MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

învăţarea limbajului etc. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării. mixte. − − − − − − − simple. neuroleptice s. primul codificând şi înregistrându-le. omnibuze. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice. − de opinie. 6 . psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente. administrate prin operatori de teren. psiho-chirurgicale (loboctomie etc.).şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi. scolarizare. la intervale diferite de timp. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL. psihoterapia de grup. autoadministrative. psihoterapie raţională. TIPOLOGIE: − de date factuale. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey. asupra dosarelor penale de la poliţie. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri. instanţe. penitenciar. apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild. în semi – libertate.( Exemple vizând gradul de cultură. cu întrebării închise.  ANALIZA DOCUMENTARĂ. post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă).a. parchet. ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare). metode folosite chirurgicale. medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială. fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.). cu întrebări deschise.). comparat cu eşantion din populaţia normala. INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice. Meywerk. pentru a urmări mutaţiile produse. medicale (electroşocurile. bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului. cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie.

tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus).  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică . Factorul rasă.  factorul ereditar. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. Substanţele toxice. Factorul vârstă. − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate. psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene. după naştere predispuşi agresivităţii. fosforul şi magneziu. iodul.).Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte. Factorul sex.a.  alţi factori biochimici: zahărul. craniul fruntea.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei. cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe. de inspiraţie biologică. ş. de trăsăturile oamenilor sălbatici. prin constituţia lor biologică. 7 . primitivi şi la copii – criminalii se apropie.  tulburările organice şi funcţionale. milei. lipsei de afecţiune. calciul. Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice. − Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice. . uzura prematură a organelor. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa. primitivi. toxi-infecţiile şi traumatismele. copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală.  Structurarea teoriilor de referinţă . Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii. deficienţe psihice (absenţa iubirii. apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. remuşcării. 1. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal. o Psihologice.

H. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate. reţinându-se. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral.) 2. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso. şanţul temporal superior. cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. o arborii genealogici. Laicasagne. ş.4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale. circumvoluţia frontală mediană. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM. centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate. a căror alterare crează predispoziţii criminale. centrul vieţii afective (alcoolism. Aceasta. recente. lipsit de sensibilitate.  Teleencefalului (zona corticală). criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi). ucigaşul. proveniţi din două ovule fecundate odată). 2. vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN. îndeosebi: cortexul cingular posterior. . criminal”. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste.1. că emotiile unui om sunt programate genetic.simţul dreptăţii şi. cercetătorii americani au concluzionat. organul conştiinţei. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. ruşine. recent. o compararea gemenilor identici (univitelini. Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali. următoarele: . FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. şoareci mănâncă). printre altele. ale „raţiunii” sunt. chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist. 2. cortexul prefrontal. ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce.3 Factorul genetic. satanic. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei. 8 . dar şi activarea altor regiuni cerebrale. de investigare a creierului. al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale. în general. hoţul. cu cea raţională.a. Kretschmer şi William.subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune. soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei. Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. Hooton. * Studiile şi cercetările . sifilis – cauze exterioare). aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate. individualizaţi prin anumite semne particulare. inclusiv omoruri. care la rândul lor pot afecta criminalitatea. care nu depinde de cultura societăţii sale. mai ales.− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2.  Lobului frontal. Scheldon. de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală).zonele din creier care gestionează emoţiile. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral. . şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat.

şi până la negarea oricărei incidenţe. asupra unor copii de 14 ani. tuberculoza. Factorul vârstă. violarea regulilor de circulaţie.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului. precum şi reacţii violente faţă de alţii. funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. sifilisul. la toate naţiunile. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi. care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. respectiv neuroni. în consecinţă. tiroidelor şi genitalelor. cu explicaţiile de rigoare. mai ales categoriile sale. creşterea delicvenţei juvenile (W. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente.. decât la femei. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. cruzime faţă de copii. pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei.9. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni. condamnaţi pentru abuzuri repetate. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile. în funcţie de ciclurile vieţii. 2. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. variază criminalitatea. precum şi alte ciocniri violente.  amnezia urmată. Healy şi B. traumatismele craniene. a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali. afectând producerea unor emoţii. tentativele de suicid şi omucidere. particulare în funcţie de abordări. cea mai importantă caracteristică. în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii. statistic vorbind.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith). la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte. cu invocări diferenţiate. fosforului şi magneziului Factorul rasă.  Variaţiile iodului. de genul durerii sau furiei. ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul. cu excepţia celor specifice femeilor.8.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. drogurile.  La vârsta tânără. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. în mod deosebit a suprarenalelor. pe acest fond. sensibilităţi la cele mai mici remarci critice. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. la toate grupele de vârstă. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . Substanţele toxice. Factorul sex.

care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice. de la Universitatea Duisburg – Essen. agresive determină cele mai multe delicte (W. o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2.  IPOSTAZE: 10 . indisciplină. Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului. * Studiul profesorului german Boris Schiffer. că la cei 18 pedofili. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. factor criminogen. dinamice. din perspectivă victimologică APTITUDINILE. litigiu. temperamentul somatotonic. al persoanelor active. înclinaţia spre revoltă. • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid . geneza criminalităţii şi crimei.1. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii. anormal de redus faţă de media umană de 100. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici.simţul exagerat al propriei personalităţii. a relevat recent.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani.1. RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2. îndeosebi INTELIGENŢA.  Quetelet – analfabetismul factor criminogen. fanatici violenţi.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual. fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă). criminalitatea politică. psihocomportamental al persoanei.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman. omuciderile din răzbunare. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele. ca mod de exprimare dinamico – energetic. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase. a funcţiilor şi proceselor psihice.  Guerry – şcolarizarea. satisfăcător. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale. bazat pe forţa. sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90.  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă.

o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală).  intenţia indirectă – prevede şi. că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. demenţa” (Henry Godar).  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL.2. în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. prietenia) 2. rezultatul. inclusiv. Anul III. ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate. de alţii. deşi nu-l urmăreşte. nu a prevăzut rezultatul. fără temei. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă. încrederea.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele. mediază şi orientează fapta şi urmările sale. p. în primul rând. violenţe ← nivel intelectual scăzut. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei. fiecare debil fiind un delicvent potenţial.  hiperexactă. *Cercetătorii americani au concluzionat . furia oarbă. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. opoziţia şi respingerea normelor sociale. mânia. o 11 . devenind predispusă la încălcarea ei.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea. ruşinea. o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale. acceptă.  hiperperseverentă. consternarea. Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe. o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. nu-l urmăreşte şi crede. mai mult.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol. care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: . o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală. panica. totuşi. în inteligenţa scăzută. impulsivitate şi agresivitate.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere). dacă este cazul.13 „Ştiinţă”) . (Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. nr. Miercuri. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi. relativ recent . exacerbare motive egoiste etc. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani.  emoţiile complexe. înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. în corelare cu manifestarea vinovăţiei. 731. fiecare din noi. 19 septembrie 2007. avem emoţii. supărarea.

rolul determinant. Orientare spre antisociabilitate.  „SUPEREGOUL” (supra .  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective. o labilitatea emoţională. Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate. salturi nemotivate. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale. Instinctul sexual (libidoul).  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea. atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse. COMPLEXELE  12 .  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine. autocontrolul afectiv redus. ca element fundamental al întregii activităţii umane.  necesităţile de securitate. palierul pulsional al personalităţii. tendinţele refulate.  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată. apărute în relaţionarea cu mediul. inadaptibilitatea.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul.  conflictul afectiv. cu creşterea sugestibilităţii. în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă. făcând posibilă trecerea la actul criminal. persistenţa în inter criminis sau nu. o indiferenţa afectivă. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei. forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate.eul) – organul de control. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente. religioase.  pasiunile.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă). îndeosebi morale.  indiferenţa afectivă. ursuzilor etc. morale. o agresivitatea.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă. pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă. de genul nervoşilor. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3. face să dispară rezistenţa afectivă. emoţiile altruiste şi simpatetice. absenţa capacităţii de autoevaluare. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii. „cenzura”. 3. de la o extremă la alta.  nevoia de contacte sociale.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal.  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. forţă determinantă de interdicţiile juridice. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare. generând delictul.  motivaţiile de respect şi autorespect.

