2.

NEUROPSIHOLOGIE
SEMESTRUL I
OBIECTIVE
Formarea unei concepŃii ştiinŃifice unitare cu privire la feno-
menele şi procesele psihice, în calitatea lor de rezultante ale integralităŃii
sistemului neuroendocrin, pe baza cunoaşterii mecanismelor neurofizio-
logice, neurochimice şi neurocibernetice, constituie obiectivul esenŃial al
disciplinei. Din raŃiuni ce vizează profilul viitorului specialist, cele două
ramuri ale ştiinŃei nu vor fi tratate separat, ci sub forma unei sinteze logic
constituite, cu valoare de disciplină autonomă de învăŃământ. La rândul
ei, logica internă a acestei discipline de sinteză obligă la inversarea
ordinii celor două ramuri ale ştiinŃei, dată în titulatură, întrucât
înŃelegerea problemelor specifice neuropsihologiei este condiŃionată de
înŃelegerea celor specifice neurociberneticii. Cum, însă, sinteza nu este o
simplă alăturare, problemele specifice celor două domenii se vor intrica
frecvent în conŃinutul acestei discipline. În acelaşi timp, pentru a evita
confuziile de orice fel - mai cu seamă cele datorate utilizării neadecvate -
se impune definirea unor noŃiuni cu caracter mai general.

2.1. NOłIUNI INTRODUCTIVE

• DefiniŃii:
– Neuropsihologia este ştiinŃa interdisciplinară care se ocupă cu
studierea fenomenelor psihice, ca rezultate ale activităŃii integratoare
a centrilor nervoşi superiori.
– Neurocibernetica este ştiinŃa interdisciplinară care se ocupă cu
studierea proceselor şi mecanismelor specifice sistemului integrator,
care stau la baza achiziŃiei, procesării, stocării şi utilizării informaŃiei
(sub formă de comenzi).
• NoŃiuni fundamentale:
Sistem: un ansamblu finit de părŃi componente între care se
stabileşte un ansamblu de relaŃii semnificative.
Alcătuirea sistemului: totalitatea părŃilor ce compun un sistem
(domeniu anatomic).
Structura sistemului: totalitatea relaŃiilor semnificative dintre
părŃile componente ale unui sistem (domeniu funcŃional, fiziologic).
162
 FuncŃia (funcŃiile) sistemului: calitatea (calităŃile) unui sistem,
considerat ca entitate, manifestată (manifestate) în relaŃiile sale cu alte
sisteme sau componente ale acestora. FuncŃia derivă, în primul rând, din
structură şi abia în al doilea rând din alcătuire; alcătuirea condiŃionează,
în mod secundar, funcŃia întregului (sistemului) şi aceasta numai întrucât
şi părŃile care îl compun sunt, la rândul lor, tot sisteme, cu calităŃi (funcŃii)
proprii. Întrucât nu există sistem fără structură şi întrucât structura
generează funcŃie (funcŃii), noŃiunile structură şi funcŃie sunt implicite
noŃiunii de sistem (din acest motiv, sintagmele „sisteme structurate” sau
„sisteme funcŃionale” sunt tautologii).
Integralitatea sistemului: acel plus calitativ al întregului care nu se
regăseşte la nici una dintre componentele sale şi care excede suma
însuşirilor părŃilor.
Sistem viu: acel sistem antientropic care există întru devenire prin
metabolism: unicul sistem viu este celula. Se deduce că existenŃa
biologică nu are scop în sine; sistemul viu nu există ca să existe, ci există
ca să devină. Devenirea lumii vii nu este o devenire a sistemului viu în
sine, ea nu este un proces de transformare a unui sistem inferior în altul
superior, ci devenirea este abia rezultatul genezei de sisteme noi,
superioare, din sisteme vechi, inferioare, în actul procreaŃiei (termenii:
înmulŃire, reproducere sunt neadecvaŃi aici, întrucât ei subliniază doar
latura minoră a existenŃei biologice, anume conservatismul; finalitatea
existenŃei lumii vii este devenirea, progresul, şi nu perpetuarea speciilor –
ceea ce însemnă condamnarea la a bate pasul pe loc –, iar evoluŃia nu
tinde spre supunere faŃă de condiŃiile de mediu (adaptare), ci spre revolta
faŃă de ele).
Metabolism: totalitatea schimburilor de substanŃă, energie şi infor-
maŃie cu mediul extern, precum şi totalitatea transformărilor interne (de
tip catabolic şi anabolic) suferite de acestea. Metabolismul nu este, deci, o
însuşire a sistemului viu, ci însuşi modul lui de existenŃă; pentru a putea
manifesta însuşiri specifice viului, sistemul trebuie să fie, mai întâi de
toate, viu. Din conŃinutul definiŃiei rezultă că singurul sistem viu este
celula, doar ea fiind capabilă să realizeze metabolismul ca mod de exis-
tenŃă. Organismul uman (organismul pluricelular, în general), neavând un
metabolism propriu, altul decât cel al celulelor sale, nu este un sistem viu
în sine şi prin sine, ci el este viu numai întrucât este alcătuit şi structurat
în baza unor subsisteme vii: celulele.

163
 Integrarea sistemului viu: procesul complex prin care sistemul viu
îşi menŃine entropia la un nivel optim în circumstanŃe diferite, dar
compatibile cu viaŃa. Subsistemul neuroendocrin al organismului are ca
funcŃie integrarea în plan intern şi extern a acestuia.

2.2. ACTUL ŞI ARCUL REFLEX ÎN INTEGRARE

FuncŃia de integrare a organismului este realizată de subsistemul
neuroendocrin în baza mecanismului cunoscut sub denumirea de act
reflex (neuroendocrin), care reprezintă o procesualitate ce excede calitativ
conceptul cartezian. Suportul material la nivelul căruia se realizează
această procesualitate poartă denumirea de arc reflex (neural, endocrin
sau neuroendocrin). Arcul reflex este alcătuit din următoarele compo-
nente: receptorul – care, la impactul cu stimulul adecvat, generează sem-
nalul-informaŃie (electroionic sau hormonal); calea aferentă – cu rol de
canal purtător de semnale-informaŃie spre componenta de procesare; cen-
trul reflex – care procesează semnalele-informaŃie şi generează semna-
lele-comenzi; calea eferentă – cu rol de canal purtător de semnale-co-
menzi spre componenta de execuŃie a acestora; efectorul – care execută
într-o modalitate adecvată comanda primită de la centru, şi aferentaŃia
inversă – cu rol de canal purtător de semnale-informaŃie spre centrul
reflex despre modul în care efectorul a îndeplinit comanda primită,
permiŃând intervenŃia corectoare a centrului în cazul apariŃiei unor abateri
în execuŃia comenzii; prezenŃa aferentaŃiei inverse conferă arcului reflex
valoarea unui sistem cu autoreglaj.

2.3. UNITATEA ANATOMO-FUNCłIONALĂ

A SISTEMULUI INTEGRATOR
Arcul reflex neural reprezintă unitatea anatomo-funcŃională a sub-
sistemului nervos, şi nu neuronul, aşa cum în mod greşit se mai susŃine
încă. Greşeala provine din inconsecvenŃa cu care sunt definite anumite
noŃiuni şi, nu de puŃine ori, din faptul că mai există încă autori de lucrări
ştiinŃifice care, din lipsa unei concepŃii unitare de gândire, nu pot atribui
respectul cuvenit cuvântului scris. Prin unitate anatomo-funcŃională (şi nu
structural-funcŃională, sintagma fiind cel puŃin o iteraŃie) trebuie să se
înŃeleagă nu cea mai mică parte dintr-un întreg, ci cea mai mică parte
dintr-un întreg, la nivelul căreia se realizează funcŃia întregului care o
cuprinde. Cum funcŃia subsistemului nervos este integrarea şi cum
aceasta nu poate avea loc decât la nivelul arcului reflex, independent de
164
gradul lui de complexitate, neuronul nu poate avea calitatea de unitate
anatomo-funcŃională. Din definiŃia dată mai sus, rezultă că cel mai simplu
arc reflex este format din cel puŃin patru neuroni, între care se stabilesc
trei sinapse neuro-neurale; se deduce de aici că nu există arcuri reflexe
monosinaptice, ci numai polisinaptice. Ceea ce se consideră a fi un arc
reflex monosinaptic nu reprezintă altceva decât o parte a adevăratului arc
reflex. Neuronul este parte componentă a arcului reflex, desigur, prin-
cipala, dar el singur nu poate asigura procesul integrării. ToŃi neuronii,
inclusiv cei specializaŃi în secreŃia de hormoni, aparŃin categoriei de
celule excitabile, alături de fibrele musculare, unele celule endocrine şi
epitelio-senzoriale şi celulele Ńesutului excitoconductor cardiac. Parti-
cularitatea acestei categorii celulare este reprezentată de capacitatea de a
genera, la impactul cu stimulul, sau de a autogenera (celulele cardiace
excito-conductoare, neuronii inspiratori bulbari cu automatism, unele
fibre musculare netede din teritoriul visceral) o variaŃie gravă a valorii
potenŃialului electroionic de repaus al membranei periplasmatice, în
consecinŃa căreia răspunsul celular specific devine iminent.

2.4. TIPURI DE ARCURI REFLEXE

Toate arcurile reflexe care intră în alcătuirea subsistemului nervos
sunt duble, aceasta în sensul că fiecare arc reflex se închide, succesiv, în
doi centri nervoşi de decizie: unul subcortical, care asigură realizarea
rapidă şi standardizată a acŃiunii de răspuns şi altul cortical, care asigură
realizarea acŃiunii de răspuns nestandardizată (modulară), în conformitate
cu toate circumstanŃele semnificative ale momentului şi locului. Dacă
actul reflex care se închide în primul nivel de decizie (subcortical) este
involuntar, inconştient, dar conştientizabil ulterior, actul reflex care se
închide la al doilea nivel de decizie (cortical) este întotdeauna voluntar şi
conştient de la început. De asemenea, toate actele comportamentale se
realizează pe baza funcŃionării unor arcuri reflexe, chiar dacă gradul înalt
de complexitate al acestora scapă observaŃiei şi analizei noastre. Când
facem referire la acte reflexe simple, spunem că ele au fost determinate de
un anumit stimul, iar când ne referim la acte comportamentale complexe,
spunem că ele au fost determinate în baza anumitor motivaŃii; distincŃia
este, în mare măsură, de natură formală. Desigur, de aici nu trebuie să se
extragă concluzia greşită că între stimul şi motivaŃie nu facem distincŃia
pe care o impune complexitatea mai mare a celei din urmă.

165
 2.5. FUNCłIILE NEURONULUI
Între miliardele de neuroni care compun subsistemul nervos nu
găsim nici unul care să nu fie implicat – într-un moment sau altul – în cel
puŃin un arc reflex; acelaşi neuron, în situaŃii diferite, poate intra în
alcătuirea mai multor arcuri reflexe. Oricare neuron, independent de zona
unde este situat, deŃine două funcŃii de bază: excitabilitatea (conductibi-
litatea fiind o funcŃie derivată din aceasta) şi secreŃia. În ultimă şi succintă
analiză, excitabilitatea reprezintă o măsură a vulnerabilităŃii neuronului
(ca şi a tuturor celulelor excitabile) faŃă de acŃiunea factorilor excitanŃi.
Ca oricare altă celulă, neuronul, împreună cu lichidul interstiŃial, formea-
ză un sistem termodinamic. Sistemul termodinamic este alcătuit dintr-o
componentă cu evoluŃie lentă a parametrilor de stare şi o alta cu o
evoluŃie rapidă a propriilor parametri de stare; când vitezele de evoluŃie
ale parametrilor de stare ai celor două componente devin comparabile,
sistemul termodinamic îşi încetează existenŃa; în timp ce una dintre
componente (mediul) se află într-o anumită stare, cea de-a doua (celula)
trece printr-o mulŃime de stări posibile; viaŃa biologică este condiŃionată
în mod esenŃial de existenŃa sistemului termodinamic celulă-mediu. Acest
fapt implică şi recunoaşterea neidentităŃii de compoziŃie chimic-bio-
chimică a celor două medii: lichidul citoplasmatic şi lichidul interstiŃial;
identitatea de compoziŃie dintre acestea (echilibrul termodinamic) echiva-
lează cu dispariŃia sistemului termodinamic, deci, cu moartea celulei.
Evitarea acestui pericol cade, în primul rând, în sarcina membranei
neuronale, care este prevăzută cu mecanisme de transport selectiv între
cele două medii. Dar, pentru existenŃa biologică a neuronului (ca şi a altor
celule excitabile), este imperios necesară capacitatea acestuia de a dis-
cerne între condiŃiile de mediu favorabile şi nefavorabile, între stabilitatea
şi varianŃa factorilor de mediu. Prin această finalitate se justifică existenŃa
la nivelul membranei neuronale (şi a celorlalte celule excitabile) a unor
canale (pori) transmembranare (canale ionice), cu diametrul de aproxi-
mativ 8 Å, care, în condiŃii normale sunt închise şi care, sub acŃiunea unei
variaŃii valorice semnificative a factorilor de mediu (excitant), se deschid
pentru scurt timp, lăsând sistemul termodinamic celula-ambient la
cheremul acŃiunii legilor fizico-chimice ale gradienŃilor. Se deduce, astfel,
că acŃiunea oricărei variaŃii semnificative a unor factori de mediu (exci-
tanŃi) determină deschiderea canalelor transmembranare (canale ionice) şi
îndreaptă sistemul viu (celula) spre moarte. În faŃa unui asemenea pericol,
neuronul (celula excitabilă, în general) nu are de ales, pentru a-şi salva
166
viaŃa, fiind obligat să reacŃioneze (să răspundă) prin refacerea neidentităŃii
de compoziŃie chimică între citoplasmă şi lichidul interstiŃial, concomitent
cu reînchiderea canalelor deschise de stimul. Pompa de Na+-K+ repre-
zintă mecanismul prin care se realizează atât refacerea compoziŃiei chi-
mice (ionice) a citoplasmei – aceasta în mod direct –, cât şi reînchiderea
canalelor ionice, în mod indirect, prin intermediul antiportului Na+/H+.
De la momentul deschiderii canalelor ionice de către stimul şi până la
reînchiderea lor şi refacerea asimetriei chimice citoplasmă-mediu, prin
intermediul unor mecanisme consumatoare de energie (pompe ionice),
trece un interval de timp de aproximativ două miimi de secundă (pentru
neuron şi fibra musculară scheletică); evenimentele electroionice care au
loc în acest interval dau conŃinut potenŃialului de acŃiune. Mai mult de 2/3
din acest interval de timp, neuronul este inexcitabil (excitabilitate nulă),
având canalele ionice deschise; rămânând sub incidenŃa legilor fizico-
chimice, ionii Na+ pătrund pasiv în citoplasmă (faza ascendentă a poten-
Ńialului de acŃiune), iar ionii K+ ies pasiv în interstiŃiu (faza descendentă
pasivă a potenŃialului de acŃiune). Cea de-a doua proprietate a neuronilor
este secreŃia (sinteza şi eliberarea) de mediatori şi neuromodulatori;
neuro-secreŃia de hormoni nu reprezintă decât o specializare pe o altă
direcŃie, dezvoltată din ceea ce este general valabil la oricare neuron.
AbundenŃa ergastoplasmei în neuroni dovedeşte că aceştia sunt celule
prin excelenŃă secretorii.

2.6. PROPRIETĂłILE NEURONULUI.

RELAłII INTERNEURONALE
Excitabilitatea (ca şi conductibilitatea), ca proprietate esenŃială a
neuronului, este condiŃionată de funcŃionarea canalelor ionice aflate în
starea închisă. Canalul ionic este format din patru subunităŃi proteice
lungi, dispuse paralel şi diametral unele faŃă de altele, astfel încât să
delimiteze între ele un spaŃiu canalicular cu diametrul de aproximativ 8 Å.
SubunităŃile străbat grosimea membranei de la o faŃă la alta, astfel încât
lungimea canalului depăşeşte cu puŃin grosimea acesteia (100 Å). Atunci
când canalul este deschis, citoplasma comunică liber cu lichidul
interstiŃial, permiŃând mişcarea prin el a tuturor moleculelor şi ionilor ale
căror dimensiuni sunt inferioare diametrului acestuia. Starea deschisă a
canalului este una tranzitorie şi de foarte scurtă durată, aceasta deoarece
libera comunicare dintre cele două medii îndreaptă neuronul spre moarte
prin egalizarea concentraŃiilor ionilor şi moleculelor mici de cele două
167
părŃi ale membranei. În timpul unui potenŃial de acŃiune, în baza
gradienŃilor electrochimici proprii, ionii Na+ pătrund în citoplasmă, iar
ionii K+ ies în interstiŃiu, ceea ce afectează grav, în primul rând,
activitatea enzimelor implicate în metabolism. În aceste condiŃii de
maximă gravitate, neuronul angajează pompa de Na+-K+, care – cu
consum de energie (ATP) – scoate la exterior ionii Na+ şi reintroduce în
citoplasmă ionii K+, până la refacerea stării iniŃiale. În acest mod,
concentraŃia externă a ionilor Na+ creşte remarcabil (aprox.140 mEq/l) în
dauna celei interne (aprox. 10 mEq/l), ceea ce generează o importantă
forŃă (gradientul electro-chimic) care tinde să împingă ionii Na+ spre
citoplasmă, în timp ce concentraŃia externă a ionilor K+ scade mult
(aproximativ 10 mEq/l) în favoarea celei interne (aproximativ 110
mEq/l). ForŃa gradientului electrochimic al ionilor Na+ devine utilă ieşirii
din citoplasmă a ionilor H+ (rezultaŃi din dehidrogenarea substratului
organic în scopul obŃinerii energiei necesare refacerii ATP-ului), care tind
să se acumuleze în citoplasmă şi să-i afecteze pH-ul (un alt factor ce
condiŃionează activitatea enzimelor metabolice). Astfel, ionii H+, aflaŃi în
exces în citoplasmă, pot ieşi la exterior, în schimbul intrării unui număr
egal de ioni Na+ (mecanismul antiport Na+/H+, pentru care nu se
cheltuieşte direct energie metabolică). Ajunşi la faŃa externă a membranei
neuronale, ionii H+ rămân ataşaŃi intim la aceasta, atraşi fiind de
electronegativitatea feŃei interne a membranei. PrezenŃa ionilor H+ la faŃa
externă a membranei duce la reducerea pH-ului în pelicula de lichid
adiacentă acesteia. Cum capetele externe ale subunităŃilor proteice ale
canalului ionic sunt scăldate de o soluŃie acidă, comportamentul lor , ca
substanŃe amfolite, va fi unul bazic; este generată astfel o mare afinitate a
capetelor externe ale proteinelor canal faŃă de ionul Ca++ care deŃine un
caracter acid. În aceste condiŃii, ionul Ca++ va fi legat prin coordinare de
proteinele canal (care oferă până la 8 puncte de ligandare pentru un ion
Ca++, aici nefiind o legătură de valenŃă), rămânând fixat precum un
„capac” pe gura externă a canalului. Aceasta este starea închisă a
canalului, care nu este o stare discretă. Întrucât tăria legăturilor ionului
Ca++ la gura externă a canalului este funcŃie de tăria caracterului bazic al
proteinelor canal, iar aceasta funcŃie de concentraŃia ionilor H+ (valoarea
pH), se înŃelege că gradul de fermitate al stării închise a canalului variază
între o limită minimă (când valoarea pH este mai mare) şi una maximă
(când valoarea pH este mai mică). Astfel, când este închis, canalul ionic
are o mulŃime de stări posibile, determinate de fermitatea legăturilor
coordinative ale ionului Ca++ la proteinele canal. De aici rezultă
168
vulnerabilitatea (excitabilitatea) mai mare a canalului faŃă de acŃiunea
excitanŃilor, atunci când tăria legăturii este minimă şi mai mică, atunci
când tăria legăturii este maximă, cunoscut fiind faptul că acŃiunea oricărui
excitant se rezumă la deschiderea canalului ionic. În concluzie, se poate
afirma că un canal ionic deŃine o singură stare deschisă şi mai multe stări
închise; când canalul ionic este deschis, excitabilitatea este nulă (perioada
refractară absolută), iar când este închis, ea poate lua orice valoare
cuprinsă între o limită minimă (atunci când fermitatea închiderii este
maximă) şi una maximă (atunci când fermitatea închiderii este minimă).
Excitabilitatea nu este o constantă neuronală, ci valoarea ei este funcŃie de
gradul de fermitate a închiderii canalului ionic, fermitate ce poate varia, la
acelaşi neuron, de la un moment la altul; când fermitatea închiderii este
redusă, deschiderea canalului ionic poate fi realizată de un stimul cu
intensitate mică, iar când fermitatea închiderii este crescută, deschiderea
nu poate fi realizată decât de stimulii cu intensitate corespunzător mai
mare. Dar, excitabilitatea neuronului variază şi în funcŃie de alte variabile:
densitatea canalelor ionice, viteza de lucru a pompei de Na+-K+,
concentraŃia externă a ionilor K+, temperatura mediului extern, nivelul de
moment al metabolismului energetic etc.
Deschiderea unuia sau a câtorva canale ionice, sub acŃiunea unui
stimul de intensitate redusă, face posibilă difuzia unui număr mic de ioni
Na+ şi K+, pe care pompa specifică îi poate redistribui în timp real,
refăcând starea iniŃială şi reînchizând canalele ionice. Un asemenea
eveniment minor nu este în măsură să influenŃeze canalele încă închise
din jur, astfel încât el nu se propagă, rămânând ca un eveniment local,
nepropagabil (nu însă fără importanŃă, el mărind corespunzător excitabi-
litatea neuronului în acea zonă a membranei ). Pentru a putea genera un
potenŃial de acŃiune, stimulul trebuie să se dovedească a fi în măsură să
deschidă un număr de canale, prin care fluxurile ionice pasive să fie atât
de mari, încât să nu mai poată fi contracarate în timp real de transportul în
sens invers realizat de pompa specifică. Numărul minim de canale ionice
deschise, prin care fluxurile ionice pasive pot genera un potenŃial de
acŃiune, se numeşte număr critic. Acest număr, însă, nu reprezintă o
constantă a neuronului, ci o mărime variabilă, funcŃie de circumstanŃe, el
putându-se modifica, pentru aceeaşi porŃiune membranară, de la un
moment la altul.
ObligaŃi la interrelaŃii funcŃionale complexe, neuronii se leagă între
ei (precum şi cu efectorii) prin intermediul sinapselor. PrezenŃa acestora
determină polarizarea funcŃională a oricărui neuron: un pol de ieşire (a
169
neuromesagerilor), reprezentat de butonii terminali ai axonilor, şi un pol
de intrare (a semnalului), la nivelul căruia se află receptorii pentru
neuromesageri, reprezentat de dendrite, soma neuronală – inclusiv conul
de emergenŃă al axonului – şi părŃile laterale ale unora dintre butonii
terminali ai axonilor. Neuromesagerul eliberat din veziculele butonului
terminal traversează, prin difuzie, fanta sinaptică şi se leagă de receptorul
stereo specific de pe polul de intrare al neuronului următor sau al
efectorului. Câtă vreme neuromesagerul este legat de receptor, canalele
ionice din zonă sunt deschise. Pentru ca acestea să se poată reînchide, prin
mecanismele deja cunoscute, este necesar ca mediatorul să părăsească
receptorul. Dacă ar acŃiona o enzimă de liză a legăturii dintre molecula de
neuromesager şi receptor, atunci molecula de neuromesager astfel
eliberată s-ar lega de un alt receptor şi reînchiderea canalelor nu ar fi
posibilă. Singura soluŃie rămâne aceea ca o enzimă specifică să degradeze
molecula de neuromesager, astfel încât să rezulte fragmente ale acesteia,
fragmente care nu mai pot rămâne legate de receptor, canalele putându-se
reînchide. Astfel de enzime sunt acetilcholinesteraza (pentru acetilcholina
şi derivaŃi) şi manoamino-xidaza (pentru adrenalina şi alŃi neuromesa-
geri). Rămaşi în fanta sinaptică, produşii de degradare ai neuromesage-
rilor (cholina şi acetilul, în cazul acetilcholinei) împărtăşesc o soartă
diferită: unii (cei mai puŃini) sunt readuşi în butonul terminal axonal şi
metabolizaŃi, alŃii (de asemenea puŃini) trec, prin difuzie, în interstiŃii şi,
de aici, în circulaŃie (fiind metabolizaŃi la nivelul ficatului – uzina chimică
a întregului organism), iar cei mai numeroşi sunt captaŃi activ în neuronul
următor, fiind utilizaŃi ca materie primă pentru a resintetiza, aici, noi
molecule de neuromesager identic (de exemplu, acetilcholina), pe lângă
materia primă adusă de circulaŃia sanguină locală. Astfel, într-un lanŃ de
neuroni, fiecare primeşte o parte importantă din materia primă, pentru
sinteza propriului mediator, de la neuronul dispus anterior, aportul
sanguin de materie primă devenind secundar. Singurul neuron care nu are
în faŃă un altul şi care, deci, nu are de la cine primi o parte importantă de
materie primă decât de la circulaŃia sanguină este primul neuron din lanŃ,
adică protoneuronul, sau neuronul senzitiv al circuitului. Or, tocmai din
acest motiv, corpul celular al protoneuronului (neuronul senzitiv) oricărei
căi senzitive – spinale sau craniene – este situat în afara axului cere-
brospinal (în ganglionul senzitiv spinal sau cranian): pentru a putea
beneficia exclusiv de aportul sanguin de materie primă în vederea sintezei
propriului neuromesager (în cazul de faŃă – acetilcholina).

170
 Oricare sinapsă este caracterizată de o dinamică accentuată
(plasticitate) atât în plan anatomic, cât şi funcŃional, ceea ce face ca la
nivelul ei să aibă loc o serie întreagă de procese implicate în codificare-
recodificare a semnalelor, în memorie etc. Plasticitatea sinapselor este
accentuată şi în privinŃa tipului de neuromesager eliberat, deşi această
specificitate vizează programul genetic al neuronului presinaptic şi nu
sinapsa în sine, neuron care, într-o anumită etapă, colinergic fiind, poate
deveni, în anumite circumstanŃe, adrenergic, sau chiar producător de
neuromesager inhibitor. De aici se desprinde concluzia că în programul
genetic al oricărui neuron există posibilitatea, sub formă de potenŃialitate,
de sintetizare a oricărui neuromesager.
În afara relaŃiilor prin intermediul sinapselor, neuronii învecinaŃi
stabilesc între ei şi relaŃii nonsinaptice (electrotonice), prin intermediul
cărora îşi condiŃionează reciproc starea de excitabilitate. Este vorba de
transmisia efaptică, implicată atât în procesele de propagare pe fibre
vecine, cât şi în procesele de iradiere a excitabilităŃii la nivelul centrilor
nervoşi. Prin această din urmă implicaŃie se asigură condiŃionarea reflexă
în primele ei faze. IminenŃa transmisiei efaptice la nivelul fibrelor şi la
nivelul centrilor nervoşi condiŃionează dispunerea atât a axonilor şi
dendritelor în cadrul nervilor spinali şi cranieni, cât şi dispunerea în spaŃiu
a corpilor celulari în centrii nervoşi.

2.7. CIRCUITE NEURONALE

ÎnlănŃuirea neuronilor respectă o anumită logică funcŃională, astfel
încât putem distinge mai multe tipuri de circuite: lineare, convergente,
divergente, reverberante etc. şi combinaŃii între acestea. Circuitele rever-
berante, întâlnite cu precădere în formaŃia reticulată, sunt implicate nu
numai în întreŃinerea tonusului funcŃional al altor centrii (de exemplu,
sistemul activator), ci şi în memoria de scurtă durată. Viteza de circulaŃie
a potenŃialelor de acŃiune pe asemenea circuite este determinată, în primul
rând, de numărul de sinapse din circuit, sinapse la nivelul cărora întâr-
zierea este remarcabilă (în medie 0,5 miimi de secundă), întrucât viteza de
propagare pe filetele axonice şi dendritice, care poate depăşi 500 Km/h,
poate fi neglijată, având în vedere dimensiunile corpului omenesc. Prin
numărul şi dispoziŃia în spaŃiu a sinapselor, ca şi prin ordinea în timp a
intrării lor în funcŃie, circuitele neuronale pot asigura o serie întreagă de
modalităŃi de codificare a mesajelor neuronale (sumare, ocluzie, facilitare
etc.).
171
 2.8. CENTRII NERVOŞI
Corpii celulari ai neuronilor se grupează în formaŃiuni cenuşii, care
poartă denumiri diferite, în general, după criterii mai puŃin ştiinŃifice.
Asemenea grupări nu se realizează în mod aleatoriu, ci în baza unor
criterii funcŃionale (inclusiv criteriul bazat pe posibilitatea transmisiei
efaptice) şi cu respectarea principiului „cu material puŃin, maximum de
eficienŃă”. Dacă oricare centru nervos este o grupare de corpi celulari, nu
oricare grupare de corpi celulari are valoare de centru nervos. Gruparea
de corpi celulari neuronali, la nivelul căreia au loc procese de achiziŃie,
prelucrare şi stocare de informaŃii privitoare la o anumită categorie de
stimuli, precum şi procese de elaborare, modulare şi corectare a comen-
zilor destinate unei categorii determinate de efectori, constituie o forma-
Ńiune cenuşie cu valoare de centru nervos. Restul aglomerărilor de corpi
celulari, care nu îndeplinesc aceste funcŃii, reprezintă formaŃiuni necen-
trice, cu caracter auxiliar, chiar dacă de importanŃă majoră în funcŃionarea
centrilor nervoşi propriu-zişi. În această categorie se includ, printre alte
formaŃiuni cenuşii, ganglionii de pe traiectul nervilor senzitivi spinali şi
cranieni, ganglionii de pe traiectul nervilor efectori simpatici şi parasim-
patici etc. NoŃiunea de centru nervos implică, desigur, o delimitare nu
numai anatomică, ci şi funcŃională a aglomerării de corpi celulari şi, pe
această bază, s-a ajuns cu uşurinŃă la exagerarea lucrurilor, până la admi-
terea localizării stricte în centrii a anumitor funcŃii, ca şi când sistemul
nervos ar fi o asociere sumativă, un conglomerat de centrii cu autonomie
funcŃională reală. LocalizaŃionismul dus dincolo de limitele admisibile –
din nefericire, revigorat în prezent – nu face decât să prejudicieze latura
conceptuală a domeniului şi, implicit, să reducă, în sfera medicală, efi-
cienŃa actului terapeutic. De aici nu trebuie să se extragă concluzia greşită
că pledăm pentru considerarea sistemului nervos ca un sumum de centrii
nervoşi egali în importanŃă şi omnipotenŃi. El reprezintă o asociere inte-
grativă de centri cu potenŃialităŃi multiple, chiar dacă, în anumite condiŃii
– cele normale din perspectivă statistică –, ei se dovedesc specializaŃi în
realizarea unor categorii de funcŃii şi capabili să se substituie – între
anumite limite – reciproc. Pierderea din vedere a caracterului profund
unitar al sistemului nervos a condus, spre exemplu, la afirmaŃia – nu de
multă vreme vehiculată – că cel mai sofisticat computer pe care omul şi-l
poate imagina, nu echivalează nici măcar cu un centimetru pătrat din
cortexul cerebral, neglijându-se realitatea că, nu numai un centimetru
pătrat, dar chiar cortexul cerebral în întregime, fără celelalte componente
172
ale sistemului, nu reprezintă nici o valoare funcŃională pentru organism.
Centrii nervoşi sunt, de regulă, ierarhizaŃi valoric de către diverşi spe-
cialişti după importanŃa pentru organism a funcŃiilor pe care se consideră
că le controlează, neglijându-se realitatea că, în faŃa vieŃii trăite la modul
propriu, funcŃiile organismului deŃin aceeaşi valoare. Că o anume ierar-
hizare a centrilor nervoşi este nu numai posibilă, ci şi necesară, reprezintă
un adevăr incontestabil. Ne vom referi la un singur şi edificator exemplu:
cortexul cerebral (neo- şi paleocortexul) ocupă locul prim într-o ierarhie
posibilă nu pentru că răspunde de integrarea celor mai importante funcŃii
ale organismului, ci pentru că el reprezintă sediul central unde converg
informaŃiile provenite de la toŃi receptorii din organism; fără nici o
excepŃie el trimite comenzi – direct sau indirect – la toŃi efectorii, pentru
că deŃine numărul maxim de neuroni de asociaŃie şi pentru că neuronii ce
îl compun sunt dispuşi în suprafaŃă şi nu în volum, ceea ce conferă mult
mai multiple posibilităŃi de interconectare sinaptică şi nonsinaptică (efap-
tică). Deci, ierarhia centrilor este posibilă şi necesară numai în baza crite-
riului numărului de câmpuri receptoare şi de zone efectoare cu care
aceştia sunt conectaŃi. Dar acest criteriu nu trebuie fetişizat, întrucât – spre
exemplu – talamusul, deşi primeşte informaŃii de la toŃi receptorii, cu
excepŃia celui olfactiv, nu poate fi considerat al doilea ca importanŃă, în
raport cu cortexul cerebral, tocmai întrucât el nu are relaŃii directe cu efec-
torii, cărora nu le trimite comenzi. Faptul că talamusul primeşte informaŃii
de la toŃi receptorii, cu o singură excepŃie, este datorat poziŃiei sale de cel
de al doilea nivel de decizie pentru arcurile reflexe ale organismelor la
care încă nu a apărut scoarŃa cerebrală, ca achiziŃie evolutivă (la peşti,
spre exemplu). După cortexul cerebral (neo şi paleocortex), locul al doilea
în ierarhie este ocupat de hipotalamus, chiar dacă nu considerăm relaŃia
lui anatomo-funcŃională cu paleocortexul, întrucât acesta are relaŃii cu
mulŃi receptori şi efectori. Denumirea de diencefal, în care acesta este
cuprins alături de talamus, deŃine un prefix care trebuie înŃeles nu atât ca
„dublu”, cât ca „al doilea” (ca importanŃă într-o asemenea ierarhie posi-
bilă), chiar dacă, ab initio, sensul era cel dintâi.

2.9. IRADIEREA ŞI CONCENTRAREA EXCITABILITĂłII.

CONDIłIONAREA REFLEXĂ
În baza relaŃiilor nonsinaptice, între diversele zone ale centrilor
nervoşi se stabilesc raporturi funcŃionale prin intermediul modificărilor de
excitabilitate. Astfel, un focar de excitaŃie apărut într-o anumită zonă a
173
unui centru, determină în jur, pe o distanŃă proporŃională cu intensitatea
excitaŃiei, o creştere a excitabilităŃii neuronilor, în prima fază, şi o scădere
a acesteia, în faza a doua. Este vorba despre inducŃia simultană pozitivă,
în prima fază şi negativă în cea de a doua. Fenomenul se explică prin
transmisia numită efaptică şi poate fi mai uşor înŃeles dacă facem referire
la cortexul cerebral (deşi fenomenul este prezent la nivelul oricărui
centru, inclusiv la nivelul centrilor medulari).
Să considerăm o porŃiune plană din scoarŃa cerebrală, alcătuită din
corpi celulari neuronali care au aceeaşi valoare a potenŃialului de repaus
(aceeaşi excitabilitate), în mijlocul căreia un grup de câŃiva neuroni sunt
depolarizaŃi de semnale sosite aici de la câmpul receptor propriu.
Depolarizarea acestora se concretizează în negativarea electroionică a
suprafeŃelor lor externe, datorită prezenŃei aici a ionilor de clor, rămaşi
după influxul de sodiu. Ne aflăm, astfel, în faŃa unei zone plane
electropozitive (neuroni cu canalele ionice închise la acelaşi grad de
fermitate), în centrul căreia se află o zonă restrânsă electronegativă (focar
excitat, în care neuronii au excitabilitate nulă). Este esenŃial să precizăm
care sunt purtătorii de sarcină de la suprafeŃele externe ale neuronilor din
cele două zone, cea centrală (focar) şi cea periferică, precizare pe care cei
mai mulŃi specialişti o ignoră. Pe suprafaŃa externă a neuronilor din focar,
sarcinile negative sunt purtate de ionii Cl-, iar pe suprafaŃa externă a
neuronilor din jur sarcinile pozitive sunt purtate de ionii H+ şi ionii Na+.
Între ionii de semn contrar se exercită reciproc forŃe de atracŃie
electrostatică; dat fiind faptul că fiecare dintre cei trei purtători de sarcină
exercită o forŃă a câmpului egală cu unitatea, ionul de Cl- atrage cu forŃă
egală atât ionul H+, cât şi ionul Na+, după cum fiecare dintre acestia din
urma atrage cu aceeaşi forŃă ionul Cl-. Insă, întrucât dimensiunile şi
mobilităŃile celor trei ioni în soluŃie sunt diferite, primul şi singurul care
se va deplasa va fi cel mai mic şi mai mobil, adică ionul H+.
Deplasarea spre focarul negativ a ionilor H+ de pe feŃele externe ale
membranelor neuronilor din zonele pozitive din jur duce la creşterea
valorii pH la suprafaŃa acestora şi, în consecinŃă, la reducerea caracterului
bazic al capetelor externe ale subunităŃilor proteice ale canalelor ionice, la
slăbirea legăturilor ionilor Ca++ şi, deci, la deschiderea unui anumit
număr subcritic de canale de Na+-K+ în aceste zone. Deşi forŃa câmpului
negativ din focarul de excitaŃie se exercită la infinit, valoarea ei scade cu
pătratul distanŃei. Din acest motiv, negativitatea focarului va disloca de pe
suprafeŃele externe ale neuronilor celor mai apropiaŃi un număr mai mare
de ioni H+, ceea ce va duce la deschiderea aici a unui număr de canale
174
suficient pentru a determina la aceşti neuroni o scădere apreciabilă a
valorii potenŃialului de repaus (de la -80 mV la -70 mV, de exemplu) şi o
creştere corespunzătoare a excitabilităŃii, în timp ce de pe suprafeŃele
externe ale neuronilor, din ce în ce mai îndepărtaŃi de focar, numărul de
canale ionice deschise se reduce din ce în ce mai mult şi excitabilitatea va
creşte tot mai puŃin faŃă de cea iniŃială (corespunzătoare potenŃialului de
repaus de -80 mV). Acesta este fenomenul de iradiere a excitabilităŃii (şi
nu a excitaŃiei, cum în mod greşit încă se afirmă) în centrii nervoşi.
Datorită faptului că focarul determină deschiderea unui număr
subcritic de canale ionice, în cito-plasma neuronilor din jur va pătrunde
un număr corespunzător de ioni Na+, afectând homeostazia în plan ionic.
În consecinŃă, pompa de Na+-K+, în calitatea ei de mecanism
homeostazic, îşi va intensifica activitatea, tinzând să refacă starea iniŃială.
Însă, întrucât pompa este un mecanism enzimatic cu o anumită inerŃie, ea
nu se va opri brusc în momentul atingerii vechii valori (-80 mV) a
potenŃialului de repaus, ci va continua să funcŃioneze încă un scurt
interval de timp, consecinŃa fiind sporirea corespunzătoare a noii valori a
potenŃialului de repaus (până la -90 mV, de exemplu) şi reducerea pe
măsură a excitabilităŃii.
Dacă la neuronii cei mai apropiaŃi de focar numărul canalelor
deschise a fost mai mare decât la cei mai îndepărtaŃi, atunci şi inerŃia
pompei va fi mai mare la cei dintâi şi mai mică la cei din urmă, ceea ce va
face ca, în faza următoare, excitabilitatea să scadă cu atât mai mult cu cât
neuronii sunt mai apropiaŃi de focar. Cum, însă, primii neuroni care îşi
vor reface vechea stare – cu hiperpolarizarea corespunzătoare – sunt cei
mai îndepărtaŃi de focar, ei având mai puŃin de lucru, fenomenul acesta se
deplasează de la periferie spre focar – invers decât iradierea –, motiv
pentru care a primit denumirea de concentrare a excitabilităŃii (care scade
cu atât mai mult, cu cât neuronii sunt mai apropiaŃi de focar). Aceste
consecinŃe asupra excitabilităŃii sunt cunoscute sub denumirile de inducŃie
simultană pozitivă (creşterea excitabilităŃii în faza de iradiere), respectiv
inducŃie simultană negativă (scăderea excitabilităŃii în faza de
concentrare). Se deduce că este greşit să se afirme că stimularea unui
centru nervos (focar) determină în jur o stare de inhibiŃie; corect este:
stimularea unui centru (focar) induce în jur o creştere a excitabilităŃii, în
prima faza (iradierea) şi o scădere a acesteia în cea de a doua fază
(concentrarea).
Pe lângă inducŃia simultană, există şi inducŃia consecutivă, bazată
pe aceleaşi mecanisme (în principiu), care se referă la faptul că într-un
175
focar de excitaŃie, după încetarea stimulării, se instalează o stare de
inhibiŃie, proporŃională cu intensitatea stimulării, datorată aceleaşi inerŃii
metabolice a pompei ionice. Ambele forme de inducŃie au o importanŃă
covârşitoare în funcŃionarea centrilor nervoşi, în special a cortexului
cerebral: condiŃionarea reflexă, diversele forme ale inhibiŃiei interne,
inhibiŃia de protecŃie, ocluzia şi facilitarea, amnezia de scurtă durată,
sinesteziile etc.
Dacă pe scoarŃă (sau în alŃi centri nervoşi, inclusiv în măduvă) apar
concomitent două focare de excitaŃie, atunci, în faza de iradiere, neuronii
aflaŃi pe linia dreaptă ce uneşte cele două focare vor suferi o creştere a
excitabilităŃii egală cu suma efectelor produse de cele două focare. Dacă
se repetă de mai multe ori stimularea în parte concomitentă (unul dintre
stimuli anticipând pe următorul), neuronii aflaŃi pe linia dreaptă dintre
cele două focare vor „memora” pentru un timp efectele creşterii mai mari
a excitabilităŃii, astfel încât, la un moment dat, aplicarea numai a celui
dintâi stimul va determina apariŃia reacŃiei de răspuns specifică celui de al
doilea focar. Principial, aceasta este baza condiŃionării reflexe de tip
pavlovian. Considerăm important să subliniem că repetarea aplicării
celor doi stimuli (condiŃionat şi necondiŃionat) nu este o condiŃie obliga-
torie pentru elaborarea condiŃionării reflexe; o singură asociere a acestora
este suficientă în cazul în care semnificaŃia stimulului necondiŃionat este
vitală pentru organism. Desigur, condiŃionarea reflexă se poate realiza şi
cu un număr mare de focare (generate de stimuli aplicaŃi într-o anume
ordine), aşa cum – de regulă – se întâmplă în viaŃa reală. Acestea sunt
stereotipurile, care nu sunt rigide, ci dinamice.

2.10. COMPORTAMENTELE
Comportamentele se bazează pe aceleaşi activităŃi reflexe, dar, în
toate cazurile, ele reprezintă rezultante ale structurării complexe a compo-
nentelor necondiŃionate şi condiŃionate, structurare în care este profund
implicată şi contribuŃia profilului hormonal al individului. Oricare com-
portament este determinat de o motivaŃie, independent de faptul că ea este
sau nu conştientizată în timp real. Dacă acceptăm ca adevărată afirmaŃia
că motivaŃia este o forŃă dinamizatoare, atunci suntem obligaŃi să recu-
noaştem că în spatele oricărei motivaŃii – fie ea obiectivă sau subiectivă –
se ascunde o necesitate – fie ea de ordin biologic, psihologic sau raŃional
– care îşi reclamă satisfacerea în act. Nu de puŃine ori se întâmplă ca o

176
motivaŃie actuală să aibă la bază o necesitate ce îşi aşteaptă de foarte
multă vreme satisfacerea, uneori chiar din perioada copilăriei. De aici, ca
şi din constatarea că aceleaşi motivaŃii se actualizează comportamental
neidentic, funcŃie de persoană, rezultă implicarea memoriei, a experienŃei
individuale în determinarea comportamentului. Alături de actele reflexe
simple – condiŃionate şi/sau necondiŃionate –, comportamentele repre-
zintă mijloace de integrare în complexul ambiental bio-psiho-socio-cul-
tural al fiinŃării umane. Trebuie remarcat, însă, faptul că integrarea este un
proces unitar şi el nu se desfăşoară fragmentar pe cele patru direcŃii ale
fiinŃării. În fiecare moment, procesul de integrare unitară poate purta
amprenta mai evidentă a uneia dintre direcŃii. FiinŃa umană este o entitate
şi în ea se reflectă, ca dimensiuni proprii, cele patru direcŃii ale ambi-
entului fiinŃării; fiinŃa umană este, deci, quadridimensională. Din acest
motiv, integrarea fiinŃei umane nu poate fi gândită decât ca o procesua-
litate unică şi unitară, chiar dacă, funcŃie de circumstanŃe, ea deŃine o
finalitate dominantă într-o direcŃie sau alta. Dacă, spre exemplificare,
vom considera integrarea în direcŃie biologică, vom observa, la o analiză
mai atentă, că ea – deşi deŃine o finalitate principală de acest ordin –
deŃine şi finalităŃi care vizează, în grade diferite, atât direcŃiile psihologică
şi culturală, cât şi direcŃia socială. Mai mult chiar, integrarea într-o
anumită direcŃie – socială, spre exemplu – se poate realiza prin apelarea –
în mod explicit, ca pretext – la integrarea pe o altă direcŃie – biologică,
spre exemplu; este cazul dineului de afaceri.
Integrarea fiinŃei umane în oricare dintre cele patru direcŃii ale
fiinŃării întru devenire se realizează în baza aceluiaşi principiu cibernetic
– actul de tip reflex – şi urmăreşte, aceeaşi finalitate, optimul entropic,
chiar dacă modalităŃile şi mijloacele concrete sunt diferite. Homeostazia,
ca stare generală care exprimă nivelul optim al entropiei, poate fi afectată
pe numeroase căi, aparŃinând uneia sau alteia dintre cele patru direcŃii.
Independent de calea afectării şi de sfera (direcŃia) din care provine,
creşterea entropiei este sesizată la nivel cortical (cu participarea centrilor
subiacenŃi şi a subsistemului endocrin) sub forma unor senzaŃii specifice
sau a unor stări mai mult sau mai puŃin generalizate, fiecare anunŃând, în
fapt, apariŃia unei anumite necesităŃi în una din cele patru direcŃii.
Satisfacerea necesităŃii apărute, prin care nivelul entropiei este readus la
valoarea optimă, se instituie ca motivaŃie ultimă a comportamentelor,
declanşate şi întreŃinute prin mecanisme neuroendocrine. O dată cu
satisfacerea necesităŃii, entropia este readusă la valoarea ei optimă şi
aceasta este sesizată, tot la nivel cortical, sub forma unor senzaŃii şi/sau
177
stări opuse ca semnificaŃii celor dintâi. Starea de disconfort, de o anume
nelinişte resimŃită la apariŃia necesităŃii nu reprezintă decât expresia în
plan psihic a creşterii entropiei, aşa după cum starea de confort, de o
anume împăcare resimŃită în timpul şi după satisfacerea necesităŃii este
expresia în acelaşi plan a revenirii entropiei la nivel optim. Astfel încât
integrarea fiinŃei umane în oricare dintre cele patru direcŃii, realizată
nemijlocit prin mecanisme neuroendocrine, este nu numai reflectată sub
forma trăirii sentimentelor de insatisfacŃie şi satisfacŃie, de nelinişte şi
împăcare, ci şi controlată, dirijată şi modulată de planul psihic tocmai în
raport cu aceste trăiri. Cum, însă, datorită variabilităŃii, trăirile sunt
puternic individualizate, integrarea fiinŃei umane în cele patru direcŃii ale
fiinŃării întru devenire dobândeşte un pronunŃat caracter subiectiv şi
aceasta nu numai în ceea ce priveşte modul de realizare, ci şi – între
anumite limite – în privinŃa realizării în sine a integrării (excesul,
amânarea, abstinenŃa). De aici şi marea variabilitate individuală şi de grup
în această direcŃie.
Cele patru dimensiuni ale fiinŃei umane – biologică, psihologică,
socială şi culturală – se dezvoltă în ontogenie în baza tot atâtor
determinări omonime (direcŃiile fiinŃării întru devenire). În fapt,
dezvoltarea lor progresivă are loc prin procese unitare de integrare a
fiinŃei umane în sferele vieŃuirii (biologică), reflectării raŃional-afective
(psihologică), coexistenŃei pe bază de norme (socială) şi valorizării prin
creaŃie (culturală). Deşi comune tuturor fiinŃelor umane, cele patru
dimensiuni cunosc o dezvoltare cu accentuate diferenŃieri individuale,
cauzele fiind de natură atât genetică, cât şi educaŃională. Determinările
genetice, reprezentând doar potenŃialităŃi pentru devenirea fiinŃei umane,
sunt puse în valoare în cadrul procesului de instruire şi educare (învăŃare).
Cu toate că învăŃarea poate fi considerată, din perspectivă fiziologică,
drept un rezultat al integrării în planuri multiple – integrare bazată pe
mecanisme de tip reflex –, din perspectiva generală a fiinŃei umane ea nu
poate fi redusă la simpla sumă a rezultatelor integrării în cele patru
direcŃii ale existenŃei şi devenirii. AchiziŃia şi stocarea informaŃiilor nu
sunt decât premise ale învăŃării, procesul în sine constând în prelucrarea
specifică la nivel cortical – nivel condiŃionat atât de activitatea centrilor
subiacenŃi, cât şi de aceea a subsistemului endocrin – a informaŃiilor
provenind din cele trei segmente temporale : prezent – cele receptate
actual, trecut – cele stocate în memorie şi viitor – cele anticipate
(prevăzute). În consecinŃa unei astfel de prelucrări sunt elaborate comenzi
ce se concretizează nu numai în acte comportamentale reci, ci şi în efecte
178
calde, de natură psiho-afectivă. Acestea din urmă, la rândul lor, nu sunt o
simplă „coloratură” a comportamentelor, ci componentele lor intrinseci.
Ele constituie, pe de o parte, modalităŃi hedonice de evaluare a acŃiunii, pe
lângă cele pur praxiologice, şi, pe de altă parte, mijloace interioare de
întreŃinere şi dezvoltare a motivaŃiilor, pe lângă cele exterioare. Astfel
încât, orice acŃiune întreprinsă în scop integrator (de reducere a entropiei
sistemului) în sferele biologică, socială şi culturală deŃine şi o com-
ponentă psihologică-afectivă. În fapt, însăşi dezvoltarea dimensiunii psi-
hologice a fiinŃei umane este, în mare măsură, o consecinŃă a desfăşurării
raporturilor dintre dimensiunea sa biologică (de origine internă), ce îşi
revendică dreptul la satisfacerea necesităŃilor sale specifice de vieŃuire, şi
dimensiunile socială şi culturală (de origine externă), ce îşi impun nor-
mele prin care se asigură satisfacerea necesităŃilor coexistenŃei şi valori-
zării prin creaŃie.

2.11. STRUCTURA FIINłEI UMANE

Dezvoltarea dimensiunii psihologice a fiinŃei umane, deşi este un
proces unitar şi fluent, poate fi împărŃită în trei etape în funcŃie de
prevalenŃa uneia sau alteia dintre determinările sale.
Într-o primă etapă, ea se datorează exclusiv raporturilor dintre
cerinŃele biologice (ale Sinelui dat genetic) şi normele socioculturale.
Întrucât normele au un pronunŃat caracter restrictiv faŃă de cerinŃe, aceste
raporturi au o pregnantă tentă conflictuală, generatoare, în plan psihic, a
sentimentului de frustrare. Valoarea forŃei cu care se revendică satisface-
rea cerinŃelor biologice fiind o particularitate individuală, determinată
genetic, intensitatea sentimentului de frustrare la impactul cu norma
socioculturală va fi direct proporŃională cu aceasta. Într-o asemenea etapă,
norma este respectată numai întrucât ea este impusă.
În etapa a doua, dezvoltarea dimensiunii psihologice, deja apărută,
are loc preponderent în baza raporturilor specifice dintre cerinŃele acesteia
(ale Eului deja constituit) şi normele socioculturale, care, pe măsură ce îşi
dezvăluie bogăŃia de semnificaŃii şi caracterul raŃional, sunt integrate
progresiv acestei dimensiuni, ele devenind ele-mente constitutive proprii
şi operaŃionale pentru individ. În această etapă, norma este respectată
numai întrucât îşi dovedeşte raŃional utilitatea (necesitatea). Respectarea
normei devine, astfel, din impusă, liber consimŃită şi intensitatea
sentimentului de frustrare se estompează.

179
 În fine, în a treia etapă, dezvoltarea în continuare a dimensiunii
psihologice devine o dezvoltare exclusiv intrinsecă, lăuntrică, deci, o
autodezvoltare în baza raporturilor interne specifice dintre cerinŃe, în
general (biologice, psihologice, sociale şi culturale) şi normele
socioculturale interiorizate şi, astfel, transformate în „bunuri” proprii
(constituirea Supraeului). În această etapă, respectarea normei devine o
chestiune nu numai liber, ci şi cu bucurie consimŃită, întrucât norma
acŃionează acum din interior, unde ea a fost integrată în structurile
specifice ale nivelului psiho-raŃional. FiinŃa umană devine astfel fiinŃă
morală. Respectarea normei devine o problemă de necesitate interioară,
deoarece numai astfel se asigură, pe acest plan, valorizarea Eului în ochii
proprii şi ai celorlalŃi. Din aceleaşi motive, respectarea normei, care în
prima etapă genera un vădit sentiment de frustrare, va genera acum un
sentiment de împlinire, de satisfacŃie.
Dezvoltarea dimensiunii psihologice prin traversarea celor trei
etape şi împlinirea integrală a conŃinutului fiecăreia reprezintă cazul cel
mai fericit, aproape de idealul fiinŃei umane. În realitate, însă, indivizii
umani se situează la distanŃe diferite de acesta, întrucât dezvoltarea
dimensiunii psihologice este în mai mare măsură dependentă de calitatea
normelor şi de modul în care ele sunt aplicate, decât de forŃa cu care se
revendică cerinŃele. Tocmai din acest motiv nu este posibilă o corelare a
fiecărei etape de dezvoltare a Eului cu anumite etape ale vârstei biologice.
Există indivizi maturi, chiar vârstnici care au rămas doar la nivelul de
dezvoltare specific primei sau, cel mult, celei de a doua etape, după cum
există indivizi tineri, adolescenŃi chiar, care, în precocitatea lor ce s-a
întâlnit în mod fericit cu un cadru sociocultural adecvat, au reuşit să
străbată toate cele trei etape, rămânând ca, în continuare, ei nu numai să le
împlinească integral conŃinutul, ci şi să-l îmbogăŃească.

2.12. ASPECTE ONTOGENETICE

Dacă dezvoltarea dimensiunii psihologice este un proces complex
ce se desfăşoară postnatal, geneza acesteia are loc încă în viaŃa intra-
uterină, la un moment în care subsistemul nervos atinge un anumit nivel
de structurare (nu numai de alcătuire!). Geneza în perioada intrauterină se
datorează, cel mai probabil, unor forme simple de trăire a stărilor de
confort şi disconfort cu origine în planul biologic, al cărui nivel entropic
poate fi situat la o valoare optimă sau uşor crescută. Nu poate fi exclusă,
în această etapă, nici contribuŃia unor senzaŃii (proprioceptive, labirin-
180
tice, tactile şi, posibil, gustative), chiar dacă acestea sunt mai puŃin dis-
crete decât cele din perioada postnatală. Este posibil, de asemenea, ca
unele elemente constitutive ale acestor trăiri să fie stocate ca atare în
memorie, ele formând primul sistem de referinŃă la care vor fi raportate
apoi primele informaŃii externe din timpul parturiŃiei şi imediat după
aceasta. Ca urmare, se poate spune că fiinŃa umană nu vine pe lume doar
cu o singură dimensiune – cea pur biologică. Mai mult chiar, la naştere
scoarŃa cerebrală are preformate anumite arhetipuri de gândire, ca pri-
mordii pentru dezvoltarea ulterioară în această direcŃie. Unor astfel de
realităŃi este greu să le stabilim determinările şi mecanismele de apariŃie.
Oricum, aceste arhetipuri trebuie considerate exclusiv ca potenŃialităŃi, şi
nu ca forme ale unei „eredităŃi” sociale şi culturale cu un conŃinut de
norme concrete.
Ar fi, însă, greşit să considerăm că fiinŃa umană vine pe lume ca
entitate biologică desăvârşită şi că dezvoltarea ei ulterioară ar interesa
doar celelalte trei dimensiuni, date prin naştere ca potenŃialităŃi. În fapt,
fiinŃa umană deŃine la naştere toate cele patru dimensiuni în formele lor
incipiente, de start, pentru dezvoltarea lor ulterioară. Faptul că aceste
forme, concretizate în premise materiale (de alcătuire) şi relaŃionale (de
structură), sunt în mai mare sau mai mică măsură constituite la naştere, nu
schimbă esenŃa problemei, întrucât toate au încă un drum lung de
străbătut până la desăvârşire. În plan pur biologic, unele funcŃii – cum
sunt respiraŃia şi digestia – încep abia imediat după actul parturiŃiei, în
timp ce o alta – funcŃia de reproducere – devine actuală mult mai târziu.
Însăşi funcŃia de integrare în sfera biologică este precară în plan intern şi
aproape exclusiv potenŃială în plan extern (totala neajutorare a noului
născut). Faptul că fiinŃa umană vine pe lume cu cele patru dimensiuni
doar în formele lor incipiente şi potenŃiale şi, din acest motiv, inoperante
la parametrii valorici specifici, constituie, desigur, un mare dezavantaj.
Nu de puŃine ori se afirmă – cu real temei – că fiinŃa umană este, la
naştere, cea mai neajutorată şi, din acest motiv, considerată – fără temei
real – ca involuată în acest stadiu, comparativ cu speciile de animale
superior organizate. În realitate, acest dezavantaj nu este pentru fiinŃa
umană decât tributul plătit pentru propria sa superioritate derivată din
capacitatea de a raŃiona. RaŃiunea – specific umană –, dezvoltată, prin
mecanisme încă necunoscute, din inteligenŃa proprie şi animalelor supe-
rioare, a transformat lumea înconjurătoare dintr-un ambient limitat într-un
univers dezmărginit. Cât este ea – raŃiunea – un rezultat al reflectării
acestui univers şi cât este ea un dat pentru reflectarea acestuia, reprezintă
181
o chestiune discutabilă ce nu trebuie gândită unilateral şi în sincronism, ci
contextual şi în diacronism, devenirea lumii înseşi fiind rezultatul unei
evoluŃii teleonomice. Universul existenŃial al fiinŃei umane este nu numai
nemărginit în spaŃiu, ci şi infinit variabil în conŃinut, el aflându-se
dintotdeauna, dar, mai cu seamă, după apariŃia omului, într-o permanentă
transformare (antropizarea ambientului). În aceste condiŃii, integrarea
raŃională a fiinŃei umane devine un proces nu numai cu o complexitate
maximă, ci şi cu o dinamică accentuată. Astfel încât realizarea ei exclusiv
în mod nemijlocit, doar în baza experienŃei proprii, nu ar fi posibilă,
aceasta însemnând, în fapt, o retrăire directă la nivel individual a istoriei
omenirii, cu un maxim consum de timp şi cu un minim câştig de progres.
De aceea, în dezvoltarea postnatală a fiinŃei umane se impune cu
necesitate parcurgerea unei prime etape, în care ponderea majoră să o
deŃină integrarea mijlocită de experienŃa generaŃiilor anterioare,
experienŃa concentrată într-o asociere integrativă de reguli, norme şi legi
ce trebuie însuşite şi respectate. Încât integrarea mijlocită se bazează pe
învăŃarea prin educare şi instruire, spre deosebire de integrarea
nemijlocită care are la bază învăŃarea prin experienŃă proprie. Cu cât
universul existenŃial este mai complex şi mai dinamic, cu atât etapa
integrării mijlocite va fi mai lungă şi mai bogată în conŃinut. Astfel,
„copilăria prelungită” a omului dobândeşte justificarea necesară. Desigur,
complexificarea crescândă a universului existenŃial impune, la un
moment dat, o prelungire a etapei de integrare mijlocită până la limita
dincolo de care ea s-ar transforma într-un dezavantaj atât în plan
individual, cât şi social. Un astfel de impas nu poate fi depăşit decât prin
modificarea calitativă a conŃinutului ei şi prin adoptarea unei alte
tehnologii a însuşirii acestuia (reformarea procesului de învăŃare).
Copilăria prelungită a fiinŃei umane, ca tribut plătit pentru propria sa
superioritate, aduce şi un imens avantaj, anume acela că, venind pe lume
cu cele patru dimensiuni doar în stadiile lor incipiente, fiinŃa umană şi le
va putea dezvolta în această etapă nu numai concomitent şi unitar, ci şi în
deplină concordanŃă cu un univers existenŃial în mişcare: cel care a fost –
prin integrare mijlocită şi retroactivă –, cel care este – prin integrare
nemijlocită – şi cel care va fi – prin integrare anticipativă, bazată pe
imaginare proiectivă. Încât, fiinŃa umană, ca entitate constituită, trebuie
considerată ca fiind un „produs” ce închide în el determinări bio-psiho-
socio-culturale cu extensie temporală atât dincoace, cât şi dincolo de
timpul trăit.

182
 2.13. INTEGRAREA FIINłEI UMANE
În conformitate cu mecanismul unic – actul reflex (considerat în
sens cibernetic şi nu exclusiv fiziologic) –, integrarea fiinŃei umane re-
prezintă o procesualitate informaŃională interactivă desfăşurată la nivelul
unor ansambluri organale unitare, alcătuite şi structurate pe un principiu
comun – acela al reflectării active, conştiente şi raŃionale. Un asemenea
ansamblu unitar prezintă o intrare, la nivelul căreia sunt generate – sub
impactul stimulului specific – informaŃiile actuale din mediul extern
şi/sau intern, un centru, la nivelul căruia există şi se dezvoltă un stoc
informaŃional de referinŃă, constituit prin învăŃare mijlocită (educaŃie şi
instruire) şi nemijlocită (experienŃa proprie) şi unde au loc prelucrarea
informaŃiilor şi elaborarea comenzilor, şi o ieşire, la nivelul căreia co-
menzile sunt materializate în reacŃii de răspuns şi acte comportamentale.
În acelaşi timp, stocul informaŃional de referinŃă (memoria individuală)
poate constitui şi în sine o sursă de comenzi, fără participarea informa-
Ńiilor actuale, elaborarea lor având, în acest caz, o motivaŃie interioară cu
origine în acelaşi stoc, întrucât permanenta restructurare a informaŃiilor
depozitate în memoria individuală generează efecte cu caracter nu numai
retroactiv, ci şi anticipativ (proiectiv). Încât, prin prelucrarea raŃional-
afectivă (cele două emisfere cerebrale fiind specializate în aceste două
direcŃii) a informaŃiilor din stoc, se poate ajunge la structuri sui-generis
fără un corespondent direct în realitatea trecută, trăită mijlocit sau
nemijlocit.
Acest proces dă conŃinut ideatic celor ce va să vină, realităŃii dorite,
adică imaginaŃiei. Forma concretă în care acest conŃinut se exprimă diferă
de la un individ la altul, funcŃie, în primul rând, de determinările genetice
şi, în al doilea rând, de cele formative. Exprimările în forme concrete sau
mediat-concrete, ori cele în forme abstracte sau mediat-abstracte sunt
apanajul spiritului narativ din domeniile artei, ştiinŃei şi filosofiei,
respectiv al spiritului creator din aceleaşi domenii. Desigur, între spiritul
pur narativ şi cel pur creator există o arie largă în care extremele se
amestecă în proporŃii diferite, în interiorul acesteia fiind cuprinşi cei mai
mulŃi dintre indivizii umani; este vorba aici nu de o distribuŃie trimodală,
ci de una unimodală. Având dimensiunea biologică deja constituită pentru
un nivel optim de existenŃă şi pe celelalte trei în formele lor incipiente,
individul uman vine, prin naştere, într-o lume în care cele patru sfere –
biologică, psihologică, socială şi culturală – sunt preconstituite şi cu un
anume nivel de dezvoltare condiŃionată istoric. Integrarea într-o astfel de
183
lume, ce stă la baza dezvoltării postnatale şi care se bazează pe principiul
reflectării, va duce la dezvoltarea celor patru dimensiuni ale fiinŃei umane
individuale, astfel încât aceasta devine un „produs” ale cărui dimensiuni
poartă amprenta gradului de complexitate – determinat istoric – al sferelor
lumii în care a avut loc integrarea. Însă, integrarea nu este un simplu
proces de reflectare actuală, ci unul doar bazat pe principiul reflectării.
Constituirea şi dezvoltarea depozitului individual de informaŃii conferă
fiinŃei umane posibilitatea integrării în prezentul trăit prin permanenta
raportare la trecut şi prin permanenta anticipare a viitorului. Imaginea
viitorului astfel construită poate revela fiinŃei umane nu numai aspecte
concordante cu lumea reală, ci şi aspecte discordante cu aceasta. Pe lângă
faptul că această discordanŃă devine o sursă de nemulŃumiri interioare, ea
se instituie şi ca o sursă de motivaŃii pentru unele atitudini critice, precum
şi ale unor acŃiuni de corectare a lumii, de transformare a ei în sensul unei
mai mari apropieri de specificul uman. În acest mod, fiinŃa umană se
dovedeşte a fi nu numai un produs al lumii în care trăieşte, ci şi un creator
al ei.
La rândul ei, lumea astfel schimbată, influenŃează dezvoltarea
fiinŃei umane prin integrarea ei în noile circumstanŃe, acest dinamism
accentuându-se progresiv. Totul este ca viteza cu care se schimbă lumea
să nu depăşească viteza cu care se pot realiza procesele integratoare,
adaptative ale fiinŃei umane; altfel, preŃul plătit de aceasta, mai cu seamă
la nivelul dimensiunii sale psihologice, se dovedeşte prea mare în
comparaŃie cu avantajele dobândite din schimbarea lumii. MenŃinerea
echilibrului în această direcŃie nu se poate realiza pe baza bunului simŃ, ci
numai pe baza raŃiunii. Schimbând lumea, prin îmbogăŃirea conŃinutului
fiecărei sfere componente, fiinŃa umană se schimbă, în fapt, pe sine şi,
prin aceasta, ea devine produsul propriei sale creaŃii. Cum, însă,
schimbarea lumii este rodul raŃiunii, fiinŃa umană se dovedeşte a fi
produsul complex rezultat din îmbinarea a două valori majore: aceea a
istoriei lumii în care s-a format şi aceea a gândirii proiective prin care s-a
transformat. Întrucât însăşi istoria lumii este rodul gândirii predecesorilor,
fiinŃa umană poate fi considerată ca un produs raŃional al Naturii. Doar
din această perspectivă şi în acest mod se poate afirma că omul nu
reprezintă altceva decât acea parte a Naturii prin care aceasta se dovedeşte
conştientă şi responsabilă de propria sa existenŃă şi devenire. Lumea nu
este numai un cadru în care fiinŃa umană trebuie acceptată, ci şi un obiect
de acceptare pentru aceasta. Acceptarea presupune, însă, criterii, iar
criteriile – judecăŃi de valoare. Încât fiinŃa umană nu are doar determinare
184
istorică, ci şi autodeterminare. Ea se pune în acord cu lumea numai în
măsura în care aceasta se dovedeşte conformă principiilor şi idealurilor
specific umane; în caz contrar, fiinŃa umană purcede la schimbarea lumii
în sensul umanizării ei. Astfel, fiinŃa umană se dovedeşte a fi nu numai
produsul, ci şi creatoarea lumii. Trăind şi evoluând într-o lume pe care, în
mare măsură, singur a modelat-o, omul devine, în fapt, produsul propriei
sale creaŃii.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. C. Stanciu, Introducere în psihofiziologie. Integrarea neuroendocrină,
Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.
2. W.H. Calvin, Cum gândeşte creierul, Editura Humanitas, Bucureşti,
1998.
3. J. Delacour, Introducere în neuroştiinŃele cognitive, Editura Polirom,
Iaşi, 2001.
4. S. Hayward, Biopsihologie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999.
5. T. Malim, A. Birch, S. Hayward, Psihologie comparată, Editura
Tehnică, Bucureşti, 2000.
6. C. Stanciu, Teoria biochimic-ionică a excitabiliăŃii, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1996.

185