apartenentei unui text liric studiat la estetica directiei traditionaliste )

Ion Pillat este un poet traditionalist a carui activitate literara poate fi înca
drata în perioada interbelica. Opera sa se afla la confluenta curentelor literar
e, înglobând elemente romantice, parnasiene, simboliste clasice, dar si motive a
utohtone, deci traditionaliste.
Poetul debuteaza cu volumul Visari pagâne în 1912 dupa care urmeaza Eternitati de-o
clipa unde se observa atasamentul lui fata de simbolism. Poezia maturitatii este
reprezentata de volumele Gradina între ziduri si Pe Arges în sus unde se evidentiaz
a foarte bine legatura cu pamântul si locurile natale. Volumul Biserica de altada
ta reliefeaza ortodoxismul, iar Limpezimi si Poeme într-un vers sunt volume de orient
are clasica.
Poezia Aci sosi pe vremuri face parte din volumul Pe Arges în sus aparut în 1923. Ac
est volum este reprezentativ pentru traditionalismul poetului întrucât poeziile
incluse realizeaza imaginea spatiului natal, casa parinteasca, natura câmpeneasc
a însufletita de amintirile copilariei.
Temele predilecte ale liricii lui Ion Pillat sunt: timpul, spatiul natal si reîn
vierea trecutului acestea fiind regasite si în poezia Aci sosi pe vremuri . Poezia
este o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului asociata cu
repetabilitatea destinului uman, ciclicitatea vietii.
Titlul este o sintagma ce fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evo
cata (timp si spatiu mitic, nedefinit), prin indicii de spatiu (adverbul de loc
cu forma regionala aci ), de timp (locutiune adverbiala de timp pe vremuri ) si forma
verbala de perfect simplu ( sosi ). Acestea sugereaza ca existenta umana se bazeaza
pe experiente repetabile, reluate si retraite de fiecare generatie în parte care
simte si traieste asemenea predecesorilor.
Compozitional, poezia este alcatuita din nouasprezece distihuri si un vers final
având rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate în mai multe s
ecvente poetice: incipitul, evocarea iubirii de ieri a bunicilor, meditatia asupra
efemeritatii conditiei umane, iubirea de acum a tinerilor si epilogul poeziei. Ce
le doua planuri, trecutul si prezentul sunt redate succesiv ceea ce accentueaza
ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii. Se utilizeaza elemente de simetrie s
i opozitie a planurilor construite pe relatia atunci acum . Elemente de recurenta sun
t spre exemplu motivul clopotului, însotind doua momente esentiale ale existente
i umane nunta si moartea, simbol al trecerii timpului si laitmotivul din versul
final.
Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza prin intermediul
unei metafore: casa amintirii , spatiul rememorarii nostalgice a trecutului. Aceste
prime versuri reprezinta un pastel în care este descrisa casa ce arata imaginea
unor amintiri.
Elementele asociate casei obloane , poarta , zavor , versul Paianjeni zabrelira si poar
si zavor si personificarea îmbatrânira plopii sugereaza trecerea timpului, degrada
rea elementelor survenita odata cu trecerea timpului; se contureaza astfel o ima
gine a unui loc pustiu si parasit, dar se si accentueaza ideea de spatiu privile
giat, izolat, accesibil numai urmasului care poate reînvia trecutul în amintire.
Trecutul este activat prin prezentarea bunicii cu nume mitologic Caliopy (muza p
oeziei si a elocintei în mitologia greaca).
Urmeaza o zona narativ-epica unde se poate urmari întâlnirea bunicilor, îndragos
titii de altadata. Totul se desfasoara respectând un ceremonial. Bunicul asteapt
a sosirea berlinei din care coboara tânara în larga crinolina . Prezenta berlinei a
ccentueaza imaginea trecutului. Bunicul îi recita iubitei capodopere ale literat
urii romantice, iar sunetul clopotului însoteste protector cuplul de îndragostit
i. Acestia par ca vor sa conserve momentele, dar trecerea timpului a afectat pân
a si aceasta atmosfera de basm. Meditatia poetica, tonalitatea elegiaca evidenti
aza ideea ca eternizarea fiintei umane este posibila doar prin iubire. Eternitat
ea iubirii, clipa de fericire, este urmata în versul urmator de revenirea la rea
litatea timpului care trece ireversibil: De mult e mort bunicul, bunica e batrâna ,
portretele fiind singurele care pastreaza imaginile de odinioara ale stramosilo
r( Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete/ Te vezi aievea numai în stersele p
ortrete. )
Prin intermediul unei comparatii se realizeaza o paralela trecut-prezent si se f
ace trecerea la planul prezentului: Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu . Ca într
-un ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor. Diferentele tin de moda vremii:
iubita coboara acum din trasura, iar îndragostitul îi recita poeme simboliste. D
in portretul fizic al iubitei se retine doar detaliul spiritualizat, imaginea oc
hilor, ieri ochi de peruzea , acum ochi de ametist .
Sunetul clopotului însoteste din nou momentul întâlnirii îndragostitilor si suge
reaza repetabilitatea existentei umane, iar versul final accentueaza trecerea ir
emediabila a timpului ( De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat ).
Muzicalitatea e conferita atât de elementele prozodiei clasice rima împerecheata
, ritmul iambic, masura de 13-14 silabe, de motivul clopotului care este un posi
bil refren cât si de numele cu sonoritate din secolul al XIX-lea (Eliad, Le lac,
Sburatorul) si moderne de la începutul secolului al XX-lea (Francis Jammes, Hor
ia Furtuna)
La nivel morfo-sintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut s
i planul prezent evocate în poezie. Verbele la timpul prezent fie ilustreaza per
manenta sentimentului de iubire ( vii , calci ) fie însotesc meditatia pe tema trecerii
timpului ( te vezi , te recunosti ). Verbele la perfectul simplu ( sosi , sari , spuse
l de a reda rapiditatea gesturilor.
O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor arhaice si regio
nale în evocarea trecutului: haiduc , potera , berlina , crinolina .
Din punct de vedere stilistic, la nivel structural se utilizeaza paralelismul, s
imetria, antiteza, iar dintre figurile de stil se foloseste cu precadere metafor
a: casa amintirii , ochi de peruzea , ochi de ametist si comparatia care sustine ideea
iclicitatii ( Ca ieri sosi bunica ...si vii acuma tu ).
În concluzie, prin tematica - amintirea trecutului, evocarea copilariei, ciclici
tate, simetria povestilor si tonalitatea elegiaca poezia Aci sosi pe vremuri apart
ine liricii traditionaliste.