MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

− de opinie. învăţarea limbajului etc. în semi – libertate. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării. cu întrebări deschise. penitenciar. psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente.). INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice. primul codificând şi înregistrându-le. parchet. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice. post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă). ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare). Meywerk.a. autoadministrative. psihoterapie raţională.).). omnibuze. pentru a urmări mutaţiile produse. asupra dosarelor penale de la poliţie. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. cu întrebării închise. neuroleptice s. psihoterapia de grup. medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială. − − − − − − − simple.( Exemple vizând gradul de cultură. instanţe.şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild. bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului. TIPOLOGIE: − de date factuale. fără ca între cei doi să existe raporturi de putere. comparat cu eşantion din populaţia normala. cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie. apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori. metode folosite chirurgicale. mixte. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL. la intervale diferite de timp. medicale (electroşocurile. administrate prin operatori de teren.  ANALIZA DOCUMENTARĂ. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri. psiho-chirurgicale (loboctomie etc. 6 . scolarizare. Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey.

). după naştere predispuşi agresivităţii.  tulburările organice şi funcţionale. urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus).  alţi factori biochimici: zahărul. . fosforul şi magneziu. lipsei de afecţiune.a.  Structurarea teoriilor de referinţă . prin constituţia lor biologică. tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. deficienţe psihice (absenţa iubirii. primitivi şi la copii – criminalii se apropie. remuşcării.Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte. Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice. craniul fruntea. 7 . − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate. o Psihologice. − Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal. cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. de inspiraţie biologică. toxi-infecţiile şi traumatismele. ş.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. Factorul sex. Substanţele toxice. apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa. iodul.  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive. calciul. uzura prematură a organelor. copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală. milei. 1.  factorul ereditar.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei. de trăsăturile oamenilor sălbatici. Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii. primitivi. Factorul vârstă. Factorul rasă. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică . psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene.

FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. recente. chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist.zonele din creier care gestionează emoţiile. Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali. ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. recent. la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale. hoţul. ruşine.  Teleencefalului (zona corticală). şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat. . de investigare a creierului. lipsit de sensibilitate.simţul dreptăţii şi. ucigaşul. cortexul prefrontal. cu cea raţională. în general. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. ş. organul conştiinţei. Hooton.1. centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare. aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. sifilis – cauze exterioare). care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral.− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2. satanic.a. Kretschmer şi William. o compararea gemenilor identici (univitelini.3 Factorul genetic. vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei.  Lobului frontal. îndeosebi: cortexul cingular posterior. 2.) 2. ale „raţiunii” sunt. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică. criminal”. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN. 2. reţinându-se. * Studiile şi cercetările . că emotiile unui om sunt programate genetic. o arborii genealogici. a căror alterare crează predispoziţii criminale. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral. printre altele. inclusiv omoruri.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate. circumvoluţia frontală mediană. Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală).subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso. Aceasta.4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale. 8 . Scheldon. cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. Laicasagne. centrul vieţii afective (alcoolism. mai ales. soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei. al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. proveniţi din două ovule fecundate odată). ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. următoarele: . şoareci mănâncă). individualizaţi prin anumite semne particulare. dar şi activarea altor regiuni cerebrale. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar. . criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi). cercetătorii americani au concluzionat. care nu depinde de cultura societăţii sale. şanţul temporal superior. care la rândul lor pot afecta criminalitatea. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate. H.

pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei. asupra unor copii de 14 ani. Healy şi B. precum şi reacţii violente faţă de alţii. cu explicaţiile de rigoare. creşterea delicvenţei juvenile (W. în consecinţă. la toate naţiunile.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith). la toate grupele de vârstă. respectiv neuroni. afectând producerea unor emoţii. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. Factorul sex. la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase. fosforului şi magneziului Factorul rasă. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. în funcţie de ciclurile vieţii. cruzime faţă de copii. cu excepţia celor specifice femeilor. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili.  Variaţiile iodului. în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini.9. funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. mai ales categoriile sale. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente. particulare în funcţie de abordări. tuberculoza. drogurile. ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă. traumatismele craniene. şi până la negarea oricărei incidenţe. decât la femei. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi.  La vârsta tânără. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . tiroidelor şi genitalelor. în mod deosebit a suprarenalelor. Substanţele toxice.8.. violarea regulilor de circulaţie. sifilisul.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului. a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali. de genul durerii sau furiei. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal. precum şi alte ciocniri violente. condamnaţi pentru abuzuri repetate. cu invocări diferenţiate. cea mai importantă caracteristică. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii. sensibilităţi la cele mai mici remarci critice. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. tentativele de suicid şi omucidere. statistic vorbind. pe acest fond.  amnezia urmată.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. Factorul vârstă. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. 2. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile. variază criminalitatea.

 Quetelet – analfabetismul factor criminogen.simţul exagerat al propriei personalităţii. satisfăcător. anormal de redus faţă de media umană de 100. temperamentul somatotonic.1. bazat pe forţa. Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului. a relevat recent. din perspectivă victimologică APTITUDINILE. al persoanelor active. înclinaţia spre revoltă. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice. fanatici violenţi. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL. psihocomportamental al persoanei. * Studiul profesorului german Boris Schiffer. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani. o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica.  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă. dinamice. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. că la cei 18 pedofili. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei. factor criminogen. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. omuciderile din răzbunare.  IPOSTAZE: 10 . fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă). agresive determină cele mai multe delicte (W. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale. sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii. de la Universitatea Duisburg – Essen. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. indisciplină. RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor.1. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual. îndeosebi INTELIGENŢA. ca mod de exprimare dinamico – energetic. litigiu. a funcţiilor şi proceselor psihice.  Guerry – şcolarizarea. criminalitatea politică. a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90. geneza criminalităţii şi crimei. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid .

inclusiv. furia oarbă. încrederea. că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii. deşi nu-l urmăreşte. fiecare debil fiind un delicvent potenţial. deşi trebuia şi putea să-l prevadă.13 „Ştiinţă”) . în corelare cu manifestarea vinovăţiei. violenţe ← nivel intelectual scăzut. Anul III. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. mediază şi orientează fapta şi urmările sale.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol. prietenia) 2.  emoţiile complexe. consternarea. fiecare din noi. dacă este cazul. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul. panica. nr. Miercuri. relativ recent . nu-l urmăreşte şi crede. de alţii. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. p. care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală. că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală). opoziţia şi respingerea normelor sociale.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei. în inteligenţa scăzută. avem emoţii. o 11 .  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL. 731. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. mânia. 19 septembrie 2007. ruşinea. Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe. o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: . impulsivitate şi agresivitate. o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală. nu a prevăzut rezultatul. devenind predispusă la încălcarea ei. în primul rând. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi.  hiperperseverentă. o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere). înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. demenţa” (Henry Godar).  intenţia indirectă – prevede şi. fără temei. în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate. exacerbare motive egoiste etc. *Cercetătorii americani au concluzionat . o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele.  hiperexactă. acceptă.2. totuşi. supărarea. rezultatul. (Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea. mai mult.

forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. o labilitatea emoţională. tendinţele refulate. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei. religioase.eul) – organul de control.  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă). face să dispară rezistenţa afectivă. îndeosebi morale.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii.  conflictul afectiv.  motivaţiile de respect şi autorespect. cu creşterea sugestibilităţii. Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate. salturi nemotivate. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse. rolul determinant. palierul pulsional al personalităţii.  indiferenţa afectivă.  necesităţile de securitate.  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective. în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe. atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori.  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale. COMPLEXELE  12 . absenţa capacităţii de autoevaluare. apărute în relaţionarea cu mediul. făcând posibilă trecerea la actul criminal. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3. pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă. autocontrolul afectiv redus. de la o extremă la alta. persistenţa în inter criminis sau nu. forţă determinantă de interdicţiile juridice. 3.  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată. Instinctul sexual (libidoul).  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei. morale. inadaptibilitatea. „cenzura”. o agresivitatea.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă.  nevoia de contacte sociale. ca element fundamental al întregii activităţii umane. o indiferenţa afectivă. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public. Orientare spre antisociabilitate.  pasiunile. de genul nervoşilor.  „SUPEREGOUL” (supra . generând delictul. emoţiile altruiste şi simpatetice. ursuzilor etc.

• psihopatici.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate. Pe acest cadru. a mediului social). S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl. se comite infracţiunea.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict. deci. în acesta are loc.ului”. prin delict. pentru a scăpa de el. întotdeauna.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei. generând nevroza. La fete. nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi. invers. prin delict. încearcă să atragă atenţia asupra sa. SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale.  Teoria „lezarea supra .  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii. generând un nou conflict. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie. pe fondul complexului Oedip sau Electra. prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient. din dorinţa de a fi pedepsit. fie se exteriorizează prin delict. fie îi neglijau şi. sursă a supra eului prea dezvoltat şi.  mediul familial prea indulgent. fie generează nevroza.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. după caz. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. „Ca urmare. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”. mama. delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. de aici. încă de la naştere.  fie protestează. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 . asupra excesului de tutelare.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. de a-şi elimina adversarul – tatăl.  D= T +S C D = delictul.– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. inconştient. pentru crimă. lezarea super – ego . sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor. T = tendinţele delictuaose ale persoanei. de aici. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi.

 Extrovertiţii. sex. Fr. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. trece la comiterea de infracţiuni. • criminalii normali – psihic.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. neadaptată social. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii. sunt condiţionaţi foarte încet. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 .  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor. impulsive a individului.   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice. etc. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman. astfel. de a simţi valoarea.  Fr. fără conflict între Eu şi Supra-eu.  problema psihopatiei este aproape identică. dacă nu poate depăşi acest complex. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”. ca la infracţiunile din imprudenţă. consemnată în stării de revelaţii. spre deosebire de neinfractorii.  Criminalitatea ocazională. comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal. Lypton. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal. clasă socială. în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. sau la pedepse. pentru comportamente antisociale. instinctivă – afectivă. ameninţărilor etc. spre deosebire de introvertiţi.  individul copil. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale. cu problema criminalităţii. a vieţii instinctive. morale şi etice. mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă). înrădăcinată în natura biologică.  delictul este o boală „suigeneris”. cu alterării sau cu absenţa discernământului. care comit faţă din cauza mediului viciat. Nathanael Thoronton. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi . a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău.  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului. de genul infracţiunilor urmate şantajului. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa. printre infractori. va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită.  Criminalitatea imaginară.  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială. care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. în vise. pentru compensare.. rasă. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană.

J.1. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil. criminalitatea şi crima. • faza asentimentului formulat. satisfăcător.  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale.A. ajunge la concluzia că mediul social este injust.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali. respectiv o degradare morală profundă. ş.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită.a. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare. cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă. Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă. pe fondul stării psihice periculoase. 2.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult. în care caută noi argumente pentru crimă. centrate pe studiul infractorului. un sentiment de frustare şi de injustiţie. microbul este criminalul. considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L. psihologică şi psihiatrică. nu pot explica. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii.  Asociaţia diferenţială.).  Valoarea atitudinii.  Frustrarea. ce va determina trecerea la comiterea actului criminal. • faza de criză. caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei.  Stigmatizarea. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii. etc. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor. Dacă prevalează viaţa zbuciumată. MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1. 15 . o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent.  Învăţarea socială.  Compensaţia. economici.

dinspre clasa superioară spre clasa inferioară. ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor. → nu sărăcia generează criminalitatea. o Când două tipare comportamentale se lovesc.5.2. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”. determinată de război.3. creşte. ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile. fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. dinainte. pe fond de anomie socială. 2. fizică şi socială. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. o Economice: economie de piaţă liberă. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul. etc.. „un rău”. societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. reducerea preţurilor. • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară... o Inferiorii imită superiorii. o Crima – fenomen anormal. naşterile şi decesele”. Şcoala mediului social – dr. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. → se pot enumera. A. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. Laccasagne • A se vedea expresia plastică. viitorii infractori (omucideri.Evoluţie. 16 . Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile. sursă de „rele”. adică biologică. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni. altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal. unul din ele poate lua locul celuilalt. în avans. dinspre oraş spre rural. revoluţii. Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. 2. privind „bulionul de cultură .” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. respectarea drepturilor omului de către guvernanţi. salarii bune funcţionarilor publici. deja invocată. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. 2.4. locuinţe sociale. fizice şi sociale. bănci de credit. hoţi. alte schimbări rapide. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. iluminatul public. după care revine la normalul din condiţii sociale normale. Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare). criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice.

care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă. abrogarea interdicţiei avortului.puternică .o Legislative. care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale. de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 . TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei. o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor. dar. • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii.incertă . a tripourilor.foarte ridicată .foarte slabă . civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale. • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft). în acelaşi timp. treptat. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin.  Teoria centrată pe circumscripţie (areas). în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri). • Setea de succes (W. şi de mortalitate. 3. de-a lungul principalelor artere de comunicaţie.mai puţin gravă . reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie.ridicată .  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit). cluburilor. PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii. 2. facilitarea accesului la justiţie.C. • Individualismul excesiv. etc. • Anonimatul vieţii contemporane.  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi. se reduce la îndepărtarea de el. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv. ori absenţa caselor de cultură. prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) .foarte slabă .6. faţă de schimbările din cultura materială. educaţia copiilor abandonaţi. • Cultul desfătărilor şi antoiertării.scăzută .şi mai puţin gravă . Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea.  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial.forma uşoară 3.1.ridicată . Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale. cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială.forma cea mai gravă . în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social. interdicţia spectacolelor obscene şi violente.2. celeritate şi corectitudine. o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic. EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. sărăcie şi condiţii proaste de locuit. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”.

ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său. • treptat.  autonomie de grup.. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă. străine lor. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor. o adevărată subcultură. în raport cu particularităţile grupurilor sociale. motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc. determinate. corupte – avocaţii.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante.  18 . în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase. aceeaşi cultură.  conflictul secundar. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii. deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. ♦ în şcoală. nu pentru că au nevoie. poliţişti care favorizează criminalitatea. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul. decât cele din interiorul bandei respective. de a sfida tabuurile.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup. politicieni.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. tratamentul în instituţiile de învăţământ. apărut atunci când. mulţuminduse cu un status social scăzut. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”.  hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie. determinată de diferenţele de clasă. tot mai numeroase. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup. la rândul lor. reprezintă cauza principală a criminalităţii. etc. de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar.  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură.

