MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

TIPOLOGIE: − de date factuale. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării.).  ANALIZA DOCUMENTARĂ. INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice.a.). la intervale diferite de timp. scolarizare. omnibuze. cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie. parchet. cu întrebări deschise. pentru a urmări mutaţiile produse. penitenciar. Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey. medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială. − de opinie. asupra dosarelor penale de la poliţie. cu întrebării închise. primul codificând şi înregistrându-le. autoadministrative. medicale (electroşocurile. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. psiho-chirurgicale (loboctomie etc. post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă). învăţarea limbajului etc. apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice.( Exemple vizând gradul de cultură.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild. mixte. fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.). Meywerk.şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi. bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri. psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente. psihoterapia de grup. metode folosite chirurgicale. psihoterapie raţională. administrate prin operatori de teren. 6 . comparat cu eşantion din populaţia normala. − − − − − − − simple. în semi – libertate. neuroleptice s. instanţe. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL. ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare).

 factorul ereditar. iodul.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică . Substanţele toxice. craniul fruntea.  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus). cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. 1. după naştere predispuşi agresivităţii. − Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal. ş.a.Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte.  Structurarea teoriilor de referinţă . deficienţe psihice (absenţa iubirii. copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală. Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii. Factorul rasă. − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate. tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. primitivi. 7 . primitivi şi la copii – criminalii se apropie. lipsei de afecţiune. Factorul sex. Factorul vârstă. de trăsăturile oamenilor sălbatici. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe. psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive. calciul. fosforul şi magneziu.). Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice. . toxi-infecţiile şi traumatismele.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. o Psihologice. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa. de inspiraţie biologică.  alţi factori biochimici: zahărul.  tulburările organice şi funcţionale. apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. prin constituţia lor biologică. milei. remuşcării. uzura prematură a organelor.

satanic. cortexul prefrontal. centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare. Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali. recent. cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi). în general. reţinându-se. Scheldon. o compararea gemenilor identici (univitelini. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN.  Teleencefalului (zona corticală).2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate.  Lobului frontal. care nu depinde de cultura societăţii sale. individualizaţi prin anumite semne particulare. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral. hoţul. * Studiile şi cercetările .1.− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2. . Hooton. care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul. şanţul temporal superior. ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. Kretschmer şi William. 2. printre altele. că emotiile unui om sunt programate genetic. Aceasta. 8 . cercetătorii americani au concluzionat. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei. proveniţi din două ovule fecundate odată).4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale. de investigare a creierului. circumvoluţia frontală mediană.zonele din creier care gestionează emoţiile. şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat. recente.a. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. cu cea raţională. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso. Laicasagne. mai ales. ale „raţiunii” sunt. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste. a căror alterare crează predispoziţii criminale. următoarele: . o arborii genealogici. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică. al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. sifilis – cauze exterioare). şoareci mănâncă). H. lipsit de sensibilitate. soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei. chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar.) 2. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM.simţul dreptăţii şi. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. ucigaşul. .subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune. vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. organul conştiinţei. ruşine.3 Factorul genetic. Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală). inclusiv omoruri. ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral. 2. ş. care la rândul lor pot afecta criminalitatea. la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale. centrul vieţii afective (alcoolism. criminal”. dar şi activarea altor regiuni cerebrale. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. îndeosebi: cortexul cingular posterior.

traumatismele craniene. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. în mod deosebit a suprarenalelor. cu invocări diferenţiate. cruzime faţă de copii. funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. cu explicaţiile de rigoare. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni. creşterea delicvenţei juvenile (W. condamnaţi pentru abuzuri repetate. în funcţie de ciclurile vieţii. tentativele de suicid şi omucidere. la toate naţiunile. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . sensibilităţi la cele mai mici remarci critice. Substanţele toxice. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2.9. afectând producerea unor emoţii. 2. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul.  Variaţiile iodului. care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. şi până la negarea oricărei incidenţe. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente. Factorul vârstă. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. Healy şi B. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. particulare în funcţie de abordări. ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă.  amnezia urmată. precum şi reacţii violente faţă de alţii. violarea regulilor de circulaţie.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului. la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte. în consecinţă. la toate grupele de vârstă. asupra unor copii de 14 ani. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili. pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei. fosforului şi magneziului Factorul rasă. variază criminalitatea.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith).  La vârsta tânără. cea mai importantă caracteristică. tiroidelor şi genitalelor. decât la femei. Factorul sex.8. statistic vorbind. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi. precum şi alte ciocniri violente. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini.. tuberculoza. drogurile. mai ales categoriile sale. cu excepţia celor specifice femeilor. respectiv neuroni. a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. sifilisul. pe acest fond. de genul durerii sau furiei.

* Studiul profesorului german Boris Schiffer. criminalitatea politică. litigiu. indisciplină.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman.1. a funcţiilor şi proceselor psihice. geneza criminalităţii şi crimei. RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2. anormal de redus faţă de media umană de 100. ca mod de exprimare dinamico – energetic. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. dinamice.  IPOSTAZE: 10 . înclinaţia spre revoltă. de la Universitatea Duisburg – Essen.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica. fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă).simţul exagerat al propriei personalităţii. omuciderile din răzbunare. • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii.  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă. fanatici violenţi. că la cei 18 pedofili. a relevat recent. temperamentul somatotonic. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. satisfăcător. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid . a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90. o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei.  Guerry – şcolarizarea. Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele. al persoanelor active. care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor. îndeosebi INTELIGENŢA. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii. agresive determină cele mai multe delicte (W. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase.1. psihocomportamental al persoanei. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL.  Quetelet – analfabetismul factor criminogen. factor criminogen. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice. din perspectivă victimologică APTITUDINILE. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. bazat pe forţa.

p. mânia.13 „Ştiinţă”) . avem emoţii. *Cercetătorii americani au concluzionat . în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. nr. exacerbare motive egoiste etc. fără temei. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă. încrederea. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii. înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. mai mult. panica.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele. Anul III.  hiperperseverentă. prietenia) 2. în inteligenţa scăzută. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi. ruşinea. inclusiv. Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe. 19 septembrie 2007.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol. deşi nu-l urmăreşte.  emoţiile complexe. în primul rând. relativ recent . Miercuri. mediază şi orientează fapta şi urmările sale. violenţe ← nivel intelectual scăzut. ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. impulsivitate şi agresivitate.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: .  hiperexactă. o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale. care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . opoziţia şi respingerea normelor sociale.2. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. totuşi. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. devenind predispusă la încălcarea ei. dacă este cazul.  intenţia indirectă – prevede şi. o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere).  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL. de alţii. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. fiecare debil fiind un delicvent potenţial. nu a prevăzut rezultatul. o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. supărarea. în corelare cu manifestarea vinovăţiei. fiecare din noi. acceptă. rezultatul. demenţa” (Henry Godar). o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală. o 11 . că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală). o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. consternarea. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul. nu-l urmăreşte şi crede. 731. (Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă. furia oarbă.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea.

îndeosebi morale. de genul nervoşilor.  necesităţile de securitate. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii.  pasiunile.  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată. „cenzura”. forţă determinantă de interdicţiile juridice.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă. o indiferenţa afectivă.  nevoia de contacte sociale.  „SUPEREGOUL” (supra . tendinţele refulate.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă).  motivaţiile de respect şi autorespect. forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă.  indiferenţa afectivă. salturi nemotivate. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei.  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine. inadaptibilitatea. de la o extremă la alta. religioase. făcând posibilă trecerea la actul criminal. apărute în relaţionarea cu mediul.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul. ca element fundamental al întregii activităţii umane. morale.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. palierul pulsional al personalităţii. generând delictul. o agresivitatea. Instinctul sexual (libidoul).  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse. o labilitatea emoţională. pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă. cu creşterea sugestibilităţii. Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale. emoţiile altruiste şi simpatetice. autocontrolul afectiv redus. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare. face să dispară rezistenţa afectivă. ursuzilor etc. în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe.  conflictul afectiv.eul) – organul de control. rolul determinant. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale.  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei.  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective. absenţa capacităţii de autoevaluare. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente. Orientare spre antisociabilitate. 3. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public. persistenţa în inter criminis sau nu. COMPLEXELE  12 . atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori.

încearcă să atragă atenţia asupra sa. La fete. pe fondul complexului Oedip sau Electra. sursă a supra eului prea dezvoltat şi.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi.– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. mama.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. lezarea super – ego . delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 . prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient. sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor. asupra excesului de tutelare. nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului. generând un nou conflict.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate. a mediului social). fie se exteriorizează prin delict. întotdeauna. se comite infracţiunea. T = tendinţele delictuaose ale persoanei. pentru a scăpa de el. fie generează nevroza.  Teoria „lezarea supra . după caz. „Ca urmare. de a-şi elimina adversarul – tatăl. pentru crimă. de aici.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei.  D= T +S C D = delictul. S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act. invers. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie. prin delict. SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale. în acesta are loc. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl.  mediul familial prea indulgent. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”.  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. inconştient. deci. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi. generând nevroza. fie îi neglijau şi. încă de la naştere. Pe acest cadru.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict.  fie protestează. prin delict. din dorinţa de a fi pedepsit. de aici.ului”. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. • psihopatici.

mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă). comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 .  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului. etc. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”. de genul infracţiunilor urmate şantajului. care comit faţă din cauza mediului viciat. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi .  delictul este o boală „suigeneris”. dacă nu poate depăşi acest complex.  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii. în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană. cu problema criminalităţii. în vise. spre deosebire de neinfractorii.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale. sex. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal. înrădăcinată în natura biologică. Nathanael Thoronton. impulsive a individului. consemnată în stării de revelaţii.  problema psihopatiei este aproape identică. Fr.  Criminalitatea ocazională. ameninţărilor etc. Lypton.  Extrovertiţii. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte. cu alterării sau cu absenţa discernământului. rasă. a vieţii instinctive.  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă. ca la infracţiunile din imprudenţă. spre deosebire de introvertiţi. neadaptată social. pentru comportamente antisociale. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită.. morale şi etice.  Criminalitatea imaginară. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”. instinctivă – afectivă. astfel. fără conflict între Eu şi Supra-eu. care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. clasă socială.  individul copil. sunt condiţionaţi foarte încet. de a simţi valoarea. • criminalii normali – psihic. sau la pedepse. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa.   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice. pentru compensare.  Fr. trece la comiterea de infracţiuni. printre infractori.

considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. microbul este criminalul. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent.a. în care caută noi argumente pentru crimă. o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor. caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei. etc. 2. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima. Dacă prevalează viaţa zbuciumată.  Asociaţia diferenţială.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult. Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă.  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase. economici.). psihologică şi psihiatrică. ajunge la concluzia că mediul social este injust. criminalitatea şi crima. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită. satisfăcător. un sentiment de frustare şi de injustiţie. MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1. • faza de criză.  Învăţarea socială. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii. respectiv o degradare morală profundă. ce va determina trecerea la comiterea actului criminal. ş.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil.1.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2.A.  Frustrarea.  Compensaţia.  Valoarea atitudinii. nu pot explica. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. pe fondul stării psihice periculoase. În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă.J. centrate pe studiul infractorului. 15 . cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă.  Stigmatizarea. • faza asentimentului formulat.

fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera. o Crima – fenomen anormal.” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. viitorii infractori (omucideri. ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile. dinspre oraş spre rural. fizice şi sociale. → nu sărăcia generează criminalitatea. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. 16 . respectarea drepturilor omului de către guvernanţi. Laccasagne • A se vedea expresia plastică. o Economice: economie de piaţă liberă.Evoluţie. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată. 2. bănci de credit. iluminatul public. sursă de „rele”. privind „bulionul de cultură . Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare).2. fizică şi socială. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. 2. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. o Inferiorii imită superiorii. naşterile şi decesele”. ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor.. pe fond de anomie socială. revoluţii.. Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”. reducerea preţurilor. creşte. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale. adică biologică. determinată de război. hoţi. o Când două tipare comportamentale se lovesc. salarii bune funcţionarilor publici. • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară. în avans. unul din ele poate lua locul celuilalt. deja invocată. altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal. Şcoala mediului social – dr. A. alte schimbări rapide.3. „un rău”. etc. după care revine la normalul din condiţii sociale normale. societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile.4. dinainte. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni. locuinţe sociale. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul. criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice. 2.. dinspre clasa superioară spre clasa inferioară.5. → se pot enumera.

facilitarea accesului la justiţie.forma cea mai gravă .ridicată . a tripourilor. 2.mai puţin gravă . o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3.scăzută .incertă .6. faţă de schimbările din cultura materială. sărăcie şi condiţii proaste de locuit. care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale. reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie.foarte slabă . • Anonimatul vieţii contemporane. cluburilor. şi de mortalitate. în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social. • Setea de succes (W. celeritate şi corectitudine. dar.şi mai puţin gravă .  Teoria centrată pe circumscripţie (areas). abrogarea interdicţiei avortului. • Individualismul excesiv. se reduce la îndepărtarea de el. de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 . o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei.  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial. civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale. treptat. 3. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv. • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii. interdicţia spectacolelor obscene şi violente.1. EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. • Cultul desfătărilor şi antoiertării. în acelaşi timp. prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) .foarte slabă . PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii.forma uşoară 3. educaţia copiilor abandonaţi. în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri). Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”. care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă.  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi. Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea. • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft). ori absenţa caselor de cultură.C.2. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin. etc. de-a lungul principalelor artere de comunicaţie. cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială.  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit).o Legislative. Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale.foarte ridicată .puternică .ridicată .

de a sfida tabuurile.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii. determinate. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ. în raport cu particularităţile grupurilor sociale.  autonomie de grup. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. reprezintă cauza principală a criminalităţii. decât cele din interiorul bandei respective. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase. tratamentul în instituţiile de învăţământ.  conflictul secundar. etc. mulţuminduse cu un status social scăzut.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă. apărut atunci când. de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase. nu pentru că au nevoie.  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură. deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni. aceeaşi cultură. corupte – avocaţii. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. determinată de diferenţele de clasă. străine lor. ♦ în şcoală. ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K.. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare. motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”. tot mai numeroase.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial. la rândul lor. în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide. o adevărată subcultură.  18 . • treptat. politicieni.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante. poliţişti care favorizează criminalitatea. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor.  hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”.

respectiv ruptura solidarităţii sociale. modelare. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi. cu o coeziune foarte slabă. dacă nu sunt pedepsiţi. crimă. care precumpănesc. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului. în special de către părinţi. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei. apar comunităţile umane eterogene.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. de aici.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. insuficient de bine structurate. mobilitatea deosebită a populaţiei. sexual sau emoţional. aplicabilă în urma unui eventual delict. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic. biserica. Pe acest fond. violenţă şi suicid. Altminteri. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea.L. valorile şi anxietăţile sale. generată de lipsa regulilor morale şi juridice. Bucureşti. condiţionare socială. tot mai mai mare drac mă fac). sexualiştii deosebiţi. cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare. Merton) Anomia – termen introdus de către É. De urmărit impactul dezorganizării generalizate. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă. alcoolicii. în termenii: originile agresiunii. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. pe baza cărora să fie organizată viaţa economică.R. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. din lipsa oportunităţilor specifice. din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. p. la rândul lor. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală. actele lor fiind. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. Tudorel Butoi. D. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia. lipsite de sen  3. în accepţia de patologie socială. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia.  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri. întărirea reacţiei de răspuns. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces. 19 . 1992. Durkheim. de cele mai multe ori. devenind paria societăţii – drogaţii. asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K.3. Sutherland.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac. de genul:  copii rămân devianţi. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict. ceea ce naşte starea de anomie. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională.  Subcultura de refugiu. în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi. generează crize economice şi sociale. în principal cele economice – industrializarea. corporaţiile. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente.. Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale. experienţă. Psihologie judiciară. Voicu Zdrenghea. Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor. urbanizarea – care.1893).

• variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus. • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea. . schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale. prin ea însăşi. care şi aşa este privit astfel. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. • frustrarea. carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor. simţul responsabilităţii.În societăţile industriale. intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. părerea despre sine. idealuri. sentimentului identificării cu grupul ş. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . îndeosebi. nu declanşează.  în cultura dată (sau subcultura). supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). sentimentul ruşinii. LEGENDĂ: + acceptare. alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi). automat. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. în special în slaba rezistenţă la frustrare.  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne.  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator. • atât ataşamentul.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie. MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul. .  controale externe – care cultivă. ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime. toleranţa la frustrare.a. reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol).(+) .+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3.respingere. scopurilor şi aşteptărilor. 20 . Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine. Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social. • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile.4. individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor. supraego-ul. abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). sunt determinate de diferenţele de educaţie. de către cei din jur. • idem.

acest caracter.  determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale. deosebită. tocmai pe fondul stigmatizării. pe fondul acestor inegalităţi majore.I. neacceptarea încadrării în muncă.a.. cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. ∆ Teoria interacţionismului social. şi pierde numeroase şanse (A se vedea.  stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E.  comportamentele definite ca deviante nu au. 21 . Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului. cu ideile şi aşteptările lor. 3. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale. de luptă întrre clasele sociale.  în consecinţă. probabilitatea delicvenţei creşte. contradicţii antagonice permanente. • organele de control social condiţionează. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent. din considerente de cazier judiciar). se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească. argumente noi pentru criminalitate. deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. alienarea socială generalizată. din nou.  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale. spre devianţă şi delicvenţă. De acum. ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare. la pierderea prestigiului avut înaintea faptei.  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. criminal ş. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării. de urmărire penală. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate. Friederic Engels şi V. prin manifestarea lor obiectivă.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S.  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente. Becker). continuu. EDWIN M. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării.  Karl Marx. în ele însele. Lenin – proprietatea capitalistă generează. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii. inegalităţi economico-sociale. ale organizării structurale a capitalismului. ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care. exploatarea omului de către om. hoţ.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social. după caz). Shoham). prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing. prin acţiunea lor. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte.5.

cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară. + 22 . nu determină variaţii criminogene. o statutul noilor veniţi. considerându-se că vârsta. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor. sunt totalmente false. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ. COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil. tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. o instabilitatea reşedinţei. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. care este respins emoţional. care reglează competiţia dintre ei. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. o dezbinarea familială.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. anterior prezentate.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei. în funcţie de diferitele etape ale vieţii. ca atare.  respingerea parentală a copilului.  lipsa de supraveghere a mamei. o mărimea. o ocupaţia mamei. 4.

etc. Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. în accepţia de ataşament faţă de soţie. care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive. dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. 23 . ale „CAPITALULUI SOCIAL”. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. stabilitatea slujbei şi angajamentul.

drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte. încrederea în valorile convenţionale. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi.  adoptarea legilor penale.  distribuirea oficială a criminalităţii. încrederea în valorile convenţionale. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei. angajamentul faţă de şcoală. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus. în mai mare măsură. adolescentul fiind implicat. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile.  societăţile complexe. propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului. indirect. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii.  comportamentul delicvent influenţează negativ. delicvenţa va deveni. cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite. în mod direct.  asocierea anturajului poate afecta comportamentul. de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent. şcoala şi încrederea convenţională.  când valorile şi interesele sunt contradictorii. colegiu.  cu cât societatea este mai complexă. cu un înalt grad de diferenţiere. la rândul său. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe. în activităţi exterioare casei. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite.  încrederea în valorile convenţionale influenţată. la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală.  particularităţi. indirect. asociaţiile cu anturajul delicvent. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune. controlului social şi învăţării sociale. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers. chiar conflictuale. adoptarea valorilor delicvente.  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor.  aplicarea legilor penale. Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute. serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii). corect sau cel puţin scuzabil. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ . amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi. angajarea în comportamentul delicvent.  modelele de acţiune individuală. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează.

şi invers.  Aplicarea legilor penale:  în general. cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii.  legile penale reprezintă.  în general. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. Cantor).  delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. atunci când ea înşeală pe cineva. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. în raport cu victima. de obicei. combină teoriile stresului. decât interesele şi valorile unui singur grup. • reintegrarea. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 . Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane. cu cât puterea politică şi economică este mai mare. cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. dezorganizarea socială. cei care au blamat asigură. Suzane S. combină teoria interacţionalismului social. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării. Elliot. totuşi. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică. atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente. legăturii sociale. permiţându-i reintegrarea în grup. etc. a etichetării şi stigmatizării. PREMISA – Blamarea (ruşinarea). care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. dacă este mai puternic. cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală. teoria oportunităţii. teoria controlului social. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa.  instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor). în continuare. rata oficială a criminalităţii. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. şi învăţării sociale. (John Braitwaite). economic şi politic. teoria învăţării sociale. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. controlului social. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române).  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare. Altminteri. atunci când este înşelată de către cineva.relativ stabile. alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual. cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. Ageton şi Rachelle J. aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare).

• Motivaţia astfel concepută. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului.). lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată).  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. în caz de comitere a infracţiunii. iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului. pe deoparte. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. de aici. apariţia oportunităţilor ilegitime şi. formarea subculturilor.2. etc. 26 . şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii. face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi. concomitent. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic. interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. identificarea. prinderea. la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. să comită noi infracţiuni. reducerea. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale.• stigmatizării. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală.  oportunitatea. prin conţinutul său şi. Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1.ns. o 1. corelarea subiecţilor activi. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu. exclusiv. pentru descoperirea infracţiunilor. înglobează. post – factum. legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale. fără a-i permite reintegrarea. infractorilor. circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte. treptată. de aici. prin sancţiunile preconizate. creşterea criminalităţii. această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. Teoria echilibrului controlului (Carles R. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice.)  constrângerea. îndeosebi. victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse. la rândul său. a numărului infracţiunilor. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă.

care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice. potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. a restabilirii ordinii. o profilaxia criminală.  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală.  protecţia mediului înconjurător. de genul: • măsurilor de securitate ( camere video. eventuală. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte.)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului. cu activităţi de asigurare a securităţii.  27 . în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce. indirectă. o prevenirea secundară. aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta. cu aplicarea de sancţiuni. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor. de prevenirea specială. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă).o prevenirea specială.). sisteme de alarmare). suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială. trecerea efectivă la aplicarea legii penale.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială. destinate activităţii de securitate.  servicii de menţinere a ordinii. • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor. definită strict legalist). vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate. meciuri de fotbal ş. etc.  prevenţia situaţională. Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai). în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă.  prevenirea predelictuală. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII. acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”.  prevenirea post-delictuală.a. bazată pe politica socială. cu perspectiva. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor.  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare. ca orice formă de activitate legală.  prevenire socială.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor. de timpul:  educaţie. • profilaxia specială. directă. prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc.

legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire. în fapt)). prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule. simpozioane. în final. de prevenirea specială. reperarea şi arestarea delicvenţilor.  limitarea şomajului. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi. de prevenire a criminalităţii. • ONG-uri de profil. • „amicii poliţiei”.  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme. etc. integrat în structura construcţiilor.  activităţi constructive de ocupare a timpului liber. avioane. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi. prin echipe poliţieneşti specializate.  28 . conferinţe publice. • cursuri de autoapărare. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. Finalitate. celebrări.  Campanii publicitare. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi. prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri. Finalitate: identificarea. supravegherea şi.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc. cu publicul şi cu comunitatea.  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată. intersecţii sau pieţe. • structuri mixte cu poliţişti. • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. astfel. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. • supravegherea transportului public. transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii. • marcarea individuală a obiectelor de valoare. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe. pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. aeroporturi.  Servicii de consultanţă antinfracţională. cu participarea publicului. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. • exerciţii demonstrative la sărbători. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii. • pază particulară. asigurate de poliţie: • expoziţii. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale.  promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”.

bine. în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). adoptată de Consiliul Europei. lipsa creditelor. încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. PUNCTUALE. cu caracter de inovaţie. de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice. stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale. al combaterii(reprimării infracţiunilor). Criterii posibile: 29 . • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). RECOMANDĂRI. • Internetul poliţiei.  crearea şi implementarea structurilor comune.ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. • Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive. ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii. necesare acestui scop. ca misiune permanentă. pe plan naţional şi local. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile. în domeniul prevenirii şi respectiv. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire. ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private. mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. care nu sunt bine definite. apatia populaţiei. specifice. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze. cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. potrivit Recomandării Nr.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii.  Crearea. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ). antiinfracţionale. dacă are mai multe constatării. • • 3. Finalitate: abordări strategice.  tematici preventive în învăţământ. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001). ⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii. cu rol de coordonare şi planificare. prevenirea fondată pe strategii specifice. rivalităţile între diferite organisme).o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile.  Măsuri necesare.ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă. în acest sens. de activitate infracţională. de profil). în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei. de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. pentru potenţarea eficacităţii acţionale. care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii. pe tipuri delicvente. etc. dacă a acţionat bine în plan preventiv. • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003).

în special dezbateri publice. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului). se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. în limitele activităţilor. explicitarea. ca şi norme de comportament adecvat.a.2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea. dacă este cazul. de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. o 3. în special în colaborare cu mass . transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. implicarea publicului în elaborarea acestor politici. incluzând şi anchete asupra victimizării. prin: 30 . pe plan naţional şi local. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983.. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi. 2.reducerea ratei generale a criminalităţii. mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei. care să cuprindă noţiuni de drept penal. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc. provocând îngrijorare. pentru formarea adecvată. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate. cu autori iniţial necunoscuţi. de regulă. c. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico . b. 3. al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. Informarea şi cercetarea: a. o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. după intervenţie.  Studierea deplasării criminalităţii. pe următoarele coordonate majore: 1. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată. de către autorităţi. a evoluţiei sale. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care.  Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii. atunci să fie stabilite norme minime.media. pentru documente de identificare specifice. b. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. drepturile. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii. îndeosebi prin: a. globale şi pe tipuri distincte. de regulă. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care. în special în raporturile cu populaţia. concrete. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. astfel încât.

implicate. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi. privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante. pe plan naţional şi local. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional. în cadrul funcţiilor lor. 31 . poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. în familie şi în mediul social al victimei. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc. urmărind să nu se alimenteze. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor. limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale. pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire. sentimentele de frică şi insecuritate (N. în special privind cauzele. a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea. prin informaţii şi structuri corespunzătoare. îndeosebi. îndeosebi.4 Medierea. pe cât posibil. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. valenţe. inutil. 3. 3. pe problemele anterioare prezentate. de a evita. aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms.  formarea profesorilor. cu scopul de a le permite ca. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa. A se vedea controversa. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă.o sensibilizarea acestora.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile. momentan. pentru a face faţă necesităţilor imediate. a Consiliului Europei (1987). după şirul lung de victime făcut de către un lunetist. manifestările. − determină părţile să participe la negociere. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană.ns. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. o promovarea de programe de concentrare între vecini.  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii. care nu este favorabilă. pentru a găsi soluţii. incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului. o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi. pentru a evita victimizarea). în special celor vulnerabile.  încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea. „sfatului”. o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare. − crează timpul necesar găsirii de soluţii. în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului.

prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia. implică. • inflexibile.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă. spre deosebire de celelalte trei căi. acţiunea în justiţie. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie. lingvistică. care nu are putere de decizie. arbitrajul. în primul rând. o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state. religioasă.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte. medierea.  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor.  Poziţiile părţilor • flexibile. o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 . o asimetrică. străine de conflict. spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie. pe de o parte şi grupări teroriste. cel puţin similară.  Negocierea. În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere. din punctul de vedere al intereselor puse în joc.  Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite.  Conflicte de natură etnică. Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea. politică. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict.

 să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor. „greutatea” lor specifică. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun. în orice modalitate.5. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege. 33 . a critica sete foarte uşor.  este mai bine de a avansa propunerii constructive. spălarea.  încurajarea regândirii soluţiilor. capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale.1. 3. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor. conform Convenţiei relativă la spălarea. descoperirea. care poate consta în: orice bun. receptivitate.5. Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală. Precizări terminologice. 8 noiembrie 1990). în totalitate sau în parte.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru.  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea.  când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă. capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi. de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil. încredere şi empatie faţă de ceilalţi. Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea. este mai bine de căutat şi invocat asemănările. Strasbourg. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor.  toţi ne apreciem propria valoare.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele. 3.  părţile să aibă credibilitate reciprocă. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. din partea fiecărui participant.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit.

b. în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. 1. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. incriminarea. amplasării. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. în momentul când le primeşte.ns. telex. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. originii. Supravegherea telecomunicaţiilor. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective. ca şi strângerea probelor necesare. fax (Internet n. precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor. de natură legislativă şi de altă natură. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. A se vedea Legea nr. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei. 3. d. financiare şi comerciale. conform dreptului intern. înţelegere.01. d. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice. Disimularea sau ascunderea naturii. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. ∆ interceptării telecomunicaţiilor. sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. în dreptul intern. c. din 18. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. e. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse. dispunerii. c. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. 34 . de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.2.1999. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). Măsuri la nivel naţional: a. publicată în Monitorul Oficial al României din 21. Infracţiunile de spălare: a. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. măsuri de investigare şi măsuri provizorii. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă. f. a infracţiunilor de spălare. deţine sau foloseşte ştie.5. măsuri relative la confiscare. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor.1999. 3. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat.01. că acestea constituie produsul unei infracţiuni. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. Măsuri legislative şi de altă natură. Achiziţionarea. • dacă.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. investigare şi provizorii. • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. relative la recursurile judiciare. ∆ observări. ∆ accesul la sistemele computerizate.6. b. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare.) sau prin alte mijloace de comunicare. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor.

dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea. în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi. înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei. atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze.  supravegherea şi eventual executarea.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea. prin efectuarea supravegherilor. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat. contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată.7. statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită.După ce a fost efectuată supravegherea cerută. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii. suplimentar stipulaţilor art.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. pe de altă parte.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine. . punerea în executare a sancţiuni.11. dacă este cazul. să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat. . în total sau în parte. statele semnatare au datoria ca. de îndată ce este posibil. care să permită. .Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă.Scop . care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată. potrivit dreptului intern al statului solicitat. supravegherea nu s-ar justifica. fie pronunţarea sentinţei.  controlul conduitei lor.Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care. în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele. acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3. în principal. . . posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri. o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor.  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă. 35 . . fie ulterior. Strasbourg 30. fie în momentul condamnări. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală.La cererea statului solicitant. pe teritoriul statului solicitat. în scopul căreia a fost făcută cererea. ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau. pe de o parte iar.1964).când.  perioada de efectuare a supravegheri. . să distrugă acele părţi care. asigură. părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant. conform legii şi politicii sale. Autorităţile sale judiciare să poată.  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante. .în lupta împotriva criminalităţi. pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat. care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială. autorităţile statului solicitant să informeze.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate. pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. dacă este cazul.

eventual. din punct de vedere strict legalist…………………………….actul criminal . 3.C.. Criminologia este stinta care studiaza: . criminologia generala………………………….icvent defineste: 4..………….cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5.2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic.. cooperarea.criminologiei clinice………………………………………………………….factorul criminogen . Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei..criminologiei generale………………………………………………………...………………….…. TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1. in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .criminalitatea .1 .mediul . pronostic si.. tratamentul asupra unui de..3 Coordonarea.determinismul.……………………………1 36 .reactia sociala .…..terenul .mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii……………………. care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: .victima . realizarea integrală a condamnării executări.infractiunile.………………….. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: .1 criminologia clinica…………………………………….2 ..2 2. In care din urmatoarele situatii s-a regasit M.specifica sau particulara…………………………. cauzele si conditiile criminalitatii…………………….1 ......

Analizand cele de mai sus..1 . 8.……………..…………………….……………………………....4 12.. de a comite infractiunea.. pe la orele 24:00..1 .……2 .………………………………….………………………………….situatia amorfa…………………….amorfa………………………………….2 . este: . exista ocazia.1 ..1 .nu cunosc……………………. amorfa…………………………………..1 ..….... cu orice pedeapsa ce o dorea..situatia specifica sau periculoasa…………………………….………………………………………………….2 mixta sau intemediara…………………………………….…………………………………….invoiala pecuniara………………………….….. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare. intr-o noapte. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri. sunt de facto: ..……………………………….…5 .. singura.………………………………………………5 10.. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: .………………………………………….posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea.2 ...abandonul noxal…….……….3 cu caracter subiectiv…………………………………………..…….situatia periculoasa…………………...da……………………….………………………………………..Raffaele Garofalo……………….nu…………………………………….………………... …………………………………………………………………………1 ...cu caracter subiectiv…………………………………………………….mediu ecologic…………………………………………………………..Cesare Lombroso……………………………………………………………. transmise din generatie in generatie? .6.specifica sau periculoasa……………………………….…………………………………. posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.2 .mediul acceptat…………………………...7 9.4 Situatia in care.. Intemeietorii Criminologiei.2 .legea talionului………….………………………………3 .……………………………………………. inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului.6 .3 .3 13.……………………………………………..invoiala pecuniara……………….... se incadra la: .situatia amorfa………………………………………..nu…………………………………………………………………………….…. ca stiinta distincta. provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care.Emile Durkhaim………………………………………………………………1 .3 .C. nu este interzisa? .. violat o tanara care a trecut.……………………………….………………………….. potrivit legii..2 7.2 37 .……3 Faptul ca T.. Un tanar. incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns.…………………………………. la inceputurile istoriei Criminologiei...…………….3 .situatia cu caracter subiectiv…………………………………. la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei. Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: . pentru unele infractiunii.4 . Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna.…………………………………….……………………………………………….justitia privata nelimitata………………….…..da…………………………………………………………………………….….abandonul noxal………………………. dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: ..micromediu……………………………….2 .……………………………………..legea talionului………………………….Segmund Freud…………………………... Avem situatii in care..……….4 .1 .Enrico Ferri…………………………………………………………………..………………….……………………………………………………. Din cate cunoasteti...mediul de referinta………………………………….4 11.

. au fost constatate 2110 infractiunii. introducerea politiei comunitare etc. educational.. pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica.1 .4 . dar si al particularitatilor sale de judet de cronica.1 .2 .…. Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte. incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: . sociala...victimei………………………………………………………………………. Scoala clasica criminologica punea accentul pe: .1 . Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21. In viziunea scolii sociologice de criminologie.. criminalitatea reprezinta expresia.3 17. Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: .1 .………. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23. de la nivel national..……………………………2 18..determinismului localizat la nivelul constiintei…………………………….studiul infractorului………………………. a: . Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22..aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….faptei………………………………………………………………………….…………………………………2 . cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007.2 . In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei. utilizate in Criminologie: 38 .cognitiv – descriptiva…………………………………………………. Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: .. prin excelenta.studiul faptei…………………………………………………………………3 15. In cursul anului 2006.faptuitorului…………………………………………………………………. …………5 19. simplificarea cadrului juridic..determinismului economic…………………….determinismului economic…………….ambele variante de mai sus…………………………………………………. .3 16.prognotica……………………………………………………………….…………………………………….14.explicativa…………………………………………………………….2 .fredonism………………………………….proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale…………………. Analizand descrierea invocata.1 . in judetul ……….….comprehensiva……………………………………………………………3 .……………………….

in mod diferit. pe cand in al doilea caz mai mare..- indici…………………………………………………………………………1 indicatori……………………………………………………………………. privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30.... care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta. Introduceti.…………. cel putin o variabila test. cel putin o variabila independenta. …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27. sunt bolnavi mintali. Mentionati. din totalul delicventilor.1 . in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau.indicator………………………………………………………. Separarea delicventilor care.saracia .. privind: . Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii..repararea diferentiara…………………………………………………………………. incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test .2 25. Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta.1 . prevalent. Mentionati. decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut. dimpotriva. in Criminologie. din utilizarea reguli. integritatii corporale si sanatatii”.a eliminarii tipurilor definite………………………………………………. Analizand aceasta descriere.indice…………………………………………………………….rata criminalitatii . pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29. reprezinta: ..eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 . utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ………………………………………………………………………………………………………………. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28.a separarii diferentiale………………………………………………………. In Criminologie. din structura infractiunilor cu violenta.2 39 ..2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24. in scris. explicit. in scris. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: . asupra rate criminalitatii. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte.2 31. Totusi.……………. cel putin o variabila dependenta.numarul de politisti . a unui numar prea mic de politisti. o ipoteza si nu un postul. in primul caz fiind mai mica. din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii. in scris..somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26.

. Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor. a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania.2 39.apropierii transversale…………………………………………………………….criminalul este un nebun moral 1 ..….fiziologica……………………………………………………………….……3 40 .apropierii loncitudinale………………………………. la liceu. care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav. in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier. o hipocalcemie si o boala a tiroidei.3 35.1 . Cesare Lombroso enumara: .…..1 .2 .fiziologica………………………………………………………………. ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca.in mediul liber……………………………………………………………. in viziunea lui Jean Pinatel: .metodologia…………………………………………………………………...in penitenciar………………………………………………………………. Potrivit lui Cesare Lombroso.3 36.32.………….criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 . sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da . Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: .1 .fizionomica si morfologica…………………………………. in tinerete. in care se foloseste. este specific orientarilor de natura: .………………………………. i s-au stabilit ca are.…….………………. o anumita metoda in Criminologie apartine: .criminalul se naste criminal 1 . Metoda utilizata in acesta descriere. din partea unui coleg.fizionomica si morfologica………………………………………………1 .2 34..……2 . prin excelenta: .ambele variante de mai sus………………………………………………3 38.1 ..…2 .. la momentul dat..apropierii longitudinale……………………………………………….…………………….criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 . un nivel de istructie scazut.thnica………………………………………. pe de o parte. telefonica..………….4 .……………………1 . efectiv. Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive.metodei……………………………………………………………………….efemizarea si/sau masculinizarea………………………………………. ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite. se incadreaza la metoda clinica a: .…….defectuini in functionarea unor organe………………………………….in semilibertate……………………………………………….. apartine. Modul concret.... o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica..C. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: ..tehnica documentara…………………………………………………………3 .organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40. defineste. si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost. practic. si alunecarea pe “intercriminus”. pe de alta parte.tehnicii………………………………………………………………………..……………………3 33.chestionarul criminologic………………………………………………………………. din punct de vedere clinic.metoda………………………………………………………………………. Studiul clinic asupra numitului M..…1 . care a comis un omor deosebit de grav.metodologiei………………………………………………………………….C. fata de omul normal………….2 .apropierii transversale………………………………….2 .6 .. Aplicarea. epileptic.interviul………………………………………………….…7 37.2 . M.1 .ambele variante de mai sus…………………………….configuratia si marimea a unor organe..in libertate……………………………………………………………………5 .

..3 46.…4 iodului…………………………………………….centrul vietii afective 1 2 3 .………………………3 calciului………………………………………….……….1 ..2 . La stigmatele psihologice ale criminalilor.. remuscarii…………………………………………….. Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului..4 .……….1 .2 absenta iubirii..telencefalul……………………………………………….2 ...……. Enuntul.1 ..1 efemizarea sau masculinizarea……………………………………………….. conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: ..………………………...ambele variante de mai sus…….5 .. remuscarii……………………………….6 48. Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: . exceptind impactul cromozomial.absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………….…..lobul frontal…………………………………………….3 43. Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza.asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor………………..centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 . afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal . potrivit lui Mittwoch. cu rol criminogen..……………………………………….nu……………………………………………………………………………. Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: ....glandele sexuale…………………………………….arborii genealogici……………………………………………………………3 ..absenta unui y sau x in cariotipul persoanei……………………………..- absenta iubirei.……………………………………. milei.4 .……………….…5 magneziului si fosforului……………………………….…...2 .mezencefalul……………………….da…………………………………………………………………………….hipofiza……………………………………….….1 ...…………………………….. milei. se inscriu: .tiroida………………………………………….existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei………………. determina o dezvoltare somatica precoce…………………………………………………………….……………4 41.2 .…..2 ..ambele variante de mai sus………………………………………………3 45.6 41 . suplimentar.5 44.tulburarile organice de la nivelul creierului……….compararea infractorilor cu salbaticii………….…………………….glandele sexuale……………………………………………………………1 .. din cauza ca: ..prezenta unui y sau x in plus.2 42.. Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza. Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane……………………….……….cantitatea si calitatea in organism a: zaharului…………………………….…………………3 .organul constiintei 1 2 3 47..……………………...compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini…………………….prezenta unui cromozom y sau x.…………………….………. Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: .…. fata de normal……………………………1 ...

interactiunea factorilor bio-psiho-sociali…………………………………….persoanele active. incapatanare………………………….inteligenta…………………………………………………. Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: ..5 ..………....urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent….…………. Care din urmatorii factori criminogeni. Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii.viscerotonic………………………………………………………………...2 .4 55.procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 . o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: .caracterul…………………………………………………………………….asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti………………………………………………………….gemenii bivitelini……………………………………………………. folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii.6 54.1 .………. luati in sine .. presupune: .…….viscerotonic…………………………………………………………………. sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: .1 .………. La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: .sagvinic………………………………………………….simtul exgearat al propriei personalitati……………………………….……1 .aptitudinile………………………………………………………………….………………..2 .. dinamice si agresive…………………………………….2 . cu impact criminogen. Metoda arborilor geneologici.…………………3 57..psihic……………………………………………………………………..…….4 53.inteligenta scazuta……………………………………………………………1 .caracterul……………………………………………………………………. Sheldon.…2 51.49..1 . Potrivit luiW.orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale……………………….1 .... se circumscriu: .sangvinic……………………………………………….3 .1 ..social…………………………………………………………………………. Printre trasaturile principale ale personalitatii.inclinatia spre revolta.sexul…………………………………………………………….2 .procesul volutional………………………………………………….….….3 ..2 ..…………………3 ...ambele variante de mai sus……………………………………………….gemenii univitelini……………………………………………………. de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: ..3 50..varsta…………………………………………………………….3 52.. Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : .1 .4 56...temperamentul…………………………………………………………….temperamentul……………………………………………….coleric……………………………………………………………………….3 ..biologic………………………………………………………………………. litigiu.somatotonic……………………….……………….somatotonic………………………………………………………………….procesul cognitiv………………………………………………………..………...4 .capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 .rasa…………………………………………………………….... Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: .2 ..3 .4 58.………………………………………2 .…1 .. Potrivit lui Jean Pinatel.toate variantele de mai sus………………………………………………….1 . cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: .

.…………………3 mania…………………………………………………......caracterul ………………………………………………………………….. Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea…………………………………………………………………..1 mania…………………………………………………………………….procesele cognitive…………………………………………………………. Nucleu central al persoanlitatii criminale..sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate.7 61.- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii………………………………………………………………….indiferenta afectiva………………………………………………………. care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 . Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: .egocentrismul…………………………………………………………….……………….. palierul pulsional al personalitatii reprezinta..agresivitatea……………………………………………………………….pasiunile…………………………………………………………………... Emotiile complexe.3 59.4 panica……………………………………………………………………....…1 ..5 .insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate……………………………….imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 ..capacitatea redusa de adaptare la societate.4 ..3 . Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica).cresterea sugestibilitatii……………………………….……….………………2 60.2 .. fata de altii..4 64.2 groaza……………………………………………………………………..……………5 ..…… 1 .7 65....……………..4 rusinea…………………………………………………………………..………….2 66.3 . Instinctele subconstiente. se poate regasii sub forma: .3 furia oarba………………………………………………………………..5 63.motivatia…………………………………………………………………….6 . fata de munca si fata de sine insusi ……………………………………………………………….autocontrolul afectiv redus………………………………………….inteligenta redusa.labilitatea emotionala…………………………………………………….lipsa autonomiei afective………………………………………. sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea…………………………………………….emotiile complexe…………………………………………………………3 .. care pot amprenta drumul criminal.insuficientului autocontrol……………………………………………. definit de Jean Pinotel. in optica lui Sigmund Freud: .temperamentul………………………………………………………………1 ....5 62..procesele emotional-afective…………………………………. Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: . generand delictul…………….6 . Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: .…………………. tendintele refulate.. care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa. …………..4 . prezente in criminogeneza.……2 . include: .vointa……………………………………………………………………….id-ul (sinele)……………………………………………….2 .aptitudinile………………………………………………………………….1 43 .

. reprezinta. pe acest fond.refularea…………………………………………….superegoul (supra-eul)…………………………………… ……. 74.……………. inconstient. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care.egoul (eul)……………………………… ………. forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice.. morale.. religioase. Trecerea energiilor sexuale in inconstient.refularii……………………………………………………………………2 73.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 .sublimarea……………………………………………. ca sursa de nevroza presupune: .egoul (eul)……………………………………………… ……………2 .carente si disfunctionalitatii in forta constient. atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale.carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine…………….1 .redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social……………….1 .. palierul pulsional. Potrivit lui Sigmund Freud. criminalitatea si crima sunt o expresie a: . “cenzura”.. ………………. Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate..2 72.- egoul (eul)………………………………………………….sumlimarii…………………………………………………………………1 . tendintele refulate 1 2 3 . rezultata din interdictiile juridice.id-ul (sinele)…………………………………………………… ……. reprezinta. morale si religioase…………………………. se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) .…. din complexele OEDIP sau ELECTRA. generand un nou conflict. Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn).superegoul (supra-eul)…………………………… ……………………. are in vedere: .1 .…. esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= ………………………………………………….1 . in faptul ca delictul reprezinta: . Constiinta de sine. fiecare in parte.2 .id-ul(sinele)……………………………… ……………………….3 74.2 71.. morale si religioase 1 2 3 . …………2 superegoul (supra-eul)………………………………. esentialmente.…….atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70.………………………3 69.. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud..…………………1 . potrivit lui Sigmund Freud: . Scrieti. potrivit lui Sigmund Freud: . reprezinta.3 67. determinata de interdictiile juridice..carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional………………………. Organul de control.instinctele.. in viziunea lui Sigmund Freud: .2 .3 68.………………….trecerea in inconstient. a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si .. Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce.. criminalitatea…………………….………………….. T= ………………………………………………….forta constienta si critica.. S= ………………………………………………… C= ………………………………………………….

pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: .a unui dresaj mai lent.suportarea. presupune: . Teoria “forma a sublimarii”.extrovertitilor………………………………………….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate.……………1 .delictul este o forma de nevroza asimptomatica.delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute……………………………………………………..1 .. cauza principala a criminalitatii decurge din: . sustine ca: .delictele sunt forme de nevroza.. Teoria “delictul forma a sublimarii”.pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… ……. Teoria “slabei conditionari”are in vedere..………... cea de a simti valoarea si cea de afectiune)……………. etc….apasare…………………………………………………. sex. a procesului criminogen. ci in violarea normelor sociale……………………………..2 . ci prin violarea normelor sociale…………………. sustine...1 .cautarea de noi argumente pentru crima. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81..……..……….introvertitilor……………………………………………….3 75.suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa.. care nu se manifesta prin dureri de cap.simpatie……………………………………………. etc…………………………….. sex.trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.origine.sexual…………………………………………………. Teoria psihomorala a procesului criminogen.. comparativ cu oamenii normali……………………………..1 . regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”. care nu se manifesta prin dureri de cap.…………….3 . origine sociala.. de catre viitorii infractori . Potrivit teoriei “slabei conditionari”. Esentialmente. spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse…………………..…1 .4 80. ce nu se manifesta in dureri de cap.autoconservare…………………………………….……………. Conform teoriei “complexului de inferioritate”..……………………………….- delictul este o forma de nevroza.……………….………1 .redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83.3 82.sentimentului indus de inferioritate.infractorii. are in vedere..2 .….….ambele variante de mai sus………………………………………………. sex.1 . cei mai multi infractori provin din randul: . Potrivit teoriei “slabei conditionari”.ca mediul social este perceput ca injust..2 delictul este lipsit de orice element volitiv……………………….2 78.. ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 .. din considerente de clasa sociala .... varsta... in principal: . in principal: .sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor... rasa etc………………………………………………………………….……………….…. in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : . cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: .2 79.suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse.……………. din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77.2 76... din considerente de clasa sociala.2 45 .. prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”. Faza asentimentului formulat.…………………….. varsta. iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 .

Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult. ca fenomen social este unul: .. printre altele ca imitatia: ..anormal……………………………………………………………………1 . Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date. apartine de legea: .……….clima.1 . provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace.1 . ca: . in esenta.“slabei conditionari”……………………………………… ………….. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite.“tezei oportunitatii infractionale”. criminalitatea.util…………………………………………………………………………4 .in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase………………. si de aici..functional………………………………………………………………….se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 .84.…1 . de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care.2 90.3 85. Prin legile imitatiei..suprasaturatiei criminale…………………………………………. la teoria: . tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa. Laceasagne.“complexului de inferioritate”……………………………………….………2 ambelor variante de mai sus………………………………………….4 46 .neutil………………………………………………………………………6 91. formulate de Gabriel Torde se sutine. motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni.…….C.3 .3 92.…..ambele variante de mai sus……………………………………………. A. posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei.3 88.. Postulatul conform caruia in situatii de razboi. inferior majoritatii colegilor sai.se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 ... Formulati un scurt enunt din care sa rezulte..ambelor variante de mai sus………………………………….teoriei “oportunitatilor diferentiale”…………………………………. o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86.saturatiei crimanale……………………………………………………….clasa superioara imita clasa superioara………………………………. Potrivit lui Emile Durkheim.saturatiei criminale………………………………………….. apartine de legea: .3 89.1 . Prin “Legea termica a delicventei” se sustine .…. ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara. pentru ca se gasesc mai multe de furat. Numitul M. rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social………………………………………………….. in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale. Potrivit Dr.2 87. nu genereaza automat criminalitatea.normal………………………………………………………………….disfunctional………………………………………………………………5 . in sine.. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) ……. de regula. s-a simtit mereu.2 .…2 .in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 .inferiorii imita superiorii……………………………………….suprasaturatiei criminale…………………………………………………. un numar determinat de infractiunii.…. apartine: ... formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze………………………………………………..…………3 . 2 ..1 ..

ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat. In categoria substitutivelor penale. pe acest fond..1 .teoria concentrata pe arial…………………….teoria sectoriala sau radiala ………………………………………………….…. locurilor de joaca pentru copii.5 banci de credit……………………………………………………...3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public…………………………………………………………. de orientare ecologica: . in opinia publica aradeana. cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit. Enrico Ferri a enumerat: ..capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta…….3 .……….teoria sectoriala sau radiala………………. Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: . apartine urmatoarelor teze si teorii explicative.banci de credit………………………………….teoria concentrica…………………………………………………………….capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta…………. ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie... apartine de: .……. de natura legislativa.reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 .….predispozitiile criminale ale persoanei……………………………………..2 97.2 .3 99.6 94. ulterior. municipiul Arad si orasul Lipova. forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: .celeritatea infaptuirii actului de justitie………………………..teza raioanelor delictuoase………………. se reduce la indepartarea de el.…………………………………1 .teza raioanelor delictuoase…………………………………………………..7 . apoi spre limita cu judetul Hunedoara. al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris.. la indepartarea de el.simplificarea legislatiei……………………………………………………3 . incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica. cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si.conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii……...democratizarea societatii……………………………………….interzicerea avortului……………………………………………….teoria concentrica……………………………………………………………. Printre substitutivele penale de natura economica .teoria axata pe circumscriptie (areal)………………………………………. corelativ fenomenului perceptiei.…………6 ...teoria sectoriala sau radiala……………….teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura.2 .1 .4 .2 ..salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 . Fenomenul schimbului ilegal de valuta.accesul preotilor la casatorie………………………………….……….1 .8 95.. Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat. in care acestea se regasesc: .……. Enrrico Ferri enumera: ..93.1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor……………………………………………………….educatia copiilor abandonatii……………………………………. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei.……………………………………1 .…….2 96.…………………………………..………. Constatarea ca.…………………………. cluburilor.2 .………………………………3 100. civila si administrativa. a taxei de 47 ..4 98. In opinia lui Jean Pinotel. Analizati elementele descrierii de mai sus...

de 31 de ani . pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau. comisa in grup. o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: . se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: .teoria sectoriala sau radiala…………………………………………………. totalmente. Aceasta realitate confirma cel putin.1 .………………………………………….3 105.autoconceptualizarii………………………………………………………. de: .invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 .teoria subculturilor delicvente……….protectie.asociatiei diferentiale………………………………………………………2 . au fost constatate. iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: . alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine. dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale. in mod sistematic fugea de la scoala. Numitul G. In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: .teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 .. de 21 ani. Faptul ca S. Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: .subcultura de refugiu……………………………………………………….3 . anonimatulu vietii contemporane.al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie. in ansamblul sau.2 .………………………………………………2 . M. cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti.teoria conflictului de culturi……. a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente.P. in context.3 102.3 .2 .subcultura de conflict………………………………………………………. si-a dezvoltat o scazuta autoestimare.teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 .invatarii sociale……………………………………………………………….T. Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si. Lumea drogatilor.autoconceptualizarii………………………………………………………….teoria subculturilor delicvente………………………………………………..subcultura de refugiu………………………………………………………. in timp ce...teoria concentrica……………………………………………………………. a individualismului excesiv. accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate.. poate fi incadrat la teoria explicativa a: .dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 . si pe acest fond. normele si valorile altor grupuri si ale societatii. a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata. oferind mita unui politist...P.subcultura de conflict………………………………………………………. ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze.teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….subcultura infractionala…………………………………………………….teza raioanelor delictuoase………………………………………………….1 . ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie.. autorul unei infractiuni de tilharie... parchet si justitie si.2 .subcultura infractionala…………….2 .. Faptul ca N...1 .. abandonandu-si serviciul.3 102. in care normele sociale sunt diferite.4 101.……………………………………….teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 . iar.3 103.. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el.asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 .. prin excelenta.3 104. autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau.C.

putin important………………………………………………………………. Conform teoriei “asociatiei diferentiale”. defineste. ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 .…………………………….………. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare.……………………………………………..5 113.………………………………………………..2 .stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: . Potrivit lui Robert K. Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: . Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social.4 108.este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 .5 112... teoriei “asociatiei diferentiale”.etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge. Potrivit teoriei “interactionismului social. din nou..2 ..principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale…. mecanismul explicativ criminogen are in vedere.important……………………………………………………………………. intotdeauna la delicventa…………………………………1 .devianta.………………………………2 ..actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 .1 . prin ea insasi nu are acest caracter...4 .7 49 .1 .……………………………………………………………………... se folosesc urmatoarele dimensiuni.foarte important………………. mai ales..6 .ritualism………………………………………..….……………………………………………….2 111. cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: .1 .……………………………………4 .evaziune. a etichetarii si stigmatizarii”..angajamentul …………….…………………….inovatie…………………….3 .situatia concreta are o forta de incitatie deosebita……………………….2 . in principal urmatoarele: .frustrarea este deosebit de profunda……………………………………….3 . Conform teoriei “rezistentei la frustrare”.……..grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 ..grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor……………………………. esenta teoriei explicative a: . respectiv concepte principale: .….in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva……….....rebeliune……………………….frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii……………….……………………………………………. In conceptia promotorilor.3 109..reactia la frustrare…………………………….organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor……………………………………….…3 . criminalitatea: .frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 .atasamentul……………………………………………. daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor.5 ..se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110. In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei...………………………………………………….………..controlului social…………. Merton...frustrarea conduce... viciile si crima se cantoneaza..1 .4 .implicarea………………………………..dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107.. spre criminalitate. frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: .106.credinta in valorile si normele conventionale………………………..

4 119.2 ...prevenirea sociala…………………………………………………………….…………….insasi existenta legii penale si.……………1 ..114.1 . Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: .2 122.. presupune: . In viziune europeana este de preferat: .2 50 . Reperarea. iluminatul public sisteme video si de alarmare etc. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116.strategii indirecte………………………………….prevenirii tertiare……………………………………………………….2 . a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale…………. prevenirii fondata pe : . presupune: .prevenirea secundara…………………………………………………………..insasi existenta legii penale si..preventiei sociale……………………………………………………………. prevenirea criminalitatii vizaeaza: .3 . In viziunea Consiliului Europei este de preferat: .ambele variante de mai sus……………………………….prevenirii primare…………………………………………………………….……………………3 ..4 . Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: .prevenirea primara……………………………………………………………1 .preventia sociala………………………………………………………………1 .prevenirea tertiara……………………………. din punct de vedere strict legalist al legii penale..prevenirea tertiara…………………………….2 .. Stricto sensu (in sens restrins)..…………………………. in particular.…….……………………………….preventia secundara…………………………………………………………. cat si cele de combatere sau reprimare.2 116..atat masurile preventive.axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii………………….3 121.………………………………. judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: .5 118..prevenirea secundara………………………………………………………….…1 . Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii..strategii directe…………………………………………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 .numai masurile preventive antefactum……………………………………….2 .2 .preventia situationala……………………………………..prevenirii secundare………………………………………………………….2 115..prevenirea primara……………………………………………………………1 .trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 .concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate…………………………………………………………………. propriu zise. din punct de vedere strict legalist al legii penale..preventia tertiara…………………………………. in particular.…………………. Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: .. dupa caz.5 117...………………………….3 120... arestarea. a criminalitatii………………………….1 ..concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale……………………………………………………………….prevenirea sociala………………………………………………..4 .axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice…………….…………………1 .preventia situationala…………………………………………………………3 .…………………………. Prevenirea speciala. Prevenirea generala.

din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 . Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune. ca regula generala.……………………………4 124.includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant………………………………………………………………….nu. in spatiul european.….extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati………………….da………………………………………………………………………………1 . Supravegherea telecomunicatiilor este permisa.trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala………………..2 .incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea……....123..da……………………………….…………………………………………….………………………………………. Potrivit viziunii europene. ci trebuie aplicata legea………….2 125..3 . este permisa medierea dintre delicvent si victima? .1 .nu. printre altele: .1 . in conditii definite legal: ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful