Curs nr. 1 – Structura calculatorului.

1. Introducere.
Lupta permanenta a omului cu timpul si necesitatea economica de a avea rezultate cat mai multe intr-un timp
cat mai scurt, au dus la o explozie de inventivitate si creatie ce a atins apogeul in ultimele decenii ale secolului
XX. In tehnica militara, caracterizata printr-o concurenta acerba intre marile puteri mondiale, aplicarea noilor
descoperiri stiintifice a devenit vitala. Acest proces a adus cu sine necesitatea prelucrarii unei cantitati imense
de date ce a ajuns foarte repede sa depaseasca posibilitatile creierului uman. Introducerea simulatoarelor de
zbor, calculul efectelor armelor nucleare, folosirea spatiului cosmic, sunt doar cateva exemple in care echipele
de savanti si ingineri s-au trezit coplesiti de cantitatea de informatii ce trebuiau prelucrate. In acest context,
aparitia calculatoarelor electronice a starnit foarte mult interes si dezvoltarea acestora a fost privita ca o
prioritate.
Calculatorul electronic a fost conceput ca un sistem de calcul care sa imite procesul de gandire uman si care
sa fie capabil sa efectueze rapid un numar mare de operatii matematice si sa stocheze rezultatele acestora
pentru prelucrari ulterioare. Rezultatele la care s-a ajuns astazi in tehnica de calcul depasesc cu mult aceste
deziderate, calculatorul devenind o unealta absolut necesara in toate sferele de activitate.

2. Hardware – Software
Functionarea calculatorului presupune existenta in sistemul de calcul a doua componente: hardware si
software. Componenta hardware este alcatuita din totalitatea dispozitivelor electronice, magnetice,
mecanice si optice existente in calculator. Practic, orice componenta ce poate fi atinsa de mana omului face
parte din aceasta categorie. Software-ul reprezinta totalitatea informatiei schimbate intre om si calculator si
se regaseste sub forma de comenzi, programe, sisteme de operare, aplicatii, lucrari si documente, etc. Cele
doua componente sunt inseparabile iar interactiunea lor se regaseste in cele mai intime structuri ale
sistemului de calcul.

3. Tipuri de calculatoare
Odata cu aparitia generatiei de calculatoare ce puteau fi instalate in spatii reduse si programate de catre
utilizatorii obisnuiti, acestea au primit numele generic de „Personal Computer” sau PC. Aceasta categorie
de calculatoare defineste astazi toate calculatoarele compatibile cu primele PC-uri produse de firma IBM,
bazate pe procesoare INTEL sau compatibile cu acestea.
Alaturi de aceste calculatoare, se folosesc in tehnica de calcul computere ce folosesc procesoare
specializate, cum ar fi calculatoarele Machintosh (Power PC), Sun SPARC (Scalable Processor
Architecture), etc.

In functie de sfera de activitate in care sunt folosite, calculatoarele se pot clasifica in:

a) Statia de lucru (workstations) – calculator dedicat unei activitati specifice cum ar fi grafica,
proiectarea, prelucrarea video si audio, etc. Acesta este proiectat astfel incat sa indeplineasca
rapid si optim functia sa de baza si acceptabil alte functii
b) Calculatorul de birou (office computer) – dedicat activitatilor de birou. Acesta este proiectat sa
indeplineasca functii multiple, specifice activitatilor de birou, cu o viteza si o fiabilitate acceptabila.
c) Calculatorul casnic (home computer) – este proiectat pentru indeplinirea unei arii largi de functii,
cu o viteza si o fiabilitate acceptabila, punand pe prim plan functia de divertisment (jocuri, filme,
muzica, etc.)
d) Server-ul – calculator ce indeplineste functia de coordonare a unei activitati intr-o retea. Dupa
tipul de activitate pe care o coordoneaza serverul poate fi de fisiere(fileserver), de baze de date
(database server), de Internet, de posta electronica (mail server), etc. Aceste activitati pot fi
coordonate de catre un singur calculator sau de catre calculatoare separate din retea. Este
important de retinut ca notiunea de server nu este data de sistemul hardware ci de software-ul
dedicat retelei, instalat pe acest calculator. De obicei, acest software necesita masini rapide si
fiabile, construite pe baza unor tehnologii cu un nivel ridicat de costuri.
e) Laptop –ul sau notebook-ul – calculator portabil, proiectat sa serveasca persoanele aflate in
permanenta miscare. Laptop-urile sunt in general proiectate pentru utilizarea software-ului de
birou, dar pot fi realizate si modele dedicate activitatilor specializate (proiectare, prelucrare audio,
servere, etc.)
4. Sistemul de calcul uman.
Pentru a intelege functionarea calculatorului electronic este suficient sa privim mai atent spre procesul de
gandire uman, cu care se aseamana perfect.

Pentru a realiza un proces de gandire creierul uman foloseste informatii. Acestea sunt preluate de la organele
de simt si din memoria acumulata in timp. Informatiile sunt aduse intr-o zona de memorie temporara, sunt
prelucrate de creier si rezultatele calculelor se concretizeaza in actiuni sau sunt inregistrate in memoria
permanenta.

5. Structura fizica si functionarea calculatorului

Din urmatoarea schema se poate observa ca structura calculatorului simuleaza perfect procesul de gandire
uman:

In cele ce urmeaza va fi prezentat rolul fiecarei componente din structura calculatorului:

f) Procesorul – este componenta care efectueaza calcule matematice logice cu ajutorul datelor din
sistemul de calcul. Operatiile matematice necesare prelucrarii acestor date sunt executate de
catre procesor sub forma de liste de instructiuni logice, numite programe.
g) Memoria – este componenta ce pastreaza datele pe timpul prelucrarii lor de catre procesor. Ea
este o componenta electronica, si din acest motiv, la incetarea alimentarii cu energie electrica,
datele pastrate se pierd.
h) Dispozitivele de stocare permanenta – sunt componente ce au ca functie pastrarea datelor pe
o perioada mai lunga. Stocarea se face pe medii magnetice sau optice si datele raman
inregistrate pana la stergerea lor. Cele mai importante dispozitive de stocare sunt hard-disk-ul,
discheta si CD-ROM-ul.
i) Placa de baza (motherboard) – este componenta care asigura conlucrarea celorlalte
componente din sistem. Ea comanda magistrala de date prin care circula informatia intre
elementele sistemului de calcul. Aceasta magistrala este o componenta virtuala, putand fi privita
ca o „conducta” care strabate toate componentele din interiorul calculatorului. Conectarea fizica
 se face prin circuitele de pe placa de baza si prin cabluri de date care leaga dispozitivele de
stocare de aceasta.
j) Perifericele de intrare – sunt dispozitivele cu ajutorul carora se introduc date in calculator.
Printre ele se numara tastatura, mouse-ul, scanner-ul, etc.
k) Perifericele de iesire – sunt componentele care prezinta rezultatele procesului de calcul.
Monitorul, imprimanta, boxele, etc. sunt astfel de componente.
l) Perifericele mixte sunt acele dispozitive care permit atat intrarea cat si iesirea informatiei. Printre
acestea se numara linia telefonica, cablul de retea, etc.
m) Dispozitivele de conversie, numite si placi de extensie sau conversie, au rolul de a transforma
in informatie digitala informatia specifica diverselor periferice si invers. Spre exemplu, pe linia
telefonica circula un semnal modulat. Pentru a putea trimite si primi date pe linia telefonica,
trebuie realizata conversia intre acest semnal si semnalul de tip digital din interiorul calculatorului.
Cele mai importante placi de extensie sunt:

- placa video – realizeaza conversia din semnal digital in semnal video RGB, care este
primit si afisat de monitor.
- placa de sunet – converteste semnalul digital in semnal sonor, preluat de boxe.
- modemul – converteste semnalul digital in semnal modulat specific liniei telefonice si
invers.
- placa de retea – realizeaza transferul de date intre calculator si retea.
n) Interfetele de conectare sunt dispozitive cu ajutorul carora sunt conectate la calculator periferice
ca tastatura, imprimanta, scannerul, modem-urile externe, etc. De obicei sunt prezente sub forma
de mufe, montate pe carcasa metalica a calculatorului.

Un proces de calcul efectuat de calculatorul electronic se compune din urmatoarele etape:

- datele sunt introduse prin perifericele de intrare si convertite de placile de extensie in

format digital.
- procesorul preia informatia digitala si o aduce in memorie
- procesorul copiaza de pe dispozitivele de stocare permanenta alte informatii necesare
procesului de calcul, introduse anterior.
- procesorul efectueaza operatiile matematice logice in memorie.
- rezultatele calculelor sunt trimise spre placile de extensie pentru a putea fi preluate de
perifericele de iesire si spre dispozitivele de stocare permanenta, daca este necesara
pastrarea lor.

6. Caracteristici tehnice ale componentelor calculatorului:

In tehnica de calcul exista doi parametrii tehnici foarte importanti: viteza de lucru si capacitatea de stocare.
Viteza de lucru se poate masura in cantitatea de informatie prelucrata sau transferata in unitatea de timp, iar
capacitate de stocare in cantitatea de informatie ce poate fi inmagazinata de un anumit dispozitiv.
Pentru a masura informatia, trebuie cunoscute doua notiuni importante:

Bit-ul (notat „b”): este o functie logica ce poate lua valoarea 0 sau 1. Din punct de vedere al stocarii datelor
bit-ul poate fi privit ca o casuta ocupata sau goala.
Byte-ul (octetul)(notat „B”): este o structura formata din 8 biti ce pot lua valoarea 0 sau 1.

Byte-ul este unitatea de masura a capacitatii de stocare a datelor. Datorita sistemului de numeratie binar,
multiplii byte-ului vor fi puteri ale lui 2. Astfel:

- 1KB = 210B = 1024B

- 1MB = 220B = 1048576B = 1024KB, s.a.m.d..

Componentele calculatorului au suferit o multime de imbunatatiri de-a lungul ultimilor ani, vitezele lor de lucru
si capacitatile de stocare ajungand astazi la cifre astronomice. In continuare, iata cateva din caracteristicile
tehnice ale celor mai importante componente din calculator.
Memoria. Cea mai importanta caracteristica a sa este capacitatea de stocare. In sistemele actuale aceasta
variaza intre 16MB si 2GB. Memoria se prezinta in module de 8, 16, 32, 64, 128, 256, 512 MB.

Tipuri de memorie:
- RAM, este memoria folosita de catre procesor pentru prelucrarea datelor. RAM inseamna
„random access memory” sau memorie cu acces aleator. Acest tip de acces la date
presupune posibilitatea de a gasi in memorie orice informatie intr-un timp foarte scurt,
apropiat de 0 si este opus accesului secvential care presupune parcurgerea unui sir de
informatii neutile pentru a gasi informatia cautata (cazul benzii magnetice prezente in
casetele audio sau video)
- ROM, este o memorie folosita, in general, pentru a pastra informatii necesare functionarii
componentelor hardware. ROM inseamna „read only memory” (memorie ce poate fi doar
citita) si presupune posibilitatea citirii permanente a informatiilor stocate in memorie si
imposibilitatea scrierii de informatii in afara catorva cazuri speciale (fabricatie, actualizari
periodice, etc.)

Tipuri de memorie RAM:

- Memoria SRAM (Static Ram) – este o memorie ce pastreaza datele pana la innoirea lor
sau pana la oprirea alimentarii cu energie electrica. Sunt memorii rapide, scumpe, folosite
in special pentru tampoanele de memorie (cache) necesare functionarii dispozitivelor
hardware (procesor, harddisk, cd-rom, etc)
- Memoria DRAM este tipul de memorie folosit efectiv in activitatea de calcul, asa cum a
fost prezentata ea in schema de mai sus. DRAM inseamna Dynamic RAM si presupune
pastrarea datelor in memorie prin reimprospatarea lor periodica (perioade de ordinul ms-
ns).
Tehnologii DRAM:
- FPM DRAM – este tipul de memorie folosit in calculatoarele din generatii mai vechi (386,
486). Timpul lor de improspatare este de cca 70ms
- EDO (Extended data out) DRAM – memorii folosite in primele sisteme Pentium, cu timp
de improspatare mai bun (cca. 60ns)
- SDRAM (Syncronous DRAM) – memorii rapide folosite in sistemele Pentium – Pentium
III. Timpul lor de improspatare este de 8-12ms
- DDR (double data rate) SDRAM – memorii SDRAM cu cantitate dubla de date transferate
in unitatea de timp. Sunt memoriile favorite ale sistemelor de tip Pentium4 si Athlon.

Tipuri de module:
- SIMM – single inline memory module, modul de memorie cu 72 contacte, folosite pentru
memoriile FPM si EDO
- DIMM – double inline memory module, modul de memorie cu 168 de pini, folosite pentru
memoriile SDRAM si DDR

Dispozitivele de stocare permanenta:

- Harddisk - ul are capacitati de stocare ce variaza, in sistemele actuale, de la 1GB la

120GB. O alta caracteristica importanta a sa este viteza medie de transfer a datelor, ce
poate varia intre 5 si 100 MB/s. Aceasta viteza este sensibil influentata de viteza de
rotatie a discului ce poate fi de 3800, 5400, 7200 si 10000 RPM.
O alta caracteristica importanta a harddisk-ului este capacitate ade a schimba date cu
memorie fara interventia procesorului. Acesta caracteristica se numeste „acces direct la
memorie” (DMA). In cazul dispozitivelor de stocare permanenta, vitezele de transfer sunt
foarte mari si de aceea, aceasta caracteristica a primit numele de „ultra DMA” sau UDMA.
UDMA are viteze de tranfer de 33 MB/s (UDMA2), 66MB/s (UDMA66) 100MB/s
(UDMA100) si 133MB/s (UDMA133)

- Discheta, destinata in special transportului informatiei de mici dimensiuni intre

calculatoare, are o capacitate de stocare de max. 1,44 MB, iar viteza de transfer a datelor
este de ordinul zecilor de KB/s.

- CD-ROM-ul are capacitati de stocare de 600-800 MB. Din cauza citirii optice a
informatiei, viteza de transfer este mai mica decat la hard-disk-uri, de cca. 1-3 MB/s.
Viteza de rotatie a CD-ROM-ului este data in multiplii vitezei CD-ului audio, adica 1x, 2x,
4x, 6x, ...., 40x, 50x, ...
 - DVD-ROM-ul a aparut ca un urmas al CD-ROM-ului, avand capacitati de stocare de
ordinul GB. Aceste capacitati erau necesare pentru a putea inregistra filme intregi pe un
DVD, la maximum de calitate a imaginii si sunetului.

Placile de extensie:

- Placa video este o componenta foarte importanta a sistemului de calcul. Ea poseda

memorie proprie, iar placile moderne au chiar unitati de calcul proprii ce preiau calculele
de tip grafic, eliberand astfel procesorul de aceasta munca. Aceste unitati de calcul se
numesc acceleratoare grafice si sunt foarte importante pentru utilizatorii programelor de
prelucrare grafica sau pentru cei pasionati de jocuri complexe. Marimea memoriei de pe
placa grafica poate fi de 1, pana la 128 MB si influenteaza rezolutia imaginii afisate pe
monitor (numar de puncte si numar de culori).

- Placa de sunet are drept caracteristici importante stereofonia si calitatea sunetului redat.
De asemenea, la placile de sunet moderne a aparut posibilitatea conectarii unui sistem
de mai multe boxe ce permite o spatialitate reala a sunetului (sisteme dolby surround).

- Modem-ul se caracterizeaza prin cantitatea de informatie ce o poate transfera prin

intermediul unei linii telefonice. Aceasta se masoara in biti/sec. Uzual, vitezele pe linie
telefonica normala sunt 9600, 14400, 33600 si, mai rar 56000 b/s. Pentru linii speciale se
poate ajunge pana la 2 Mb/s.

- Placa de retea are aceleasi caracteristici ca si modem-ul, dar viteza de transfer pe cablul
de retea este de 10 sau 100Mb/s pentru retelele pe cablu clasic sau de ordinul GB pentru
retelele pe fibra optica.

Monitorul. Caracteristica cea mai importanta a monitorului este lungimea diagonalei, masurata in inch.
Aceasta lungime ia valori de 14”, 15”, 17”, 19”, 21” si chiar mai mari pentru monitoarele speciale. De
asemenea, un rol important il joaca frecventa verticala de improspatare a imaginii pe monitor (40-150Hz),
care este vitala in evitarea oboselii ochiului. Claritatea imaginii este data de distanta dintre doua puncte
alaturate afisate pe ecran (dot pitch). Ea poate lua valori intre 0,21 si 0,30 mm.
In ultima perioada s-au dezvoltat foarte mult tehnologiile LCD TFT, bazate pe cristale lichide. Acestea sunt
mult mai putin obositoare pentru pchi, dar ofera performante grafice mai slabe. Costurile lor sunt inca ridicate,
inaccesibile utilizatorilor casnici.

Procesorul. Caracteristica cea mai importanta a procesorului este viteza de calcul. Valoarea acestei viteze
influenteaza decisiv viteza intregului sistem de calcul. Ea se masoara in milioane de operatii matematice
(instructiuni) efectuate de procesor intr-o secunda - MIPS. Aceasta viteza este data de numarul de functii
matematice incorporate in procesor precum si de numarul de utilizari al acestui set de functii in unitatea de
timp. Frecventa de utilizare se masoara in multiplii de Hz, mai precis in MHz.

In functie de arhitectura procesorului, acesta cunoaste un set mai mare sau mai mic de operatii matematice.
Frecventa suportata depinde exclusiv de rezolvarea problemei supraincalzirii cauzate de numarul imens de
tranzistori incorporati in structura procesorului.

Frecventa procesorului este de obicei mai mare decat frecventa de circulare a datelor prin magistrala de date.
Din acest motiv, la un ciclu de lucru al magistralei de date, procesorul poate realiza 2, 3, pana la 10 cicluri de
lucru. Astfel apare necesitatea ca procesorul sa posede o memorie proprie numita cache in care sa pastreze
datele cele mai des utilizate, pentru a nu avea timpi morti in procesul de calcul. Pentru a obtine o anumita
frecventa a procesorului se aplica un factor de multiplicare frecventei magistralei de date.

Formula frecventelor este urmatoarea: FP=FBxM, unde FP este frecventa procesorului, FB este frecventa
magistralei (bus-ului) de date iar M este un multiplicator.

Frecventele uzuale ale procesoarelor din sistemele actuale sunt prezentate in urmatorul tabel, pentru cei doi
mari producatori prezenti pe aceasta piata, Intel si AMD:
 INTEL AMD
Generatia FProcesor FBus Generatia Fprocesor FBus
(MHz) (MHz) (MHz) (MHz)

486 16 - 100 25-33 486 66 – 120 25 - 33

Pentium 60 - 200 50 - 75 K5 120 – 200 60 - 66

Pentium MMX 166 - 233 50 - 75 K5 120 – 200 60 - 66

Pentium PRO 150 - 200 50 - 75

Pentium II 233 - 450 66 - 100 K6 166 – 300 66

K6-2 200 – 500 100

K6-3 300 – 500 100

Celeron 266 - 766 66 Duron 600 – 800 200

Pentium III 450 - 1200 100 - 133 Athlon 500 – 1000 200

Celeron 800 - 1400 100 - 133 Duron 800-1300 200-266

Pentium 4 1400 - 2800 400 - 533 Athlon XP 1400 - 2400 266-400

Celeron 1700 - 2000 400

7. Frecvente si latimi de banda specifice magistralei de date.

Magistrala de date este un sistem de conducte virtuale prin care circula datele intre componentele sistemului
de calcul. Aceste „conducte” sunt caracterizate prin cantitatea de date ce poate incapea intr-o sectiune a
conductei si prin frecventa cu care trec datele prin acea sectiune. Prima caracteristica poarta numele de
„latime de banda” iar cea de-a doua de „frecventa” a „conductei” de date.
In continuare sunt prezentate principalele tipuri de „conducte de date” (numite generic bus-uri) si
caracteristicile lor.

- Bus-ul de procesor, este canalul de date ce leaga magistrala de date cu procesorul. El

are o latime de banda de 64 de biti, iar frecventele de bus corespund cu cele din tabelul
de mai sus, in functie de tipul de procesor
- Bus-ul de memorie, este canalul de date ce leaga magistrala de date cu memoria RAM.
Caracteristicile acestuia corespund, in general cu cele ale bus-ului de procesor
- Bus-ul PCI, este canalul de date ce leaga magistrala de date cu dispozitivele de
conversie conectate prin interfata PCI (peripheral component interconnect). Latimea sa
de banda este de 32 biti iar frecventa de 33 MHz.
- Bus-ul AGP (Advanced Graphic Port), este canalul de date ce leaga magistrala de date
cu palca grafica. Este o versiune imbunatatita a bus-ului PCI, avand 32 biti latimea de
banda si frecvente de 66 MHz (AGP), 2x66 MHz (AGP 2x), 4x66 MHz (AGP 4x), 8x66
MHz (AGP 8x)
- Bus-ul ISA – Este precursorul bus-ului PCI, si conecteaza magistrala de date cu
dispozitive de conversie prin interfata ISA (Industry Standard Architecture). Are o latime
de banda de 16 biti si o frecventa de 8,3 MHZ
 - Bus-ul IDE (Internal Drive Electronics) – Este canalul de date ce leaga dispozitivele de
stocare permanenta. Bus-ul IDE este bazat pe standardul PCI si poseda toate
caracteristicile acestuia.

8. Interfete de conectare
Interfetele de conectare sunt dispozitive prin care se pot conecta la calculator diferite periferice.
Cele mai importante interfete sunt:
- Interfata seriala (COM) (RS 232C), permite legarea la calculator a unui mouse, a unui
modem sau a altor dispozitive externe. Presupune transferul serial (latime de banda 1 bit)
al datelor. Conectorii folositi au 9(mouse) sau 25(modem) de pini si sunt prezenti pe
carcasa oricarui calculator.
- Interfata paralela (Centronics) permite legarea imprimantelor sau a scannerelor.
Transferul este paralel (mai multe canale de date cu latimea de 1bit). Conectorii folositi
au 25 de pini si sunt, de asemenea, prezenti pe carcasa calculatorului.
- Interfata de tastatura – se regaseste in doua variante: AT sau DIN, cu mufa de conectare
cu 5 pini, groasa si PS2, cu mufa de conectare cu 6 pini, subtire.

- Interfata USB (universal serial bus), realizeaza conectarea cu dispozitive variate

(tastatura, mouse, modem, imprimante,etc). Este o interfata relativ noua ce isi propune
unificarea tuturor standardelor de conectare. Viteza de lucru cu interfata USB este mult
mai mare si, de aceea imprimantele si scannerele conectate pot fi accesate mai rapid.

- Interfata IR (InfraRed), presupune conectarea unei game largi de dispozitive periferice

prin intermediul luminii infrarosii.

In conditiile ofertei foarte bogate de componente PC de pe piata, se recomanda ca inainte de cumpararea

unui produs, acesta sa fie bine studiat si comparat cu altele similare. In acest scop pot fi lecturate articolele
dedicate diverselor componente, publicate in revistele de specialitate sau pe Internet.

9. Bibliografie
www.pcguide.com
www.webopedia.com