelo „Sonete”, „Moise”

b) Franţa: Francois Rabelais „Gargantua şi Pantagruel”

Michel de Montaigne „Scrisorile persane”

c) Anglia: William Shakespeare „Hamlet”

d) Spania: Miguel de Cervantes „Don Quijote”