MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

primul codificând şi înregistrându-le. Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey. psihoterapia de grup. ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare). INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice.). psiho-chirurgicale (loboctomie etc. parchet. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice. instanţe. medicale (electroşocurile. administrate prin operatori de teren.  ANALIZA DOCUMENTARĂ. cu întrebări deschise. TIPOLOGIE: − de date factuale.). mixte. − − − − − − − simple. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării. cu întrebării închise. psihoterapie raţională. apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori. comparat cu eşantion din populaţia normala. medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială.a. Meywerk.( Exemple vizând gradul de cultură. post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă). autoadministrative.şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi. bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild. omnibuze. penitenciar. metode folosite chirurgicale. psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente.). la intervale diferite de timp. 6 . asupra dosarelor penale de la poliţie. scolarizare. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL. învăţarea limbajului etc. pentru a urmări mutaţiile produse. − de opinie. cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie. neuroleptice s. în semi – libertate. fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.

apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. Factorul vârstă.  Structurarea teoriilor de referinţă .  tulburările organice şi funcţionale. − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate. tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. iodul. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal. toxi-infecţiile şi traumatismele. remuşcării. calciul. o Psihologice. Factorul rasă. primitivi şi la copii – criminalii se apropie. 7 . copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală. craniul fruntea. Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice.  factorul ereditar.a. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe. de trăsăturile oamenilor sălbatici. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa.Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte. de inspiraţie biologică. Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei. uzura prematură a organelor. după naştere predispuşi agresivităţii. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică . cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. − Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice. fosforul şi magneziu.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene. primitivi. lipsei de afecţiune. Factorul sex. deficienţe psihice (absenţa iubirii. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive. prin constituţia lor biologică. .  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. Substanţele toxice. urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus). ş.  alţi factori biochimici: zahărul. milei.). 1.

cercetătorii americani au concluzionat. inclusiv omoruri. centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare. dar şi activarea altor regiuni cerebrale.simţul dreptăţii şi. ş. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate. Aceasta. centrul vieţii afective (alcoolism. Laicasagne. al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste.3 Factorul genetic. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar. la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale.zonele din creier care gestionează emoţiile. ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. îndeosebi: cortexul cingular posterior. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică. aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. lipsit de sensibilitate. circumvoluţia frontală mediană. soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei.4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale. care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul. că emotiile unui om sunt programate genetic. cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. ruşine. următoarele: . cortexul prefrontal. criminal”. recente. în general. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. satanic. printre altele. a căror alterare crează predispoziţii criminale. şoareci mănâncă). chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist. . ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. sifilis – cauze exterioare). Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. o compararea gemenilor identici (univitelini. hoţul. * Studiile şi cercetările . ucigaşul. Scheldon. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM. proveniţi din două ovule fecundate odată). . recent. H. cu cea raţională.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. şanţul temporal superior. organul conştiinţei. Hooton. criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi).2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate. ale „raţiunii” sunt.− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2. de investigare a creierului. 2. o arborii genealogici. Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali.  Teleencefalului (zona corticală). de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală). Kretschmer şi William.a. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso.) 2. vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. 8 . reţinându-se. individualizaţi prin anumite semne particulare.1. care la rândul lor pot afecta criminalitatea. care nu depinde de cultura societăţii sale. 2.subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei. mai ales.  Lobului frontal.

funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. la toate naţiunile.8. condamnaţi pentru abuzuri repetate. sensibilităţi la cele mai mici remarci critice. a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali. la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte. respectiv neuroni. de genul durerii sau furiei.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. cu excepţia celor specifice femeilor. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă. pe acest fond. cu invocări diferenţiate. 2. sifilisul.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului. tentativele de suicid şi omucidere. particulare în funcţie de abordări. Factorul vârstă. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi.  Variaţiile iodului. asupra unor copii de 14 ani. cruzime faţă de copii. creşterea delicvenţei juvenile (W. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. tuberculoza. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili.  amnezia urmată. drogurile. traumatismele craniene. Factorul sex. cea mai importantă caracteristică. afectând producerea unor emoţii.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. în funcţie de ciclurile vieţii. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. tiroidelor şi genitalelor. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente. decât la femei. violarea regulilor de circulaţie. cu explicaţiile de rigoare. în consecinţă. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2. mai ales categoriile sale. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile.9. care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. Substanţele toxice. fosforului şi magneziului Factorul rasă. Healy şi B. precum şi reacţii violente faţă de alţii. în mod deosebit a suprarenalelor. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal. statistic vorbind.  La vârsta tânără.. în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. variază criminalitatea. precum şi alte ciocniri violente. şi până la negarea oricărei incidenţe. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . la toate grupele de vârstă. pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith).

sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. agresive determină cele mai multe delicte (W. RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2. • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica. îndeosebi INTELIGENŢA. factor criminogen. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele. care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL. omuciderile din răzbunare.  Guerry – şcolarizarea. a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90.1. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale.simţul exagerat al propriei personalităţii. satisfăcător. Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului. fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă).  IPOSTAZE: 10 . psihocomportamental al persoanei.  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid .  Quetelet – analfabetismul factor criminogen. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice. temperamentul somatotonic. a relevat recent. geneza criminalităţii şi crimei. litigiu. indisciplină. fanatici violenţi. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. criminalitatea politică. ca mod de exprimare dinamico – energetic. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase. bazat pe forţa. anormal de redus faţă de media umană de 100. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. din perspectivă victimologică APTITUDINILE.1. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani. dinamice. al persoanelor active. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici. a funcţiilor şi proceselor psihice. înclinaţia spre revoltă. * Studiul profesorului german Boris Schiffer. o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2. că la cei 18 pedofili. de la Universitatea Duisburg – Essen.

 intenţia indirectă – prevede şi. nu a prevăzut rezultatul. demenţa” (Henry Godar). încrederea.  hiperperseverentă. supărarea. p.13 „Ştiinţă”) . *Cercetătorii americani au concluzionat . violenţe ← nivel intelectual scăzut. prietenia) 2. o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate. (Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei. o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală. înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. Anul III. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. panica. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. mediază şi orientează fapta şi urmările sale. exacerbare motive egoiste etc. în inteligenţa scăzută. nr.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele. deşi nu-l urmăreşte. avem emoţii. relativ recent . fiecare debil fiind un delicvent potenţial. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi. că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală). că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale. fiecare din noi. opoziţia şi respingerea normelor sociale. fără temei. o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: . 731. în primul rând. 19 septembrie 2007. de alţii. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul. mai mult. rezultatul. nu-l urmăreşte şi crede. Miercuri. ruşinea.  hiperexactă.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii. Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe.2. devenind predispusă la încălcarea ei. acceptă. totuşi.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. inclusiv. o 11 . care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere). impulsivitate şi agresivitate. consternarea. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă. dacă este cazul.  emoţiile complexe. în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol. în corelare cu manifestarea vinovăţiei. furia oarbă. mânia.  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL.

 nevoia de contacte sociale. de la o extremă la alta. face să dispară rezistenţa afectivă.  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective. religioase. îndeosebi morale. ursuzilor etc. cu creşterea sugestibilităţii. palierul pulsional al personalităţii.  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse. COMPLEXELE  12 . 3. autocontrolul afectiv redus. în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe. morale.  pasiunile.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale.  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată. o agresivitatea.eul) – organul de control. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei. tendinţele refulate. persistenţa în inter criminis sau nu. forţă determinantă de interdicţiile juridice. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public. Instinctul sexual (libidoul). o indiferenţa afectivă.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă). slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare. „cenzura”. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale. de genul nervoşilor. pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă.  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei. inadaptibilitatea.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul. Orientare spre antisociabilitate. rolul determinant.  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea. Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate. absenţa capacităţii de autoevaluare. emoţiile altruiste şi simpatetice. salturi nemotivate. atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori. ca element fundamental al întregii activităţii umane.  conflictul afectiv. o labilitatea emoţională.  „SUPEREGOUL” (supra . generând delictul. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. făcând posibilă trecerea la actul criminal.  motivaţiile de respect şi autorespect. forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU. apărute în relaţionarea cu mediul.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal.  necesităţile de securitate.  indiferenţa afectivă.

