AUDIT DE MEDIU, FACTORI GENETICI AI CLIMEI, FACTORI GEOGRAFICI AI CLIMEI

24 Iul 2009

Glosar

ACTIVITĂŢI DE PRE-AUDIT: partea activităţii de audit care include: selectarea

sectoarelor ce vor fi auditate; elaborarea planului, scopului şi a graficului de desfăşurare a auditului;
alocarea resurselor; întocmirea formularelor şi obţinerea de informaţii premergătoare asupra
sectoarelor ce urmează a fi auditate.

ACTIVITĂŢI POST-AUDIT: etapă a auditului de mediu ce cuprinde: înaintarea raportului de audit la

departamentul superior; identificarea soluţiilor; pregătirea recomandărilor; stabilirea
responsabilităţilor pentru acţiunile corective; stabilirea graficului de acţiuni.

AUDIT DE MEDIU: eco-auditul; proces de determinare şi examinare, implicând analizele, testele şi

confirmările, al cărui scop este de a verifica în ce măsură o întreprindere respectă cerinţele legale,
locale sau naţionale de protecţie a mediului.

FACTORI GENETICI AI CLIMEI: proces care determină condiţiile climatice pe întreg Pământul şi în
diferite regiuni ale sale, cum ar fi: bilanţul radioactivşi caloric, circulaţia generală a maselor de aer,
suprafaţa subiacentă.

FACTORI GEOGRAFICI AI CLIMEI: condiţiile geografice care determină caracteristicile climatice ale
unei regiuni de pe glob: latitudinea şi altitudinea locului, caracterul suprafeţei subiacente, depărtarea
de ocean (pe uscat) sau de uscat (pe ocean), relieful locului, caracteristicile solului, învelişul vegetal,
curenţii oceanici, prezenţa stratului de zăpadă şi a gheţarilor, etc.

FACTORI RADIOACTIVI AI CLIMEI: procesele radioactive care determină caracteristicile oricărei

regiuni: fluxul radiaţiei solare, absorbţia, difuzia, reflexia, radiaţia terestră şi a atmosferei, etc.

POLUANŢII MEDIULUI: poluanţii pot fi: organici, anorganici, biologici, radioactivi sau termici. De
asemenea, pot fi ai atmosferei, ai aerului, ai apei, ai solurilor, ai încăperilor, toţi aceşti poluanţi
putând avea efecte asupra sănătăţii omului, asupra vegetaţiei şi în general asupra mediului ambiant.
Poluanţii, după originea lor, pot avea surse naturale sau antropice (v. Sursă de poluare). Principalele
tipuri de poluanţi sunt: dioxidul de sulf, aerosolii, acizi, dioxidul de azot, monoxidul de carbon,
particulele în suspensie (prafuri) şi compuşii organici volatili. Poluanţii influenţează existenţa în
mediul înconjurător, calitatea vieţii tuturor organismelor, clima terestră, etc., în concluzie viaţa şi
existenţa pe Terra a tuturor ecosistemelor. Poluanţii ajung în mediul înconjurător datorită activităţii
oamenilor sub formă de compuşi chimici. Din categoria poluanţilor fac parte cca 50.000 de substanţe
chimice care ajung în circulaţie sub formă de produse şi compuşi, care se cifrează la cca 1 milion de
variante.

POLUARE FONICĂ: face parte din poluarea fizică şi reprezintă orice sursă
care produce disconfort fonic. În Germania, de exemplu, de-a lungul autostrăzilor au fost amplasate
paravane antifonice artificiale sau din vegetaţie pentru a reduce zgomotul autovehiculelor. Se ştie că
zgomotul reprezintă un complex de sunete, fărăcaracter periodoc, dezagreabil, care afectează starea
psihologică şi chiar biologică a oamenilor, dar şi a altor vieţuitoare. Poluarea fonică reprezintă o
formă a poluării fizice cu implicaţii psihosociale, economice, ergonomice şi ecosistemice şi constă în
afectarea determinată prin intensitate şi frecvenţa undelor sonore, asociate cu durata lor de acţiune,
care pot produce o stare de disconfort şi chiar de leziuni asupra aparatului auditiv. Efectele
patologice ale zgomotului sunt perturbări ale sistemului nervos. Frecvenţele mai înalte ale sunetului
sunt mai periculoase decât cele joase. Zgomotele peste 65 de decibeli implică modificări psihice. La
peste 90 de decibeli se adaugă leziuni ale aparatului auditiv, creşterea tensiunii arteriale, diminuarea
reflexelor, etc.

POLUAREA TERMICĂ: creşterea peste normal a temperaturii apelor, îndeosebi datorită evacuării în
reţeaua hidrografică a apelor de răcire de la centralele termoelectrice şi a centralelor nucleare sau a
apelor folosite în procesul tehnologic din diverse ramuri industriale. Poate declanşa diverse
dezechilibre în biocenozele acvatice, mergând până la moartea peştilor şi a altor organisme acvatice,
atunci când temperatura mediului înconjurător este ridicată. Poluarea termică apare în mod deosebit
în industria metalurgică, în lucrările miniere, în unele instalaţii din industria chimică, construcţii de
maşini (turnătorii, forje, etc.), în termocentrale. Creşterea umidităţii şi a temperaturii aerului
determină modificarea microclimatelor, perturbă circulaţia maselor de aer şi implicit regimul
precipitaţiilor. Poluarea termică a apelor se manifestă la nivelul apelor curgătoare, lacurilor şi al
zonelor litorale. Apele calde scad nivelul oxigenului dizolvat, produc entrofizare, modificarea
biocenozelor, distrug zooplanctonul în proporţie de 25-90%. Creşterea temperaturii apei duce la
dezvoltarea unor alge dăunătoare.