În deşertul din Sahara

De nisip şi soare plin

Umbla-abia târându-şi paşii
Ars de soare, un beduin.
Umblă, umblă, fără preget
Cum Alah poruncă-i date
Arşiţă, dogoarea-l arde
Dar mai mult e ars de sete.

Cade în genunghi, se roagă:

- Doamne, setea să mi-o sting,
Dă-mi un bulgăre de gheaţă
Ca să-l ling doamne, să-l ling.

Sau de nu poţi da un bulgăr

Doamne, a toate-ndurător,
Un pistol să-mi dai părinte,
Ca să trag, să mă omor!

Nici nu-şi terminase ruga

Şi-i apare din senin
O fecioară ca din basme
Albă, albă ca un crin.
Trup superb, contur de spumă
Blondă şi cu pieptul gol
Cu un sloi de gheaţă-n mână
Şi-n cealaltă c-un pistol.

Stă Iosuf şi o contemplă

Mistuit de dor nespus
Şi-apoi în genunchi se roagă
Lui Alah din ceruri, sus:

- Ce să fac? Alah ajută

Unui beduin pribeag
Şi învaţă-mă prea sfinte
Să ling, Doamne, sau să trag!