Psihologie judiciară. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict. corporaţiile. dacă nu sunt pedepsiţi. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi. 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. Pe acest fond. experienţă. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. de aici. tot mai mai mare drac mă fac). Sutherland. din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente. cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare. de genul:  copii rămân devianţi. urbanizarea – care. mobilitatea deosebită a populaţiei. ceea ce naşte starea de anomie.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. modelare. în accepţia de patologie socială. Merton) Anomia – termen introdus de către É. insuficient de bine structurate. Bucureşti. 19 . Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor. crimă. condiţionare socială. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. în principal cele economice – industrializarea.  Subcultura de refugiu. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. D. apar comunităţile umane eterogene. 1992. sexualiştii deosebiţi. generează crize economice şi sociale. asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K.1893). actele lor fiind. devenind paria societăţii – drogaţii. care precumpănesc. cu o coeziune foarte slabă. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. Tudorel Butoi. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională. întărirea reacţiei de răspuns. biserica. sexual sau emoţional. De urmărit impactul dezorganizării generalizate. valorile şi anxietăţile sale. lipsite de sen  3. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală.R. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei. p. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces. generată de lipsa regulilor morale şi juridice. pe baza cărora să fie organizată viaţa economică. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia.3. în special de către părinţi. violenţă şi suicid. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S.. de cele mai multe ori. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului. în termenii: originile agresiunii.L. în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . aplicabilă în urma unui eventual delict. care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea. Voicu Zdrenghea. alcoolicii. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă. Durkheim. respectiv ruptura solidarităţii sociale. Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale. Altminteri. din lipsa oportunităţilor specifice. la rândul lor. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor.  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia.

sentimentului identificării cu grupul ş. abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor.  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne. nu declanşează. carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor. reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol). . .  controale externe – care cultivă.  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator. 20 . părerea despre sine. simţul responsabilităţii. Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor. de către cei din jur. idealuri. intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile. convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. supraego-ul.În societăţile industriale. • frustrarea. LEGENDĂ: + acceptare. Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime.+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3. • variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus. toleranţa la frustrare. automat.(+) . alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi). îndeosebi. Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine.respingere. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social.4. ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie.a. individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor.  în cultura dată (sau subcultura). sunt determinate de diferenţele de educaţie. prin ea însăşi. în special în slaba rezistenţă la frustrare. un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. care şi aşa este privit astfel. supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). • idem. sentimentul ruşinii. schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea. • atât ataşamentul. scopurilor şi aşteptărilor.

Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului. prin acţiunea lor. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii. neacceptarea încadrării în muncă. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social. 3. ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii.  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. alienarea socială generalizată. ale organizării structurale a capitalismului. probabilitatea delicvenţei creşte.  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea. exploatarea omului de către om. prin manifestarea lor obiectivă. continuu. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte. din considerente de cazier judiciar).. Friederic Engels şi V. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate. de luptă întrre clasele sociale.  determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare. din nou. acest caracter. • organele de control social condiţionează. Shoham).  comportamentele definite ca deviante nu au.  stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară.  în consecinţă. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. deosebită. după caz). hoţ. contradicţii antagonice permanente. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale. prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing.  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele. tocmai pe fondul stigmatizării. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale.5. ∆ Teoria interacţionismului social. inegalităţi economico-sociale. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare. în ele însele. cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice. deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale.a. spre devianţă şi delicvenţă. 21 . Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent. criminal ş. cu ideile şi aşteptările lor. Lenin – proprietatea capitalistă generează. de urmărire penală. Becker).  Karl Marx. şi pierde numeroase şanse (A se vedea. argumente noi pentru criminalitate. ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente. EDWIN M. De acum.I. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării. se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. pe fondul acestor inegalităţi majore.

COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. + 22 . considerându-se că vârsta. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. sunt totalmente false. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor. ca atare. în funcţie de diferitele etape ale vieţii. o instabilitatea reşedinţei. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus. tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. o ocupaţia mamei. anterior prezentate. cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. care este respins emoţional. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. o dezbinarea familială.  respingerea parentală a copilului. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. o statutul noilor veniţi.  lipsa de supraveghere a mamei. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare. o mărimea. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. care reglează competiţia dintre ei. 4. nu determină variaţii criminogene.

 ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. 23 . ale „CAPITALULUI SOCIAL”. în accepţia de ataşament faţă de soţie. stabilitatea slujbei şi angajamentul. etc. dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive.

cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite. asociaţiile cu anturajul delicvent. angajarea în comportamentul delicvent.  comportamentul delicvent influenţează negativ.  cu cât societatea este mai complexă. care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală. angajamentul faţă de şcoală.  adoptarea legilor penale. amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. în mai mare măsură. adoptarea valorilor delicvente. în mod direct. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului. Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute. indirect. propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite. corect sau cel puţin scuzabil.  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine.  societăţile complexe. chiar conflictuale. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune. adolescentul fiind implicat. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale. de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent. la rândul său. colegiu. încrederea în valorile convenţionale.  aplicarea legilor penale. în activităţi exterioare casei.  modelele de acţiune individuală.  distribuirea oficială a criminalităţii. cu un înalt grad de diferenţiere.  când valorile şi interesele sunt contradictorii. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers.  asocierea anturajului poate afecta comportamentul. încrederea în valorile convenţionale. indirect. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile. la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ .  încrederea în valorile convenţionale influenţată. controlului social şi învăţării sociale.  particularităţi. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi. drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte. delicvenţa va deveni.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor. şcoala şi încrederea convenţională. serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii).

Ageton şi Rachelle J. rata oficială a criminalităţii. un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor). teoria învăţării sociale.  în general. cei care au blamat asigură. atunci când este înşelată de către cineva. CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente. cu cât puterea politică şi economică este mai mare. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării. şi învăţării sociale. dezorganizarea socială.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa. şi invers.  legile penale reprezintă. permiţându-i reintegrarea în grup. decât interesele şi valorile unui singur grup. alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară. Altminteri. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 .relativ stabile. combină teoria interacţionalismului social. în continuare. (John Braitwaite). cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii. cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare). PREMISA – Blamarea (ruşinarea). care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat.  delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. teoria oportunităţii. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. combină teoriile stresului. • reintegrarea. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. teoria controlului social. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. Elliot. totuşi. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică. economic şi politic. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române). de obicei. cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane.  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare. în raport cu victima. Suzane S.  instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. legăturii sociale. atunci când ea înşeală pe cineva. cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual. Cantor).  Aplicarea legilor penale:  în general. controlului social. a etichetării şi stigmatizării. etc. dacă este mai puternic.

• Motivaţia astfel concepută. circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil.ns. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii. concomitent. pentru descoperirea infracţiunilor. apariţia oportunităţilor ilegitime şi. în caz de comitere a infracţiunii. înglobează. etc. de aici. fără a-i permite reintegrarea. pe deoparte. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2. a numărului infracţiunilor. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice.  oportunitatea. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală.• stigmatizării. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. reducerea. identificarea. această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă. să comită noi infracţiuni. • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului. infractorilor. o 1. formarea subculturilor. dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1. corelarea subiecţilor activi. îndeosebi. interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. la rândul său. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată). victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale. prin conţinutul său şi. legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale.  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse. iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu.)  constrângerea. de aici. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale. a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii. Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului. prin sancţiunile preconizate. lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care. 26 .2. face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. exclusiv. post – factum.). la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. Teoria echilibrului controlului (Carles R. şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). treptată. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu. prinderea. creşterea criminalităţii.

