MODULUI 1 CRIMINOLOGIA – ŞTIINŢĂ PLURII ŞI INTERDISCIPLINARĂ ETIMOLOGIE   Crimen = crimă, delict, infracţiune. Logos = ştiinţă, studiu ştiinţific.

CRIMINOLOGIA – ştiinţa care se ocupă cu studiul fenomenelor şi faptelor sociale de:  crimă,  delict,  infracţiune, din perspectiva determinismului şi a prevenirii lor. DEFINIŢII DOCTRINARE  Puncte de vedere ale unor autori străini.  Criminologia este studiul cauzelor genezei proceselor şi consecinţelor delicvenţei. C. Ştefani, S. Lenasseur, R. Jambu-Merlin.  Criminologia este o ştiinţă complexă, aidoma medicinei, care studiază factorii şi procesele criminale şi care determină, prin cunoaşterea acestor factori şi procese strategiile şi tehnicile cele mai bune pentru a stăpâni, pe cât posibil, şi a reduce acest rău social (Raymond Gassin).  Semnificaţii (ale criminologiei) în optica unor autori români:  Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul social al criminalităţii, în scopul prevenirii sale (Rodica Mihaela Stănoiu).

Criminologia este ştiinţa care studiază etiologia fenomenului infracţional, factorii care generează sau influenţează trecerea la act şi, pe baza acestora, elaborează tehnicile cele mai eficiente pentru limitarea, reducerea criminalităţii ca fenomen social - Gl. Div. (p.m.) Ion Sandu şi colaboratorii

o

Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

diverselor ştiinţe criminologice şi criminologii specializate şi prezintă o expunere sistematică a acestor rezultate. • Criminologia clinică – apropierea multidisciplinară a cazului individual şi formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic şi, eventual, tratament. o Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Şcoala enciclopedică austriacă) 2.2. CRITERIUL RELAŢIONĂRILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE ŞTIINŢE  Cu dreptul penal – concepţia imperialistă a criminologiei (Enrico Ferri) – criminologia – „rege fără regat” – Dreptul penal studiază criminalitatea din punct de vedere strict legalist, al încriminărilor

• Criminologia generală – coordonează, compară şi confruntă rezultatele

DIFERENŢE SPECIFICE ŞI INTERFERENŢE o Dr. Penal - studiază – normele juridice relative la infracţionalitate - ştiinţe – juridică

Criminologie - realitatea observabilă a criminalităţii (fapte şi persoane concrete) - ştiinţă nejuridică

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE (Jean Pinatel) o Criminalitatea – totalitatea manifestărilor antisociale, în accepţia mai largă decât infracţionalitatea. o Criminalul – autorul actului delictuos. o Crima – ( actul criminal propriu-zis). o Victima. o Urmările crimei, în planul lezării normelor şi valorilor ocrotite de lege şi al altor impacturi negative posibile (n.ns) o Reacţia socială. POSIBILITĂŢILE DE ANALIZARE A CRIMEI (după Mandreas Correa şi Jean Pinatel) Personalitatea delicventului Condiţiile biologice şi sociale Situaţia criminală Actul criminal Condiţiile mediului fizic

    

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV  MEDIUL  Fizic sau geografic;  Social • Trepte o macro medii; o micromedii; o de nivel mediu de generalizare (n.ns); • Profunzime o ecologic; o cultural; o economic; • După metoda de analiză descriptivă: o mediu general – circumstanţele generale ale lumii înconjurătoare, cu influenţe pentru toţi cetăţenii; o mediul personal specific anturajului;  ineluctabil - familia de origine, strada, cătunul, şcoala;  ocazional – unitatea militară, etc.  ales sau acceptat;  de referinţă – din care nu faci parte, dar ai dori să faci, identificându-te cu normele şi valorile sale.  TERENUL - ereditatea, înnăscutul, congenitalul, constituţionalul, terenul propriu-zis  PERSONALITATEA  SITUAŢIA • specifică sau periculoasă – ocazia de a comite infracţiunea nu trebuie căutată; • amorfă - ocazia trebuie căutată; • mixtă sau intermediară – ocazie căutată plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercită presiuni; • cu caracter obiectiv – circumstanţe favorabile, modalităţii existente şi alte oportunităţii pentru trecerea la act;

2

cu caracter subiectiv – implică aprecierea şi subiectivitatea autorului crimei.

2.5. CRITERIUL EXPLICATIV  FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine în geneze şi manifestarea crimei şi criminalităţii;  CAUZĂ – condiţia necesară fără de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal  CONDIŢIE - elementul care provoacă numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.  MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determină trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectivă în viaţa interioară a subiectului  INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic  CONEXIUNE – interacţiunea obiectelor şi fenomenelor, corelaţia subsistemelor în sistem şi a sistemelor în context.  RELAŢIILE – legături în contextul conexiunii şi tipurile lor  REALITATEA CRIMINALITĂŢII  POSIBILITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – totalitatea stărilor virtuale prin care fenomenul infracţional poate trece, dar pentru care nu există suficiente condţii de realizare.  NECESITATEA CRIMINALITĂŢII ŞI CRIMEI – modalităţi de existenţă şi manifestare care se desfăşoară ca inevitabile, într-o manieră precisă şi nu fluctuantă.  ÎNTÂMPLAREA – modalitate de existenţă şi manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizată prin variabilitate şi inconstanţă.  PROBABILITATEA – raportul dintre numărul de cazuri de realizare efectivă a infracţiunilor şi numărul total de cazuri posibile. Are sens şi valoare numai în raport cu infracţiunile întâmplătoare.  FRECVENŢA – vizează ansamblul criminalităţii şi pune în valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstanţiată, în principal, nivelului individual şi întâmplării.

2.6 CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea şi diminuarea criminalităţii şi crimei
2. SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTĂRII ŞI AL ŞCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .  Originile îndepărtate ale criminologiei • Izvorul biblic – înţelesul laic a celor zece porunci biblice • Retrospectivă în istoria apariţiei ideilor şi practicilor criminologice. • Justiţia privată nelimitată şi primele sale forme de estompare.Justiţia privată nelimitată presupunea că victima unei infracţiuni avea dreptul sa pedepsească pe autor cu orice fel de pedeapsă, inclusiv să-l omoare. Forme de estompare:  abandonul noxal – predarea autorului infracţiunii, grupului din care făcea parte victima, pentru ca acesta să-l judece.  legea talionului – „ ochi pentru ochi; dinte pentru dinte”  învoiala pecuniară.  şi jaloane ale evoluţiei şcolilor criminologice  Lombroso (1835-1909) Întemeietorii de facto ai Criminologiei Întemeietorii de facto – Cesare - Enrico Ferri (1856-1929) - Raffaele Garofalo (1851-1934)

3

ŞCOLI CRIMINOLOGICE  Şcoala clasică – hedonismul, principalul element al conţinutului explicativ; axarea pe studiul faptei;  Şcoala pozitivistă italiană – infractorul, principala sursă a criminalităţii şi crimei;  Şcoala cartografică – criminalitatea, expresie a particularităţilor mediului geografic şi social;  Şcoala socialistă – determinismul economic în geneza criminalităţii;  Şcoala testelor mentale – debilitatea mentală ⇒ criminalitatea  Şcoala psihiatrică – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburărilor emoţionale etc.  Şcoala sociologică – criminalitatea expresia proceselor sociale care determină şi alte fenomene sociale. FUNCŢIILE CRIMINOLOGIEI  Funcţia teoretică, cognitiv descriptivă – dă răspuns la întrebările „CE?” „CÂT?” „CUM?” Exemplu – rata criminalităţii a crescut, succesiv, în intervalul 1990-1998, în judeţul X de la 397, în 1990, până la 2141, în anul 1998.

Funcţia explicativă, răspunde la întrebarea „DE CE?” există o anumită stare a criminalităţii şi a crimei, respectiv pune accentul pe cauzele criminalităţii.   Funcţia comprehensivă – explicitează comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „raţionalitate” (sensul acţiunilor, credinţelor); - mobilul, în termenii dreptului penal, raportul intim care face ca o persoana concretă să comită o infracţiune concretă.   Funcţia critică – evidenţierea carenţelor şi disfuncţionalităţilor cu impact criminogen şi a factorilor care se fac vinovaţi de existenţa lor.   Funcţia prognotică – tendinţele de evoluţie, pentru viitor, a criminalităţii, din perspectivele o predicţiei – pe termen scurt; o previziunii – pe termen lung.

Funcţia aplicativ - militantă (de inginerie socială) – variante de soluţii, măsuri şi acţiuni preventive, care dacă se aplică au ca scop prevenirea şi reducerea criminalităţii.

MODULUL 2 METODOLOGIA CERCETĂRII CRIMINOLOGICE – METODE ŞI TEHNICI DE INVESTIGARE 1. DIMENSIUNI, INDICATORI, INDICI, VARIABILE ŞI IPOTEZE  DIMENSIUNEA – secvenţa cea mai largă din părţile constitutive ale unui fenomen, luat ca întreg, ca sistem de referinţă în studierea acestuia. Exemplu – dimensiunile fenomenului infracţional, din perspectiva titlurilor Codului penal român, de genul Titlului II „Infracţiuni contra persoanei”  INDICELE – subdiviziune a dimensiunii, o sinteză de indicatori Exemplul – capitolul I – Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, din structura Titlului II al Codului penal român.  INDICATORUL – semn exterior, observabil şi măsurabil Exemplu – starea criminalităţii, redată prin prisma ratei criminalităţii: 2141 infracţiuni, la 100.000 locuitori, într-un an în judeţul X.  VARIABILA – instrument de clasificare, atribute, calităţi ale obiectelor şi fenomenelor, ce permit urmărirea raportului dintre fenomene Exemplu – fluctuaţia ratei criminalităţii în funcţie de mediul social, urban sau rural

4

 IPOTEZA – enunţul unei relaţii cauzale între fenomene, în termenii „dacă - atunci” , „cu cât – cu atât”, etc.
2. METODOLOGIE, METODĂ ŞI TEHNICĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI PARTICULARITĂŢII DOCTRINARE DE ABORDARE.  METODOLOGIE – analiza metodelor şi tehnicilor folosite în realizarea studiului cauzalităţii criminalităţii şi a mecanismelor de prevenire a acestui fenomen.  METODA – modalitatea concretă folosită în scopul trecerii de la cunoaşterea spontană la cunoaşterea ştiinţifică, critică a obiectului şi problematicii criminologiei.  TEHNICA – felul practic, procedural în care se utilizează o metodă sau alta de cercetare. REGULILE DE CARE TREBUIE SĂ ASCULTE METODA ÎN CRIMINOLOGIE (JEAN PINATEL) REGULA NIVELULUI DE INTERPRETARE

  

Criminalitatea studiată prin metoda comparativă şi care se bazează pe istorie, etnografie şi statistică (raporturi criminalitate – fenomene demografice, economice, culturale, sanitare, politice etc.) Criminalul, studiat individual prin metode clinice, pentru apropieri transversale (caracteristicile la un moment dat) sau longitudinale (aceleaşi caracteristici ale individului, la date diferite).

Crima, actul delictuos studiat izolat în viaţa şi cariera criminală avută în vedere, bazat pe mărturisirea judiciară şi poliţienească, pentru sesizarea obiectivă a subiectivităţii. REGULA ÎNTÂIETĂŢII DESCRIERII – descrierea completă a faptelor, în toate modalităţile şi desfăşurările lor, pe două direcţii:  descrierea criminalităţii, criminalului şi crimei în general;  descrierea formelor şi manifestărilor deosebite. TIPOLOGIA CRIMINALILOR – descrisă de Enrico Ferri şi completată de către Pinatel:

  

criminalii alienaţii – atinşi de boală sau infirmitate mintală (idiotism, mania persecuţiei, mania furioasă, epilepsie ⇒ delicte atroce; zona intermediară- eliptoizii, constituţia epileptoidă, temperamentul epileptic) criminali născuţi - caracterizaţi prin nebunia morală, respectiv lipsa sau atrofierea sentimentului moral; criminali obişnuiţi sau din obişnuinţă dobândită; din cauza slăbiciunii lor morale, specifică lor comit, timpuriu, primul delict, aproape în exclusivitate împotriva proprietăţii, după care persistă în delict din diverse cauze – impulsul circumstanţelor, mediul corupt, nepedepsirea primelor greşeli. criminalii din pornire pasională, caracterizaţi de o chemare irezistibilă spre crimă, sangvinitate, nervozitate, de sentimentul asemănător nebunului sau epilepticului, de o pasiune violentă – dragoste gelozie, onoare înşelată; criminalii de ocazie, care nu au tendinţe spre rău, dar sunt determinaţi la crimă de circumstanţe exterioare, fortuite, cu subdiviziunile: pseudo-criminalii, care comit delicte involuntare sau politice. Crima - primitivă (furt din plăcere); utilitară (furt din nevoie); pseudo-judecare (furt altruist); crima organizată.

 

-

criminaloizii, ce comit delicte de drept comun;

REGULA ELIMINĂRII TIPURILOR DEFINITE, - vizează separarea delicvenţilor care din totalul delicvenţilor, nu se încadrează grupului bolnavilor şi anormalilor mentali, pentru a separa domeniul patologic de domeniul criminologic propriu-zis, vizând – criminalii profesionişti; – criminaloizii; – delicvenţii de ocazie. REGULA SEPARĂRII DIFERENŢIALE, ca regulă metodologică fundamentală are în vedere obiectivul fundamental al cercetării criminologice: individualizarea diferenţelor de grad, de praguri între delicvenţi

5

în semi – libertate. penitenciar. TIPOLOGIE: − de date factuale. fără ca între cei doi să existe raporturi de putere. cu întrebări deschise.( Exemple vizând gradul de cultură. învăţarea limbajului etc. bazată pe relaţia personală terapeut – subiect şi urmărind sporirea autocontrolului.). cercetare de tip longitudinal prin elaborarea şi aplicarea acelor instrumente de cercetare la aceeaşi populaţie. asupra dosarelor penale de la poliţie. administrate prin operatori de teren.  ANALIZA DOCUMENTARĂ. parchet. − − − − − − − simple. psiho-chirurgicale (loboctomie etc.). medico-pedagogice (la minorii debili mintali şi motorii – educaţie senzorială specială. CHESTIONARUL – succesiune logică şi psiholologică de întrebări scrise şi/sau imagini grafice. cu întrebării închise. la intervale diferite de timp. instanţe. psihanaliza pentru scoaterea în relief a conflictelor inconştiente. medicale (electroşocurile.a.  METODE DE PROGNOZARE − Schemele de pronostic (Scheild.). autoadministrative. 6 . scolarizare. metode folosite chirurgicale. primul codificând şi înregistrându-le. ESENŢĂ – corelaţia între 15 factori criminogeni şi recidivismul unui grup de delicvenţi (la primi trei autori) Tabele de prezicere (soţii Glueck)  METODE ŞI TEHNICI DE TRATAMENT tratamentul:   STUDIUL DE CAZ o     o        în mediul liber: în penitenciar (similare). Meywerk. pentru a urmări mutaţiile produse. precum şi asupra altor documente de interes criminologic  AUTOBIOGRAFIILE METODA PANEL. pe baza comunicării verbale directe între anchetator şi anchetat. la care subiecţii investigaţi sunt rugaţi să dea răspunsuri. INTERVIUL – obţinerea unor informaţii sistematice. omnibuze. neuroleptice s. comparat cu eşantion din populaţia normala.şi nedelicvenţi şi între delicvenţii însăşi. cu funcţii de stimuli în raport cu ipotezele cercetării. − de opinie. mixte. post – cură (intermediar între viaţa carcerală şi cea liberă). psihoterapie raţională. psihoterapia de grup. apartenenţă la familii normale versus destramate etc) METODA grupurilor de control: eşantion format din infractori. Schawaab) perfecţionate de către Gereke şi Eriwn Frey.

− Teza tipului criminal – în baza stigmatelor specifice. milei. 7 . iodul. cruzimii iar educaţia nu are efect decât asupra celora fără tare ereditare. Factorul sex. Factorul vârstă.Teorii de orientare fiziologică – accentul pe existenţa unor relaţii determinante între modul de funcţionare a diferitelor organe ale persoanei umane şi existenţa ori inexistenţa criminalităţii. Factorul rasă. uzura prematură a organelor.  Structurarea teoriilor de referinţă .  factorul ereditar. prin constituţia lor biologică. fizice şi psihice: o Anatomice: configuraţia şi mărimea specifică a diferitelor organe (faţa. Factorii antropologiei implicaţi în criminogeneză:  factorul fizionomico-morfologice. remuşcării.). primitivi şi la copii – criminalii se apropie. de inspiraţie biologică. primitivi. deficienţe psihice (absenţa iubirii. de trăsăturile oamenilor sălbatici. o Psihologice.a. craniul fruntea. − Teza inferiorităţii criminalului faţă de omul normal: organismul criminalului prezintă stigmate. Substanţele toxice. după naştere predispuşi agresivităţii.  tulburările organice şi funcţionale. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Esenţa teoriilor de orientare biologică . urechile) o Constituţionale–efemizare sau masculinizare (împrumutul caracterelor specifice sensului opus).  alţi factori biochimici: zahărul. 1. inferiorităţi care-l apropie mai mult de organismul animal decât de omul născut normal. tipul criminalului este inferior omului normal şi acest prim tip diferă în raport cu particularităţile infracţiunilor comise. psihodrama MODULUL 3 TEORII EXPLICATIVE DE ORIENTARE BIOLOGICĂ Principalele teze lombrosiene.Teorii de orientare fizionomică şi morfologică – accentul pe existenţa unor relaţii de cauzalitate şi/sau condiţionare între particularităţile structurii organismului uman şi raporturilor diferitelor sale organe constitutive pe de o parte. ş. lipsei de afecţiune. Valenţe şi limite ale teoriilor de inspiraţie biologică privind etiologia        criminalităţii.  Principalele teze lombrosiene − Teza criminalităţii la oamenii sălbatici. − Teza stigmatelor – criminalul se deosebeşte de necriminal prin semne distinctive. apariţia şi manifestarea criminalităţii de altă parte. calciul. toxi-infecţiile şi traumatismele. o Fiziologice – diverse defecţiunii în funcţionarea unor organe.rolul determinant al factorului biologic în apariţia şi manifestarea criminalităţii şi crimei. copiii sunt lipsiţi de sensibilitate morală. fosforul şi magneziu. .

− Teza criminalului înnăscut „criminalul se naşte − − 2. şoareci mănâncă). recente. Factorul fizionomico – morfologic în viziunea lui Cesare Lombroso.zonele din creier care gestionează emoţiile. care-i disting de necriminali şi de alţi criminali (violatorul.  Teleencefalului (zona corticală). la nivelul căruia se acompaniază activitatea de analiză şi sinteză a funcţiei intelectuale. reţinându-se. recent. organul conştiinţei. şanţul temporal superior. mai ales. cu un cromozom X sau Y în plus în cariotipul persoanei.) 2.a. ceea ce determină o dezvoltare somatică precoce. proveniţi din două ovule fecundate odată). Esenţă – existenţa unor tipuri distincte de criminali. 8 . satanic. Laicasagne. cu explicaţiile de rigoare MITTWOCH – apariţia unui Y suplimentar duce la o sinteză mai rapidă de ADN. şi al dreptaţii reprezintă o caracteristică biologică a creierului uman evoluat. cromozomial propriu – zis Esenţă – aberaţiile cromozomiale. Teza identităţii criminalului cu nebunul moral. 2. următoarele: . vinovăţie – de unde sunt mai predispuşi la manifestări violente. Kretschmer şi William. ale cercetătorilor de la Universitatea din Zurich şi americani au condus la concluzia că simţul moral. că emotiile unui om sunt programate genetic. fiinţa umană născându-se cu un nucleu moral dar. individualizaţi prin anumite semne particulare. concluzie bazată pe utilizarea scannerului IRM. H. circumvoluţia frontală mediană.subiecţii cu leziuni la nivelul cortexului prefrontal dau dovadă de o sensibilitate emoţională mai scazută în viaţa socială – compasiune. hoţul. ale „raţiunii” sunt. o compararea gemenilor identici (univitelini. dar şi activarea altor regiuni cerebrale. Aceasta. 2. Relaţionarea factorului genetic – factorul psihologic. care nu depinde de cultura societăţii sale.1. a cărui faptă ilegală este o maladie ce nu poate fi vindecată de societate. .4 Factorul – tulburări organice şi funcţionale. cortexul prefrontal. ruşine. îndeosebi: cortexul cingular posterior. de la nivelul: CREIERULUI  Mezencefalului (zona corticală). criminogeni (aşchia nu sare departe de trunchi). al capacităţii de coordonare şi de sintetizare a proceselor chimice şi care ajută la înlocuirea conduitei instinctiv – emoţionale. lipsit de sensibilitate. centrul vieţii afective (alcoolism. inclusiv omoruri. ucigaşul. Hooton. care la rândul lor pot afecta criminalitatea. a căror alterare crează predispoziţii criminale. FACTORII ANTROPOLOGICI IMPLICAŢI ÎN CRIMINOGENEZĂ 2. ş. printre altele. criminal”. cercetătorii americani au concluzionat.2 Factorul ereditar – adevărata cauză a criminalităţii derivă din ereditate.3 Factorul genetic. proveniţi dintr-un singur ovul) sau bivitelini (dizigoţi. chiar în momentul când sunt în plină desfăşurare tendinţele agresive ale eu-lui egoist. cu cea raţională. aversiunea de a-l face pe altu să sufere sunt localizate în zone clar delimitate ale creierului. centru de concentrare a funcţiilor psihice care culeg şi filtrează presiunile sau influenţele lumii exterioare. o asociaţia statistică între infracţiunile părinţilor şi cele ale delicvenţilor descendenţi (cine se naşte din pisică. sifilis – cauze exterioare). soluţia – eliminarea criminalului Teza naturii epileptice a crimei – epilepsia sorgintea crimei. o arborii genealogici.  Metode utilizate în studiile de profil: o compararea infractorilor cu sălbaticii. ce finalizează un acut conflict în interiorul structurii logice a persoanei şi determină formaţia sa asocială sau nonsocială => posibilă criminalitate. * Studiile şi cercetările . de investigare a creierului. Scheldon. în general. la rândul său îi pune pe tineri în contact cu un sistem de valori proprii altei vârste. determină criminalitatea şi chiar tipuri distincte de criminalitate. .simţul dreptăţii şi.  Lobului frontal.

în hipersecreţia de hormoni tiroidieni endocrini. intrinsec sau în relaţionare cu alţi factori. în anumite zone ale creierului – cortexul orbitofrontal.  rolul hipoglicemiei în altercaţiile cu ofiţerii de poliţie. cruzime faţă de copii. GLANDELOR CU SECREŢIE INTERNĂ. cea mai importantă caracteristică. statistic vorbind. cu invocări diferenţiate.9. tuberculoza. şi până la negarea oricărei incidenţe. MODULUL 4 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE PSIHOLOGICĂ 9 . în mod deosebit a suprarenalelor. să-şi pună amprenta asupra agresivităţii individului. creşterea delicvenţei juvenile (W. o Simptomatologia delictelor asociate hipoglicemiei:  absenţa motivelor aparente. cu explicaţiile de rigoare. la toate comunităţile din sânul unei naţiuni. de genul durerii sau furiei. sensibilităţi la cele mai mici remarci critice. precum şi alte ciocniri violente. Factorul vârstă.simţul dreptăţi poate să se piardă dacă sunt neutralizate regiunile cortexului frontal dorsolateral şi „insula anterioară” a creierului. mergându-se de la extrema considerării sale drept cauză principală a criminalităţii. la toate grupele de vârstă. tiroidelor şi genitalelor. care sunt susceptibile să provoace puternice variaţii ale masei energetice şi. precum şi reacţii violente faţă de alţii. 2. drogurile. * Potrivit cercetărilor profesorului universitar de la Universitatea DUISBURG – ESSEN (Germania) în baza studiului prin rezonanţă magnetica asupra a 18 pedofili. Alper)  Furtul de proporţii ar trebui căutat în slaba reacţie a paratiroidei şi a hipofizei. funcţionarea glandelor cu secreţie internă este deosebit de puternică. decât la femei. la toate perioadele istorice pentru care se dispun de date statistice şi pentru toate felurile de infracţiuni. care diferenţiază infractorii de neinfractori 2. Alţi factori biochimici implicaţi în criminogeneză  Cantitatea şi calitatea zahărului în sânge în raport cu delicte specifice:  atacurile.. în funcţie de ciclurile vieţii. respectiv neuroni. pe acest fond.8. la toate naţiunile. furtul prin efracţie pentru obţinerea produselor zaharoase. particulare în funcţie de abordări. violarea regulilor de circulaţie.  respiraţia dificilă şi tremuratul mâinilor (Denis Szabo)  Penuria calciului. Healy şi B. ceea ce poate conduce la tulburării ce determină instabilitatea lor afectivă şi în ultimă instanţă. condamnaţi pentru abuzuri repetate. afectând producerea unor emoţii. în consecinţă. sifilisul. Substanţele toxice.  La vârsta tânără. toxiinfecţiile şi traumatismele – alcoolismul. mai ales categoriile sale. fosforului şi magneziului Factorul rasă.  amnezia urmată. tentativele de suicid şi omucidere. cu excepţia celor specifice femeilor.  Majoritatea delictelor apar ca rezultat al tulburării glandelor cu secreţie internă ale autorilor lor sau ca o manifestare a defectelor lor intelectuale generate de boli endocrine ale mamei (Schalpp şi Smith). care determină o iritabilitate extremă a sistemului muscular şi. pe când furtul mărunt s-ar explica prin activitatea slabă a glandelor din urmă şi un surplus de hormoni ereditari (Edward Podolski)  Di Tullio – dinamica celor mai grave crime nu va fi perfect înţeleasă decât în ziua în care se va cunoaşte în mod real funcţionarea glandelor în momentul crimei. la opoziţii ale altora faţă de propriile dorinţe şi proiecte. Factorul sex.  Variaţiile iodului. variază criminalitatea. traumatismele craniene. asupra unor copii de 14 ani. Concluzie de ansamblu – procentul infracţiunilor este mult mai mare la bărbaţi. a rezultat că aceştia aveau cu 2 – 4 % mai puţină „materie cenuşie” faţă de oamenii normali.

Sheldon) temperamentul sangvinic regăsit la „criminalii din pornire pasională” (Jean Pinatel) impactul criminogen al flegmaticului. permiţându-i performanţe mai mult sau mai puţin ridicate. sunt enumerate în complexitatea cauzală a criminalităţii. a funcţiilor şi proceselor psihice. indisciplină. al persoanelor active. echilibrul şi mobilitatea proceselor nervoase. fără a se fi ajuns la un stadiu de boală psihică (teorii de orientare psihologică propiu-zisă).  Ipoteze de impact (subsidiare)  criminalitatea derivă din dezvoltarea insuficientă.  IPOSTAZE: 10 .simţul exagerat al propriei personalităţii. încăpăţânare – şi relaţionarea cu ultrajele. * Studiul profesorului german Boris Schiffer. ca însuşiri fizice şi psihice ale persoanei. • Tipuri temperamentale clasice o colericul o sangvinicul o flegmaticul o melancolicul  interes criminologic special: Ipostaze temperamentale de -  insuficienţa elementului temperamental viscerotonic a bunei dispoziţii. geneza criminalităţii şi crimei. anormal de redus faţă de media umană de 100. îndeosebi INTELIGENŢA. din perspectivă victimologică APTITUDINILE. ASPECTE INTRODUCTIVE GENERALE  Premisa teoriilor de orientare psihologică. condamnaţi pentru abuzuri repetate asupra unor copii de 14 ani. o individualizarea pedepsei şi factorul psihologic 2.nici orientarea axată pe incidenţa mediului social asupra criminalităţii şi nici orientarea similară asupra factorului biologic nu pot explica. dinamice. temperamentul somatotonic. de la Universitatea Duisburg – Essen. Trăsăturile de personalitate şi criminalitatea  TEMPERAMENTUL. al carenţelor structurilor şi funcţiilor psihice. că la cei 18 pedofili. orgoliul disproporţionat faţă de capacităţile reale.1. RELAŢIONAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE ŞI PROCESELOR PSIHICE CU CRIMINALITATEA 2.  Ipoteza de bază – adevărata cauză a criminalităţii se localizează la nivelul psihicului uman. psihocomportamental al persoanei. deformarea sau alterarea trăsăturilor psihice. factor criminogen.1. litigiu. a relevat recent. fanatici violenţi. omuciderile din răzbunare. care conferă capacitatea de a sesiza esenţialul şi generalul fenomenelor. înclinaţia spre revoltă.  criminalitatea şi crima efect al bolii psihice sau disfuncţiilor psihanalitice  Aspecte relevante privind cunoaşterea impactului factorului psihologic: o subiectivismul fiecărui act delictual. de a cunoaşte relaţiile dintre acestea şi realitatea dată. o vinovăţia – element constitutiv al infracţiunii. criminalitatea politică. o pericolul social al actelor bolnavilor psihici.  Quetelet – analfabetismul factor criminogen. determină „criminalitatea paranoidă” (William Scheldon) caracteristicile tipului paranoid . bazat pe forţa. agresive determină cele mai multe delicte (W. ca mod de exprimare dinamico – energetic. satisfăcător. a relevat un coeficient de inteligenţă de circa 90.  Guerry – şcolarizarea.

ca sistem mai mult sau mai puţin închegat de atitudini şi convingeri ale persoanei faţă de societate. mai mult. o 11 . că emoţiile permit persoanei umane să răspundă corespunzător situaţiilor în care se află. dacă este cazul.13 „Ştiinţă”) . violenţe ← nivel intelectual scăzut. p. o concepţia „delincventul debil mintal” – delincvenţa este generată de debilitatea mintală. fără temei. demenţa” (Henry Godar). avem emoţii. fiecare din noi. mediază şi orientează fapta şi urmările sale. 731. Dezvoltarea intelectuală a majorităţii delicvenţilor este cea de la nivelul copiilor de 10-12 ani. inclusiv. consternarea. respectiv cu voinţa:  intenţia directă – prevede şi urmăreşte rezultatul. o dimensiunea cognitivă şi prevederea rezultatelor faptei. opoziţia şi respingerea normelor sociale. indolenţă şi dispreţ faţă de muncă. mânia. deşi trebuia şi putea să-l prevadă. persoana debilă nefiind capabilă să aprecieze consecinţele faptei sale şi sensul legii. nu-l urmăreşte şi crede. nu a prevăzut rezultatul. înşeleciuni ← nivel intelectual ridicat. Procesele psihice şi criminalitatea  Procesele cognitive în criminogeneză: o conştiinţa concepe. prietenia) 2. (Vasile Preda) o particularităţile personalităţilor accentuate (cercetare proprie)  demonstrativă. Miercuri. supărarea.  Procesele emoţional – afective şi criminalitatea o Manifestări şi stări emoţional – afective cu impact criminogen:  afectele.  hiperexactă. „cea mai de seamă cauză a criminalităţii este nivelul intelectual şi.  emoţiile complexe. încrederea. că nu se va produce  culpa – simplă (greşeală).  intenţia indirectă – prevede şi. acceptă. impulsivitate şi agresivitate. devenind predispusă la încălcarea ei. în cele referitoare la supravieţuirea lor şi că. o abordări diferenţiale privind discernământul în diferite legislaţii penale.  culpa – cu prevedere (uşurinţă) prevede rezultatul faptei. ruşinea.teoria „inferiorităţii spiritului” – cauza crimei se află în inferioritatea spiritului. o specificul orientării valorice a infractorilor faţă de neinfractori: . de alţii. o Alte aptitudini cu impact criminogen:  memorie redusă. în primul rând. emoţiile primare de intensitate maximă şi de durată scurtă: groaza. furia oarbă. deşi nu-l urmăreşte. panica. *Cercetătorii americani au concluzionat . relativ recent . nr. o Abordări diferenţiale ale relaţionării inteligenţă – criminalitate privind recidiva (creştere versus scădere). totuşi.  dexterităţii şi abilităţii fizice(hoţii de buzunare)  CARACTERUL.  hiperperseverentă.2. Anul III. fiecare debil fiind un delicvent potenţial. 19 septembrie 2007. o necunoaşterea legii penale nu poate fi invocată pentru exaperarea de răspundere penală. rezultatul. în inteligenţa scăzută. în corelare cu manifestarea vinovăţiei.prevalenţa tendinţelor egocentrice şi puternic egocentrice (bani şi bunăstarea materială) şi poziţii reduse sociocentrice (cinstea. de muncă şi faţă şi de sine însuşi. care sunt programate genetic (ziarul „Gândul” . exacerbare motive egoiste etc.  TULBURĂRILE CARACTERULUI – CRIMINALITATEA IPOSTAZE: o imaturitatea caracterologică: insuficient autocontrol.

Îl face pe viitorul infractor să treacă peste reţinerile derivate din realizarea posibilei pedepse. face să dispară rezistenţa afectivă. în esenţa lor prin conflictele psihosexuale şi prin tulburările afectivităţii.  insuficienta maturizare afectivă – lipsa autonomiei afective. morale. CONCEPŢIA ŞI TEORIILE PSIHANALITICE (ANALITICE) 3.  indiferenţa afectivă. apărute în relaţionarea cu mediul.  Procesele motivaţionale şi determinismul ilicitului penal: o mobilul o scopul o relaţionarea interese mobiluri – scopuri o piramida motivaţională (Abraham Maslow)  necesităţile de bază (subsistenţă). ursuzilor etc. forţă determinantă de interdicţiile juridice. ca element fundamental al întregii activităţii umane. tendinţele refulate. o labilitatea emoţională. făcând posibilă trecerea la actul criminal. pe fondul ciocnirii personalitate vicioasă – situaţia delictuoasă. generând delictul.  motivaţiile de respect şi autorespect. cu creşterea sugestibilităţii. în raport cu tipul de voinţă şi la influenţe externe.  Concepţia lui Jean Pinatel asupra nucleului central al personalităţii criminale o egocentrismul – intervine în prima fază a dinamicii crimei. eliberând subiectul de constrângerile aprobiului public.dispoziţiile afective – stări generale emoţionale şi de durată lungă.  necesităţile de securitate. emoţiile altruiste şi simpatetice.  „SUPEREGOUL” (supra . Autolegitimarea hotărârii infracţionale – ipocrizia este universală şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate.  pasiunile. COMPLEXELE  12 . de genul nervoşilor. slaba dezvoltare a emoţiilor şi sentimentelor superioare.  absenţa sentimentelor parentale sau decalarea lor majoră faţă de normal.  conflictul afectiv.1 Psihanaliza lui Sigmund Freud – premisa teoriilor de referinţă. inadaptibilitatea.eul) – organul de control.  motivaţia de autorealizare:  Procesele voliţionale. Lupta permanentă dintre ID şi EGOU. determină trecerea peste obstacole ce pot să apară în comiterea faptei. rolul determinant. absenţa capacităţii de autoevaluare. persistenţa în inter criminis sau nu. o indiferenţa afectivă. palierul pulsional al personalităţii. Instinctul sexual (libidoul).  sentimentele – ca stări afectiv atitudinale de durată. autocontrolul afectiv redus. Orientare spre antisociabilitate. salturi nemotivate.  nevoia de contacte sociale. religioase. îndeosebi morale. „cenzura”. intervine în a doua fază a dinamicii crimei de acceptare a acţiunii criminale. forţa conştientă şi critică ce serveşte la estomparea conflictului dintre ID şi EGOU. 3.  Teoria „incompetenţei sociale” – capacitatea redusă de adaptare la societate determină conflictul. Esenţă – elementele conduitei umane sunt explicate. de la o extremă la alta. atitudinile mai mult sau mai puţin conştiente faţă de cele mai importante interese şi valori.  instabilitatea emoţional – afectivă: discontinuitatea. ce apar la o vârstă fragedă CONCEPTELE DE BAZĂ  „ID-UL” (Sinele) – instinctele subconştiente. o agresivitatea.  „EGOUL” (Eul) – conştiinţa de sine.

în acesta are loc. se comite infracţiunea.  explicaţie: părinţii copiilor respectivi fie nu existau. Pe acest cadru. fie îi neglijau şi. a mediului social). prin delict. din dorinţa de a fi pedepsit. întotdeauna. încearcă să atragă atenţia asupra sa. deci. S = situaţia de moment (favorizatoare sau nefavorabilă trecerii la act. • dezvoltarea insuficientă → exteriorizare → delict  Tipologia delicvenţilor • nevrotici. invers. La fete. de aici.  mediul familial prea indulgent. de aici. anterior şi consecutiv crimei (dorinţa de a fi pedepsit în urma sentimentului incestuos) Teorii post – freudiene  Teoria „fiinţei umane lipsite de Supra-eu” (August Aichhorn)  supra-eul slab dezvoltat la mulţi copii instituţionalizaţi.  Implicarea supra – ego – ului • dezvoltarea pronunţată nu permite comportamente exteriorizate.  Orice conduită delictuoasă este o manifestare directă sau indirectă a agresiunii. C = controlul (rezistenţa supra – eului)  Conflictul afectiv din copilărie. incestuoase şi de a-şi omorî tatăl. în timp se consolidează sentimentul de vinovăţie şi. • psihopatici. prin redirecţionarea lor spre activităţii utile social – refularea lor în inconştient.ului”. lezarea super – ego . generând un nou conflict.  Cauzele delincvenţei juvenile:  fie familia nu i-a acordat atenţia cuvenită şi ulterior. inconştient.  id-ul neregulat – sursa delincvenţei. „Ca urmare. generând nevroza. fie se exteriorizează prin delict. T = tendinţele delictuaose ale persoanei. sursă a nevrozelor CRIMINALITATEA ŞI CRIMA – expresie a sentimentului de nevinovăţie specific nevrozelor. încă de la naştere. după caz.– Oedip – la băieţi – Electra – la fete * Băiatul. asupra excesului de tutelare. mama. pentru a scăpa de el.  Teoria „delictul – nevroză de conduită asimptomatică” (Grigore Zilburg) 13 . sursă a supra eului prea dezvoltat şi. de a-şi elimina adversarul – tatăl.  fie protestează.  Chiulul din copilărie – trăsătură a majorităţii delincvenţilor adulţi. nu au avut condiţii pentru dezvoltarea normală a supra – eului.  Teoria „lezarea supra . SOLUŢIONARE – sublimarea energiilor sexuale. fie generează nevroza. • delincvenţii care suferă de „sentimentul vinovăţiei”.eului” şi incidenţa agresiunii (David Abrahamsen)  „Dacă omul comite un delict. pe fondul complexului Oedip sau Electra. gradul de dezvoltare a acestuia din urmă nu-i mai permite să stăpânească instinctul agresiv”. delictul lipsit de sens fiind comis pentru a fi pedepsit pentru dorinţele anterioare. pentru crimă.  D= T +S C D = delictul. are tendinţe de a dori relaţii intime cu mama şi. prin delict.

rasă. comisă de către: criminalii organici – bolnavi mintal. ca la infracţiunile din imprudenţă.  viitorul criminal eşuează în adaptarea socială. din dorinţe de a atrage atenţia asupra sa.  delictul este o boală „suigeneris”. spre deosebire de neinfractorii. fără a găsi alte căi de influenţare pozitivă. Teoria psihodramei penale (Benjamin Karpman. cu alterării sau cu absenţa discernământului. printre infractori.  Fr. sunt mai greu de condiţionat şi mai frecvenţi.  Extrovertiţii.. sex. de genul infracţiunilor urmate şantajului. consemnată în stării de revelaţii. fiecare copil posedând de la naştere „înclinaţii delictuoase„ Teoria „delictul – formă a sublimării” (William Healy şi Augusta Bronner)  cauza criminalităţii: redirecţionarea spre delict a dorinţelor şi nevoilor rămase nesatisfăcute (dorinţa de securitate. etc. a vieţii instinctive. morale şi etice.  delicvenţii sunt personalităţii psihopatice  Nathanael Thoronton:  „personalitatea psihopatică” defineşte absenţa vizibilă a sensibilităţii generale.  Diferenţele de condiţionare depind de contextul cerebral. cu problema criminalităţii. neadaptată social. de a simţi valoarea. ci „în violarea normelor sociale şi a legilor scrise”  Delictele sunt lipsite de orice elemente volitive şi reprezintă o manifestare directă a „inconştientului”. dacă nu poate depăşi acest complex.  problema psihopatiei este aproape identică. a capacităţii de a face deosebirea între bun şi rău. spre deosebire de introvertiţi. înrădăcinată în natura biologică. care comit faţă din cauza mediului viciat. care i-ar feri de comiterea actelor delictuoase”. • criminalii normali – psihic. în vise. pentru compensare. astfel. Nathanael Thoronton. sunt condiţionaţi foarte încet.  individul copil. suportă un drenaj mai lent din expunerea lor la reconpense pentru un comportament pozitiv. Alexander şi Hugo Staub:  din punct de vedere psihodinamic toţi oamenii sunt infractori înnăscuţi . va comite acte de violenţă  o Tipologia criminalităţii şi criminalilor:  Criminalitatea obişnuită. impulsive a individului. Fr. ameninţărilor etc. sau la pedepse. fără conflict între Eu şi Supra-eu.  Criminalitatea imaginară. Teoria psihonormală a procesului criminogen (Etienne de Greef) •  14 .   Delictele sunt „nevroze de conduită” ca formă de nevroze asimptomatice. mai redus printre infractori (funcţia intelectului redusă).  delicvenţii reprezintă „victimele absenţei congenitale a oricărei baze pentru formarea supraeului. fiinţa umană apărând pe lume ca un criminal. instinctivă – afectivă. pentru comportamente antisociale. Alexander şi Hugo Staub)  Benjamin Karpman:  cauzele criminalităţii decurg din rolul emoţiilor în conduita umană. Lypton. în cazul căreia Supra-eul nu-şi mai exercită funcţia morală iar Eul nu mai dispune de echilibrul cuvenit. care nu se manifestă în dureri de cap şi în nevroza obişnuită. urmată de săvârşirea efectivă a faptelor.  Teoria „complexului de inferioritate” (Alfred Alder)  Persoana care se simte inferioară altora din considerente de vârstă. clasă socială. de afecţiune) Teoria „slabei condiţionării” (J Eysenk)  Infractorii. care îşi va reprima ostilitatea faţă de părinte.  Criminalitatea ocazională. trece la comiterea de infracţiuni.

MODULUL 5 TEORII CRIMINOLOGICE EXPLICATIVE DE ORIENTARE SOCIOLOGICĂ 1.1. între personalităţile infractorilor şi cele ale neinfractorilor nefiind nici o deosebire care să influenţeze criminalitatea şi crima. economici. satisfăcător.  Frustrarea. un sentiment de frustare şi de injustiţie. CARACTERIZARE GENERALĂ  Premisa – teoriile de inspiraţie biologică. centrate pe studiul infractorului.).  Stigmatizarea.A. Dacă prevalează viaţa zbuciumată. psihologică şi psihiatrică. 15 .  Esenţa – criminalitatea este un fenomen social rezultat al proceselor sociale care generează şi celelalte comportamente sociale. un element care nu capătă importanţă decât în ziua în care el îşi găseşte bulionul ce-l va face să fermenteze” (Lacassagne)  Faţete ale relaţionării factorului social – criminalitatea: o Variaţia procentelor infracţiunilor în funcţie de variaţiile organizării sociale. o Procesele sociale şi psihosociale prin care o persoană devine infractor:  Imitaţia.J. Şcoala cartografică (Andre Michel Guerry şi L. • faza asentimentului formulat. care-i determină degradarea progresivă a personalităţii încât respinge codul moral existent.  Legea termică a delincvenţei • Regiunile calde – infracţiuni sângeroase. respectiv o degradare morală profundă. ajunge la concluzia că mediul social este injust. criminalitatea şi crima.a. etc. considerând necesară încălcarea valorilor sociale şi marcându-se ideea crimei. În prima perioadă a vieţii instabilitatea celor două instincte este marcată puternic de experienţele de viaţă. inclusiv trecerea într-un mediu favorabil. mediul social este bulionul de cultură a criminalităţii. în care caută noi argumente pentru crimă. ce va determina trecerea la comiterea actului criminal. FONDATORII TEORIILOR DE REFERINŢĂ 2.  Fazele procesului criminogen: • faza asentimentului temperat – individul marcat de frustare.  Teoriile propriu-zis sociologiste – determinismul criminalităţii este exclusiv exogen (factori socioculturali.  Procesul criminogen se află la confluenţa dintre instinctele apăsarea şi simpatia. caută ocazia favorabilă trecerii la act • Între infractorii şi neinfractorii există o diferenţă de grad în referire la tolerarea şi acceptarea crimei. ş. EXPRESIA PLASTICĂ: „Societăţile nu au altceva decât criminalii pe care îi merită.  Învăţarea socială. Quettelet)  Particularităţile criminalităţii în cadrul celor cinci secţiuni în care s-au încadrat departamentele franceze: o Zona bogată – rată ridicată a criminalităţii economice (contra proprietăţii) şi doar 1/3 din criminalitate cu violenţă. nu pot explica.  Valoarea atitudinii. îndeosebi din sistemele instituţionalizate mari şi proceselor ce au în cadrul lor. microbul este criminalul.  Teza oportunităţii infracţionale – în provinciile bogate se află mai mult de furat şi de aceea se fură mai mult. 2.  Compensaţia. pe fondul stării psihice periculoase. • Regiunile reci – infracţiuni contra proprietăţii. • faza de criză. cele două instincte se vor altera în măsură să determine o stare acută de indiferenţă.  Asociaţia diferenţială.

deja invocată.” ⇒ factorul individual rol criminogen secundar. o Crima – fenomen anormal. reducerea preţurilor. viitorii infractori (omucideri. sursă de „rele”. o • • • TIPOLOGIA SUBSTITUTIVELOR PENALE (Alternative preventive la asprimea pedepselor): o Politice – democratizarea societăţii. Şcoala mediului social – dr. hoţi. pe fond de anomie socială.. 2. respectarea drepturilor omului de către guvernanţi. fizică şi socială. o Când două tipare comportamentale se lovesc. fenomen social → normal → funcţional → util • Anomia şi criminalitatea o Anomia – starea obiectivă a mediului social caracterizată prin degradarea normelor sociale. Teoria imitaţiei (Gabriel Tarde) • Teze fundamentale: o Crima este o profesie care se învaţă ca oricare alta. locuinţe sociale. 16 . dinspre oraş spre rural. în avans. → se pot enumera. iar criminalii sunt oameni obişnuiţi care au învăţat să comită infracţiunile. criminalitatea ajunge la un maxim posibil. după care revine la normalul din condiţii sociale normale.2. Predominarea unuia sau altuia dintre aceşti factori determină variaţiile bio – psiho – sociologice ale criminalităţi. o Inferiorii imită superiorii. ulterioară – clima afectează organizarea socială (cald → prelungire viaţă exterioară → infracţiuni contra persoanelor. naşterile şi decesele”. fizice şi sociale.. criminalul este întotdeauna produsul acţiunii simultane a condiţiilor biologice. dinainte. iluminatul public. Teoria multifactorială (Enrico Ferri) • Crima este un fenomen de origine complexă. aşa cum alţii au învăţat anumite meserii legale.4. o Economice: economie de piaţă liberă. puşcăriaşi) „aproape cum cineva poate enumera.5. dinspre clasa superioară spre clasa inferioară. • Legea suprasaturaţiei criminale – în condiţii de „anomie socială”. aspiraţiile oamenilor” → legea saturaţiei criminale – într-un mediu social dat. climat politic adecvat realizării aspiraţiilor individuale. ci „discrepanţele dintre posibilităţile materiale şi nevoile. altminteri avem de-a face cu un nebun şi nu cu un criminal.. privind „bulionul de cultură . creşte. Laccasagne • A se vedea expresia plastică. salarii bune funcţionarilor publici. determinând izolarea socială şi pierderea identităţii ⇒ infracţiunea se poate dezvolta o Suicidul. • Anomaliile fiziologice sau patologice ale criminalilor provin din starea lor socială precară. etc. adică biologică. revoluţii. 2. în condiţii individuale şi fizice date se comite un număr determinat de infracţiuni.Evoluţie. → nu sărăcia generează criminalitatea. lungimea nopţilor → atentate la proprietate)  Quettelet: → constanţa diferitelor comportamente într-o societate dată. bănci de credit. determinată de război. societatea nemaifiind capabilă să regleze tendinţele crescânde ale individului spre idealuri materiale şi prestigiu social. o Indivizii imită faptele comportamentale (criminale) în aceeaşi manieră în care se copiază felul de a se îmbrăca. Şcoala sociologică – Emile Durkheim • Criminalitatea. „un rău”. (De corelat cu legea suprasaturaţiei criminale) 2. unul din ele poate lua locul celuilalt. 2.3. Legile imitaţiei: Indivizii imită pe alţii direct proporţional cu intensitatea şi frecvenţa legăturilor lor (în oraş mai mare). A. alte schimbări rapide.

2. ori absenţa caselor de cultură. prin apariţia de noi forme (la progresul economic) • Formele clinice ale stării periculoase (Jean Pinatel) TIP DE CAPACITATE TIP DE TIP DE STARE CRIMINALĂ ADAPTABILITATE PERICULOASĂ (TEMIBILITATE) . o Ştiinţifice: metode şi tehnici moderne de studiere a criminalităţii şi de protecţie a victimelor.C. în funcţie de prezenţa sau absenţa condiţiilor favorizatoare de mediu fizic şi social.  Teza raioanelor delictuoase (Shaw şi McKay) – în interiorul oraşelor există raioane cu o mare concentrare de delicvenţă (cele care separă partea afacerilor şi comercială de cartierele de locuit). celeritate şi corectitudine.mai puţin gravă . o Educaţionale: salarizare corectă a personalului didactic.forma uşoară 3. dar. facilitarea accesului la justiţie.foarte slabă . de-a lungul principalelor artere de comunicaţie. a tripourilor.  Teoria sectorială sau radială (Hoit) – concentrarea delicvenţei pe sectoare sau radial.incertă .ridicată .şi mai puţin gravă . cu impact asupra delicvenţei vârstei tinere: • Lupta permanentă a individului pentru realizarea sa materială. • Individualismul excesiv. • Cultul desfătărilor şi antoiertării. • Atitudinea nepăsătoare a adulţilor faţă de copii. • Accentul pe poziţia ocupată în societate (Taft). reglementarea prostituţiei şi accesul preoţilor la căsătorie. treptat.1. sărăcie şi condiţii proaste de locuit. care reprezintă „predispoziţiile criminale” care pot sau nu să se traducă în comportamente criminale. şi de mortalitate.scăzută . cluburilor.foarte ridicată . în special rămânerea în urmă a elementelor culturii spirituale (moravuri şi obiceiuri). faţă de schimbările din cultura materială.ridicată .o Legislative. educaţia copiilor abandonaţi.forma cea mai gravă . Raffaele Garofalo – „starea de temibilitate”. PROGRESUL ⇒ Diminuarea criminalităţii (educaţia morală) versus ⇒ Exacerbarea criminalităţii. • Soluţionarea problemelor individuale şi sociale pe calea violenţei. Teorii axate pe cultură şi învăţarea psihosocială şi socială  Teoria culturală a delicvenţei (Taft) ESENŢĂ – Caracteristicile culturii unei societăţi date şi la un moment dat determină criminalitatea.  Teoria centrată pe circumscripţie (areas).6. • Tendinţa de consolidare a poziţiei în societate şi de obţinere a popularităţii în mod ieftin. 3. în acelaşi timp. abrogarea interdicţiei avortului. etc.puternică .foarte slabă . care amprentează criminalitatea prin absenţa locurilor de joacă. 2. • Setea de succes (W. Kwaraceus) – Particularităţi etno-culturale. • Anonimatul vieţii contemporane.  Teoria concentrică (Berges) – delicvenţa se concentrează în apropiere de centrul oraşului şi. interdicţia spectacolelor obscene şi violente. civile şi administrative: simplificarea legislaţiei civile şi comerciale. TEORII SOCIOLOGICE MODERNE 3. EXEMPLE – Trăsăturile specifice culturii americane. Teoriile de orientare ecologică – zonele care cultivă deteriorarea morală au un rol criminogen nociv. de genul obiceiului portului cuţitului la şerpar în Oaş şi Maramureş 17 . se reduce la îndepărtarea de el.

.  18 .  Teoria „oportunităţilor diferenţiale” (Cloward şi Ohlin) ESENŢĂ – Sursele criminalităţii derivă din însăşi formele particulare de subcultură. • se strâng în „bandele băieţilor de cartier”. cu mecanismul său specific de producere şi manifestare: ♦ familiile clasei muncitoare nu au capacitatea de socializare a propriilor copii pentru a putea accede în clasa mijlocie. determinate. motiv pentru care au următoarele variante de evoluţie: • rămân în categoria „băieţilor de cartier”. ♦ în şcoală. la rândul lor. • rămân în grupa „băieţilor de colegii”. ori între acestea şi cele ale societăţii în ansamblul său. apreciate corecte de către ei tocmai pentru că sunt opuse clasei superioare. reprezintă cauza principală a criminalităţii. cu eforturi deosebit de mari ale lor şi familiilor.Teoria conflictului de culturi (Thorsten Sellin) ESENŢA – în situaţia în care conduita omului este determinată de grup.  autonomie de grup. care fac ca presiunile sociale pentru conformarea individului să nu fie uniforme şi armonioase.  maliţioasă – faptele sunt făcute din dorinţa de a deranja pe altul. străine lor. Tipologia subculturilor delicvente (Rohen):  nonutilitară – fură „doar aşa”. determinată de diferenţele de clasă.  hedonism de scurtă durată – membri bandei de cartier se strâng şi întreprind ceva din considerente stricte de plăcere momentană. aceeaşi cultură. între normele culturale diferite ale grupurilor etnice diferite. decât cele din interiorul bandei respective.  nestatornică – fură o varietate largă de bunuri. accentul pe independenţa bandei faţă de instituţiile sociale şi pe neacceptarea altor presiuni. tratamentul în instituţiile de învăţământ.  conflictul secundar. care cultivă şi dezvoltă ostilităţi faţă de simbolurile şi standardele clasei de mijloc. apărut atunci când. tot mai numeroase. etc.  întârzieri şi inabilităţi în satisfacerea nevoilor şi trebuinţelor racordate aşteptărilor clasei de mijloc. din cauză că profesorii îi evaluează pe baza criteriilor şi valorilor specifice clasei mijlocii. poliţişti care favorizează criminalitatea. în raport cu particularităţile grupurilor sociale. Cohen) ESENŢĂ: Subcultura delincventă.  rămâneri în urmă în procesul instructiv-educativ. de a sfida tabuurile. în decursul evoluţiei generale a societăţii date se subdivide. nu pentru că au nevoie. atunci conflictul dintre normele culturale ale grupului din care face parte un individ oarecare şi normele societăţii sau ale altui grup generează delictul. • treptat. Tipuri de conflicte de culturi  conflictul primar. corupte – avocaţii. de disponibilitatea inegală pentru atingerea scopurilor nelegitime chiar în interiorul lumii delicvente şi deviante:  Subcultura infracţională: absenţa modelelor convenţionale care vizează oameni ce pot obţine succese cu mijloace legale şi prezenţa modelelor de succes infracţional – modelul atitudinilor de cultivare a relaţiilor cu persoane dubioase. copiii din astfel de familii suportă mereu o stare de stres. mulţuminduse cu un status social scăzut.  negativistă – diametral opusă normelor clasei dominante. o adevărată subcultură.  Teoria subculturilor delicvente (Albert K. tipurile de aspiraţii ale părinţilor şi procesul educativ familial. treptat întregul comportament se dezvoltă şi se manifestă conform noilor norme ale subculturii de grup. deficit tradus în:  atitudini de comunicare scăzute. politicieni.

de genul:  copii rămân devianţi. de aici. sexualiştii deosebiţi.3. formate din membri care nu s-au realizat nici în lumea convenţională şi nici în cea infracţională. care precumpănesc. generează crize economice şi sociale. actele lor fiind. de cele mai multe ori. nici în lumea infracţională şi nici în cea de conflict.. instigatorii agresiunii şi regulatorii agresiunii (Apud Nicolae Mitrofan. mobilitatea deosebită a populaţiei. Pe acest fond. lipsite de sen  3. în accepţia de patologie socială. care nu mai pot să-şi exercite corespunzător funcţiile de socializare şi control social asupra membrilor lor şi care favorizează criminalitatea.R. în lucrarea De la division du travail social (Diviziunea muncii sociale . crimă.  Subcultura de refugiu.  astfel de forţe autodistructive îi împing spre droguri. Teorii axate pe organizarea şi funcţionarea socială:  Teoria dezorganizării sociale (Şcoala de la Chicago) ESENŢĂ – Adevăratele cauze ale fenomenului infracţional constau în efectele secundare negative care însoţesc procesele de dezvoltare de la nivelul macrosocialului. respectiv din cauza contactelor cu modele delicvente şi a izolării de modele antidelicvente.L. modelare. 36-38)  Teoria autoconceptualizării (J. Psihologie judiciară. sunt în mai mare măsură să comită delicvenţă la vârsta adolescenţei.  Teoria „asociaţiei diferenţiale” (E. Sutherland. urbanizarea – care. din lipsa oportunităţilor specifice. cu o coeziune foarte slabă.( Proverbul românesc: dă pe mine cât pe sac. insuficient de bine structurate. Teoria propriu-zisă a învăţării sociale a comportamentului delicvent ESENŢĂ: Comportamentul criminal derivă din contextul interacţiunii dintre persoană şi mediul social. Altminteri. Durkheim. inerent procesului noii organizări din România post-decembristă. cauzată şi de individualizarea excesivă a scopurilor. aceasta va persista şi se va amplifica chiar (Trasler)  concepţia lui Albert Bandura privind dimensiunea învăţării sociale a comportamentului agresiv şi mecanismului acestui proces. înţeleasă astfel:  copiii care sunt maltrataţi fizic. la rândul lor. generată de lipsa regulilor morale şi juridice. p. alcoolicii. aplicabilă în urma unui eventual delict. 19 . asupra exploziei criminalităţii naţionale !  Teoria anomiei (Robert K. a celor care nu s-au realizat nici în cultura convenţională. Merton) Anomia – termen introdus de către É. Tudorel Butoi. dacă nu sunt pedepsiţi. (Paterson)  observarea experienţelor adultului oferă copiilor prilejul de a învăţa paternurile comportamentale ale acestuia. condiţionare socială. având mai puţină grijă şi preocupare faţă de ce se va întâmpla cu ei. cu accent pe grupurile de apartenenţă şi pe mecanismele definite în termenii de observare. tot mai mai mare drac mă fac). din cauza unui exces de definiţii favorabile violării legii. ceea ce naşte starea de anomie. Casa de Editură şi Presă „Şansa” S. D. sexual sau emoţional. 1992. Voicu Zdrenghea. De urmărit impactul dezorganizării generalizate.Cressey) ESENŢĂ: Comportarea delicventă este una învăţată prin interacţiune cu alte persoane. de reducerea substanţială a rolului integrator în colectivitate a individului din partea instituţiilor – familia. întărirea reacţiei de răspuns. devenind paria societăţii – drogaţii. respectiv ruptura solidarităţii sociale. îşi dezvoltă o scăzută autoestimare şi. Bucureşti. Subcultura de conflict – violenţa între bandele rivale. corporaţiile. biserica. în termenii: originile agresiunii. Yablonski) ESENŢĂ: Factorul cauzal al crimei şi delicvenţei este însăşi autoconceptualizarea infractorului. experienţă. în principal cele economice – industrializarea. valorile şi anxietăţile sale. violenţă şi suicid. persoana în cauză va renunţa la intenţia delictuală. apar comunităţile umane eterogene. în special de către părinţi. Pe fondul parcelării treptate a muncii oamenilor. (Baldwin)  pe măsură ce se va cultiva anxietatea în anticiparea pedepsei.1893). pe baza cărora să fie organizată viaţa economică. aceştia devin dependenţi unii faţă de alţii şi puternic diferenţiaţi.

în special în slaba rezistenţă la frustrare. părerea despre sine. . idealuri. toleranţa la frustrare. MECANISMUL EXPLICATIV • cotele scăzute ale regulatorilor interni – autocontrolul.(+) VICIILE ŞI CRIMA cantonate la inovaţie.respingere.a. abilitatea de a găsii soluţii alternative – conduc la criminalitate. Structura psihică internă asigură conştiinţa identităţii de sine şi a imaginii despre sine.(+) . • frustrarea. alte măsuri concordante scopurilor dezirabile social (inclusiv trimiteri şi responsabilităţi). LEGENDĂ: + acceptare. carenţele sistemului de control extern privind consolidarea normelor.  situaţia frustrantă decurge din caracteristicile unui frustrator. • variaţiile în ataşamentul faţă de alţii şi în angrenarea în modul de viaţă impus.În societăţile industriale. . supervizarea şi disciplinizarea afectivă (controlul social). • atât ataşamentul. • când slăbesc ataşamentul şi angajamentul se determină criminalitatea. care şi aşa este privit astfel. • frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci când:  actul frustrant poate fi atribuit unui frustrator. un comportament agresiv ci suscită o stare de anxietate şi de tensiune afectivă care pot declanşa sau nu reacţia agresivă. 20 .  Teoria înfrânării (reţinerii) sau „teoria rezistenţei la frustrare” (Walter C Reckless) ESENŢĂ: Sorgintea criminalităţii se află în absenţa sau handicapul unora sau mai multor componente ale structurii sociale externe şi structurii psihice interne. cât şi angajarea sunt influenţate de:  controale interne – conştiinţa şi sentimentul de vină. Abordări axate pe controlul social ESENŢĂ: Teoriile de referinţă susţin că principalele cauze ale criminalităţii derivă din carenţele şi disfuncţionalităţile în conceperea şi exercitarea autocontrolului şi controlului social. supraego-ul. automat. sentimentului identificării cu grupul ş. schimbările fiind rapide determină crize care modifică normele sociale. scopurilor şi aşteptărilor. individul nemaiavând norme clare de raportare a atitudinilor şi comportamentelor. simţul responsabilităţii. reacţia la frustrare „cere” un răspuns agresiv (lezarea onoarei unui spaniol). sunt determinate de diferenţele de educaţie.+ concomitent respingere şi înlocuire cu altele 3. îndeosebi. • nu orice comportament agresiv este rezultatul frustrării (agresiunea constituţională – determinată de epilepsii sau paranoia – ori cea determinată de părinţii bolnavi sau alcoolici). nu declanşează. sentimentul ruşinii.  în cultura dată (sau subcultura).  controale externe – care cultivă. convingerea orientării spre scopuri dezirabile şi toleranţa la frustrare. de către cei din jur. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor. prin ea însăşi.4. • Tipologia modurilor de adaptare a persoanei în baza relaţionărilor pe care le realizează între scopurile. Gwyn NETTLER – PREMISE • omul necesită creştere şi educaţie. Structura socială externă – dată de grupurile de apartenenţă în care persoana este socializată şi care-i oferă oportunităţile dobândirii unui statut social şi mijloacele realizării scopurilor. • idem. ADAPTARE definite cultural instituţionalizate Conformitatea + + Inovaţia + Ritualismul + Evaziunea Rebeliunea . intenţiile şi interesele definite prin cultura şi civilizaţia dată şi mijloacele legitime pe care aceeaşi societate le oferă pentru realizarea acestor scopuri. ( ROBERT MERTON) MODURI DE SCOPURILE (ţelurile) Mijloacele legitime.

deplasându-se spre grupuri deviante şi spre infracţionalitate. MECANISM EXPLICATIV:  grupurile diferite din societate au concepţii diferite asupra valorii actelor comportamentale. criminal ş. reacţie ce o îndepărtează şi mai mult de comunitate. hoţ. de urmărire penală. ale organizării structurale a capitalismului. 3. cele cu o poziţie dominantă exercitând o influenţă primordială în varii domenii.  delicvenţii reprezintă doar persoanele care sunt proclamate ca atare de organele de control social. Shoham). argumente noi pentru criminalitate. alienarea socială generalizată. toate aceste reprezentând surse principale generatoare de criminalitate. EDWIN M.  mecanismul la care apelează grupurile sociale pentru crearea devianţei este cel al stigmatizării autorilor unor astfel de comportamente. în ele însele. Friederic Engels şi V. tocmai pe fondul stigmatizării. prin acţiunea lor. Becker). ci sunt deviante doar pentru că sunt definite astfel de către grupul care creează normele şi configurează situaţiile date în sensul devianţei (A se vedea ipostazele şi formele de încriminare – dezincriminare a homoxexualităţii. din nou. • devianţa şi delicvenţa sunt o funcţie a reacţiei sociale. Teorii de orientare conflictuală Premisă: rolul cel mai important şi benefic pentru societate revine conflictelor şi nu consensului.I. Însăşi formele de manifestare a criminalităţii şi dinamica fenomenului depind de formele inegalităţilor şi contradicţilor sociale. inegalităţi economico-sociale.a. probabilitatea delicvenţei creşte. din considerente de cazier judiciar). acest caracter. situaţia concretă dată are o forţă de incitaţie  Teoria „legăturii sociale” (Travis Hirski) ESENŢĂ: Pe măsură ce legătura dintre individ şi societate slăbeşte.5. cu ideile şi aşteptările lor.  comportamentele definite ca deviante nu au. şi pierde numeroase şanse (A se vedea. LEMERT – etapele devianţei secundare rezultată din procesul de stigmatizare şi etichetare ∆ Teorii de orientare (marxistă) ESENŢĂ – Principala sursă a criminalităţii se regăseşte în proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie. iar sursa deviaţiei se situează în „interacţiunea dintre persoana care este autorul actului şi persoanele care condamnă aceste acte” (E. continuu. Lenin – proprietatea capitalistă generează. prin etichetarea şi stigmatizarea celor care au comis acte deviante şi delicvente îi împing.  stereotipia delicventă atrage ura claselor de mijloc şi superioară. spre devianţă şi delicvenţă. a etichetării şi stigmatizării ESENŢĂ: Criminalitatea nu există astfel ca atare. exploatarea omului de către om.  mecanismele stigmatizării reprezintă „instrumentele principale care creează devianţa socială” (S. 21 . la pierderea prestigiului avut înaintea faptei. apare reacţia persoanei împotriva segregaţiei şi stigmatizării.  etichetajul este un mijloc de desemnare a unei persoane plasate într-o structură generală a populaţiei în cazul dat de infractor. apărut pe baza stigmatizării şi etichetării. contradicţii antagonice permanente. ∆ Teoria interacţionismului social. în existenţa claselor sociale antagonice şi în lupta dintre acestea. se va întâlni în viaţă cu obstacole pe care nu este în măsură să le depăşească. de luptă întrre clasele sociale. provocând regruparea lor într-o acţiune solidară contra claselor inferioare. ci este rezultatul considerării sale de către grupurile dominante care. prin manifestarea lor obiectivă.  grupurile dominante consideră ca deviante comportamentele care intră în conflict cu ele. neacceptarea încadrării în muncă. după caz).  stigmatizarea unei persoane ca infractor duce la schimbări în statutul şi rolurile sale sociale..  determinarea statutului de delicvent în societate se realizează prin stigmatizare. De acum. deosebită.  Karl Marx. • organele de control social condiţionează. cea primară reprezentând-o tocmai inegalităţile economice. pe fondul acestor inegalităţi majore.  în consecinţă. Reacţia faţă de autorii devianţei creează stereotipul delicvent.

tipuri de cercetare criminologică: longitudinală. care amprentează evoluţia sa spre criminalitate. o mărimea. înclinaţia spre criminalitate fiind relativ stabilă de la 4 – 5 ani în sus. fie că o altă parte se ocupă de aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen. forţele muncitoare ale societăţii industriale sunt controlate prin legea penală şi aplicarea ei – factorul economic – sursa conflictelor. COMPORTAMENTUL ADOLESCENTIN DELICVENT  lipsa ataşamentului faţă de copil.  caracteristici structurale aparte ale familiei: o aglomerarea gospodăriei.Dacă patronii sunt legaţi doar prin legea civilă. sunt totalmente false. 4. în funcţie de diferitele etape ale vieţii.  lipsa de supraveghere a mamei. DELICVENŢA JUVENILĂ Factorii criminogeni. acelaşi individ şi comportamentul său sunt urmăriţi în evoluţia lor în timp. considerându-se că vârsta. nu determină variaţii criminogene. în interacţiunea şi intercondiţionarea lor:  extravaganţa şi disciplina aspră a părinţilor. INTEGRATIVĂ consideră fie că o parte din teoriile explicative. cum un comportament anterior amprentează comportamentele ulterioare. + 22 . anterior prezentate. ca atare. transversală – compararea unor persoane şi / sau grupuri între ele. NOILE ORIZONTURI EXPLICATIV – CRIMINOLOGICE TENDINŢE EVOLUTIVĂ diferiţi factori criminogeni acţionează în manieră particulară fiecare. TENDINŢA EVOLUTIVĂ ∆ Teoria evolutivă (Robert Sampson şi John Loub) ESENŢĂ – Există variaţii cantitative şi calitative în diferite faze ale aceluiaşi individ. care este respins emoţional. COMPORTAMENTUL INFRACŢIONAL ADULT o criminalitatea parentală. sau ar trebui reunite într-o teorie unitară. o dezbinarea familială. care reglează competiţia dintre ei. o statutul noilor veniţi. o instabilitatea reşedinţei.  respingerea parentală a copilului. o ocupaţia mamei.

dar legăturile sociale pozitive pot preveni un astfel de comportament. 23 . în accepţia de ataşament faţă de soţie. ataşam entul şi performanţele şcolare scăzute Comportamentul infracţional de la această vârstă ancorat în comportamentul antisocial din copilărie. Depinde de carenţele şi disfuncţionalităţile legăturilor sociale. etc. stabilitatea slujbei şi angajamentul. care le-au redus oportunităţile pentru schimbări pozitive în viaţă şi probabilitatea legăturilor sociale pozitive. Poate fi ampretat de delicvenţa juvenilă. ale „CAPITALULUI SOCIAL”.

 asocierea anturajului poate afecta comportamentul. propria sa cauză datorită abilităţii sale dea slăbi în continuare legăturile persoanei cu familia. ei tind să acţioneze în felul în care consideră că este bine. angajarea în comportamentul delicvent. încrederea în valorile convenţionale. dar şi acesta din urmă poate influenţa alegerea anturajului. TENDINŢA INTEGRATIVĂ ∆ Teoria conflictuală unificată ESENŢA – Cauzele criminalităţi se regăsesc în efectele interacţiunii şi interacondiţionării dintre:  valorile şi interesele din societăţile complexe. de ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală – pe care el îl afectează – facilitează indirect comportamentul delicvent.  cu cât societatea este mai complexă. cu un înalt grad de diferenţiere. la adolescenţa mijlocie (15 – 16 ani) ataşamentul faţă de părinţi joacă un rol mai redus.  deoarece condiţiile de viaţă ale unei persoane (deci şi valorile şi interesele sale) tind să devină relativ stabile în timp. la rândul său. asociaţiile cu anturajul delicvent. în activităţi exterioare casei.  comportamentul delicvent influenţează negativ. în mod direct. şcoala şi încrederea convenţională.  distribuirea oficială a criminalităţii.  încrederea în valorile convenţionale influenţată. amprentate de CONFLICT MECANISMUL EXPLICATIV  Valorile şi interesele din societăţile complexe  valorile unei persoane (credinţele despre ce este bine. adolescentul fiind implicat.  Modelele (tiparele) de acţiune individuală:  oamenii tind să acţioneze într-o manieră profitabilă lor şi în concordanţă cu interesele şi valorile lor.Teoria interactivă (Terrence Thornberry) Premisă – combină valenţele teoriilor: legăturii sociale.  adoptarea legilor penale. sunt formate din oameni care trăiesc în condiţii foarte diferite.  particularităţi. colegiu. angajamentul faţă de şcoală. în mai mare măsură. oamenii tind să-şi modifice (ajusteze) valorile pentru a fi conforme intereselor proprii. adoptarea valorilor delicvente. chiar conflictuale. cu atât mai mulţi oameni din ea au valori şi interese diferite. delicvenţa va deveni.  modelele de acţiune individuală. pe vârste: 11 – 12 ani angajamentul faţă de şcoală şi asocierea cu alţi delicvenţi primează. în special conceptele aferente – ataşamentul faţă de părinţi. care înlocuiesc ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală. corect sau cel puţin scuzabil.  în timp ce slăbirea legăturii cu societatea convenţională poate fi cauza iniţială a delicvenţei.  societăţile complexe.  aplicarea legilor penale. ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală şi. oamenii tind să-şi dezvolte modelele de acţiune ∆ . serviciu militar) şi angajamentul familial (căsătoria şi proprii copii). Ipostaze combinative  cu cât ataşamentul faţă de părinţi şi angajamentul faţă de şcoală sunt mai scăzute. drept şi just sau cel puţin scuzabil) şi interesele sale (ceea ce o recompensează şi de care beneficiază) sunt determinate de condiţiile în care se trăieşte.  când valorile şi interesele sunt contradictorii. încrederea în valorile convenţionale. la adolescenţa târzie prevalează angajamentul în activităţi convenţionale (angajarea în muncă. indirect. cu timpul tind să creadă că acţiunile care sunt în beneficiul lor sunt cu adevărat bune. controlului social şi învăţării sociale. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile. indirect. cu atât creşte riscul delicvenţei şi invers. prin intermedierea influenţei sale asupra ataşamentului.

dacă este mai puternic. economic şi politic.  Distribuirea oficială a ratei criminalităţii Din cauza proceselor de legiferare şi de aplicare a legii în maniera de mai sus. cu cât puterea politică şi economică este mai mare. aceasta din urmă determinând creşterea stresului Stres Socializare inadecvată Legături convenţionale slabe Legături delicvente puternice Comportamentul delicvent Teoria reintegrării prin blamare (ruşinare). cu atât mai probabil infractorul va fi acuzat. cu cât o persoană are mai multă putere politică şi economică. controlului social. dacă el are mai puţină putere decât victima şi cu atât mai probabil el va fi mai puţin acuzat. Cu cât este mai mare diferenţa de putere dintre victimă şi infractor. ca totalitate a proceselor sociale de exprimare a dezaprobării. cu atât este mai capabilă să obţină intervenţia instituţiilor de aplicare a legii. un compromis în care grupurile organizate încearcă să-şi promoveze şi să-şi apere valorile şi interesele proprii (vezi incriminarea faptelor care afectează dreptul de autor). teoria oportunităţii. cei care au blamat asigură. CAUZA CRIMINALITĂŢII – eşecul proceselor blamării (ruşinării) MECANISM EXPLICATIV: • stigmatizarea. alte surse ale controlului social redus sunt socializarea deficitară. etc. legăturii sociale. cu atât mai mult legea penală tinde să reprezinte valorile şi interesele acelui grup (A se vedea dezincriminarea homosexualităţii. permiţându-i reintegrarea în grup.  legile penale reprezintă. în condiţiile în care stresul este una din sursele controlului social slab şi slăbeşte legăturile convenţionale ale unei persoane. PREMISA – Blamarea (ruşinarea). cu atât mai puţin probabil grupul respectiv va acţiona în sensul încălcării legii penale.  instituţiile de aplicare a legii tind să acuze persoanele cu mai puţină putere economică şi politică. Elliot.  Aplicarea legilor penale:  în general.  delicvenţa este mai ridicată când o persoană este supusă unui stres ridicat şi unui control slab. care sunt în beneficiul lor şi pe care le consideră bune. rata oficială a criminalităţii.  în general. teoria asociaţiei diferenţiale şi teoria subculturilor delicvente. care au intenţia şi efectul de a induce persoanei blamate şi / sau condamnate remuşcări pentru faptele sale. atunci când blamarea conduce la sentimentul de deviant în cel blamat. cu toată opoziţia Bisericii Ortodoxe Române). şi învăţării sociale. şi invers. (John Braitwaite).relativ stabile. atunci când ea înşeală pe cineva. menţinerea legăturilor cu cel blamat şi îl susţin în remodelarea comportamentală. corecte şi juste sau cel puţin scuzabile  Adoptarea legilor penale (legiferarea)  legiferarea este o parte a procesului conflictual. decât interesele şi valorile unui singur grup. atunci când este înşelată de către cineva. dezorganizarea socială. Suzane S. în continuare. în raport cu victima.  cu cât o persoană are o putere politică şi economică mai mare. continuarea Dezorganiza ∆rea socială 25 . teoria învăţării sociale. Ageton şi Rachelle J. • reintegrarea. o combinaţie da valori şi interese ale mai multor grupuri. independent de oricare alţi factori care ar putea-o influenţa. a etichetării şi stigmatizării. decât pe cele cu mai multă astfel de putere. combină teoriile stresului. indivizilor şi grupurilor tinde să fie invers proporţională cu puterea lor economică şi politică. totuşi. ∆ Teoria integrativă (Delbert S. de obicei. cu cât puterea politică şi economică ale unui grup sunt mai mari. cu atât este mai dificil pentru instituţiile de aplicare a legii să acuze acea persoană. combină teoria interacţionalismului social. Altminteri. teoria controlului social. Cantor).

apariţia oportunităţilor ilegitime şi. reprezintă un factor inhibator asupra intenţiei criminale şi trecerii la act. sau de a-şi continua acţiunile ori inacţiunile ilicite deja întreprinse. TIPOLOGIA PREVENIRII CRIMINALITĂŢII  Criteriul clasic. 26 . prin sancţiunile preconizate. îndeosebi. a numărului infracţiunilor. pentru descoperirea infracţiunilor. treptată. formarea subculturilor. pe deoparte. Stricto sensu – prevenirea criminalităţii se referă. dacă lipseşte victima potenţială) MODULUL 7 PREVENIREA CRIMINALITĂŢII – ABORDARE GLOBALĂ – 1.)  constrângerea.2. de aici.ns. şi de proporţia de control la care este supusă şi pe care el îl exercită). PREVENIREA ŞI COMBATEREA CRIMINALITĂŢII – DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI INTERFERENŢE ∆ o Lato sensu. face probabil ca cel ruşinat să participe la o subcultură delicventă şi. lipsa comunitarismului conduce la stigmatizare care.  ansamblul demersurilor şi măsurilor formulate şi adoptate în baza concluziilor desprinse din studiul cauzalităţii fenomenului infracţional. prin mijlocul măsurilor şi acţiunilor preventive şi represive. rezultată din probabilitatea scăzută a exercitării efective a controlului potenţial propriu. victimelor şi al urmărilor unor asemenea fapte antisociale. legalist: o prevenirea generală – însăşi existenţa legii penale. pentru preîntâmpinarea de a comite noi fapte penale. fără a-i permite reintegrarea. o 1. corelarea subiecţilor activi. infractorilor. precum şi predispoziţia spre motivaţie (predispoziţie dată de dorinţa de autonomie a individului. circumstanţele în care este posibilă trecerea la act (violul nu este posibil. ca principali factori criminogeni se asociază cu:  provocările – apariţia unor schimbări care invită la actul delicvent (insulte. în scopul preveniri activităţilor lor ilicite şi tragerii la răspundere penală.• stigmatizării. concomitent. etc.  oportunitatea. la rândul său. exclusiv. interdependenţa de referinţă cu cât este mai mare (ca la sate şi comune n. prinderea. are ca efect blocarea oportunităţilor pentru cel în cauză. la măsurile şi acţiunilor întreprinse înainte de comiterea de infracţiuni pentru preîntâmpinarea apariţiei şi manifestării lor. identificarea. iar crima intervine atunci când se încearcă reechilibrarea acestui control dezechilibrat. creşterea continuă a urbanizării şi mobilităţii populaţiei micşorează şansele „comunitarismului” (interdependenţei indivizilor din comunitatea şi cultura dată). creşterea criminalităţii. prin conţinutul său şi. în sensuri diferite de abordare:  ansamblul demersurilor ce decurg din dreptul suveran statului de apărare a existenţei sale legale şi materiale şi de solvgardare a ordinii publice. înglobează. să comită noi infracţiuni.). • Probabilitatea devianţei este în raport direct proporţional cu gradul dezechilibrului controlului.  accepţie sintetică: totalitatea măsurilor destinate preîntâmpinării comiterii de (noi) infracţiuni. de aici. Tittle) ESENŢĂ – Cauza criminalităţii derivă din dezechilibru între controlul la care o persoană este supusă din partea societăţii şi controlul pe care acea persoană îl exercită asupra altora şi în acea societate. Combatere sau reprimare a criminalităţii ? 2. reducerea. Combaterea criminalităţii – ansamblul măsurilor şi acţiunilor întreprinse. în caz de comitere a infracţiunii. a căror implementare are menirea de a asigura stăpânirea criminalităţii. Teoria echilibrului controlului (Carles R. cu atât se asociază mai mult cu reintegrarea. această proporţie reprezentând şi principala bază a motivaţiei care conduce la delicvenţă. • Motivaţia astfel concepută. post – factum. atât prevenirea propriu-zisă cât şi combaterea criminalităţii.

prin demersuri specifice şi mecanisme asociate: o Poliţia pentru protecţia şi supravegherea subiecţilor şi claselor periculoase etc. cu activităţi de asigurare a securităţii.  Criteriul corelării modificării definiţiei legaliste cu fazele implementării măsurilor preventive: Premisa: extinderea definiţiei infracţiunii stipulată în cadrul penal. cu perspectiva. în optica lui BENIGNO DI TULIO • profilaxia generală: o profilaxia generală.  măsuri şi acţiuni pentru destinderea tensiunilor între grupuri umane (majoritare – minoritare.  prevenire socială. de prevenirea specială. eventuală. fără sarcina restabilirii ordinii publice (la cursă ciclistă). care se apleacă asupra legilor penale şi ameninţării cu pedeapsa. măsurile de ordin economico-social şi educativ fiind prioritare. definită strict legalist). cu aplicarea de sancţiuni.)  rolul important al dispoziţiilor privind drepturile omului.  relaţionarea prevenire generală – prevenire specială.  27 . de genul: • măsurilor de securitate ( camere video. directă. a restabilirii ordinii. dacă va fi tulburată (la reuniuni publice. din perspectiva interacţiunii şi intercondiţionării reciproce.  Criteriul direcţiilor principale:  prevenţia socială. indirectă. • măsurilor de influenţare a costurilor şi beneficiilor infractorilor.  servicii de menţinere a ordinii. suceptibilă să reducă riscurile criminalităţii. bazată pe politica socială.o prevenirea specială. în cazul încălcării sale faţă de autorii activi. în ideea acţionării asupra tuturor elementelor de cauzalitate care conduc la delicvenţă. ca ansamblu de măsuri aplicabile în raport cu persoanele care deja au comis delicte. vizând prevenirea unor tipuri distincte de criminalitate. acţiunea asupra factorilor sociali implicaţi în criminogeneză. de timpul:  educaţie.  protecţia mediului înconjurător. totalitatea măsurilor întreprinse pentru preîntâmpinarea comiterii delictelor.  prevenţia situaţională. aplicate de către factorii direct implicaţi ori interesaţi de aceasta.  prevenirea predelictuală. pentru orientarea şi influenţarea lor în sensul dorit – limitarea impactului lor cauzativ sau condiţionativ. ca orice formă de activitate legală. o profilaxia criminală. pentru preîntâmpinarea continuării activităţii lor ilicite ori a comiterii de alte fapte penale – depistare – cercetare şi tragere la raspundere penală. pentru a include „orice încălcare a normei de conduită”. Criteriul nivelurilor de realizare: o prevenirea primară. ca ansamblul măsurilor care au ca scop reducerea ocaziilor care favorizează comiterea de infracţiuni şi sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi şi traşi la răspundere penală. potenţând comiterea lor (Sublinierea tezei a doua a aserţiunii deosebeşte prevenirea post-delictuală. dar şi vizând introducerea corecţiilor de rigoare asupra tuturor aspectelor care au concurat la complexitatea cauzală a acestor delicte.  prevenirea post-delictuală. ca factor inhibator prin:  servicii de ordine.). o prevenirea secundară.a. meciuri de fotbal ş. prin prezenţa fizică în termen a dispozitivelor poliţieneşti (şi nu numai). sisteme de alarmare). trecerea efectivă la aplicarea legii penale. pentru limitarea sau eliminarea incidenţei lor. • profilaxia specială.  supravegherea foştilor deţinuţi şi grija pentru reabilitarea lor. destinate activităţii de securitate. PROFILAXIA CRIMINALITĂŢII. etc.

prin măsuri în domeniile:  domeniul învăţământului şi protecţiei sociale. • broşuri şi publicaţii periodice cu tematică de prevenire şi reprimare a criminalităţii. simpozioane. • servicii speciale de voluntari neînarmaţi. în final.  activităţi constructive de ocupare a timpului liber. integrat în structura construcţiilor. vizând restrângerea posibilităţilor de comitere a actelor infracţionale. • îmbunătăţirea relaţiilor poliţiei cu publicul  Patrularea preventivă stradală şi zonală: • patrulări poliţieneşti pe străzi.  Servicii de consultanţă antinfracţională.  limitarea şomajului. • exerciţii demonstrative la sărbători. • comitetele de prevenire şi de protecţie a copiilor. noi norme de securitate a construcţiilor şi centrelor comerciale (A se vedea decizia de completare a măsurilor tehnice de înregistrare de la benzinăria din Bucureşti. • instructaje tehnice asupra sistemelor de securitate şi prevenire. prin: • strategii cu măsuri tehnice:  iluminatul stradal. • structuri specializate poliţieneşti de relaţii publice. cu publicul şi cu comunitatea.  promovarea conceptului de „spaţiu de protecţie”. • protecţia fizică împotriva infracţiunilor:  încuietori cu siguranţă la locuinţe. restrângerea câmpului de acţiune a criminalităţii.  Echipamente tehnice audiovizuale în staţii de cale ferată. transferarea lor în faţa autorităţilor judiciare competente şi pedepsirea acestora. celebrări. reabilitarea lor (Sublinierea diferenţiază acest tip. • structuri mixte cu poliţişti.  Asociaţii cetăţeneşti pentru prevenire: • pentru sprijin reciproc. supravegherea şi. servicii de restabilire a ordinii publice grav tulburate (Detaşamentele de Intervenţie Rapidă) o prevenirea terţiară. Finalitate. • marcarea individuală a obiectelor de valoare. reperarea şi arestarea delicvenţilor. pe următoarele coordonate:  reducerea potenţialului de comitere a infracţiunilor. jefuită de tânărul cu „pistolul” (brichetă. legalistă) Criteriul finalităţilor avute în vedere: o prevenirea fondată pe strategii indirecte. • cursuri de autoapărare. în fapt)).  campanii ale departamentelor poliţieneşti de promovare a existenţei şi eficacităţii acestor sisteme. prin măsuri cu un pronunţat caracter practic-aplicativ. etc. de prevenire a criminalităţii. cu participarea publicului.  Campanii publicitare. • ONG-uri de profil. • pază particulară.  intervenţii în timp de criză o prevenirea fondată pe strategii directe. intersecţii sau pieţe. prin echipe poliţieneşti specializate. structurarea şi implementarea posibilităţilor societăţii pentru implementarea calităţii generale a vieţii şi. Finalitate: identificarea. asigurate de poliţie: • expoziţii. cu implicarea mass-media: • publicitate de cazuri.  28 . de prevenirea specială. sisteme electronice de alarmă antifurt la autovehicule.  ridicarea standardului de viaţă al comunităţilor. avioane. conferinţe publice. • supravegherea transportului public. aeroporturi. astfel. • „amicii poliţiei”.

⇨ Măsuri adecvate pentru a garanta că organismele de supraveghere şi securitate( societăţile de pază şi securitate – n. dacă a acţionat bine în plan preventiv. care nu sunt bine definite. pentru sporirea riscului delicvenţilor de a fi descoperiţi: • Axarea studiului asupra unei criminalităţii specifice. informarea populaţiei asupra lor şi determinarea ei să coopereze.  crearea şi implementarea structurilor comune. pentru potenţarea eficacităţii acţionale. RECOMANDĂRI.  Crearea. cu rol de coordonare şi planificare. în domeniul prevenirii şi respectiv. antiinfracţionale.ns: Pentru a nu mai acuza poliţia că nu a acţionat. • Internetul poliţiei. de activitate infracţională. cu atribuţii şi sarcini specifice (A se vedea detaliile cuvenite din Recomandarea de referinţă. cu caracter de inovaţie. potrivit Recomandării Nr. ⇨ Implicarea concursului larg al colectivităţii şi coordonarea eforturilor poliţiei şi ale altor agenţii publice şi private. PUNCTUALE. • Identificarea infracţiunilor care sunt posibil de infuenţat prin măsuri preventive. bine. de criminalitate şi / sau pe ansamblu criminalităţii. care ar necesita: • O definire clară şi precisă a criteriilor de eficacitate (N. de profil).  tematici preventive în învăţământ. ⇨ Dezvoltarea de politici privind prevenirea socială şi acordarea unei atenţii speciale prevenţiei situaţionale. precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor ţinându-se cont de particularităţile locale şi de necesitatea concentrării lor pe anumite tipuri de criminalitate (A se vedea corupţia din România anului 2003).ns) nu împiedică funcţiile poliţiei şi nu compromit libertăţile individuale şi ordinea publică (A se vedea cazul Tepro – Iaşi. adoptată de Consiliul Europei. ⇨ Efectuarea de cercetării ştiinţifice criminologice. necesare acestui scop. ca misiune permanentă. în toate programele guvernamentale de luptă împotriva criminalităţii stipularea de obligaţii concrete de acţiune şi prevederea creditelor (financiare). Criterii posibile: 29 . • Identificarea obstacolelor în calea unei acţiunii preventive eficiente şi căutarea mijloacelor de a le depăşi (de exemplu. în baza cărora măsurile de prevenire să decurgă din cunoaşterea aprofundată a problemei. apatia populaţiei. prevenirea fondată pe strategii specifice. • Identificarea caracteristicilor criminalităţii şi victimelor într-un sector geografic determinat (Corelat cu cartografierea şi ecologia infracţiunilor). pe plan naţional şi local. dacă are mai multe constatării. pe tipuri delicvente. ⇨ Acţiunea la toate nivelurile posibile. • Obţinerea sprijinului organismelor implicate în iniţiativele de prevenire. specifice. al combaterii(reprimării infracţiunilor).o prezentare de persoane cu rezultate preventive notabile. competiţii între zonele rezidenţiale privind asigurarea securităţii şi siguranţei publice. de genul:  organizarea şi implementarea măsurilor de protecţie juvenilă (A se vedea Legea protecţiei copilului şi programele poliţieneşti. care pot fi facilitate prin crearea unor organisme specializate de prevenire a criminalităţii. în acest sens. R (187) 19 referitoare la organizarea prevenirii criminalităţii. Finalitate: abordări strategice. etc.  Promovarea şi încurajarea cercetărilor în domeniul prevenirii. corelate cu prevederile instituţiilor similare din România ). mai degrabă decât asupra unor domenii vaste. UNELE STANDARDE ŞI MECANISME DE PREVENIRE A CRIMINALITĂŢII 1 Cadrul general de prevenire. lipsa creditelor. rivalităţile între diferite organisme). încurajarea şi susţinerea pe plan naţional şi/sau pe plan regional şi local de organisme de prevenire a criminalităţii. • • 3. în care membri ai unei societăţii de pază au fost implicaţi în asasinarea liderului de sindicat incomod – 2001). ÎN REALIZAREA DEZIDERATELOR ANTERIOARE:  Includerea prevenirii. cu atenţie deosebită asupra evaluării programelor de prevenire. stabilirea de responsabilităţi precise în cadrul instanţelor guvernamentale.  Măsuri necesare.

globale şi pe tipuri distincte. cele din urmă să ajute poliţia în acţiunea de prevenire a criminalităţii  Conceperea.  Promovarea şi implementarea celorlalte măsuri punctuale statuate în Rezoluţia (73) 25 asupra metodelor de studiu perevizional al criminalităţii. o ponderea constatărilor de infracţiunii economico . în special în raporturile cu populaţia. a orientărilor politicii referitoare la criminalitate şi depunerea eforturilor necesare strângerii observaţiilor cetăţenilor asupra acestei politici. cu autori iniţial necunoscuţi. adoptată de Consiliul Europei (1973)  Reexaminarea şi. de regulă. provocând îngrijorare. prin intermediul comisiilor consultative ad-hoc. după intervenţie. incluzând şi anchete asupra victimizării. c. îndeosebi prin: a. sau între situaţia anterioară şi cea posterioară introducerii măsurilor preventive. 2. pe următoarele coordonate majore: 1. implicarea publicului în elaborarea acestor politici. adoptată de Consiliul Europei în anul 1983. includerea noţiunilor de drept penal şi de criminologie în programele de învăţământ şi încurajarea prin cele mai potrivite mijloace.)  Introducerea şi valorificarea elementelor de compararea între un sector experimental şi un sector martor. pentru reducerea stărilor de pericol derivate din infracţiunile continui sau continuate. atunci să fie stabilite norme minime.  Studierea deplasării criminalităţii. ca şi norme de comportament adecvat. b. b.a. o creşterea constatărilor la infracţiunile economice(fraude) care.financiare raportată la particularităţile zonale (judeţ de graniţă – contrabandă etc. pentru documente de identificare specifice. de către autorităţi. completarea reglementărilor juridice relative la abilităţile iniţiale. cunoştinţe tehnice de supraveghere şi securitate. la autorizările periodice şi la inspecţiile autorităţilor publice abilitate asupra societăţilor de securitate şi supraveghere. în special în colaborare cu mass . concrete. drepturile. 3. precum şi dezvoltarea cercetărilor asupra criminalităţii şi justiţiei penale. o realizarea unui optim al raportului număr de infracţiunii constante / număr de autori identificaţii. de regulă. în special dezbateri publice. avânduse în vedere: − dacă asemenea societăţi dispun de serviciile unui personal propriu. Participarea cetăţenilor la elaborarea politicii în domeniul criminalităţii. mai ales pentru portul uniformei diferite de cea a poliţiei. explicitarea. prin: 30 . de maniera a le înlătura prejudecăţile privind criminalitatea şi justiţia penală. se caută şi scăderea infracţiunilor de natură judiciară care. − încurajarea relaţiilor pozitive între poliţie şi societăţile de supraveghere şi securitate.reducerea ratei generale a criminalităţii.. pe plan naţional şi local. al unor organisme cu caracter permanent şi prin vaste proceduri de consultare. în limitele activităţilor. transmiterea informaţiilor astfel obţinute spre cetăţeni. adoptarea şi implementarea măsurilor necesare pentru o cooperare eficientă internaţională în materie de prevenire. obligaţiile şi responsabilităţile acestui personal. o ponderea soluţionării lucrărilor şi cauzelor penale. care să cuprindă noţiuni de drept penal. a evoluţiei sale. o reducerea ponderii restituirilor pentru completarea cercetărilor şi schimbărilor de soluţii propuse (la nivelul poliţiei şi parchetului). astfel încât. dacă este cazul. se reclamă şi includ un pronunţat sentiment de nesiguranţă civică. Potenţarea rolului cetăţenilor în aplicarea politicii referitoare la criminalitate. extinderea şi ameliorarea calităţii statisticilor criminalităţii.media. o creşterea celerităţii înfăptuirii actului de justiţie pe traseul poliţie – parchet – instanţe de judecată. numărul şi puterea economică a agenţilor economici ş. o 3. a conştientizării problemelor reale privitoare la criminalitate şi justiţia penală. pentru formarea adecvată.2 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva Recomandării (83)7 privind participarea publicului la politica în domeniul criminalităţii. Informarea şi cercetarea: a.

o difuzarea în public şi faţă de victime a tuturor informaţiilor şi sfaturilor de natură să evite victimizarea sau o nouă victimizare.  acordarea de priorităţi încadrării în muncă a tinerilor. o promovarea de programe de concentrare între vecini. pe plan naţional şi local. să poată face faţă problemelor de comportament ale elevilor.ns. privind rolul esenţial pe care trebuie să-l joace în aplicarea politicii de prevenire a criminalităţii şi de reintegrare socială a delicvenţilor. • Efecte negative: − amânarea soluţionării. în special după consultarea companiilor de asigurări şi specialiştilor din domeniu. îndeosebi. manifestările. poate duce la amplificarea conflictului şi a efectelor sale. o asigurarea prevenirii sociale cu accent pe:  promovarea. cu scopul de a le permite ca. pentru a face faţă necesităţilor imediate.  încurajarea arhitecţilor şi urbaniştilor în promovarea. îndeosebi. incluzând şi o protecţie contra răzbunării delicventului. în vederea ameliorării vieţii şi reducerii impactului criminogen al urbanismului. valenţe. în familie şi în mediul social al victimei. − determină părţile să participe la negociere. R (87) 21 privind asistenţa victimelor şi prevenirea victimizării. în colaborarea cu autorităţile locale şi poliţia. o încurajarea experienţelor (pe bază naţională sau locală) medierii dintre delicvent şi victimă şi evaluarea rezultatelor vizând. aplanarea şi soluţionarea conflictelor – mecanism important de prevenire a criminalităţii (Ms. în special celor vulnerabile. cu scopul de a le facilita obţinerea de posturi. de a evita. 3.  formarea profesorilor. a Consiliului Europei (1987). urmărind să nu se alimenteze. A se vedea controversa. o evaluarea eficacităţii programelor puse în aplicare pentru prevenirea victimizării populaţiei. pentru prevenirea victimizării şi încurajarea grupurilor cu risc pentru a lua măsuri de prevenire. prin informaţii şi structuri corespunzătoare. Joyce New) o Aplanarea şi soluţionarea conflictelor – delimitări conceptuale. pe coordonatele următoare: o facilitarea solidarităţii în comunitate şi.  inventarierea ansamblului de elemente şi de mijloace tehnice de prevenire a ocaziilor de criminalitatea. implicate.4 Medierea. locurile de acţiune a acestuia şi de a se deplasa în „zig – zag”. − face sau nu apt pentru negociere pe cel reticent. în ansamblu sau pentru anumite grupuri sociale etc. a unei informaţii adecvate asupra delicvenţei juvenile. în special în asociaţie cu măsurile de înlocuire a pedepsei privative de libertate şi de sprijinire a victimelor. momentan. în cadrul cursurilor şi serviciilor de consultaţie pentru părinţi. 31 . a unei morfologii urbane mai umane şi de natură a preveni criminalitatea. 3. pentru a evita victimizarea). în special privind cauzele. care nu este favorabilă. pe cât posibil. inutil.3 Organizarea prevenirii criminalităţii din perspectiva aplicării Recomandării Nr. sentimentele de frică şi insecuritate (N. o efort maxim pentru prevenirea delicvenţei şi victimizării atât prin politici de dezvoltare socială. limite şi interferenţe  Aplanarea – găsirea unei soluţii de moment. cât şi prin mijloace de prevenire din punct de vedere constituţional. pe problemele anterioare prezentate. pentru a găsi soluţii. ambelor părţi implicate şi care presupune amânarea soluţionării • Efecte pozitive: − deschide calea soluţionării conflictului. modalităţiile şi mijloacele de prevenire a sa. după şirul lung de victime făcut de către un lunetist. precum şi încurajarea celorlalţi muncitori de a-i integra în colectivităţile de muncă. dat de către poliţia locală dintr-un mare oraş american. − crează timpul necesar găsirii de soluţii. în cadrul funcţiilor lor.  luarea în consideraţie a sugestiilor asociaţiilor de cetăţeni privind întărirea coeziunii sociale în oraşe şi cartiere şi oferirea prilejului lor de a contribui la planificarea urbană. măsurile prin care pot fi apărate interesele victimei. „sfatului”. o acordarea unui ajutor urgent victimelor şi familiilor. promovarea formării profesionale a celor cu comportamente deviante.  încurajarea autorităţilor locale în promovarea unui dialog cu cetăţenii.o sensibilizarea acestora.

 Conflictul bazat pe resurse o Relaţiomente care pot face posibilă soluţionarea conflictului:  părţile să fie încredinţate că lucrurile nu mai pot continua aşa cum sunt în prezent. în primul rând.  Negocierea. politică. spre deosebire de arbitraj şi acţiunea în justiţie. spre deosebire de celelalte trei căi. o Elemente ale reuşitei medierii şi mediatorului: o o 32 .  Interesele / nevoile     o vizibile invizibile Tipologia naturii conflictului  Conflict bazat pe guvernare. străine de conflict. când o parte are o putere mai mare decât cealaltă din conflict.  Nivelul interpersonal: conflict între o persoană şi comunitatea din care face parte. implică.  Conflicte de natură etnică. Nu întotdeauna poziţiile corespund intereselor şi nevoilor reale ale părţilor care le adoptă. arbitrajul.  toate părţile să-şi expună cu claritate interesele şi nevoile. Căile principale de soluţionare a conflictelor −  negocierea. • inflexibile. o asimetrică. cel puţin similară.o rezultatul poate diferi de cel al soluţionării Soluţionarea – rezolvarea efectivă a conflictului prin stingerea sa ca urmare a satisfacerii ambelor părţi. derivat din sentimentul că guvernul nu rezolvă cum trebuie ccea ce oamenii are realmente nevoie. prezenţa numai a celor două părţi implicate în conflict  Medierea – presupune prezenţa şi implicarea unei terţe persoane.  toate părţile să manifeste o oarecare flexibilitate în poziţiile lor.  părţile să fie încredinţate că problemele nu vor dispare de la sine. care nu are putere de decizie.  Nivelul internaţional: conflictul care implică cel puţin două state sau grupări de state. o Componente presupuse de căile de soluţionare a conflictelor:  Puterea o simetrică. interesele şi nevoile părţilor şi nu atât poziţia lor.  Nivelul intergrupuri: conflictul între două sau mai multe grupuri de persoane din acceaşi comunitate sau comunităţii diferite. În aplanarea şi soluţionarea unui conflict trebuie avut în vedere. căreia cele două părţi conflictuale ar trebui să i se supună. lingvistică. religioasă.  Poziţiile părţilor • flexibile. pe de o parte şi grupări teroriste. la care ce-a de-a treia parte are putere de decizie. acţiunea în justiţie. o Nivelurile de soluţionare a conflictelor:  Nivelul intrapersonal: conflictul are loc între persoane. medierea.  toate părţile să accepte că procesul de soluţionare să aducă un câştig fiecăreia.  toate părţile din conflict care deţin puterea de decizie să fie de acord să intre într-un proces de aplanare şi soluţionare a conflictului. din punctul de vedere al intereselor puse în joc.

„greutatea” lor specifică. Instrumentul infracţiunilor – orice obiect folosit sau care se intenţionează a fi folosit. 3.  asumarea responsabilităţilor pentru interacţiune. conform Convenţiei relativă la spălarea.1.  capacitatea şi deprinderea mediatorului de a reformula ce s-a spus.  să cunoască interesele / nevoile reale ale părţilor. Produsul infracţiunilor – orice avantaj economic obţinut dintr-o infracţiune penală. în viziunea Convenţiei relative la descoperirea. de orice natură:  corporal  incorporal  mobil  imobil. Privarea delicvenţilor de produsele infracţiunilor – metodă modernă şi eficace de luptă contra criminalităţii grave.  mediatorul să fie pentru concesii reciproce şi nu un arbitru ale cărui intervenţii să se bazeze strict numai pe norme şi pe lege. 8 noiembrie 1990). Aşa să facem şi cu ceilalţi! Caracteristici şi cerinţe ale interacţiunii din cadrul medierii:  ascultarea.5. Strasbourg.  toţi ne apreciem propria valoare. care poate consta în: orice bun.  să se manifeste toleranţă la ambiguităţi şi la punctele de vedere diferite. capacitatea de a menţine echilibrul şi de a nu crea sentimentul de complexare nici uneia dintre părţi. 33 . receptivitate. în orice modalitate. mediatorul trebuie să fie mai puternic decât partea cea mai puternică.5. percepţia ca neutru poate fi mai importantă decât însăşi realitatea. încredere şi empatie faţă de ceilalţi. Principii care trebuie respectate în cursul medierii:  în loc să se caute şi să se vadă diferenţele.  să aibă încredere personală în justeţea acţiunii sale.o o  mediatorul să fie perceput şi să acţioneze ca un neutru. a critica sete foarte uşor.  să se asigure că toţi cei care au o miză în dispută se află la masa tratativelor pentru care va porni de la cunoaşterea categoriilor de interese vizate şi a celor mai reprezentative persoane care să le susţină.  când una din părţi are o putere mai mare decât cealaltă.  încurajarea regândirii soluţiilor. prin corectitudinea sa şi situarea de partea adevărului. pentru ca toate părţile să fie încredinţate că s-a reţinut ceea ce au vrut cu adevărat să spună. pentru a comite una sau mai multe infracţiuni penale. capacitatea de a fi atent şi a reţine ceea ce expun ceilalţi. în totalitate sau în parte.  este mai bine de a avansa propunerii constructive. spălarea. este mai bine de căutat şi invocat asemănările. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor. actele juridice sau documentele atestând un titlu sau un drept cu privire la un bun.  părţile să aibă credibilitate reciprocă.  să nu se manifeste pripeală în tragerea concluziilor. din partea fiecărui participant. 3. Precizări terminologice. sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunilor (Consiliul Europei şi alte state semnatare. descoperirea.

investigare şi provizorii. financiare şi comerciale. în dreptul intern. Măsuri legislative şi de altă natură. telex. ca şi strângerea probelor necesare.01. înţelegere. deţine sau foloseşte ştie. sau ajutorarea oricărei persoane care este implicată în comiterea infracţiunii principale să scape de consecinţele juridice ale faptelor sale. ∆ interceptării telecomunicaţiilor. A se vedea Legea nr. amplasării.ns. dacă se ştie că aceste bunuri constituie produse ale infracţiunilor. măsuri de investigare şi măsuri provizorii. c. care conduc la privarea permanentă de bunul provenit din aceste infracţiuni. • Sfera de cuprindere-supravegherea mijloacelor transmiteri prin telefon. c. fax (Internet n. 1. că acestea constituie produsul unei infracţiuni. conform Recomandării R(85) 10 a Comitetului Miniştrilor statelor membre ale Consiliului Europei relativă la aplicarea practica a Convenţiei europene de întrajutorare reciprocă penală. ajutor sau sfaturi în vederea comiterii faptei.6. o Parte neputând invoca secretul bancar pentru a refuza să dea curs acestor stipulaţii. despre care autorul ştie că aceste bunuri sunt produsul infracţiunilor. b. incriminarea. din 18. Participarea la una din infracţiunile de la literele a-c sau orice asociere. măsuri legislative şi de alta natură necesare împuternicirii tribunalelor sau altor autorităţi competente de a dispune de accesul şi consultarea dosarelor bancare. pentru ca persoanele afectate de măsurile de confiscare. Măsuri la nivel naţional: a.5.2. conform dreptului intern. 3. originii. dispunerii. Infracţiunile de spălare: a. precum şi de transmitere a înregistrărilor şi transcripţiilor. care să permită identificarea şi căutarea bunurilor supuse confiscării şi prevenirii oricărei operaţiuni. care să uşureze identificarea şi urmărirea produsului. având în vedere natura sau gradul gravităţi infracţiunii ori statutul persoanei ale cărei mijloace de telecomunicaţii trebuie supravegheat.1999. e. tentativă sau complicitatea pentru oferirea de asistenţă.1999. Convertirea sau transferarea bunurilor fiecărei Părţi (la convenţia de referinţă). Disimularea sau ascunderea naturii.Confiscarea – o pedeapsă sau o măsură ordonată de către un tribunal ca urmare a unei proceduri referitoare la una sau mai multe infracţiuni penale. a infracţiunilor de spălare. Infracţiunea principală – orice infracţiune penală în urma căreia produsele sunt rezultate sau susceptibile de a deveni obiectul uneia din infracţiunile de spălare. mişcării sau proprietăţii reale a bunurilor sau drepturilor respective. în momentul când le primeşte. de natură legislativă şi de altă natură.01. publicată în Monitorul Oficial al României din 21. ∆ observări. f. 21 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor. în scopul punerii în aplicare a procedurilor de confiscare. de genul: ∆ ordonanţelor de supraveghere a conturilor bancare. în scopul disimulării sau ascunderii ilicite a acestor bunuri. b. măsuri relative la confiscare. ∆ ordonanţelor de obţinere a documentelor specifice. adoptate şi necesare pentru a se permite confiscarea instrumentelor şi produselor. sub rezerva principiilor constituţionale şi a sistemului juridic intern. 34 . în privinţa comisiilor regatori pentru supravegherea telecomunicaţiilor (28 iunie 1985) REGULI ŞI MECANISM DE REZOLVARE. • Excepţii de la punerea în aplicare a comisiilor rogatorii în domeniu: o când legea statului în cauza nu permite recurgerea la această metodă. Supravegherea telecomunicaţiilor. măsuri care să permită folosirea tehnicilor speciale de investigare. relative la recursurile judiciare. investigare şi provizorii să-şi poată apăra drepturile. d. 3. toate acestea patru numai dacă: • au fost comise cu intenţie. Achiziţionarea. oricărui transfer sau oricărei înstrăinări cu privire la aceste bunuri. sau bunurilor a căror valoare corespund acestor produse. • dacă.) sau prin alte mijloace de comunicare. prin măsuri legislative şi de altă natură li s-a conferit caracterul de infracţiune penală. ∆ accesul la sistemele computerizate. deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează. d.

1964).Scop .La cererea statului solicitant.Acordarea ajutorului mutual în vederea redării sociale a delicvenţilor. suplimentar stipulaţilor art. în cazurile în care condiţiile iniţiale prevăzute nu sunt satisfăcute de către cei vizaţi. fie în momentul condamnări. .în lupta împotriva criminalităţi.Autorităţile statului solicitant să nu folosească probele conţinute în înregistrările şi transcripţiile care i-au fost remise decât în scopurile care au motivat cererea. Supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat (Convenţia europeana pentru supravegherea persoanelor condamnate s-au eliberate condiţionat. a făcut obiectul:  unei decizi judiciare de vinovăţie însoţită de o suspendare condiţionată a pronunţării pedepsei. în total sau în parte. pe teritoriul statului solicitat.După ce a fost efectuată supravegherea cerută. iar copia procesului – verbal de distrugere să fie transmisă statului solicitant. . acesta va trebui să examineze problema competenţei sale şi să o comunice statului solicitant o 3.  controlul conduitei lor.  supravegherea şi eventual executarea. dacă este cazul. pronunţată sub condiţie sau a cărei executare a fost suspendată condiţionat. Strasbourg 30.  autorizarea supravegheri de către autoritatea competentă a Părţii solicitante. pe de o parte iar. fie punere ei în executare Punerea în executare a pedepsei sau măsurii de siguranţa a privări de libertate pronunţate în statul de origine. supravegherea nu s-ar justifica. în principal.7. de îndată ce este posibil. fie ulterior.Obligaţiile anterioare au în vedere orice persoană care. . ţinând cont de circumstanţele afaceri luate în considerare. fie pronunţarea sentinţei. care să permită.14 din convenţia europeană de întrajutorare penală:  o descriere cât mai precisă a mijlocului de telecomunicaţii ce trebuie supravegheat. să distrugă acele părţi care. asigură. atunci acesta din urmă ar trebui să informeze statul solicitant despre acest lucru şi să semnaleze.  unei condamnări ce comportă o privare de libertate.11. posibilităţile de prelungire a perioadei de aplicare a măsuri de supravegheri. să asigure pe teritoriul celorlalte redarea socială a delicvenţilor condamnaţi s-au eliberaţi condiţionat.Obligaţia părţilor contractante şi excepţiilor corelative. care poate consta în:  măsuri menite să faciliteze îndreptarea lor şi readaptarea lor la viaţa socială.  perioada de efectuare a supravegheri.când. .Autorităţile judiciare ale statului statului solicitant să distrugă. dacă infracţiunea care motivează cerere este precizată de legea ambelor state:  numai supravegherea. Dacă din înregistrările sau transcripţiile rezultate din supraveghere va apare că infracţiunea pentru care s-a cerut ajutorul a fost comisă în întregime sau. prin efectuarea supravegherilor. în scopul căreia a fost făcută cererea. care a fost supravegheat sau orice altă persoana interesată. • Dacă supravegherea este cerută pe o perioadă mai lunga decât cea permisă de dreptul intern al statului solicitat. o Cererile de ajutor reciproc trebuie să conţină. pe de altă parte. punerea în executare a sancţiuni. conform legii şi politicii sale. abonatul din serviciile sale de telecomunicaţii. înainte de a comunica înregistrările sau transcrierile solicitate. . Autorităţile sale judiciare să poată. datorită obiectivului şi motivului cererii nu prezintă interes pentru procedura penală. pe teritoriul uneia dintre părţile contractante. . în baza oricărei decizii ce emană de la unul dintre ele. autorităţile statului solicitant să informeze. contra delicventului şi a căror aplicare a fost suspendată. părţile înregistrării sau transcrierile care nu prezintă interes pentru procedura penală în scopul căreia a fost formatată cererea. dacă este cazul. . potrivit dreptului intern al statului solicitat. .  elemente din care să rezulte că obiectul cereri nu poate fi atins adecvat prin alte mijloace de anchetă. statul solicitat pe teritoriul căruia delincventul şi-a stabilit reşedinţa obişnuită. statele semnatare au datoria ca. 35 .

 realizarea integrală a condamnării executări. TEST TIP GRILA SI APLICATII PRACTICE GENERALE 1..criminologiei clinice…………………………………………………………..C.. pronostic si. 3.…………………. In care din urmatoarele situatii s-a regasit M..factorul criminogen .mecanismele de prevenire si combatere a criminalitatii…………………….3 Coordonarea.cauza criminogena 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 3 3 3 3 3 3 3 3 5.2 Studiul multidisciplinar al cazului individual si formularea unui diagnostic. confruntarea si prezentarea sistematica a rezultatelor diferitelor stiinte criminologice apartin: . care a comis o infractiune de delapidare din banii si bunurile aflate in gestiunea sa de serviciu: . criminologia generala………………………….…………………..criminologiei generale………………………………………………………... in functie de criteriul la care se incadreaza fiecare in parte: Nivele Interpretativ Descriptiv Explicativ .1 .infractiunile. Criminologia este stinta care studiaza: .. cooperarea.icvent defineste: 4.…....1 .victima .2 2..reactia sociala . tratamentul asupra unui de..……………………………1 36 .2 .. din punct de vedere strict legalist…………………………….mediul . eventual.specifica sau particulara………………………….1 criminologia clinica……………………………………. cauzele si conditiile criminalitatii……………………..………….determinismul.criminalitatea .terenul .actul criminal .…. Incercuiti cifrele din dreptul urmatoarelor elemente ce intra in obiectul analitic al Criminologiei..

.abandonul noxal…….da……………………………………………………………………………..………………………………………………….situatia amorfa………………………………………. potrivit legii....1 .……….3 13.…5 . singura. Intemeietorii Criminologiei...…………………………………….justitia privata nelimitata………………….…………………………………………………….3 .... Faptul ca victima unei infractiunii se putea razbuna.C.. pe la orele 24:00.invoiala pecuniara………………...Emile Durkhaim………………………………………………………………1 ..3 ... Avem situatii in care. provenit dintr-o familie destramata s-a raliat la o banda de cartier cu care.………………….legea talionului………….mediul acceptat…………………………. intr-o noapte. nu este interzisa? . Analizand cele de mai sus.4 11.4 12.4 Situatia in care..amorfa………………………………….mediu ecologic…………………………………………………………..……………………………………………. dupa criteriul descriptiv si cel al situatiei prezente: .abandonul noxal………………………...…....2 .nu cunosc……………………. …………………………………………………………………………1 .posibilitatea victimei de a aplica infractorului orice pedeapsa pe care acesta o dorea.invoiala pecuniara………………………….…..2 mixta sau intemediara…………………………………….. este: .……………………………………….situatia cu caracter subiectiv………………………………….………………………………….….……………..…………………………………….Enrico Ferri………………………………………………………………….. Printre primele forme de estompare a justitiei private nelimitate s-au inscris: ..Raffaele Garofalo……………….mediul de referinta…………………………………. 8.………………………………..………………………………………….…….. amorfa…………………………………. prin parcul in care se gaseau respectivii tineri..situatia amorfa…………………….2 7.3 cu caracter subiectiv………………………………………….…………………………………….7 9.situatia specifica sau periculoasa……………………………. de a comite infractiunea.. se incadra la: . Un tanar.situatia periculoasa…………………. exista ocazia.. posibilitatea invoirii pecuniare dintre victima – infractor.………………………………3 . violat o tanara care a trecut. pentru unele infractiunii..1 .4 ...2 37 ....………………………………..2 ..legea talionului………………………….…………………………………..…………………………………. la inceputurile istoriei Criminologiei...Segmund Freud…………………………..…..specifica sau periculoasa……………………………….nu…………………………………….micromediu……………………………….3 .1 .6 .……….nu……………………………………………………………………………..…………….…………………………….….……………………………………………….. incercuiti cifrele din dreptul fiecarei variante de raspuns.. sunt de facto: ...………………………………………………5 10.1 .2 .cu caracter subiectiv…………………………………………………….1 . inclusiv cu una mult mai aspra decat ea a suportat din partea infractorului.……2 .……………………. la realitatile Romaniei de astazi avem prezente unele prelungiri justitiare ale abandonului noxal si invoirii pecuniare. cauta ocazia favorabila de a realiza un furt din locuinte apartine de: .……………………………………………. transmise din generatie in generatie? .……3 Faptul ca T. cu orice pedeapsa ce o dorea. Din cate cunoasteti.1 .4 .………………………….2 .……………….. ca stiinta distincta.Cesare Lombroso…………………………………………………………….2 .………………………………….da……………………….6.. la care acestea se incadreaza obiectului Criminologiei.

comprehensiva……………………………………………………………3 . a: .. pe fondul cotinuarii unor elemente de criza economica.studiul faptei…………………………………………………………………3 15.….2 .proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale………………….1 .2 . in judetul ………. dar si al particularitatilor sale de judet de cronica.3 16.14. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei prognotice a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 22.. In cursul anului 2006.determinismului economic……………..determinismului localizat la nivelul constiintei…………………………….prognotica………………………………………………………………..…. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei aplicativ -militante a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 23.victimei………………………………………………………………………. Conform scolii sociologice de criminologie principala cauzalitate a criminalitatii se circumscrie: .1 .…………………………………….……………………………2 18.. In viziunea scolii sociologice de criminologie. introducerea politiei comunitare etc. cu 5% mai mult decat in anul precedent si s-a estiamt o crestere in acelasii ritm si pentru anul 2007.………………………. utilizate in Criminologie: 38 . de la nivel national...cognitiv – descriptiva…………………………………………………. …………5 19.. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei explicative a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 21.studiul infractorului………………………. Analizand descrierea invocata.faptei…………………………………………………………………………. incercuiti cifrele din dreptul acelor functii ale Criminologiei care isi gasesc acoperirea cel putin printrun element: .………. educational.aplicativ militanta ( de inginerie sociala)…………………….1 . prin excelenta. Clasificarea infractiunilor in doua tipuri majore – cu violenta si fara violenta reflecta existenta urmatoarelor concepte.4 .1 . au fost constatate 2110 infractiunii. Scrieti o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte exclusiv existenta functiei cognitiv – descriptive a Criminologiei: ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 20. sociala.2 . simplificarea cadrului juridic.determinismului economic…………………….. In scopul stapanirii si reducerii treptate a acelui fenomen s-au propus noi masuri de ordin legislativ privind combaterea coruptiei.…………………………………2 .1 .explicativa…………………………………………………………….fredonism………………………………….ambele variante de mai sus…………………………………………………. Scoala clasica criminologica punea accentul pe: .. .3 17. Scoala pozitivista italiana accentua pe studiul: . criminalitatea reprezinta expresia.faptuitorului………………………………………………………………….

privind relationarea dintre nivelul instructiei scolare si rata criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 30. cel putin o variabila test. Subdivizarea “ Infractiunii contra vietii.. dimpotriva. privind: . …………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 27. in mod diferit. Mentionati. din care sa rezulte de ce in municipiul X s-au constata 1220 de infractiunii. care desfasoara activitati de prevenire a criminalitatii isi pune amprenta. in primul caz fiind mai mica. asupra rate criminalitatii. pe cand in orasul Y 760 infractiunii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 29.2 39 . integritatii corporale si sanatatii”. rata criminalitatii inalta este asociata existentei unei saracii ridicate si somajului crescut. a unui numar prea mic de politisti.numarul de politisti . sunt bolnavi mintali. pe cand in al doilea caz mai mare. Constatarea ca delicventii cu un nivel de instructie mai saczut sunt mai prezenti in comiterea infractiunilor cu violenta.indicator………………………………………………………... incercuiti cifrele din dreptul variantelor de raspuns la care acestea se incadreaza la categoriile de variabile luate in considerare! Tip de variabila Independenta Dependenta Variabila test . utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………… 28. utilizata in explicarea cauzalitatii criminalitatii! ……………………………………………………………………………………………………………….eliminarea tipurilor definite…………………………………………………1 .2 dimensiuni……………………………………………………………………3 24..……………. in Criminologie.a eliminarii tipurilor definite………………………………………………. din structura infractiunilor cu violenta. Analizand aceasta descriere. Formulati o scurta fraza sau o propozitie din care sa rezulte.. In Criminologie.somajul 1 1 1 1 2 2 2 2 3 3 3 3 26.…………. explicit. in aceleasi conditii de saracie si de somaj s-a constatat ca existenta unui numar sporit de politisti sau. o ipoteza si nu un postul.1 .2 31.2 25. reprezinta: . in scris... decat la savarsirea infractiunilor intelectuale rezulta. Separarea delicventilor care. de cei normal psihiatric este specifica regulii din criminologie: .saracia . din totalul delicventilor. Totusi.repararea diferentiara…………………………………………………………………. in scris.rata criminalitatii .- indici…………………………………………………………………………1 indicatori…………………………………………………………………….. Introduceti.. cel putin o variabila independenta. cel putin o variabila dependenta. Mentionati. in scris.1 . din utilizarea reguli.a separarii diferentiale………………………………………………………. prevalent.indice…………………………………………………………….

si care a aratat ca in cazul vietii acestuia el a fost.criminalul se naste criminal 1 ..apropierii loncitudinale……………………………….2 .1 .4 . pe de o parte.1 .2 .tehnica documentara…………………………………………………………3 ..…………. Modul concret.…. este specific orientarilor de natura: .1 . practic.32.………….1 ..….2 34..tehnicii……………………………………………………………………….defectuini in functionarea unor organe…………………………………. Accentul pus pe relatiile deterministe intre criminalitate si diferitele moduri de functionare a organelor fiintei umane revine orientarilor explicative de natura: . in ultimul timp consuma drofuri si a intrat intr-o banda de cartier.. pe de alta parte.……2 . M..... defineste.in libertate……………………………………………………………………5 ..3 35.criminalul are un supra eu slab dezvoltat 1 . in viziunea lui Jean Pinatel: .in mediul liber…………………………………………………………….C. o hipocalcemie si o boala a tiroidei. care a comis un omor deosebit de grav.. la momentul dat...thnica………………………………………. ca apoi s-a afectat creierul in urma unei lovituri primite.……..metodei………………………………………………………………………. apartine.organismul criminalului este diferit de cel al omului normal 1 Nu 2 2 2 2 2 40. prin excelenta: ..apropierii transversale……………………………………………………………. i s-au stabilit ca are. din partea unui coleg.ambele variante de mai sus…………………………….criminalul este un nebun moral 1 . in tinerete.………………. un nivel de istructie scazut.fizionomica si morfologica………………………………….in semilibertate………………………………………………. o anumita metoda in Criminologie apartine: .fizionomica si morfologica………………………………………………1 .…2 .……………………1 .…1 .3 36.……3 40 . se incadreaza la metoda clinica a: .efemizarea si/sau masculinizarea……………………………………….criminalul are un nivel de inteligenta scolara redus 1 . telefonica.chestionarul criminologic……………………………………………………………….metodologiei…………………………………………………………………. la liceu. sunt adevarate urmatoarele teze principale: Da .……………………. care a comis o unfractiune de omor deosebit de grav. si alunecarea pe “intercriminus”..2 39.metoda……………………………………………………………………….in penitenciar………………………………………………………………. Potrivit lui Cesare Lombroso. Printre stigmatele constitutionale ale criminalilor.. Cesare Lombroso enumara: .1 .metodologia…………………………………………………………………..fiziologica……………………………………………………………….fiziologica………………………………………………………………. epileptic.……………………………….2 .2 .. ca a fugit mereu de la scoala si din familie si ca.6 . a unui chestionar de opinie privind coruptia si coruptibilitatea in Romania. Studiul clinic asupra numitului M. efectiv.apropierii transversale………………………………….C.……..ambele variante de mai sus………………………………………………3 38. Metoda utilizata in acesta descriere.apropierii longitudinale………………………………………………. fata de omul normal………….……………………3 33. din punct de vedere clinic.…7 37. Aplicarea.interviul…………………………………………………. Printre metodele si tehnicele de tratament al infractorilor se inscriu: . in care se foloseste. o labilitate emotionala si o imaturitate caracteriologica. Accentul pus pe existenta unor relatii de cauzalitate si/sau conditionarea intre particularitatile struucturii organismului uman si raporturile diferitelor sale organe constitutive.configuratia si marimea a unor organe.

…..3 43. Printre glandele cu secretie interna care alimenteaza alunecarea spre inter criminis se inscriu: ..compararea gemenilor univiteli cu cei bivitelini…………………….…………………3 .……….……..... suplimentar. conform caruia epilepsia sta la baza sorgintei crimei este o teza distincta a lui Cesare Lombroso: ..3 46. cu rol criminogen.1 .……………………. exceptind impactul cromozomial.centrul concentrarii functiilor care culeg si filtreaza reflectele lumii externe 1 2 3 .prezenta unui cromozom y sau x.organul constiintei 1 2 3 47..5 .2 .2 absenta iubirii.. se inscriu: .…5 magneziului si fosforului……………………………….absenta unui cromozom y sau x determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………….…………………………….……….glandele sexuale……………………………………………………………1 . Prezenta unor aberatii cromozomiale in cariotipul persoanei infractoare determina o crminalitate sporita in criminogeneza..asociatia statistica cu antecedenta penala a parintilor………………..2 .ambele variante de mai sus………………………………………………3 45.….hipofiza………………………………………..telencefalul……………………………………………….1 .1 . Cesare Lombroso enumera: defenctiunile in functionarea unor organe umane……………………….………..tiroida…………………………………………. remuscarii……………………………….. Prezenta tulburarilor organice si functionale de la nivelul creierului.ambele variante de mai sus…….2 42.existenta unui x sau unui y in plus in cariotipul persoanei……………….………. fata de normal……………………………1 . afecteaza dupa caz: Mezencefalul Telencefalul Lobul frontal .. Ca factori biochimici implicati in criminogeneza sunt enumerati: .…4 iodului……………………………………………. remuscarii……………………………………………..……………4 41.………………………..cantitatea si calitatea in organism a: zaharului…………………………….6 48.……………….nu…………………………………………………………………………….……………………... determina o dezvoltare somatica precoce……………………………………………………………. milei.4 ... milei.arborii genealogici……………………………………………………………3 .……………………………………..……………………………………….lobul frontal……………………………………………..…………………….....- absenta iubirei..2 ..mezencefalul………………………. din cauza ca: .1 .glandele sexuale…………………………………….….1 efemizarea sau masculinizarea……………………………………………….compararea infractorilor cu salbaticii…………...da……………………………………………………………………………. Factorul cromozomial propriu zis este prezent in criminogeneza sub forma: ..centrul vietii afective 1 2 3 .….4 ... potrivit lui Mittwoch. Enuntul.………………………3 calciului…………………………………………...prezenta unui y sau x in plus.absenta unui y sau x in cariotipul persoanei…………………………….…. La stigmatele psihologice ale criminalilor.6 41 . Metodele utilizate in studiul incidentei factorului ereditar in criminogeneza..5 44.2 .2 ..tulburarile organice de la nivelul creierului……….

o pondere semnificativa a “criminalilor din pornire pasionala” au un temperament: .urmarirea infractiunilor la toti ascendentii cunoscutii ai unui delicvent…. sunt considerati cu certa influenta in drumul spre criminalitate: .somatotonic………………………………………………………………….……….1 .3 52..sangvinic……………………………………………….4 53.somatotonic………………………....………….inteligenta scazuta……………………………………………………………1 . litigiu.simtul exgearat al propriei personalitati……………………………….…………………3 57.biologic……………………………………………………………………….1 ..………... luati in sine .. Potrivit teoriei “inferioritatii spiritului” cauza criminalitatii deriva din: .3 .2 .varsta……………………………………………………………. Printre trasaturile principale ale personalitatii. cele mai multe delicte sunt comise de persoanele cu un temperament: .procesul cognitiv……………………………………………………….1 . Potrivit luiW..…….caracterul……………………………………………………………………...toate variantele de mai sus………………………………………………….. Potrivit lui Jean Pinatel.persoanele active.viscerotonic………………………………………………………………..inteligenta………………………………………………….3 .….…2 51... folosita in relevarea rolului criminogen al ereditatii..4 .………………………………………2 .1 . presupune: ..2 . Care din urmatorii factori criminogeni. Sheldon. incapatanare…………………………..…1 .asociatia statistica intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor descendenti………………………………………………………….4 58.6 54.1 ..2 . Caracteristicile principale ale tipului paranoic care determina “criminalitatea paranoida” se refaera la : .sagvinic…………………………………………………. Metoda arborilor geneologici. Esenta teoriilor explicative asupra criminalitatii.2 .procesul volutional…………………………………………………..ambele variante de mai sus……………………………………………….……. La care din categoriile de mai jos s-a constatat frecvente mai mari in criminogeneza: ..rasa……………………………………………………………..3 50.3 . se circumscriu: ..………………. Printre aptitudinile cu o prezenta mare in criminogeneza se inscriu: .social………………………………………………………………………….……….49.gemenii bivitelini…………………………………………………….4 56.psihic…………………………………………………………………….. cu impact criminogen.gemenii univitelini……………………………………………………..orgoliu disproportionat fata de capacitatile reale………………………..……1 .sexul……………………………………………………………..…………………3 .temperamentul………………………………………………..caracterul……………………………………………………………………..4 55.3 .procesul emotional – afectiv…………………………………………………2 . dinamice si agresive…………………………………….. de orientare psihologica releva ca factorul etiologic principal este cel: .coleric……………………………………………………………………….……….viscerotonic………………………………………………………………….temperamentul……………………………………………………………..2 ...2 ..1 .inclinatia spre revolta.interactiunea factorilor bio-psiho-sociali…………………………………….….aptitudinile………………………………………………………………….5 ..capacitatea redusa a persoanei de a se adapta social…………………………2 42 .1 .……………….

sunt: panica……………………………………………………………………1 groaza……………………………………………………………………2 supararea…………………………………………….……………….4 . care pot amprenta drumul criminal.…………….2 groaza……………………………………………………………………..... palierul pulsional al personalitatii reprezinta.5 ..5 63.indiferenta afectiva……………………………………………………….7 61..3 .insusirile fizice si psihice ale persoanei care ii permit performante mai mult sau mai putin ridicate……………………………….2 .. se poate regasii sub forma: . Nucleu central al persoanlitatii criminale..emotiile complexe…………………………………………………………3 ...……2 .- persoana cu acest tare nu este capabila sa aprecieze consecintele faptei sale si sensul legii…………………………………………………………………..…………………3 mania………………………………………………….procesele cognitive………………………………………………………….6 ... tendintele refulate.caracterul ………………………………………………………………….3 .inteligenta redusa... Cele mai semnificative afecte implicate in etiologia criminala sunt: supararea………………………………………………………………….sistemul mai mult sau mai putin inchegat de atitudini si convingerii ale persoanei fata de societate.7 65.aptitudinile………………………………………………………………….4 rusinea…………………………………………………………………. Emotiile complexe. ………….…… 1 .…………. fata de munca si fata de sine insusi ………………………………………………………………..3 59.. care face ca persoana sa nu poata aprecia urmarile faptei sale si sensul legii…………………………………………………………1 ..egocentrismul……………………………………………………………..labilitatea emotionala…………………………………………………….5 62..4 .4 panica…………………………………………………………………….………………….. prezente in criminogeneza.2 66.1 43 ..vointa……………………………………………………………………….. fata de altii. generand delictul……………..2 . in optica lui Sigmund Freud: .. Printre procesele psihice implicate in etiologia criminala se inscriu: ....imaturitatea caracteriologica………………………………………………1 .lipsa autonomiei afective……………………………………….insuficientului autocontrol……………………………………………. Teoria “incompetentei sociale” are in vedere: ... definit de Jean Pinotel..……….procesele emotional-afective…………………………………. care detemna conflictul persoanlitate vicioasa – situatie delictuasa. include: .6 .capacitatea redusa de adaptare la societate.cresterea sugestibilitatii……………………………….pasiunile………………………………………………………………….temperamentul………………………………………………………………1 ..…1 .id-ul (sinele)……………………………………………….3 furia oarba……………………………………………………………….………………2 60.agresivitatea……………………………………………………………….……………5 . Instinctele subconstiente...4 64.motivatia…………………………………………………………………….autocontrolul afectiv redus…………………………………………..1 mania…………………………………………………………………….. Insuficienta maturizare afectiva (nu imaturitatea caracteriologica). Aspecte ale tarelor caracteriale implicate in criminogeneza se refara la: .

generand un nou conflict. S= ………………………………………………… C= ………………………………………………….2 . religioase. esential definirea elementelor formulei: T+S D= ------------C D= ………………………………………………….- egoul (eul)…………………………………………………. reprezinta. Sublimarea ca forma tipica de solutionare a conflictelor rezultate. palierul pulsional.redirectionarea energiilor sexuale spre activitatii utile social………………. atitudinile mai mult sau mai putin constiente fta de cele mai importante interese si valori sociale.………………………3 69..instinctele.…..2 71.. forta constienta si critica determinata de interdictiile juridice. T= ………………………………………………….id-ul (sinele)…………………………………………………… ……. reprezinta.………………….2 72. inconstient.2 .carente si disfunctionalitati ale palierului pulsional………………………. Scrieti.…………………. 74. in viziunea lui Sigmund Freud: ..egoul (eul)……………………………… ………. “cenzura”. tendintele refulate 1 2 3 .sublimarea……………………………………………. Potrivit lui Sigmund Freud.3 74. reprezinta.. incercuitii cifrele din dreptul componentei la care.carente si disfunctionalitatii in forta constient. potrivit lui Sigmund Freud: ... are in vedere: . morale si religioase………………………….redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute……1 44 . in faptul ca delictul reprezinta: .3 68.…….1 .…………….forta constienta si critica. Trecerea energiilor sexuale in inconstient. esentialmente.1 .refularea…………………………………………….atitudinile mai mult sau mai putin constiente fata de cele mai importante interese si valori sociale 1 2 3 70.sumlimarii…………………………………………………………………1 . Constiinta de sine.3 67..1 ..refularii……………………………………………………………………2 73. determinata de interdictiile juridice...…. din complexele OEDIP sau ELECTRA. …………2 superegoul (supra-eul)……………………………….id-ul(sinele)……………………………… ………………………. potrivit lui Sigmund Freud: . ca sursa de nevroza presupune: . criminalitatea…………………….…………………1 . pe acest fond.1 . Teoria post-freudiana privind “fiinta umana lipsita de Supra-eu” (August Aichhorn).. Teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica” se traduce.trecerea in inconstient. fiecare in parte. criminalitatea si crima sunt o expresie a: ..carente si disfunctionalitati al palierului constintei de sine…………….superegoul (supra-eul)…………………………………… ……. rezultata din interdictiile juridice. morale si religioase 1 2 3 . Organul de control.egoul (eul)……………………………………………… ……………2 . se localizeaza: Id-ul(sinele) egoul(eul) supraegoul(supra-eul) .. a energiilor sexuale ramase nesatisfacute generand nevroza si .. ……………….superegoul (supra-eul)…………………………… ……………………. Urmarind elementele definitorii ale principalele concepte utilizate in psihoanaliza lui Sigmund Freud. morale.

rasa etc…………………………………………………………………. origine sociala. cele mai multe persoane trec la delicte din cauza: . din considerente de clasa sociala .……………………………….delictul este o forma de nevroza asimptomatica. de catre viitorii infractori ..2 78.……………. Faza asentimentului formulat.. etc……………………………. ce nu se manifesta in dureri de cap.2 ..... varsta.….apasare………………………………………………….………1 . cea de a simti valoarea si cea de afectiune)…………….1 . in principal: . presupune: . in esenta sa ca principala cauza a criminalitatii se regaseste in : ..autoconservare……………………………………. pedaleaza pe urmatoarele instincte principale: .. ci prin violarea normelor sociale…………………...………. Teoria “forma a sublimarii”.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute…2 83.…………….sentimentul de inferioritate pe care il resimte viitorul infractor..………………..trecerea la delict a persoanei care nu poate depasi complexul de inferioritate suportat din considerente de rasa.. sex. etc…..2 76. din considerente de clasa sociala..extrovertitilor…………………………………………..3 . Potrivit teoriei “slabei conditionari”..1 ..suportarea.- delictul este o forma de nevroza. sex.2 45 .…. sustine.……………. din expunerea lor la sistemul recompensa-pedeapsa……………………………………………2 77..2 79.……………….simpatie……………………………………………. Conform teoriei “complexului de inferioritate”. inclusiv trecerea intr-un mediu favorabil savarsirii ei……………………………………………………2 81. varsta.……………………. Teoria “slabei conditionari”are in vedere.1 .....origine. care nu se manifesta prin dureri de cap. iar incalcarea normelor sociale este necesara…………………………………………………………………1 .delictul este expresia redirectionarii spre aceasta a dorintelor si nevoielor ramase nesatisfacute……………………………………………………..1 .ambele variante de mai sus……………………………………………….. spre deosebire de neiinfractori supurta un dresaj mai lent din expunerea lor la recompense sau la pedepse…………………. Potrivit teoriei “slabei conditionari”.redirectionarea spre delict a dorintelor si nevoilor ramase nesatisfacute ( cea de securitate.sexual…………………………………………………. regasita in “Teoria psihomorala a procesului criminogen”.a unui dresaj mai lent..suportarea unui dresaj mai lent din expunerea viitorilor infractori la recmpense sau pedepse.pedeapsa (da pe mine cat pe sac tot mai are drac ma fac!)…………… ……. care nu se manifesta prin dureri de cap.4 80.cautarea de noi argumente pentru crima. are in vedere.ca mediul social este perceput ca injust. a procesului criminogen..suportarii unui dresaj mai lent din expunerea lor la sistemul de recompensa. ci prin sfidarea normelor sociale…………………………………………………1 .2 .………. Teoria “delictul forma a sublimarii”. Esentialmente.delictele sunt forme de nevroza. cei mai multi infractori provin din randul: ..sentimentului indus de inferioritate..…. Teoria psihomorala a procesului criminogen.…….introvertitilor………………………………………………. sex.. sustine ca: .……………1 . ci in violarea normelor sociale…………………………….3 75. comparativ cu oamenii normali…………………………….3 82.…1 ..2 delictul este lipsit de orice element volitiv……………………….infractorii. cauza principala a criminalitatii decurge din: . in principal: .. prin teoria “delictul-nevroza de conduita asimptomatica”..

…2 .2 90.se propaga dinspre rulal spre urban………………………………………1 ..4 46 .3 85.“slabei conditionari”……………………………………… …………. rolul criminogen principal revine: factorului individual………………………………………………………1 factorului social…………………………………………………. s-a simtit mereu. tocmai din dorinta de a atrage atentia asupra sa. Asertiunea potrivit careia intr-un mediu social dat si in conditii individuale si fizice date se comite. Laceasagne. Formulati un scurt enunt din care sa rezulte.“complexului de inferioritate”………………………………………. Prin “Legea termica a delicventei” se sustine . o posibila cartografiere a infractiunilor constatate in judetul dumneavoastra in anul… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………… 86.disfunctional………………………………………………………………5 . un numar determinat de infractiunii.2 87.3 88.1 ..suprasaturatiei criminale…………………………………………………..…. provenit dintr-o familie destramata si foarte sarace.…….…1 .1 .neutil………………………………………………………………………6 91.. Postulatul conform caruia in situatii de razboi.teoriei “oportunitatilor diferentiale”…………………………………. criminalitatea. pentru ca se gasesc mai multe de furat. Potrivit lui Emile Durkheim. apartine: .clasa superioara imita clasa superioara………………………………..1 .clima. nu genereaza automat criminalitatea. A.anormal……………………………………………………………………1 .………2 ambelor variante de mai sus………………………………………….saturatiei crimanale……………………………………………………….3 89. in sine.in regiunile calde predomina infractiunile sangeroase……………….. 2 . motiv pentru care a trecut la comiteera de infractiuni. de regula.... Numitul M.functional………………………………………………………………….3 . Aceasta prezentare se inscrie prin situatiile date.. si de aici.util…………………………………………………………………………4 . posibilitati sporite de infractiuni contra persoanei. ca: . ca fenomen social este unul: . in conditii relativ normale acest fenomen se reduce la limitele normale.suprasaturatiei criminale………………………………………….inferiorii imita superiorii……………………………………….ambele variante de mai sus……………………………………………. Prin legile imitatiei.normal…………………………………………………………………..C.…………3 . formulate de Gabriel Torde se sutine. apartine de legea: .in regiunile reci predomina infractiunile contra proprietatii…………2 .ambelor variante de mai sus………………………………….saturatiei criminale………………………………………….. formulata de reprezentantii Scolii cartografice franceze………………………………………………. in esenta.1 .3 92. pe cand lungimea noptilor din zonele mai reci favorizeaza furturile) …….. inferior majoritatii colegilor sai.….se propaga dinspre urban spre rural………………………………………2 . la teoria: .……….84.2 .. ci faptul ca aceasta afecteaza oragnizarea sociala diferita(in zonele calde se prelungeste viata exterioara. apartine de legea: . Afirmatia ca in provinciile bogate se fura mai mult. printre altele ca imitatia: . Potrivit Dr. de revolutii si de crize majore in societate se ajunge la un maxim al starii fenomenului criminalitatii dupa care.“tezei oportunitatii infractionale”...…...

2 96.. Analizati elementele descrierii de mai sus. municipiul Arad si orasul Lipova.……….3 .4 98...educatia copiilor abandonatii…………………………………….interzicerea avortului……………………………………………….capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala crescuta…………. in opinia publica aradeana.…………………………………1 . cea mai mare coruptibilitate si coruptie in randul politistilor din judet a fost indicata pe traseul punctului de frontiera Nadlac si..93.……. incercuiti cifrele din dreptul tezelor si teoriilor de orientare ecologica.teoria sectoriala sau radiala………………. pe acest fond.. precum si in zonele marcate de absenta caselor de cultura.6 94. Constatarea ca.celeritatea infaptuirii actului de justitie………………………. de orientare ecologica: .1 .……. corelativ fenomenului perceptiei.…….………………………………3 100.predispozitiile criminale ale persoanei…………………………………….3 salarii bune functionarilor publici…………………………………………4 iluminatul public………………………………………………………….democratizarea societatii……………………………………….2 . In opinia lui Jean Pinotel.banci de credit………………………………….2 . Asertiunea ca delicventa se concentreaza in apropiere de centrul orasului si se reduce treptat.salarii bune functionarilor publici…………………………………………1 .…. se reduce la indepartarea de el..….………………………….………..teza raioanelor delictuoase………………. de natura legislativa. apartine urmatoarelor teze si teorii explicative. in care acestea se regasesc: .. al drumului national 7 trecand prin orasul Chisineu-Cris.teoria centrata pe circumscriptie……………………………………………..1 ..teoria concentrica……………………………………………………………. forma cea mai grava a starii periculoase este data de persoanele caracterizate prin: .teoria concentrata pe arial…………………….. la indepartarea de el.1 simplificarea legislatiei……………………………………………………2 reducerea preturilor……………………………………………………….5 banci de credit……………………………………………………. Printre substitutivele penale de natura economica .2 97.4 .……………………………………1 .. a taxei de 47 ..3 99.1 .8 95. civila si administrativa.. Conceptul de “stare de temibilitate” introdus de catre Raffaele Graofalo desemneaza: ..………………………………….2 . ca exista o criminalitate mai mare de-a lungul principalelor artere de comunicatie.conditiile mediului fizic si social favorabile comiterii de infractiunii…….teoria axata pe circumscriptie (areal)……………………………………….teoria concentrica……………………………………………………………. cluburilor. Fenomenul schimbului ilegal de valuta.teza raioanelor delictuoase…………………………………………………. Studiul asupra starii si dinamicii criminalitatii din judetul X a relevat ca in interiorul oraselor sunt raioane cu o mare concentrare a delicventei.teoria sectoriala sau radiala …………………………………………………. Enrico Ferri a enumerat: ..teoria sectoriala sau radiala………………..7 .. cum ar fi partea ce separa zona afacerilor si comerciala de zona cartierelor de locuit..……….capacitate criminala ridicata si adoptabilitate sociala scazuta……. locurilor de joaca pentru copii.2 . ca aceeasi concentrare se regaseste in apropiere de centrul orasului si treptat. Enrrico Ferri enumera: . ulterior..reglementarea prostitutiei…………………………………………………5 ..accesul preotilor la casatorie…………………………………. apoi spre limita cu judetul Hunedoara.simplificarea legislatiei……………………………………………………3 .…………6 . In categoria substitutivelor penale. apartine de: .

iar.teoria concentrica…………………………………………………………….dezorganizarii sociale………………………………………………………4 48 . pe acest fond a reusit sa se sutraga de la raspunderea penala ce i se cuvenae – a incercat si el sa practice acelasi sistem ilegal ca si cel al parintelui sau. a facut parte dintr-o familie cu violente intrafamiliale curente.3 .………………………………………………2 . ulterior nu s-a incadrat in colectivul de munca unde dorea sa lucreze.teoria subculturilor delicvente………………………………………………. Faptul ca N.invatarii sociale a comportamentului delicvent……………………………1 . autorul unui viol in grup a fost maltratat fizic si sistematic de catre tatal sau. iar membrii respectivei familii sunt cu antecedente penale se incadreaza la: .teoria culturala a delicventei……………………………………………………1 . normele si valorile altor grupuri si ale societatii. ca realitati a Romaniei imediat post-revolutie.asociatiei diferentiale…………………………………………………………1 .protectie. a comis un omor siprovine dintr-o familie dezorganizata.2 .2 . anonimatulu vietii contemporane.C... in mod sistematic fugea de la scoala. in context.teoria culturala a delicventei…………………………………………………1 .. Lumea drogatilor.3 102. a individualismului excesiv..teoria centrata pe circumscriptie…………………………………………….1 . in care normele sociale sunt diferite. si-a dezvoltat o scazuta autoestimare.3 102.teoria sectoriala sau radiala………………………………………………….subcultura infractionala…………….autoconceptualizarii………………………………………………………. oferind mita unui politist. si pe acest fond. dintr-o banda de cartier si dintr-un anturaj format din persoane cu antecedente penale. Numitul G. abandonandu-si serviciul...al carui tata a intretinut relatii cu persoane corupte din politie.teza raioanelor delictuoase………………………………………………….3 104.. au fost constatate.subcultura de conflict………………………………………………………. accentului prevalent pe pozitia ocupata in societate.. comisa in grup. autorul unei infractiuni de tilharie. cu o concentrare mare in apropierea centrelor municipale si orasenesti. totalmente. in timp ce.subcultura de refugiu………………………………………………………. alcoolicilor si sexualilor deosebiti apartine.teoria subculturilor delicvente……….subcultura de refugiu………………………………………………………. Faptul ca S.………………………………………. de 21 ani.. Aceasta realitate confirma cel putin.3 105.. Asertiunea ca prin cultivarea de catre o societate data a luptei permanente a individului pentru realizarea sa materiala si. de: .2 .autoconceptualizarii…………………………………………………………... de 31 de ani .teoria conflictului de cultura…………………………………………………2 . prin excelenta.3 . se incadreaza la teoria explicativa a etiologicii criminale: .………………………………………….asociatiei diferentiale………………………………………………………2 ..1 .2 . M. o partedin urmatoarele teze sau teorii explicative de orientare ecologica: . Aceasta descriere se poate incadra la teoriile explicative privind etiologia criminala: .T.3 103.invatarii sociale……………………………………………………………….subcultura de conflict……………………………………………………….teoria conflictului de culturi…….P. In cazul dat avem de-a face cu urmatoarele variante de subculturi in chiar interiorul lumii delicvente: . in ansamblul sau.. avand mai putina grija de ce se va intimpla cu el. poate fi incadrat la teoria explicativa a: ..4 101..subcultura infractionala…………………………………………………….P.1 . parchet si justitie si.

cinematografele si alte mijloace de comunicare in masa au un rol criminogen: .2 .3 109.putin important……………………………………………………………….6 ..implicarea………………………………. a etichetarii si stigmatizarii”.……….4 .……………………………………………….………...4 108. din nou.. in principal urmatoarele: ..…3 ..1 ..frustrarea duce la agresivitate numai la anumite conditii……………….2 .dezorganizarii sociale………………………………………………………2 107.……………………………………………….……………………………………………..grupurile dominante din societate considera ca deviante comportamentele ce intra in cntradictie cu interesele si asteptarile lor…………………………….. frustrarea duce la agresivitate mai ales atunci cand: ..….. In contextul teoriei “legaturii sociale” potrivit careia pe masura ce stabileste legatura dintre individ si societate creste probabilitatea delicventei. mai ales.actul frustrant poate fi atribuit unui frustator concret…………………………2 .frustrarea a fost reala si nu imaginara…………………………………………1 .. intotdeauna la delicventa…………………………………1 .…………………………………………………. prin ea insasi nu are acest caracter...frustrarea este deosebit de profunda……………………………………….5 113. mecanismul explicativ criminogen are in vedere. viciile si crima se cantoneaza.frustrarea conduce. ci numai pentru ca asa este catalogata de grupurile dominante din societate………………………………3 .atasamentul…………………………………………….3 ..…………………………….4 .106. prin raportarea lor atat la scopurile si titlurile de atins propuse cetatenilor prin cultura societatii date cat si la mijloacele legimite de utilizat: .rebeliune………………………. Potrivit teoriei “rezistentei la frustrare”: ..5 112.evaziune..principalul mecanism prin care se creaza devianta si delicventa este etichetarea autorilor unor fapte considerate astfel e catre grupurile sociale….. respectiv concepte principale: . In conceptia promotorilor.in cultura data se cere un raspuns agresiv la frustrarea respectiva………. Potrivit teoriei “interactionismului social.7 49 . defineste.5 .controlului social…………..credinta in valorile si normele conventionale………………………. in randul persoanelor cu urmatorul mod de adaprtare.…………………….important……………………………………………………………………. Asertiune ca adevaratele cauza ale criminalitatii constau in efectele negative ce insotesc proecsele de dezvoltare macrosociale – crize de tot felul – si care determina aparitia de comunitati cu o coeziune foarte slaba si care nu mai pot sa-si indeplineasca in mod corespunzator functiile de civilizare si de control social.……………………………………4 .……. Potrivit lui Robert K...2 111. Merton.reactia la frustrare…………………………….se invata si nu este mostenita…………………………………………………2 110... se folosesc urmatoarele dimensiuni.1 . esenta teoriei explicative a: .1 .etichetarea si stigmatizarea ca infractor impinge..2 . spre criminalitate. Conform teoriei “asociatiei diferentiale”..inovatie…………………….………………………………2 ..angajamentul …………….stigmatizarea si etichetarea reduce din sansele si oportunitatile pe care o persoana le-ar fi avut..organele de control social conditioneaza prin insasi actiunea lor argumente noi pentru criminalitatea de viitor………………………………………. teoriei “asociatiei diferentiale”.1 .…………………………………………….….3 ..foarte important……………….situatia concreta are o forta de incitatie deosebita……………………….grupurile diferite din societate au conceptii diferite asupra valorii actelor comportamentale………………………………………………………………1 .…………………………………………………………………….. Conform teoriei “rezistentei la frustrare”..ritualism………………………………………..devianta. criminalitatea: . daca nu ar fi fost etichetata si stigmatizata ca infractor.este mostenita si nu se invata…………………………………………………1 ...

.2 122. propriu zise. arestarea. din punct de vedere strict legalist al legii penale. Stricto sensu (in sens restrins). Dupa criteriul nivelurilor de realizare a prevenirii criminalitatii intalnim: .. Folosirea masurilor de natura tehnica in prevenirea criminalitaii. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale………… 2 116... in particular.4 . a criminalitatii…………………………..atat masurile preventive.preventiei sociale……………………………………………………………. prevenirea criminalitatii vizaeaza: . prevenirii fondata pe : .prevenirii secundare…………………………………………………………. din punct de vedere strict legalist al legii penale.prevenirea primara……………………………………………………………1 . dupa caz. presupune: .…………………1 ..……………1 .2 .4 119..ambele variante de mai sus………………………………..…….3 . In viziune europeana este de preferat: ..numai masurile preventive antefactum………………………………………..prevenirea secundara………………………………………………………….3 120..5 117. cat si cele de combatere sau reprimare.4 .axarea studiului asupra unei criminalitatii specifice…………….preventia situationala…………………………………………………………3 . Reperarea.strategii directe…………………………………………….trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini………………………………………………………………………1 .1 .……………………………….114..concentrarea masurilor de prevenire pe ansablul faptelor infractionale……………………………………………………………….prevenirii primare…………………………………………………………….axarea studiului asupra domeniilor vaste ale criminalitatii………………….5 118.prevenirea tertiara……………………………. Prevenirea speciala.trecerea la aplicarea legii impotriva persoanelor care au comis infractini……1 .2 115..………………….preventia secundara…………………………………………………………..preventia situationala…………………………………….prevenirii tertiare……………………………………………………….…………………………..preventia sociala………………………………………………………………1 .………………………….3 121.strategii indirecte………………………………….. Prevenirea generala.prevenirea primara……………………………………………………………1 .2 .………………………….2 .2 116. a sanctiunilor prevazute de aceasta reprezinta un facto inhibator asupra institutiilor criminale…………. In viziunea Consiliului Europei este de preferat: .……………………3 .2 ..………………………………..prevenirea secundara…………………………………………………………..insasi existenta legii penale si.…………….preventia tertiara………………………………….insasi existenta legii penale si.1 . judecarea si condamnarea efectiva a infractorilor apartine de: . presupune: . Dupa criteriul directiilor principale ale activitatii de prevenire acesata se subdivide in: .concentrarea masurilor preventive pe anumite tipuri de criminalitate………………………………………………………………….prevenirea sociala……………………………………………….…1 ..2 50 .prevenirea tertiara…………………………….2 . iluminatul public sisteme video si de alarmare etc.prevenirea sociala…………………………………………………………….... in particular. Prezenta fizica in teren a dispozitivelor politienesti apartine: .

da……………………………….. din considerente de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului…………………………………………………………………………2 51 ... Potrivit viziunii europene. ci trebuie aplicata legea………….…. in spatiul european. Organizarea prevenirii criminalitatii din persectiva participarii publicului la politica in domeniul criminalitatii presupune.……………………………4 124. Supravegherea telecomunicatiilor este permisa.da………………………………………………………………………………1 .2 . printre altele: .trasmiterea spre cetateni a informatiilor privind criminalitate in maniera de ale inlatura prejudecatile privind criminalitatea si justitia penala………………. in conditii definite legal: .includerea notiunilor de drept penal si de criminologie in programele de invatamant………………………………………………………………….nu. ca regula generala.3 ..1 . este permisa medierea dintre delicvent si victima? .nu.…………………………………………….123.……………………………………….incurajarea arhitectilor si ubanistilor de a procura o morfologie urbana mai umana si de natura a preveni criminalitatea…….2 125..extinderea si ameliorarea calitatii statisticilor criminalitati…………………..1 ..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful