MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

psihoterapie raţională.).  ANALIZA DOCUMENTARĂ. 6 . apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori. medicale (electroşocurile. post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă). cu întrebări deschise. mixte. la intervale diferite de timp. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării. comparat cu eşantion din populaţia normala. pentru a urmări mutaţiile produse. instanţe. asupra dosarelor penale de la poliţie. metode folosite chirurgicale. INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice. − de opinie. cu întrebării închise. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice. scolarizare. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL.şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi. Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey. ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare). fără ca între cei doi să existe raporturi de putere.a. învăţarea limbajului etc. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie. administrate prin operatori de teren. bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului. neuroleptice s. psiho-chirurgicale (loboctomie etc. primul codificând şi înregistrându-le. autoadministrative. omnibuze. psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente. TIPOLOGIE: − de date factuale. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri. − − − − − − − simple. Meywerk. parchet.).). în semi – libertate.( Exemple vizând gradul de cultură. psihoterapia de grup. medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială. penitenciar.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild.

toxi-infecţiile şi traumatismele.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. după naştere predispuşi agresivităţii. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal. Factorul sex.). Factorul rasă. fosforul şi magneziu. o Psihologice. apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. − Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice. − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate. copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală. Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive. urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus).  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. primitivi. calciul. 1. . primitivi şi la copii – criminalii se apropie.  factorul ereditar. craniul fruntea. iodul.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei. Factorul vârstă. prin constituţia lor biologică. psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene. de trăsăturile oamenilor sălbatici. tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. lipsei de afecţiune. remuşcării. deficienţe psihice (absenţa iubirii.  Structurarea teoriilor de referinţă .  alţi factori biochimici: zahărul.  tulburările organice şi funcţionale. 7 . cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. Substanţele toxice. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică . ş.Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte. de inspiraţie biologică.a. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe. uzura prematură a organelor. milei. Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii.

) 2. circumvoluţia frontală mediană. Laicasagne. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral. soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei. ale „raţiunii” sunt. proveniţi din două ovule fecundate odată). organul conştiinţei. o arborii genealogici. chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist.simţul dreptăţii şi.subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune.1. cercetătorii americani au concluzionat.  Lobului frontal. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar.4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale. şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat. individualizaţi prin anumite semne particulare. ş. cu cea raţională. care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul. .zonele din creier care gestionează emoţiile. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. o compararea gemenilor identici (univitelini. recente. Kretschmer şi William. cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. reţinându-se. * Studiile şi cercetările . în general. Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. hoţul. satanic.3 Factorul genetic. criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi). dar şi activarea altor regiuni cerebrale. următoarele: . 2. lipsit de sensibilitate.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate. de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală). 8 . la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate. şanţul temporal superior. care nu depinde de cultura societăţii sale. 2.  Teleencefalului (zona corticală). centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare. că emotiile unui om sunt programate genetic. de investigare a creierului. a căror alterare crează predispoziţii criminale. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste. Aceasta. ruşine. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. cortexul prefrontal. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate. mai ales. sifilis – cauze exterioare). . îndeosebi: cortexul cingular posterior.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. printre altele. aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. Scheldon. inclusiv omoruri. centrul vieţii afective (alcoolism. recent. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso. al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. criminal”. ucigaşul.a. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral. ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei. ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. şoareci mănâncă). care la rândul lor pot afecta criminalitatea. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică.− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2. Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali. H. Hooton.

a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul. la toate grupele de vârstă.9. afectând producerea unor emoţii. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. de genul durerii sau furiei. tiroidelor şi genitalelor. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. Factorul sex. în funcţie de ciclurile vieţii. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase. care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi. la toate naţiunile.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith). cu explicaţiile de rigoare. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. sensibilităţi la cele mai mici remarci critice. sifilisul. precum şi alte ciocniri violente. în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii.. creşterea delicvenţei juvenile (W. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. tentativele de suicid şi omucidere. Substanţele toxice. decât la femei.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. violarea regulilor de circulaţie. traumatismele craniene. în mod deosebit a suprarenalelor. cu excepţia celor specifice femeilor. drogurile. tuberculoza. fosforului şi magneziului Factorul rasă. statistic vorbind.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului. precum şi reacţii violente faţă de alţii. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2. Healy şi B. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni. respectiv neuroni. condamnaţi pentru abuzuri repetate. Factorul vârstă. asupra unor copii de 14 ani. 2.8. cruzime faţă de copii. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili. la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte. cea mai importantă caracteristică.  amnezia urmată.  La vârsta tânără. cu invocări diferenţiate. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal.  Variaţiile iodului. mai ales categoriile sale. variază criminalitatea. pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei. particulare în funcţie de abordări. şi până la negarea oricărei incidenţe. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă. în consecinţă. pe acest fond.

înclinaţia spre revoltă. factor criminogen. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice. litigiu. agresive determină cele mai multe delicte (W. criminalitatea politică.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman.  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă. bazat pe forţa. îndeosebi INTELIGENŢA.1. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. a funcţiilor şi proceselor psihice. de la Universitatea Duisburg – Essen. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. a relevat recent. fanatici violenţi. sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. psihocomportamental al persoanei. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid . o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase. din perspectivă victimologică APTITUDINILE. • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii.  Guerry – şcolarizarea. al persoanelor active. indisciplină. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale. a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90.  IPOSTAZE: 10 . Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL. * Studiul profesorului german Boris Schiffer.simţul exagerat al propriei personalităţii. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani. ca mod de exprimare dinamico – energetic. geneza criminalităţii şi crimei. dinamice. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. omuciderile din răzbunare.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual.1. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele. temperamentul somatotonic. că la cei 18 pedofili.  Quetelet – analfabetismul factor criminogen. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici. anormal de redus faţă de media umană de 100. satisfăcător. fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă). RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2.

(Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă. o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală. în corelare cu manifestarea vinovăţiei. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi. că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. violenţe ← nivel intelectual scăzut. panica. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală. mânia. în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. *Cercetătorii americani au concluzionat . în inteligenţa scăzută. devenind predispusă la încălcarea ei.  hiperexactă.13 „Ştiinţă”) . totuşi. nu-l urmăreşte şi crede. rezultatul. o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. inclusiv. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă. fiecare din noi. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. opoziţia şi respingerea normelor sociale. deşi nu-l urmăreşte. supărarea. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul.2. acceptă. nu a prevăzut rezultatul. nr.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea.  hiperperseverentă. demenţa” (Henry Godar). avem emoţii. o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere).  emoţiile complexe. Anul III.  intenţia indirectă – prevede şi. fără temei. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . de alţii. Miercuri. înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. prietenia) 2. ruşinea.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol. în primul rând. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii. mai mult. încrederea. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. o 11 . furia oarbă. că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală). exacerbare motive egoiste etc. dacă este cazul. p.  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL. fiecare debil fiind un delicvent potenţial. relativ recent . 19 septembrie 2007. 731. mediază şi orientează fapta şi urmările sale. o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: . Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe. consternarea. impulsivitate şi agresivitate.

o agresivitatea. generând delictul.  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei.  motivaţiile de respect şi autorespect. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale. îndeosebi morale. ca element fundamental al întregii activităţii umane. rolul determinant. Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal. autocontrolul afectiv redus.  conflictul afectiv. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public. cu creşterea sugestibilităţii. religioase. „cenzura”. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii. atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori.  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine.  „SUPEREGOUL” (supra .  indiferenţa afectivă. morale. apărute în relaţionarea cu mediul. ursuzilor etc. absenţa capacităţii de autoevaluare. în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe. inadaptibilitatea. Instinctul sexual (libidoul). pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă. făcând posibilă trecerea la actul criminal.  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă. palierul pulsional al personalităţii. face să dispară rezistenţa afectivă.  pasiunile.  nevoia de contacte sociale. forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU.  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată. salturi nemotivate.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă. 3. persistenţa în inter criminis sau nu. COMPLEXELE  12 . Orientare spre antisociabilitate. emoţiile altruiste şi simpatetice. o labilitatea emoţională. de genul nervoşilor.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. tendinţele refulate.  necesităţile de securitate. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate.eul) – organul de control. o indiferenţa afectivă. Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate.  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă). forţă determinantă de interdicţiile juridice. de la o extremă la alta. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare.