în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă. definită strict legalist). etc. de genul: • măsurilor de securitate ( camere video.)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului.). cu activităţi de asigurare a securităţii. eventuală. de prevenirea specială. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice. de timpul:  educaţie.  prevenirea predelictuală. sisteme de alarmare). • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine. prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială.  prevenirea post-delictuală. care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor.o prevenirea specială. potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. indirectă. meciuri de fotbal ş. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor.  servicii de menţinere a ordinii. cu perspectiva. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII. în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală. pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”. directă. destinate activităţii de securitate. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai).  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal.  27 .a. o profilaxia criminală. • profilaxia specială. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte. trecerea efectivă la aplicarea legii penale. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta.  prevenire socială. suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii. cu aplicarea de sancţiuni. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală. a restabilirii ordinii. bazată pe politica socială.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială. Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară. o prevenirea secundară.  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare.  protecţia mediului înconjurător. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. ca orice formă de activitate legală.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă). acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte.  prevenţia situaţională. vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate.

 promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri. Finalitate. • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. în fapt)). restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii.  Campanii publicitare.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. etc. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi.  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. în final. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi. avioane. legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. integrat în structura construcţiilor. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale. de prevenirea specială. reperarea şi arestarea delicvenţilor. Finalitate: identificarea. • exerciţii demonstrative la sărbători. • cursuri de autoapărare. astfel. • ONG-uri de profil.  28 . pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. simpozioane. intersecţii sau pieţe. • marcarea individuală a obiectelor de valoare. • „amicii poliţiei”. • supravegherea transportului public. cu participarea publicului. prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ. celebrări. • structuri mixte cu poliţişti. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule.  limitarea şomajului. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. prin echipe poliţieneşti specializate.  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată.  Servicii de consultanţă antinfracţională. cu publicul şi cu comunitatea. de prevenire a criminalităţii. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară. • pază particulară. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc. supravegherea şi. conferinţe publice. aeroporturi. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe.  activităţi constructive de ocupare a timpului liber. asigurate de poliţie: • expoziţii. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă. prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal.

necesare acestui scop. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. dacă a acţionat bine în plan preventiv. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001). prevenirea fondată pe strategii specifice. de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. Criterii posibile: 29 . • • 3. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice. Finalitate: abordări strategice. bine. cu caracter de inovaţie. etc. cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. specifice. încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire. de profil). cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă. mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. rivalităţile între diferite organisme).  Măsuri necesare. în acest sens. antiinfracţionale. în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei. ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N.  tematici preventive în învăţământ.  Crearea. pentru potenţarea eficacităţii acţionale. de activitate infracţională. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ). dacă are mai multe constatării. ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii. PUNCTUALE.ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private. apatia populaţiei.o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile. potrivit Recomandării Nr. al combaterii(reprimării infracţiunilor). lipsa creditelor. în domeniul prevenirii şi respectiv. pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice. de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. ca misiune permanentă. • Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive. RECOMANDĂRI.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii. care nu sunt bine definite. pe plan naţional şi local. • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile.  crearea şi implementarea structurilor comune. • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze. pe tipuri delicvente. adoptată de Consiliul Europei. • Internetul poliţiei. ⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n.ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003). cu rol de coordonare şi planificare.

implicarea publicului în elaborarea acestor politici. dacă este cazul. c. o 3. b. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii. provocând îngrijorare. de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. Informarea şi cercetarea: a.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. b. îndeosebi prin: a. concrete. în special în colaborare cu mass . transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului). o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii. pentru documente de identificare specifice. precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. a evoluţiei sale.a. 2.2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii. astfel încât. mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei. cu autori iniţial necunoscuţi. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici.media. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea. prin: 30 .reducerea ratei generale a criminalităţii. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. ca şi norme de comportament adecvat. explicitarea. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. atunci să fie stabilite norme minime. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. care să cuprindă noţiuni de drept penal. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive. în special în raporturile cu populaţia. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate. în special dezbateri publice. de către autorităţi. drepturile.  Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii.. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi. 3. după intervenţie. de regulă. incluzând şi anchete asupra victimizării. pe plan naţional şi local. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico . se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care.  Studierea deplasării criminalităţii. pentru formarea adecvată. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc. globale şi pe tipuri distincte. în limitele activităţilor. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. pe următoarele coordonate majore: 1. de regulă.

pe plan naţional şi local. sentimentele de frică şi insecuritate (N. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi. 31 . o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor. în special celor vulnerabile. o promovarea de programe de concentrare între vecini.4 Medierea. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi. momentan. a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea. în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc. pentru a evita victimizarea). limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. prin informaţii şi structuri corespunzătoare. a Consiliului Europei (1987). în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului. poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. îndeosebi. cu scopul de a le permite ca. în cadrul funcţiilor lor. 3. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. pentru a găsi soluţii.  formarea profesorilor. pe problemele anterioare prezentate. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. urmărind să nu se alimenteze. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare.ns. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. manifestările. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. „sfatului”. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor. pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire.  încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea. de a evita. după şirul lung de victime făcut de către un lunetist. − crează timpul necesar găsirii de soluţii. care nu este favorabilă. îndeosebi. − determină părţile să participe la negociere. privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. pentru a face faţă necesităţilor imediate. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea. ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă.  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi. inutil. 3.o sensibilizarea acestora. valenţe. incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor. pe cât posibil.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea. în familie şi în mediul social al victimei. A se vedea controversa. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. în special privind cauzele. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor. implicate.

o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică.  Poziţiile părţilor • flexibile.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine. spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie. implică. cel puţin similară.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor. o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 . spre deosebire de celelalte trei căi. arbitrajul. lingvistică.  Negocierea.  Conflicte de natură etnică. religioasă. Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia. politică. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor. pe de o parte şi grupări teroriste. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului. o asimetrică. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie. • inflexibile. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie.  Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state. acţiunea în justiţie. din punctul de vedere al intereselor puse în joc.  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare. în primul rând. În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite. care nu are putere de decizie. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane. medierea. străine de conflict.

din partea fiecărui participant.  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune.  să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor.  toţi ne apreciem propria valoare. a critica sete foarte uşor. conform Convenţiei relativă la spălarea. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor. 3. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună.5. de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil. 3. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun.5. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare. în totalitate sau în parte. „greutatea” lor specifică. Strasbourg. Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea. 33 . în orice modalitate. 8 noiembrie 1990). care poate consta în: orice bun.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină. Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale.  părţile să aibă credibilitate reciprocă.  când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor.  încurajarea regândirii soluţiilor. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave.1.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege. descoperirea. încredere şi empatie faţă de ceilalţi. Precizări terminologice. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit. receptivitate. este mai bine de căutat şi invocat asemănările. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea. capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru. capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi. spălarea.  este mai bine de a avansa propunerii constructive.

d. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. c.01.ns. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat. d. ∆ accesul la sistemele computerizate. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. incriminarea. ∆ interceptării telecomunicaţiilor. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice.5. sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. 3. 1. A se vedea Legea nr. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei. Disimularea sau ascunderea naturii. b. că acestea constituie produsul unei infracţiuni.1999. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse. Măsuri legislative şi de altă natură. financiare şi comerciale. telex. de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. • dacă. 34 . • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon. fax (Internet n. deţine sau foloseşte ştie. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. Măsuri la nivel naţional: a. originii.1999. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. e. în dreptul intern. publicată în Monitorul Oficial al României din 21.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. c. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. ca şi strângerea probelor necesare. din 18. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale.01.2. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). în momentul când le primeşte. amplasării. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. 3.) sau prin alte mijloace de comunicare. a infracţiunilor de spălare. ∆ observări. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. investigare şi provizorii. Supravegherea telecomunicaţiilor. înţelegere. b. Infracţiunile de spălare: a. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. f. în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE. Achiziţionarea.6. dispunerii. conform dreptului intern. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. măsuri de investigare şi măsuri provizorii. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare. măsuri relative la confiscare. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective. de natură legislativă şi de altă natură. precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. relative la recursurile judiciare.

Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care. înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate. acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3. Strasbourg 30. fie ulterior.  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante. 35 . dacă este cazul. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei. autorităţile statului solicitant să informeze. punerea în executare a sancţiuni. de îndată ce este posibil. dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea. pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. . care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială.7. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat. . . contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată. supravegherea nu s-ar justifica.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat. . . să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate. asigură. potrivit dreptului intern al statului solicitat. fie pronunţarea sentinţei.11. Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. care să permită. o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină. în principal. în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi. pe teritoriul statului solicitat.La cererea statului solicitant. în total sau în parte. suplimentar stipulaţilor art. care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată. .După ce a fost efectuată supravegherea cerută. .1964).  perioada de efectuare a supravegheri. iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant. să distrugă acele părţi care.când. dacă este cazul. în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii. . pe de altă parte.  supravegherea şi eventual executarea.  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor. posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri. prin efectuarea supravegherilor. în scopul căreia a fost făcută cererea. pe de o parte iar. statele semnatare au datoria ca. statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită. conform legii şi politicii sale. pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine.Scop .Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă. Autorităţile sale judiciare să poată. ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare.  controlul conduitei lor. fie în momentul condamnări.în lupta împotriva criminalităţi.

Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei. TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1. cauzele si conditiile criminalitatii……………………. Criminologia este stinta care studiaza: .………….2 2. pronostic si.1 ..reactia sociala .………………….factorul criminogen .criminalitatea .………………….terenul .mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii…………………….criminologiei clinice…………………………………………………………... cooperarea..icvent defineste: 4.1 ..determinismul..criminologiei generale……………………………………………………….C.……………………………1 36 .. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: .….2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic.victima . In care din urmatoarele situatii s-a regasit M. eventual.1 criminologia clinica……………………………………. tratamentul asupra unui de.cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5..3 Coordonarea.. 3..….. criminologia generala…………………………. care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: .. realizarea integrală a condamnării executări...mediul .infractiunile. din punct de vedere strict legalist……………………………..2 .. in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .actul criminal .specifica sau particulara………………………….

este: .6 .………………………………………….………………………………………………5 10. pentru unele infractiunii. transmise din generatie in generatie? .invoiala pecuniara………………. sunt de facto: .posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea. 8.3 .………………………………….Segmund Freud………………………….nu cunosc…………………….. incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns. Avem situatii in care.specifica sau periculoasa………………………………..……………………..………………………………. Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: ...3 .………………………………….Raffaele Garofalo……………….2 ..mediul acceptat………………………….. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri. la inceputurile istoriei Criminologiei...1 .2 7... la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei..legea talionului………….……………………………………………..……2 .situatia periculoasa…………………....Emile Durkhaim………………………………………………………………1 . singura.……….. amorfa…………………………………..………………………………………. posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.amorfa………………………………….…………….1 .mediul de referinta…………………………………..micromediu……………………………….4 12...…………………………………………………….C.6..……………………………………..……………………………………..1 . cu orice pedeapsa ce o dorea. potrivit legii.4 Situatia in care.………………………….da……………………………………………………………………………. Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna.…………………………….Cesare Lombroso……………………………………………………………..cu caracter subiectiv…………………………………………………….…….legea talionului………………………….…………………………………………….situatia amorfa……………………. …………………………………………………………………………1 .....……………………………………………….….abandonul noxal…….3 . Analizand cele de mai sus.2 .2 . pe la orele 24:00.3 cu caracter subiectiv………………………………………….…………………………………. Intemeietorii Criminologiei. se incadra la: . intr-o noapte. ca stiinta distincta.….……………….………………………………...2 37 . de a comite infractiunea.…………………....4 11.………..4 .….…………………………………. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: .2 mixta sau intemediara…………………………………….1 ..….. exista ocazia.justitia privata nelimitata………………….nu……………………………………………………………………………..nu…………………………………….2 .da………………………. Un tanar.invoiala pecuniara………………………….………………………………3 . provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care...7 9. inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului...3 13.1 .…………………………………………………..situatia specifica sau periculoasa……………………………. dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: ....situatia cu caracter subiectiv………………………………….4 .Enrico Ferri…………………………………………………………………..abandonul noxal………………………. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare.……………..2 .……3 Faptul ca T.mediu ecologic………………………………………………………….1 .…. violat o tanara care a trecut....……………………………………. Din cate cunoasteti. nu este interzisa? ...situatia amorfa……………………………………….…5 .

. Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: .cognitiv – descriptiva………………………………………………….1 . utilizate in Criminologie: 38 .determinismului economic…………….…. dar si al particularitatilor sale de judet de cronica.studiul infractorului……………………….…. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21.comprehensiva……………………………………………………………3 . …………5 19. In viziunea scolii sociologice de criminologie. educational.fredonism…………………………………. In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei.……….victimei……………………………………………………………………….determinismului localizat la nivelul constiintei……………………………. cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007...explicativa…………………………………………………………….1 . Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. au fost constatate 2110 infractiunii.studiul faptei…………………………………………………………………3 15.proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale…………………. simplificarea cadrului juridic.4 .ambele variante de mai sus………………………………………………….aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….3 16.2 .. sociala.. Scoala clasica criminologica punea accentul pe: .faptei…………………………………………………………………………. in judetul ……….………………………. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22. Analizand descrierea invocata.……………………………2 18. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23.1 . criminalitatea reprezinta expresia. prin excelenta.determinismului economic……………………. introducerea politiei comunitare etc.2 .…………………………………2 .prognotica………………………………………………………………. In cursul anului 2006....1 . Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte.. a: .3 17.2 . pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica. .14. Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: .1 . incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: .faptuitorului………………………………………………………………….……………………………………. de la nivel national..

explicit. Totusi. prevalent. Separarea delicventilor care. Mentionati.numarul de politisti . pe cand in al doilea caz mai mare.somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26. reprezinta: . sunt bolnavi mintali. din totalul delicventilor. Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta.repararea diferentiara………………………………………………………………….... cel putin o variabila dependenta. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28. Mentionati. in scris. …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27.2 39 . cel putin o variabila independenta. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut.…………. in Criminologie.1 . in mod diferit.2 31.- indici…………………………………………………………………………1 indicatori……………………………………………………………………. In Criminologie.rata criminalitatii .indicator……………………………………………………….a separarii diferentiale………………………………………………………. decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta.2 25.2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24.. in scris.eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 . Analizand aceasta descriere. din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii. cel putin o variabila test. o ipoteza si nu un postul. privind: .indice……………………………………………………………. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: . in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte. asupra rate criminalitatii. Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii. integritatii corporale si sanatatii”.. care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta. in scris. a unui numar prea mic de politisti.1 . din utilizarea reguli. privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30.. incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test .. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ………………………………………………………………………………………………………………... dimpotriva. pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29.a eliminarii tipurilor definite………………………………………………. Introduceti.……………. in primul caz fiind mai mica.saracia . din structura infractiunilor cu violenta.

fiziologica………………………………………………………………..2 . epileptic.. un nivel de istructie scazut..criminalul este un nebun moral 1 . Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor.tehnicii………………………………………………………………………. apartine.. prin excelenta: .…1 .criminalul se naste criminal 1 .ambele variante de mai sus……………………………. i s-au stabilit ca are.2 39.fizionomica si morfologica………………………………….. in care se foloseste. in tinerete.metodologiei………………………………………………………………….in penitenciar……………………………………………………………….2 . M... practic.2 .apropierii transversale……………………………………………………………. se incadreaza la metoda clinica a: .……………………3 33.in libertate……………………………………………………………………5 ..defectuini in functionarea unor organe………………………………….3 36. o anumita metoda in Criminologie apartine: .……………………1 .criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 .C.1 .metodologia………………………………………………………………….1 . care a comis un omor deosebit de grav. si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost.….criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 . sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da . fata de omul normal………….chestionarul criminologic………………………………………………………………. si alunecarea pe “intercriminus”. Metoda utilizata in acesta descriere.…………. pe de alta parte.…………. pe de o parte..……2 . defineste..organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40. ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite. Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: .fizionomica si morfologica………………………………………………1 . Modul concret..………………………………...in mediul liber……………………………………………………………. Cesare Lombroso enumara: .in semilibertate………………………………………………. in viziunea lui Jean Pinatel: ..…………………….3 35. o hipocalcemie si o boala a tiroidei. o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica. a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania.apropierii loncitudinale………………………………. din punct de vedere clinic.configuratia si marimea a unor organe.interviul………………………………………………….…2 .32.2 34..1 .…….metoda……………………………………………………………………….tehnica documentara…………………………………………………………3 . la liceu.4 .efemizarea si/sau masculinizarea……………………………………….. Aplicarea.metodei……………………………………………………………………….…. telefonica.…….6 . efectiv.ambele variante de mai sus………………………………………………3 38.1 ..2 .1 .apropierii transversale………………………………….fiziologica………………………………………………………………. Potrivit lui Cesare Lombroso. la momentul dat.……3 40 .thnica………………………………………. in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier.. care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav. din partea unui coleg.…7 37... este specific orientarilor de natura: .………………. ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca.apropierii longitudinale………………………………………………. Studiul clinic asupra numitului M.C. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: . Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive.

. Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului. suplimentar.5 .….mezencefalul……………………….nu…………………………………………………………………………….………..2 .absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………….1 .3 46. potrivit lui Mittwoch..hipofiza………………………………………..………………………3 calciului…………………………………………..…5 magneziului si fosforului………………………………. milei...4 ..…………………3 . Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: ... determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………. Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza. Enuntul..……….…………………….da…………………………………………………………………………….3 43.……..2 .….…4 iodului…………………………………………….compararea infractorilor cu salbaticii…………. din cauza ca: ...…..telencefalul………………………………………………...……………4 41... fata de normal……………………………1 .compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini…………………….ambele variante de mai sus………………………………………………3 45.. cu rol criminogen....2 .5 44.…..……………………………………….……….glandele sexuale……………………………………………………………1 .1 ..tiroida…………………………………………. exceptind impactul cromozomial.2 absenta iubirii.prezenta unui cromozom y sau x.………………………. se inscriu: . remuscarii………………………………..cantitatea si calitatea in organism a: zaharului……………………………. Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: ..…………………….. afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal .6 41 .- absenta iubirei.absenta unui y sau x in cariotipul persoanei…………………………….………………....centrul vietii afective 1 2 3 .organul constiintei 1 2 3 47.1 efemizarea sau masculinizarea……………………………………………….…………………….6 48.1 ..tulburarile organice de la nivelul creierului……….……….2 .. remuscarii…………………………………………….4 . La stigmatele psihologice ale criminalilor.2 42. Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: .2 .glandele sexuale…………………………………….asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor……………….centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 . Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza.….. Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane……………………….prezenta unui y sau x in plus...lobul frontal…………………………………………….arborii genealogici……………………………………………………………3 ..ambele variante de mai sus…….existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei……………….…………………………………….…………………………….1 .. conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: . milei.

1 .asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti………………………………………………………….. Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : .………………..ambele variante de mai sus………………………………………………. incapatanare………………………….6 54.…1 .………………………………………2 .gemenii bivitelini…………………………………………………….. cu impact criminogen.procesul cognitiv………………………………………………………..…………………3 57.3 .1 ..caracterul…………………………………………………………………….temperamentul……………………………………………………………....4 53.3 .caracterul…………………………………………………………………….interactiunea factorilor bio-psiho-sociali…………………………………….2 .2 .…...inclinatia spre revolta. cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: .……1 ....toate variantele de mai sus…………………………………………………....varsta…………………………………………………………….procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 ..……….5 .3 50.1 .viscerotonic………………………………………………………………….sexul…………………………………………………………….biologic……………………………………………………………………….inteligenta………………………………………………….. La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: .1 .procesul volutional………………………………………………….1 .simtul exgearat al propriei personalitati………………………………..3 .. o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: .aptitudinile…………………………………………………………………. Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii. Care din urmatorii factori criminogeni..viscerotonic……………………………………………………………….…………………3 .inteligenta scazuta……………………………………………………………1 .psihic…………………………………………………………………….sangvinic………………………………………………..4 55... Printre trasaturile principale ale personalitatii. luati in sine . Metoda arborilor geneologici.……………….2 .4 56..……….……….rasa……………………………………………………………. se circumscriu: .persoanele active.gemenii univitelini…………………………………………………….sagvinic………………………………………………….…….49.3 . presupune: . Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: .…….. de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: .2 . folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii..4 58. Potrivit lui Jean Pinatel.1 .. Potrivit luiW.2 ..orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale……………………….…2 51.somatotonic……………………….4 .somatotonic………………………………………………………………….capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 . sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: ..2 . dinamice si agresive…………………………………….coleric……………………………………………………………………….………..1 .…………..temperamentul……………………………………………….social…………………………………………………………………………. Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: ..3 52... Sheldon.….urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent…. litigiu.

lipsa autonomiei afective……………………………………….3 furia oarba………………………………………………………………. ………….2 groaza…………………………………………………………………….5 63. in optica lui Sigmund Freud: .emotiile complexe…………………………………………………………3 .labilitatea emotionala……………………………………………………. sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea…………………………………………….4 .2 .. Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: .1 43 .autocontrolul afectiv redus…………………………………………..insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate……………………………….motivatia…………………………………………………………………….5 .- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii………………………………………………………………….4 .. care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa. Nucleu central al persoanlitatii criminale. Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: .…………….caracterul …………………………………………………………………. include: . Instinctele subconstiente. fata de altii. Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica)..aptitudinile…………………………………………………………………......…………………... Emotiile complexe.………………2 60.7 65.id-ul (sinele)………………………………………………...insuficientului autocontrol…………………………………………….………. care pot amprenta drumul criminal.………….5 62.... fata de munca si fata de sine insusi ………………………………………………………………. care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 . se poate regasii sub forma: .……………5 . generand delictul……………..…………………3 mania………………………………………………….procesele emotional-afective…………………………………. prezente in criminogeneza. definit de Jean Pinotel..vointa……………………………………………………………………….imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 ..capacitatea redusa de adaptare la societate..inteligenta redusa.3 ..……2 .6 ..egocentrismul…………………………………………………………….procesele cognitive………………………………………………………….. tendintele refulate.agresivitatea………………………………………………………………...indiferenta afectiva……………………………………………………….4 rusinea…………………………………………………………………. Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: ..7 61.4 panica……………………………………………………………………..2 .………………. palierul pulsional al personalitatii reprezinta.1 mania…………………………………………………………………….3 ...4 64.sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate.6 .... Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea………………………………………………………………….temperamentul………………………………………………………………1 .pasiunile…………………………………………………………………...…1 .cresterea sugestibilitatii……………………………….3 59..2 66.…… 1 ..

2 . Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce.egoul (eul)……………………………………………… ……………2 . Constiinta de sine. “cenzura”.refularii……………………………………………………………………2 73.redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social……………….id-ul(sinele)……………………………… ……………………….id-ul (sinele)…………………………………………………… …….sumlimarii…………………………………………………………………1 . a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si .carente si disfunctionalitatii in forta constient.instinctele. Potrivit lui Sigmund Freud.1 .2 .trecerea in inconstient. atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale.. morale si religioase 1 2 3 . …………2 superegoul (supra-eul)………………………………. criminalitatea si crima sunt o expresie a: .3 67.2 72. Organul de control. T= ………………………………………………….1 . forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice. pe acest fond.………………….1 .superegoul (supra-eul)…………………………… …………………….……. Trecerea energiilor sexuale in inconstient. ………………. reprezinta. Scrieti. religioase..2 71... in faptul ca delictul reprezinta: .…………………1 .atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70. reprezinta. 74..superegoul (supra-eul)…………………………………… ……. determinata de interdictiile juridice. are in vedere: . Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate. se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) .. generand un nou conflict.3 74. tendintele refulate 1 2 3 . morale si religioase………………………….sublimarea……………………………………………...….. reprezinta.. criminalitatea…………………….………………………3 69.. esentialmente..refularea…………………………………………….forta constienta si critica. palierul pulsional.carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine……………. inconstient.. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care. morale.1 .…. in viziunea lui Sigmund Freud: .. din complexele OEDIP sau ELECTRA.3 68.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 .…………………. potrivit lui Sigmund Freud: .egoul (eul)……………………………… ………. S= ………………………………………………… C= …………………………………………………. ca sursa de nevroza presupune: . rezultata din interdictiile juridice. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud.- egoul (eul)…………………………………………………. fiecare in parte..……………. potrivit lui Sigmund Freud: . esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= …………………………………………………. Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn).carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional……………………….

pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… ……..……………….4 80. din considerente de clasa sociala.. in principal: ..……………. Teoria “slabei conditionari”are in vedere.sexual…………………………………………………. care nu se manifesta prin dureri de cap.a unui dresaj mai lent. regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”.infractorii.…1 . etc….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate..suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa.. cauza principala a criminalitatii decurge din: .2 78. sex. etc…………………………….……. comparativ cu oamenii normali……………………………... Conform teoriei “complexului de inferioritate”. sustine.2 76. presupune: .……………………. ci in violarea normelor sociale…………………………….delictul este o forma de nevroza asimptomatica.suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse.2 45 . a procesului criminogen.. pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: . Teoria “forma a sublimarii”. in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : ..simpatie…………………………………………….....- delictul este o forma de nevroza..………1 . ci prin violarea normelor sociale…………………..sentimentului indus de inferioritate.…. cei mai multi infractori provin din randul: ..ambele variante de mai sus………………………………………………..cautarea de noi argumente pentru crima. sex. cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: .………. Teoria psihomorala a procesului criminogen.1 . origine sociala. Teoria “delictul forma a sublimarii”.….sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor. Faza asentimentului formulat. care nu se manifesta prin dureri de cap.origine. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81.trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.3 82.……………....2 .delictele sunt forme de nevroza... spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse…………………. varsta. are in vedere.delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute……………………………………………………. in principal: ... din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77.……………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”.ca mediul social este perceput ca injust.introvertitilor………………………………………………..apasare…………………………………………………. varsta. din considerente de clasa sociala ...………………………………... iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 . sustine ca: .suportarea.1 .3 .2 79..extrovertitilor…………………………………………. cea de a simti valoarea si cea de afectiune)…………….………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”.autoconservare……………………………………. de catre viitorii infractori .……………1 ... sex. ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 .1 .3 75..1 .2 delictul este lipsit de orice element volitiv………………………. rasa etc………………………………………………………………….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83.………………. ce nu se manifesta in dureri de cap. Esentialmente.….2 . prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”.

84. apartine de legea: .suprasaturatiei criminale………………………………………….disfunctional………………………………………………………………5 . Formulati un scurt enunt din care sa rezulte. A. rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social…………………………………………………. Prin legile imitatiei..2 .“slabei conditionari”……………………………………… …………. apartine de legea: .C.clasa superioara imita clasa superioara……………………………….“complexului de inferioritate”……………………………………….…1 . pentru ca se gasesc mai multe de furat. in esenta. Potrivit lui Emile Durkheim.……….util…………………………………………………………………………4 .suprasaturatiei criminale………………………………………………….“tezei oportunitatii infractionale”. Laceasagne. Numitul M. posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei.inferiorii imita superiorii……………………………………….1 . ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara.teoriei “oportunitatilor diferentiale”…………………………………. de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care.. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) ……. si de aici.ambele variante de mai sus……………………………………………. Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date.4 46 .2 87. Potrivit Dr. ca: ... Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult..normal………………………………………………………………….….. formulate de Gabriel Torde se sutine.3 92. 2 . in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale.…. nu genereaza automat criminalitatea.3 85. s-a simtit mereu.. o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86.. formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze………………………………………………...saturatiei criminale………………………………………….in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase………………. apartine: .clima. un numar determinat de infractiunii.1 . Prin “Legea termica a delicventei” se sustine .…...in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 .saturatiei crimanale………………………………………………………. la teoria: ..se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 . motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite..1 ..ambelor variante de mai sus…………………………………..anormal……………………………………………………………………1 . in sine.se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 .functional………………………………………………………………….. criminalitatea.. tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa.………2 ambelor variante de mai sus………………………………………….…….…2 .neutil………………………………………………………………………6 91.1 . ca fenomen social este unul: .2 90.3 .3 88. printre altele ca imitatia: .…………3 . inferior majoritatii colegilor sai. provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace. Postulatul conform caruia in situatii de razboi.3 89. de regula.

in care acestea se regasesc: .…….1 . locurilor de joaca pentru copii.. ulterior. ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat. forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: .…………6 .teoria concentrica…………………………………………………………….…………………………………1 . la indepartarea de el.3 99. civila si administrativa. cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si.2 96.. apartine de: .educatia copiilor abandonatii……………………………………. incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica.5 banci de credit…………………………………………………….. apartine urmatoarelor teze si teorii explicative. Enrrico Ferri enumera: . municipiul Arad si orasul Lipova.…….celeritatea infaptuirii actului de justitie……………………….2 .………………………………3 100.teoria sectoriala sau radiala ………………………………………………….. de orientare ecologica: .1 .……………………………………1 ..teza raioanelor delictuoase…………………………………………………. Fenomenul schimbului ilegal de valuta.interzicerea avortului………………………………………………..2 . ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie. Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: ..3 . Enrico Ferri a enumerat: .... Printre substitutivele penale de natura economica . Constatarea ca. In categoria substitutivelor penale. de natura legislativa.3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public………………………………………………………….……. Analizati elementele descrierii de mai sus.….. pe acest fond.………. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura.…. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei. al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris.2 .teoria axata pe circumscriptie (areal)………………………………………. cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit.2 97..banci de credit………………………………….………………………………….4 98. in opinia publica aradeana.salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 .………………………….1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor………………………………………………………. corelativ fenomenului perceptiei.capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta…….teza raioanelor delictuoase……………….teoria concentrata pe arial…………………….teoria sectoriala sau radiala………………..accesul preotilor la casatorie………………………………….teoria concentrica…………………………………………………………….capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta…………..6 94.……….1 .7 .democratizarea societatii………………………………………. se reduce la indepartarea de el.teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………. a taxei de 47 .predispozitiile criminale ale persoanei…………………………………….conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii…….. Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat.teoria sectoriala sau radiala……………….8 95.. In opinia lui Jean Pinotel..93.. apoi spre limita cu judetul Hunedoara.2 ...simplificarea legislatiei……………………………………………………3 .4 . cluburilor.………..reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 .

2 ...teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 . autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau. in timp ce. prin excelenta. dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale.teoria sectoriala sau radiala…………………………………………………. au fost constatate. a individualismului excesiv.3 104. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el. se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: . in care normele sociale sunt diferite.. a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente.teoria conflictului de culturi…….2 .subcultura de conflict……………………………………………………….invatarii sociale……………………………………………………………….. o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: ..3 105. Numitul G..teoria subculturilor delicvente……….. Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si. Aceasta realitate confirma cel putin. ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze. in context. totalmente.autoconceptualizarii……………………………………………………….asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 .teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 .dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 . ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie. si-a dezvoltat o scazuta autoestimare.1 . cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti.4 101.1 ..teoria subculturilor delicvente………………………………………………..3 102.autoconceptualizarii…………………………………………………………. iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: . de 21 ani.subcultura infractionala……………………………………………………..subcultura de refugiu………………………………………………………. normele si valorile altor grupuri si ale societatii. a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata.………………………………………………2 .protectie.subcultura infractionala……………. de: . parchet si justitie si. in ansamblul sau.asociatiei diferentiale………………………………………………………2 .2 .3 102. pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau. Faptul ca N.C. de 31 de ani . M.…………………………………………. Lumea drogatilor. autorul unei infractiuni de tilharie.T. iar...subcultura de conflict……………………………………………………….1 .P.invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 . Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: . oferind mita unui politist.subcultura de refugiu………………………………………………………...teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie. alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine.P.teoria concentrica……………………………………………………………. comisa in grup. si pe acest fond. In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: .2 .. in mod sistematic fugea de la scoala.teza raioanelor delictuoase………………………………………………….……………………………………….. Faptul ca S. anonimatulu vietii contemporane.3 . poate fi incadrat la teoria explicativa a: .3 .teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 . abandonandu-si serviciul.3 103. accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate.

………………………………2 ..…. In conceptia promotorilor. din nou.. spre criminalitate.2 .. frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: .evaziune.grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 ...3 109..4 ..implicarea………………………………. se folosesc urmatoarele dimensiuni. Merton...5 112.1 .……………………………………4 . in principal urmatoarele: .actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 .frustrarea conduce.putin important………………………………………………………………. Conform teoriei “asociatiei diferentiale”. cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: .…3 . respectiv concepte principale: ..se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110. Potrivit teoriei “interactionismului social...3 .………………………………………………. In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei.……………………………………………………………………. esenta teoriei explicative a: ..foarte important……………….principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale….controlului social…………. criminalitatea: . viciile si crima se cantoneaza. mecanismul explicativ criminogen are in vedere.in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva……….5 113.2 . Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social..………………………………………………….…. ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 .2 111. intotdeauna la delicventa…………………………………1 .inovatie……………………..1 .4 . prin ea insasi nu are acest caracter..credinta in valorile si normele conventionale……………………….ritualism……………………………………….frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 ..angajamentul …………….……………………………………………….important…………………………………………………………………….…….4 108.. Potrivit lui Robert K.2 ... Conform teoriei “rezistentei la frustrare”.stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut. defineste.…………………………………………….…………………….devianta. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: . mai ales.7 49 .frustrarea este deosebit de profunda……………………………………….etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge.………..106.6 .frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii………………..1 . daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor... a etichetarii si stigmatizarii”..1 ..grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor…………………………….....………... Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: .este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 ..organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor……………………………………….reactia la frustrare……………………………. teoriei “asociatiei diferentiale”.…………………………………………….dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107.…………………………….3 .atasamentul…………………………………………….rebeliune……………………….situatia concreta are o forta de incitatie deosebita……………………….5 .

prevenirea sociala…………………………………………………………….5 117.5 118. presupune: . iluminatul public sisteme video si de alarmare etc. judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: ....2 . prevenirii fondata pe : ..2 .preventia tertiara…………………………………. in particular.trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 .. prevenirea criminalitatii vizaeaza: .…1 .. presupune: . din punct de vedere strict legalist al legii penale..prevenirii secundare…………………………………………………………. din punct de vedere strict legalist al legii penale..prevenirea tertiara…………………………….prevenirea primara……………………………………………………………1 .2 . In viziune europeana este de preferat: .3 120.. a criminalitatii………………………….1 .4 .4 119..prevenirii tertiare………………………………………………………. cat si cele de combatere sau reprimare.trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 . a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116.………………………….2 122.3 ..strategii directe…………………………………………….preventia sociala………………………………………………………………1 . Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii.prevenirea sociala……………………………………………….2 116..axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice…………….……………1 .prevenirea tertiara…………………………….1 ..insasi existenta legii penale si.…………….prevenirii primare…………………………………………………………….preventia situationala…………………………………….…………………………. dupa caz.2 50 ..strategii indirecte…………………………………. Stricto sensu (in sens restrins). arestarea.prevenirea secundara………………………………………………………….2 . Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: .ambele variante de mai sus………………………………..prevenirea secundara………………………………………………………….atat masurile preventive.prevenirea primara……………………………………………………………1 .114.axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii………………….…………………. Reperarea. Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: .…….4 . propriu zise.………………………….2 115.numai masurile preventive antefactum……………………………………….concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale………………………………………………………………. in particular.. Prevenirea generala. In viziunea Consiliului Europei este de preferat: . Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: ..……………………3 .preventia secundara…………………………………………………………. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………….………………………………. Prevenirea speciala.……………………………….…………………1 .preventiei sociale……………………………………………………………..insasi existenta legii penale si.....2 .preventia situationala…………………………………………………………3 .concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate………………………………………………………………….3 121..

……………………………………………..……………………………4 124. in conditii definite legal: ..da……………………………….extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati………………….…...1 . Potrivit viziunii europene.trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala……………….da………………………………………………………………………………1 .. este permisa medierea dintre delicvent si victima? .2 .nu.123. in spatiul european. ca regula generala.includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant………………………………………………………………….nu.2 125.………………………………………. Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune.. Supravegherea telecomunicatiilor este permisa..incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea……. ci trebuie aplicata legea………….3 . printre altele: .1 . din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful