CONSIDERAŢII PRIVIND EVOLUŢIA NATALITĂŢII POPULAŢIEI ÎN

MUNICIPIUL CHIŞINĂU ÎN PERIOADA 1950 – 2007

Elena Sochircă, doctorandă
Academia de Studii Economice din Moldova
The population – the most dynamic component of a settlement is the one that ensures its
stability and functionality. The birth-rate of population of Chisinau Municipality suffered
changes in the last 50 years. The demographic evolution is characterized in past years by a
decrease of birth-rate.

Modificarea efectivului populaţiei este influenţat în mod direct de procesul de

reproducere a populaţiei şi anume de cele două elemente ale acestuia: natalitatea şi mortalitatea.
Analizând dinamica proceselor demografice în municipiul Chişinău în ultima perioadă remarcăm
schimbări calitative şi cantitative ale proceselor demografice. În diferite etape de evoluţie a
Chişinăului ratele natalităţii şi mortalităţii au suportat un şir de modificări, aflându-se în strânsă
dependenţă de intensificarea procesului de urbanizare, factorii economici, politici, etnici,
medicali, migraţionali etc.
Între procesele de natalitate şi urbanizare există o legătură bine exprimată. Rata natalităţii
înregistrată în oraşul Chişinău în permanenţă a fost mai scăzută decât cea înregistrată la nivel
urban, rural sau naţional. Natalitatea şi mortalitatea au o influenţă considerabilă asupra structurii
demografice a populaţiei, reducerea natalităţii provocând micşorarea ponderii populaţiei tinere şi
manifestarea procesului obiectiv de îmbătrânire a forţei de muncă şi creşterea ponderii populaţiei
în vârsta de pensionare. Structura demografică, la rândul ei, influenţează procesele demografice
prin ponderea şi structura resurselor umane şi perspectivele de dezvoltare economică a localităţii.
În perioada postbelică numărul de născuţi-vii în mediul urban a crescut ca rezultat al
creşterii intense a efectivului populaţiei urbane. Astfel, în perioada 1950 – 1986 numărul
născuţilor în oraşul Chişinău a crescut de la 3,8 mii la 13,0 mii. Această creştere se datorează
migraţiei populaţiei rurale care îşi păstrează un timp oarecare tradiţiile privitor la familiile cu
mulţi copii. În perioada 1960-1970 valorile natalităţii se stabilesc în limita 5,5 – 5,6 mii naşteri
pe an (8 % din totalitatea de naşteri). Apoi urmează o creştere destul de însemnată, valoarea
maximă fiind atinsă în anul 1986 – de 13 mii născuţi-vii. Începând cu 1987 se înregistrează
tendinţa de reducere treptată a natalităţii. În prezent indicele natalităţii variază în limitele 6,5 – 7
mii născuţi-vii pe an. Din 1989 până în anul 2003 se remarcă o tendinţă continuă de reducere a
numărului de născuţi-vii. În această perioadă numărul născuţilor-vii a scăzut de la 11,8 mii la 5,2
mii născuţi-vii pe an sau cu 45 %. Natalitatea populaţiei în oraşul Chişinău în 2007 a alcătuit
doar 32,6 % faţă de 1950, deci a scăzut de 3 ori. Scăderea natalităţii populaţiei Chişinăului este

1
partea cea mai importantă a tranziţiei demografice; ea a avut loc în perioada unor profunde
schimbări sociale, economice şi culturale.
În municipiul Chişinău se înregistrează cea mai mare „abatere” de la nivelul naţional al
natalităţii. Astfel, în perioada 1960 – 2005, natalitatea în municipiu era cu 17,1 % mai mică decât
media naţională şi cu 20,4 % mai mică decât media înregistrată în mediul urban. Prezenţa acestor
diferenţe se explică prin practicarea planificării familiale. Nu dispunem de elemente ca să facem
aprecieri în legătură cu gradul de aplicare a planificării familiale. Se poate face cel mult afirmaţia
că ea s-a practicat, în primul rând, în municipiul Chişinău, ca mai târziu să se extindă pe scară
mai largă.
În evoluţia natalităţii populaţiei municipiului Chişinău, putem evidenţia câteva perioade:
1. Perioada anilor 1950 – 1960, cu un nivel relativ înalt al natalităţii, cuprinsă între 28,5 şi
20,0 ‰, mijlocul anilor '50 marcând începutul perioadei de reducere a natalităţii;
2. Perioada anilor 1961 – 1969, cu un nivel mai redus al natalităţii, cuprins între 18,3 şi 16,4
‰, atunci când în grupele de vârstă de căsătorie au intrat contingentul puţin numeros, care
s-au născut în anii celui de-al doilea război mondial; În această perioadă valoarea minimă a
natalităţii a fost înregistrată în 1965 – 14,9 ‰ (în prima jumătate a anilor '60 în vârsta de
maximă nupţialitate (20-29 ani) a intrat generaţia puţin numeroasă de femei, născută în anii
războiului);
3. Perioada stabilizării nivelului natalităţii (1970 - 1986) cu valori cuprinse între 17,3 – 19,9
‰. Sporirea nesemnificativă a natalităţii în prima jumătate a anilor 70 a fost temporară,
fiind condiţionată de schimbările ce au avut loc în structura pe grupe de vârstă a populaţiei:
în categoria de vârstă de maximă fertilitate au intrat generaţiile numeroase născute la
sfârşitul anilor 40 şi începutul anilor 50.
4. Perioada anilor 1989 – prezent, cu o tendinţă de scădere a ratei natalităţii, de la 17,6 ‰ în
1989 până la 9,3 ‰ în 2007. Diminuarea ratei natalităţii este o consecinţă a înrăutăţirii
situaţiei social-economice a populaţiei, emigraţia intensă, răspândirea largă a fenomenului
de „planificare” a familiei şi a intensificării procesului de îmbătrânire a populaţiei. În
ultimii patru ani remarcăm o evoluţie oscilatorie a natalităţii, cu o uşoară tendinţă de
revigorare, astfel că în anul 2005 rata natalităţii în municipiul Chişinău constituia 10 ‰.
Regiunile şi ţările cu valori sub 15 ‰ sunt considerate ca având o natalitate foarte redusă
[1, p.73]. Scăderea natalităţii poate fi explicată şi prin schimbarea mentalităţii populaţiei,
adică redimensionarea familiei pentru asigurarea unui trai mai decent.
Cea mai scăzută rată a natalităţii a fost înregistrată în anul 2003 – 8,3 ‰. Reducerea
natalităţii s-a reflectat asupra tuturor femeilor de vârstă reproductivă, iar în ultimii ani şi asupra

2
celei mai tinere grupe de vârstă (sub 20 de ani), unde din anul 1995 se înregistrează o reducere a
ponderii femeilor care nasc copii.
Natalitatea populaţiei variază şi depinde în funcţie de vârsta mamei (tabelul 1). Peste 67 –
70 % din numărul născuţilor revin mamelor din grupele de vârstă de 20-24 şi 25-29 de ani. Dacă
până în anul 2005, cel mai mare număr de născuţi-vii aparţineau mamelor din grupa de vârstă 20-
24 ani (35 % în 2003), atunci începând cu 2005 întâietatea în acest sens o deţin mamele cuprinse
între 25-29 de ani (35,4 % în 2007). În perioada 1970 – 2005 a crescut ponderea copiilor născuţi
de mamele din grupele de vârstă 25-29 ani şi 30-34 ani (de la 9,2 % în 1975 la 20,7 % în 2007).
Totodată s-a redus ponderea copiilor născuţi de mamele cu vârsta între 20-24 şi sub 20 de ani.
Putem evidenţia şi o uşoară creştere a femeilor care nasc la o vârstă târzie de 35 – 39 de ani,
ponderea acestora crescând cu 35 %.
Tabelul 1.
Repartizarea născuţilor în funcţie de vârsta mamei, %
Grupa de 1970 1975 1980 1991 1995 2000 2003 2005 2007
vârstă a
mamei
Sub 20 8,9 8,6 7,3 11,3 13,3 9,6 7,5 6,6 4,7
20-24 46,6 48,3 45,9 41,9 41,2 41,8 35,0 33,3 30,5
25-29 21,2 28,4 29,8 26,2 25,5 28,9 33,7 34,0 35,4
30-34 17,3 9,2 13,6 14,3 13,6 13,6 16,8 18,5 20,7
35-39 4,8 4,8 2,8 5,1 5,2 5,0 5,7 6,5 7,4
40-44 1,1 0,6 0,6 0,9 0,9 1,0 1,2 1,0 1,1
45 şi peste 0,1 0,01 0,06 0,02 0,05 0,03 0,04 0,1 0,09
Total 100 100 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: Calculat în baza datelor furnizate de Biroul Naţional de Statistică
La elaborarea politicii demografice în domeniul natalităţii, trebuie ţinut cont de faptul că
vârsta optimă a femeii pentru naştere este până la 35 de ani. Deci, politica demografică trebuie să
fie orientată prioritar spre aceste grupe de vârstă [2, p.33].
S-au produs schimbări şi în evoluţia ratei natalităţii după rangul naşterii. Se constată
existenţa unei corelaţii între structura născuţilor-vii, după rang şi intensitatea natalităţii,
evidenţiată prin evoluţia în acelaşi sens a ratei de natalitate [3, p.53]. Ponderea născuţilor de
rangul întâi a scăzut uşor în perioada 1970-1990, evidenţiindu-se tendinţa de creştere a născuţilor
de rangul doi şi trei. În perioada 1990 – 2000 are loc o creştere esenţială a născuţilor de rangul
întâi (67,4 % în 2000) şi micşorarea celor de rangul doi şi trei. Această evoluţie poate constitui
argument pentru teza că scăderea numărului de născuţi nu s-a făcut decât în mod secundar prin
renunţarea la primul copil sau amânarea venirii acestuia, contribuţia majoră la scădere revenind
evitării copiilor de rangul 2 şi peste. În ultimii ani se remarcă o uşoară creştere a proporţiei
născuţilor de rangul doi.

3
 La nivel de sector am analizat diferenţele de comportament demografic pentru perioada
1995-2006 (tabelul 2). Tendinţa generală este de reducere a ratei natalităţii şi o evoluţie
oscilatorie a mortalităţii, cu tendinţa de scădere. Astfel, pe parcursul acestei perioade cele mai
mari valori ale sporului natural s-au înregistrat în sectorul Ciocana – 7,7 ‰ în 1995, pe când în
sectorul Centru s-au înregistrat cele mai mici valori, acestea fiind negative sau nule, cu excepţia
anului 2004 când s-a înregistrat 1,2 ‰ şi 2006 (0,2 ‰). O creştere naturală redusă, cu valori
negative, practic pe tot parcursul perioadei, s-au înregistrat şi în celelalte trei sectoare – Botanica,
Buiucani şi Râşcani. În perioada 1995-2006, cele mai ridicate valori ale natalităţii s-au
înregistrat în sectorul Ciocana – 14,7 ‰ în 1995, iar cele mai reduse – în sectoarele Centru (6,3
‰ în 2003) şi Buiucani (6,6 ‰ în 2000). Cele mai înalte valori ale ratei mortalităţii s-au
înregistrat în sectoarele Centru (12,2 ‰ în 1995 şi 11,1 ‰ în 2005), Râşcani (9,8 ‰ în 2005) şi
Centru (9,3 ‰ în 2005) iar cele mai scăzute – în sectorul Ciocana (5 ‰ în 2006). Aceste
diferenţe sunt condiţionate în primul rând de structura pe grupe de vârstă, sectoarele Centru,
Botanica, Buiucani fiind dominate de vârstnici şi de adulţi de peste 40 de ani. Ciocana este cel
mai tânăr sector din punct de vedere al apariţiei şi al contingentului de locuitori. În anii 2003 -
2006 se remarcă o evoluţie pozitivă a natalităţii în toate sectoarele, cu excepţia Ciocanei, unde se
înregistrează o reducere.
Tabelul 2.
Mişcarea naturală a populaţiei oraşului Chişinău pe sectoare
Sectoarele
Botanica Buiucani Centru Ciocana Râşcani
Anul 1995
Natalitatea 10,7 10,0 8,8 14,7 9,2
Mortalitatea 8,5 7,3 12,2 7,0 8,6
Bilanţul natural 2,2 2,7 -3,4 7,7 0,6
Anul 1998
Natalitatea 9,2 8,0 8,3 13,7 7,9
Mortalitatea 8,0 6,8 9,9 7,0 8,1
Bilanţul natural 1,2 1,2 -1,7 6,7 -0,2
Anul 2000
Natalitatea 9,1 6,6 7,3 11,8 7,9
Mortalitatea 8,7 6,8 7,4 7,6 7,8
Bilanţul natural 0,4 -0,1 -0,7 4,2 0,1
Anul 2003
Natalitatea 7,7 6,8 6,3 11,4 8,3
Mortalitatea 9,5 6,9 6,6 7,2 8,0
Bilanţul natural -1,8 -0,1 -0,3 4,2 -0,3
Anul 2006
Natalitatea 8,6 8,3 8,1 8,6 8,8
Mortalitatea 9,6 7,3 7,6 5,0 8,6
Bilanţul natural -1,0 1,0 0,5 3,6 0,2

4
 Sursa: Calculat în baza datelor furnizate de Biroul Naţional de Statistică

În municipiul Chişinău, valorile natalităţii sunt mai reduse decât cele înregistrate la nivel
naţional, rural şi urban, dar şi valorile mortalităţii sunt cele mai reduse spre deosebire de aceste
medii, de aceea în această perioadă de declin demografic, valorile bilanţului natural în municipiu
au fost în permanenţă pozitive, aproape de valori nule, spre deosebire de mediul rural şi de
valorile înregistrate la nivel de ţară, care au fost negative în ultimii opt ani.
Rata natalităţii a cunoscut o creştere în ultimii 4 ani, datorită modificărilor favorabile în
structura pe grupe de vârstă (sporirea numărului de femei în grupa de vârstă 20 – 29 ani), această
tendinţă se va păstra până în anul 2011 – 2012, după care va înregistra o reducere. Reducerea
natalităţii în diferite perioade de timp are influenţă directă asupra situaţiei economice din ţară.
Astfel, în legătură cu prezenţa unei rate reduse de natalitate în ultima perioadă şi păstrarea
acestei tendinţe după 2010 se va reduce necesitatea maternităţilor, a creşelor, grădiniţelor de
copii şi şcolilor. Aceasta va reduce investiţiile şi gradul de ocupare în ramurile legate de aşa-
numita „infrastructură demografică”.
Natalitatea reprezintă o dominantă importantă în sporul populaţiei de vârstă aptă de
muncă. Până în anul 2005 asupra creşterii populaţiei în vârstă aptă de muncă au influenţat, în
special, doi factori: intrarea în vârsta de muncă a persoanelor născute la mijlocul anilor 80 –
începutul anilor 90, când rata natalităţii înregistra valori mai înalte şi ieşirea din vârsta de muncă
a contingentului mai puţin numeros născut în anii celui de-al doilea război mondial. În anii
următori, dinamica populaţiei în vârstă aptă de muncă va fi determinată pe de o parte, de
generaţiile născute în a doua jumătate a anilor 90, iar pe de altă parte – ieşirea din vârstă de
muncă a generaţiilor numeroase născute în perioada postbelică. Dacă acum ponderea populaţiei
în vârstă aptă de muncă este în creştere, atunci peste câţiva ani aceasta se va reduce.

Bibliografie:
1. Erdeli G., Dumitrache L., Geografia populaţiei, Bucureşti, 2001, Ed. Corint, 282 pag.;
2. Paladi Gh., Matei C., ş.a. Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea
populaţiei, Chişinău, 2007, 340 pag.;
3. Matei C., ş.a. Probleme metodologice ale prognozei demografice, Chişinău, Evrika,
2002, 152 pag.;
4. Date statistice oferite de Biroul Naţional de Statistică.