Sunteți pe pagina 1din 2

Apărută în 1840, în primul număr al revistei “Dacia literară” de la Iaşi, număr în

care se publică manifestul romantismului românesc, nuvela “Alexandru Lăpuşneanul” se


inscrie in una dintre directiile romantice imprimate de programul acesteia ‘Introductie”,
conceput de Mihail Kogalniceanu si anume inspirarea scriitorilor din istoria patriei.
Aceasta opera este o nuvela istorica dar originalitatea scrierii lui Negruzzi rezulta
si din convergenta mai multor substraturi artistice,scriitorul armonizand curente literare
precum romantismul(acesta predomina), clasicismul si realismul.
Costache Negruzzi are drept izvoare ale inspiraţiei cronicile lui Grigore Ureche,
Miron Costin, Ion Neculce. Apelează, de asemenea, la documentele istorice, dar
le prelucrează în maniera romantică folosind şi tradiţia istorică.
Un element specific romantismul este prezenta traditiilor folclorice referitoare la
domnia lui Alexandru Lapusneanu si anume,succesiunea la tron, izgonirea de catre
Despot-voda.
O descriere, tipic romantică, este cea a cetăţii Hotinului, “mută şi pustie ca un
mormânt de urieş”, cu valurile Nistrului “ce se izbeau regulat de stâncoasele ei coaste,
sure şi goale, în lumina crepuscului” – descriere de mare densitate şi de reală frumuseţe
picturală.
Existenta personajului excepţional pus în împrejurări excepţionale, cea mai
semnificativa scena fiind cea a uciderii celor 47 de boieri la curte, si alcatuirea piramidei
din capetele acestora.
Elementele care accentueaza caracterul romantic al acestei nuvele sunt existenţa
unor scene ţinând de recuzita romantică precum otrăvirile, priveliştea sângeroasă a
piramidei de capete, etc. Si existenţa antitezelor ( între tiranul Lăpuşneanul şi doamna
Ruxanda, antiteza demonic-angelic , boierul Moţoc - trădător, Spancioc şi Stroici -
patrioţi ).
Există însă în nuvelă şi elemente de clasicism, întrepătrunderea romantism –
clasicism fiind specifică literaturii paşoptiste. Astfel, elemente ale clasicismului sunt
simetria si echilibrul compozitiei si concizia si rigoarea unor exprimari care capata uneori
caracter de sentinta de tipul “prosti,dar multi”.
Specifice clasicismului este si obiectivitatea viziunii,stilul narativ fiind obiectiv
iar vocea auctorială apărând doar de puţine ori pe parcursul evenimentelor cu opinii
personale "marsavul", "curtezan", "ticalosul".
Alături de elemente romantice şi clasiciste există în nuvelă unele care
anunţă realismul precum atenţia acordată detaliilor vestimentare şi referitoare la decoruri
“Purta coroana Paleologilor, si peste dulama turceasca de catifea stacosie, avea cabanita
turceasca”.
Alte elemente specifice realismului sunt: apelul la documente de epoca, acestea constituind
sursa de inspiratie a nuvelei lui C. Negruzzi, utilizarea moto-urilor, considerate motive
anticipative (ale actiunii), atmosfera epocii redata in paginile nuvelei (ierarhii sociale si politice,
spatiu si timp medieval, detalii etnografice, vestimentatie), principiul estetic al moralei,
personajul principal fiind sanctionat in final pentru faptele comise si crearea primului personaj
colectiv din literatura romana („gloata”).
Elementele romantice se impletesc cu cele clasice: echilibrul compozitiei,
constructia simetrica, principiul verosimilitatii faptelor narate, caracterul obiectiv al naratiunii.
Valoarea de necontestat a nuvelei lui C. Negruzzi este exprimata cuprinzator in afirmatia
criticului G. Calinescu:„…nuvela istorică Alexandru Lăpuşneanul care ar fi devenit o scriere
celebră ca şi Hamlet dacă literatura română ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi universale.
Nu se poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, de cuvinte
memorabile, de observaţie psihologică şi sociologică acută, de atitudini romantice şi intuiţie
realistă.” (”Istoria literaturii române de la origini până în prezent”)