încearcă să atragă atenţia asupra sa. de aici.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi. invers. prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient. încă de la naştere.  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii.  D= T +S C D = delictul. din dorinţa de a fi pedepsit. • psihopatici. lezarea super – ego . fie se exteriorizează prin delict. fie îi neglijau şi. generând un nou conflict.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei. T = tendinţele delictuaose ale persoanei. nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului. La fete. se comite infracţiunea.  mediul familial prea indulgent. sursă a supra eului prea dezvoltat şi.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie. pe fondul complexului Oedip sau Electra. sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor. pentru a scăpa de el.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 .ului”. întotdeauna.  Teoria „lezarea supra . inconştient. în acesta are loc. de a-şi elimina adversarul – tatăl. „Ca urmare.– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi. delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. Pe acest cadru.  fie protestează. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. generând nevroza.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale. fie generează nevroza. prin delict. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi. mama. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate. a mediului social). după caz. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. pentru crimă. deci. asupra excesului de tutelare. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi. de aici. prin delict.

cu problema criminalităţii. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 .  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială.   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice. astfel. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi . în vise. spre deosebire de neinfractorii. sex.  problema psihopatiei este aproape identică.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. rasă. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii. a vieţii instinctive. dacă nu poate depăşi acest complex. instinctivă – afectivă. înrădăcinată în natura biologică. comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal. trece la comiterea de infracţiuni. ca la infracţiunile din imprudenţă. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană. sau la pedepse. sunt condiţionaţi foarte încet. cu alterării sau cu absenţa discernământului. în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. Lypton. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal. printre infractori.  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului.. pentru comportamente antisociale. • criminalii normali – psihic.  Extrovertiţii. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman. de genul infracţiunilor urmate şantajului.  individul copil.  Criminalitatea imaginară. Fr. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”. consemnată în stării de revelaţii. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă. mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă). de a simţi valoarea. a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa. spre deosebire de introvertiţi. pentru compensare. care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate. fără conflict între Eu şi Supra-eu. care comit faţă din cauza mediului viciat. Nathanael Thoronton. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor.  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă.  Criminalitatea ocazională. etc. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”.  Fr. va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale.  delictul este o boală „suigeneris”. clasă socială. impulsive a individului. ameninţărilor etc. morale şi etice. neadaptată social.

ce va determina trecerea la comiterea actului criminal. pe fondul stării psihice periculoase.  Stigmatizarea. 15 . În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă.). criminalitatea şi crima.A. MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2. microbul este criminalul. considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. economici. • faza asentimentului formulat. Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă. psihologică şi psihiatrică. 2. cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. respectiv o degradare morală profundă. centrate pe studiul infractorului.  Frustrarea. o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia. ajunge la concluzia că mediul social este injust.  Asociaţia diferenţială. ş.J.  Valoarea atitudinii. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima. în care caută noi argumente pentru crimă. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică.a. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale. satisfăcător.  Compensaţia. etc.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult. un sentiment de frustare şi de injustiţie.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită.  Învăţarea socială. caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L.1. Dacă prevalează viaţa zbuciumată. • faza de criză. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent.  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale. nu pot explica.

o Când două tipare comportamentale se lovesc. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. deja invocată. sursă de „rele”. iluminatul public. 2.” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. A.Evoluţie. criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale. altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal.3. salarii bune funcţionarilor publici. adică biologică. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. 2. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată. ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor. Laccasagne • A se vedea expresia plastică. naşterile şi decesele”. societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare). alte schimbări rapide. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. determinată de război. → se pot enumera. viitorii infractori (omucideri. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta.4. 16 . o Inferiorii imită superiorii.. fizică şi socială. „un rău”. bănci de credit. pe fond de anomie socială. o Economice: economie de piaţă liberă. o Crima – fenomen anormal. Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. respectarea drepturilor omului de către guvernanţi. Şcoala mediului social – dr. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”. în avans. după care revine la normalul din condiţii sociale normale. unul din ele poate lua locul celuilalt.2. creşte. 2. • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară. Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. privind „bulionul de cultură . → nu sărăcia generează criminalitatea. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile. revoluţii. fizice şi sociale. dinspre oraş spre rural. dinainte... ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile. locuinţe sociale. etc. dinspre clasa superioară spre clasa inferioară. fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera.5. reducerea preţurilor. hoţi.

mai puţin gravă . • Cultul desfătărilor şi antoiertării. Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea.6. • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii.şi mai puţin gravă .puternică . facilitarea accesului la justiţie. în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri). o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic. şi de mortalitate.ridicată . reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie. în acelaşi timp. 2. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei. Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale.  Teoria centrată pe circumscripţie (areas). EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. sărăcie şi condiţii proaste de locuit. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv.forma uşoară 3. educaţia copiilor abandonaţi.forma cea mai gravă . • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft).scăzută . treptat.2.ridicată . civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale.  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit). se reduce la îndepărtarea de el. care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”. cluburilor. în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social. etc. cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială. de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 . • Anonimatul vieţii contemporane.1. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin. PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii. abrogarea interdicţiei avortului. ori absenţa caselor de cultură. a tripourilor. dar.incertă . • Setea de succes (W. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3.C.foarte slabă .  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi. o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor.foarte ridicată . interdicţia spectacolelor obscene şi violente. prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) .  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial. celeritate şi corectitudine. care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale. • Individualismul excesiv. de-a lungul principalelor artere de comunicaţie.o Legislative. faţă de schimbările din cultura materială. 3.foarte slabă .

motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”. politicieni. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. apărut atunci când. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante. mulţuminduse cu un status social scăzut. ♦ în şcoală. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”.  conflictul secundar. de a sfida tabuurile. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni. tratamentul în instituţiile de învăţământ. poliţişti care favorizează criminalitatea. aceeaşi cultură. • treptat.  autonomie de grup. în raport cu particularităţile grupurilor sociale. determinată de diferenţele de clasă.. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar. nu pentru că au nevoie.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie.  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură. o adevărată subcultură. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial. deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute. tot mai numeroase. decât cele din interiorul bandei respective. străine lor. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. la rândul lor. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc. ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său. etc.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres. reprezintă cauza principală a criminalităţii.  hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K. în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup. determinate.  18 . de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase. corupte – avocaţii.

cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare. apar comunităţile umane eterogene. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia. Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor. care precumpănesc. aplicabilă în urma unui eventual delict. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. p. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei. în principal cele economice – industrializarea. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict. în termenii: originile agresiunii. generată de lipsa regulilor morale şi juridice. urbanizarea – care. Pe acest fond. Merton) Anomia – termen introdus de către É. în special de către părinţi. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor. generează crize economice şi sociale. 1992.3. condiţionare socială. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă. respectiv ruptura solidarităţii sociale. crimă. dacă nu sunt pedepsiţi. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente. experienţă. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia. din lipsa oportunităţilor specifice. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces. Altminteri.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. violenţă şi suicid. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. pe baza cărora să fie organizată viaţa economică. insuficient de bine structurate. tot mai mai mare drac mă fac). în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . ceea ce naşte starea de anomie. modelare. întărirea reacţiei de răspuns. de genul:  copii rămân devianţi. Sutherland. din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei. asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K. Tudorel Butoi.1893).  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională. care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea. de cele mai multe ori.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. sexual sau emoţional. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. sexualiştii deosebiţi. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac.  Subcultura de refugiu. la rândul lor. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi. Voicu Zdrenghea. alcoolicii. Psihologie judiciară. 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. Durkheim. de aici. devenind paria societăţii – drogaţii. lipsite de sen  3. 19 .R. Bucureşti. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală. în accepţia de patologie socială. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi. mobilitatea deosebită a populaţiei. Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului.L. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. biserica.. D. De urmărit impactul dezorganizării generalizate. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. actele lor fiind. corporaţiile. valorile şi anxietăţile sale. cu o coeziune foarte slabă.

LEGENDĂ: + acceptare. supraego-ul.respingere. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social.4. supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol). MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul. • variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus. sentimentului identificării cu grupul ş. . automat. individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor. ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . scopurilor şi aşteptărilor. • frustrarea.  controale externe – care cultivă. abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie.+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3. schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale. părerea despre sine. ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime.  în cultura dată (sau subcultura). Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. . intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. nu declanşează. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. de către cei din jur. • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea. 20 . alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi).(+) .a. îndeosebi. în special în slaba rezistenţă la frustrare. sunt determinate de diferenţele de educaţie. • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile. Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. idealuri. prin ea însăşi.  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne. Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine. toleranţa la frustrare. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). • atât ataşamentul. simţul responsabilităţii. un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare.În societăţile industriale. sentimentul ruşinii. • idem.  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator. care şi aşa este privit astfel. carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor.

 stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară. De acum. în ele însele. Becker). acest caracter. EDWIN M. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării. prin acţiunea lor.I. ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care. Lenin – proprietatea capitalistă generează. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale. pe fondul acestor inegalităţi majore. din considerente de cazier judiciar). alienarea socială generalizată. din nou. tocmai pe fondul stigmatizării. deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. ∆ Teoria interacţionismului social.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente.  în consecinţă. Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate. exploatarea omului de către om. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte. • organele de control social condiţionează. spre devianţă şi delicvenţă.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S. 21 . de urmărire penală.a. neacceptarea încadrării în muncă. Shoham).  comportamentele definite ca deviante nu au. Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E.  Karl Marx.  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social.  determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare. continuu. deosebită. prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing.  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. criminal ş. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii. ale organizării structurale a capitalismului. inegalităţi economico-sociale. argumente noi pentru criminalitate. de luptă întrre clasele sociale.  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele. probabilitatea delicvenţei creşte. hoţ. prin manifestarea lor obiectivă. la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească. cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale.5.. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale. 3. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. contradicţii antagonice permanente. după caz). şi pierde numeroase şanse (A se vedea. cu ideile şi aşteptările lor. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare. Friederic Engels şi V.

4. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. o ocupaţia mamei. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus.  respingerea parentală a copilului. o instabilitatea reşedinţei. tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară. cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. o statutul noilor veniţi. o mărimea. o dezbinarea familială. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei. sunt totalmente false. nu determină variaţii criminogene. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. în funcţie de diferitele etape ale vieţii. considerându-se că vârsta. ca atare. care reglează competiţia dintre ei. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. + 22 . anterior prezentate.  lipsa de supraveghere a mamei.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. care este respins emoţional. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative.

dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. etc. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. 23 . în accepţia de ataşament faţă de soţie. care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive. Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. stabilitatea slujbei şi angajamentul. ale „CAPITALULUI SOCIAL”.

încrederea în valorile convenţionale. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează.  asocierea anturajului poate afecta comportamentul. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus. la rândul său. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi. indirect. cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite.  încrederea în valorile convenţionale influenţată. în mai mare măsură.  modelele de acţiune individuală. amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi.  când valorile şi interesele sunt contradictorii.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei. în activităţi exterioare casei. adolescentul fiind implicat.  comportamentul delicvent influenţează negativ.  aplicarea legilor penale. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile.  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp.  societăţile complexe.  distribuirea oficială a criminalităţii. delicvenţa va deveni. chiar conflictuale. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii. colegiu.  particularităţi.  adoptarea legilor penale. care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor. angajarea în comportamentul delicvent. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite. controlului social şi învăţării sociale. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ . asociaţiile cu anturajul delicvent. la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine. angajamentul faţă de şcoală. adoptarea valorilor delicvente. Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute. încrederea în valorile convenţionale. şcoala şi încrederea convenţională. drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte.  cu cât societatea este mai complexă. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers. în mod direct. indirect. cu un înalt grad de diferenţiere. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului. corect sau cel puţin scuzabil. serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii). propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia.

decât interesele şi valorile unui singur grup. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat. PREMISA – Blamarea (ruşinarea). alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară.  Aplicarea legilor penale:  în general. a etichetării şi stigmatizării. atunci când este înşelată de către cineva. Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. legăturii sociale. Suzane S. (John Braitwaite). permiţându-i reintegrarea în grup. Cantor). care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. Altminteri.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. cei care au blamat asigură. de obicei.  instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. dacă este mai puternic. în raport cu victima. un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor). economic şi politic.  delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. teoria învăţării sociale. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 . etc. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare). rata oficială a criminalităţii. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. • reintegrarea. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală.  în general.  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare. totuşi. cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale. controlului social. combină teoriile stresului. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa. cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică.  legile penale reprezintă. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică. Elliot. combină teoria interacţionalismului social. în continuare. Ageton şi Rachelle J. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române). şi învăţării sociale. şi invers. cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente. teoria oportunităţii. cu cât puterea politică şi economică este mai mare. atunci când ea înşeală pe cineva.relativ stabile. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual. cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. teoria controlului social. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării. atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane. CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea. dezorganizarea socială.

infractorilor. dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1. să comită noi infracţiuni. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. reducerea.• stigmatizării. victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu. lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice. apariţia oportunităţilor ilegitime şi. exclusiv. de aici. şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă. fără a-i permite reintegrarea. de aici. TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2.  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. identificarea. formarea subculturilor. pentru descoperirea infracţiunilor. înglobează.ns. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii. concomitent.). legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată). Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. etc. prin sancţiunile preconizate. îndeosebi. post – factum. o 1. interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi.)  constrângerea. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte. • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului. la rândul său. în caz de comitere a infracţiunii. treptată. Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse. prin conţinutul său şi. prinderea. Teoria echilibrului controlului (Carles R. pe deoparte.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale. 26 . în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală. corelarea subiecţilor activi. a numărului infracţiunilor.2. a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii.  oportunitatea. la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă. • Motivaţia astfel concepută. creşterea criminalităţii.

suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii.  27 .). pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”. de prevenirea specială. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai).)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului. Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară. de genul: • măsurilor de securitate ( camere video. de timpul:  educaţie. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. cu perspectiva. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială. definită strict legalist). care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. cu activităţi de asigurare a securităţii. prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc. sisteme de alarmare). • profilaxia specială. ca orice formă de activitate legală. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor. • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte.  prevenire socială. aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă). potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. destinate activităţii de securitate.  servicii de menţinere a ordinii. o prevenirea secundară.  prevenirea post-delictuală. acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII. directă. indirectă.  protecţia mediului înconjurător.a.  prevenţia situaţională. a restabilirii ordinii. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi.  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare.o prevenirea specială. meciuri de fotbal ş. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte. o profilaxia criminală. etc.  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal. vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice.  prevenirea predelictuală. bazată pe politica socială. trecerea efectivă la aplicarea legii penale. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor. în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală. eventuală. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală. cu aplicarea de sancţiuni.

de prevenirea specială. • exerciţii demonstrative la sărbători. • structuri mixte cu poliţişti. cu participarea publicului.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc. celebrări. Finalitate. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi. Finalitate: identificarea. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. supravegherea şi. astfel. asigurate de poliţie: • expoziţii. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. • „amicii poliţiei”. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire. reperarea şi arestarea delicvenţilor.  Campanii publicitare. avioane. în final.  promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”. restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale. • pază particulară. conferinţe publice. • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri. aeroporturi.  limitarea şomajului. intersecţii sau pieţe.  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată. prin echipe poliţieneşti specializate. • cursuri de autoapărare. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă.  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme. legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti.  28 . transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară. prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii. în fapt)).  activităţi constructive de ocupare a timpului liber. integrat în structura construcţiilor.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe. de prevenire a criminalităţii. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule. simpozioane. • supravegherea transportului public. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. • ONG-uri de profil. prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ. • marcarea individuală a obiectelor de valoare. cu publicul şi cu comunitatea.  Servicii de consultanţă antinfracţională. etc.

• Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive. de activitate infracţională. • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N. care nu sunt bine definite. • • 3. ca misiune permanentă. în domeniul prevenirii şi respectiv. precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003). ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii.  crearea şi implementarea structurilor comune. dacă are mai multe constatării. în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). bine. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. cu caracter de inovaţie. Criterii posibile: 29 . antiinfracţionale. ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. • Internetul poliţiei. care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001). pentru potenţarea eficacităţii acţionale. apatia populaţiei. Finalitate: abordări strategice.ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private. specifice. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile. în acest sens. încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire. pe tipuri delicvente. stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale. prevenirea fondată pe strategii specifice. de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. cu rol de coordonare şi planificare. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze. dacă a acţionat bine în plan preventiv.ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ). în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice. adoptată de Consiliul Europei. de profil). PUNCTUALE. RECOMANDĂRI. lipsa creditelor. ⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii. rivalităţile între diferite organisme).  Crearea.  Măsuri necesare.o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile. al combaterii(reprimării infracţiunilor). pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice. mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. etc. • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. pe plan naţional şi local.  tematici preventive în învăţământ. necesare acestui scop. potrivit Recomandării Nr.

Informarea şi cercetarea: a.a. pentru documente de identificare specifice. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii. implicarea publicului în elaborarea acestor politici. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi. atunci să fie stabilite norme minime.media. în special în colaborare cu mass .2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii. al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate. după intervenţie. pentru formarea adecvată. care să cuprindă noţiuni de drept penal.  Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii. a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici. dacă este cazul. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico . drepturile. explicitarea. pe următoarele coordonate majore: 1. o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983. în special în raporturile cu populaţia. în limitele activităţilor. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care. de regulă. astfel încât. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care. o 3. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului).reducerea ratei generale a criminalităţii. de către autorităţi. b. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. pe plan naţional şi local. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. provocând îngrijorare. transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. 3. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate. cu autori iniţial necunoscuţi.. ca şi norme de comportament adecvat. a evoluţiei sale.  Studierea deplasării criminalităţii. c. 2. incluzând şi anchete asupra victimizării. b.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. îndeosebi prin: a. în special dezbateri publice. concrete. prin: 30 . precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. globale şi pe tipuri distincte. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea. de regulă. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii. mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei.

incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului. aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale. urmărind să nu se alimenteze. în cadrul funcţiilor lor. în special privind cauzele. poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă. 31 . pentru a găsi soluţii. pentru a face faţă necesităţilor imediate. cu scopul de a le permite ca. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. care nu este favorabilă. pe problemele anterioare prezentate. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile. a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea. − determină părţile să participe la negociere. inutil. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional. pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire.  încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. 3. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu. limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment. pe cât posibil. valenţe. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. pentru a evita victimizarea).  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii. îndeosebi. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei.ns. în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului. în special celor vulnerabile.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea.4 Medierea. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante. privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. A se vedea controversa. 3. de a evita. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. îndeosebi. „sfatului”. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi. după şirul lung de victime făcut de către un lunetist.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană. prin informaţii şi structuri corespunzătoare.  formarea profesorilor. pe plan naţional şi local. în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc. ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului. momentan. implicate. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor. o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor. sentimentele de frică şi insecuritate (N. manifestările. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea.o sensibilizarea acestora. în familie şi în mediul social al victimei. o promovarea de programe de concentrare între vecini. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. a Consiliului Europei (1987). o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare. − crează timpul necesar găsirii de soluţii.

străine de conflict.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor. o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 . Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie. care nu are putere de decizie. implică. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. arbitrajul.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului.  Conflicte de natură etnică. • inflexibile. o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică. spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie. politică. în primul rând. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict. religioasă. din punctul de vedere al intereselor puse în joc. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor. În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere.  Poziţiile părţilor • flexibile. pe de o parte şi grupări teroriste.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state. prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane. cel puţin similară.  Negocierea.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile. spre deosebire de celelalte trei căi.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite. lingvistică.  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare. acţiunea în justiţie.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane. o asimetrică.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi. medierea. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine.  Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă.

de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus.  când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea.  încurajarea regândirii soluţiilor.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele.  să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor.  toţi ne apreciem propria valoare. care poate consta în: orice bun. 8 noiembrie 1990). Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală.1. Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea. spălarea.  este mai bine de a avansa propunerii constructive.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor. în totalitate sau în parte.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun. 3. capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit. din partea fiecărui participant. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică. „greutatea” lor specifică. receptivitate.5. 3. Strasbourg.  părţile să aibă credibilitate reciprocă. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru. 33 . este mai bine de căutat şi invocat asemănările. conform Convenţiei relativă la spălarea. descoperirea.  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave. a critica sete foarte uşor. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului. Precizări terminologice. capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi.5. încredere şi empatie faţă de ceilalţi. în orice modalitate.

sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). măsuri relative la confiscare. că acestea constituie produsul unei infracţiuni.6. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat. d.5. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective.1999. Măsuri legislative şi de altă natură. în momentul când le primeşte. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei.01.01. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. d. • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon. b. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice. Supravegherea telecomunicaţiilor. incriminarea. c. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor. 1. înţelegere. 34 . • dacă. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. c. în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. ca şi strângerea probelor necesare. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului.1999. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. publicată în Monitorul Oficial al României din 21. conform dreptului intern. originii. investigare şi provizorii. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. relative la recursurile judiciare. ∆ observări. amplasării. Infracţiunile de spălare: a. Disimularea sau ascunderea naturii. 3. dispunerii. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale.ns. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare. e. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor. ∆ accesul la sistemele computerizate. f. deţine sau foloseşte ştie. b. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. de natură legislativă şi de altă natură. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. ∆ interceptării telecomunicaţiilor.2. de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. a infracţiunilor de spălare. A se vedea Legea nr. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. Achiziţionarea. în dreptul intern. 3. fax (Internet n.) sau prin alte mijloace de comunicare. din 18. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. telex. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. Măsuri la nivel naţional: a. măsuri de investigare şi măsuri provizorii. financiare şi comerciale.

când. în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor. .  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii. fie pronunţarea sentinţei.  perioada de efectuare a supravegheri. pe teritoriul statului solicitat. pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. să distrugă acele părţi care.1964). care să permită. statele semnatare au datoria ca. 35 . conform legii şi politicii sale. în principal.  supravegherea şi eventual executarea.11. potrivit dreptului intern al statului solicitat. . pe de altă parte. Strasbourg 30. posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri.După ce a fost efectuată supravegherea cerută. care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială.în lupta împotriva criminalităţi. . . care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală. statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei.La cererea statului solicitant. acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3. contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată. să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat. o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate. în scopul căreia a fost făcută cererea. atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze.Scop . supravegherea nu s-ar justifica. Autorităţile sale judiciare să poată. pe teritoriul uneia dintre părţile contractante.  controlul conduitei lor. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat. dacă este cazul.Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care. . asigură. prin efectuarea supravegherilor. autorităţile statului solicitant să informeze. suplimentar stipulaţilor art. dacă este cazul.Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă. în total sau în parte.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat. fie ulterior.7. . . în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele. înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate. fie în momentul condamnări. Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau. punerea în executare a sancţiuni. ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare. .  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante. pe de o parte iar.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea. dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea. de îndată ce este posibil. părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine. iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant.

…………………..specifica sau particulara…………………………....1 criminologia clinica……………………………………. tratamentul asupra unui de.………….……………………………1 36 ... cauzele si conditiile criminalitatii……………………. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: . In care din urmatoarele situatii s-a regasit M.………………….infractiunile. realizarea integrală a condamnării executări.2 2.criminologiei generale………………………………………………………... in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .…..criminalitatea . Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei. care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: .actul criminal ..cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5. din punct de vedere strict legalist…………………………….2 .mediul ..mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii……………………..determinismul.2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic.victima . cooperarea. criminologia generala………………………….1 .reactia sociala . 3.terenul .1 .….C.3 Coordonarea.. pronostic si. TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1..icvent defineste: 4.criminologiei clinice…………………………………………………………..factorul criminogen .. Criminologia este stinta care studiaza: . eventual.

……2 .cu caracter subiectiv……………………………………………………. intr-o noapte...…………….amorfa………………………………….……………………………………..1 .Emile Durkhaim………………………………………………………………1 .. incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns. Intemeietorii Criminologiei.situatia amorfa…………………….……………………………….3 ..…………………………………………….posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea. nu este interzisa? .2 . 8. violat o tanara care a trecut. pentru unele infractiunii..…………………. Un tanar.2 mixta sau intemediara…………………………………….……. Din cate cunoasteti..invoiala pecuniara………………. amorfa………………………………….2 .…………………………………………..………………………………3 . …………………………………………………………………………1 .. inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului..……….justitia privata nelimitata…………………..legea talionului………….Enrico Ferri…………………………………………………………………. dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: .1 .1 .…………………………………………….………………………………….4 .situatia periculoasa………………….………. pe la orele 24:00. Avem situatii in care.4 ... cu orice pedeapsa ce o dorea.……………………………………………………...6..1 . sunt de facto: .micromediu……………………………….da……………………………………………………………………………...2 37 .6 ... este: ..……………….…5 .…………………………………..4 11.3 .2 .3 cu caracter subiectiv…………………………………………...Segmund Freud…………………………. de a comite infractiunea.legea talionului…………………………. Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna.….situatia specifica sau periculoasa…………………………….situatia cu caracter subiectiv………………………………….1 .mediul de referinta…………………………………..…………………………………….3 13.7 9. singura.2 ..…………………………………..nu…………………………………….……3 Faptul ca T..invoiala pecuniara…………………………. Analizand cele de mai sus...…………….C...da……………………….abandonul noxal……………………….abandonul noxal…….Raffaele Garofalo……………….situatia amorfa………………………………………. transmise din generatie in generatie? ..…………………………. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare.…………………….…………………………….. la inceputurile istoriei Criminologiei. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri.. la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei....………………………………………………5 10.4 12..…………………………………………………..………………………………….. potrivit legii.4 Situatia in care.….…..……………………………………..1 .…. posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.specifica sau periculoasa……………………………….. Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: .mediu ecologic………………………………………………………….…. exista ocazia..……………………………………….Cesare Lombroso……………………………………………………………. provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care.2 .nu cunosc…………………….3 .. se incadra la: .……………………………….nu……………………………………………………………………………...2 7.. ca stiinta distincta. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: .....……………………………………………….mediul acceptat………………………….

prin excelenta. in judetul ………..fredonism…………………………………. criminalitatea reprezinta expresia.……………………………………... Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: .1 .prognotica……………………………………………………………….explicativa……………………………………………………………. incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: .……………………….. Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte. de la nivel national. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22..studiul infractorului……………………….3 16. pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica.…. Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: . …………5 19.determinismului localizat la nivelul constiintei…………………………….comprehensiva……………………………………………………………3 . educational. simplificarea cadrului juridic.1 .1 .ambele variante de mai sus………………………………………………….studiul faptei…………………………………………………………………3 15.……………………………2 18...faptei…………………………………………………………………………. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21.2 .2 . introducerea politiei comunitare etc.proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale…………………. Scoala clasica criminologica punea accentul pe: . Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23.…………………………………2 . sociala.. In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei.……….determinismului economic…………….. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. au fost constatate 2110 infractiunii. dar si al particularitatilor sale de judet de cronica.faptuitorului…………………………………………………………………. .determinismului economic……………………. In cursul anului 2006. utilizate in Criminologie: 38 .….1 .2 . cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007. a: .4 .victimei………………………………………………………………………. Analizand descrierea invocata.cognitiv – descriptiva…………………………………………………..aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….1 .3 17.14. In viziunea scolii sociologice de criminologie.

care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta.a separarii diferentiale………………………………………………………. privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30.indice…………………………………………………………….. in mod diferit.. in Criminologie. din totalul delicventilor. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut.rata criminalitatii . prevalent. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28.…………. cel putin o variabila dependenta.. explicit.numarul de politisti .1 .. in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau.2 25. pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29.. In Criminologie. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: . reprezinta: . dimpotriva.. Totusi.. Analizand aceasta descriere.2 31. …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27.……………. Mentionati.eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 .a eliminarii tipurilor definite………………………………………………. in primul caz fiind mai mica.indicator………………………………………………………. Introduceti. pe cand in al doilea caz mai mare. Separarea delicventilor care.somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26.. incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test .. cel putin o variabila independenta.repararea diferentiara…………………………………………………………………. in scris. asupra rate criminalitatii. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ………………………………………………………………………………………………………………. in scris. decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta. a unui numar prea mic de politisti. din structura infractiunilor cu violenta. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte.2 39 . Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta.2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24. integritatii corporale si sanatatii”.- indici…………………………………………………………………………1 indicatori……………………………………………………………………. in scris. din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii. cel putin o variabila test. Mentionati.1 . privind: . din utilizarea reguli. sunt bolnavi mintali.saracia . Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii. o ipoteza si nu un postul.

este specific orientarilor de natura: .. Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor. defineste.chestionarul criminologic……………………………………………………………….criminalul este un nebun moral 1 . Studiul clinic asupra numitului M. Metoda utilizata in acesta descriere.. pe de alta parte.metodologia………………………………………………………………….3 35. care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav.. in care se foloseste.criminalul se naste criminal 1 . prin excelenta: .apropierii longitudinale………………………………………………. in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier.4 .1 .apropierii transversale……………………………………………………………. o hipocalcemie si o boala a tiroidei.……2 ..………….…2 .C.in semilibertate……………………………………………….1 .….in libertate……………………………………………………………………5 .. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: .. Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive.……3 40 .1 .fiziologica……………………………………………………………….tehnica documentara…………………………………………………………3 .efemizarea si/sau masculinizarea………………………………………. se incadreaza la metoda clinica a: . telefonica.1 ..……………………3 33.. o anumita metoda in Criminologie apartine: .………….tehnicii………………………………………………………………………. din partea unui coleg.32..fizionomica si morfologica…………………………………. i s-au stabilit ca are..…7 37.criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 ..6 .2 ..defectuini in functionarea unor organe………………………………….…1 .……………………. la liceu.2 39. Cesare Lombroso enumara: .………………………………..apropierii loncitudinale………………………………. care a comis un omor deosebit de grav.1 . si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost. in tinerete. fata de omul normal…………. ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite. ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca. si alunecarea pe “intercriminus”..3 36..………………. sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da .in mediul liber……………………………………………………………. M.organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40.fizionomica si morfologica………………………………………………1 ...metodologiei………………………………………………………………….fiziologica……………………………………………………………….metodei……………………………………………………………………….…. epileptic. apartine. Aplicarea.2 34. la momentul dat. din punct de vedere clinic.in penitenciar……………………………………………………………….2 . Modul concret. un nivel de istructie scazut. a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania. Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: .. in viziunea lui Jean Pinatel: .ambele variante de mai sus………………………………………………3 38.apropierii transversale………………………………….thnica………………………………………..…….metoda……………………………………………………………………….……. o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica. Potrivit lui Cesare Lombroso. efectiv.criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 .C. practic.. pe de o parte.2 .……………………1 .2 .ambele variante de mai sus…………………………….interviul………………………………………………….configuratia si marimea a unor organe.

……………………..….2 .…………………3 .……………………….5 . milei. Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: ...2 42. Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane………………………. suplimentar.. cu rol criminogen.mezencefalul……………………….. Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza.5 44.existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei………………...tulburarile organice de la nivelul creierului………..2 .……….lobul frontal……………………………………………...……………………………..da…………………………………………………………………………….- absenta iubirei.. afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal ..2 .compararea infractorilor cu salbaticii…………..2 . milei..……………4 41..organul constiintei 1 2 3 47....nu…………………………………………………………………………….………..prezenta unui cromozom y sau x.1 efemizarea sau masculinizarea………………………………………………. Enuntul.………………………3 calciului………………………………………….1 ..glandele sexuale…………………………………….absenta unui y sau x in cariotipul persoanei……………………………...centrul vietii afective 1 2 3 . Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: .. Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului..prezenta unui y sau x in plus...….6 41 . exceptind impactul cromozomial.2 ..……………….……………………...3 46..hipofiza……………………………………….……………………………………….……….…. La stigmatele psihologice ale criminalilor..……. remuscarii………………………………. remuscarii……………………………………………. se inscriu: .telencefalul……………………………………………….……….2 absenta iubirii...…………………………………….absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………….……………………. determina o dezvoltare somatica precoce…………………………………………………………….…4 iodului……………………………………………. Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: .tiroida…………………………………………..1 . conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: .ambele variante de mai sus…….glandele sexuale……………………………………………………………1 .4 . potrivit lui Mittwoch.centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 . fata de normal……………………………1 ..4 .compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini……………………. din cauza ca: .…5 magneziului si fosforului……………………………….6 48.….….arborii genealogici……………………………………………………………3 .ambele variante de mai sus………………………………………………3 45.1 .cantitatea si calitatea in organism a: zaharului……………………………. Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza.1 .3 43..asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor………………..

procesul cognitiv……………………………………………………….5 .…………. cu impact criminogen. dinamice si agresive……………………………………. sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: .inteligenta…………………………………………………..1 . Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: ..4 58..1 ..1 .………………. o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: ..rasa……………………………………………………………. incapatanare………………………….somatotonic………………………………………………………………….caracterul……………………………………………………………………. Printre trasaturile principale ale personalitatii..3 .3 .……….procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 .…2 51.aptitudinile………………………………………………………………….3 ..ambele variante de mai sus……………………………………………….toate variantele de mai sus………………………………………………….. luati in sine .…………………3 ..asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti…………………………………………………………...………………………………………2 .1 .caracterul…………………………………………………………………….4 55.………..persoanele active...inclinatia spre revolta.3 52. cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: ..1 .6 54.viscerotonic………………………………………………………………….1 . litigiu.social…………………………………………………………………………. folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii.varsta…………………………………………………………….2 .. La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: .temperamentul………………………………………………..…….sexul……………………………………………………………...……. Metoda arborilor geneologici. Potrivit lui Jean Pinatel.2 .sangvinic……………………………………………….3 ..interactiunea factorilor bio-psiho-sociali……………………………………..…………………3 57.4 .2 . de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: .biologic……………………………………………………………………….coleric……………………………………………………………………….………………. presupune: .2 .2 ..gemenii univitelini……………………………………………………. Potrivit luiW.inteligenta scazuta……………………………………………………………1 ...4 56..…1 .4 53..somatotonic……………………….viscerotonic……………………………………………………………….….procesul volutional………………………………………………….simtul exgearat al propriei personalitati……………………………….capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 .……1 .2 .1 .49... Care din urmatorii factori criminogeni. Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: ..urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent….….temperamentul…………………………………………………………….psihic……………………………………………………………………..……….. se circumscriu: . Sheldon.. Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii.orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale……………………….……….sagvinic…………………………………………………..3 50...gemenii bivitelini……………………………………………………. Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : .

lipsa autonomiei afective……………………………………….1 43 ...pasiunile…………………………………………………………………..id-ul (sinele)………………………………………………..…………………..4 .. Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea………………………………………………………………….cresterea sugestibilitatii………………………………... care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa. Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: . prezente in criminogeneza.4 64. se poate regasii sub forma: . ………….4 rusinea…………………………………………………………………. Instinctele subconstiente.sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate.…1 .…………..labilitatea emotionala……………………………………………………. fata de altii.indiferenta afectiva………………………………………………………. Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: .2 . Nucleu central al persoanlitatii criminale.7 65. Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: ....6 ..2 .temperamentul………………………………………………………………1 ...4 panica……………………………………………………………………..7 61.1 mania…………………………………………………………………….egocentrismul……………………………………………………………..………. in optica lui Sigmund Freud: . care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 .5 63..motivatia…………………………………………………………………….2 groaza…………………………………………………………………….. care pot amprenta drumul criminal.5 ..3 .3 59.inteligenta redusa.4 .. Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica).autocontrolul afectiv redus………………………………………….capacitatea redusa de adaptare la societate.emotiile complexe…………………………………………………………3 .……2 .. Emotiile complexe.……………5 .3 . generand delictul…………….insuficientului autocontrol…………………………………………….2 66......- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii…………………………………………………………………..aptitudinile…………………………………………………………………..………………..6 . fata de munca si fata de sine insusi ……………………………………………………………….agresivitatea………………………………………………………………. tendintele refulate.…… 1 .caracterul …………………………………………………………………. palierul pulsional al personalitatii reprezinta.procesele emotional-afective………………………………….insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate……………………………….vointa………………………………………………………………………..procesele cognitive………………………………………………………….………………2 60. sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea…………………………………………….imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 ....…………….5 62.…………………3 mania…………………………………………………... include: . definit de Jean Pinotel.3 furia oarba……………………………………………………………….

are in vedere: . in faptul ca delictul reprezinta: .id-ul(sinele)……………………………… ……………………….. forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice.2 .refularii……………………………………………………………………2 73. palierul pulsional. se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) . reprezinta. potrivit lui Sigmund Freud: . esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= ………………………………………………….. ……………….forta constienta si critica. Organul de control..…………………. Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn).carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional……………………….3 68.atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70. criminalitatea si crima sunt o expresie a: .carente si disfunctionalitatii in forta constient.trecerea in inconstient. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud. religioase. Constiinta de sine.1 .. a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si . Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate.….superegoul (supra-eul)…………………………………… ……. S= ………………………………………………… C= ………………………………………………….1 . 74. criminalitatea…………………….refularea…………………………………………….. atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale. “cenzura”. pe acest fond. fiecare in parte.………………….sumlimarii…………………………………………………………………1 ..instinctele. morale si religioase 1 2 3 .…………………1 . Scrieti..2 71.egoul (eul)……………………………… ………. inconstient.1 .. esentialmente.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 .. reprezinta. generand un nou conflict.2 72.. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care. din complexele OEDIP sau ELECTRA.2 ..carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine…………….- egoul (eul)………………………………………………….…………….3 67.……. determinata de interdictiile juridice. morale. morale si religioase…………………………. reprezinta.3 74.sublimarea……………………………………………. in viziunea lui Sigmund Freud: . T= …………………………………………………. rezultata din interdictiile juridice.superegoul (supra-eul)…………………………… …………………….….. potrivit lui Sigmund Freud: . …………2 superegoul (supra-eul)……………………………….id-ul (sinele)…………………………………………………… ……. Potrivit lui Sigmund Freud.………………………3 69. Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce. ca sursa de nevroza presupune: . Trecerea energiilor sexuale in inconstient...egoul (eul)……………………………………………… ……………2 .redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social……………….1 .. tendintele refulate 1 2 3 .

suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa.….extrovertitilor…………………………………………. de catre viitorii infractori . prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”..2 delictul este lipsit de orice element volitiv………………………..1 . cauza principala a criminalitatii decurge din: .………. origine sociala.a unui dresaj mai lent. in principal: .……………. Teoria “slabei conditionari”are in vedere... din considerente de clasa sociala ..2 79.autoconservare…………………………………….origine.. are in vedere.……………….2 .…. presupune: .…. cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: ... Teoria “delictul forma a sublimarii”.. ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 . Teoria psihomorala a procesului criminogen..ambele variante de mai sus………………………………………………. sex..ca mediul social este perceput ca injust.……………….2 76.cautarea de noi argumente pentru crima. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81.apasare…………………………………………………..pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… ……. in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : .. spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse…………………. pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: .infractorii.……….delictele sunt forme de nevroza. cei mai multi infractori provin din randul: . ci in violarea normelor sociale…………………………….3 82.. varsta. din considerente de clasa sociala..trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.. Esentialmente.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83. ce nu se manifesta in dureri de cap. sustine.. comparativ cu oamenii normali……………………………. etc….…1 ..………1 . ci prin violarea normelor sociale…………………..1 .1 .4 80.. regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”. cea de a simti valoarea si cea de afectiune)…………….delictul este o forma de nevroza asimptomatica.sentimentului indus de inferioritate.2 78.3 75.suportarea. iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 . sustine ca: .sexual………………………………………………….. a procesului criminogen. sex.………………………………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”. Potrivit teoriei “slabei conditionari”..……. rasa etc………………………………………………………………….1 .……………1 .. etc……………………………..3 ..introvertitilor……………………………………………….sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor.delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute…………………………………………………….suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse.simpatie……………………………………………..- delictul este o forma de nevroza. care nu se manifesta prin dureri de cap...……………. din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77..redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate.2 45 .. varsta. care nu se manifesta prin dureri de cap. Conform teoriei “complexului de inferioritate”. Teoria “forma a sublimarii”.…………….. sex. in principal: ..2 .…………………….. Faza asentimentului formulat.

s-a simtit mereu.…1 .3 . Potrivit lui Emile Durkheim.disfunctional………………………………………………………………5 . apartine de legea: .clima. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) ……. si de aici. posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei.C.……... motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni.3 88.…………3 .. formulate de Gabriel Torde se sutine.2 87.clasa superioara imita clasa superioara……………………………….in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 .…. rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social…………………………………………………. Numitul M.“tezei oportunitatii infractionale”.. Prin “Legea termica a delicventei” se sustine .1 . ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara. nu genereaza automat criminalitatea.. provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace.3 85. criminalitatea.in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase……………….saturatiei criminale………………………………………….anormal……………………………………………………………………1 . Formulati un scurt enunt din care sa rezulte.suprasaturatiei criminale………………………………………….. in esenta..“complexului de inferioritate”……………………………………….………2 ambelor variante de mai sus…………………………………………. de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care. o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86.normal………………………………………………………………….se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 .ambele variante de mai sus……………………………………………... in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale. apartine de legea: .se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 . printre altele ca imitatia: .teoriei “oportunitatilor diferentiale”………………………………….saturatiei crimanale……………………………………………………….2 90..…. Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult.1 .4 46 ..inferiorii imita superiorii……………………………………….1 . pentru ca se gasesc mai multe de furat.. ca: .. Potrivit Dr.1 .util…………………………………………………………………………4 .functional…………………………………………………………………. un numar determinat de infractiunii. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite... Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date. Prin legile imitatiei. ca fenomen social este unul: ..………. A.neutil………………………………………………………………………6 91.84. 2 . Postulatul conform caruia in situatii de razboi.suprasaturatiei criminale………………………………………………….3 89.ambelor variante de mai sus…………………………………. Laceasagne. in sine.3 92.. de regula..…. apartine: . tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa. inferior majoritatii colegilor sai. formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze……………………………………………….“slabei conditionari”……………………………………… ………….…2 . la teoria: .2 .

…...4 . apartine de: .capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta…………. In opinia lui Jean Pinotel.………..1 .democratizarea societatii……………………………………….……….teoria sectoriala sau radiala ………………………………………………….teza raioanelor delictuoase………………. Fenomenul schimbului ilegal de valuta.…….reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 . forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: .. de orientare ecologica: . municipiul Arad si orasul Lipova..capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta……. cluburilor.3 .6 94.………………………………3 100.teza raioanelor delictuoase…………………………………………………. In categoria substitutivelor penale.…………………………. Enrrico Ferri enumera: .…………………………………1 ..7 . se reduce la indepartarea de el. Printre substitutivele penale de natura economica . Enrico Ferri a enumerat: .5 banci de credit……………………………………………………. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura.2 .teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….2 . Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: ..…. pe acest fond..teoria concentrata pe arial……………………..3 99.2 96.accesul preotilor la casatorie………………………………….4 98.. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei..…………………………………. cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit..teoria concentrica……………………………………………………………. ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat.2 ...teoria concentrica……………………………………………………………. apoi spre limita cu judetul Hunedoara. apartine urmatoarelor teze si teorii explicative..3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public………………………………………………………….1 .banci de credit…………………………………. corelativ fenomenului perceptiei. de natura legislativa.educatia copiilor abandonatii…………………………………….salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 ..1 . Constatarea ca. a taxei de 47 .teoria sectoriala sau radiala……………….………. ulterior..8 95.……. in care acestea se regasesc: .…….2 97. incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica. Analizati elementele descrierii de mai sus. cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si. locurilor de joaca pentru copii. in opinia publica aradeana..93.interzicerea avortului……………………………………………….conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii…….celeritatea infaptuirii actului de justitie………………………..1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor……………………………………………………….predispozitiile criminale ale persoanei……………………………………. Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat.teoria axata pe circumscriptie (areal)………………………………………..simplificarea legislatiei……………………………………………………3 .2 . al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris. ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie.teoria sectoriala sau radiala……………….……………………………………1 . la indepartarea de el. civila si administrativa..…………6 .

au fost constatate.teoria conflictului de culturi…….2 . comisa in grup.invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 .. se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: ... autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el.asociatiei diferentiale………………………………………………………2 .teoria sectoriala sau radiala…………………………………………………. si-a dezvoltat o scazuta autoestimare.subcultura infractionala……………………………………………………. normele si valorile altor grupuri si ale societatii. Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si.2 .3 104.C. iar.teza raioanelor delictuoase………………………………………………….T.1 . Lumea drogatilor.. pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau. in care normele sociale sunt diferite. prin excelenta.P.2 .teoria subculturilor delicvente………………………………………………. alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine.1 .autoconceptualizarii…………………………………………………………. de 21 ani. o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: ..subcultura de conflict………………………………………………………. In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: .. autorul unei infractiuni de tilharie.teoria concentrica……………………………………………………………. poate fi incadrat la teoria explicativa a: .1 . in context.teoria subculturilor delicvente………. Faptul ca S.al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie.teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 ..………………………………………………2 ..4 101.……………………………………….………………………………………….3 .2 .. abandonandu-si serviciul..subcultura de conflict………………………………………………………. Numitul G. de 31 de ani .subcultura infractionala…………….invatarii sociale………………………………………………………………. in ansamblul sau.P.. si pe acest fond.subcultura de refugiu………………………………………………………. in timp ce. a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente. anonimatulu vietii contemporane..teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 .subcultura de refugiu……………………………………………………….. Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: . a individualismului excesiv.3 103.3 102. dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale.3 105.. parchet si justitie si. oferind mita unui politist.protectie. cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti.dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 . ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze.3 102.. ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie.asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 . M. iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: . Aceasta realitate confirma cel putin. totalmente.. de: . in mod sistematic fugea de la scoala. Faptul ca N. accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate.3 . a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata.teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….autoconceptualizarii……………………………………………………….teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 .

…………………………………………………. Potrivit teoriei “interactionismului social.evaziune.. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: . Conform teoriei “asociatiei diferentiale”.1 ..1 .dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare..3 109. defineste. Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: ..controlului social…………..putin important……………………………………………………………….……….…………………………………………….…3 .important…………………………………………………………………….2 .ritualism……………………………………….frustrarea este deosebit de profunda………………………………………..situatia concreta are o forta de incitatie deosebita……………………….4 108.3 .3 .angajamentul …………….………………………………………………. teoriei “asociatiei diferentiale”... Merton..frustrarea conduce..5 . In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei... criminalitatea: .. mai ales.2 . Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social.frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii……………….2 .actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 .principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale….este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 ..1 ... din nou..…………………………………………….…………………………….. In conceptia promotorilor..……………………………………4 .1 ..credinta in valorile si normele conventionale……………………….rebeliune……………………….organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor……………………………………….6 ..in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva………. mecanismul explicativ criminogen are in vedere.grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor…………………………….foarte important……………….106. Potrivit lui Robert K.…….stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut. se folosesc urmatoarele dimensiuni. esenta teoriei explicative a: ..reactia la frustrare…………………………….…………………………………………………………………….implicarea………………………………..5 112.2 111..….. Conform teoriei “rezistentei la frustrare”..………………………………2 .….grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 .devianta.………. daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor..se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110. frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: ..4 .atasamentul……………………………………………. cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: .4 ..5 113. in principal urmatoarele: .inovatie……………………. respectiv concepte principale: .7 49 .etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge. ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 . viciile si crima se cantoneaza. prin ea insasi nu are acest caracter..……………………. spre criminalitate. a etichetarii si stigmatizarii”..………………………………………………..frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 .. intotdeauna la delicventa…………………………………1 .

prevenirea criminalitatii vizaeaza: ..2 50 ... Prevenirea speciala.preventia situationala…………………………………………………………3 ..prevenirii primare…………………………………………………………….……………………………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 .prevenirea sociala……………………………………………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 .1 ... Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: . a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………….numai masurile preventive antefactum………………………………………. Prevenirea generala. Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: . in particular.prevenirea primara……………………………………………………………1 ..……………………3 .insasi existenta legii penale si.prevenirea secundara………………………………………………………….1 .……………1 . dupa caz.preventiei sociale……………………………………………………………. Stricto sensu (in sens restrins)...concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate………………………………………………………………….2 116.2 .……………………………….. arestarea.……………. in particular.prevenirea secundara………………………………………………………….strategii directe…………………………………………….prevenirea sociala……………………………………………………………....………………….prevenirea primara……………………………………………………………1 ..prevenirii secundare………………………………………………………….2 .2 115.preventia tertiara…………………………………. presupune: .5 117.concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale………………………………………………………………..4 .preventia sociala………………………………………………………………1 . Reperarea.…1 .preventia secundara…………………………………………………………..114. Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: .………………………….. judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: .5 118. din punct de vedere strict legalist al legii penale.3 120.2 .………………………….axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii…………………. In viziune europeana este de preferat: . propriu zise.2 ...insasi existenta legii penale si. din punct de vedere strict legalist al legii penale.prevenirea tertiara…………………………….4 119.prevenirii tertiare………………………………………………………. iluminatul public sisteme video si de alarmare etc..prevenirea tertiara……………………………..2 .3 121. Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii.strategii indirecte…………………………………. In viziunea Consiliului Europei este de preferat: .2 122. a criminalitatii………………………….…………………1 .ambele variante de mai sus……………………………….4 .atat masurile preventive.…………………………. prevenirii fondata pe : . cat si cele de combatere sau reprimare..preventia situationala…………………………………….axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice…………….3 .…….. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116. presupune: .

ci trebuie aplicata legea…………. in conditii definite legal: .nu.da………………………………………………………………………………1 .….incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea…….1 .……………………………………….trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala……………….123. Supravegherea telecomunicatiilor este permisa.. Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune. printre altele: .includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant…………………………………………………………………. din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 .1 .. in spatiul european...…………………………………………….2 ..extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati………………….……………………………4 124. ca regula generala.da……………………………….3 . este permisa medierea dintre delicvent si victima? . Potrivit viziunii europene.2 125...nu.