încă de la naştere.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 . încearcă să atragă atenţia asupra sa. pentru crimă. mama. pe fondul complexului Oedip sau Electra. generând nevroza. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi. nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate. SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale. inconştient. S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act. sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor.  Teoria „lezarea supra . fie îi neglijau şi. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi. fie generează nevroza. invers. de a-şi elimina adversarul – tatăl. „Ca urmare. pentru a scăpa de el.  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii. delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. se comite infracţiunea. întotdeauna. sursă a supra eului prea dezvoltat şi. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl.  D= T +S C D = delictul.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”. La fete.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei. prin delict. de aici.– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi. generând un nou conflict. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie. lezarea super – ego . T = tendinţele delictuaose ale persoanei. de aici.  fie protestează. • psihopatici. Pe acest cadru. deci. din dorinţa de a fi pedepsit. prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict. prin delict.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. fie se exteriorizează prin delict.ului”. a mediului social). asupra excesului de tutelare. în acesta are loc.  mediul familial prea indulgent. după caz.

pentru compensare. sau la pedepse. sex. pentru comportamente antisociale. a vieţii instinctive. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană.   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice. instinctivă – afectivă.  delictul este o boală „suigeneris”. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa. spre deosebire de introvertiţi. a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău. de genul infracţiunilor urmate şantajului. trece la comiterea de infracţiuni. care comit faţă din cauza mediului viciat. de a simţi valoarea. care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. spre deosebire de neinfractorii.  Fr.  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială. ameninţărilor etc. Nathanael Thoronton. consemnată în stării de revelaţii. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”. etc. cu problema criminalităţii.  Criminalitatea ocazională. Lypton. ca la infracţiunile din imprudenţă.  problema psihopatiei este aproape identică. Fr. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor.  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă. comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal.  Extrovertiţii.. sunt condiţionaţi foarte încet. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. dacă nu poate depăşi acest complex. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi. în vise. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. morale şi etice. impulsive a individului. fără conflict între Eu şi Supra-eu. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman.  Criminalitatea imaginară. în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte. înrădăcinată în natura biologică. • criminalii normali – psihic. rasă.  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului.  individul copil. clasă socială. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii. astfel. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 . va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită. printre infractori. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi . cu alterării sau cu absenţa discernământului. neadaptată social. mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă).

 Frustrarea. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent. criminalitatea şi crima. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2.1.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. • faza asentimentului formulat.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult. considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă. respectiv o degradare morală profundă. ş. 2.  Învăţarea socială. ajunge la concluzia că mediul social este injust.  Compensaţia. satisfăcător. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima. psihologică şi psihiatrică.). Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă. etc. ce va determina trecerea la comiterea actului criminal. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare. 15 . pe fondul stării psihice periculoase. în care caută noi argumente pentru crimă. un sentiment de frustare şi de injustiţie. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor.A. economici. centrate pe studiul infractorului.J. o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia.  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali.a. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită. Dacă prevalează viaţa zbuciumată. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil. cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă.  Valoarea atitudinii.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică. microbul este criminalul. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L.  Asociaţia diferenţială. nu pot explica. caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei. • faza de criză. MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1.  Stigmatizarea.

societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. privind „bulionul de cultură . o Economice: economie de piaţă liberă. reducerea preţurilor. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. deja invocată. după care revine la normalul din condiţii sociale normale.. 2. Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare). dinspre clasa superioară spre clasa inferioară. creşte.3. o Crima – fenomen anormal. 16 . altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal. → se pot enumera. 2. pe fond de anomie socială.. locuinţe sociale.Evoluţie. adică biologică. Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. fizică şi socială. sursă de „rele”. dinspre oraş spre rural. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. revoluţii. Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile. naşterile şi decesele”. ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta. fizice şi sociale. bănci de credit.2. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”. unul din ele poate lua locul celuilalt. • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară. etc. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni. hoţi. „un rău”. Laccasagne • A se vedea expresia plastică.” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. → nu sărăcia generează criminalitatea. viitorii infractori (omucideri. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. în avans. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. 2.4. salarii bune funcţionarilor publici. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca.5. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată. respectarea drepturilor omului de către guvernanţi. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. Şcoala mediului social – dr. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile. A. determinată de război. dinainte. iluminatul public. o Inferiorii imită superiorii. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera. o Când două tipare comportamentale se lovesc. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale. alte schimbări rapide. criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice..

puternică . • Anonimatul vieţii contemporane. interdicţia spectacolelor obscene şi violente. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei.o Legislative.forma cea mai gravă . TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3. de-a lungul principalelor artere de comunicaţie. educaţia copiilor abandonaţi. EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. treptat. Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea. cluburilor. o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor. etc. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin.şi mai puţin gravă . cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială.forma uşoară 3. faţă de schimbările din cultura materială. în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social.incertă .2.scăzută . Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv. • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft). în acelaşi timp. ori absenţa caselor de cultură. dar. în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri). abrogarea interdicţiei avortului. civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale. 3. de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 .ridicată .  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi.mai puţin gravă .  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit). • Cultul desfătărilor şi antoiertării.1.foarte slabă . • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii. şi de mortalitate. sărăcie şi condiţii proaste de locuit. • Setea de succes (W.foarte ridicată . se reduce la îndepărtarea de el. Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”. facilitarea accesului la justiţie.6. o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic.  Teoria centrată pe circumscripţie (areas). • Individualismul excesiv. reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie. care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă.C.foarte slabă . prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) .  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial. celeritate şi corectitudine.ridicată . PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii. Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale. a tripourilor. 2. care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale.

în raport cu particularităţile grupurilor sociale. ♦ în şcoală.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K. în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide. reprezintă cauza principală a criminalităţii.  conflictul secundar. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul. ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său. o adevărată subcultură. la rândul lor. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup. poliţişti care favorizează criminalitatea..  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură. tot mai numeroase. de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase.  18 . motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”. de a sfida tabuurile. etc. determinate. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial. determinată de diferenţele de clasă. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar. corupte – avocaţii. deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute. nu pentru că au nevoie. apărut atunci când. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase. • treptat. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”. tratamentul în instituţiile de învăţământ. decât cele din interiorul bandei respective.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor. aceeaşi cultură. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ.  hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. străine lor.  autonomie de grup. mulţuminduse cu un status social scăzut. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri. politicieni.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante.

L. cu o coeziune foarte slabă. în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . urbanizarea – care. lipsite de sen  3. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. mobilitatea deosebită a populaţiei. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. 1992. Bucureşti. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi.. Psihologie judiciară. 19 . crimă.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac. Merton) Anomia – termen introdus de către É. insuficient de bine structurate. violenţă şi suicid. Altminteri.1893). Sutherland. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. Durkheim. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor. de genul:  copii rămân devianţi. în accepţia de patologie socială. în principal cele economice – industrializarea. modelare. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict. la rândul lor. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi.3. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. devenind paria societăţii – drogaţii. respectiv ruptura solidarităţii sociale. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. întărirea reacţiei de răspuns. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente. Pe acest fond. care precumpănesc. ceea ce naşte starea de anomie.R. alcoolicii. de cele mai multe ori. tot mai mai mare drac mă fac). care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia. generează crize economice şi sociale. apar comunităţile umane eterogene. Tudorel Butoi. condiţionare socială. experienţă. pe baza cărora să fie organizată viaţa economică. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia. Voicu Zdrenghea. valorile şi anxietăţile sale. asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K. actele lor fiind. aplicabilă în urma unui eventual delict. generată de lipsa regulilor morale şi juridice. p. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională. De urmărit impactul dezorganizării generalizate. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală. în special de către părinţi. de aici. Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale. cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare. în termenii: originile agresiunii. sexual sau emoţional.  Subcultura de refugiu. biserica. din lipsa oportunităţilor specifice. Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor. din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. corporaţiile. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei. D.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. sexualiştii deosebiţi.  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri. dacă nu sunt pedepsiţi.

a.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social. • atât ataşamentul.În societăţile industriale. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale. reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol). ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime. sentimentul ruşinii.4. îndeosebi. MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul.  controale externe – care cultivă. în special în slaba rezistenţă la frustrare. LEGENDĂ: + acceptare. supraego-ul. . în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. care şi aşa este privit astfel. automat. • variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus.  în cultura dată (sau subcultura). idealuri. sunt determinate de diferenţele de educaţie. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. . toleranţa la frustrare. • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile.  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne.+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3.respingere. supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor. abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate. intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine. nu declanşează. • frustrarea. • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea.(+) . individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor. părerea despre sine. Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. simţul responsabilităţii. convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . 20 . carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor. • idem. alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi).  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). de către cei din jur. scopurilor şi aşteptărilor. sentimentului identificării cu grupul ş. un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. prin ea însăşi.

spre devianţă şi delicvenţă. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. alienarea socială generalizată. ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care. Becker).5. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării.  stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte. continuu. de luptă întrre clasele sociale. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale. deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. de urmărire penală. din considerente de cazier judiciar).  în consecinţă. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. neacceptarea încadrării în muncă.I. pe fondul acestor inegalităţi majore.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S. şi pierde numeroase şanse (A se vedea. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării. după caz). exploatarea omului de către om. • organele de control social condiţionează. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare. din nou. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E. ∆ Teoria interacţionismului social. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale. Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului. acest caracter.  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea.  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. contradicţii antagonice permanente. probabilitatea delicvenţei creşte. hoţ. ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social. argumente noi pentru criminalitate. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii. prin acţiunea lor. inegalităţi economico-sociale. criminal ş. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate. deosebită. în ele însele. prin manifestarea lor obiectivă. Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent.  Karl Marx. se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească.. prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing. Shoham). EDWIN M. ale organizării structurale a capitalismului.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente. 3. De acum. cu ideile şi aşteptările lor. tocmai pe fondul stigmatizării. Friederic Engels şi V.  determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare.  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele. 21 . Lenin – proprietatea capitalistă generează. cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice.  comportamentele definite ca deviante nu au.a.

4. cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. care este respins emoţional. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. nu determină variaţii criminogene.  respingerea parentală a copilului. COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. + 22 . sunt totalmente false. ca atare. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil. o dezbinarea familială. tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus. o instabilitatea reşedinţei. anterior prezentate. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative.  lipsa de supraveghere a mamei. considerându-se că vârsta. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate. o ocupaţia mamei. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. în funcţie de diferitele etape ale vieţii. o statutul noilor veniţi. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei. o mărimea. care reglează competiţia dintre ei.

etc. care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. ale „CAPITALULUI SOCIAL”. în accepţia de ataşament faţă de soţie. dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. 23 . ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. stabilitatea slujbei şi angajamentul.

 modelele de acţiune individuală.  comportamentul delicvent influenţează negativ.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor. serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii). colegiu. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ . indirect. încrederea în valorile convenţionale. cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii. corect sau cel puţin scuzabil. şcoala şi încrederea convenţională.  când valorile şi interesele sunt contradictorii. angajarea în comportamentul delicvent. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite.  asocierea anturajului poate afecta comportamentul. controlului social şi învăţării sociale. încrederea în valorile convenţionale. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine.  particularităţi. drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi. la rândul său. în mai mare măsură.  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp. asociaţiile cu anturajul delicvent. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers. în mod direct. care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală.  încrederea în valorile convenţionale influenţată. la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. angajamentul faţă de şcoală. amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei. delicvenţa va deveni. adoptarea valorilor delicvente. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează. adolescentul fiind implicat. de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent. chiar conflictuale.  cu cât societatea este mai complexă.  societăţile complexe. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului.  adoptarea legilor penale. în activităţi exterioare casei. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe.  distribuirea oficială a criminalităţii. indirect. propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia.  aplicarea legilor penale. cu un înalt grad de diferenţiere. Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute.

 delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane. atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. a etichetării şi stigmatizării. cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. şi învăţării sociale. cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. decât interesele şi valorile unui singur grup.  legile penale reprezintă. cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii. • reintegrarea. teoria controlului social. economic şi politic. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual.  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare. Ageton şi Rachelle J. Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale.relativ stabile. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. cei care au blamat asigură. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat. legăturii sociale.  instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. cu cât puterea politică şi economică este mai mare. în raport cu victima. teoria oportunităţii. etc. Altminteri. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. Cantor). CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea. şi invers. PREMISA – Blamarea (ruşinarea). care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. combină teoriile stresului. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 . controlului social. permiţându-i reintegrarea în grup. Elliot. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române). cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică. (John Braitwaite). în continuare. totuşi. dacă este mai puternic. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. atunci când ea înşeală pe cineva. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente.  în general. alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară. atunci când este înşelată de către cineva. Suzane S. de obicei. aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare). combină teoria interacţionalismului social. teoria învăţării sociale. dezorganizarea socială. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor).  Aplicarea legilor penale:  în general. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. rata oficială a criminalităţii. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării.

circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil. dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1. la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale. Teoria echilibrului controlului (Carles R. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice. lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care. la rândul său. iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. identificarea. creşterea criminalităţii. exclusiv. 26 . de aici.). TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic.• stigmatizării. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată). face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. etc. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale. corelarea subiecţilor activi. şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă. în caz de comitere a infracţiunii. fără a-i permite reintegrarea.ns. post – factum. înglobează.  oportunitatea. prin sancţiunile preconizate. pe deoparte. treptată. pentru descoperirea infracţiunilor. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. de aici.2. să comită noi infracţiuni. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. concomitent. a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale. PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu. prin conţinutul său şi. reducerea.)  constrângerea. formarea subculturilor. interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. a numărului infracţiunilor. prinderea. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2. o 1. apariţia oportunităţilor ilegitime şi.  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă. • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului. îndeosebi. • Motivaţia astfel concepută. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu. în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală. infractorilor. Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse.

cu perspectiva. acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză.a.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor. a restabilirii ordinii. în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă. indirectă. etc. care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor. potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală. destinate activităţii de securitate. de prevenirea specială. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte. definită strict legalist). trecerea efectivă la aplicarea legii penale.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială.  servicii de menţinere a ordinii. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială.  prevenirea predelictuală. Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară.)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. cu activităţi de asigurare a securităţii. meciuri de fotbal ş. ca orice formă de activitate legală. în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi. prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc. directă. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice. pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor. eventuală. o prevenirea secundară.  prevenire socială. suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii.).  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare.  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal. • profilaxia specială. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. bazată pe politica socială. o profilaxia criminală. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai). aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta.  prevenirea post-delictuală. de genul: • măsurilor de securitate ( camere video.  prevenţia situaţională. sisteme de alarmare). de timpul:  educaţie. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă). vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate.o prevenirea specială. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor.  27 .  protecţia mediului înconjurător. cu aplicarea de sancţiuni.

• cursuri de autoapărare. de prevenire a criminalităţii. simpozioane. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale. restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii. conferinţe publice. • pază particulară. supravegherea şi. prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ. cu participarea publicului. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă. prin echipe poliţieneşti specializate. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire. prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri. pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule. celebrări. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. • „amicii poliţiei”. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal.  limitarea şomajului. integrat în structura construcţiilor.  Campanii publicitare.  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată. în fapt)). • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. astfel.  28 . avioane. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi. • structuri mixte cu poliţişti. asigurate de poliţie: • expoziţii. în final. cu publicul şi cu comunitatea. • exerciţii demonstrative la sărbători. Finalitate: identificarea.  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc. aeroporturi. reperarea şi arestarea delicvenţilor. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi.  Servicii de consultanţă antinfracţională.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe. legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti. de prevenirea specială. • marcarea individuală a obiectelor de valoare.  promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor.  activităţi constructive de ocupare a timpului liber. • supravegherea transportului public. intersecţii sau pieţe. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice. transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară. etc. Finalitate. • ONG-uri de profil.

în domeniul prevenirii şi respectiv. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire.  crearea şi implementarea structurilor comune. de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. cu caracter de inovaţie. pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice. RECOMANDĂRI. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice. PUNCTUALE. în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă.  Crearea. prevenirea fondată pe strategii specifice. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ). dacă are mai multe constatării. cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. ⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n. rivalităţile între diferite organisme). Finalitate: abordări strategice. • Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive. etc. al combaterii(reprimării infracţiunilor). • Internetul poliţiei. precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003).ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. pe plan naţional şi local.  Măsuri necesare. adoptată de Consiliul Europei. care nu sunt bine definite. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii. ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze. apatia populaţiei. bine. pentru potenţarea eficacităţii acţionale. • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. dacă a acţionat bine în plan preventiv. pe tipuri delicvente. • • 3.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii. de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale. în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei.ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii. de activitate infracţională. încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. lipsa creditelor. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001).o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile. de profil). ca misiune permanentă.  tematici preventive în învăţământ. Criterii posibile: 29 . care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N. • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). cu rol de coordonare şi planificare. antiinfracţionale. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile. specifice. în acest sens. potrivit Recomandării Nr. necesare acestui scop. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private.

 Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea. care să cuprindă noţiuni de drept penal. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. a evoluţiei sale. ca şi norme de comportament adecvat. de către autorităţi. astfel încât. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului).a. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi. drepturile. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care. în limitele activităţilor. în special în raporturile cu populaţia. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. pe plan naţional şi local. precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. implicarea publicului în elaborarea acestor politici. provocând îngrijorare. în special dezbateri publice. după intervenţie. de regulă. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii. în special în colaborare cu mass . a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. concrete. b. o 3. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983. globale şi pe tipuri distincte.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc. c. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. pentru documente de identificare specifice. îndeosebi prin: a. al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. 2. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate. o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii. b. explicitarea.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. pentru formarea adecvată. prin: 30 . Informarea şi cercetarea: a.2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii.reducerea ratei generale a criminalităţii. incluzând şi anchete asupra victimizării.. mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. de regulă. dacă este cazul. pe următoarele coordonate majore: 1. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate. 3. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace.media. se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. atunci să fie stabilite norme minime. cu autori iniţial necunoscuţi.  Studierea deplasării criminalităţii. transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico .

valenţe. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa. manifestările. pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire. în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc. îndeosebi. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile. o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor.  încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea. pentru a găsi soluţii. A se vedea controversa. pe problemele anterioare prezentate. urmărind să nu se alimenteze.4 Medierea. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor. pentru a evita victimizarea). aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms. în cadrul funcţiilor lor. în special celor vulnerabile. o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. − determină părţile să participe la negociere. sentimentele de frică şi insecuritate (N. în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului. pentru a face faţă necesităţilor imediate. a Consiliului Europei (1987). privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. în familie şi în mediul social al victimei. o promovarea de programe de concentrare între vecini. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. îndeosebi. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea. pe cât posibil. pe plan naţional şi local. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi. limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment. „sfatului”.  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor. a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi. după şirul lung de victime făcut de către un lunetist. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă. 3. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei. implicate. de a evita. poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. cu scopul de a le permite ca. care nu este favorabilă.  formarea profesorilor. 31 . ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului.o sensibilizarea acestora. − crează timpul necesar găsirii de soluţii. inutil. în special privind cauzele. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor.ns. 3. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. prin informaţii şi structuri corespunzătoare. momentan.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale.

o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 . spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi. medierea. o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică.  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane. În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere. spre deosebire de celelalte trei căi. care nu are putere de decizie. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie. implică. politică.  Poziţiile părţilor • flexibile. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict. cel puţin similară.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia. arbitrajul. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite. o asimetrică.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state.  Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent. prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane.  Negocierea. Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea. din punctul de vedere al intereselor puse în joc. religioasă. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor. • inflexibile. străine de conflict.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor. acţiunea în justiţie.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului. lingvistică. în primul rând. pe de o parte şi grupări teroriste.  Conflicte de natură etnică.

capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi.  părţile să aibă credibilitate reciprocă. din partea fiecărui participant. 8 noiembrie 1990). în orice modalitate. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. este mai bine de căutat şi invocat asemănările.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor. „greutatea” lor specifică. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea.  este mai bine de a avansa propunerii constructive. Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună. încredere şi empatie faţă de ceilalţi.5. conform Convenţiei relativă la spălarea.  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică.  când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă. Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală. 3.5. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale.  toţi ne apreciem propria valoare. a critica sete foarte uşor. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru. 3.  încurajarea regândirii soluţiilor.1. de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil. spălarea.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină. Precizări terminologice. 33 . care poate consta în: orice bun. în totalitate sau în parte. capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi. Strasbourg. receptivitate.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege.  să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale. descoperirea.

de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. că acestea constituie produsul unei infracţiuni.) sau prin alte mijloace de comunicare. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. financiare şi comerciale. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă. în dreptul intern. a infracţiunilor de spălare.01. în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE. de natură legislativă şi de altă natură. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei. Disimularea sau ascunderea naturii.01.5. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. c. ∆ accesul la sistemele computerizate. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale. conform dreptului intern. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. d. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. Supravegherea telecomunicaţiilor. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse. b. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. 1. c. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. A se vedea Legea nr.2. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. originii. în momentul când le primeşte. e. ∆ observări. investigare şi provizorii. fax (Internet n. 3. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice. f. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor.1999. • dacă. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. deţine sau foloseşte ştie. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor. 34 . telex. incriminarea. înţelegere. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. Măsuri legislative şi de altă natură. • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon. dispunerii.6. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. amplasării.ns. d. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. relative la recursurile judiciare. măsuri relative la confiscare. din 18. ca şi strângerea probelor necesare. Achiziţionarea. precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. Infracţiunile de spălare: a. publicată în Monitorul Oficial al României din 21. b.1999. 3. Măsuri la nivel naţional: a. ∆ interceptării telecomunicaţiilor. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor. măsuri de investigare şi măsuri provizorii. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective.

 controlul conduitei lor.  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă.  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii. părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină. . iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant. pe de altă parte. dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea.11. dacă este cazul. în scopul căreia a fost făcută cererea. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat.Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă. fie ulterior.7. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală. pe de o parte iar. în principal. . Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine. . înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate. în total sau în parte. punerea în executare a sancţiuni. posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri. pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat. . 35 . Strasbourg 30.când. fie pronunţarea sentinţei.1964). să distrugă acele părţi care. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele. statele semnatare au datoria ca. . care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială. în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi. . Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. fie în momentul condamnări. care să permită.După ce a fost efectuată supravegherea cerută. ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare. . supravegherea nu s-ar justifica. . pe teritoriul statului solicitat. Autorităţile sale judiciare să poată. potrivit dreptului intern al statului solicitat. prin efectuarea supravegherilor. conform legii şi politicii sale. să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat.în lupta împotriva criminalităţi.  supravegherea şi eventual executarea. acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3. asigură.  perioada de efectuare a supravegheri. contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor.Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care.La cererea statului solicitant. de îndată ce este posibil.Scop . statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită. autorităţile statului solicitant să informeze. suplimentar stipulaţilor art. dacă este cazul. care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată. atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze.

mediul .1 .victima .criminologiei clinice………………………………………………………….….... cauzele si conditiile criminalitatii…………………….infractiunile. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: ..factorul criminogen .mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii…………………….. TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1. 3.. cooperarea. care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: . eventual. Criminologia este stinta care studiaza: ...determinismul..1 .………………….2 . realizarea integrală a condamnării executări.actul criminal ..3 Coordonarea.…...criminalitatea .icvent defineste: 4.………….reactia sociala . In care din urmatoarele situatii s-a regasit M. tratamentul asupra unui de. Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei..terenul .1 criminologia clinica…………………………………….specifica sau particulara………………………….……………………………1 36 ..cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5. din punct de vedere strict legalist…………………………….2 2.criminologiei generale………………………………………………………. criminologia generala…………………………..2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic. pronostic si..C. in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .………………….

dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: . ca stiinta distincta. se incadra la: .………………………………………………..situatia amorfa……………………………………….…. sunt de facto: .abandonul noxal…….…………………..2 .2 .……………………………………………... pentru unele infractiunii.………………………………………. potrivit legii.…...situatia specifica sau periculoasa…………………………….. la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei.cu caracter subiectiv…………………………………………………….2 .6.………………………………….……………………………….specifica sau periculoasa………………………………...mediul acceptat…………………………. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri. 8.da………………………..4 12..invoiala pecuniara………………………….situatia periculoasa…………………. Analizand cele de mai sus..3 ..nu cunosc……………………..….... Intemeietorii Criminologiei.3 cu caracter subiectiv………………………………………….………………………………..……3 Faptul ca T.……2 .legea talionului…………. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare. Avem situatii in care.micromediu……………………………….…………………………………. amorfa…………………………………..……………………………………. este: . Din cate cunoasteti..……………. provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care.Cesare Lombroso……………………………………………………………....1 .. Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna... la inceputurile istoriei Criminologiei.amorfa………………………………….legea talionului………………………….. intr-o noapte.situatia cu caracter subiectiv………………………………….2 7...4 .…………………….justitia privata nelimitata………………….………………………………3 . posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.Enrico Ferri…………………………………………………………………. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: .………. inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului.3 ..…………………………………………….…………….3 .6 .4 Situatia in care. Un tanar.Segmund Freud………………………….……….2 .2 ..invoiala pecuniara………………..4 11. exista ocazia.nu……………………………………………………………………………..1 . Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: .2 mixta sau intemediara…………………………………….. incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns.mediu ecologic…………………………………………………………..………………………………………………5 10.Raffaele Garofalo……………….………………………………….da…………………………………………………………………………….………………………………….4 .posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea..….…5 ..2 37 .……...3 13.Emile Durkhaim………………………………………………………………1 . nu este interzisa? ..…………………………………….……………………………. singura..…………………………………………………. pe la orele 24:00. …………………………………………………………………………1 . cu orice pedeapsa ce o dorea.………………………….…………………………………………...situatia amorfa…………………….1 ...…………………………………….7 9..….. de a comite infractiunea. violat o tanara care a trecut. transmise din generatie in generatie? ..1 .abandonul noxal………………………....……………………………………………………..1 .mediul de referinta………………………………….nu……………………………………..……………….C.1 .

determinismului localizat la nivelul constiintei……………………………. In cursul anului 2006.1 .prognotica………………………………………………………………. Scoala clasica criminologica punea accentul pe: .2 .victimei……………………………………………………………………….14. Analizand descrierea invocata...cognitiv – descriptiva………………………………………………….3 16.determinismului economic…………….1 . educational.1 . Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: .4 . Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23.3 17.studiul infractorului………………………. prin excelenta. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21..……………………….. ..determinismului economic…………………….comprehensiva……………………………………………………………3 .faptuitorului………………………………………………………………….……………………………2 18.aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….ambele variante de mai sus…………………………………………………. in judetul ……….………..proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale…………………. …………5 19.2 .. au fost constatate 2110 infractiunii. pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica.1 .. In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei. simplificarea cadrului juridic.1 .2 . introducerea politiei comunitare etc. incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: . cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007. sociala. Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: . a: ..….…………………………………….. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22.fredonism………………………………….explicativa……………………………………………………………. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. de la nivel national. dar si al particularitatilor sale de judet de cronica.…………………………………2 .faptei…………………………………………………………………………. Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte. utilizate in Criminologie: 38 . In viziunea scolii sociologice de criminologie. criminalitatea reprezinta expresia.….studiul faptei…………………………………………………………………3 15.

sunt bolnavi mintali.1 ..- indici…………………………………………………………………………1 indicatori……………………………………………………………………..numarul de politisti . pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29.rata criminalitatii . utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………………………….. Totusi.saracia . Mentionati.2 25. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: . din totalul delicventilor. integritatii corporale si sanatatii”. cel putin o variabila independenta. in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau. privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30. din structura infractiunilor cu violenta.indicator………………………………………………………. Introduceti. in primul caz fiind mai mica.1 . din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii. din utilizarea reguli. in scris. Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta... in Criminologie.2 39 . Mentionati. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte. in scris. decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta. Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii. Separarea delicventilor care. In Criminologie.indice……………………………………………………………. in mod diferit.……………. asupra rate criminalitatii.repararea diferentiara…………………………………………………………………. Analizand aceasta descriere. care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta.a separarii diferentiale……………………………………………………….2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24.2 31. prevalent.. cel putin o variabila test. o ipoteza si nu un postul. privind: .eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 . reprezinta: .. dimpotriva.somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26. explicit. …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27. pe cand in al doilea caz mai mare... cel putin o variabila dependenta. in scris. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut. a unui numar prea mic de politisti.………….a eliminarii tipurilor definite………………………………………………. incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test .

32. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: . telefonica..2 34..…. din partea unui coleg..………………. in care se foloseste..apropierii longitudinale……………………………………………….metodologia………………………………………………………………….C.apropierii loncitudinale………………………………. epileptic.. ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite.……..2 .organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40. Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor.thnica……………………………………….criminalul se naste criminal 1 ..metoda………………………………………………………………………. Studiul clinic asupra numitului M. se incadreaza la metoda clinica a: .in semilibertate……………………………………………….1 .in penitenciar……………………………………………………………….. in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier.fiziologica……………………………………………………………….2 .defectuini in functionarea unor organe…………………………………. o anumita metoda in Criminologie apartine: .1 .criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 . ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca.6 .. o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica.……………………. si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost.fiziologica………………………………………………………………...ambele variante de mai sus……………………………. si alunecarea pe “intercriminus”.metodologiei…………………………………………………………………. pe de alta parte..2 .chestionarul criminologic………………………………………………………………. sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da .4 .tehnicii………………………………………………………………………... i s-au stabilit ca are.…2 .3 35. este specific orientarilor de natura: ..criminalul este un nebun moral 1 . fata de omul normal………….. Cesare Lombroso enumara: .ambele variante de mai sus………………………………………………3 38.C.criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 . care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav. efectiv. apartine. Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: .efemizarea si/sau masculinizarea………………………………………. a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania.…7 37.fizionomica si morfologica………………………………………………1 .tehnica documentara…………………………………………………………3 .apropierii transversale…………………………………………………………….1 .in mediul liber…………………………………………………………….……………………………….fizionomica si morfologica………………………………….…………. M.…….metodei……………………………………………………………………….interviul…………………………………………………. in viziunea lui Jean Pinatel: .configuratia si marimea a unor organe. Modul concret.….……3 40 . Potrivit lui Cesare Lombroso.2 39..…1 . din punct de vedere clinic. la liceu. Metoda utilizata in acesta descriere. practic. la momentul dat.……………………3 33.…………. o hipocalcemie si o boala a tiroidei.in libertate……………………………………………………………………5 . Aplicarea.3 36.. care a comis un omor deosebit de grav.apropierii transversale…………………………………..……2 .1 . defineste.. prin excelenta: . un nivel de istructie scazut.1 . Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive. pe de o parte. in tinerete.……………………1 .2 .

…………………….……………….5 44. Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza. cu rol criminogen.hipofiza……………………………………….1 efemizarea sau masculinizarea………………………………………………...2 .………...absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………….- absenta iubirei...cantitatea si calitatea in organism a: zaharului……………………………. milei..……………………….glandele sexuale…………………………………….6 48.……………………………………..….…. Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza.1 ..centrul vietii afective 1 2 3 .arborii genealogici……………………………………………………………3 .4 .....3 46..absenta unui y sau x in cariotipul persoanei…………………………….. Enuntul.asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor……………….organul constiintei 1 2 3 47.compararea infractorilor cu salbaticii…………. conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: .……………………. milei..…………………………….…4 iodului…………………………………………….ambele variante de mai sus…….centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 . exceptind impactul cromozomial...2 42.…5 magneziului si fosforului……………………………….prezenta unui cromozom y sau x.. se inscriu: ..tiroida………………………………………….……………4 41.………. determina o dezvoltare somatica precoce…………………………………………………………….existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei………………..……. La stigmatele psihologice ale criminalilor.………………………3 calciului………………………………………….…………………….ambele variante de mai sus………………………………………………3 45.. remuscarii…………………………………………….compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini…………………….lobul frontal…………………………………………….4 .6 41 .1 .glandele sexuale……………………………………………………………1 .………. remuscarii………………………………. potrivit lui Mittwoch.3 43.2 absenta iubirii..1 ....…………………3 ..tulburarile organice de la nivelul creierului………..….…..mezencefalul………………………. fata de normal……………………………1 .2 ..1 .….2 ...da……………………………………………………………………………. din cauza ca: . afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal . Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: . Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: ..2 .... Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: .prezenta unui y sau x in plus.nu…………………………………………………………………………….………………………………………..5 .. Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane………………………. Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului.………. suplimentar.2 .telencefalul……………………………………………….

Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : .gemenii univitelini…………………………………………………….1 .sexul……………………………………………………………. Potrivit luiW.inclinatia spre revolta.coleric……………………………………………………………………….interactiunea factorilor bio-psiho-sociali…………………………………….simtul exgearat al propriei personalitati……………………………….asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti………………………………………………………….4 58.. Care din urmatorii factori criminogeni.3 50...varsta……………………………………………………………. Potrivit lui Jean Pinatel.orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale……………………….1 .….3 .caracterul……………………………………………………………………... luati in sine . cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: .5 . se circumscriu: .1 .2 .2 .viscerotonic………………………………………………………………..caracterul…………………………………………………………………….. Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: ..4 56.biologic……………………………………………………………………….49.……….procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 ....procesul cognitiv………………………………………………………. folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii.. litigiu.temperamentul………………………………………………. sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: .3 .1 .4 55.2 .….temperamentul…………………………………………………………….………….persoanele active.……….. cu impact criminogen.6 54.psihic……………………………………………………………………..…….rasa…………………………………………………………….. Printre trasaturile principale ale personalitatii.. presupune: .... Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: .toate variantele de mai sus………………………………………………….1 .urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent….1 .……………….………...viscerotonic………………………………………………………………….1 . o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: .capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 ..2 . Metoda arborilor geneologici.inteligenta scazuta……………………………………………………………1 .3 .2 ..………………………………………2 .2 . La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: .aptitudinile…………………………………………………………………..…1 .sagvinic………………………………………………….. Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii. de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: .ambele variante de mai sus……………………………………………….………..sangvinic……………………………………………….somatotonic………………………. Sheldon..4 53.4 .somatotonic………………………………………………………………….3 .……1 .……………….procesul volutional…………………………………………………......inteligenta………………………………………………….social…………………………………………………………………………. dinamice si agresive…………………………………….…….3 52.gemenii bivitelini……………………………………………………..…2 51..…………………3 57. incapatanare………………………….…………………3 ..

fata de munca si fata de sine insusi ……………………………………………………………….………….……2 .procesele emotional-afective………………………………….…………………3 mania………………………………………………….4 .temperamentul………………………………………………………………1 .emotiile complexe…………………………………………………………3 ...…… 1 . in optica lui Sigmund Freud: ......indiferenta afectiva………………………………………………………. include: ..6 .3 . se poate regasii sub forma: .. care pot amprenta drumul criminal...insuficientului autocontrol…………………………………………….motivatia…………………………………………………………………….…………….procesele cognitive………………………………………………………….pasiunile………………………………………………………………….1 mania……………………………………………………………………..vointa……………………………………………………………………….lipsa autonomiei afective……………………………………….caracterul ………………………………………………………………….id-ul (sinele)………………………………………………...... fata de altii.2 .……………5 ...sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate. …………..…1 . Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: . prezente in criminogeneza..4 64. Nucleu central al persoanlitatii criminale. Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: .5 .5 63.. sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea……………………………………………. palierul pulsional al personalitatii reprezinta. care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 .labilitatea emotionala…………………………………………………….insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate………………………………....capacitatea redusa de adaptare la societate. generand delictul…………….5 62.……………….cresterea sugestibilitatii………………………………... Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica).2 .………………2 60.4 rusinea………………………………………………………………….. tendintele refulate. Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea………………………………………………………………….. Instinctele subconstiente..4 .1 43 . Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: ...autocontrolul afectiv redus…………………………………………...7 65.agresivitatea……………………………………………………………….- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii………………………………………………………………….…………………. care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa.3 .2 groaza…………………………………………………………………….egocentrismul…………………………………………………………….inteligenta redusa.3 59.6 . Emotiile complexe.3 furia oarba……………………………………………………………….7 61.2 66.imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 .. definit de Jean Pinotel.aptitudinile…………………………………………………………………..4 panica…………………………………………………………………….……….

tendintele refulate 1 2 3 .1 .3 67. in viziunea lui Sigmund Freud: . fiecare in parte. morale si religioase 1 2 3 .superegoul (supra-eul)…………………………… ……………………... se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) . Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn)..…………………. Potrivit lui Sigmund Freud.trecerea in inconstient.1 .sublimarea…………………………………………….carente si disfunctionalitatii in forta constient.….instinctele.. 74. atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale. generand un nou conflict. …………2 superegoul (supra-eul)………………………………. palierul pulsional.sumlimarii…………………………………………………………………1 . reprezinta. potrivit lui Sigmund Freud: . reprezinta. determinata de interdictiile juridice.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 .refularii……………………………………………………………………2 73.…………….atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70. in faptul ca delictul reprezinta: .- egoul (eul)…………………………………………………. esentialmente.. religioase. a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si .superegoul (supra-eul)…………………………………… ……. “cenzura”.redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social………………... Organul de control.carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine……………. esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= ………………………………………………….carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional………………………. are in vedere: . pe acest fond.3 68.2 71. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud.forta constienta si critica. criminalitatea……………………...refularea……………………………………………..egoul (eul)……………………………………………… ……………2 .egoul (eul)……………………………… ………. S= ………………………………………………… C= …………………………………………………. Scrieti. reprezinta.id-ul (sinele)…………………………………………………… …….id-ul(sinele)……………………………… ………………………. Constiinta de sine.. Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce. morale.2 .…………………1 . Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care. ………………. criminalitatea si crima sunt o expresie a: .…….2 72. morale si religioase………………………….………………….2 . potrivit lui Sigmund Freud: .1 . din complexele OEDIP sau ELECTRA..1 . rezultata din interdictiile juridice. ca sursa de nevroza presupune: .…. forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice. inconstient.3 74.. T= …………………………………………………..………………………3 69. Trecerea energiilor sexuale in inconstient..

iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 ... Faza asentimentului formulat.1 ... Teoria “slabei conditionari”are in vedere.2 delictul este lipsit de orice element volitiv………………………. varsta.. rasa etc………………………………………………………………….. ce nu se manifesta in dureri de cap.………………..a unui dresaj mai lent. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81.…1 .simpatie……………………………………………. comparativ cu oamenii normali…………………………….. origine sociala..….sexual…………………………………………………. care nu se manifesta prin dureri de cap.. din considerente de clasa sociala. regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”. din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83...sentimentului indus de inferioritate.. presupune: .. din considerente de clasa sociala .2 78.1 . cauza principala a criminalitatii decurge din: . are in vedere.suportarea..………..3 75. sustine ca: .……...……………. a procesului criminogen.... pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: . ci in violarea normelor sociale…………………………….2 45 . sustine.3 82. de catre viitorii infractori . Teoria “forma a sublimarii”..………………………………. in principal: .2 .…………….apasare………………………………………………….……………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”.trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute…………………………………………………….pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… …….ambele variante de mai sus……………………………………………….. Teoria “delictul forma a sublimarii”.2 . Esentialmente.delictul este o forma de nevroza asimptomatica. spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse…………………....1 .………………. in principal: .introvertitilor………………………………………………. etc…. cei mai multi infractori provin din randul: .autoconservare…………………………………….suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa. etc…………………………….suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse. cea de a simti valoarea si cea de afectiune)…………….1 . prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”.2 79.. sex.cautarea de noi argumente pentru crima.. ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 . varsta. in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : ... sex. sex.……….. cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: .sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor.3 .delictele sunt forme de nevroza.extrovertitilor………………………………………….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate.. Conform teoriei “complexului de inferioritate”. Teoria psihomorala a procesului criminogen.………1 .2 76.…………………….….….- delictul este o forma de nevroza.infractorii.4 80. ci prin violarea normelor sociale…………………. care nu se manifesta prin dureri de cap.ca mediul social este perceput ca injust..……………1 . Potrivit teoriei “slabei conditionari”.origine.

in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase……………….1 . provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace. inferior majoritatii colegilor sai.suprasaturatiei criminale…………………………………………. in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale..functional…………………………………………………………………... formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze………………………………………………. Postulatul conform caruia in situatii de razboi.suprasaturatiei criminale………………………………………………….“slabei conditionari”……………………………………… ………….………2 ambelor variante de mai sus………………………………………….se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 .2 90. de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care.normal………………………………………………………………….1 . Formulati un scurt enunt din care sa rezulte. motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite.2 87. o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86.3 92.. s-a simtit mereu.…………3 .saturatiei criminale………………………………………….…2 .3 85.disfunctional………………………………………………………………5 .3 89..anormal……………………………………………………………………1 .1 .. nu genereaza automat criminalitatea.util…………………………………………………………………………4 .. tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa. formulate de Gabriel Torde se sutine. de regula.C. in sine.. si de aici.…. Laceasagne. Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult.…1 .…….3 88...2 .“complexului de inferioritate”……………………………………….in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 . ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara. Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date.….ambele variante de mai sus…………………………………………….4 46 .“tezei oportunitatii infractionale”. rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social…………………………………………………. posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei.se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 .teoriei “oportunitatilor diferentiale”…………………………………. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) ……...clima. Potrivit lui Emile Durkheim..saturatiei crimanale……………………………………………………….neutil………………………………………………………………………6 91. Prin legile imitatiei.. apartine: .3 .. A. Numitul M.84. un numar determinat de infractiunii. criminalitatea.………. Prin “Legea termica a delicventei” se sustine . ca: .inferiorii imita superiorii………………………………………. apartine de legea: . in esenta.. pentru ca se gasesc mai multe de furat. printre altele ca imitatia: . ca fenomen social este unul: .. apartine de legea: . la teoria: .1 .clasa superioara imita clasa superioara………………………………. Potrivit Dr. 2 .ambelor variante de mai sus………………………………….…..

apartine urmatoarelor teze si teorii explicative.3 ..4 . Enrico Ferri a enumerat: .teoria concentrica…………………………………………………………….1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor……………………………………………………….3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public…………………………………………………………. cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si.6 94..interzicerea avortului………………………………………………. Printre substitutivele penale de natura economica .……. incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica.7 .…………………………………1 . forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: .…………6 .accesul preotilor la casatorie………………………………….93.2 .…….2 97.conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii…….1 . ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie. de natura legislativa.……….5 banci de credit…………………………………………………….educatia copiilor abandonatii…………………………………….….………………………….predispozitiile criminale ale persoanei……………………………………. Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat.1 .teza raioanelor delictuoase………………………………………………….. apartine de: .. la indepartarea de el. in opinia publica aradeana.teoria sectoriala sau radiala………………. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura.teoria sectoriala sau radiala………………. municipiul Arad si orasul Lipova. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei. In opinia lui Jean Pinotel. se reduce la indepartarea de el.………………………………3 100. Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: . In categoria substitutivelor penale.teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….….1 .reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 . corelativ fenomenului perceptiei.. Constatarea ca. ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat.3 99.. a taxei de 47 .. cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit..2 . apoi spre limita cu judetul Hunedoara...…………………………………..4 98..teoria concentrica…………………………………………………………….capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta……. civila si administrativa.teoria concentrata pe arial…………………….……….celeritatea infaptuirii actului de justitie……………………….. cluburilor.. Fenomenul schimbului ilegal de valuta. in care acestea se regasesc: .……………………………………1 . Analizati elementele descrierii de mai sus..banci de credit………………………………….teoria sectoriala sau radiala …………………………………………………..capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta…………. locurilor de joaca pentru copii..………. pe acest fond.teza raioanelor delictuoase………………..2 96.2 .simplificarea legislatiei……………………………………………………3 .democratizarea societatii……………………………………….8 95.2 . de orientare ecologica: ...salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 .……..teoria axata pe circumscriptie (areal)………………………………………. al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris. Enrrico Ferri enumera: . ulterior.

iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: . Faptul ca S. de: .………………………………………………2 .………………………………………….teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 . parchet si justitie si.. ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze.3 .. se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: .C. Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: .invatarii sociale………………………………………………………………. o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: . cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti.P..3 105.teoria sectoriala sau radiala…………………………………………………. si pe acest fond. alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine..dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 ..autoconceptualizarii……………………………………………………….4 101.T.2 . Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si. a individualismului excesiv.teza raioanelor delictuoase………………………………………………….P. autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau. in care normele sociale sunt diferite.2 .invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 .. normele si valorile altor grupuri si ale societatii.al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie. in timp ce..autoconceptualizarii…………………………………………………………. in ansamblul sau. anonimatulu vietii contemporane. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el.3 104. prin excelenta.teoria subculturilor delicvente………………………………………………. a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente. Aceasta realitate confirma cel putin. pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau.subcultura de conflict……………………………………………………….teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 . M.teoria conflictului de culturi……..3 103. oferind mita unui politist.……………………………………….1 .2 .asociatiei diferentiale………………………………………………………2 . accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate. In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: .3 .teoria concentrica……………………………………………………………..teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………. ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie.2 . autorul unei infractiuni de tilharie.protectie. totalmente.3 102... dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale... abandonandu-si serviciul.3 102.subcultura infractionala……………. si-a dezvoltat o scazuta autoestimare. Lumea drogatilor. comisa in grup..teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 . de 21 ani. in context.asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 .teoria subculturilor delicvente……….subcultura de conflict……………………………………………………….subcultura de refugiu………………………………………………………..1 . a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata. Faptul ca N. iar.1 . poate fi incadrat la teoria explicativa a: . Numitul G.subcultura infractionala…………………………………………………….. de 31 de ani . in mod sistematic fugea de la scoala. au fost constatate.subcultura de refugiu……………………………………………………….

……….este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 ......frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii………………..frustrarea este deosebit de profunda………………………………………. daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor.credinta in valorile si normele conventionale……………………….principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale….. viciile si crima se cantoneaza. Conform teoriei “rezistentei la frustrare”.. Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: .…….……………………………..inovatie…………………….5 ...ritualism………………………………………. mecanismul explicativ criminogen are in vedere..frustrarea conduce.grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor…………………………….organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor……………………………………….………………………………………………..2 ..actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 .……….106.1 . prin ea insasi nu are acest caracter.1 . Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social.dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107.controlului social…………..6 . cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: . Potrivit teoriei “interactionismului social. Merton. In conceptia promotorilor.. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: .………………………………………………….. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare... respectiv concepte principale: .. mai ales...1 .devianta.…3 .…………………………………………….putin important……………………………………………………………….atasamentul…………………………………………….3 . a etichetarii si stigmatizarii”..frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 .important…………………………………………………………………….…. ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 ..…………………………………………………………………….4 . se folosesc urmatoarele dimensiuni.…………………….reactia la frustrare…………………………….in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva………..se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110. Conform teoriei “asociatiei diferentiale”.5 113.3 109. frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: .1 . esenta teoriei explicative a: ..situatia concreta are o forta de incitatie deosebita………………………. defineste. criminalitatea: .2 .7 49 .2 111..……………………………………4 . Potrivit lui Robert K.3 .angajamentul …………….. teoriei “asociatiei diferentiale”.etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge..rebeliune………………………..stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut.………………………………2 .……………………………………………. intotdeauna la delicventa…………………………………1 . din nou.evaziune.…. in principal urmatoarele: .implicarea……………………………….2 .grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 ...4 108.5 112. spre criminalitate.foarte important………………. In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei.……………………………………………….4 ..

atat masurile preventive. prevenirea criminalitatii vizaeaza: .preventia situationala……………………………………..prevenirea sociala……………………………………………………………. prevenirii fondata pe : . a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale…………. presupune: .prevenirii primare…………………………………………………………….3 121.prevenirea secundara………………………………………………………….axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice……………...ambele variante de mai sus……………………………….. presupune: .2 ... judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: .trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 ... Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: .5 117.preventia situationala…………………………………………………………3 .concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate…………………………………………………………………..prevenirea sociala……………………………………………….prevenirea secundara………………………………………………………….concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale……………………………………………………………….1 . In viziune europeana este de preferat: . Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii.2 50 .insasi existenta legii penale si.prevenirea tertiara……………………………..insasi existenta legii penale si.preventiei sociale…………………………………………………………….…………………. Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: ..2 115..………………………………. dupa caz.5 118.2 116.…1 . Stricto sensu (in sens restrins).3 120.strategii indirecte………………………………….. Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: ..3 ..preventia secundara…………………………………………………………. in particular.2 . Prevenirea speciala.………………………….114.……………………3 .2 122.preventia sociala………………………………………………………………1 . iluminatul public sisteme video si de alarmare etc. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116..…………….…………………1 ..2 .. in particular. din punct de vedere strict legalist al legii penale.………………………….…………………………..prevenirea primara……………………………………………………………1 .1 .prevenirii tertiare……………………………………………………….prevenirii secundare………………………………………………………….4 .……………1 .prevenirea tertiara……………………………. arestarea.. Reperarea. cat si cele de combatere sau reprimare.2 .axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii………………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 .preventia tertiara………………………………….prevenirea primara……………………………………………………………1 . In viziunea Consiliului Europei este de preferat: .2 .numai masurile preventive antefactum……………………………………….4 ..……………………………….4 119.. propriu zise. Prevenirea generala. a criminalitatii………………………….. din punct de vedere strict legalist al legii penale.…….strategii directe…………………………………………….

.trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala………………... in conditii definite legal: .……………………………………….123. Supravegherea telecomunicatiilor este permisa. Potrivit viziunii europene.extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati………………….2 . printre altele: . din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 ..nu.….1 .nu.……………………………4 124. este permisa medierea dintre delicvent si victima? .…………………………………………….da………………………………………………………………………………1 .incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea…….. Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune.3 . ca regula generala.da……………………………….includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant…………………………………………………………………. in spatiul european. ci trebuie aplicata legea…………..2 125.1 ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful