Sunteți pe pagina 1din 2

3.

Mesajul operelor eminesciene


Eminescu a devenit pentru literatura română, poetul nemuritor, geniul
ce a creat cele mai sentimentale opere în care a putut să încadreze
natura şi toate elementele sale.
Luna a reflectat în poeziile lui sentimentele, spaţiile, şi personajele ce se
creonau în tabloul textelor sale. Astrul ceresc a evedenţiat cele mai
importante idei ale creaţiei sale.
În poeziile „Melancolie”, „Crăiasa din poveşti”, „Memento mori”, şi
„Miradoniz”, luna este prezentată din cele mai frumoase colţuri ale ei.
Operele date sunt cele care au un mesaj comun, dar totodată şi celea
care au putut să facă totuşi peisajul operei deosebit de altul.
În poezia „Melancolie” de Mihai Eminescu, luna creează o atmosferă
rece şi plină de nostalgie.
„Memento mori” o altă operă în care se arată astrul ceresc, prezintă
locurile arabe şi Dacia cum apar ele sub razele lunii. În opera „Miradoniz”
luna descoperă universul nocturn al unuii castel.
Iar „Crăiasa din poveşti” este creaţia cea mai fermecătoare, luna
reflectînd spaţiile de pe o întindere a cîmpiei.În toate acestea texte
eminesciene astrul ceresc a creat un univers deosebit, dar totuşi ele au şi
cîte o idee asemenea.
3.1 Luna argintie
Poeziile „Miradoniz” şi „Crăiasa din poveşti” reprezintă un basm al
evenimentelor, în care luna participă activ, prezentînd fiecare personaj,
lucru în parte. În „Miradoniz” luna apare ca „o regină tânără şi blondă” ce
reflectă cu lumina ei argintoasă florile din grădina castelului „Din când în
când cu mâna-i argintoasă/Ea rupe câte-o floare şi-o aruncă”; iar opera
„Crăiasa din poveşti” reprezintă crăiasa nopţii printr-o personificare
„Naşte luna argintie”, dar care are aceeaşi culoare ca în lucrarea
precedentă, şi luminează de asemenea folri, care sunt vrăjite „vrăjiţi sunt
trandafirii”, aceste tipuri de flori apar în ambele lucrări. Luna argintie de
asemenea mai reflectă şi zînele a acestor două opere, în „Miradoniz”
astrul ceresc veghează „zâna Miradoniz.” care parcă ar vrăji tot ce se
găseşte în acestă gradină “Ici se pleacă spre a culege o floare,”, iar în
„Crăiasa din poveşti” zîna este o copilă cu părul galben care luna o
luminează din plin şi o ajută să facă vrăji pentru a-şi vedea ursitul „Faţa ei
lucesc în lună,/Iar în ochii ei albaştri”, „Trandafiri aruncă roşii.../ Ca să
vad-un chip,”.
3.2 Luna- o devinitate
Alte două opere eminesciene sunt „Melancolie” şi „Memento mori”,
parcă la prima vedere sunt complet diferite, deoarece în „Memento mori”
luna e prezentată „ca un palid dulce soare,” ce deja arată o atmosferă
mai caldă, iar în “Melancolie” luna este “regina nopţii moartă”, pesajul
devenind posomorît.Dar totuşi chiar dacă astrul este diferit prezentat el
rflectă nişte locuri sfinte, în “Memento mori” sunt prezentate întiderele
din Palestina, Ierusalim, Egipt, locuri cunoscute ca sfinte “luna arginteşte
tot Egipetul antic;”, iar la a doua operă sunt reflectate în razele lunii
biserica, clopotniţa „Clopotniţa trosneşte” şi ţintirimul, aceste locuri sunt
de asemenea sfinte; ele ajută omul să-şi găsească liniştea iar luna devine
în aceste opere o devinitate, care are o putere deosebită.

3.3 Luna- stăpîna nopţii


„Memento mori” şi „Miradoniz” sunt operele eminesciene ce reprezintă
locurile de basm în care luna este stăpîna noţii, totul se amplifică aici:
"Miradoniz avea palat de stânci/ Drept streşină era un codru vechi/ Şi
colonadele erau de munţi" (această descriere "macroscopică" se reia şi în
Memento mori, în episodul dacic prezentând "raiul Daciei", În Memento
mori, palatul Dochiei copiază palatul zânei Miradoniz: "Acolo Dochia are
un palat din stânce sure,/ A lui stâlpi-s munţi de piatră, a lui streşin-o
pădure". Aceste două opere deschind universul a celor taine despre
poveştile care se vorbeau, şi despre fetele frumoase ce se ascundeau în
aceste locuri, nisipurile şi castelele sunt acele lucruri ce ascund aceste
taine, luna stăpînindîi peste tot, deoarece numai în timpul nopţii se petrec
cele mai misterioase evenimente.
Astfel luna a devenit pentru poet oglinda sufletului, deoarece în
momentul singurătăţii sau în acel al bucuriei luna a fost alături de el în
fiecare noapte şi l-a îndrumat pe calea cea dreaptă.