 Teoria „lezarea supra . după caz. fie se exteriorizează prin delict. din dorinţa de a fi pedepsit.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie. de aici.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. invers.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate. fie îi neglijau şi. în acesta are loc. „Ca urmare. prin delict. prin delict. lezarea super – ego . nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului. de a-şi elimina adversarul – tatăl. inconştient. prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient. pe fondul complexului Oedip sau Electra. fie generează nevroza.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei.  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 . pentru a scăpa de el. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. generând nevroza.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. mama. • psihopatici. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl. de aici. sursă a supra eului prea dezvoltat şi.  D= T +S C D = delictul. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. încă de la naştere. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi. deci. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi. se comite infracţiunea.ului”. asupra excesului de tutelare. T = tendinţele delictuaose ale persoanei.  mediul familial prea indulgent. delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale. pentru crimă.– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. La fete. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi. încearcă să atragă atenţia asupra sa. sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor.  fie protestează. generând un nou conflict. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi. Pe acest cadru. întotdeauna. a mediului social). S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act.

 Extrovertiţii. pentru comportamente antisociale. mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă). în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. consemnată în stării de revelaţii. de a simţi valoarea. spre deosebire de neinfractorii. clasă socială. sex.  Criminalitatea ocazională. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. a vieţii instinctive. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte. neadaptată social. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor. • criminalii normali – psihic. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal. cu problema criminalităţii. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa.  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială.  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi . comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal. înrădăcinată în natura biologică. va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită. ca la infracţiunile din imprudenţă. spre deosebire de introvertiţi. rasă.  Fr.. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii. a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău.  Criminalitatea imaginară.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. printre infractori. care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. morale şi etice. de genul infracţiunilor urmate şantajului. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 . în vise. sau la pedepse. fără conflict între Eu şi Supra-eu. pentru compensare. astfel.  individul copil. impulsive a individului. etc. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman.  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului. care comit faţă din cauza mediului viciat.   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”.  problema psihopatiei este aproape identică. Fr. trece la comiterea de infracţiuni. instinctivă – afectivă. sunt condiţionaţi foarte încet.  delictul este o boală „suigeneris”. dacă nu poate depăşi acest complex. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă. cu alterării sau cu absenţa discernământului. Nathanael Thoronton. Lypton. ameninţărilor etc.

15 . o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia.). respectiv o degradare morală profundă. satisfăcător.  Compensaţia. cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă. criminalitatea şi crima. În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii. considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. etc. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită. • faza asentimentului formulat. ajunge la concluzia că mediul social este injust. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent.  Învăţarea socială.  Asociaţia diferenţială. pe fondul stării psihice periculoase. un sentiment de frustare şi de injustiţie. MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1.A. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică.J. ş. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii. nu pot explica. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. Dacă prevalează viaţa zbuciumată.a.1.  Frustrarea. • faza de criză. economici.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult.  Stigmatizarea. în care caută noi argumente pentru crimă. ce va determina trecerea la comiterea actului criminal.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali. Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă. microbul este criminalul. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2.  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale. psihologică şi psihiatrică.  Valoarea atitudinii. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale. caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei. centrate pe studiul infractorului. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare. 2.

„un rău”. o Când două tipare comportamentale se lovesc. 2. alte schimbări rapide. sursă de „rele”. → se pot enumera. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. revoluţii. după care revine la normalul din condiţii sociale normale. o Crima – fenomen anormal. altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal.. adică biologică. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile. determinată de război. dinspre oraş spre rural. o Economice: economie de piaţă liberă. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale. 2. o Inferiorii imită superiorii. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta. dinainte. fizice şi sociale. 2. 16 . Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. salarii bune funcţionarilor publici.Evoluţie. Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni. deja invocată. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată.3. etc. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare). → nu sărăcia generează criminalitatea. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul.4. iluminatul public.. Şcoala mediului social – dr. privind „bulionul de cultură . A. unul din ele poate lua locul celuilalt. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. naşterile şi decesele”. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera. locuinţe sociale. ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor. viitorii infractori (omucideri. bănci de credit. Laccasagne • A se vedea expresia plastică.. fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. hoţi.2. • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară. fizică şi socială. ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile. reducerea preţurilor. în avans.5. creşte. societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. dinspre clasa superioară spre clasa inferioară. criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. pe fond de anomie socială.” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. respectarea drepturilor omului de către guvernanţi.

Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”.  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi. care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale.forma cea mai gravă . • Cultul desfătărilor şi antoiertării.puternică . dar.  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit). • Anonimatul vieţii contemporane. de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 . ori absenţa caselor de cultură. 3. cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială. etc. abrogarea interdicţiei avortului. faţă de schimbările din cultura materială. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei. • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii. Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea. EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic.  Teoria centrată pe circumscripţie (areas). • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft).  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial. treptat. în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri).o Legislative. • Setea de succes (W.forma uşoară 3. 2. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv. o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor. şi de mortalitate. reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie.scăzută . interdicţia spectacolelor obscene şi violente.2. celeritate şi corectitudine. în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social.mai puţin gravă . civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale. Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale. educaţia copiilor abandonaţi.ridicată .6.foarte slabă . facilitarea accesului la justiţie. a tripourilor. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3. care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă.foarte ridicată . în acelaşi timp. cluburilor. sărăcie şi condiţii proaste de locuit. se reduce la îndepărtarea de el. • Individualismul excesiv.1. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin.C. PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii. de-a lungul principalelor artere de comunicaţie.ridicată .şi mai puţin gravă .foarte slabă .incertă . prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) .

deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup. determinate. decât cele din interiorul bandei respective. de a sfida tabuurile. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare. la rândul lor. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial. în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase. străine lor. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. reprezintă cauza principală a criminalităţii.. determinată de diferenţele de clasă. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor.  conflictul secundar. tot mai numeroase. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar. etc. • treptat.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri. ♦ în şcoală. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni.  18 . motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”.  hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. aceeaşi cultură. politicieni.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc. mulţuminduse cu un status social scăzut.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. corupte – avocaţii. în raport cu particularităţile grupurilor sociale. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”.  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură. de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”. tratamentul în instituţiile de învăţământ.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ. ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”. o adevărată subcultură. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres.  autonomie de grup.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup. apărut atunci când. nu pentru că au nevoie. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul. poliţişti care favorizează criminalitatea.

