Sunteți pe pagina 1din 3

ANTECARICATURA

Prea distinse cititoare


Şi coniţe apetisante,
Duduiţe din Basoca
Botoşani şi Alicante

Curtezani Petah-Tikua
Şi din strada Labirint
Daţi-mi voie, domni şi doamne
Mai întâi să mă prezint:

Numele: Ion Pribeagu


Ocupaţia-scriitor
Peste un metru înălţime
De la cap pân-la picior.

Data naşterii: octombrie


Locul naşterii: în pat
Semnele particulare:
Mărunţel şi înspicat

Ochi deştepţi ascunşi sub lupe


Nas de copoi şi barba râde.
După stil şi comportare
Par a fi om cumsecade.

Sunt îndrăgostit de artă


Şi frumos: poate de-aceea
Iubesc cântecul şi vinul
Şi îndeosebi femeia.

Sunt milionar de rime


Şi ador şampania
Şi bogat nevoie mare
Am castele-n Spania.

Locuinţa cuib de visuri


Precum vrut-a Cel de-a Pururi
Plină vârf cu anecdote
Vin şi flori şi calambururi.

Pânze şi picturi celebre


De valori nebănuite
Nu cunosc autorii, însă
Toate-au rame aurite.

Nu mai spun că frigideru-i


Plin cu vinuri excelente
Pescării şi-aperitive
Şi pastramuri suculente.

Telefon am pân-şi-n baie


Şi de sună vreo iubită
Îi trimit liftul din casă
Şi se urcă-ntr-o clipită.

Toate glastrele sunt pline


Cu-albăstrele şi cu nalbe
Dale şi hortensii roşii
Maci şi garoafe albe.

Sunt un om cu socoteală
Şi adevărat vă spun
Împărţesc şi scad într-una
Însă nu ştiu să adun.

Am şi haine şi cravate
Şi cămăşi cu monograme
Am şi bani, dar niciodată
Nu-mi ajunge-atât cât am.

Am o specialitate
Din Iordan şi până-n Nistru
Şi o semnătură-parcă-i
Semnătură de ministru.

Drept e, nu pot cu ministrul


Pe acelaşi plan să stau
El ia fără să semneze,
Eu semnez fără să iau.

Deşi mic de stat şi-adesea


Mulţi cu spirite mă-mpung,
Niciodată n-am pus scara
Unde trebuia s-ajung.

Şi acum când mă cunoaşteţi


Şi sunteţi edificaţi,
Încă două sau trei puncte
Vă mai rog să-mi acordaţi.

Dacă n-am celebritatea


Lui Picasso sau Chagal
Am însă o calitate:
Totdeauna-s punctual.

N-am râvnit să fiu vreodată


Nici ministru, nici adjunct
Şi pe adversari, cu-o poantă
Rând pe rând i-am pus la punct.

Dacă n-am fost punct de reazem,


Cum e foarte greu să fii,
Reuşeam câteodată
Ca să pun punctul pe I.

Uneori am râs cu hohot,


Alteori am fost integru.
N-am lăsat să se-ntrevadă
Niciodată punctul negru.

Foarte multe Messaline


Mi-au pus laurii pe frunte
Şi ca omul, câteodată,
Mă gândeam la... puncte-puncte!
Dar mi-am încrustat cu aur
Numele pe-un piedestal
Plin de cronici şi de snoave
Şi-ăsta-i punctul principal!

Chiar de-ntâmpin spini în cale


Cu răbdare îi suport
Şi-i înlătur fulger, fiindcă
N-am ajuns la punctul mort.

Nu mă laud că-s maestru


Sau c-aş fi atotputinte,
Dar am dat la alţi, mai tineri,
Multe puncte înainte!

Astfel sunt şi voi rămâne


Până când voi fi defunct
Şi fiindcă vorbim pe puncte,
Daţi-mi voie să pun punct.

S-ar putea să vă placă și