Poezia “Umbra lui Mircea.

La Cozia” a fost scrisa in urma unei calatorii pe care

Alexandrescu a facut-o pe la manastirile din Oltenia, impreuna cu prietenul sau, Ion
Ghica.Aceasta poezie imbina lirismul obiectiv cu lirismul subiectiv care se definesc prin
pronume si verbe la persoana a 3-a si la pers 1 precum si prin adresare directa :il,
el,stau,se intend, izbesc,noi,citim,Ascultati!,etc.
Poezia este structurata in 16 strofe si este construita prin imbinarea subtila a mai
multor specii romantice. Primele sapte strofe se constituie intr-un pastel
romantic,descriind cadrul natural nocturn in care apare fantoma lui Mircea, urmatoarele 5
strofe contin elemente de oda si imn prn care se slavesc faptele de vitejie ale
domnitorului.Urmatoarele 2 strofe constituie o meditatie, in care poetul exprima idei
filozofice despre despre trecerea timpului, iar ultimele doua strofe,revin simetric,la
imaginea initiala a pastelului, implinind astfel perfectiunea artitica a poeziei.
Prima strofa a poeziei contine elemente de pastel romantic, cele dintai imagini
vizuale sunt umbrele tunurilor aplecate peste undele si valurile Oltului, care lovest ritmic
“Zidul vechi al manastiri”, singurul element auditiv al linistii inserate. Poezia incepe cu
un anapest “Ale tunurilor umbre peste unde stau culcate”, care dau poeziei gravitatea
evocatoare si, prin aceasta, muzicalitate interioara versurilor, fapt ce l-a determinat pe
G.Calinescu sa considere ca Alexandrescu face parte “dintre aceia care au contribuit la
apropierea poeziei de muzica”.Printr-o personificare metaforica, poetul aseamana
generatiile de oameni care s-au succedat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri cu
undele curgatoare ale raului”S-ale valurilor mandre generatii spumegate”.Imaginea
vizuala este redata prin forma refleziva a verbelor “se intind”,”se prelungesc”, care se
refera la umbrelee tunurilor,parand ca ating “tarmul dimpotriva”.
Ultima strofa a poeziei constituie de asemena un pastel si readuce imaginea intiala
a tabloului nocturn. Tunurile “cele-nalte” sunt personificate printr-o comparatie “ca
fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc” si constituie marturia istorica a gloriei si
patriotismului conducatorilor romani intr-un trecut plin de maretie. Valurile Oltului , la
fel ca si in prima strofa, lovesc ritmic “zidul vechi al manastrirei”, fiind
personificate,fiind asemanate cu “mandre generatii spumegate”, idee care sublinieaza
inca o data permanenta si continuitatea romanilor pe aceste meleaguri.
Poezia “Umbra lui Mircea. La Cozia” are versuri lungi, de 15 silabe, ritmul
alterneaza, regasindu`se in poezie atat dactilul cat si iambul, ceea ce ofera o muzicalitate
aparte. Un alt procedeau prezent in aceste strofe si care ofera efecte muzicale, este
cezura, care imparte versul lung in doua sau mai multe emistihuri, pentru a sustine
cadenta poeziei. Calinescu apreciaza in mod deosebit aceastra maiestrie artistica a lui
Alexandrescu “dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei, cu acel
efect de eliminatie prelungita a aerului pe care il scoatem la harmonium”.
Creatia literara a lui Grogore Alexandrescu s-ar putea defini prin cateva
caracteristici,meditativa,elegiaca si satirica, fapt ce l-a determinat pe criticul Paul Cornea
sa afirme despre acest scriitor ca este “un romantic printre clasici si un clasic printre
romantici”.