O carte despre tenebroasa afacere a unor placi de aur descoperite

la sfarsitul secolului al XIX-lea

Tezaurul dacic de la Sinaia: legenda sau adevar

ocultat?
28.04.2007
Aparitia volumului „Tezaurul dacic de la Sinaia: legenda sau adevar
ocultat?“ redeschide o pagina tenebroasa a istoriei noastre: existenta unui
tezaur disparut, despre care vorbesc niste misterioase placi de plumb,
copii ale originalelor de aur.

 
Investigatie jurnalistica, un subiect senzational si un posibil bestseller in
aglomerata si diversa lume editoriala româneasca. Astfel poate fi definita
lucrarea colegului nostru Dumitru Manolache, “Tezaurul dacic de la Sinaia -
legenda sau adevar ocultat?”, recent aparuta la Editura “Dacica”.  Mai bine de
doi ani de cautari, sute de documente cercetate si studiate, martori noi identificati
in cursul anchetei, ore intregi de convorbiri cu specialistii in domeniu, un subiect
enigmatic, dar delicat, evitat sau ascuns cu grija peste 100 de ani: placile de aur
de la Sinaia. Investigatia ridica un colt al valului care acopera misterul, scotånd la
iveala o istorie tulburatoare. Personajul principal: o posibila arhiva a regilor daci
scrisa pe placi de aur, descoperita la Sinaia, la sfårsitul secolului al XIX-lea,
copiata in plumb inainte de a disparea. Astazi, placile de plumb sunt considerate
de unii falsuri, fara insa a se demonstra cu probe acest lucru.

Pentru autorul acestui spectaculos demers, totul a inceput o data cu aflarea unor
informatii underground despre misterioasele placi de plumb de la Sinaia, care
circulau in lumea jurnalistica. Fascinat de subiect, Dumitru Manolache a
continuat cercetarea istoriei misterioaselor artefacte, care zac si astazi
neinventariate in depozitul Institutului de Arheologie “Vasile Parvan” din
Bucuresti. In prezent, aici mai sunt 35 de placi. Alte doua se afla in muzeul
Manastirii Sinaia si alte cateva bucati prin colectii particulare. In realitate, ele au
fost mult mai multe. Este vorba de un corpus de peste o suta de piese de plumb
(dar acest numar nu este sigur, banuindu-se existenta a peste 200), despre a
caror provenienta nimeni nu stie nimic. Placile sunt inscriptionate in relief, intr-o
limba necunoscuta, cu caractere predominant grecesti si cu o ilustratie bogata,
referitoare la civilizatia geto-dacilor.

Legende si informatii care sustin existenta tezaurului de aur

Legenda originii acestor tablite plaseaza inceputul lor in 1875, o data cu
deschiderea santierului de constructie al Castelul Peles, in Poiana Vacariei de la
Sinaia. Potrivit unor marturii de epoca, atunci s-ar fi descoperit “un tezaur
compus din multe tablete inscriptionate din aur, precum si alte obiecte de aur“.
Se mai spune ca acest tezaur ar fi fost daruit de catre guvernul de atunci, condus
de Lascar Catargiu regelui Carol I de Hohenzollern.
Din acel moment, despre placile originale s-au mai pastrat informatii doar in
traditia locala, subiectul fiind ocultat, incet-incet folclorizat si in cele din urma
trecut in derizoriu. Au ramas in schimb cateva sute de placi de plumb, despre
care se spune ca sunt copiile celor de aur, facute la cererea regelui Carol I. Cum
au ajuns in subsolul institutului amintit, cine le-a facut, daca ele au sau nu vreo
legatura cu ceea ce sustine traditia locala sau sunt niste falsuri ordinare, istoria
lor pe parcursul deceniilor care s-au scurs sunt numai cateva probleme pe care
jurnalistul le abordeaza in volumul amintit intr-un context mai larg, cel socio-
politic al vremurilor. Surprizele se tin lant: apar date noi, marturii uluitoare,
informatii explozive si, peste toate, ceea ce ziaristul nu-si dorea, o misterioasa
incercare de ascundere a adevarului. Forte nevazute au ocultat de-a lungul
vremii intregul subiect.

Date, informatii, ipoteze inedite, controverse si dispute

Controversata poveste a fost readusa in actualitate de catre inginerul Dan
Romalo care, desi cunostea ansamblul de placi de plumb inca din anii ‘40 ai
secolului trecut, reuseste abia in anul 2003 sa publice, intr-un tiraj de 70 de
exemplare, lucrarea “Cronica apocrifa pe placi de plumb?”, unde abordeaza in
mod relativ stiintific marea taina a placutelor.

Dupa aproape 100 de ani, o parte din lumea buna a cercetatorilor intra in vrie si
se grabeste sa catalogheze in fel si chip misteriosul tezaur. Majoritatea se raliaza
parerilor exprimate de unii istoricii interbelici, care sustineau sus si tare ca
tabletele sunt falsuri ordinare, dar foarte ingenios fabricate. Altii, putini la numar,
printre care se distinge cercetatoarea Aurora Petan, sustin autenticitatea
informatiilor cuprinse in aceste artefacte misterioase. Disputa pro si contra s-a
intensificat, desfasurandu-se prin congresele dacologilor, pe forum-urile de pe
Internet, in timp ce societatea academica continua cu obstinenta sa ignore
subiectul sau sa declare fara nici un fel de probe ca placile sunt falsuri, desi
rezolvarea dilemei se impune imperios. Confirmarea autenticitatii informatiilor ar
putea rasturna toata istoriografia veche a spatiului dintre Carpati, Dunare si
mare, iar dovedirea falsului ar incheia definitiv subiectul.
Noutatea investigatiilor lui Dumitru Manolache consta, in primul rand, in faptul ca
aduce in fata cititorului o serie de probe, informatii si ipoteze inedite, care ar
putea confirma existenta unor originale din aur si lamuri originea si odiseea
copiilor de plumb, volumul sau constituindu-se intr-un fel de baza de date de la
care ar putea pleca orice studiu de specialitate.

Pe parcursul celor peste 250 de pagini, descoperim personaje istorice implicate

in aceasta adevarata aventura, ca Regele Carol I, Regina Maria, liberalul Emil
Costiniu, patronul fabricii de cuie din Sinaia, ofiteri etc. apoi, institutii si personaje
din perioada comunista, cuplul Ceausescu (va vine sa credeti sau nu, dar ei chiar
au cautat placile originale de aur!), istorici, arheologi, lingvisti, amatori, pasionati
de istorie, personaje care au avut intr-o forma sau alta legatura cu acest
misterios corpus de artefacte.
Dintre toate, se distinge figura inginerului Vasile Ionescu, cel care, prin
cercetarile sale, prin informatiile pe care le detinea despre istoria acestui
misterios tezaur, a pus pe jar, prin anii ’70, institutii ale statului comunist,
cercetatori, cautatori de aur, Securitatea, iar in zilele noastre chiar mafioti, servicii
secrete romanesti si straine etc., care vor sa patrunda misterul, sa afle adevarul
despre comoara dacica descoperita la Sinaia, sau, poate, sa-l oculteze si mai
mult.

Ignoranta si jaf in siturile arheologice dacice

Un capitol aparte al cartii se refera la jaful savarsit asupra patrimoniului national.
Dupa 1989, siturile arheologice dacice din muntii nostri au fost luate cu asalt de
asa-zisi specialisti care au jefuit fara scrupule comorile dacilor. Sute de piese de
o importanta deosebita pentru istoria noastra au luat drumul retelelor hotilor de
artefacte, ajungând pe piata neagra a traficantilor de obiecte de patrimoniu. Si
totul legal, sub protectia unor inalti demnitari si oameni politici. Jefuirea
patrimoniului national merge mâna in mâna cu discreditarea unor ipoteze si teorii
legate de istoria geto-daca, desi realitatea este cu totul alta.
Preocuparea insistenta din partea strainilor pentru istoria si mai ales pentru
comorile noastre, care au fost si mai sunt ascunse in adâncurile pamântulului
românesc, a fost si va ramâne mult timp o realitate. De la prazile de razboi
romane la enigmaticul cardinal Martinuzzi, de la Habsburgi pâna la rusi si, mai
nou, de la serviciile secrete rusesti pâna la diversele retele secrete ale
comerciantilor straini de artefacte, toti s-au infruptat din dovezile pretioase ale
istoriei acestor pamânturi. In zilele noastre, personaje controversate, considerate
a fi agenti ai noilor servicii secrete rusesti, lanseaza in lumea initiatilor teorii si
ipoteze senzationale legate de misterele Muntilor Carpati si de existenta
sanctuarelor subterane, implicându-se direct sau prin interpusi in praduirea
tezaurelor din zona Muntilor Orastie. In acelasi timp, repun pe tapet, aparent
confirmând ipotezele cercetatoarei Aurora Petan, teoria autenticitatii inscriptiilor
de pe placutele de la Sinaia. Mister sau intoxicare? Cine poate spune?

Prima cercetare stiintifica a artefactelor de la Sinaia

Un cuvant special trebuie spus despre postfata volumului, un substantial studiu
de specialitate semnat de Aurora Petan, remarcabila cercetatoare in domeniu,
care a studiat competent inscriptiile de pe misterioasele artefacte si a ajuns la
concluzia ca acestea sunt autentice. Afirmatiile domniei sale sunt argumentate
printre altele de faptul ca pe placile descoperite acum peste o suta de ani apar
simboluri ale unor obiecte de cult, cum ar fi sarpele cu cap de mamifer, frecvent
gravat pe tablite, care este aproape identic cu sarpele tomitan descoperit mult
mai târziu la malul marii. Apoi este vorba de reprezentarea exacta a cetatii
Sarmizegetusa Regia, ale carei ruine au fost descoperite mult mai târziu (1939)
fata de data la care contestatarii teoriei autenticitatii sustin ca au fost realizate
falsurile. Sustinatorii teoriei ca placile ar fi falsuri, si nu copii dupa originale,
lanseaza, dupa parerea Aurorei Petan, ipoteze fanteziste care nu rezista nici
unei critici argumentate. Dupa contestatari, autorii “falsurilor” ar fi Bogdan
Petriceicu Hasdeu sau Nicolae Densusianu. In studiul sau, Aurora Petan
desfiinteaza, argumentat, fara drept de apel, asemenea ipoteze. Nici unul dintre
cei doi nu avea capacitatea si, cu atât mai putin, interesul, la acea perioada ca,
printr-o farsa sau intoxicare stiintifica, sa acrediteze un adevar prefabricat. Mai
mult, cine s-ar fi chinuit sa creeze o limba noua, sa graveze inscriptii, simboluri si
imagini pe 200 de placi de plumb, doar de amorul artei?

Autenticitatea inscriptiilor poate schimba istoria veche a României

Toate aceste “aventuri” si cercetari in lumea senzationala si misterioasa a
artefactelor de la Sinaia fac din cartea colegului nostru o lectura captivanta.
Investigatia denota obiectivitate si onestitate jurnalistica, apropiindu-se de
scrupulozitatea unui detectivism profesionist. Ocultarea sau ignorarea unor
informatii istorice de asemenea importanta si anvergura, in masura in care ele se
dovedesc riguros adevarate, care ar putea sa determine rastunarea teoriilor
istorice privind originile poporului român, pot fi considerate delicte stiintifice
majore, cu efecte imprevizibile pe termen lung in dezvoltarea unei natiuni. De
aceea, cartea lui Dumitru Manolache poate fi considerata si un semnal de
alarma.
Descifrarea misterului placilor de la Sinaia, asupra caruia istoria oficiala tace
deocamdata, ar putea duce la rescrierea unei pagini importante a istoriei noastre
vechi. Totul este sa se doreasca acest lucru.