care precumpănesc. biserica. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia. condiţionare socială. cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare.1893). din lipsa oportunităţilor specifice. crimă. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor. actele lor fiind. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic. urbanizarea – care. valorile şi anxietăţile sale. pe baza cărora să fie organizată viaţa economică. de aici. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă.. în principal cele economice – industrializarea. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi. Bucureşti. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei. Merton) Anomia – termen introdus de către É. ceea ce naşte starea de anomie. sexual sau emoţional. 19 . generată de lipsa regulilor morale şi juridice. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. apar comunităţile umane eterogene. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi. Psihologie judiciară.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. mobilitatea deosebită a populaţiei. în special de către părinţi.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. Pe acest fond. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală. insuficient de bine structurate. Sutherland. Tudorel Butoi. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente. modelare. cu o coeziune foarte slabă. Altminteri.  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului. lipsite de sen  3.  Subcultura de refugiu.R. experienţă. D. la rândul lor.L. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces. 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. de cele mai multe ori. în termenii: originile agresiunii. p. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict. devenind paria societăţii – drogaţii. întărirea reacţiei de răspuns. alcoolicii. violenţă şi suicid. 1992. Durkheim. generează crize economice şi sociale. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. Voicu Zdrenghea. în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . dacă nu sunt pedepsiţi.3. aplicabilă în urma unui eventual delict. corporaţiile. de genul:  copii rămân devianţi. De urmărit impactul dezorganizării generalizate. din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale. care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea. asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K. în accepţia de patologie socială. respectiv ruptura solidarităţii sociale. sexualiştii deosebiţi. tot mai mai mare drac mă fac).

LEGENDĂ: + acceptare.respingere. care şi aşa este privit astfel. toleranţa la frustrare. automat. carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor. părerea despre sine. • frustrarea. supraego-ul. • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile. intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. de către cei din jur. abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor.(+) . schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale.  controale externe – care cultivă. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea. prin ea însăşi. MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul. . un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. sentimentul ruşinii. reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol). sunt determinate de diferenţele de educaţie. în special în slaba rezistenţă la frustrare. individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor. alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi). ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime. • variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus. nu declanşează.  în cultura dată (sau subcultura). Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine.+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social. .  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator.a. • idem. îndeosebi. Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie. idealuri.4. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. 20 . scopurilor şi aşteptărilor. convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. • atât ataşamentul. simţul responsabilităţii.În societăţile industriale.  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne. supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. sentimentului identificării cu grupul ş.

 determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare.  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale. Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului. alienarea socială generalizată.a.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social. ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii.  în consecinţă.  Karl Marx. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale. criminal ş. contradicţii antagonice permanente. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale. tocmai pe fondul stigmatizării. De acum. Becker). exploatarea omului de către om. continuu. acest caracter. prin acţiunea lor. • organele de control social condiţionează. pe fondul acestor inegalităţi majore. ale organizării structurale a capitalismului. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente.  comportamentele definite ca deviante nu au. 21 . se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească. deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. din considerente de cazier judiciar).  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele. Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent. cu ideile şi aşteptările lor. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale. 3. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii. din nou. neacceptarea încadrării în muncă. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. hoţ. de luptă întrre clasele sociale. EDWIN M. Lenin – proprietatea capitalistă generează.. argumente noi pentru criminalitate. prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing.5. inegalităţi economico-sociale. după caz). cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice. de urmărire penală. ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care. spre devianţă şi delicvenţă. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării. Friederic Engels şi V. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie.I. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare.  stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară. probabilitatea delicvenţei creşte. în ele însele. prin manifestarea lor obiectivă. ∆ Teoria interacţionismului social.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S. la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea. deosebită. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E. şi pierde numeroase şanse (A se vedea. Shoham).  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte.

 lipsa de supraveghere a mamei. o instabilitatea reşedinţei. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. ca atare. 4. cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. anterior prezentate. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. sunt totalmente false. o dezbinarea familială. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus.  respingerea parentală a copilului. o statutul noilor veniţi. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. o mărimea. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare. care este respins emoţional. + 22 . COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. nu determină variaţii criminogene. o ocupaţia mamei. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. care reglează competiţia dintre ei. în funcţie de diferitele etape ale vieţii. considerându-se că vârsta.

 ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. în accepţia de ataşament faţă de soţie. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. stabilitatea slujbei şi angajamentul. dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. 23 . care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive. ale „CAPITALULUI SOCIAL”. Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. etc.

la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează. drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte.  aplicarea legilor penale. încrederea în valorile convenţionale. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune. în mai mare măsură. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii. asociaţiile cu anturajul delicvent. chiar conflictuale.  particularităţi. delicvenţa va deveni.  distribuirea oficială a criminalităţii. adolescentul fiind implicat.  adoptarea legilor penale. corect sau cel puţin scuzabil.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale. în mod direct. cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite. amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului. indirect. angajarea în comportamentul delicvent.  modelele de acţiune individuală. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi.  cu cât societatea este mai complexă. colegiu.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei. Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite.  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp. în activităţi exterioare casei. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine.  când valorile şi interesele sunt contradictorii. controlului social şi învăţării sociale. serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii). de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent. şcoala şi încrederea convenţională. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile. cu un înalt grad de diferenţiere. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus. propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia. angajamentul faţă de şcoală. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ . care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală.  comportamentul delicvent influenţează negativ.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers. încrederea în valorile convenţionale.  încrederea în valorile convenţionale influenţată. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului. adoptarea valorilor delicvente.  asocierea anturajului poate afecta comportamentul. la rândul său.  societăţile complexe. indirect.

cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării. economic şi politic. Cantor). dezorganizarea socială. şi învăţării sociale.  instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. teoria controlului social. • reintegrarea. Ageton şi Rachelle J. cei care au blamat asigură. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 . controlului social. Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. în raport cu victima. etc. (John Braitwaite). teoria oportunităţii. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente. legăturii sociale. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat. rata oficială a criminalităţii. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor).  delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. totuşi. de obicei. şi invers. teoria învăţării sociale. cu cât puterea politică şi economică este mai mare.  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare.  în general. a etichetării şi stigmatizării. dacă este mai puternic.relativ stabile. PREMISA – Blamarea (ruşinarea). atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. combină teoria interacţionalismului social. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. permiţându-i reintegrarea în grup. care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară. cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române). cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane. atunci când ea înşeală pe cineva. cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii. Suzane S. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică.  Aplicarea legilor penale:  în general. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. Altminteri.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare). decât interesele şi valorile unui singur grup. combină teoriile stresului. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea. în continuare. atunci când este înşelată de către cineva.  legile penale reprezintă. Elliot.

interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. identificarea.  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă. fără a-i permite reintegrarea. 26 . iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2.• stigmatizării. formarea subculturilor. pe deoparte. dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1. • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului. Teoria echilibrului controlului (Carles R. înglobează. în caz de comitere a infracţiunii. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. o 1. la rândul său. Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. îndeosebi. în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală. circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice. lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care. la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. • Motivaţia astfel concepută. etc. face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu.2. treptată. de aici. această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă. pentru descoperirea infracţiunilor. prin conţinutul său şi. prin sancţiunile preconizate. concomitent.)  constrângerea. şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu. prinderea.  oportunitatea. a numărului infracţiunilor. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. post – factum. să comită noi infracţiuni. corelarea subiecţilor activi. victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte.).ns. de aici. TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic. infractorilor. legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale. Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. apariţia oportunităţilor ilegitime şi. a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale. exclusiv. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată). creşterea criminalităţii. reducerea.

 prevenţia situaţională. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce. în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă. potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. destinate activităţii de securitate. acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză. de prevenirea specială. cu aplicarea de sancţiuni. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor. sisteme de alarmare). o profilaxia criminală. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor. vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate. în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală. meciuri de fotbal ş. pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”.  servicii de menţinere a ordinii. definită strict legalist). Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară. aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII. a restabilirii ordinii.  27 .  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare. prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc.  protecţia mediului înconjurător. cu activităţi de asigurare a securităţii. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte.  prevenirea predelictuală.  prevenirea post-delictuală. trecerea efectivă la aplicarea legii penale.  prevenire socială.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială. cu perspectiva.)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor. directă. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai). etc.o prevenirea specială. • profilaxia specială. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă). suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii. bazată pe politica socială. • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi. de timpul:  educaţie. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine.a.).  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal. ca orice formă de activitate legală. care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. de genul: • măsurilor de securitate ( camere video. o prevenirea secundară. eventuală. indirectă.

legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. avioane. • structuri mixte cu poliţişti.  limitarea şomajului. cu participarea publicului. Finalitate. aeroporturi. • exerciţii demonstrative la sărbători. prin echipe poliţieneşti specializate. asigurate de poliţie: • expoziţii.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice.  promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”. în fapt)).  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme. • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. • supravegherea transportului public.  28 .  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale. prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale. • „amicii poliţiei”. simpozioane. • ONG-uri de profil. transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. • cursuri de autoapărare. pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal. • marcarea individuală a obiectelor de valoare. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi.  Campanii publicitare. de prevenire a criminalităţii. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară. de prevenirea specială. astfel. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire.  Servicii de consultanţă antinfracţională. • pază particulară. etc. în final.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe. supravegherea şi. cu publicul şi cu comunitatea. prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ. intersecţii sau pieţe. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. reperarea şi arestarea delicvenţilor. conferinţe publice. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă. celebrări. Finalitate: identificarea. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri. integrat în structura construcţiilor. restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii.  activităţi constructive de ocupare a timpului liber.

de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. pentru potenţarea eficacităţii acţionale. încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. ⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n. • • 3. al combaterii(reprimării infracţiunilor). • Internetul poliţiei.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii. RECOMANDĂRI. specifice. • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private. pe plan naţional şi local. PUNCTUALE. cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. de activitate infracţională. pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice.  crearea şi implementarea structurilor comune. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii. adoptată de Consiliul Europei. dacă are mai multe constatării. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. în domeniul prevenirii şi respectiv. ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii. care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N. Criterii posibile: 29 . dacă a acţionat bine în plan preventiv. de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. antiinfracţionale. ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. rivalităţile între diferite organisme). precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003). potrivit Recomandării Nr. cu caracter de inovaţie.ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. necesare acestui scop. în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei.o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001). • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. de profil). prevenirea fondată pe strategii specifice. mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. ca misiune permanentă. apatia populaţiei. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze. cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă. etc. cu rol de coordonare şi planificare.  Măsuri necesare. Finalitate: abordări strategice. pe tipuri delicvente. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice.  Crearea. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ).ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale. bine. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile.  tematici preventive în învăţământ. în acest sens. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire. • Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive. care nu sunt bine definite. lipsa creditelor.

îndeosebi prin: a. prin: 30 . al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc.  Studierea deplasării criminalităţii. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului). atunci să fie stabilite norme minime. de către autorităţi. care să cuprindă noţiuni de drept penal. incluzând şi anchete asupra victimizării. pe următoarele coordonate majore: 1. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi.  Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii. în limitele activităţilor. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983. de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. pe plan naţional şi local. transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. o 3. de regulă. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care. 2. explicitarea. c. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea. b.. de regulă. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. drepturile. se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico . 3.a.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. concrete. provocând îngrijorare. b. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate.reducerea ratei generale a criminalităţii. în special în colaborare cu mass . mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei. astfel încât. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace. pentru documente de identificare specifice. ca şi norme de comportament adecvat. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. pentru formarea adecvată. dacă este cazul. în special dezbateri publice. cu autori iniţial necunoscuţi. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată. implicarea publicului în elaborarea acestor politici. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici. o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. Informarea şi cercetarea: a. globale şi pe tipuri distincte. după intervenţie. precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. a evoluţiei sale. în special în raporturile cu populaţia.2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii.media.

 încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea. în familie şi în mediul social al victimei. o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor. 3. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante.ns. inutil. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. cu scopul de a le permite ca. care nu este favorabilă. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor. pe plan naţional şi local.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. îndeosebi. manifestările. o promovarea de programe de concentrare între vecini. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional. o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. A se vedea controversa. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa. în special celor vulnerabile. pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire.  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii. în special privind cauzele. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment.  formarea profesorilor. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. valenţe. de a evita. pentru a evita victimizarea). după şirul lung de victime făcut de către un lunetist. incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului. urmărind să nu se alimenteze. poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei. ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului. sentimentele de frică şi insecuritate (N. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi. în cadrul funcţiilor lor. a Consiliului Europei (1987).4 Medierea. − crează timpul necesar găsirii de soluţii. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. pentru a găsi soluţii. a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea. 31 . în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale. prin informaţii şi structuri corespunzătoare.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi. 3. aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor. pentru a face faţă necesităţilor imediate. momentan. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. pe problemele anterioare prezentate. − determină părţile să participe la negociere.o sensibilizarea acestora. pe cât posibil. în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu. îndeosebi. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. „sfatului”. privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. implicate. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă.

o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică. arbitrajul. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia. prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane. o asimetrică. care nu are putere de decizie.  Poziţiile părţilor • flexibile. din punctul de vedere al intereselor puse în joc.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile. în primul rând.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite. implică.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului. • inflexibile. spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane. lingvistică.  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare. medierea. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 . acţiunea în justiţie. pe de o parte şi grupări teroriste. Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi. În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere.  Negocierea. religioasă. spre deosebire de celelalte trei căi. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict. politică. străine de conflict.  Conflicte de natură etnică.  Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă. cel puţin similară.

 când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă. capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi. descoperirea. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună.  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune.5. este mai bine de căutat şi invocat asemănările. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului. conform Convenţiei relativă la spălarea. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare.  încurajarea regândirii soluţiilor. Strasbourg.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite. 3. Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală. în orice modalitate.  toţi ne apreciem propria valoare. a critica sete foarte uşor. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave.5.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor.  este mai bine de a avansa propunerii constructive. 33 .1. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun. 3. de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil.  să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele. Precizări terminologice.  părţile să aibă credibilitate reciprocă. care poate consta în: orice bun. „greutatea” lor specifică. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea. în totalitate sau în parte. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. din partea fiecărui participant. Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea. încredere şi empatie faţă de ceilalţi.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină. spălarea. 8 noiembrie 1990). capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi. receptivitate. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor.

6. incriminarea. Măsuri legislative şi de altă natură.2. • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. • dacă. b. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă. de natură legislativă şi de altă natură. ∆ interceptării telecomunicaţiilor. dispunerii. relative la recursurile judiciare. Măsuri la nivel naţional: a. ∆ accesul la sistemele computerizate. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. telex.01.5. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor. f. 3. Achiziţionarea. în dreptul intern. deţine sau foloseşte ştie. originii. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. Supravegherea telecomunicaţiilor. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice. d. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. ∆ observări.) sau prin alte mijloace de comunicare.ns. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective. înţelegere. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor. din 18.1999. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. conform dreptului intern. c. investigare şi provizorii. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor. ca şi strângerea probelor necesare. Disimularea sau ascunderea naturii. e.1999. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. Infracţiunile de spălare: a. A se vedea Legea nr. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei. financiare şi comerciale. că acestea constituie produsul unei infracţiuni. precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. în momentul când le primeşte. de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). 1. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. fax (Internet n.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. a infracţiunilor de spălare. 34 .01. 3. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. d. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse. măsuri relative la confiscare. publicată în Monitorul Oficial al României din 21. amplasării. c. b. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare. măsuri de investigare şi măsuri provizorii. în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE.

Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă. dacă este cazul. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat. Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau. care să permită.La cererea statului solicitant.După ce a fost efectuată supravegherea cerută. statele semnatare au datoria ca.  controlul conduitei lor.în lupta împotriva criminalităţi. 35 .11. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine. . contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată. dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea. în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate. . pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. de îndată ce este posibil. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei.Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care. statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. pe de altă parte. Strasbourg 30. fie ulterior.  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor. conform legii şi politicii sale. în total sau în parte. iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant.  supravegherea şi eventual executarea. atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze. prin efectuarea supravegherilor. acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3. supravegherea nu s-ar justifica.  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante. în principal. care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată.7. posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii. . o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină. . fie în momentul condamnări. înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate.când. care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială. ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare. suplimentar stipulaţilor art.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea. să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. dacă este cazul.  perioada de efectuare a supravegheri. . părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. punerea în executare a sancţiuni. să distrugă acele părţi care. pe teritoriul statului solicitat. .1964). pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat. . în scopul căreia a fost făcută cererea. Autorităţile sale judiciare să poată. potrivit dreptului intern al statului solicitat. . pe de o parte iar. în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi. autorităţile statului solicitant să informeze. fie pronunţarea sentinţei.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat.Scop . asigură.

2 2..infractiunile..….specifica sau particulara…………………………... 3. criminologia generala………………………….1 criminologia clinica…………………………………….. cauzele si conditiile criminalitatii…………………….1 .2 ...………………….criminologiei clinice…………………………………………………………..2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: .victima .. eventual. TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1.C.actul criminal .. din punct de vedere strict legalist……………………………. Criminologia este stinta care studiaza: .criminalitatea ...determinismul.cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5..factorul criminogen .………….mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii……………………. In care din urmatoarele situatii s-a regasit M. care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: .….……………………………1 36 .3 Coordonarea... tratamentul asupra unui de. realizarea integrală a condamnării executări. in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .criminologiei generale……………………………………………………….icvent defineste: 4.mediul .reactia sociala . cooperarea.terenul .………………….1 . pronostic si.. Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei.

transmise din generatie in generatie? .. pentru unele infractiunii.2 .….invoiala pecuniara………………………….. Un tanar..mediul acceptat…………………………..…………………….6.……………………………………….. pe la orele 24:00.situatia specifica sau periculoasa…………………………….micromediu………………………………... provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care.…….2 ... este: ...…………………………………………….………………………………….nu…………………………………………………………………………….………………………………..mediu ecologic…………………………………………………………... singura.…………………………………………………....…………….…..………………………………..specifica sau periculoasa……………………………….…………………………………………. Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna.Raffaele Garofalo……………….. amorfa………………………………….Enrico Ferri…………………………………………………………………. Intemeietorii Criminologiei.Segmund Freud…………………………... sunt de facto: .nu……………………………………...da……………………….posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea..……….amorfa…………………………………. la inceputurile istoriei Criminologiei.6 .abandonul noxal……………………….. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare.. 8. se incadra la: .2 37 ..4 .. Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: .……3 Faptul ca T.……………………………………. intr-o noapte.invoiala pecuniara………………..legea talionului………………………….. de a comite infractiunea.4 .…………………………………………….situatia amorfa…………………….1 .da……………………………………………………………………………..Cesare Lombroso…………………………………………………………….….. inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului.……………………………. nu este interzisa? .……….….legea talionului………….3 13.4 11.1 .4 Situatia in care.………………………………….3 . la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei..situatia periculoasa………………….2 . Analizand cele de mai sus. dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: ...……………. Din cate cunoasteti.…………………………………….4 12.2 .3 .. ca stiinta distincta.……………………………………………………...………………….1 ..………………………………3 .mediul de referinta…………………………………..2 7..3 .….…………………………. incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns...... cu orice pedeapsa ce o dorea.7 9..…………………………………….C.1 .………………………………………………. exista ocazia.…………………………………. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri. …………………………………………………………………………1 .2 mixta sau intemediara…………………………………….abandonul noxal……..…5 .3 cu caracter subiectiv………………………………………….2 . violat o tanara care a trecut. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: .……2 .nu cunosc……………………. potrivit legii.cu caracter subiectiv…………………………………………………….………………………………………………5 10. posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.Emile Durkhaim………………………………………………………………1 .justitia privata nelimitata…………………..situatia amorfa……………………………………….. Avem situatii in care..………………………………….situatia cu caracter subiectiv………………………………….1 ..1 .……………….

determinismului economic……………………. Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: . Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: . sociala.4 .. .….3 16.2 . Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23.determinismului localizat la nivelul constiintei……………………………...1 .2 .……………………………2 18..faptei…………………………………………………………………………..studiul faptei…………………………………………………………………3 15. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22.……………………….. au fost constatate 2110 infractiunii. In viziunea scolii sociologice de criminologie. introducerea politiei comunitare etc.explicativa……………………………………………………………. cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007.fredonism………………………………….2 .aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….comprehensiva……………………………………………………………3 .ambele variante de mai sus…………………………………………………. pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica..faptuitorului…………………………………………………………………. incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: .….…………………………………2 . simplificarea cadrului juridic.cognitiv – descriptiva………………………………………………….proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale…………………. de la nivel national.. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. dar si al particularitatilor sale de judet de cronica. In cursul anului 2006. …………5 19.3 17.determinismului economic……………. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21.1 .1 .prognotica………………………………………………………………. a: .1 . utilizate in Criminologie: 38 . Analizand descrierea invocata. prin excelenta.victimei………………………………………………………………………..1 . in judetul ………. Scoala clasica criminologica punea accentul pe: ..14.………. Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte. educational. criminalitatea reprezinta expresia. In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei.studiul infractorului……………………….…………………………………….

Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii. privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30. Introduceti.indice…………………………………………………………….a eliminarii tipurilor definite………………………………………………. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: .rata criminalitatii .eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 ... privind: . in mod diferit.2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24. …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27.1 . in scris. din totalul delicventilor. integritatii corporale si sanatatii”. pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29. In Criminologie. decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta. care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………………………….. Totusi. a unui numar prea mic de politisti. asupra rate criminalitatii. in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau. explicit. o ipoteza si nu un postul. dimpotriva.. pe cand in al doilea caz mai mare.a separarii diferentiale……………………………………………………….1 . din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii.…………. in scris.numarul de politisti . reprezinta: . Mentionati. cel putin o variabila independenta. Mentionati.. cel putin o variabila dependenta. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut. in primul caz fiind mai mica. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte. Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta. cel putin o variabila test. incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test ..2 39 . Analizand aceasta descriere..……………... utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28. in scris.2 31. din utilizarea reguli. in Criminologie.somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26.saracia .indicator……………………………………………………….repararea diferentiara………………………………………………………………….2 25. prevalent. Separarea delicventilor care. sunt bolnavi mintali.- indici…………………………………………………………………………1 indicatori……………………………………………………………………. din structura infractiunilor cu violenta.

tehnica documentara…………………………………………………………3 .…2 .chestionarul criminologic……………………………………………………………….…7 37.criminalul este un nebun moral 1 .ambele variante de mai sus…………………………….metoda……………………………………………………………………….……………………1 . Studiul clinic asupra numitului M..……………………………….. ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca..efemizarea si/sau masculinizarea……………………………………….metodologia………………………………………………………………….apropierii loncitudinale………………………………..interviul………………………………………………….C.in libertate……………………………………………………………………5 . fata de omul normal………….……………………. si alunecarea pe “intercriminus”.configuratia si marimea a unor organe.metodei………………………………………………………………………..apropierii transversale………………………………….criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 .. o hipocalcemie si o boala a tiroidei. este specific orientarilor de natura: . Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor. Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive. a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania.criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 .1 . M.1 ..1 .criminalul se naste criminal 1 ...……2 . din partea unui coleg. Metoda utilizata in acesta descriere. practic.6 .apropierii transversale……………………………………………………………. o anumita metoda in Criminologie apartine: .…….………….in mediul liber…………………………………………………………….fizionomica si morfologica…………………………………. care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav. telefonica.2 39. o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica.C.2 .. si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost.2 34.2 .……3 40 . Cesare Lombroso enumara: .1 .. efectiv. in tinerete.fiziologica……………………………………………………………….fiziologica……………………………………………………………….….…1 .2 . din punct de vedere clinic.4 .organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40. un nivel de istructie scazut. epileptic..ambele variante de mai sus………………………………………………3 38. care a comis un omor deosebit de grav. defineste..apropierii longitudinale………………………………………………. Aplicarea. in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier. i s-au stabilit ca are..3 36.defectuini in functionarea unor organe…………………………………. pe de o parte. apartine.……. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: ... in care se foloseste.metodologiei…………………………………………………………………. in viziunea lui Jean Pinatel: .thnica……………………………………….32.fizionomica si morfologica………………………………………………1 ..in semilibertate……………………………………………….in penitenciar……………………………………………………………….2 .……………………3 33.3 35. prin excelenta: . Modul concret. ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite.1 ..………….. pe de alta parte. la momentul dat. se incadreaza la metoda clinica a: ..tehnicii………………………………………………………………………. Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: . la liceu. Potrivit lui Cesare Lombroso. sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da .….……………….

6 41 ... Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: ..1 .6 48.……………4 41.mezencefalul……………………….2 .…. Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza.prezenta unui cromozom y sau x. Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane……………………….…………………………….3 46. La stigmatele psihologice ale criminalilor. milei..…. determina o dezvoltare somatica precoce…………………………………………………………….centrul vietii afective 1 2 3 .prezenta unui y sau x in plus.1 .…………………….hipofiza……………………………………….tulburarile organice de la nivelul creierului……….………………………3 calciului…………………………………………...5 44.telencefalul………………………………………………... milei.. remuscarii…………………………………………….………. suplimentar.…………………………………….………. Enuntul.existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei……………….tiroida………………………………………….…5 magneziului si fosforului……………………………….ambele variante de mai sus……. exceptind impactul cromozomial.arborii genealogici……………………………………………………………3 .lobul frontal……………………………………………..1 ..……………….2 absenta iubirii.. remuscarii……………………………….…………………3 .…………………….…. cu rol criminogen.glandele sexuale……………………………………………………………1 .2 42... conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: .. afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal .asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor……………….………………………. Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: .organul constiintei 1 2 3 47..2 .compararea infractorilor cu salbaticii………….2 .. fata de normal……………………………1 ..…………………….glandele sexuale…………………………………….……….2 ..4 ...5 ..2 .………. din cauza ca: ..1 efemizarea sau masculinizarea……………………………………………….da……………………………………………………………………………..………………………………………..absenta unui y sau x in cariotipul persoanei…………………………….compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini……………………....ambele variante de mai sus………………………………………………3 45..absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce………………………………………………………………. Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului.- absenta iubirei..nu……………………………………………………………………………...4 ..cantitatea si calitatea in organism a: zaharului……………………………. Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza.. Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: .….…4 iodului……………………………………………. potrivit lui Mittwoch.…..1 .centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 .. se inscriu: ..3 43.……..

4 53. presupune: . cu impact criminogen.1 .3 52.3 .1 ... Printre trasaturile principale ale personalitatii.2 . folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii.toate variantele de mai sus…………………………………………………. La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: .inteligenta………………………………………………….1 .……….ambele variante de mai sus………………………………………………. incapatanare………………………….….3 . Potrivit luiW.1 ..asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti…………………………………………………………..viscerotonic………………………………………………………………….aptitudinile………………………………………………………………….4 .somatotonic…………………………………………………………………...... litigiu. Sheldon.. Metoda arborilor geneologici.coleric……………………………………………………………………….…1 . o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: .viscerotonic………………………………………………………………..…….persoanele active..……1 .3 50.……….……….3 . Care din urmatorii factori criminogeni.orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale………………………. Potrivit lui Jean Pinatel.2 ..procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 .procesul volutional………………………………………………….5 ..…………………3 57.temperamentul……………………………………………………………. dinamice si agresive…………………………………….gemenii bivitelini…………………………………………………….…. cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: .. Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : .…2 51.rasa……………………………………………………………..…….interactiunea factorilor bio-psiho-sociali……………………………………..somatotonic……………………….simtul exgearat al propriei personalitati……………………………….caracterul…………………………………………………………………….varsta……………………………………………………………..inteligenta scazuta……………………………………………………………1 .2 ... de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: .1 .temperamentul………………………………………………...…………………3 .4 58.4 55.………....2 .procesul cognitiv……………………………………………………….……………….1 .6 54.. se circumscriu: ..3 .49.2 . luati in sine . Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii.………….psihic…………………………………………………………………….caracterul……………………………………………………………………..………………………………………2 . sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: . Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: ...gemenii univitelini……………………………………………………. Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: .capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 .2 ..sagvinic…………………………………………………..………………....social………………………………………………………………………….sangvinic……………………………………………….1 .biologic……………………………………………………………………….urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent….4 56.inclinatia spre revolta.sexul…………………………………………………………….

insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate………………………………...4 .. prezente in criminogeneza..5 ..……….capacitatea redusa de adaptare la societate. Nucleu central al persoanlitatii criminale.………………….procesele emotional-afective…………………………………. palierul pulsional al personalitatii reprezinta..temperamentul………………………………………………………………1 . tendintele refulate..3 furia oarba………………………………………………………………... Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica).1 43 ..…… 1 ..insuficientului autocontrol…………………………………………….- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii………………………………………………………………….sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate.5 62.3 59. Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: .2 groaza…………………………………………………………………….. Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea………………………………………………………………….imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 .4 64.3 ...…1 .. Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: . ………….procesele cognitive………………………………………………………….. include: .7 61.4 panica…………………………………………………………………….id-ul (sinele)………………………………………………...…………….………………2 60...cresterea sugestibilitatii……………………………….………….6 .lipsa autonomiei afective……………………………………….…………………3 mania…………………………………………………. fata de munca si fata de sine insusi ………………………………………………………………. care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 ..emotiile complexe…………………………………………………………3 .2 .……………5 . sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea…………………………………………….5 63.……………….pasiunile…………………………………………………………………... Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: .vointa………………………………………………………………………...7 65.1 mania……………………………………………………………………..4 rusinea………………………………………………………………….inteligenta redusa. Emotiile complexe.. care pot amprenta drumul criminal.. definit de Jean Pinotel....3 . fata de altii.2 66.motivatia……………………………………………………………………..autocontrolul afectiv redus………………………………………….2 .. in optica lui Sigmund Freud: .6 .indiferenta afectiva……………………………………………………….. care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa. generand delictul…………….aptitudinile…………………………………………………………………. Instinctele subconstiente.egocentrismul…………………………………………………………….agresivitatea………………………………………………………………..……2 . se poate regasii sub forma: .labilitatea emotionala…………………………………………………….4 .caracterul …………………………………………………………………..

Trecerea energiilor sexuale in inconstient.atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70. potrivit lui Sigmund Freud: .2 71. ……………….…………………1 . reprezinta.. Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce. S= ………………………………………………… C= ………………………………………………….id-ul(sinele)……………………………… ………………………. determinata de interdictiile juridice. religioase....egoul (eul)……………………………………………… ……………2 . Potrivit lui Sigmund Freud.….forta constienta si critica.egoul (eul)……………………………… ………. morale si religioase 1 2 3 . Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn). T= …………………………………………………. morale si religioase…………………………. in viziunea lui Sigmund Freud: .…………………. generand un nou conflict.- egoul (eul)…………………………………………………..………………………3 69.1 . Organul de control.superegoul (supra-eul)…………………………………… …….3 68. a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si .trecerea in inconstient..sumlimarii…………………………………………………………………1 .……………. reprezinta..superegoul (supra-eul)…………………………… …………………….id-ul (sinele)…………………………………………………… …….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 .2 . fiecare in parte. reprezinta.redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social………………. tendintele refulate 1 2 3 . criminalitatea……………………. esentialmente. in faptul ca delictul reprezinta: . rezultata din interdictiile juridice. ca sursa de nevroza presupune: .1 . se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) .. esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= ………………………………………………….3 67. “cenzura”. forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice.2 .carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine…………….carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional………………………. Constiinta de sine. 74.sublimarea…………………………………………….3 74.…………………. Scrieti.1 . are in vedere: ..refularea……………………………………………...2 72. atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale.….. din complexele OEDIP sau ELECTRA.carente si disfunctionalitatii in forta constient.…….. …………2 superegoul (supra-eul)………………………………. morale.. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care.1 .instinctele.refularii……………………………………………………………………2 73. pe acest fond. criminalitatea si crima sunt o expresie a: .. Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate. palierul pulsional. inconstient. potrivit lui Sigmund Freud: .

care nu se manifesta prin dureri de cap. Conform teoriei “complexului de inferioritate”.. presupune: . are in vedere. Teoria psihomorala a procesului criminogen. rasa etc…………………………………………………………………. cea de a simti valoarea si cea de afectiune)……………. Esentialmente..3 75.ca mediul social este perceput ca injust.. care nu se manifesta prin dureri de cap. sex..ambele variante de mai sus……………………………………………….. origine sociala.suportarea..…………………….delictul este o forma de nevroza asimptomatica. pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: . etc…..2 45 . sex.…….……………...... Teoria “forma a sublimarii”.. varsta. ci prin violarea normelor sociale………………….extrovertitilor…………………………………………..1 .………. de catre viitorii infractori ..suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa. Faza asentimentului formulat.. sex. din considerente de clasa sociala .trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.delictele sunt forme de nevroza. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81.simpatie……………………………………………. etc……………………………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”. spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse………………….4 80.delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute…………………………………………………….2 .introvertitilor……………………………………………….sexual…………………………………………………. din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77.. in principal: .2 delictul este lipsit de orice element volitiv………………………. a procesului criminogen.sentimentului indus de inferioritate. sustine.cautarea de noi argumente pentru crima.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83..….origine. Teoria “delictul forma a sublimarii”..…..- delictul este o forma de nevroza.…………….………1 .2 76. sustine ca: .infractorii. iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 .autoconservare…………………………………….apasare………………………………………………….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate.. cauza principala a criminalitatii decurge din: . cei mai multi infractori provin din randul: . ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 . regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”.……………….1 ..3 . ci in violarea normelor sociale…………………………….2 78. varsta...………………. ce nu se manifesta in dureri de cap.…1 ....a unui dresaj mai lent.suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse..sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor...….…………….2 ..2 79.……………1 ..………. Teoria “slabei conditionari”are in vedere. in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : .1 . in principal: .………………………………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”. comparativ cu oamenii normali…………………………….pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… ……. prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”.1 . cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: ..3 82. din considerente de clasa sociala.

la teoria: . in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale.“complexului de inferioritate”………………………………………. in sine. apartine de legea: .ambelor variante de mai sus…………………………………. tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa. de regula.2 90.…………3 . s-a simtit mereu. nu genereaza automat criminalitatea. A..3 . motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni.se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 .……….3 89.saturatiei criminale………………………………………….3 88.neutil………………………………………………………………………6 91.suprasaturatiei criminale………………………………………….4 46 . Postulatul conform caruia in situatii de razboi.1 . 2 . inferior majoritatii colegilor sai..se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 . in esenta..2 87.anormal……………………………………………………………………1 .. Prin “Legea termica a delicventei” se sustine . Laceasagne. un numar determinat de infractiunii.. ca fenomen social este unul: .teoriei “oportunitatilor diferentiale”………………………………….3 92.2 . formulate de Gabriel Torde se sutine... o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86. Numitul M.functional…………………………………………………………………. Formulati un scurt enunt din care sa rezulte. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) …….….“slabei conditionari”……………………………………… ………….. de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care.disfunctional………………………………………………………………5 ..…….1 .84. printre altele ca imitatia: ...in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase……………….…. Potrivit lui Emile Durkheim. Prin legile imitatiei..1 . si de aici.…1 .. apartine de legea: . posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei..3 85. apartine: .…..util…………………………………………………………………………4 . formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze……………………………………………….1 . Potrivit Dr. rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social………………………………………………….suprasaturatiei criminale…………………………………………………. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite.inferiorii imita superiorii………………………………………. Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date.clima.clasa superioara imita clasa superioara……………………………….in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 . criminalitatea.ambele variante de mai sus……………………………………………..…2 .. provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace. Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult.saturatiei crimanale……………………………………………………….normal…………………………………………………………………. ca: .C.………2 ambelor variante de mai sus………………………………………….. pentru ca se gasesc mai multe de furat. ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara.“tezei oportunitatii infractionale”.

corelativ fenomenului perceptiei.………………………………3 100. Analizati elementele descrierii de mai sus.…………6 .teoria sectoriala sau radiala ………………………………………………….. in care acestea se regasesc: .celeritatea infaptuirii actului de justitie……………………….……………………………………1 . de orientare ecologica: .simplificarea legislatiei……………………………………………………3 .. cluburilor..capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta…….educatia copiilor abandonatii……………………………………...2 96. ulterior.. in opinia publica aradeana. In categoria substitutivelor penale.6 94.…………………………………..….…….teza raioanelor delictuoase………………………………………………….2 ... Fenomenul schimbului ilegal de valuta. ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie.…….2 ..teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public………………………………………………………….2 97..……….reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 .. Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: .5 banci de credit…………………………………………………….teoria concentrica……………………………………………………………..teoria sectoriala sau radiala………………. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura. de natura legislativa. forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: ..3 . apartine de: .…. la indepartarea de el.2 .1 . Enrico Ferri a enumerat: .teza raioanelor delictuoase……………….……….……. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei. al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris.capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta…………. Constatarea ca. Enrrico Ferri enumera: .democratizarea societatii………………………………………. cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si.3 99.. ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat. In opinia lui Jean Pinotel.salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 . pe acest fond.teoria concentrica……………………………………………………………...predispozitiile criminale ale persoanei…………………………………….1 . apoi spre limita cu judetul Hunedoara.teoria axata pe circumscriptie (areal)……………………………………….teoria concentrata pe arial…………………….accesul preotilor la casatorie………………………………….…………………………. apartine urmatoarelor teze si teorii explicative.7 ... cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit.93. Printre substitutivele penale de natura economica .4 98.…………………………………1 .banci de credit…………………………………. Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat. locurilor de joaca pentru copii. civila si administrativa.conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii…….1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor……………………………………………………….8 95. se reduce la indepartarea de el.4 ..2 . municipiul Arad si orasul Lipova.interzicerea avortului………………………………………………. a taxei de 47 .………. incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica.1 ..teoria sectoriala sau radiala……………….

subcultura de refugiu……………………………………………………….. au fost constatate.teoria subculturilor delicvente………. in ansamblul sau.asociatiei diferentiale………………………………………………………2 . a individualismului excesiv.teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 .. anonimatulu vietii contemporane.autoconceptualizarii……………………………………………………….invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 .3 103.2 .teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 . ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie. o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: . autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau.………………………………………………2 . pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau.C.subcultura de conflict……………………………………………………….1 .1 . in context. de 21 ani..teoria conflictului de culturi…….3 102.. autorul unei infractiuni de tilharie.………………………………………. in mod sistematic fugea de la scoala. totalmente.dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 ..teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………. Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si. Lumea drogatilor. Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: .. parchet si justitie si. de: .4 101.protectie.3 102.P. iar.autoconceptualizarii…………………………………………………………...P.. oferind mita unui politist. a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata. accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate. In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: .1 .. si-a dezvoltat o scazuta autoestimare.. dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale. cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti.2 .3 .asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 .subcultura de refugiu……………………………………………………….T.subcultura de conflict……………………………………………………….2 .3 105.…………………………………………. alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine. se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: .teoria sectoriala sau radiala………………………………………………….. si pe acest fond. in care normele sociale sunt diferite.3 .3 104.teoria concentrica…………………………………………………………….. prin excelenta.teza raioanelor delictuoase…………………………………………………. Numitul G.. poate fi incadrat la teoria explicativa a: . a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente. abandonandu-si serviciul. Faptul ca N. normele si valorile altor grupuri si ale societatii.al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie. iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: . Faptul ca S. ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze..teoria subculturilor delicvente……………………………………………….invatarii sociale……………………………………………………………….. comisa in grup. in timp ce.subcultura infractionala……………………………………………………. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el. M.2 . de 31 de ani .teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 .subcultura infractionala……………. Aceasta realitate confirma cel putin.

stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut. teoriei “asociatiei diferentiale”.. Conform teoriei “asociatiei diferentiale”.………………………………………………….…3 . defineste..4 108.2 111. daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor.2 . viciile si crima se cantoneaza.frustrarea este deosebit de profunda………………………………………...…. Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: .……………………………………………... se folosesc urmatoarele dimensiuni. Potrivit lui Robert K.6 . din nou. a etichetarii si stigmatizarii”.2 . Merton.……………………………………………………………………..…………………………….1 . respectiv concepte principale: .………..7 49 ...……………………. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare.……….1 .. In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei.atasamentul…………………………………………….este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 .frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii……………….implicarea……………………………….. Conform teoriei “rezistentei la frustrare”.credinta in valorile si normele conventionale……………………….3 109. ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 ..5 .devianta.se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110..putin important………………………………………………………………. mai ales.important……………………………………………………………………..inovatie……………………. Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social.4 ..3 .organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor………………………………………..etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge..………………………………………………. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: .………………………………2 .....situatia concreta are o forta de incitatie deosebita……………………….. prin ea insasi nu are acest caracter.dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107.in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva……….. mecanismul explicativ criminogen are in vedere. frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: ..……. Potrivit teoriei “interactionismului social. cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: .4 .………………………………………………..1 . intotdeauna la delicventa…………………………………1 .angajamentul …………….…………………………………………….. criminalitatea: .actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 ..frustrarea conduce.……………………………………4 .3 . in principal urmatoarele: . esenta teoriei explicative a: .. In conceptia promotorilor.5 112.reactia la frustrare…………………………….evaziune.1 .…...rebeliune……………………….106.ritualism………………………………………..5 113..frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 .2 .grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor……………………………. spre criminalitate.foarte important……………….principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale….grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 .controlului social………….

prevenirii tertiare……………………………………………………….preventiei sociale……………………………………………………………. prevenirea criminalitatii vizaeaza: .2 115..strategii directe…………………………………………….axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice…………….2 .…………………………...concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate………………………………………………………………….2 122..…………………1 .3 120... Prevenirea generala. in particular. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116. prevenirii fondata pe : .………………………….prevenirii primare…………………………………………………………….atat masurile preventive..1 .trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 .4 119.2 ..………………….2 .prevenirea primara……………………………………………………………1 .4 ..insasi existenta legii penale si.…………………………. Reperarea.ambele variante de mai sus……………………………….114.……………1 . In viziunea Consiliului Europei este de preferat: .prevenirea sociala………………………………………………. din punct de vedere strict legalist al legii penale.numai masurile preventive antefactum………………………………………. Prevenirea speciala. propriu zise.prevenirea tertiara……………………………. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale…………. Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: .prevenirea primara……………………………………………………………1 . dupa caz.strategii indirecte…………………………………..prevenirii secundare………………………………………………………….. iluminatul public sisteme video si de alarmare etc.preventia tertiara…………………………………..prevenirea sociala……………………………………………………………. Stricto sensu (in sens restrins). arestarea. din punct de vedere strict legalist al legii penale.3 ...concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale……………………………………………………………….…….2 50 . judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: . cat si cele de combatere sau reprimare. Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: .……………………………….4 .preventia situationala…………………………………………………………3 .…………….1 .. in particular.2 116.5 118.2 .trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 . Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: .. presupune: ...prevenirea tertiara……………………………..………………………………. a criminalitatii…………………………. Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii.insasi existenta legii penale si.axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii………………….preventia sociala………………………………………………………………1 ..preventia secundara………………………………………………………….preventia situationala……………………………………..prevenirea secundara…………………………………………………………..……………………3 . presupune: ..3 121. In viziune europeana este de preferat: .…1 .prevenirea secundara………………………………………………………….5 117.2 .

.da……………………………….3 .includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant…………………………………………………………………. ci trebuie aplicata legea…………. este permisa medierea dintre delicvent si victima? .da………………………………………………………………………………1 .nu.. Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune.trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala……………….nu.. Potrivit viziunii europene. printre altele: .. in spatiul european. ca regula generala.1 ...……………………………………………..2 125.……………………………………….……………………………4 124.incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea…….1 . Supravegherea telecomunicatiilor este permisa.123.2 .extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati…………………. in conditii definite legal: .…. din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful