P. 1
CRIMINOLOGIE Suport Curs Id an 2007 - Copy

CRIMINOLOGIE Suport Curs Id an 2007 - Copy

|Views: 114|Likes:
Published by dis_kordya

More info:

Published by: dis_kordya on Dec 08, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2012

pdf

text

original

MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

primul codificând şi înregistrându-le. ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare). parchet. omnibuze. psihoterapie raţională. cu întrebări deschise.( Exemple vizând gradul de cultură.a. psihoterapia de grup. neuroleptice s.). post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă). bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului. Meywerk. − de opinie.). cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie. cu întrebării închise. asupra dosarelor penale de la poliţie. TIPOLOGIE: − de date factuale. scolarizare. pentru a urmări mutaţiile produse. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice. învăţarea limbajului etc. în semi – libertate. mixte. instanţe. comparat cu eşantion din populaţia normala. INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri. autoadministrative. psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente.  ANALIZA DOCUMENTARĂ. la intervale diferite de timp.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL. metode folosite chirurgicale. medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială. medicale (electroşocurile. apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. − − − − − − − simple. fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.). administrate prin operatori de teren.şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi. 6 . Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey. psiho-chirurgicale (loboctomie etc. penitenciar.

Substanţele toxice.). Factorul rasă. tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. ş.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei.Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte. urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus). lipsei de afecţiune. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal.  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. craniul fruntea. calciul. . fosforul şi magneziu. 1. primitivi şi la copii – criminalii se apropie. milei. apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa. deficienţe psihice (absenţa iubirii. de trăsăturile oamenilor sălbatici. după naştere predispuşi agresivităţii. − Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice.a. cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. de inspiraţie biologică. Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii. uzura prematură a organelor. primitivi. − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate.  alţi factori biochimici: zahărul. o Psihologice. Factorul vârstă.  factorul ereditar. Factorul sex. 7 . remuşcării. toxi-infecţiile şi traumatismele. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive. iodul. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică .  tulburările organice şi funcţionale. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. prin constituţia lor biologică. Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice. copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală. psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene.  Structurarea teoriilor de referinţă .

 Teleencefalului (zona corticală). ucigaşul. aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică. în general. cercetătorii americani au concluzionat. dar şi activarea altor regiuni cerebrale. chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist. o compararea gemenilor identici (univitelini.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. hoţul. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral. lipsit de sensibilitate. Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. ş. reţinându-se. vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN. centrul vieţii afective (alcoolism. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate.− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2. circumvoluţia frontală mediană. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar. cu cea raţională. sifilis – cauze exterioare). cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM. la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale. şoareci mănâncă). că emotiile unui om sunt programate genetic. a căror alterare crează predispoziţii criminale. mai ales. ale „raţiunii” sunt.3 Factorul genetic. centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. H. care nu depinde de cultura societăţii sale. Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali. de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală). inclusiv omoruri. organul conştiinţei. o arborii genealogici. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral. 8 . 2. Aceasta. ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce.) 2. criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi). Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso. recente. cortexul prefrontal. Scheldon.simţul dreptăţii şi. care la rândul lor pot afecta criminalitatea. satanic. recent. şanţul temporal superior. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei. de investigare a creierului. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste. * Studiile şi cercetările . 2. Laicasagne. . următoarele: . soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei. care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul. Hooton.zonele din creier care gestionează emoţiile. îndeosebi: cortexul cingular posterior.  Lobului frontal.4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale.subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune. al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. criminal”. individualizaţi prin anumite semne particulare. ruşine.a. şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat. Kretschmer şi William. . proveniţi din două ovule fecundate odată). printre altele. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate.1.

pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei. 2. afectând producerea unor emoţii. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. Healy şi B. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal. de genul durerii sau furiei. particulare în funcţie de abordări. la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile. respectiv neuroni. Substanţele toxice. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. mai ales categoriile sale. ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă. creşterea delicvenţei juvenile (W. tiroidelor şi genitalelor. a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali. sifilisul. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . precum şi reacţii violente faţă de alţii. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili. precum şi alte ciocniri violente. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. pe acest fond. traumatismele craniene. cruzime faţă de copii. cu explicaţiile de rigoare. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. decât la femei. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente. cea mai importantă caracteristică.. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul. Factorul sex. sensibilităţi la cele mai mici remarci critice.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului. în funcţie de ciclurile vieţii. la toate grupele de vârstă. în consecinţă. funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. tuberculoza. şi până la negarea oricărei incidenţe. Factorul vârstă. violarea regulilor de circulaţie. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith).8. cu excepţia celor specifice femeilor.  Variaţiile iodului. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. cu invocări diferenţiate.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase.  La vârsta tânără. condamnaţi pentru abuzuri repetate. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi. în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini. asupra unor copii de 14 ani. variază criminalitatea. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului.  amnezia urmată.9. fosforului şi magneziului Factorul rasă. în mod deosebit a suprarenalelor. drogurile. tentativele de suicid şi omucidere. la toate naţiunile. statistic vorbind.

1. ca mod de exprimare dinamico – energetic. omuciderile din răzbunare. factor criminogen. sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. litigiu.  Guerry – şcolarizarea. anormal de redus faţă de media umană de 100.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman. a funcţiilor şi proceselor psihice. temperamentul somatotonic. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele. al persoanelor active. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual. * Studiul profesorului german Boris Schiffer.simţul exagerat al propriei personalităţii. fanatici violenţi. de la Universitatea Duisburg – Essen. îndeosebi INTELIGENŢA. bazat pe forţa. RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2. din perspectivă victimologică APTITUDINILE. criminalitatea politică. fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă). • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii.1. care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid . înclinaţia spre revoltă. a relevat recent. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii. geneza criminalităţii şi crimei. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. agresive determină cele mai multe delicte (W. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei. satisfăcător. o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2.  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă. psihocomportamental al persoanei. dinamice. indisciplină.  Quetelet – analfabetismul factor criminogen. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica. Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. că la cei 18 pedofili. a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici.  IPOSTAZE: 10 . Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL.

fără temei. în primul rând. Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe. mai mult. acceptă. în corelare cu manifestarea vinovăţiei. consternarea. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul. o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi. prietenia) 2. Miercuri. o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere). devenind predispusă la încălcarea ei. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă. *Cercetătorii americani au concluzionat . impulsivitate şi agresivitate.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea. că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. nr. fiecare debil fiind un delicvent potenţial. (Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă. supărarea.  hiperperseverentă. panica.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. exacerbare motive egoiste etc. fiecare din noi.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol. 19 septembrie 2007. o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. deşi nu-l urmăreşte. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii. o 11 . în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. inclusiv. relativ recent . nu-l urmăreşte şi crede. violenţe ← nivel intelectual scăzut.13 „Ştiinţă”) . mânia. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. încrederea.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele. demenţa” (Henry Godar). furia oarbă. o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală. 731.2. mediază şi orientează fapta şi urmările sale.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. ruşinea. p. opoziţia şi respingerea normelor sociale.  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL. care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . rezultatul. dacă este cazul. în inteligenţa scăzută. că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală). de alţii.  emoţiile complexe. nu a prevăzut rezultatul. Anul III. avem emoţii.  hiperexactă. totuşi. o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: .  intenţia indirectă – prevede şi. o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală. ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate.

făcând posibilă trecerea la actul criminal. forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU. atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori. Instinctul sexual (libidoul).  „SUPEREGOUL” (supra . în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe. autocontrolul afectiv redus. ca element fundamental al întregii activităţii umane.  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii.  nevoia de contacte sociale.  necesităţile de securitate. absenţa capacităţii de autoevaluare.  pasiunile. cu creşterea sugestibilităţii. morale.  motivaţiile de respect şi autorespect. „cenzura”. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei. o agresivitatea. de genul nervoşilor.  conflictul afectiv. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. 3.  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine. Orientare spre antisociabilitate. religioase.  indiferenţa afectivă. îndeosebi morale. emoţiile altruiste şi simpatetice. Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate. apărute în relaţionarea cu mediul. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă.  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective.eul) – organul de control. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3. persistenţa în inter criminis sau nu.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul. o indiferenţa afectivă. palierul pulsional al personalităţii. tendinţele refulate.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă). inadaptibilitatea. COMPLEXELE  12 .  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă. de la o extremă la alta. face să dispară rezistenţa afectivă. rolul determinant.  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei. o labilitatea emoţională. salturi nemotivate. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public. forţă determinantă de interdicţiile juridice. ursuzilor etc. pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă. generând delictul.

– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. întotdeauna. generând un nou conflict. prin delict. inconştient. • psihopatici.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 .  Teoria „lezarea supra . în acesta are loc. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. generând nevroza.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict. S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act. pe fondul complexului Oedip sau Electra. prin delict. fie generează nevroza.  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii. mama. La fete. după caz. sursă a supra eului prea dezvoltat şi.  mediul familial prea indulgent. încearcă să atragă atenţia asupra sa. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”. pentru a scăpa de el.  D= T +S C D = delictul. pentru crimă. Pe acest cadru. fie îi neglijau şi. de aici. de aici. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl. „Ca urmare. de a-şi elimina adversarul – tatăl. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie.  fie protestează. sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor. din dorinţa de a fi pedepsit. delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. încă de la naştere. T = tendinţele delictuaose ale persoanei.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale. nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului. deci. lezarea super – ego . fie se exteriorizează prin delict. se comite infracţiunea.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate. asupra excesului de tutelare. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi. a mediului social).ului”. prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. invers.

morale şi etice. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”.  Extrovertiţii. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa. rasă. pentru compensare. Nathanael Thoronton. consemnată în stării de revelaţii. etc.. fără conflict între Eu şi Supra-eu. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”. spre deosebire de neinfractorii. pentru comportamente antisociale.  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială. cu problema criminalităţii. a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău.  delictul este o boală „suigeneris”. cu alterării sau cu absenţa discernământului. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi . care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită.  individul copil. Fr. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal.  Criminalitatea imaginară. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 . care comit faţă din cauza mediului viciat. Lypton. impulsive a individului. a vieţii instinctive. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă). astfel.  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor. de a simţi valoarea. printre infractori. comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. spre deosebire de introvertiţi. de genul infracţiunilor urmate şantajului. • criminalii normali – psihic. sunt condiţionaţi foarte încet.  Fr. înrădăcinată în natura biologică. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă. neadaptată social. clasă socială. dacă nu poate depăşi acest complex. instinctivă – afectivă. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman. ca la infracţiunile din imprudenţă. ameninţărilor etc. sau la pedepse. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii.  Criminalitatea ocazională.  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului. în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate. trece la comiterea de infracţiuni. în vise. sex.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi.  problema psihopatiei este aproape identică.   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice.

caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei.a.  Valoarea atitudinii.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii.  Compensaţia. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L. 2. Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă.J. ajunge la concluzia că mediul social este injust. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil. MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1.). microbul este criminalul.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent. centrate pe studiul infractorului.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase.  Frustrarea. nu pot explica. 15 . • faza de criză. în care caută noi argumente pentru crimă. • faza asentimentului formulat.A. respectiv o degradare morală profundă. ce va determina trecerea la comiterea actului criminal. criminalitatea şi crima.  Asociaţia diferenţială. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2. o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia.  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale. un sentiment de frustare şi de injustiţie. etc.1. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită. ş. pe fondul stării psihice periculoase. psihologică şi psihiatrică.  Învăţarea socială. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii. Dacă prevalează viaţa zbuciumată. considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare. satisfăcător. cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă.  Stigmatizarea. economici. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică. În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă.

ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor.4. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca. deja invocată. Laccasagne • A se vedea expresia plastică. bănci de credit. societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. reducerea preţurilor.2. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. naşterile şi decesele”. 16 . Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. → nu sărăcia generează criminalitatea. „un rău”.. în avans. unul din ele poate lua locul celuilalt. privind „bulionul de cultură . • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară.. o Economice: economie de piaţă liberă. 2. fizică şi socială. o Când două tipare comportamentale se lovesc. A. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni. viitorii infractori (omucideri. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. Şcoala mediului social – dr.” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. etc. 2. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată. fizice şi sociale. salarii bune funcţionarilor publici. adică biologică. Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare).3. altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal. fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. dinainte. sursă de „rele”. o Inferiorii imită superiorii. hoţi. alte schimbări rapide.Evoluţie. determinată de război. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. revoluţii. 2. după care revine la normalul din condiţii sociale normale. Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. o Crima – fenomen anormal. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul. criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice. ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile.5. creşte. iluminatul public. dinspre oraş spre rural. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”.. locuinţe sociale. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. pe fond de anomie socială. → se pot enumera. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. dinspre clasa superioară spre clasa inferioară. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera. respectarea drepturilor omului de către guvernanţi. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale.

se reduce la îndepărtarea de el. sărăcie şi condiţii proaste de locuit.forma cea mai gravă . educaţia copiilor abandonaţi. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”.  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi. o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv. • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft). 2. PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii. a tripourilor.  Teoria centrată pe circumscripţie (areas).şi mai puţin gravă . care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale.ridicată .forma uşoară 3. în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social. civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale.  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial.2. treptat.scăzută . de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 . • Cultul desfătărilor şi antoiertării. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3.  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit). celeritate şi corectitudine.ridicată . facilitarea accesului la justiţie. în acelaşi timp. cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială.foarte ridicată . ori absenţa caselor de cultură.o Legislative. o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei. abrogarea interdicţiei avortului.puternică . • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii.incertă . interdicţia spectacolelor obscene şi violente. • Setea de succes (W. care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă. • Anonimatul vieţii contemporane. Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea. prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) . reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie. EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. de-a lungul principalelor artere de comunicaţie. 3. dar. faţă de schimbările din cultura materială.foarte slabă . în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri). cluburilor.C. etc.foarte slabă .1.6.mai puţin gravă . Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale. şi de mortalitate. • Individualismul excesiv.

 hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri. de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase. determinată de diferenţele de clasă. etc. • treptat. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar. nu pentru că au nevoie.  autonomie de grup. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ. ♦ în şcoală. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. în raport cu particularităţile grupurilor sociale. motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”. ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare. mulţuminduse cu un status social scăzut.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K. la rândul lor. tot mai numeroase. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup. tratamentul în instituţiile de învăţământ. poliţişti care favorizează criminalitatea. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase.  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni. deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute.  18 . aceeaşi cultură. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. o adevărată subcultură. reprezintă cauza principală a criminalităţii.. străine lor. decât cele din interiorul bandei respective. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”. politicieni.  conflictul secundar. corupte – avocaţii.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup. de a sfida tabuurile. în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante. apărut atunci când. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie. determinate.

 Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac. lipsite de sen  3. aplicabilă în urma unui eventual delict. întărirea reacţiei de răspuns. p. 19 . sexual sau emoţional. Voicu Zdrenghea. crimă. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională.3. la rândul lor. ceea ce naşte starea de anomie. de genul:  copii rămân devianţi. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei.  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri. De urmărit impactul dezorganizării generalizate. Altminteri. respectiv ruptura solidarităţii sociale. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă. în special de către părinţi. biserica. de aici. Pe acest fond. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict. condiţionare socială. asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K. sexualiştii deosebiţi. din lipsa oportunităţilor specifice. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. corporaţiile. 1992. Durkheim. generată de lipsa regulilor morale şi juridice. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi. tot mai mai mare drac mă fac). 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. care precumpănesc. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. în principal cele economice – industrializarea. Bucureşti. urbanizarea – care. valorile şi anxietăţile sale. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi. care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea. D. în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . cu o coeziune foarte slabă. alcoolicii. Merton) Anomia – termen introdus de către É.L. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei. generează crize economice şi sociale. violenţă şi suicid. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. Tudorel Butoi. pe baza cărora să fie organizată viaţa economică. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. mobilitatea deosebită a populaţiei. experienţă. apar comunităţile umane eterogene. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente. în termenii: originile agresiunii. din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor. modelare.R. cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare. Psihologie judiciară. Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor.  Subcultura de refugiu. devenind paria societăţii – drogaţii.. actele lor fiind. Sutherland. dacă nu sunt pedepsiţi.1893). insuficient de bine structurate. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului. în accepţia de patologie socială. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia. de cele mai multe ori.

în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. LEGENDĂ: + acceptare. scopurilor şi aşteptărilor. • variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus. Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine. intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale. . Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. sentimentului identificării cu grupul ş. alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi).4.respingere. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). prin ea însăşi. individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor. • atât ataşamentul. în special în slaba rezistenţă la frustrare. • frustrarea. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. de către cei din jur. . nu declanşează. supraego-ul. 20 . îndeosebi. • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea. reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol). abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate. simţul responsabilităţii.a. automat. care şi aşa este privit astfel. supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). toleranţa la frustrare.  în cultura dată (sau subcultura). ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. sentimentul ruşinii. idealuri.+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3.  controale externe – care cultivă. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social.  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator.În societăţile industriale. părerea despre sine. • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie. sunt determinate de diferenţele de educaţie. MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul. carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor.(+) . • idem. ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime.  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne.

5. inegalităţi economico-sociale.  Karl Marx. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale. şi pierde numeroase şanse (A se vedea. continuu. prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing. contradicţii antagonice permanente. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale. Friederic Engels şi V. din considerente de cazier judiciar). ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie.. se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. probabilitatea delicvenţei creşte. tocmai pe fondul stigmatizării.  în consecinţă.I. prin acţiunea lor. după caz). • organele de control social condiţionează. 3. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea. pe fondul acestor inegalităţi majore. Lenin – proprietatea capitalistă generează.  stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară.  determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare.a. ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate. de urmărire penală. hoţ. neacceptarea încadrării în muncă. exploatarea omului de către om. cu ideile şi aşteptările lor. Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului. criminal ş. acest caracter. din nou. de luptă întrre clasele sociale. în ele însele. Becker). cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente. prin manifestarea lor obiectivă. EDWIN M. ale organizării structurale a capitalismului. deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. argumente noi pentru criminalitate.  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele. 21 . De acum. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii. Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent. spre devianţă şi delicvenţă. Shoham). deosebită. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării. alienarea socială generalizată. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării. ∆ Teoria interacţionismului social. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S. la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale.  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale.  comportamentele definite ca deviante nu au.  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte.

+ 22 . sunt totalmente false.  lipsa de supraveghere a mamei. cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară. o ocupaţia mamei. 4. care reglează competiţia dintre ei. în funcţie de diferitele etape ale vieţii. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate. tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. o statutul noilor veniţi. COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. anterior prezentate. nu determină variaţii criminogene. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. care este respins emoţional. ca atare. o mărimea. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. o dezbinarea familială. o instabilitatea reşedinţei. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei. considerându-se că vârsta. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus.  respingerea parentală a copilului.

Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. 23 . care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive. în accepţia de ataşament faţă de soţie. stabilitatea slujbei şi angajamentul. dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. etc. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. ale „CAPITALULUI SOCIAL”.

 adoptarea legilor penale. cu un înalt grad de diferenţiere. la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. încrederea în valorile convenţionale. serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii). încrederea în valorile convenţionale. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile.  societăţile complexe. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus. corect sau cel puţin scuzabil. adoptarea valorilor delicvente.  modelele de acţiune individuală.  cu cât societatea este mai complexă. propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia. asociaţiile cu anturajul delicvent. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii.  asocierea anturajului poate afecta comportamentul. amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers. adolescentul fiind implicat. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ .  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp. drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte. care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor.  distribuirea oficială a criminalităţii. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale. în mod direct. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune.  aplicarea legilor penale. angajarea în comportamentul delicvent. la rândul său. şcoala şi încrederea convenţională. chiar conflictuale. angajamentul faţă de şcoală. în activităţi exterioare casei. indirect.  particularităţi. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe.  când valorile şi interesele sunt contradictorii.  comportamentul delicvent influenţează negativ. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului. indirect.  încrederea în valorile convenţionale influenţată. colegiu.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei. delicvenţa va deveni. cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite. Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute. în mai mare măsură. controlului social şi învăţării sociale. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi.

 instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. Cantor). un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor). dezorganizarea socială. atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual. cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale. Ageton şi Rachelle J. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică. combină teoriile stresului. PREMISA – Blamarea (ruşinarea). şi invers. decât interesele şi valorile unui singur grup. atunci când ea înşeală pe cineva. teoria oportunităţii.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. în continuare. cei care au blamat asigură. a etichetării şi stigmatizării. cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică.  delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. legăturii sociale. care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării. permiţându-i reintegrarea în grup. alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară. teoria controlului social. atunci când este înşelată de către cineva. combină teoria interacţionalismului social. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 . CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea.  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare. cu cât puterea politică şi economică este mai mare. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. totuşi. • reintegrarea. Suzane S.  legile penale reprezintă. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane. Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. Elliot. în raport cu victima. cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii.  Aplicarea legilor penale:  în general. Altminteri. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. şi învăţării sociale. etc. dacă este mai puternic. controlului social. teoria învăţării sociale. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat. cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. economic şi politic. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. (John Braitwaite).relativ stabile. de obicei. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală. rata oficială a criminalităţii.  în general. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române). aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare).

). • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului. pentru descoperirea infracţiunilor.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. formarea subculturilor. înglobează. Teoria echilibrului controlului (Carles R. să comită noi infracţiuni. şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte. apariţia oportunităţilor ilegitime şi. fără a-i permite reintegrarea.)  constrângerea.  oportunitatea. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă. iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului. treptată. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu. de aici. exclusiv. Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. pe deoparte. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată). post – factum. infractorilor.• stigmatizării. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice. legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu. corelarea subiecţilor activi.  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală. victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale. la rândul său. • Motivaţia astfel concepută. etc. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi.ns.2. circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil. de aici. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. o 1. lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. reducerea. identificarea. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. a numărului infracţiunilor. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2. prin conţinutul său şi. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii. creşterea criminalităţii. la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii. prinderea. îndeosebi. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale. interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. prin sancţiunile preconizate. în caz de comitere a infracţiunii. 26 . Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse. concomitent. această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă.

suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii.).  27 . care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. indirectă. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală.  prevenire socială. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă). o prevenirea secundară.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială. cu activităţi de asigurare a securităţii. meciuri de fotbal ş.  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. de prevenirea specială.  servicii de menţinere a ordinii. în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă. trecerea efectivă la aplicarea legii penale. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice. directă. etc.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai). cu aplicarea de sancţiuni. destinate activităţii de securitate. aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta. bazată pe politica socială. vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate. sisteme de alarmare).  prevenirea post-delictuală. a restabilirii ordinii. eventuală. de genul: • măsurilor de securitate ( camere video. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII.  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal. în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală.)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte.  prevenţia situaţională.  protecţia mediului înconjurător. potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. ca orice formă de activitate legală. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce. • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor. definită strict legalist).o prevenirea specială. • profilaxia specială. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine. cu perspectiva.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială. o profilaxia criminală. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor. pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”. prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală. acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte.a. de timpul:  educaţie.  prevenirea predelictuală. Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară.

• supravegherea transportului public. conferinţe publice. reperarea şi arestarea delicvenţilor. etc. prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ.  Campanii publicitare. restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii. • cursuri de autoapărare. intersecţii sau pieţe. • „amicii poliţiei”. avioane.  promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”. supravegherea şi. de prevenirea specială.  limitarea şomajului. • structuri mixte cu poliţişti. • marcarea individuală a obiectelor de valoare. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi. prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale.  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule. integrat în structura construcţiilor. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi. simpozioane. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă. • ONG-uri de profil. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară. de prevenire a criminalităţii.  28 . cu publicul şi cu comunitatea.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe.  Servicii de consultanţă antinfracţională. aeroporturi. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire. legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. cu participarea publicului. în fapt)). prin echipe poliţieneşti specializate. celebrări. transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. • pază particulară. asigurate de poliţie: • expoziţii. • exerciţii demonstrative la sărbători. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. Finalitate: identificarea.  activităţi constructive de ocupare a timpului liber. pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii. Finalitate. astfel.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. în final.  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată.

de profil). ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001). în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei. de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. • Internetul poliţiei. care nu sunt bine definite. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice. cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă. cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile. • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. etc. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ). PUNCTUALE. al combaterii(reprimării infracţiunilor).  crearea şi implementarea structurilor comune. în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). lipsa creditelor. apatia populaţiei. dacă a acţionat bine în plan preventiv. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii.  Crearea. rivalităţile între diferite organisme). în acest sens. de activitate infracţională. care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii.o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N. ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii. mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. bine. ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private. ⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n. Criterii posibile: 29 .  Măsuri necesare. • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). cu rol de coordonare şi planificare. antiinfracţionale. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. Finalitate: abordări strategice. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze. prevenirea fondată pe strategii specifice. dacă are mai multe constatării. cu caracter de inovaţie. specifice. pe tipuri delicvente. ca misiune permanentă. pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice. stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale. • • 3. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire. necesare acestui scop. adoptată de Consiliul Europei. încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. • Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive.  tematici preventive în învăţământ.ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. pentru potenţarea eficacităţii acţionale. pe plan naţional şi local.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii. precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003). de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. RECOMANDĂRI.ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. potrivit Recomandării Nr. în domeniul prevenirii şi respectiv.

mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei. îndeosebi prin: a. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983.  Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. astfel încât. de către autorităţi. de regulă. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico . a evoluţiei sale. concrete. incluzând şi anchete asupra victimizării. precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. în special dezbateri publice. pentru documente de identificare specifice.2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale. 3.  Studierea deplasării criminalităţii. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată. implicarea publicului în elaborarea acestor politici. în special în colaborare cu mass . al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. atunci să fie stabilite norme minime.. b. pe plan naţional şi local. pe următoarele coordonate majore: 1. o 3. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. globale şi pe tipuri distincte.media. prin: 30 . de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. 2. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate. dacă este cazul. după intervenţie. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. b. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. ca şi norme de comportament adecvat. pentru formarea adecvată. se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului). c. explicitarea.reducerea ratei generale a criminalităţii. cu autori iniţial necunoscuţi. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive. în special în raporturile cu populaţia. o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc. drepturile. provocând îngrijorare. a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici.a. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi. de regulă.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. care să cuprindă noţiuni de drept penal. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. în limitele activităţilor. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. Informarea şi cercetarea: a.

o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea. 31 .  formarea profesorilor. pentru a evita victimizarea). poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. îndeosebi. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. implicate. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană. după şirul lung de victime făcut de către un lunetist. ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă. pe plan naţional şi local. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa. limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment. cu scopul de a le permite ca. a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea. de a evita. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. pe cât posibil. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional. privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. prin informaţii şi structuri corespunzătoare. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor. în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea. − determină părţile să participe la negociere. în special privind cauzele. în cadrul funcţiilor lor. valenţe. aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms.  încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea. urmărind să nu se alimenteze. „sfatului”. − crează timpul necesar găsirii de soluţii.o sensibilizarea acestora. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi. inutil. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului.4 Medierea. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi. sentimentele de frică şi insecuritate (N. în familie şi în mediul social al victimei. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. 3. pe problemele anterioare prezentate. momentan. o promovarea de programe de concentrare între vecini. pentru a face faţă necesităţilor imediate.ns. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. care nu este favorabilă. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale.  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii. în special celor vulnerabile. a Consiliului Europei (1987). pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire. A se vedea controversa. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile. 3. manifestările. îndeosebi. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. pentru a găsi soluţii. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi.

În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi.  Negocierea. o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică. religioasă. o asimetrică. medierea.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia. care nu are putere de decizie. spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state. o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 .  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile. lingvistică. politică. în primul rând. acţiunea în justiţie.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului.  Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent. cel puţin similară. arbitrajul. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie. • inflexibile. spre deosebire de celelalte trei căi. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane. din punctul de vedere al intereselor puse în joc. pe de o parte şi grupări teroriste. prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane.  Poziţiile părţilor • flexibile.  Conflicte de natură etnică. străine de conflict. implică.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor. Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite.

 încurajarea regândirii soluţiilor. receptivitate.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite. spălarea.  este mai bine de a avansa propunerii constructive. 3.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit. de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil. care poate consta în: orice bun. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave.  toţi ne apreciem propria valoare. 33 .1.5.5.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele. Strasbourg. conform Convenţiei relativă la spălarea. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun. în orice modalitate.  părţile să aibă credibilitate reciprocă. Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor. capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi.  când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună. descoperirea. „greutatea” lor specifică. în totalitate sau în parte. 3. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică. 8 noiembrie 1990).  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune. Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală. este mai bine de căutat şi invocat asemănările. Precizări terminologice.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru. a critica sete foarte uşor.  să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor. din partea fiecărui participant. încredere şi empatie faţă de ceilalţi. capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi.

6. în dreptul intern. b. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. Achiziţionarea. publicată în Monitorul Oficial al României din 21. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. A se vedea Legea nr. a infracţiunilor de spălare. 3. telex. amplasării.ns. c. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. în momentul când le primeşte. originii. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare. 1. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. fax (Internet n. b. de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. Măsuri legislative şi de altă natură. d. ∆ accesul la sistemele computerizate. f. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse.1999. relative la recursurile judiciare. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. din 18. deţine sau foloseşte ştie. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. financiare şi comerciale. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. 34 . e.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective. măsuri de investigare şi măsuri provizorii.2. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale. Supravegherea telecomunicaţiilor. • dacă. înţelegere.) sau prin alte mijloace de comunicare. în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE.5. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. de natură legislativă şi de altă natură. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. că acestea constituie produsul unei infracţiuni. măsuri relative la confiscare. conform dreptului intern. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. ∆ interceptării telecomunicaţiilor. ca şi strângerea probelor necesare. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. 3. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. ∆ observări. incriminarea.1999. d. Infracţiunile de spălare: a.01. c. Măsuri la nivel naţional: a. • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon.01. dispunerii. investigare şi provizorii. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor. Disimularea sau ascunderea naturii.

asigură. părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. autorităţile statului solicitant să informeze. pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. pe de o parte iar. . atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze. punerea în executare a sancţiuni.Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care. care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat. fie în momentul condamnări. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii.Scop . .1964).La cererea statului solicitant.  perioada de efectuare a supravegheri. pe teritoriul statului solicitat. statele semnatare au datoria ca.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor. contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată. de îndată ce este posibil.  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. potrivit dreptului intern al statului solicitat. dacă este cazul.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei. în total sau în parte. posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri. Autorităţile sale judiciare să poată. . Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea.  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă. care să permită. Strasbourg 30.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate.  controlul conduitei lor. în scopul căreia a fost făcută cererea. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită.După ce a fost efectuată supravegherea cerută. să distrugă acele părţi care. suplimentar stipulaţilor art. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine. să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat. dacă este cazul. conform legii şi politicii sale. . în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele. fie ulterior.7. pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat. fie pronunţarea sentinţei. ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare. 35 .  supravegherea şi eventual executarea. înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate. în principal.11.Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă. o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină. . acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală.când.în lupta împotriva criminalităţi. iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant. dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea. pe de altă parte. . în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi. supravegherea nu s-ar justifica. care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială. prin efectuarea supravegherilor. . .

…………………..cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5. eventual. 3.…………..C. Criminologia este stinta care studiaza: . care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: . Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei.mediul .………………….3 Coordonarea..icvent defineste: 4..determinismul. cauzele si conditiile criminalitatii…………………….. cooperarea.terenul .victima .criminalitatea .mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii……………………. realizarea integrală a condamnării executări.….……………………………1 36 . criminologia generala………………………….. din punct de vedere strict legalist……………………………. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: .factorul criminogen . tratamentul asupra unui de.actul criminal . TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1.reactia sociala .2 2....criminologiei clinice………………………………………………………….1 criminologia clinica…………………………………….criminologiei generale………………………………………………………. pronostic si. In care din urmatoarele situatii s-a regasit M.1 .2 ..….specifica sau particulara…………………………..1 .2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic..... in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .infractiunile..

1 .2 7.situatia cu caracter subiectiv………………………………….4 .…………………………………………………….abandonul noxal…….mediul de referinta…………………………………..6.7 9.. dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: .………………………………….......………………………………………….da……………………….Raffaele Garofalo………………. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: ...4 Situatia in care. este: .posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea.. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare.………………….………………………………………………5 10.……………………………………. violat o tanara care a trecut.……………………………….2 37 . transmise din generatie in generatie? .situatia periculoasa………………….nu cunosc…………………….………………………………………………. de a comite infractiunea..micromediu……………………………….……………………………………….2 ...4 11..….…………………………………... incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns.…. pe la orele 24:00.mediu ecologic………………………………………………………….…………….. cu orice pedeapsa ce o dorea.……………………………………. Un tanar.……3 Faptul ca T. intr-o noapte.amorfa…………………………………...invoiala pecuniara……………….1 .. potrivit legii.….1 .3 13. 8.4 .legea talionului………………………….3 . Analizand cele de mai sus.da……………………………………………………………………………. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri. Intemeietorii Criminologiei.…5 .abandonul noxal……………………….justitia privata nelimitata…………………. nu este interzisa? .3 .……………………………………………..1 .3 .C.Cesare Lombroso……………………………………………………………..specifica sau periculoasa………………………………. pentru unele infractiunii.….……………………………………..6 .………………………………3 ..2 .………. posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.invoiala pecuniara………………………….……..1 .…………………………………...2 ..…………………………………………….... inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului.2 mixta sau intemediara……………………………………...Enrico Ferri…………………………………………………………………..……2 ..………………. sunt de facto: .. la inceputurile istoriei Criminologiei.mediul acceptat………………………….nu…………………………………………………………………………….…. singura.. la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei. Din cate cunoasteti.………………………………………………….situatia amorfa……………………....…………………….………………………………. exista ocazia.nu……………………………………..…………………………..Emile Durkhaim………………………………………………………………1 ..…………….……….cu caracter subiectiv……………………………………………………... …………………………………………………………………………1 ..situatia specifica sau periculoasa……………………………. Avem situatii in care.2 ... provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care. Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: ..…………………………………. amorfa…………………………………..Segmund Freud………………………….legea talionului………….situatia amorfa……………………………………….…………………………….1 .. se incadra la: . Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna..4 12.2 .3 cu caracter subiectiv…………………………………………. ca stiinta distincta.

2 . In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei. a: .3 16..victimei………………………………………………………………………. incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: . …………5 19.………………………. pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica.……………………………2 18. dar si al particularitatilor sale de judet de cronica. Analizand descrierea invocata.1 .proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale…………………..faptuitorului…………………………………………………………………. In viziunea scolii sociologice de criminologie.…………………………………2 . .prognotica……………………………………………………………….determinismului localizat la nivelul constiintei…………………………….4 ..aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….explicativa…………………………………………………………….1 .ambele variante de mai sus…………………………………………………. Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: .. sociala..1 . au fost constatate 2110 infractiunii. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21. criminalitatea reprezinta expresia.…………………………………….……….14.faptei…………………………………………………………………………. cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007.cognitiv – descriptiva………………………………………………….determinismului economic……………..…. in judetul ……….2 . de la nivel national..studiul infractorului………………………. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. simplificarea cadrului juridic. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23.3 17. educational..determinismului economic……………………. utilizate in Criminologie: 38 .comprehensiva……………………………………………………………3 .fredonism………………………………….….. Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: . Scoala clasica criminologica punea accentul pe: .studiul faptei…………………………………………………………………3 15. Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte. introducerea politiei comunitare etc.1 .2 . prin excelenta.1 .. In cursul anului 2006.

pe cand in al doilea caz mai mare.2 25. Mentionati. in Criminologie. privind: .somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26.. incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test . cel putin o variabila dependenta. Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta. integritatii corporale si sanatatii”. in primul caz fiind mai mica. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: . cel putin o variabila independenta..rata criminalitatii . a unui numar prea mic de politisti.. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ………………………………………………………………………………………………………………. privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30..a eliminarii tipurilor definite………………………………………………..repararea diferentiara…………………………………………………………………. cel putin o variabila test.indice……………………………………………………………. In Criminologie.…………….a separarii diferentiale………………………………………………………. Separarea delicventilor care. o ipoteza si nu un postul. din structura infractiunilor cu violenta.1 . utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28. Mentionati. pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29. din totalul delicventilor.1 . reprezinta: . prevalent.numarul de politisti . din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii. Totusi. asupra rate criminalitatii. explicit. decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta..eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 .. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte. Analizand aceasta descriere. in scris. care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta. in mod diferit. in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau. in scris.. …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27. Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut. sunt bolnavi mintali.2 31.- indici…………………………………………………………………………1 indicatori……………………………………………………………………. Introduceti.2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24.indicator………………………………………………………..…………. dimpotriva.saracia .2 39 . din utilizarea reguli. in scris.

.3 36.in penitenciar………………………………………………………………. Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive.apropierii transversale……………………………………………………………. o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica.C.fizionomica si morfologica………………………………………………1 .ambele variante de mai sus………………………………………………3 38. din punct de vedere clinic.……………………. fata de omul normal………….criminalul se naste criminal 1 .……..……2 .3 35. la momentul dat. Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: .tehnicii………………………………………………………………………. o hipocalcemie si o boala a tiroidei.C.………………. telefonica. care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav.metodologiei…………………………………………………………………. si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost.criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 .4 .metodei……………………………………………………………………….……………………3 33.in libertate……………………………………………………………………5 .. este specific orientarilor de natura: ..…2 .apropierii loncitudinale……………………………….1 . efectiv.criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 ...interviul…………………………………………………. in care se foloseste. un nivel de istructie scazut. practic.2 34. in viziunea lui Jean Pinatel: .……………………1 .1 . apartine. la liceu.defectuini in functionarea unor organe………………………………….. in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier. a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania.fiziologica………………………………………………………………. Potrivit lui Cesare Lombroso. prin excelenta: . epileptic. Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor.organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40..in semilibertate………………………………………………. Cesare Lombroso enumara: .thnica……………………………………….ambele variante de mai sus…………………………….configuratia si marimea a unor organe.chestionarul criminologic……………………………………………………………….…1 .apropierii transversale………………………………….…7 37. se incadreaza la metoda clinica a: ..tehnica documentara…………………………………………………………3 ..………….………….……. in tinerete.fizionomica si morfologica…………………………………. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: . si alunecarea pe “intercriminus”. M.……………………………….2 . ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite.in mediul liber…………………………………………………………….1 .6 .apropierii longitudinale……………………………………………….. pe de o parte.….. din partea unui coleg. sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da .2 .efemizarea si/sau masculinizarea……………………………………….2 39.. care a comis un omor deosebit de grav.metodologia………………………………………………………………….. i s-au stabilit ca are..1 .32..1 .. o anumita metoda in Criminologie apartine: . pe de alta parte. defineste.. Modul concret. Studiul clinic asupra numitului M. Metoda utilizata in acesta descriere.……3 40 .….fiziologica………………………………………………………………..2 .2 .. ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca.metoda………………………………………………………………………. Aplicarea.criminalul este un nebun moral 1 .

da…………………………………………………………………………….2 . Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului..mezencefalul………………………..compararea infractorilor cu salbaticii…………. remuscarii………………………………. se inscriu: .organul constiintei 1 2 3 47.…4 iodului……………………………………………. fata de normal……………………………1 . afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal .4 .ambele variante de mai sus……..absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce………………………………………………………………..…. milei... Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: .compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini…………………….…………………………….……………………………………...cantitatea si calitatea in organism a: zaharului…………………………….ambele variante de mai sus………………………………………………3 45.absenta unui y sau x in cariotipul persoanei…………………………….2 42.….1 .….………... Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza..- absenta iubirei.3 43..6 41 . La stigmatele psihologice ale criminalilor.……………………………………….2 ..arborii genealogici……………………………………………………………3 ..……………………….. milei. suplimentar.. cu rol criminogen.….telencefalul……………………………………………….2 .glandele sexuale……………………………………... Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane……………………….glandele sexuale……………………………………………………………1 ..5 .4 ..2 .6 48.1 ...5 44.………..prezenta unui cromozom y sau x.asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor……………….……………………. remuscarii…………………………………………….…..2 absenta iubirii.…………………….1 efemizarea sau masculinizarea……………………………………………….hipofiza……………………………………….…………………….1 . determina o dezvoltare somatica precoce…………………………………………………………….……...centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 ..……………….tulburarile organice de la nivelul creierului………...………………………3 calciului………………………………………….……………4 41..nu…………………………………………………………………………….…………………3 . din cauza ca: ..………. potrivit lui Mittwoch.... Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: .1 .……….lobul frontal……………………………………………. conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: .centrul vietii afective 1 2 3 . Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza. Enuntul...tiroida………………………………………….…5 magneziului si fosforului……………………………….. exceptind impactul cromozomial.. Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: .existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei……………….2 .prezenta unui y sau x in plus.3 46.

Sheldon. de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: .3 . se circumscriu: . luati in sine ..2 . Printre trasaturile principale ale personalitatii..procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 .somatotonic………………………. Potrivit luiW. Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: .1 .………………………………………2 . incapatanare………………………….urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent….4 53.……..caracterul…………………………………………………………………….….5 ... dinamice si agresive……………………………………...4 .4 56...…2 51.2 .toate variantele de mai sus………………………………………………….inteligenta…………………………………………………..persoanele active...49. cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: ...…………………3 .…1 .aptitudinile………………………………………………………………….. Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: .orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale……………………….1 ..procesul volutional…………………………………………………. presupune: .sexul……………………………………………………………..……..……….ambele variante de mai sus……………………………………………….rasa…………………………………………………………….1 . cu impact criminogen.viscerotonic…………………………………………………………………. Care din urmatorii factori criminogeni.simtul exgearat al propriei personalitati………………………………....caracterul…………………………………………………………………….……………….interactiunea factorilor bio-psiho-sociali…………………………………….…………..1 . folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii.temperamentul………………………………………………. Metoda arborilor geneologici..viscerotonic……………………………………………………………….3 50.2 .3 52.biologic……………………………………………………………………….. Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii...psihic……………………………………………………………………..sagvinic………………………………………………….gemenii bivitelini…………………………………………………….3 .3 .capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 .….2 .………. La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: ...2 .coleric……………………………………………………………………….gemenii univitelini……………………………………………………...……1 .1 .1 . Potrivit lui Jean Pinatel.2 .temperamentul…………………………………………………………….somatotonic………………………………………………………………….………………..4 55.……….varsta…………………………………………………………….asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti………………………………………………………….sangvinic……………………………………………….…………………3 57.procesul cognitiv……………………………………………………….………. o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: .1 ..inclinatia spre revolta.4 58.social………………………………………………………………………….3 . sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: .inteligenta scazuta……………………………………………………………1 ..6 54. Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : . litigiu..

.……………5 ..………………….7 65.. …………. tendintele refulate.cresterea sugestibilitatii………………………………. palierul pulsional al personalitatii reprezinta.……….motivatia…………………………………………………………………….4 panica…………………………………………………………………….insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate……………………………….……………....temperamentul………………………………………………………………1 .emotiile complexe…………………………………………………………3 .5 62. Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: . Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea………………………………………………………………….id-ul (sinele)……………………………………………….…………………3 mania………………………………………………….. prezente in criminogeneza..1 mania…………………………………………………………………….- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii…………………………………………………………………. Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica)..caracterul ………………………………………………………………….6 .3 ... Nucleu central al persoanlitatii criminale...3 furia oarba………………………………………………………………... se poate regasii sub forma: .insuficientului autocontrol…………………………………………….imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 .3 59.5 63. care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa.7 61. Emotiile complexe.vointa……………………………………………………………………….procesele cognitive………………………………………………………….pasiunile…………………………………………………………………... include: .inteligenta redusa.2 groaza…………………………………………………………………….labilitatea emotionala……………………………………………………...sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate.…………. in optica lui Sigmund Freud: .lipsa autonomiei afective……………………………………….4 rusinea………………………………………………………………….4 64.. fata de altii.. fata de munca si fata de sine insusi ……………………………………………………………….aptitudinile…………………………………………………………………..……2 . care pot amprenta drumul criminal. Instinctele subconstiente...agresivitatea………………………………………………………………...5 ..1 43 ..egocentrismul……………………………………………………………. Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: .2 .6 . sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea…………………………………………….indiferenta afectiva……………………………………………………….2 66.………………2 60..………………..procesele emotional-afective………………………………….3 ... generand delictul…………….…1 .…… 1 .4 . care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 ...capacitatea redusa de adaptare la societate... definit de Jean Pinotel.autocontrolul afectiv redus………………………………………….2 .4 . Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: .

T= …………………………………………………. potrivit lui Sigmund Freud: . S= ………………………………………………… C= …………………………………………………. Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn). …………2 superegoul (supra-eul)………………………………. are in vedere: . atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale. inconstient. Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate. criminalitatea si crima sunt o expresie a: .redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social……………….forta constienta si critica.. “cenzura”. morale si religioase…………………………. palierul pulsional.instinctele.refularea…………………………………………….atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70. tendintele refulate 1 2 3 . in faptul ca delictul reprezinta: .egoul (eul)……………………………………………… ……………2 .. pe acest fond. 74. fiecare in parte.3 68.superegoul (supra-eul)…………………………………… ……. a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si .1 . Trecerea energiilor sexuale in inconstient.2 72.1 . ………………..id-ul (sinele)…………………………………………………… …….…………………1 .trecerea in inconstient. ca sursa de nevroza presupune: .…………………. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud.………………………3 69. esentialmente...carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine…………….…………………..3 67.1 .. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care..2 . rezultata din interdictiile juridice..id-ul(sinele)……………………………… ……………………….……. se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) .3 74. potrivit lui Sigmund Freud: .carente si disfunctionalitatii in forta constient. din complexele OEDIP sau ELECTRA.superegoul (supra-eul)…………………………… ……………………. Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce.….2 .sumlimarii…………………………………………………………………1 .2 71. morale si religioase 1 2 3 .- egoul (eul)…………………………………………………. Constiinta de sine. generand un nou conflict..1 .refularii……………………………………………………………………2 73..sublimarea……………………………………………. Scrieti. religioase.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 . reprezinta. determinata de interdictiile juridice. forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice. reprezinta.. Potrivit lui Sigmund Freud. morale. reprezinta. esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= …………………………………………………. criminalitatea…………………….…………….carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional……………………….….. Organul de control..egoul (eul)……………………………… ……….. in viziunea lui Sigmund Freud: .

redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate.trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.apasare………………………………………………….………………..sexual…………………………………………………. ce nu se manifesta in dureri de cap.1 ..2 76. de catre viitorii infractori .extrovertitilor………………………………………….delictul este o forma de nevroza asimptomatica.……………. etc……………………………. a procesului criminogen. rasa etc………………………………………………………………….….…………………….………. spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse…………………. cea de a simti valoarea si cea de afectiune)……………... din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77. sustine. prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”.ca mediul social este perceput ca injust.2 78. in principal: . cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: . Esentialmente..3 . ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 ..3 82. iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 ... comparativ cu oamenii normali……………………………...2 79. cei mai multi infractori provin din randul: ..sentimentului indus de inferioritate.2 .a unui dresaj mai lent.……………….……………. din considerente de clasa sociala.ambele variante de mai sus………………………………………………. in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : . are in vedere. din considerente de clasa sociala . Potrivit teoriei “slabei conditionari”.. Conform teoriei “complexului de inferioritate”..………1 ..suportarea.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83. in principal: . regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”.1 . care nu se manifesta prin dureri de cap...suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa.4 80. Teoria psihomorala a procesului criminogen.sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor. sustine ca: .introvertitilor……………………………………………….…………….. etc….autoconservare…………………………………….pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… ……. Teoria “delictul forma a sublimarii”.2 . origine sociala.…….. pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: .……….- delictul este o forma de nevroza. varsta..delictele sunt forme de nevroza.. sex.delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute…………………………………………………….suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse.. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81.…1 .origine... cauza principala a criminalitatii decurge din: . care nu se manifesta prin dureri de cap. Faza asentimentului formulat. sex.. ci prin violarea normelor sociale………………….…...….. Teoria “forma a sublimarii”.1 . Potrivit teoriei “slabei conditionari”.cautarea de noi argumente pentru crima.……………1 .. varsta.3 75..2 45 ..2 delictul este lipsit de orice element volitiv……………………….1 .………………………………. Teoria “slabei conditionari”are in vedere.simpatie……………………………………………. sex.. ci in violarea normelor sociale…………………………….. presupune: .infractorii..

rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social…………………………………………………. inferior majoritatii colegilor sai. de regula.1 . nu genereaza automat criminalitatea..…. pentru ca se gasesc mai multe de furat. de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care..2 .2 90. apartine de legea: . Potrivit Dr. la teoria: .“slabei conditionari”……………………………………… …………..suprasaturatiei criminale………………………………………………….teoriei “oportunitatilor diferentiale”………………………………….…………3 .disfunctional………………………………………………………………5 .4 46 .clasa superioara imita clasa superioara……………………………….C. in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale. Laceasagne.1 .1 .ambelor variante de mai sus………………………………….………2 ambelor variante de mai sus………………………………………….2 87.. formulate de Gabriel Torde se sutine.…….. formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze………………………………………………..…2 .…. o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86. Prin legile imitatiei.…. Prin “Legea termica a delicventei” se sustine ..functional………………………………………………………………….. si de aici. printre altele ca imitatia: .anormal……………………………………………………………………1 .in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 ... ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara. Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult.. criminalitatea. ca: . A.. ca fenomen social este unul: . in sine.……….in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase………………. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) …….3 89. provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace.se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 . Numitul M.3 . in esenta....84. Potrivit lui Emile Durkheim. posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei. apartine: .neutil………………………………………………………………………6 91. Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date.normal………………………………………………………………….…1 .saturatiei crimanale……………………………………………………….“tezei oportunitatii infractionale”.. motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite.suprasaturatiei criminale………………………………………….1 .3 92.se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 . s-a simtit mereu. Postulatul conform caruia in situatii de razboi.inferiorii imita superiorii………………………………………. tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa. 2 .clima. Formulati un scurt enunt din care sa rezulte.ambele variante de mai sus…………………………………………….. apartine de legea: .util…………………………………………………………………………4 .saturatiei criminale………………………………………….3 85..“complexului de inferioritate”………………………………………. un numar determinat de infractiunii.3 88.

Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: . a taxei de 47 .6 94. Enrico Ferri a enumerat: .2 . Analizati elementele descrierii de mai sus. corelativ fenomenului perceptiei.2 96.2 97.1 ... civila si administrativa.teza raioanelor delictuoase…………………………………………………. cluburilor..democratizarea societatii………………………………………. de natura legislativa.educatia copiilor abandonatii…………………………………….teoria concentrica……………………………………………………………. cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si. municipiul Arad si orasul Lipova. ulterior. al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris.………………………………3 100. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei.……………………………………1 ...4 . in opinia publica aradeana.teoria concentrata pe arial…………………….4 98.banci de credit………………………………….capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta……. pe acest fond.. Constatarea ca.. apartine de: .teoria sectoriala sau radiala …………………………………………………. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura..…………………………. Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat.teoria sectoriala sau radiala………………. locurilor de joaca pentru copii...….1 .teoria axata pe circumscriptie (areal)……………………………………….reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 ..…….8 95.5 banci de credit…………………………………………………….teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………..conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii……. incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica. apartine urmatoarelor teze si teorii explicative.…………………………………. ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie.teoria concentrica…………………………………………………………….3 .93.capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta………….1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor……………………………………………………….………. In categoria substitutivelor penale..teoria sectoriala sau radiala………………..2 . cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit.. de orientare ecologica: .………. In opinia lui Jean Pinotel.teza raioanelor delictuoase……………….……….. forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: .….2 . Enrrico Ferri enumera: .. la indepartarea de el.3 99. ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat.1 .predispozitiile criminale ale persoanei…………………………………….. se reduce la indepartarea de el.celeritatea infaptuirii actului de justitie……………………….interzicerea avortului………………………………………………. Printre substitutivele penale de natura economica .simplificarea legislatiei……………………………………………………3 ..…………6 . apoi spre limita cu judetul Hunedoara.salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 .…………………………………1 .……..7 .2 .…….3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public…………………………………………………………. in care acestea se regasesc: .accesul preotilor la casatorie………………………………….. Fenomenul schimbului ilegal de valuta.

protectie.……………………………………….. M. Lumea drogatilor.T.2 . o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: .al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie. dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale.teoria subculturilor delicvente……………………………………………….1 ... in timp ce. in mod sistematic fugea de la scoala. de: . ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie. prin excelenta.teza raioanelor delictuoase…………………………………………………. Aceasta realitate confirma cel putin. normele si valorile altor grupuri si ale societatii.subcultura de refugiu………………………………………………………. Faptul ca S. Numitul G. alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine.teoria concentrica…………………………………………………………….asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 . in context.subcultura infractionala……………………………………………………. oferind mita unui politist.1 .. in ansamblul sau. si pe acest fond.………………………………………….2 .subcultura de conflict……………………………………………………….3 .dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 .3 102.autoconceptualizarii………………………………………………………….P.. totalmente.3 102. in care normele sociale sunt diferite.invatarii sociale……………………………………………………………….. iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: ...subcultura de conflict……………………………………………………….teoria subculturilor delicvente………. ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze.asociatiei diferentiale………………………………………………………2 . Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si. pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau. a individualismului excesiv. anonimatulu vietii contemporane. au fost constatate. accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate.. parchet si justitie si.3 104. poate fi incadrat la teoria explicativa a: . si-a dezvoltat o scazuta autoestimare.3 ..1 . se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: .invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 . cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti.teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………. Faptul ca N. autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau.teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 . a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente.teoria sectoriala sau radiala………………………………………………….3 103. de 21 ani..………………………………………………2 .. a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata.C. abandonandu-si serviciul. iar..teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 . In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: . comisa in grup. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el. de 31 de ani .subcultura infractionala…………….2 .autoconceptualizarii………………………………………………………...3 105..2 . Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: .teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 . autorul unei infractiuni de tilharie.4 101.P.teoria conflictului de culturi…….subcultura de refugiu……………………………………………………….

frustrarea conduce. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: .important…………………………………………………………………….. respectiv concepte principale: .grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 .3 109.…………………………….actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 . In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei.1 .. din nou.organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor……………………………………….. spre criminalitate. in principal urmatoarele: .ritualism………………………………………... Potrivit teoriei “interactionismului social.etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge.…………………………………………………………………….. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare..5 112.……………………………………4 ..inovatie……………………. mecanismul explicativ criminogen are in vedere..1 . In conceptia promotorilor.implicarea……………………………….7 49 .se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110.…………………….1 .principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale….stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut.……………………………………………….reactia la frustrare…………………………….....….credinta in valorile si normele conventionale……………………….... Potrivit lui Robert K.... mai ales...frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii………………..dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107. Conform teoriei “asociatiei diferentiale”...frustrarea este deosebit de profunda……………………………………….. defineste.4 .atasamentul…………………………………………….……….4 108. Merton.……………………………………………..…….106. Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: .devianta.frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 .3 .………………………………2 . a etichetarii si stigmatizarii”.rebeliune……………………….controlului social…………. Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social.……….5 ..2 .grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor……………………………..………………………………………………….putin important……………………………………………………………….. viciile si crima se cantoneaza..situatia concreta are o forta de incitatie deosebita………………………. prin ea insasi nu are acest caracter.…………………………………………….……………………………………………….…3 . cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: . intotdeauna la delicventa…………………………………1 . frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: .. se folosesc urmatoarele dimensiuni.4 .5 113. teoriei “asociatiei diferentiale”.6 .evaziune. esenta teoriei explicative a: .2 .…..3 .este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 .angajamentul ……………. daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor..in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva……….1 .foarte important………………. Conform teoriei “rezistentei la frustrare”.2 . ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 . criminalitatea: .2 111.

prevenirea sociala……………………………………………….axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice…………….3 121. Stricto sensu (in sens restrins)..preventia situationala…………………………………………………………3 .……………………………….4 119.prevenirea primara……………………………………………………………1 . In viziune europeana este de preferat: . Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: ..2 .prevenirea secundara…………………………………………………………..4 .prevenirea tertiara…………………………….2 122.prevenirea primara……………………………………………………………1 .numai masurile preventive antefactum……………………………………….prevenirii secundare………………………………………………………….2 . prevenirea criminalitatii vizaeaza: .preventia sociala………………………………………………………………1 . Prevenirea speciala.. arestarea.…………………………. prevenirii fondata pe : .……………………………….2 116.2 .2 115. din punct de vedere strict legalist al legii penale.…………………………..2 .1 .concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale……………………………………………………………….…1 . dupa caz.....preventiei sociale…………………………………………………………….insasi existenta legii penale si. din punct de vedere strict legalist al legii penale. Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: .5 117..preventia secundara…………………………………………………………..……………1 .114.……. in particular.prevenirea tertiara……………………………. iluminatul public sisteme video si de alarmare etc. presupune: . Reperarea..2 50 . a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116. judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: .2 ... a criminalitatii………………………….……………. Prevenirea generala..prevenirii tertiare……………………………………………………….………………….4 .3 .concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate…………………………………………………………………..insasi existenta legii penale si. in particular.. presupune: .…………………1 . cat si cele de combatere sau reprimare..1 ..………………………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 . a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 .3 120.……………………3 ..preventia situationala…………………………………….ambele variante de mai sus………………………………. Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: .atat masurile preventive.prevenirea sociala…………………………………………………………….strategii directe…………………………………………….axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii………………….preventia tertiara………………………………….prevenirea secundara…………………………………………………………..prevenirii primare…………………………………………………………….5 118.. Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii.strategii indirecte…………………………………. In viziunea Consiliului Europei este de preferat: .. propriu zise.

ca regula generala.……………………………4 124.3 . Supravegherea telecomunicatiilor este permisa. in conditii definite legal: ..1 . printre altele: ..1 .nu. Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune..da………………………………………………………………………………1 . din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 .trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala……………….……………………………………………. este permisa medierea dintre delicvent si victima? .da………………………………..extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati………………….…. Potrivit viziunii europene.includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant………………………………………………………………….123. in spatiul european.nu..2 ..………………………………………. ci trebuie aplicata legea…………..incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea…….2 125.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->