1)Prezentarea generala a criminalitatii afacerilor/economice

Rezolutia Consiliului Europei nr.1147/1998 -1,intitulata “Criminalitatea afacerilor:o

amenintare pentru Europa”,scoate in evidenta urmatorii termeni asupra carora juristii au
formulat extrem de diverse pareri.Acesti termeni sunt:”criminalitatea
afacerilor”,”criminalitatea organizata in domeniul economic”,”criminalitatea
organizata”,”ilegalitati comise in domeniul economic”.
Tot mai des sunt utilizati termeni de rezonanta speciala ca:”afaceri
criminale”,”industria crimei”,”criminalitate transnationala”,”spalarea
banilor”,”reciclarea capitalurilor”,”criminalitatea financiar-bancara” etc.
Recunoscand dificultatea de a da o definitie formala , dar precisa a criminalitatii in
afaceri,Comitetul Ministrilor Statelor Membre ale Consiliului Europei a decis, in
cuprinsul Recomandarii nr.R (81) din 1981” delimitarea conceptului astfel cum rezulta
din lista infractiunilor de mai jos(referitor la prejudicii si la calitatea autorului)”.
Infractiunile la care se refera Recomandarea sunt urmatoarele:
1.formarea de carteluri;
2.obtinerea frauduloasa sau deturnarea de fonduri alocate de stat sau de organisme
internationale(pe larg raspindita pe teritoriul RM);
3.practici frauduloase si abuzuri din partea intreprinderilor multinationale;
4.infractiuni in domeniul informaticii(ex.furt de date ,violarea secretelor,manipularea
datelor informatice,golirea conturilor bancare personale);
5.crearea de societati fictive;
6.falsificarea bilanturilor intreprinderii si incalcarea obligatiei de a tine contabilitatea;
7.fraude asupra situatiei comerciale si a capitalurilor societatii;
8.violarea de catre intreprindere a normelor de securitate si de sanatate pentru angajati;
9.fraude in dauna creditorilor (de exemplu bancruta,violarea drepturilor de proprietate
intelectuala sau industriala);
10.infractiuni contra consumatorilor(falsificarea marfurilor,abuzul de slabiciunea si
lipsa de experienta a consumatorului);
11.concurenta neloiala si publicitatea minciunoasa;
12.infractiuni fiscale si eludarea prestatiilor sociale de catre intreprindere;
13.infractiuni vamale;
14.infractiuni in materie de valute si de schimb;
15.infractiuni la bursa si bancare;
16.infractiuni contra mediului inconjurator;
In finalul Recomandarii se precizeaza faptul ca “infractiunilr nespicifice(pct.
3,4,9,12,13,14,15,16)nu sunt luate in consideratie decit daca prin ele s-au cauzat sau
risca sa fie cauzate prejudicii financiare importante. In plus, se cere c autorul lor sa aiba
cunostinte speciale in domeniul afacerilor si au fost savirsite de oameni de afaceri in
exercitarea profesiei sau functiei lor.
O specie aparte a criminalitatii economice o reprezinta criminalitatea organizata a
afacerilor,care preocupa astazi in cel mai inalt grad comunitatea internationala,cu
deosebire organismele de aplicare a legii,criminologi si analisti.
Astfel, in literatura criminologica germana(H.Boge) este definita criminalitatea
organizata a afacerilor astfel:
“Comiterea cu intentie a unor infractiuni de natura economica, in scopul obtinerii
de profit sau putere de catre doua sau ma multe persoane ce colaboreaza pentru o
perioada de timp prelungita sau nedefinita, indeplinind fiecare sarcini dinainte stabilite,
prin folosirea unor structuri comericiale sau similare celor de afaceri, prin utilizarea
violentei sau a altor mijloace de intimidare ori prin exercitarea unor influente asupra
politicienilor, mass-mediei,administratiei publice,autoritatilor judiciare sau economice”.
Literatura criminologica britanica utilizeaza termenul de “criza-antrepriza” sau
“crima organizata” .
Desigur,o atare organizare a activitatii criminale este si reflexul unei organizari
eficiente interne, a respectarii disciplinei,a ierarhiei ca si a atragerii continue de
elemente criminale care dovedesc simt organizatoric si calitatii de conducatori.Se poate
afirma ca asociatiile criminale de acest tip imita pina la identitate organizarea interna a
marilor intreprinderi economice.
 Este cunoscut faptul ca s-au exprimat mai multe puncte de vedere cu privire la
conceptele de criminalitate in general , crima organizata , criminalitatea afacerilor etc.
A existat si exista mult amatorism si folclor in definirea acesto termeni.
In opinia noastra criminologia moderna opereaza astazi cu termeni si concepte a
caror definire trebuie sa plece de la realitatile zilelor noastre.
Criminalitate afacerilor are efect negativ asupra intregii societati,si afecteaza
economia si finantele statului, alimenteaza economia subterana, submineaza sistemul
bancar,afecteaza piata de capital.
O componenta importanta a criminalitatii organizate a afacerilor este
criminalitatea economico-finaciara,definita in literatura de specialitate franceza drept “
un tip de infractionalitate specializata ,ingenioasa , adesea oculta si organizata,
nonviolenta in esenta sa,avind insa un impact social si economic important”.
Consideram ca putem defini criminalitate economico-financiara drept infractiunile
prevazute de codul penal si legile speciale cu dispozitii penale,prin care sunt cauzate
prejudicii materiale unitatilor economice,insitutiilor financiar-bancare ,precum si
statului si populatiei in ultima instanta.
In opozitie cu fenomenul de criminalitate violenta, criminalitatea economico-financiara
reprezinta opera unor infractori care dispun de o mare abilitate si initierea si finalizarea
unor operatiuni frauduloase, adesea sofisticate.
2)Criminalitatea economico-financiară realitate permanentă a
vieţii economice şi sociale.
.Este un fapt cunoscut şi în acelaşi timp recunoscut, de toţi oamenii de
ştiinţă din cecetarea criminologică, că germenii criminalităţii economice au apărut
odată cu primele forme de viaţă economică şi s-au dezvoltat în paralel cu toate
modificările vieţii economico-sociale, culturale şi politice.
Ca şi concept, criminalitatea economică se pare că a apărut pentru prima
dată în literatura criminologică în anul 1872, când Edwin Hill a utilizat sintagma
„criminalitatea gulerelor albe”, sintagmă care a fost însă consacrată ulterior de Edwin
Sutherland în celebra sa lucrare „White-Collar Criminality”, apărută în
anul 1939.
În dezvoltarea concepţiei sale cu privire la criminalitatea gulerelor albe,
Edwin Sutherland a avut în vedere trei planuri respectiv: infracţiunea, infractorul
şi atitudinea societăţii.
. Infracţiunea care face parte din criminalitatea gulerelor albe reprezintă un
act al unei persoane care are un statut socio-economic ridicat, respectabil şi
respectat, act care încalcă o regulă legală sau de altă natură referitoare la activităţi
profesionale. Acest act constă în exploatarea încrederii sau a credulităţii altora,
fiind realizat de o manieră ingenioasă, care să excludă ulterior descoperirea. Prin
acest concept se atrage atenţia că în afaceri pot apare comportamenete ilegale,
care de multe ori nu sunt încriminate, iar în măsura în care comportamentele sunt
încriminate autorii nu sunt urmăriţi în justiţie, nefiind consideraţi infractori în
sensul clasic al termenului.
Infractorii, cei care săvârşesc infracţiuni în domeniul economic sunt, de
regulă, cetăţeni care prin statutul lor sunt deasupra oricăror suspiciuni. Ei comit
actele criminale în legătură cu afacerile, cultura şi mediul lor profesional, sunt
conştienţi de caracterul legal ori ilegal al conduitei lor, dar nu se consideră
infractori, fiind convinşi că raţiunea şi rentabilitatea primează în faţa legii. Astfel
se poate spune că ei consideră că au un drept personal, în virtutea poziţiei sociale
pe care au dobândit-o, de a încălca legea. Sutherland constată că un asemenea
comportament este învăţat în interacţiunea cu alte persoane în procesul
comunicării, iar direcţiile specifice ale motivelor şi impulsurilor sunt învăţate din
conţinutul legilor, care sunt favorabile sau nefavorabile. În acest fel Sutherland
susţine că sensul actelor criminale, indiferent că este vorba de un furt dintr-un
magazin, evaziune fiscală, prostituţie sau delapidare, apare în principal ca urmare
a sensurilor date acestor acte de către alte persoane cu care individul se asociază
în cadrul grupurilor intime de persoane (cercurile de prieteni).
.
Atitudinea societăţii şi reacţia sa faţă de acest gen de criminalitate deseori
încurajează pe infractori. Astfel scopul principal urmărit de infractori este reuşita,
succesul social sau financiar. În realizarea acestui scop, chiar dacă există şi
mijloace legale, mijloacele ilegale sau imorale nu sunt excluse, în măsura în care
sunt eficace şi eficiente, astfel, vechiul principiu machiavelic „scopul scuză
mijloacele” este permanent în actualitate.
Criminalitatea economică se desfăşoară în contextul vieţii economice, a afacerilor
şi a finanţelor, prin metode şi mijloace care nu fac, în principiu, apel la forţă şi la
violenţă fizică, astfel că acest tip de criminalitate nu este cunoscut, iar când estecunoscut
este tratat cu indiferenţă.
Pe fondul eludării deliberate a cadrului legislativ criminalitatea gulerelor
albe implică evaziuni şi fraude fiscale, corupţie şi şantaj precum şi alte violări ale
legii ca o parte a unei ocupaţii sau afaceri, în scopul de a-şi asigura profituri ilicite
imense.
Caracteristicile contemporane recunoscute ale criminalităţii gulerelor albe,
în domeniul economico-finaciar sunt de natură a demonstra complexitatea fenomenului,
dar mai cu seamă trebuie luate în considerare pentru aprecierea posibilităţilor de
descoperire şi probare a faptelor ilicite comise.
Principalele caracteristici ale criminalităţii gulerelor albe sunt:
™ infracţiunile sunt comise în scopul maximizării profiturilor;
™ implică relaţii strânse între participanţi, uneori chiar forme
complexe de organizare;
™ presupun implicarea unor persoane care se bucură de poziţii
sociale, economice, politice şi profesionale dintre cele mai bune;
™ au vizibilitate scăzută;
™ implică difuziunea responsabilităţii;
™ se comit într-o perioadă mare de timp, greu de circumscris;
™ acoperirea lor este uşurată de complexitatea operaţiunilor
financiare şi de posibilităţile pe care le oferă ţinerea contabilităţii,
pentru a disimula afacerile frauduloase;
™ autorii lor ştiu să inspire încredere prin atitudine şi comportament,
sunt inteligenţi, avizaţi şi versaţi;
™ complexitate şi dificultate în acţiunea de descoperire şi de
cercetare;
™ implică sentimente de victimizare din partea persoanelor cercetate;
Cei mai mulţi specialişti consideră însă că „societăţile moderne sunt caracterizate
printr-o stare de anomie, de lipsă a legilor şi a normelor morale, precum şi de
distorsiune între scopul declarat al unei societăţi şi mijloacele de acces la acel scop”.
Un rol important în analiza stării de anomie îl prezintă manifestările de solidaritate
în raport cu infracţiunile care se comit în sfera criminalităţii economice. Solidaritatea
este foarte evidentă la nivelul anumitor categorii sociale privilegiate, situaţie în care se
comit mari fraude economicofinanciare, beneficiind ulterior de tergiversarea
proceselor, chiar până la intervenirea termenelor de prescripţie. În mod discriminatoriu,
în cazul unor infracţiuni obişnuite producătoare de pagube mici, autorii sunt pedepsiţi
penal prompt şi exemplar. Asemenea tratamente diferenţiate dezvoltă anomia în plan
social şi întăreşte convingerea că societatea nu cultivă, în fapt, idealul de justiţie.
Specific activităţilor ilegale ale criminalităţii economico-financiare este
faptul că acestea sunt realizate prin:
™ procedee viclene, înşelătoare, cu abilitate şi ingeniozitate;
™ procedee frauduloase, falsuri şi contrafaceri;
™ abuzuri de putere şi corupţie;
™ exploatarea secretelor comerciale sau a datelor confidenţiale;
Infracţiunile din domeniul criminalităţii economice presupun astfel cunoştinţe şi
competenţe profesionale ridicate din partea celor care le comit. Aceste infracţiuni impun
şi necesitatea unei specializări rapide şi permanente a instanţelor de control, de
urmărire şi de sancţionare, deoarece asemenea fapte provoacă prejudicii patrimoniale
considerabile, conduc la lipsa de viabilitate a societăţilor şi implicit la pierderea
locurilor de muncă şi, nu în ultimul rând, afectează calitatea vieţii şi a mediului
înconjurător.
3)Dimenisiunea internationala a criminalitatii economico-financiare
Realitatea ne demonstreaza faptul ca este creat si dezavoltat un climat fertil pentru
afaceri economico-financiare ilegale de mare amplitudine, grupurile organizate de
infractori cu “gulere albe” au capacitatea de se dezvolta in acest context al economiei in
tranzitie.Granitele deschise,pietele in formare si noua tehnologie ofera acestor grupuri
posibilitati nelimitate in derularea unor afaceri ilegale,finilizate cu profituri uriase.
Este in afara oricarei ndoieli faptul ca pe fondul dezvoltarii economiei mondiale,se
dezvolta si se consolideaza un numar impresionant de afaceri ilegale,care alcatuiesc
ceea ce foarte adesea este cunoscut drept fenomenul de criminalitate afacerilor.
Acest fenomen lezeaza economia in ansamblu, in componenta ei, nationala si
interntionala, cauzeaza imense pierderi financiare, slabeste stabilitatea sociala,ameninta
structurile democratice,determina o anumita pierdere de incredere in sistemul economic
insusi,corupe si comprimite institutiile economice si sociale.
Foarte preocupata de problema criminalitatii afacerilor, Comunitatea Internationala
a incercat, inca din deceniul opt, sa analizeze cauzalitatea si efectele acesteia,
recomandind statelor membre sa adopte masuri concrete pentru limitarea
acesteia.Diversitatea legislatiilor cuplata cu particularitatile economico-sociale derivind
din stadiile de dezvoltare ale tarilor europene si celorlalte state, au facut practic
imposibila redactarea unei definitii precise a criminalitatii afacerilor.
Este locul sa precizam aici cele doua dimensiuni ale criminalitatiii afacerilor:
1) Dimensiunea internationala, respectiv suma infractiunilor care se comit si se
finalizeaza cu participarea elementului de extranietate(persoane,
firme,corporatii,banci etc.).
2) Dimensiunea nationala, respectiv suma infractiunilor incriminate in legile penale
sau speciale ale fiecarei tari, care se produc in interiorul sistemului economic si
financiar si nu comporta sau nu include element de extranietate;
 Este practic imposibil de cuantificat fenomenul criminalitatii economice atit in
dimensiunea internationala cit si in cea nationala,datorita modalitatilor viclene si secrete
care sunt folosite .
Este foarte adevarat ca, pina in prezent, nici o societate nu a reusit sa-si construiasca
un asemenea dispozitiv preventiv si represiv apt sa constate si sa sanctioneze toate
infractiunile, cu deosebire cele ce au conotatii internationale.
Toate societatiile,mai mult sau mai putin democratice au componenta lor
paralela,nevazuta si nearatat public,acea zona subterana care se dezvolta prin multiple
canale ilegale si a carei dimensiune este de natura a produce serioase dezechilibre in
planul general al societatii. In atare context functioneaza teama autoritatilor fata de
aceasta zona a necunoscutului,teama care se incearca a fi invinsa doar in momente sau
situatii cind raul acesta devine vizibil si nici nu mai poate fi contestat de nici o
autoritate.
A fost suficient de exemplu sa se descopere, mai mult sau mai putin
intimplator,importante fraude privind utilizarea subventiilor acordate in cadrul Pietei
Comune producatorilor si exportatorilor de produse agricole si alimentare, pentru ase
declansa o analiza serioasa care a evidentiat fraude imense comise in acest domeniu.
In Italia,abia in anii 1985-1996, dupa investigatii si anchete complexe s-au conturat
adevarata fata a organizatiilor mafiote, despre care autoritatiile nu au vorbit timp de
30-40 de ani.
Ca concluzie spoate de afirmat ca aceste edifii criminale se construiesc si se
dezvolta in imensa lor majoritate din interesul si cu sprijinul autoritatilor statale. Geneza
lor trebuie cautata in perimetrul intereselor de putere,caci este limpede ca peste tot in
lume s-a produs fuziunea dintre lumea politica si crima organizata.
Acest fenomen este foarte bine evidentiat si in Republica Moldova ,desi suntem un stat
mic si slab dezvoltat.
4)Criminalitatea economica in Republica Moldova.
Dupa cum am mentionat mai sus ca criminalitatea in orice stat este strins legata de
autoritatile statului, si statul nostru un exemplu perfect in acest caz, la noi in tara
criminalitatea afacerilor adica cea economica este intr-atit de dezvoltata incit insasi
structurile criminale controleaza autoritatile dindu-le indicatii si raportind legislatia
pentru asi crea noi posibilitati de acumula fraudulos capitaluri ilegale,un fenomen
specific si in acelasi moment raspindit pe teritoriul RM care influenteaza direct
raporturile frauduloase este “Cumatrismul”, astfel tin sa explic ca relatiile dintre
autoritati si criminalitate este in mare parte si rudenia inclusiv, de aici si nedorinta
autoritatilor de a dezvalui acest fenomen criminogen.
Sunt si multitudine de exemple cind conducerea criminalitatii mascindu-se sub
oameni de afaceri acced in organele de conducere a tarii,unde is fac nu numa treburile
murdare pe ascuns , dar si isi asigura o imunitate fata de organele judiciare.
La moment cele mai raspindite crime economice sunt:
a)Utilizarea in scopuri proprii a ajutoarelor banesti acordate de state mai dezvoltate
b)folosirea mijloacelor frauduloase pentru dezvoltarea companiilor sale prin implicarea
in aceasta puterea legislativa si executiva a statului.
c)procedee viclene, înşelătoare, cu abilitate şi ingeniozitate;
d)procedee frauduloase, falsuri şi contrafaceri;
e)abuzuri de putere şi corupţie;
f)exploatarea secretelor comerciale sau a datelor confidenţiale;
Organul statal care are ca scop combaterea acestui fenomen este Centru pentru
Combaterea Crimelor Economice si Coruptie al RM, insa e controlat si reglat prin
intermediul autoritatilor si organelor ierarhic superioare de aceiasi criminalitate
deghizata.
Desi daca studiem statisticile prezentate de aceste organe, facem aluzie ca situatia in
tara se inbunatateste,dar realitatea e cu totul alta ,cu fiecare an cantitatea tranzactiilor
frauduloase creste cu pasi mari,organele de conducere a statului fiind completate cu tot
mai multe elemente a criminalitatii si cumatrismului activ.