UNIVERSITATEA “STEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARA

SPECIALIZAREA CONTROLUL SI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

HEPATITA C

Intocmit de : CIOBANU ANCUTA IONELA

ANUL IV CEPA 1 B
Indrumator : S.I.biolog M. POROCH
 Hepatita C este o infectie virala hepatica denumita cindva hepatita non-A, non-B ,
pina la identificarea cauzei in 1989. Descoperirea si caracterizarea virusului hepatitic C a
dus la intelegerea rolului sau in hepatita transmisa post-transfuzie si a tendintei acesteia
de a induce infectie persistenta.
HCV este o cauza majora de hepatita acuta si boala hepatica cronica, incluzind
ciroza si cancerul hepatic. L a nivel global, se estimeaza ca 170 de milioana de persoane
sunt infectate cronic cu HCV iar 3-4 milioane se infecteaza de novo in fiecare an.
HCV se transmite in general prin contact direct cu singele uman infectat. Cauza
majora este utilizarea de transfuzii 'cu singe netestat, refolosirea acelor de seringa si a
seringilor care nu au fost sterilizate adecvat.
Nu exista inca nici un vaccin pentru a preveni hepatita C, iar tratamentul acesteia
este mult prea scump pentru multe persoane din tarile in curs de dezvoltare.
HCV este unul dintre virusurile (A, B, C, D, G, E), care infecteaza ficatul. Este un
virus cu anvelopa, ARN, din familia Flaviviridae, ale caror gazde sunt cimpanzeii si
oamenii, singurile specii care dezvolta infectia. O caracteristica importanta a virusului
este tendinta crescuta a genomului sau la mutatii.
Incubatia dureaza 15-150 de zile, in infectiile acute simptomele cele mai intilnite
sunt fatigabilitatea si icterul, totusi majoritatea cazurilor, chiar si cei care dezvolta
infectie cronica, pot fi asimptomatici.
Aproximativ 80% dintre persoanele infectate pentru prima data progreseaza spre
cronicizare. Ciroza se dezvolta in 10-20% dintre bolonavi, iar cancerul hepatoic in 1-5%,
intro perioada de 20-30 de ani. Majoritatea pacientilor care sufera de cancer hepatic, dar
nu au infectie cu HBV, prezinte infectie cu HCV. Mecanismul prin care HCV duce la
cancer nu este cunoscut inca. Infectia poate exacerba si alte comorbiditati hepatice.
Cancerul hepatic progreseaza mai rapid in special la persoanele alcoolice.
Testele de diagnosticare sunt de mare importanta pentru descoperirea persoanelor
infectate si prevenirea transmiterii viruului prin donori de singe, ELISA este testul cel
mai folosit, poate detecta 95% din bolnavii cronici, dar doar 50-70% dintre cei cu infectie
acuta.
Tratamentul cu interferon singur sau in combinatie cu ribavirin, poate fi eficient la
cei cu infectie cronica, dar costul este foarte ridicat. Interferonul, unic medicament da
rezultate doar in 10-20% din pacienti, combinat cu ribavirin la 30-50% dintre acestia.
Ribavirinul unic nu pare sa fie eficient.
Nu exista nici un vaccin pentru a preveni infectarea cu HCV, elaborarea sa fiind
ingreunata de mutatiile genomice frecvente suferite de virus. Nu se stie nici daca sistemul
imun poate sa elimine virusul. Totusi, unele studii au aratat prezenta Ac anti-HCV in
circulatie.

Patogenie si cauze

HCV este un virus ARN monocatenar, ce face parte din familia Flaviviridae. Este
caracterizat prin 6 genotipuri majore, cunoasterea lor fiind importanta deoarece este
predictiva pentru raspunsul la interferon, si numeroase quasi-specii a caror existenta
permite aparitia rezistentei la interferon.
Genotipul1b este majoritar in Rominia.
 Infectia se transmite cel mai frecvent prin singe si produse de singe, in mod special
prin transfuzii si utilizarea de droguri parenterale, dar si prin tatuaje, interventii
stomatologice si piercing-uri.
Transmiterea prin transfuzii a scazut de la introducerea testelor screening la
donatori. Prevalenta HCV variaza in functie de zona geografica.
Infectia cu HCV apare citeodata asociata cu anumite disfunctii sistemice, incluzind
crioglobulinemia mixta esentiala, porfiria cutanea tarda, aproximativ 80% din pacientii cu
porfirie au hepatita C, dar numai citiva dintre cei infectati dezvolta porfirie, si
glomerulonefrita; mecanismele fiind incerte. 20% dintre persoanele cu hepatita alcoolica
dezvolta hepatita C.
Cai de transmitere frecvente sunt si cele materno-fetala si sexuala, al caror risc
creste la co-infectia cu HIV. Infectia nosocomiala poate apare dupa colonoscopie, dializa,
chirurgie, transplant de organ.
Contactele ocazionale in casa si cele cu saliva infectata sunt ineficiente.
Tintele naturale ale virusului sunt hepatocitele, si posibil limfocitele B. Clearance-
ul viral este asociat cu dezvoltarea si persistenta unui raspuns antiviral puternic si specific
din partea limfocitelor T si Thelper. La majoritatea persoanelor infectate, viremia persista
si este acompaniata de grade variabile de inflamatie hepatica si fibroza.
Studiile arata ca cel putin 50% din hepatocite sunt infectate cu HCV la pacientii cu
cronicizare.

Cauze

Hepatita C este o infectie hepatica determinata de HCV, persoanele cele mai expuse
la aceasta infectie sunt:
-pacientii in dializa,
-care au suferit interventii chirurgicale, stomatologice
-colonoscopii, biopsii, medicatie parenterala prelingita
-consumatorii de droguri ilicite parenteral
-persoanele care practica acupunctura, piercingul, tatuajul
-prin instrumente de manichiura, pedichiura nesterilizate
-prin transfuzii de singe si produse sanguine netestate
-transplantul de organe de la persoane infectate
-transmitere verticala materno-fetala
-prin utilizarea in comun a periutelor de dinti si aparatelor de ras
-prin contact sexual neprotejat.

Semne si simptome

Hepatita C poate fi acuta sau cronica, dupa o evolutie de 6 luni. Majoritatea celor
infectati dezvolta hepatita cronica. Caracteristica infectiei cu HCV este lipsa
simptomelor, exista persoane care sunt infectate de peste 15 ani si sunt asimptomatice.
Majoritatea descopera accidental, in cadrul efectuarii unei donari de singe sau la un
examen medical de rutina.
 Daca se dezvolta simptomatologia, acesta cuprinde:
-fatigabilitate, anorexie
-greata si varsaturi
-icter tegumentar si scleral
-febra moderata
-artralgii, mialgii
-urina inchisa la culoare-bilirubinurie
-scaune hipocolice-decolorate
-sensibilitate dureroasa in hipocondrul drept.
Hepatita C ataca tesutul hepatica chiar daca nu sunt prezente simptomele, de
asemenea este contagioasa.
Majoritatea pacientilor nu prezinta modificari la examenul fizic medical, pina la
dezvoltarea hipertensiunii portale sau a decompensari hepatice, exceptie fac cei cu
manifestari extrahepatice ale infectiei HCV, cum ar fi porfiria cutanea tarda sau vasculita
necrotizanta.

Semnele intilnite cuprind:

-eritemul palmar, leuconichie, contractura Dupuytren, asterix
-icter scleral, foetor hepaticus, parotide marite de volum
-cianoza, ginecomastie, hernie paraombilicala, ascita
-dezvoltarea circulatiei colaterale in cap de meduza
-hepatosplenomegalie, hipotrofie testiculara
-edemul gleznelor, escoriatii, petesii.
Dupa valoarea transaminazelor se descriu mai multe forme de hepatita cronica C.

Hepatita cronica C cu transaminaze normale

Este diagnosticata la intimplare la o donare de singe, frecvent asimptomatica, nivelul
viremiei scazut, histologic prezinta leziuni minime sau usoare, iar evolutia este in general
benigna.

Hepatita cronica C cu transaminaze crescute

Jumatate din acesti bolnavi au hepatita cronica usoara, iar cealalta jumatate moderata sau
severa. Cei cu forma usoara prezinta drept simptome astenie, dureri musculare, osoase,
alterarea calitatii vietii.

Complicatii
20-30% dintre pacientii cu hepatita cronica C dezvolta ciroza hepatica in 20 de ani, iar
20% dintre acestia vor fi diagnosticati la un moment dat cu cancer hepatocelular.
Hepatita C creste riscul in dezvoltarea unor limfoame maligne: Hodgkin si non-Hodgkin,
30%.
Alte afectiuni asociate sunt: porfiria cutanea tarda, crioglobulinemia, insuficienta renala,
nefropatii.
 Diagnostic

Studii de laborator
-teste ale inflamatiei: VSH si protein C reactiva crescute
-detectarea Ac anti-HCV, prin EIA, cu specicificitate de 95%, dar nefacind diferenta intre
forma acuta si cronica, teste fals-negative apar la persoane cu imunosupresie, cum ar fi
cei cu HIV, insuficienta renala sau crioglobulinemie mixta asociata
-teste imunoblot recombinate-prin detectarea Ac fata de 2 sau mai multe Ag
-teste cantitative si calitative de detectare a ARN viral
-genotiparea virala-necesare pentru a determina raspunsul la tratament
-teste hepatice enzimatice-monitorizarea nivelului de ALT pentru eficacitatea
tratamentului
-teste de singe-hemoleucograma, testarea pentru hepatita B
-teste de determinare a abuzului alcoolic.

Studii imagistice
Ultrasonografia poate identifica adenopatie perihepatica, micsorarea dimensiunilor
adenopatiilor dupa tratament se coreleaza cu raspuns virusologic fevorabil.

Proceduri medicale
Biopsia hepatica nu este considerata absolut necesara inaintea initierii tratamentului, dar
poate fi folositoare pentru evidentierea severitatii co-morbiditatilor hepatice.
Se recomanda in urmatoarele situatii:
-incertitudinea diagnosticului
-prezenta altor afectiuni
-pacientul prezinta nivele normale de transaminaze si fara manifestari extra-hepatice
-pacientul este imunocompromis.
Examenul histologic arata infiltratie limfocitara, grade moderate de necroza si inflamatie
si fibroza portala sau in punte. Noduli de regenerare sunt observati la pacientii cu ciroza.
Diagnosticul diferential include afectiuni precum: hepatita autoimuna, colangita, alte
hepatite virale.

Tratament

Nu exista tratament curativ pentru hepatita C, dar medicatia poate supresa

activitatea virala pentru perioade lungi de timp. Scopul acestuia este de a preveni
instalarea cirozei si decompensarii hepatice, precum si eradicarea virusului din singe,
pozitiva dupa absenta sa timp de 6 luni.

Medicatia cuprinde terapie antivirala si interferon.

Antiviralele sunt indicate la pacientii cu hepatita cronica, cu nivele ridicate de ALT,
cu Ac anti-HCV si ARN viral in singe, cu diagnosticul de cronicizare la examenul
histologic si fara contraindicatii la terapie. Ribavirinul este antiviralul folosit, efectele
secundare sunt anemia si leucopenia, precum si malformatiile congenitale la nou-nascuti.
Un raspuns sustinut indica absenta virusului la 6 luni de la tratament, nu semnifica totusi
vindecarea pacientului, ci doar scaderea nivelelor virale in organism.
Interferonul : cele mai utilizate forme recombinate ale interferomului sunt: alfa-2b
si alfa-2a. Interferonul se foloseste in monoterapie sau asociat cu ribavirinul.
Preparatele de interferon peghilat eficiente sunt: PEG-Intron, si Pegasys. Acestea
sunt preparate proteice complexe produse de corpul uman in lupta contra infectiilor. Se
administreaza o data pe saptamina. Aproximativ 25% dintre bolnavi opresc administrarea
de interferon datorita severitatii efectelor secundare, acestea includ:
-fatigabilitate, cefalee, febra, dureri articulare si musculare
-greata, anorexie si scadere ponderala
-iritabilitate, depresii, insomnii, confuzie
-afectarea tiroidiana
-eritem tegumentar si alopecie
-supresie medulara osoasa.

Terapia combinata interferon si ribavirin : interferonul este administrat o data pe

saptamina, ribavirinul de doua ori pe zi. Durata terapiei tine cont de genotipul viral, astfel
pentru genotipul 1 este de un an, pentru 2 si 3 este de 6 luni.
Pentru a neutraliza efectele secundare ale terapiei sunt utilizati factori de crestere, cum ar
fi factor de stimulare a granulocitelor, si eritropoietina. Pentru pesoanele care dezvolta
sindrom depresiv prelungit, sunt utile antidepresivele.

Co-infectia HIV-HCV
Co-infectia cu HIV accelereaza progresia clinica a hepatitei C si creste riscul de
transmitere perinatala de la 5% la 17%. Combinatia terapeutica cea mai eficienta pentru
acesti bolnavi este PEG-Inf alfa-2a si ribavirin.
Co-infectia HBV-HCV, cea mai eficienta terapie este cea cu PEG-Inf.
Persoanele obeze sau diabetice necesita aminarea tratamentului pina la normalizarea
greutatii corporale si a glicemiei.
Dieta, nu necesita ajustare calorica, lipidica sau proteica, doar evitarea medicatiei
cu metabolizare hepatica, a vitaminelor, suplimentelor nutritionale, alcoolului.
Pentru hepatita colestatica, colestiramina reduce pruritul.

Profilaxia hepatitei C consta in:

-teste de screening pentru donori si organe propuse pentru transpalnt
- evitarea expunerii la produse din singe, mai ales pentru persoanele ce lucreaza in spital
-evitarea piercing-urilor, tatuajelor, acupuncturii, pedichiurii si manichiurii, stomatologiei
cu instrumente nesterilizate
-evitarea contactului sexual neprotejat, drogurilor parenterale, utilizarii de ace si seringi
in comun.
Mutatiile frecvente suferite de genomul HCV nu permit la ora actuala dezvoltarea unui
vaccin.
 Tattooing Linked to Higher Risk of Hepatitis C

The researchers reviewed and analysed 124 studies from 30 countries, including Canada,
Iran, Italy, Brazil and the United States, and found the incidence of hepatitis C after
tattooing is directly linked with the number of tattoos an individual receives. The findings
are published in the current issue of the International Journal of Infectious Diseases.

Tattoos have become increasingly popular in recent years. In the U.S., an estimated 36
per cent of people under 30 have tattoos. In Canada, approximately eight per cent of high
school students have at least one tattoo and 21 per cent of those who don't have one want
one. During tattooing, the skin is punctured 80 to 150 times a second in order to inject
color pigments.

"Since tattoo instruments come in contact with blood and bodily fluids, infections may be
transmitted if instruments are used on more than one person without being sterilized or
without proper hygiene techniques," says lead author Dr. Siavash Jafari, a Community
Medicine Resident in the UBC School of Population and Public Health (SPPH).

"Furthermore, tattoo dyes are not kept in sterile containers and may play a carrier role in
transmitting infections," says Jafari. "Clients and the general public need to be educated
on the risks associated with tattooing, and tattoo artists need to discuss harms with
clients."

Other risks of tattooing identified by the study include allergic reactions, HIV, hepatitis
B, bacterial or fungal infections, and other risks associated with tattoo removal.

The researchers are calling for infection-control guidelines for tattoo artists and clients,
and enforcement of these guidelines through inspections, reporting of adverse events and
record-keeping. They also recommend prevention programs that focus on youth -- the
population who are most likely to get tattoos -- and prisoners -- who face a higher
prevalence of hepatitis C -- to lower the spread of hepatitis infection. In Canada, 12 to 25
per cent of hepatitis C infections among prisoners are associated with tattooed
individuals, compared to six per cent of the general population.

The chemical ingredients in tattoo dyes can include house paint, ink from computer
printers, or industrial carbon. Toxic contents of some tattoo inks may be entering the
kidney, lungs and lympth nodes through the circulatory system. The study also revealed a
new trend among youth to get tattooed with glow-in-the-dark ink, the risks of which are
not yet known.
 Tatuajul, un risc mare de hepatita C

Cercetatorii au analizat şi au analizat 124 studii din 30 de ţări, inclusiv Canada,

Iran, Italia, Brazilia şi Statele Unite, şi a găsit incidenţa hepatitei C după tatuare este
direct legat de numărul de tatuaje unui individ primeşte. Rezultatele sunt publicate in
numarul curent al Jurnalului International de Boli Infecţioase
Tatuajele au devenit din ce în ce mai populare în ultimii ani. În SUA, aproximativ
36 la suta din oameni sub 30 de ani au tatuaje. În Canada, aproximativ opt la suta din
elevi de liceu au cel puţin un tatuaj şi 21 la sută din cei care nu au o doresc unul. În
timpul tatuare, pielea este perforat 80-150 de ori un al doilea, în scopul de a injecta
pigmenti de culoare.
'Din moment ce instrumentele de tatuaj vin în contact cu sange si fluide corporale,
infecţii pot fi transmise în cazul în care instrumentele sunt utilizate pe mai mult de o
persoană fără a fi sterilizate sau fără tehnici corecte de igienă;, spune autorul principal Dr.
Siavash Jafari, o comunitate Medicină Rezident în Şcoala UBC de Populaţie şi Sănătate
Publică (SPPH).
În plus, vopselele tatuaj nu sunt ţinute în recipiente sterile şi pot juca un rol
important operator de transport în transmiterea infecţiilor", spune Jafari.
"Clientii si publicul general trebuie să fie educaţi cu privire la riscurile asociate cu
tatuare, tatuaj şi artişti necesitatea de a discuta dăunează cu clientii." Alte riscuri de
tatuare identificate de studiu includ reacţii alergice, HIV, hepatita B, fungice sau infecţii
bacteriene, şi alte riscuri asociate cu îndepărtarea tatuaj.
Cercetatorii sunt de asteptare pentru orientări infecţie de control pentru artişti tatuaj
şi clienţi, şi punerea în aplicare a acestor orientări prin inspecţii, raportarea evenimentelor
adverse şi ţinerea evidenţei. Ei recomanda, de asemenea, programe de prevenire care se
concentrează asupra tineretului - populaţia care sunt cel mai probabil pentru a obţine
tatuaje - şi prizonieri - care se confruntă cu o prevalenţă mai mare a hepatitei C - pentru a
reduce răspândirea infecţiei hepatitei. În Canada, 12-25 la suta din hepatitei C în rândul
deţinuţilor sunt asociate cu persoane fizice tatuat, în comparaţie cu şase la sută din
populaţia generală.
Substanţe chimice în vopselele de tatuaj pot include vopsea casa, cerneala de pe
imprimante de calculator, sau de carbon industrial. conţinutul toxice ale unor cerneluri
tatuaj poate fi intrarea rinichi, plămâni şi ganglionii lympth prin intermediul sistemului
circulator. Studiul a relevat, de asemenea, o nouă tendinţă în rândul tinerilor pentru a
obţine tatuat cu cerneală stralucire-in-the-întuneric, de riscurile care nu sunt încă
cunoscute.
Co-autorii studiului includ Conf. univ. Prof. Jane Buxton din SPPH şi BC Centrul
de Control al Bolilor; Mahyar Etminan, un om de ştiinţă cu Centrul Clinic de
Epidemiologie şi evaluare la Vancouver General Hospital şi Vancouver coastă Sănătate
Institutul de Cercetare; Dr. Ray Face, profesor la clinica SPPH şi Dr Souzan Baharlou. cu
Departamentul de Urologie de la Spitalul BC copii.